- Plângerea – încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, căreia i s-a adus o vătămare prin infracţiune; -

Denunţul – încunoştinţarea despre săvârşirea unei infracţiuni făcută de o persoană fizică sau juridică, alta decât cea vătămată prin infracţiune; -

Sesizarea din oficiu – are loc atunci când organul de urmărire penală află, pe orice cale, că s-a săvârşit o infracţiune.

Modurile de sesizare speciale: -

Plângerea prealabilă – actul procesual penal prin care persoana vătămată printr-o infracţiune îşi manifestă voinţa de a fi tras la răspundere penală făptuitorul, act fără de care nu poate interveni aplicare legii penale şi, ca urmare, nu poate începe şi nici continua urmărirea penală;

- Sesizarea organului prevăzut de lege; - Autorizaţia prealabilă din partea autorităţii prevăzute de lege; - Exprimarea dorinţei guvernului străin.

-Desfăşurarea urmăririi penale Efectuarea urmăririi penale cuprinde întreaga activitate desfăşurată de organele de urmărire penală încadrată între actul de începere a urmăririi penale şi actul prin care aceasta este finalizată prin rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpatului sau prin ordonanţa de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

-inceperea urmarii penale se consemnează în scris printr-o rezoluţie, indiferent de modul de sesizare. Rezoluţia este supusă confirmării procurorului care supraveghează activitatea de urmărire penală.

-punerii în mişcare a acţiuni penale, după examinarea dosarului, în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă motivată. După punerea în mişcare a acţiunii penale, învinuitul devine inculpat şi, totodată, parte în procesul penal.

-Extinderea cercetării penale se dispune de procuror, la propunerea organului de cercetaer penală când se constată fapte noi în sarcina inculpatului, împrejurări noi ce pot atrage schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, date cu privire la participarea şi a altor persoane la săvârşirea faptei.

Suspendarea urmăririi penale Încă de la începerea urmăririi penale, cel cercetat are dreptul să participe sau să fie în cunoştinţat de efectuarea unor acte de urmărire penală. Mijlocul juridic în cazurile în care urmărirea penală nu poate continua fără prezenţa învinuitului sau inculpatului este suspendarea urmăririi penale. Legea prevede o singură cauză de suspendare – boala gravă. Suspendarea urmăririi penale se dispune dacă sunt îndeplinite două condiţii cumulative: - boala

gravă a învinuitului sau inculpatului, de natură a-l împiedica să fie prezent la actele de urmărire penală; - boala trebuie să fie constatată printr-o expertiză medicolegală. Procurorul dispune suspendarea prin ordonanţă, iar reluarea urmăririi penale se dispune tot prin ordonanţă. Ordonanţa de suspendare a urmăririi penale se comunică, în copie, învinuitului sau inculpatului şi părţii vătămate.

-terminarea urmaririi penale Primind dosarul cuprinzând referatul cu propunerile organului de cercetare penală, procurorul competent să supravegheze activitatea de cercetare este obligat să verifice lucările de urmărire penală şi să se pronunţe asupra lor.

Urmărirea penală poate fi reluată în caz de: - încetare a cauzei de suspendare; - restituire a cauzei de către instanţă în vederea refacerii urmării penale; - redeschiderea urmăririi penale. Reluarea urmării penale constă în reactivarea cursului urmăririi penale în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit Codului de procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Plângerea se soluţionează de procurorul care supraveghează activitatea organului de cercetare penală, iar introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.

Plângerea împotriva actelor procurorului se rezolvă de către procurorul ierarhic superior. Plângerea în faţa judecătorului împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată este soluţionată de instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

 Procedura in camera preliminara    (1) Daca s-au formulat cereri si exceptii ori a ridicat din oficiu exceptii, judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra acestora, prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului, la expirarea termenului prevazut la art.     (2) In cazul in care judecatorul de camera preliminara constata neregularitati ale actului de sesizare, in cazul in care sanctioneaza potrivit actele de urmarire penala efectuate cu incalcarea legii ori daca exclude una sau mai multe probe administrate, incheierea se comunica de indata parchetului care a emis rechizitoriul.    (3) In termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediaza neregularitatile actului de sesizare si comunica judecatorului de camera preliminara daca mentine dispozitia de trimitere in judecata ori solicita restituirea cauzei.

Citarea la judecată(1) Judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată şi părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. Inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi, după caz, reprezentanţii legali ai acestora se citează din oficiu de către instanţă. Instanţa poate dispune citarea altor subiecţi procesuali atunci când prezenţa acestora este necesară pentru soluţionarea cauzeicompunerea instanţei - alcătuirea completului de judecată în condiţiile prevăzute de lege.  Compunerea completului trebuie să rămână, în limitele posibilului, aceeaşi pe tot parcursul fazei judecăţii; se poate modifica pe parcurs, dar numai până la începerea dezbaterilor, însă orice schimbare ulterioară în compunerea completului atrage reluarea de la început a dezbaterilor 

Asigurarea apărării(1)Persoana vătămată, inculpatul, celelalte părţi şi avocaţii acestora au

dreptul să ia cunoştinţă de actele dosarului în tot cursul judecăţii. Când persoana vătămată sau una dintre părţi se află în stare de deţinere, preşedintele completului ia măsuri ca aceasta să îşi poată exercita dreptul prevăzut la alin. (1) şi să poată lua contact cu avocatul său.Atribuţiile preşedintelui completului(1) Preşedintele completului conduce şedinţa, îndeplinind toate îndatoririle prevăzute de lege, şi decide asupra cererilor formulate de procuror, persoana vătămată şi de părţi, dacă rezolvarea acestora nu este dată în căderea completului.

Suspendarea judecăţii(1)Când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul

suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată, instanţa dispune, prin încheiere, suspendarea judecăţii până când starea sănătăţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecată.

Felul hotărârilor(1) Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţă. Instanţa se pronunţă prin sentinţă şi în alte situaţii prevăzute de lege.

(2) Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie. Instanţa se pronunţă prin decizie şi în alte situaţii prevăzute de lege.(3) Toate celelalte hotărâri pronunţate de instanţe în cursul judecăţii se numesc încheieri.(4) Desfăşurarea procesului în şedinţa de judecată se consemnează într-o încheiere care cuprinde:a) ziua, luna, anul şi denumirea instanţei;b) menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică;c) numele şi prenumele judecătorilor, procurorului şi grefierului;d) numele şi prenumele părţilor, avocaţilor şi ale celorlalte persoane care participă în proces şi care au fost prezente la judecată, precum şi ale celor care au lipsit, cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la îndeplinirea procedurii;e) fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi textele de lege în care a fost încadrată fapta;f) mijloacele de probă care au fost supuse dezbaterii contradictorii;g) cererile de orice natură formulate de procuror, de persoana vătămată, de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces;h) concluziile procurorului, ale persoanei vătămate şi ale părţilor;i) măsurile luate în cursul şedinţei.

La judecata în primă instaţă inculpatul, legal citat, trebuie să se prezinte personal; reprezentarea sa este posibilă afară de cazul în care prezenţa sa este obligatorie. Partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot fi reprezentate în tot cursul judecăţii în primă instanţă. În sens larg sunt participanţi la şedinţa de judecată în primă instanţă şi martorii, experţii, interpreţii. Judecata în primă instanţă este compartimentată, ca orice etapă a judecăţii, în trei stadii procesuale: măsurile de pregătire a şedinţei de judecată, desfăşurarea şedinţei de judecată, deliberarea şi darea hotărârii.

Măsurile premergătoare pentru şedinţa de judecată constau în fixarea termenului de judecată, în determinarea judecătorului de şedinţă sau a completului de judecată, în citarea părţilor şi a celorlalte persoane chemate să ia parte la judecată, în asigurarea asistenţei juridice obligatorii, în afişarea listei de şedinţă.

Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii(1) Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute de instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii.

Ordinea cercetării judecătoreşti(1) Instanţa începe efectuarea cercetării judecătoreşti când cauza se află în stare de judecată.(2) Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută în dispoziţiile cuprinse în prezenta secţiune.(3) După audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente, se procedează la administrarea probelor încuviinţate.(4) Administrarea de probe din oficiu poate fi făcută oricând pe parcursul cercetării judecătoreşti.(5) Instanţa poate dispune schimbarea ordinii, când aceasta este necesară.

Dezbaterile şi ordinea în care se dă cuvântulDupă terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri, dându-se cuvântul în următoarea ordine: procurorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente şi inculpatului.Preşedintele poate da cuvântul şi în replică, respectându-se aceeaşi ordine.Preşedintele are dreptul să întrerupă pe cei care au cuvântul, dacă în susţinerile lor depăşesc limitele cauzei ce se judecă.

Ultimul cuvânt al inculpatului(1) Înainte de a încheia dezbaterile, preşedintele dă ultimul cuvânt inculpatului personal.(2) În timpul în care inculpatul are ultimul cuvânt nu i se pot pune întrebări. Dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa dispune reluarea cercetării judecătoreşti.Concluziile scrise(1) Instanţa poate cere părţilor, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise.(2) Procurorul, persoana vătămată şi părţile pot depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţă.(1) Deliberarea şi pronunţarea hotărârii se fac în şedinţa în care au avut loc dezbaterile sau la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor.(2) În situaţii excepţionale, când, raportat la complexitatea cauzei, deliberarea şi pronunţarea nu pot avea loc în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa poate amâna pronunţarea o singură dată pentru cel mult 15 zile.(3) Preşedintele completului informează părţile prezente asupra datei la care se va pronunţa hotărârea.

Luarea hotărâriiHotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluţiilor date chestiunilor supuse deliberării.Minuta

Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată.Conţinutul hotărârii(1) Hotărârea va cuprinde:a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) şi (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în incheiere.

Rezolvarea acţiunii penaleInstanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.Apelul este calea de atac ordinară care promovează o examinare a cauzei în fond de către instanţa superioară – instanţa de apel.

Persoanele care poate formula apel

a) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilăb) inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. c) partea vătămată, în ce priveşte latura penală;d) partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;e) martorul, expertul, interpretul şi apărătorul, în ce priveşte cheltuielile judiciare cuvenite acestora;f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanei

Termenul de declarare a apeluluiPentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei. apelul poate fi exercitat de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, indemnizaţiilor şi amenzilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza.Declararea şi motivarea apelului(1) Apelul se declară prin cerere scrisă, care trebuie să conţină următoarele:a) numărul dosarului, data şi numărul sentinţei sau încheierii atacate;b) denumirea instanţei care a pronunţat hotărârea atacată;c) numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul, reşedinţa sau locuinţa, precum şi semnătura persoanei care declară apelului

Renunţarea la apel

(1) După pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului, părţile şi persoana vătămată pot renunţa în mod expres la această cale de atac.(2) Asupra renunţării, cu excepţia apelului care priveşte latura civilă a cauzei, se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului.Retragerea apelului(1) Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apelEfectele apelului Codul de procedură penală a reţinut patru efecte ale apelului: suspensiv, devolutiv, neagravant şi extensiveJudecarea apelului se face cu citarea părţilor. Neprezentarea părţilor legal citate nu împiedică judecata. Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.SOLUTIA LA JUDECARE APELULUI Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor apelurilor introduse. În urma deliberării, soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa sunt: respingerea apelului sau admiterea apelului. Instanţa respinge apelul şi menţine hotărârea atacată dacă apelul este tardiv sau inadmisibil ori dacă apelul este nefondat. În cazul în care hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, instanţa dispune: - admiterea apelului cu soluţionarea cauze de către instanţa de apel; - admiterea apelului cu rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată sau de către o altă instanţă competentă.Cazurile de contestaţie în anulareÎmpotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptăRecursul este calea de atac ordinară prin care se exercită un control în special cu privire la chestiunile de drept care nu au fost soluţionate corect de către instanţa de apel sau, în cazurile în care legea nu prevede dreptul la apel, de către prima instanţă. Pot fi atacate cu recurs sentinţele, deciziile şi încheierile. În ceea ce priveşte sentinţele, pot fi atacate cu recurs, atât în ceea ce

priveşte latura penală, cât şi în ce priveşte latura civilă: - sentinţele pronunţate de către judecătorii; - sentinţele pronunţate de tribunalele militare; - sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel; - sentiţele pronunţate de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; - sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângererea prealabilă a persoanei vătămate; - sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor judecătoreşti penale, precum şi cele privind reabilitarea.declararea recursului în casaţie(1) Pot formula cerere de recurs în casaţie:a) procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal;c) partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă.(2) Inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot formula cerere de recurs în casaţie numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecând recursul, instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentatea la instanţa de recurs.Instanţa respinge recursul şi menţine hotărârea atacată: - dacă recursul este tardiv sau inadmisibil; - dacă recursul este nefondat. În urma admiterii recursului şi casării hotărârii atacate, instanţa poate adopta una dintre următoarele soluţii: - menţine hotărârea primei instanţe, când apelul a fost greşit admis; - achită pe inculpat şi dispune încetarea procesului penal Cazurile de revizuire(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate

Persoanele care pot cere revizuirea(1) Pot cere revizuirea:a) părţile din proces, în limitele calităţii lor procesuale;

b) un membru de familie al condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului.Cererea de revizuire(1) Cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în prima instanţă.(2) Cererea se formulează în scris şi trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.Procedura de judecată a cererii de revizuire(1) Cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.(2) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Revizuentul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei.Cererea de redeschidere a procesului penal (1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanţă, fie în apel.(2) Când persoana judecată în lipsă este privată de libertate, cererea poate fi depusă la administraţia locului de deţinere, care o va trimite de îndată instanţei comptente.Contestatia privind durata procesului(1) Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii.

(2) Contestaţia poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii, contestaţia poate fi introdusă şi de către procurer

.(3) Contestaţia poate fi formulată după cum urmează:a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;   b) după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă;  c) după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

Procedura reabilitării

(1) Cererea de reabilitare judecătorească se formulează de către condamnat, iar după moartea acestuia, de soţ sau de rudele apropiate. Soţul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornită anterior decesului.(2) Reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile şi condiţiile pr

(3) În cerere trebuie să se menţioneze:a) adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia;b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care a fost pronunţată acea condamnare;c) localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii;

d) temeiurile cererii;e) indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii.Procedura în caz de dispariţie a dosarelor judiciare şi a înscrisurilor judiciareConstatarea dispariţiei dosarului sau înscrisuluiÎn cazul dispariţiei unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparţine unui astfel de dosar, organul de urmărire penală sau preşedintele instanţei la care se găsea dosarul ori înscrisul întocmeşte un proces-verbal prin care constată dispariţia şi arată măsurile care s-au luat pentru găsirea luiLiberarea condiţionată(1) Liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.(2) Când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an şi curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.(3) Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare.

Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţaCazurile de amânareExecutarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri:a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea;c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţăInstanţa competentăInstanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

În cazul în care persoana condamnată se află în stare de libertate în urma unei întreruperi anterioare a executării pedepsei, instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare

Contestaţia la executare(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.