drept executional penal

JUDECĂTORUL DELEGAT PENTRU EXECUTAREA PEDEPSELOR PRIVATIVE DE LIBERTATE

Secţiunea 1. Statutul judecătorului delegat

Definind sumar, judecătorul este funcţionarul de stat, numit sau ales, din categoria magistraţilor care soluţionează pe calea justiţiei, în cadrul unei instanţe judecătoreşti, cauzele deduse judecăţii, pronunţând o hotărâre. În literatura juridică1 s-a subliniat că judecătorul este acela care exercită funcţia de a judeca, de a pronunţa dreptul cu ocazia unei contestaţii, de a împărţi justiţia ca prerogativă suverană aparţinând statului. În examinare cauzelor judecătorul trebuie să cântărească drepturile şi interesele fiecărei părţi, fără să ţină seama de consideraţiuni străine procesului, oricare ar fi ele2.

Art. 5 paragr.3 din CEDO nominalizează „judecătorul” cu trimitere indubitabilă la judecătorul de scaun, în sensul de funcţionar de stat care judecă un proces, trasează un litigiu, adică exercită o funcţie jurisdicţională, fiind independent faţă de executiv în oricare dintre statele contractante3.

În literatura de specialitate4, opinie la care ne reliem şi noi, se afirmă că denumirea aleasă de legiuitorul nostru – judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate – este nefericită, întrucât generează foarte uşor confuzii cu delegarea prevăzută de art. 57 din Legea nr. 303/ 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor5 şi induce ideea unui judecător fără scaun. Însă, în realitate, judecătorii nu sunt delegaţi de penitenciare, ci ei sunt desemnaţi pentru îndeplinirea unor atribuţii specifice în interiorul puterii judecătoreşti, aşa încât, sub nicio formă, nu exercită alte funcţii decât cele jurisdicţionale cu care au fost investiţi constituţional (art. 124 alin. 3 din Constituţia României) şi legal (art. 2 alin. 3 din Legea nr. 303/ 2004 republicată). Considerăm că în comparaţie cu instituţia delegării judecătorilor reglementată de art. 57 din Legea nr. 303/ 2004, situaţia judecătorilor delegaţi pentru executarea pedepselor privative de libertate în cadrul instanţelor de judecată desemnaţi pentru diferite penitenciare, având atribuţiile specifice prevăzute în Legea nr. 275/ 2006 este alta. Aceşti judecători nu fac parte din autorităţile publice ale căror acte le supraveghează şi le controlează din punctul de vedere al legalităţii, ci ei, potrivit statutului lor constituţional şi legal, funcţionează în cadrul instanţelor, îndeplinind atribuţii speciale, reglementate de legea privind executarea pedepselor.

Este foarte important de reţinut că judecătorul delegat pentru executarea pedepselor nu face parte din personalul vreunui penitenciar şi nici din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, astfel încât el nu poate fi subordonat direct sau indirect, structurii ierarhic administrative a administraţiei penitenciare.

Art. 6 din Legea nr. 275/ 2006 prevede că executarea pedepselor se desfăşoară sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecătorului delegat. Preşedintele curţii de apel desemnează, anual, cu acordul scris al acestora, unul sau mai mulţi judecători delegaţi pentru executarea pedepselor privative de libertate precum şi grefieri în vederea exercitării atribuţiilor judiciare pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripţia teritorială a curţii de apel.

În ceea ce priveşte procedura de soluţionare de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a cererilor sau plângerilor, în literatura de specialitate6 s-a afirmat, opinie la care ne reliem, că aceasta – procedura de soluţionare – este departe de a îndeplini cererile minimale ale unui proces echitabil. În primul rând, procedura nu este una publică – în interiorul

1 Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol.I, Teoria generală, Edit. Naţional, Bucureşti, 1996, p.11;2 Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol.I, Teoria generală, Edit. Naţional, Bucureşti, 1996, p.11; A se vedea şi Paul Negulescu, George Alexianu, Tratat de drept public, vol. II, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1943, p. 8.3 Corneliu Bârsan, Covenţia Europeană a Drepturilor Omului- comentariu pe articole, Vol.I. Drepturi şi libertăţi, Edit. All Beck, Bucureşti 2005, p.349.4 Costel Cristinel Ghigheci, Mihaela Vasilescu, „Rolul şi locul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate”, în Revista de drept penal nr. 4/ 2008, p. 147;5 Republicată în Monitorul Oficial nr. 591 din 1 iulie 2004;6 Costel Cristinel Ghigheci, Mihaela Vasilescu, „Rolul şi locul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate”, în Revista de drept penal 1/ 2008 Anul XV, R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, p. 149;

1

penitenciarului accesul persoanelor din afară este strict limitat -, nefiind permis accesul publicului, apoi nu este îndeplinită condiţia de contradictorialitate a procedurii, deoarece legea nu prevede decât obligaţia judecătorului delegat de a audia persoana privată de libertate, nu şi obligaţia de a asigura prezenţa reprezentantului penitenciarului la desfăşurarea procedurii. De asemenea, legea nu prevede procedura de propunere şi administrare a probelor, menţionând doar că în cazul plângerilor exercitare drepturi şi în procedura disciplinară judecătorul delegat poate “proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului” (art. 38 alin. 4 şi respectiv art. 74 alin. 3 din Legea nr. 275/ 2006). Încheierile judecătorului delegat pot fi atacate cu contestaţie la judecătorie atât de către persoanele private de libertate cât şi de către administraţia penitenciarului.

În concluzie, aşa cum s-a arătat în doctrina recentă, considerăm că natura juridică a activităţii desfăşurate de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este una sui-generis: jurisdicţională, atunci când judecătorul soluţionează plângerile persoanelor interesate sau cererile acestora ori sesizările comisiei pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor şi administrativă, în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul din oficiu al legalităţii executării pedepselor şi măsurilor privative de libertate, prezidarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în condiţiile art. 77 din lege, precum şi implicarea în procedura refuzului de hrană.7

Secţiunea 2. Atribuţiile judecătorului delegat

Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal aduce, ca element de noutate, definirea mai clară a atribuţiilor ce revin judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Acesta nu va mai fi desemnat în cadrul judecătoriei, ci pe lângă fiecare penitenciar, dispoziţie menită să dea posibilitatea judecătorului să supravegheze şi să controleze îndeaproape asigurarea legalităţii în executarea pedepselor, dar şi a măsurilor preventive privative de libertate (reţinerea şi arestarea preventivă), care se execută în secţiile speciale ale penitenciarelor sau în centre de reţinere şi/sau de arestare preventivă. Totodată, pentru a asigura imparţialitatea judecătorului delegat, legea prevede că, pe perioada exercitării atribuţiilor care îi revin în această calitate, nu poate desfăşura nici o altă activitate decât cele stabilite de legea privind executarea pedepselor. (art. 6 alin. 5 din Legea nr. 275/ 2006)

Astfel, Legea 275/2006 prevede că, executarea pedepselor se desfăşoară sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecătorului delegat. Preşedintele curţii de apel desemnează anual cu acordul scris al acestora, unul sau mai mulţi judecători delegaţi pentru executarea pedepselor privative de libertate precum şi grefieri în vederea exercitării atribuţiilor judiciare pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripţia teritorială a curţii de apel.

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea acestor pedepse şi exercită celelalte atribuţii stabilite prin prezenta lege.

Judecătorul delegat poate primi două categorii de sesizări:1) sesizări cu caracter administrativ jurisdicţional 2) sesizări cu caracter administrativÎn cadrul primei categorii distingem următoarele sesizări:a) sesizări privind regimul de executare, care pot fi la rândul lor de trei feluri :- plângeri privind regimul de executare – art. 25 din Legea nr. 275/2006- cereri privind schimbarea regimului de executare- art. 26 din Legea nr. 275/2006- sesizări părivind schimbarea regimului de executare- art. 26 din Legea nr. 275/2006b) plângeri privind drepturile persoanei private de libertate – art. 38 din Legea nr. 275/2006c) plângeri privind sancţiunile disciplinare – art. 74 din Legea nr. 275/2006

În cadrul celei de-a doua categorii distingem sesizări privind refuzul de hrană, cereri de audienţă ( art. 50 alin. 5 din HG nr. 1897/2006) şi alte sesizări.

7 Costel Cristinel Ghigheci, Mihaela Vasilescu, „Rolul şi locul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate”, în Revista de drept penal 1/ 2008 Anul XV, R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, p. 150;

2

Mai jos vor fi analizate atribuţiile judecătorului delegat enumerate mai sus.În momentul primirii unei persoane condamnate în penitenciar, după expirarea perioadei de

carantină şi observare de 21 de zile, se stabileşte regimul de executare a pedepsei privative de libertate, care i se aplică persoanei respective (regim de maximă siguranţă, închis, semideschis sau deschis).

Împotriva modului de stabilire a regimului de executare, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de trei zile de la data la care a luat la cunoştinţă despre regimul de executare stabilit.

Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Acesta soluţionează plângerea în termen de 15 zile de la data primirii acesteia şi pronunţă, prin încheiere motivată, una din următoarele soluţii:

a) admite plângerea şi dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.Încheierea judecătorului delegat se comunică persoanei condamnate şi administraţiei

penitenciarului în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.Împotriva acestei încheieri, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce

contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia nu este suspensivă de executare, ceea ce înseamnă că decizia de aplicare a regimului se pune în aplicare imediat după respingerea plângerii de către judecătorul delegat.

Contestaţia se judecă potrivit art. 460, alin. (2) – (5) din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător. Hotărârea este definitivă. (art. 25 din Legea nr. 275/ 2006)

Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Această comisie are obligaţia ca, după executarea a 8 ani în cazul pedepselor cu detenţiunea pe viaţă şi a unei pătrimi din durata pedepsei cu închisoarea ( din fracţia de ¼, dacă este cazul, se scade durata arestului preventiv sau alte perioade executate ce sunt deduse din pedeapsa ce se află în executare ) , să analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate, sub semnătură. În cazul în care, comisia apreciază că, se impune schimbarea regimului de executare, sesizează judecătorul delegat. (art. 26 alin. (1) din Legea 275/2006) care poate admite sau respinge sesizarea comisiei, schimbând sau menţinând regimului de executare.

În cazul în care comisia apreciază că nu se impune schimbarea regimului de executare stabileşte termenul de analiză ce nu poate fi mai mare de 1 an.

În situaţia în care comisia de individualizare apreciază că nu se impune schimbarea regimului de executare, persoana privată de libertate se poate adresa cu o cerere către judecătorul delegat prin care solicită schimbarea regimului de executare. Judecătorul delegat solicită procesul verbal întocmit de comisie, audiază persoana privată de liberate şi pronunţă o soluţie de admitere sau de respingere a cererii cu consecinţa schimbării sau menţinerii regimului de executare. Prin încheiere prin care dispune schimbarea sau menţinerae regimului de executare judecătorul stabileşte termenul după care poate fi analizată din nou situaţia petentului în vederea schimbării regimului de executare, termen ce nu poate fi mai mare de 6 luni.

Se observă o necorelare legislativă între termenul de reanaliză a situaţiei deţinutului pe care îl poate stabili comisia ( cel mult un an ) şi cel pe care îl stabileşte judecătorul delegat ( cel mult 6 luni ), necorelare soluţionată în practică prin stabilirea de către comisie a unui termen de maxim 6 luni, întrucât judecătorul delegat nu poate da un termen mai mare de 6 luni.

Împotriva măsurilor luate de către administraţia penitenciarului, privitoare la exercitarea drepturilor recunoscute deţinuţilor în interiorul penitenciarelor, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul delegat, în termen de 10 zile de la data când au luat la cunoştinţă de măsura luată.

3

Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de către judecătorul delegat. Acesta poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.

Judecătorul delegat soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată.Încheierea judecătorului delegat se comunică persoanei condamnate şi administraţiei

penitenciarului în termen de două zile de la data pronunţării acesteia. Împotriva încheierii, persoana condamnată şi administraţiei penitenciarului poate introduce contestaţie, la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (2) – (5) din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător, hotărârea fiind definitivă. (art. 38 din Legea 275/2006, art. 61 din Regulament)

Privitor la asigurarea drepturilor persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, această atribuţie aparţine tot judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. (art.39 alin. (1) din Legea 275/2006), atribuţie ce se realizează prin procedura sus arătată.

În cazul săvârşirii unor abateri disciplinare de către condamnaţi, comisia de disciplină din cadrul penitenciarului de executare a pedepsei poate dispune, prin hotărâre, aplicarea unei sancţiuni disciplinare. Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la data comunicării hotărârii.

Persoana condamnată este ascultată la locul de deţinere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii.

Judecătorul delegat poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.

Plângerea va fi soluţionată, prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea acesteia, pronunţându-se de către judecătorul delegat una din următoarele soluţii:

a) admiterea plângerii şi anularea, revocarea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină din penitenciar;

b) respingerea plângerii, în cazul în care este nefondată.Împotriva încheierii, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului poate introduce

contestaţie, la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (2) – (5) din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător. Plângerea şi contestaţia, nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia sancţiunii izolării, ce se execută după râmânerea definitivă a sancţiunii. Hotărârea judecătoriei este definitivă. (art. 74 din Legea 275/2006)

Atribuţiile cu caracter administrativ constau în participarea judecătorului delegat la procedura refuzului de hrană prin audierea deţinutului ce refuză să mănânce şi luarea măsurilor legale care se impun sau efectuarea de propuneri către administraţia penietnciarului

Măsurile legale constau în înregistrarea şi soluţionarea pe calea procedurii jurisdicţionale, ca plângere drepturi, a reclamaţiei deţinutului, în cazul în care acesta invocă ca motiv de refuz de hrană încălcarea drepturilor în penitenciar, iar propunerile către penitenciar se fac prin adrese în care se aduce la cunoştinţa directorului motivul de refuz de hrană, în cazul în care rezolvarea acestuia nu ţine de competenţa judecătorului delegat.

Judecătorul delegat poate primi cerrei de audienţă din partea deţinuţilor, aceştia fiind primiţi la audienţă conform programului stabilit de judecător, dacă motivele invocate în cererea de audienţă se încadrează în atribuţiile judecătorului delegat. În caz contrar li se răspunde printr-o adresă cu menţiunea de a se adresa altor instituţii.

Judecătorul delegat poate primi alte sesizări, cum ar fi plângeri penale formulate de deţinuţi, pe care le trimite organului de cercetare competent.

4

Printre drepturile recunoscute persoanelor condamnate în penitenciare, se numără şi dreptul la corespondenţă. Acest drept este garantat de către lege. Deschiderea şi reţinerea corespondenţei se poate face, numai dacă există indicii temeinice cu privirea la săvârşirea unei infracţiuni, şi numai în baza dispoziţiilor emise, în scris şi motivat, de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. (art. 45 alin. (4), (5) din L. 275/2006)

Secţiunea 4. Actele judecătorului delegat

În cadrul procedurii jurisdicţionale, judecătorul delegat se pronunţă întotdeauna prin încheiere, prin care se dă o soluţie de admitere sau de respingere, iar în exercitarea atribuţiilor administrative prin adrese.

Încheierea este semnată de judecător şi grefier, se redactează într-un număr de 4 exemplare, unul rămâne la dosar, unul se depune la mapa de încheieri, unul se comunică petentului prin intermediul secretariatului penitenciarului şi rămâne la acesta şi unul se comunică administraţiei, fiind depus în dosarul de penitenciar al petentului.

Având în vedere că procedura este una administrativ jurisdicţională, încheierea nefiind o hotărâre judecătorească, nu este recomandat să conţină elemente specifice hotărârilor judecătoreşti,cum ar fi “ pe rolul, la apelul nominal, pronunţată în şedinţă publică” .

Încheierea judecătorului delegat se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.

Împotriva acestei încheieri, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 2 zile ( în materia regimului de exexcutare ) în 3 zile ( în procedura disciplinară ) şi în 5 zile ( plângeri drepturi ) de la comunicarea încheierii.

În materia plângerilor regim, cereri şi sesizări schimbare regim, contestaţia nu este suspensivă de executare, ceea ce înseamnă că decizia de aplicare a regimului sau încheierea de schimbare a regimului se pune în aplicare imediat după respingerea plângerii de către judecătorul delegat.

În materia plângerilor drepturi contestaţia formulată împotriva încheierii judecătorului delegat suspendă executarea încheierii contestate iar în materia plângerilor disciplinare contestaţia nu este suspensivă de executare , cu excepţia cazului în care a fost contestată sancţiunea izolării, ce devine executorie după rămânereadefinitivă a hotărârii de sancţionare.

Contestaţia se judecă potrivit art. 460, alin. (2) – (5) din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător. Hotărârea este definitivă. (art. 25 din Legea nr. 275/ 2006)

Secţiunea 3. Judecătorul delegat la compartimentul de executări penale

Potrivit art. 6 alin. (6) din Legea 275/2006, judecătorul delegat la compartimentul de executări penale din cadrul fiecărei instanţe de executare, desemnat anual de preşedintele acestei instanţe, supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor neprivative de libertate şi exercită celelalte atribuţii stabilite prin Codul de procedură penală, regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti şi prin Legea 275/2006.

Instanţa de executare deleagă pe unii dintre judecătorii săi pentru efectuarea punerii în executare (art. 419 alin. 1 C. proc. pen). Dispoziţia legală din Codul de procedură penală se coroborează cu prevederile Legii nr. 303/ 2004, modificată şi completată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, respectiv art. 47 care prevăd că: „preşedinţii instanţelor desemnează judecătorii care urmează să îndeplinească, potrivit legii şi regulamentelor, şi alte atribuţii decât cele privind activitatea de judecată.”

În acest sens, în baza ordinului de serviciu emis de preşedintele instanţei, există un judecător sau mai mulţi care coordonează şi supravegheză compartimentul de executări penale din cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti.

5

Potrivit art. 117 – 125 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a instanţelor de judecată, în cadrul fiecărei instanţe există un compartiment privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive, unde funcţionează un grefier sau mai mulţi, care efectuează lucrările de punere în executare a hotărârilor penale sub îndrumarea şi controlul judecătorului delegat.

Printre atribuţiile judecătorului delegat privind activitatea compartimentului de executări penale, amintim următoarele:

- urmăreşte înregistrarea corectă şi la timp a sentinţelor penale, numerotarea acestora;- urmăreşte şi controlează modul în care se emit şi se comunică mandatele de executare şi

supravegheză luarea tuturor măsurilor pentru aducerea la îndeplinire a acestora, precum şi a celorlalte dispoziţii, prin sentinţele penale;

- ia măsuri pentru rezolvarea tuturor cererilor ivite în cursul executării;- supravegheză comunicarea în teren a hotătârilor penale;- verifică evidenţa amânărilor şi întreruperilor de executare a pedepsei închisorii şi efectuează

adresele de revenire;- supravegheză completarea corectă a registrelor de evidenţă şi punerea în executare a

hotărârilor penale, precum şi a celorlalte evidenţe prevăzute în regulamente;- sesizează instanţa de executare în cazul în care, cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau

în cursul executării, se iveşte vreo nelămurire sau împiedicare;- închide poziţiile din registrul de executări penale, informează conducerea instanţei despre

întârzierile nejustificate în executări;- verifică păstrarea în bune condiţii a dosarelor şi a lucrărilor de executări;- verifică expedierea în termen a dosarelor în apel şi recurs;- rezolvă corespondenţa aferentă a activităţii de punere în executare a hotărârilor penale.Potrivit art. 8 din Legea nr. 275/ 2006, controlul executării măsurilor de supraveghere şi a

obligaţiilor prevăzute în Codul penal, care pot fi dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se asigură de judecătorul delegat la compartimentul de executări penale de la instanţa de executare, direct sau prin intermediul consilierilor Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, în circumscripţia căruia se află domiciliul, reşedinţa sau locuinţa persoanei condamnate. Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, persoana condamnată poate solicita asistenţă şi consiliere, care se acordă, potrivit legii, de consilierii Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.

În situaţia nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor prevăzute în Codul penal, dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, judecătorul delegat la compartimentul de executări penale, din oficiu sau la propunerea consilierilor Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, sesizează instanţa de executare în vederea revocării suspendării. (art. 9 din Legea nr. 275/ 2006)

Secţiunea 4. Scurt examen asupra jurisprudenţei judecătorului delegat

Exemplul nr. 1

6

R O M Â N I AJudecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertatePenitenciarul CodleaDOSAR NR. 617/2011

I N C H E I E R E A NR. 607Data: 04.11.2011

- judecător delegat - grefier delegat

Spre soluţionare fiind plângerea formulată de petentul X, împotriva hotărârii comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Codlea nr. Y .

Petentul a fost audiat iar declaraţia a fost ataşată la dosar.Petentul susţine plângerea astfel cum a fost formulată, arătând în esenţă că raportul de

sancţionare a fost întocmit în mod abuziv. Arată că în momentul intrării în cameră a agenţilor se afla în pat, iar că telefonul mobil găsit sub salteaua patului de deasupra sa a fost ascuns de un alt deţinut.

JUDECĂTORUL DELEGAT,

Constată că prin plângerea înregistrată la judecătorul delegat la data de 02.11.2011, petentul X a solicitat anularea sancţiunii disciplinare a suspendării dreptului la vizită pe o durată de trei

luni, aplicată de Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Codlea prin hotărârea nr. Y, pentru săvârşirea abaterii prevăzute de art. 63 lit. j din HG nr. 1897/2006.

În hotărârea comisiei de disciplină s-a reţinut că, în data de 24.10.2011, în jurul orei 21,10, în urma unui control efectuat în camera petentului nr. 212, asupra acestuia a fost descoperit un telefon mobil marca LG cu sim Orange.

La dosar au fost depuse hotărârea comisiei de disciplină, note raport, raport de incident, proces verbal, declaraţie deţinuţi.

Analizând declaraţiile aflate la dosar judecătorul delegat reţine că la data de 24.10.2011, în jurul orelor 21,10, şeful de tură a efectuat un control în camera nr. 212.

La intrarea în cameră, a fost observat petentul aşezat în pat, cum a ridicat mâna şi a încercat să ascundă un obiect în salteaua de deasupra patului său. S-a descoperit un telefon mobil marca LG cu cartela Sim Orange deschis.

În nota raport întocmită de agentul supraveghetor, ce se afla la intrarea în cameră, în dreptul uşii, rezultă aceeaşi situaţie de fapt, respectiv petentul a fost observat cum ascundea ceva în salteaua patului de deasupra sa.

Petentul a precizat că în salteaua de deasupra sa a fost descoperit un telefon mobil, dar nu a recunoscut că l-a ascuns în acel loc la intrarea şefului de secţie.

Faptul că salteaua în care a fost descoperit telefonul mobil era folosită de un alt deţinut nu are nicio relevanţă, din moment ce petentul avea acces la ea, fiind situată chiar deasupra lui, fiind observat cum a întins mâna spre saltea pentru a ascunde un obiect, ce s-a dovedit a fi un telefon mobil.

Se va respinge plângerea petentului ca neîntemeiată şi se va menţine hotărârea comisiei de disciplină, situaţia de fapt reţinută find corectă.

JUDECĂTORUL DELEGATDISPUNE:

În temeiul art. 74 alin. 4 lit. b din Legea nr. 275/2006 respinge plângerea formulată de petentul X, fiul lui şi , născut la data de, deţinut în cadrul Penitenciarului Codlea, împotriva Hotărârii comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Codlea nr. Y ca neîntemeiată.

Cu drept de contestaţie la Judecătoria Braşov în termen de 3 zile de la comunicare.Dată azi, 04.11.2011 în Penitenciarul Codlea.

7

JUDECĂTOR DELEGAT GREFIER DELEGAT

R O M Â N I APenitenciarul CodleaJudecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertateDOSAR NR. 269/2011

I N C H E I E R E A NR. 296DATA: 19.05.2011- judecător delegat

- grefier delegat

Spre soluţionare fiind plângerea formulată de petentul X.În conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. 3 din Legea nr. 275/2006, s-a procedat la ascultarea

petentului, declaraţia fiind ataşată la dosar.S-a depus adresa nr. K30236/17.05.2011 emisă de administraţie.Petentul solicită să se constate încălcarea art. 1,3, 4 şi 5 din Ordinul MJ nr. 433/05.02.2010,

întrucât în camera nr. 217 sunt cazaţi 12 deţinuţi, nu există lumină naturală suficientă, suprafaţa camerei este prea mică, nu există dulapuri, bănci sau scaune şi un singur duş, chiuvetă şi grup sanitar.


Constată că prin plângerea înregistrată la judecătorul delegat la data de 26.04.2011, petentul X a solicitat să se constate că în camera nr. 217 nu sunt întrunite normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare.

Analizând plângerea petentului şi înscrisurile aflate la dosar, judecătorul delegat reţine că în camera nr. 217 sunt cazaţi 12 deţinuţi în paturi aşezate pe trei nivele, volumul de aer din cameră fiind, astfel cum rezultă din adresa emisă de administraţie, de 77,55 mc , revenindu-i fiecărui deţinut 6,45 metri cubi de aer.

Există un singur grup sanitar, unde sunt instalate un WC, un duş şi o chiuvetă, toate funcţionale.

Conform art. 1 alin. 3 lit. b din anexa Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 433/05.02.2010 camerele de cazare din penitenciarele existente trebuie să asigure cel puţin 6 metri cubi de aer fiecărui deţinut încadrat la regim semideschis şi deschis iar potrivit art. 4 alin. 5 din acelaşi act normativ, în mod excepţional, camerele de cauzare pot avea paturi suprapuse pe 3 rânduri, cu respectarea asigurării a cel puţin 6 mc de aer pentru fiecare deţinut şi a celorlalte condiţii pentru dotarea camerelor de cazare.

Din adresa emisă de administraţie se constată că volumul minim de aer se respectă.Se observă că în camera nr. 217 un număr de 12 deţinuţi folosesc o singură chiuvetă, un singur

duş şi WC, ceea ce se constituie într-o încălcare a art. 5 alin. 2 din acelaşi act normativ.Din aceeaşi adresă rezultă că fereastra este suficient de mare ( suprafaţa de 1,13x1,32) astfel

încât să asigure o lumină naturală suficientă în cameră. Din cauza aşezării celor două rânduri de paturi în dreptul ferestrei, lumina este obturată puţin

înspre uşa de la intrarea în cameră şi în direcţia rândului de pat aşezat pe acel perete, dar fără a se considera că nu este suficientă lumină naturală în cameră. Se poate regândi schema de aşezare a paturilor în cameră, astfel încât lumina să pătrundă la fel de bine şi în acele zone.

Cu privire la existenţa mobilierului , se constată din aceeaşi adresă că în cameră se află un dulap, o masă şi patru scaune .

Conform art. 4 alin. 4, în funcţie de spaţiu, camerele de cazare sunt dotate cu mese şi bănci sau scaune şi dulapuri pentru păstrarea obiectelor şi bunurile personale.

8

Raportat la spaţiul existent în cameră, mai multe piese de mobilier nu pot fi aduse, iar articolul sus menţionat stabileşte aceste criteriu, respectiv spaţiul existent.

În concluzie, pentru motivele de mai sus judecătorul delegat se va pronunţa după cum urmează:-va admite plângerea petentului în parte şi va constata încălcarea normelor minime obligatorii

privind condiţiile de cazare din camera nr. 217, cu privire la lipsa instalaţiilor sanitare adecvate, raportate la numărul deţinuţilor.

- va respinge plângerea având ca obiect încălcarea normelor minime obligatorii privind lipsa luminii naturale, lipsa spaţiului minim şi a mobilierului în camera de deţinere.

JUDECATORUL DELEGATDISPUNE:

În temeiul art. 38 alin. 5 lit. a din Legea nr. 275/2006 admite în parte plângerea petentului X , fiul lui, născut la data de, deţinut în cadrul Penitenciarului Codlea şi constată încălcarea normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare din camera nr. 217 cu privire la lipsa instalaţiilor sanitare adecvate, raportate la numărul deţinuţilor.

Respinge plângerea având ca obiect încălcarea normelor minime obligatorii privind lipsa luminii naturale, lipsa spaţiului minim şi a mobilierului în camera de deţinere ca neîntemeiată.

Cu drept de contestaţie la Judecătoria Braşov în termen de 5 zile de la comunicare. Dată azi, 19.05.2011 în Penitenciarul Codlea.



I N C H E I E R E A NR. 560Data: 17.10.2011

– judecător delegat – grefier

Spre soluţionare fiind plângerea formulată de petentul X prin care se invocă încălcarea dreptului la vizită.

Se constată prezenţa petentului.In conformitate cu dispoziţiile legale, s-a procedat la ascultarea petentului, răspunsurile date de

acesta fiind consemnate în declaraţia scrisă.Având cuvântul, petentul solicita reducerea perioadei pentru care s-a dispus acordarea vizitei

cu dispozitiv de separare, întrucât a fost provocat la săvârşirea abaterii disciplinare.

JUDECĂTORUL DELEGAT

Analizând plângerea, judecătorul delegat reţine că petentul, ce execută pedeapsa la regim semideschis, a fost sancţionat disciplinar în data de 15.09.2011 pentru lovire deţinut, aplicându-se ca măsură restrictivă a dreptului la vizită, acordarea vizitei cu dispozitiv de separare pe o perioadă de trei luni.

9

Conform art. 2 alin. 5 lit. c din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2714/2008, deţinuţilor cărora li se aplică regimul semideschis li se poate acorda vizită cu dispozitiv de separare dacă împotriva lor s-a declanşat procedura disciplinară sau a fost sancţionaţi disciplinar pentru exercitarea de violenţe.

Legea nu prevede o anumită perioadă de timp pe care se aplică această restricţie, rămânând la latitudinea directirului stabilirea unei perioade.

Având în vedere sancţiunea disciplinară uşoară aplicată petentului pentru această abatere ( suspendarea dreptului la muncă pentru o lună ), judecătorul delegat apreciază că durata de trei luni pe care i s-a acordat vizită cu dispozitiv de separarea este prea mare, această interdicţie de drepturi tinzând să fie, prin durata mare de timp, mai severă pentru petent decât sancţiunea aplicată pentru abatere.

Se va admite plângerea şi se va reduce la o lună şi jumătate durata de timp pe care petentul va avea vizită cu dispozitiv de separare, durată calculată începând cu data de 12.09.2011.

JUDECATORUL DELEGATDISPUNE

În temeiul art. 38 alin. 5 lit. a din Legea nr. 275/2006, admite plângerea formulată de petentul X, fiul lui, născut la data de 08.03.1979 şi dispune reducerea perioadei pe care s-a dispus acordarea viziteri cu dispozitiv de separare de la 3 luni la o lună şi jumătate.

Cu drept de contestaţie la Judecătoria Braşov, în termen de 5 zile de la comunicare.Emisă, azi, 17.10.2011, în Penitenciarul Codlea.



I N C H E I E R E A NR. 597DATA: 04.11.2011- judecător delegat – grefier delegat

Pe rol fiind soluţionarea plângerii formulată de petentul X împotriva hotărârii Comisiei de individualizare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea, privind modalitatea de stabilire a regimului de executare a pedepsei.

Se constată prezenţa petentului .Acesta solicită admiterea plângerii formulată, cu consecinţa schimbării regimului de executare

în regim semideschis, deoarece s-a dedus din pedeapsa aplicată un număr de 1272 zile.


Constată că prin plângerea înregistrată la data 01.11.2011, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 275/4.07.2006 petentul X a solicitat schimbarea regimului de executare a pedepsei, din regim închis în regim semideschis.

10

La dosar s-a anexat Raportul nr. 851/26.10.2011 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Codlea.

Din raportul comisiei reiese că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 275/2006, regimul de executare a pedepsei se stabileşte, la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care acesta urmează să execute pedeapsa, de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Din pedeapsa de 8 ani aplicată de instanţă se scad 1272 de zile, ceea ce face ca fracţia de liberare condiţionată să se împlinească în luna august 2013.

În perioada executată până în prezent petentul nu a fost sancţionat disciplinar , participând la programul de adaptare la viaţa instituţionalizată.

Se reţine că petentul nu a prezentat un grad de risc pentru siguranţa locului de deţinere până în prezent şi că pe perioada cât s-a aflat în libertate s-a integrat în societate .

În raport de toate aceste aspecte şi văzând dispoziţiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 275/2006 , judecătorul delegat consideră că se impune clasificarea petentului în regimul semideschis de executare a pedepsei .

În temeiul art. 25 alin. 4 lit. a şi art. 22 alin. 2 din Legea nr. 275/2006, judecătorul delegat va admite plângerea petentului şi va dispune schimbarea regimului de executare a pedepsei pentru acesta, din regim închis în regim semideschis.

JUDECATORUL DELEGATDISPUNE

În temeiul art. 25 alin. 4 lit. a şi art. 22 alin. 2 din Legea nr. 275/2006, admite plângerea petentului X, fiul lui, născut la data de, deţinut în Penitenciarul Codlea şi dispune schimbarea regimului de executare a pedepsei pentru aceasta, din regim închis în regim semideschis .

Cu drept de contestaţie la Judecătoria Braşov în termen de 3 zile de la comunicare.Dată azi, 04.11.2011, în Penitenciarul Codlea.


11

REGIMURILE DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRIVATIVE DE LIBERTATE

Secţiunea 1. Noţiuni generale privind executarea pedepselor privative de libertate

Executarea pedepselor se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal, ale Codului de procedură penală şi ale Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (art. 1 din Legea nr. 275/2006).

Pedepsele se execută numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive de condamnare (art. 2 Legea nr. 275/2006). Aceste prevederi sunt statuate şi de către Legea 294/2004, rămasă în stare de proiect.

Potrivit art. 420 C. proc. pen., pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare.

Astfel, mandatul de executare reprezintă actul procedural prin intermediul căruia se pune în executare actul procesual – ordinul de punere în executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă8.

Conform art. 420 C. proc. pen.9, mandatul de executare (întocmit în trei exemplare) trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: denumirea instanţei care a emis mandatul, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului (nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, studiile, situaţia militară, locul de muncă, ocupaţia, adresa, antecedente penale etc.), numărul şi data hotărârii care se execută şi denumirea instanţei care a pronunţat-o, pedeapsa pronunţată şi textul de lege aplicat, timpul reţinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei, menţiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare şi de deţinere, semnătura preşedintelui şi ştampila acelei instanţe.

În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate, organul de poliţie procedează la arestarea acestuia, înmânându-i acestuia un exemplar al mandatului de executare pentru ca acesta să ia cunoştinţă despre condamnarea suferită, pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată şi durata acesteia, după care îl conduce la cel mai apropiat loc de detenţie unde se predă cel de-al doilea exemplar al mandatului de executare, pentru justificarea deţinerii [art. 422 alin. (1) C. proc. pen.].

În cazul în care condamnatul este deja arestat, directorul (comadantul) locului de detenţie este cel care înmânează acestuia un exemplar al mandatului de executare, anunţându-l despre data la care expiră durata pedepsei (deci despre perioada de timp în care urmează a executa pedeapsa în penitenciar) şi consemnând într-un proces-verbal data la care condamnatul a început executarea pedepsei aplicate, iar o copie după acest proces-verbal se trimite instanţei de executare, care ia astfel act despre începerea executării pedepsei închisorii (art. 421 C. proc. pen.).

Pedeapsa cu închisoarea, pedeapsă privativă de libertate, prevăzută de lege şi aplicată de instanţa de judecată ridică o serie de probleme în executarea ei. Aceasta, pe de o parte, deoarece, prin natura ei, pedeapsa închisorii durează în timp (zile, luni, ani), iar pe toată această durată ea trebuie să fie observată, supravegheată şi coordonată, respectiv planificată.

Pe de altă parte, executarea pedepsei cu închisoarea se realizează într-un anumit loc de deţinere, respectiv într-un penitenciar.

În ceea ce priveşte durata pedepsei cu închisoarea, pedeapsă ce are caracter privativ de libertate, cuantumul acesteia reprezintă o importantă problemă, ea exprimând gradul de severitate al acestei metode de sancţionare.

Astfel, întinderea temporală a pedepsei cu închisoarea se află în strânsă interdependenţă cu gradul de pericol social al infracţiunii care a fost săvârşită şi care a atras aplicarea respectivei pedepse, cu gradul de pericol social al infractorului, aceste aspecte fiind, de altfel, exprimate în durata pedepsei pronunţată şi pusă în aplicare.

Aşa cum am arătat, în funcţie de durata prevăzută între limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea, aceasta poate fi de trei feluri: închisoarea de scurtă durată, de la 15 zile până la 2 sau 5

8 I. Neagu, Tratat de procedură penală, Ed. PRO, Bucureşti, 1997, p. 651.9 Articolul 420 C. proc. pen. stabileşte punerea în executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, menţionând conţinutul mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă.

12

ani; închisoarea de durată mijlocie, de la 2-5 ani până la 10-12 ani; închisoarea de lungă durată, de la 10-15 ani, până la 25 de ani sau detenţiunea pe viaţă, potrivit prevederilor legale în vigoare.

În ceea ce priveşte executarea pedepselor privative de libertate, acestea se execută în unul din următoarele regimuri: regimul de maximă siguranţă, regimul închis, regimul semideschis şi regimul deschis.

Spaţiul punerii în executare a pedepsei cu închisoarea îl reprezintă penitenciarul – instituţie complexă, înfiinţată din ordinul ministrului justiţiei şi subordonată Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, sau unităţile militare – în cazurile prevăzute de art. 62 C. pen. .

Instituţia specială şi complexă a penitenciarului relevă, la rândul său, o serie de aspecte importante, de la asigurarea locaţiilor adecvate, dotarea materială, organizarea şi structura sa specifică – cu probleme în domeniul pazei şi securităţii, al personalului – cu specificul său, şi până la proble-mele legate de activităţile şi programele desfăşurate în interiorul acestei instituţii, la însăşi viaţa de zi cu zi a celor custodiaţi în penitenciare – aşa-zisa populaţie penală sau populaţie carcerală, populaţie instabilă, o adevărată comunitate eterogenă (ca vârstă, sex, religie, infracţiuni săvârşite etc.).

Punerea efectivă în executare a pedepsei închisorii are loc după rămânerea definită a hotărârii judecătoreşti de condamnare – moment în care aceasta devine executorie – când se procedează la aducerea şi depunerea condamnatului la locul de detenţie de către organul de poliţie care a efectuat arestarea, cu excepţia cazului în care acesta este arestat preventiv şi se află deja într-un loc de deţinere.

După depunerea condamnatului în penitenciar urmează o serie de acte de drept execuţional penal, care marchează începutul executării pedepsei închisorii:

- înscrierea condamnatului în registrul special de evidenţă a condamnaţilor nou-depuşi în penitenciar;

- repartizarea condamnatului în una din secţiile de deţinere ale penitenciarului;- aducerea la cunoştinţa instanţei de executare, de către conducerea penitenciarului, a începerii

executării pedepsei.Momentul de început al aplicării regimului penitenciar este marcat de primirea în locul de

deţinere a celui condamnat, deci momentul iniţierii privării sale de libertate. Izolarea condamnatului de societatea din cadrul căreia provine trebuie însă să-şi menţină limite fizice şi nu să se transforme într-o izolare spirituală de societate, ea fiind o izolare cu caracter relativ şi nu absolut.

O deosebită importanţă în recuperarea socială a infractorilor o prezintă regulile care se stabilesc în penitenciar cu privire la îngrădirile şi privaţiunile pe care le presupune executarea pedepsei închisorii într-un anumit regim, o mare parte dintre cei condamnaţi fiind persoane neobişnuite cu ordinea şi disciplina, cu respectarea normelor stabilite de societate.

Secţiunea 2. Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de liberatate

2.1. Noţiune Sunt cunoscute în legislaţie, mai multe regimuri de executare a pedepsei închisorii: regimul

deţinerii în comun, regimul izolării celulare (filadelfian sau pensilvanian), regimul mixt (auburnian), regimul progresiv (irlandez) şi regimul deschis sau pe încredere10.

Legea anterioară Legii 275/2006 (anume Legea 23/1969) nu acorda atenţie regimului de executare a pedepselor principale privative de libertate.

Legea 275/2006 însă, reiterează conţinutul proiectului Legii 294/2006, abordând această problematică pe parcursul a 11 articole.

Astfel, dreptul penal român, regimul de executare a pedepsei este reglementat de Codul penal la art. 53³-534, de art. 18-28 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal şi de Capitolul 7 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de oeganele judiciare în cursul procesului penal11 (denumit în continuare Regulament).

10 V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939, p. 605.

13

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemul progresiv, persoanele condamnate având posibilitatea, în condiţiile prevăzute în prezenta lege, să treacă dintr-un regim în altul [art. 18 alin. (2) din Legea nr. 275/200].

Pedepsele privative de libertate se execută în unul din următoarele regimuri: regimul de maximă siguranţă, regimul închis, regimul semideschis, regimul deschis [art. 53³ alin. (2) C. pen.]. Aceste regimuri se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de desfăşurare a activităţilor şi condiţiile de detenţie [art. 19 alin. (2) din Legea nr. 275/2006].

Legea nr. 275/2006 cuprinde dispoziţii generale privind regimurile de executare a pedepselor privative de libertate. Astfel în art. 18 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 275/2006 se prevede că regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau la baza executării pedepselor privative de libertate, că aceste regimuri de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemul progresiv, persoanele condamnate având posibilitatea, în condiţiile prevăzute de lege, să treacă dintr-un regim în altul şi că aceste regimuri de executare a pedepselor privative de libertate trebuie să asigure respectarea şi protejarea vieţii, sănătăţii şi demnităţii persoanelor private de libertate, a drepturilor şi libertăţilor acestora, fără să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată.

Potrivit art. 87 din Regulament, persoanele private de libertate se supun regimului de executare stabilit pentru categoria din care fac parte. Acesta cuprinde totalitatea regulilor, drepturilor, obligaţiilor, programelor şi activităţilor care urmăresc realizarea unei bune convieţuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini şi abilităţi care să influenţeze reintegrarea socială a persoanelor private de libertate. Regimurile de executare se diferenţiază prin gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor private de libertate şi activitatea zilnică, în raport de situaţia juridică, starea sănătăţii, vârsta, categoria în care au fost clasificate şi comportarea în timpul executării pedepsei. Pe întreaga durată a executării pedepsei, administraţia locului de deţinere asigură supravegherea, observarea şi asistenţa persoanelor private de libertate de către educatori, psihologi, asistenţi sociali şi consilieri de probaţiune, medici, jurişti, personal specializat cu aplicarea regimului şi siguranţa deţinerii, preoţi şi alte persoane calificate din interiorul şi exteriorul locului de deţinere. Pregătirea persoanelor private de libertate în vederea liberării începe imediat după primirea în locul de deţinere şi se desfăşoară progresiv, oricare ar fi durata pedepsei şi regimul de executare.

Articolul 19 din Legea nr. 275/2006 menţionează felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, acestea fiind următoarele:

a) regimul de maximă siguranţă;b) regimul închis;c) regimul semideschis;d) regimul deschis.

2.2. Regimul de maximă siguranţăRegimul de maximă siguranţă se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii

pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani precum şi celor ce prezintă risc pentru siguranţa locului de deţinere .

Criteriile de stabilire şi procedura de evaluare a riscului pe care persoana condamnată îl prezintă pentru siguranţa penitenciarului sunt reglementate în articolele 93 indice 1- 93 indice 4 din HG nr.1897/2006.

Art. 21 alin. (1) din Legea 275/2006 prevede persoanele cărora nu li se aplică regimul de maximă siguranţă:

a) bărbaţii care au împlinit vârsta de 60 de ani şi femeile care au împlinit vârsta de 55 de ani;b) femeile însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă ed până la un an;c) minorii;

11 Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal a fost aprobat prin Hotărârea nr. 1897 din 21 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 16.01.2007

14

d) persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi cele cu afecţiuni locomotorii grave.

Persoanele condamnate prevăzute la alin. (1) al art. 20 lit. a) vor executa pedeapsa privativă de libertate în regim închis. Persoanele prevăzute la lit. b) şi d) vor executa pedeapsa privativă de libertate în regim închis, pe perioada cât durează cauza care a impus neaplicarea regimului de maximă siguranţă.

Potrivit art. 92 din Regulament, regimul de maximă siguranţă constă în asigurarea unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, restrângerea libertăţii de mişcare a persoanelor private de libertate, menţinerea ordinii şi disciplinei, concomitent cu desfăşurarea unor activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, care să dea posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.

Aplicarea unor regimuri şi tratamente adecvate categoriei de condamnaţi care execută o astfel de pedeapsă este dificilă, datorită naturii diversificate a infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi. Totodată, pe ei îi aşteaptă ani mulţi de petrecut în penitenciar, perioadă în care apar inevitabile schimbări în caracterul lor social şi moral.

Această categorie de infractori este considerată mai greu de influenţat în sens pozitiv şi reformator, de unde şi ideea izolării lor pe termen mai lung, pentru evitarea săvârşirii a noi infracţiuni şi asigurarea unui timp suficient pentru implementarea şi desfăşurarea programelor specifice de reeducare, în încercarea de a-i aduce la stadiul de persoane capabile să respecte legea şi valorile sociale.

Aceşti condamnaţi constituie o categorie dificilă şi periculoasă, executarea pedepselor lor ridicând numeroase probleme de genul: regimului special – mai sever – de detenţie, măsuri de pază şi supraveghere stricte, regim de muncă, de ordine şi disciplină aparte.

În acest sens, menţionăm art. 20 alin. (3) din Legea nr. 275/2006, unde se prevede că persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă sunt supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, sunt cazate, de regulă, individual, prestează munca şi desfăşoară activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în grupuri mici, în spaţii anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă.

Ei sunt cazaţi, în măsura posibilităţilor, în camere de deţinere cu un număr mic de paturi, iar tratamentul aplicabil poate fi structurat pe câteva domenii ca:

- rutina specială educativă;- muncă şi activităţi educaţionale;- activităţi de relaxare;- activităţi cu persoane din afara penitenciarului.Articolul 95 din Regulament prevede, în acest sens, că persoanele private de libertate care

execută pedeapsa într-un astfel de regim sunt cazate, de regulă, individual, în camere amenajate asemănător cu celelalte spaţii de cazare, asigurându-se iluminatul natural, aerisirea, încălzirea, apa potabilă şi alte dotări necesare igienei individuale. Persoanele private de libertate clasificate în regimul de maximă siguranţă pot fi cazate în comun, atunci când starea de sănătate sau participarea la diferite programe de influenţare a comportamentului o impun, cu condiţia ca numărul acestora să nu fie mai mare de 10. Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege. Secţiile, camerele şi locurile unde persoanele private de libertate desfăşoară diferite activităţi sunt permanent închise şi asigurate.

Programul zilnic este riguros stabilit şi cuprinde activităţi administrative, lucrative, plimbare, asistenţă medicală, activităţi de educaţie şi intervenţie psihosocială, asistenţă religioasă şi timp de odihnă. Persoanele private de libertate care nu prestează muncă sau nu participă la alte activităţi pot desfăşura în comun, în limita a minimum 3 ore, activităţi de plimbare, educaţie şi intervenţie psihosocială, sportive şi religioase. Servitul hranei de către această categorie de persoane private de libertate se realizează în camerele de deţinere sau în spaţii special amenajate. Asistenţa medicală se asigură de personal medical anume desemnat, în spaţii amenajate, de regulă în interiorul secţiei de maximă siguranţă. La solicitarea personalului medical, asistenţa medicală este acordată în prezenţa

15

personalului de pază. În cazuri deosebite, la solicitarea medicului curant, persoanele private de libertate pot fi internate în infirmerii sau spitale. (art. 96 din Regulament)

Munca şi educaţia au un rol deosebit de important în cadrul programelor de reabilitare a acestei categorii de condamnaţi, căci cu cât creşte perioada de detenţie, cu atât scad şansele deţinutului de a se reintegra în societate după liberare.

Persoanele private de libertate care au o comportare bună şi respectă regulile de ordine interioară pot presta o muncă, dacă sunt apte, în grupuri mici, în interiorul locului de deţinere, în spaţii prevăzute cu dispozitive de închidere sigure şi sub supraveghere permanentă. (art. 98 din Regulament)

Activităţile de educaţie şi intervenţie psihosocială se desfăşoară individual sau în grupuri mici, în locuri anume destinate, sub strictă supraveghere, pe baza recomandărilor din Planul individualizat deevaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică (art. 99 din Regulament).

În privinţa regimului penitenciar aplicat condamnaţilor la pedepse de lungă durată, acesta cuprinde elemente ale regimului penitenciar general, însă accentuate (interdicţii, obligaţii) sau limitate (drepturi). Drept urmare, această categorie de condamnaţi nu poate fi folosită la munca în afara penitenciarelor, primeşte pachete, vizite şi corespondenţă la intervale şi în cantităţi mai mici decât celelalte categorii de condamnaţi, iar învoirile sunt acordate într-o măsură mai redusă.

O importanţă aparte o prezintă reeducarea acestor condamnaţi, activitate dificilă şi complexă, fiind necesară desfăşurarea unor activităţi reeducative diferenţiate, în funcţie de profilul condamnaţilor şi caracteristicile de personalitate ale acestora (lipsiţi de morală, agresivi, fără stăpânire de sine, violenţi etc.), în privinţa unora efectuându-se cercetări din punct de vedere fizic, psihologic şi psihiatric.

În conformitate cu prevederile Regulilor europene pentru penitenciare, în cadrul acestor programe şi activităţi socio-educative de reabilitare trebuie întreprinse măsuri în vederea asigurării unei reîntoarceri graduale la viaţa în societate, tratamentul pe termen lung aplicat acestor deţinuţi putând să modifice capacitatea acestora de a se adapta şi dezvolta.

Examinările psihologice au evidenţiat faptul că aceşti deţinuţi suferă adesea perturbări emoţionale, ale capacităţii de înţelegere şi de gândire, dificultăţi în stabilirea contactelor sociale, pierderea simţului realităţii, creşteri semnificative ale agresivităţii împotriva propriei persoane, cu evo-luţii diferenţiate, de la caz la caz.

În cadrul programului de pregătire pentru liberare, pe întreaga perioadă de pre-liberare, deţinuţii condamnaţi la pedepse de lungă durată au nevoie de un regim intensiv de activităţi, care să le asigure suportul social pentru a putea întâmpina dificultăţile şi eşecurile vieţii.

Asigurarea condiţiilor adecvate pentru executarea pedepselor de lungă durată constituie o sarcină dificilă într-un sistem penitenciar care se confruntă cu efectele supraaglomerării, precum şi cu problemele de ordin psihologic ale deţinuţilor rezultate din condiţiile de viaţă în închisoare, important fiind să se asigure o politică penală care să permită aplicarea unor pedepse de lungă durată corelată strict cu necesitatea apărării societăţii.

Personalul desemnat să aplice acest tip de regim este anume selecţionat, format şi specializat, dotat cu mijloace de autoapărare, alarmare şi comunicare, într-un număr suficient, astfel încât să asigure o supraveghere strictă a persoanelor private de libertate, atât în interiorul, cât şi în exteriorul locului de deţinere, precum şi intervenţia operativă, în situaţiile în care se impune. (art. 100 din Regulament)

Deplasarea în exteriorul locului de deţinere a persoanelor private de libertate, la organele judiciare, spitale, precum şi transferarea la un alt loc de deţinere se realizează în mijloace de transport special amenajate, separat de alte categorii de persoane, acestora aplicându-li-se mijloace de imobilizare, în cazuri justificate, prin decizie a directorului unităţii. La ieşirea şi intrarea din şi în camerele de deţinere, persoanele private de libertate sunt supuse, în mod obligatoriu, percheziţiilor corporale. Scoaterea din camere se desfăşoară numai în prezenţa unui număr de personal suficient, dotat corespunzător, iar atunci când situaţia impune, persoanelor private de libertate li se aplică mijloace de imobilizare. (art. 101 din Regulament)

În ceea ce priveşte dreptul la vizită, art. 102 din Regulament prevede că acesta se acordă în spaţii special amenajate, prevăzute cu dispozitive de separare. În raport de comportarea persoanei

16

private de libertate şi dacă este în interesul resocializării, directorul locului de deţinere poate aproba ca vizita să se desfăşoare fără dispozitiv de separare.

Accesul personalului locului de deţinere în zona de amplasare a secţiilor şi camerelor destinate cazării persoanelor private de libertate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă este strict limitat şi se face în baza deciziei directorului. (art. 103 din Regulament)

2.3. Regimul închis de executare a pedepselor privative de libertateCu privire la acest regim de executare a pedepselor privative de libertate, art. 22 din Legea nr.

275/2006 menţionează că regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani dar care nu depăşeşte 15 ani.

Acest regim se aplică şi: a) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim semideschis sau deschis care au comis o abatere disciplinară sau care, prin conduita lor, afectează desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere; b) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul de maximă siguranţă care au avut o comportare bună, au făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială şi au fost declasificaţi din categoria celor ce prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului; c) în mod excepţional, persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Lege; d) bărbaţilor care au împlinit vârsta de 60 de ani şi femeilor care au împlinit vârsta de 55 de ani, femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an, minorilor şi persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni locomotorii grave, dacă acestea au fost condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Lege.

Potrivit art. 104 din Regulament, regimul închis constă în asigurarea unor măsuri de pază, supraveghere şi escortare care să permită persoanelor private de libertate să desfăşoare, în grupuri, activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, pentru a da posibilitatea trecerii în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.

În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.

Regimul închis se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii special amenajate în celelalte penitenciare.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun, prestează munca şi desfăşoară activităţi socio-educative în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază şi supraveghere (art. 22 alin. (3) Legea nr. 275/2006).

Potrivit art. 107 din Regulament, cazarea acestor persoane se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a minorilor şi tinerilor de ceilalţi majori, având în vedere atât starea de sănătate, cât şi conduita acestor persoane. Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege. Camerele de cazare sunt permanent închise şi asigurate. Hrana se serveşte, de regulă, în spaţii special amenajate sau în camerele de cazare.

În ceea ce priveşte programul zilnic al acestor persoane private de libertate, art. 108 din Regulament precizează că acesta cuprinde prestarea unei munci, activităţi educative, culturale, terapeutice şi sportive, consiliere psihologică, asistenţă socială şi religioasă, asistenţă medicală, plimbare, timp de odihnă şi alte activităţi necesare stimulării interesului persoanelor private de libertate de a-şi asuma responsabilităţi. Activităţile se desfăşoară individual sau în grup, sub paza şi supravegherea permanentă a personalului. Persoanele private de libertate, care din diferite motive nu sunt folosite la muncă, la activităţi de instruire şcolară şi profesională sau programe de educaţie şi asistenţă psihosocială, pot desfăşura activităţi în afara camerelor de deţinere în limita a minimum 4 ore. Asistenţa medicală se asigură la cabinetele medicale ale locului de deţinere.

17

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis pot presta munca şi în afara penitenciarului, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea conducătorului penitenciarului [art. 22 alin. (4) din Legea nr. 275/2006].

Persoanele private de libertate care execută pedeapsa în regimul închis pot presta muncă, sub pază şi supraveghere continuă, în interiorul sau exteriorul locului de deţinere. (art. 110 din Regulament) Activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială se desfăşoară în grupuri, în interiorul locului de deţinere, sub pază şi supraveghere, pe baza recomandărilor din Planul individualizat deevaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică (art. 111 din Regulament).

Dreptul la vizită se acordă în spaţii special amenajate, prevăzute cu dispozitive de separare. În raport de comportarea persoanei private de libertate şi dacă este în interesul resocializării, directorul locului de deţinere poate aproba ca vizita să se desfăşoare fără dispozitiv de separare. (art. 112 din Regulament). În cazul minorilor, indiferent de regimul de executare stabilit, vizita se desfăşoară în spaţii fără dispozitiv de separare.

2.4. Regimul semideschis de executare a pedepselor privative de libertateRegula în sistemul penitenciar românesc o constituia executarea pedepsei închisorii în regim

de deţinere închis, un regim ce presupune respectarea unui regulament strict, implicând, alături de alte restricţionări, paza şi supravegherea continuă. În general, acestui regulament sunt nevoiţi să i se supună toţi deţinuţii. În acest sens, se poate aduce critica conform căreia de împărţirea deţinuţilor în funcţie de situaţia lor juridică ar trebui să se ţină seama şi la individualizarea aplicării regimului de detenţie.

Drept urmare, în contextul reformei sistemului de executare a pedepselor privative de libertate, a lărgirii gamei mijloacelor de aplicare a tratamentului penitenciar, a sporirii numărului de deţinuţi folosiţi la muncă, precum şi a stimulării adoptării de către aceştia a unei conduite corecte, s-au conturat noi sisteme de executare a pedepsei: executarea pedepsei închisorii în regim semideschis.

Aceasta constituie totodată o modalitate de individualizare a pedepsei cu închisoarea.Pe timpul executării pedepsei în regim semideschis gradul privării de libertate este parţial, acest

regim fiind destinat condamnaţilor la pedepse de scurtă durată şi de durată medie, condamnaţilor primari, toţi aceştia fiind învestiţi cu încredere şi trataţi cu exigenţă, fără a fi nevoie să fie desemnaţi în mod strict în grija personalului de pază şi supraveghere.

Acest regim poate exercita o influenţă pozitivă asupra conştiinţei condamnatului, stimulând îndreptarea conduitei şi reeducarea efectivă a acestuia, totodată acţionând şi puterea exemplului – el constituindu-se într-un îndemn pentru ceilalţi condamnaţi.

Regimul semideschis de executare a pedepsei este caracterizat „printr-o disciplină liber consimţită şi o muncă creativă, care oferă condamnatului sensul responsabilităţii, organizând, astfel, în mod gradual, revenirea sa la o viaţă normală”12. Aplicarea acestui regim de deţinere poartă însă şi anumite riscuri căci unii deţinuţi, influenţabili, în ciuda sprijinului şi încrederii ce le sunt acordate, pot profita de posibilitatea de circulaţie în afara penitenciarului şi pot evada sau pot săvârşi noi infracţiuni.

Conform art. 113 din Regulament, regimul semideschis oferă persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în zone din interiorul locului de deţinere stabilite prin regulamentul de ordine interioară şi de a-şi organiza timpul liber avut la dispoziţie, sub supraveghere.

Regimul semideschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Lege. Acest regim se aplică şi: a) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim deschis care au comis o abatere disciplinară sau care datorită conduitei necorespunzătoare au devenit incompatibile cu acest tip de regim; b) persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regimul închis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială;

12 A.Bălan, E.Stănişor, M.Mincă, p. 123.

18

c) în mod excepţional, persoanelor private de libertate condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani, în considerarea naturii, modului de săvârşire a infracţiunii şi a persoanei condamnatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Lege.

Regimul semideschis se execută în penitenciare anume destinate ori în locuri sau secţii special amenajate în interiorul ori exteriorul altor penitenciare. Cazarea acestor persoane se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a minorilor şi tinerilor de ceilalţi majori. Alte criterii pentru separarea sau gruparea acestor persoane sunt: compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural, interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă. (art. 115 din Regulament) Cazarea persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul semideschis se realizează în comun. Potrivit programului locului de deţinere, pe timpul zilei camerele sunt deschise, iar pe timpul nopţii acestea se închid şi se asigură. Pe perioada participării la anumite activităţi a întregului efectiv dintr-o cameră uşa este închisă şi asigurată. Pe timpul nopţii, după închiderea camerelor, se asigură supravegherea de către personalul anume desemnat, precum şi paza perimetrelor, atunci când cazarea se face în secţii exterioare locului de deţinere. Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege. (art. 116 din Regulament) Munca prestată de această categorie de persoane dar şi participarea la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială se desfăşoară în interiorul şi în afara locului de deţinere, supravegherea fiind asigurată de personal neînarmat. (art. 117 din Regulament şi art. 23 alin. 4 din lege) Programele şi activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială se desfăşoară în grupuri, în spaţii din interiorul locului de deţinere, care rămân deschise pe timpul zilei, pe baza recomandărilor din Planul individualizat deevaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică (art. 118 din Regulament).

Dreptul la vizită se acordă fără dispozitiv de separare , cu excepţia prevăzută de art. 38 alin. 6 din regulament

2.5. Regimul deschis de executare a pedepselor privative de libertateRegimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult 1 an

(prevedere statuată de art. 24 alin. (1) din Legea 275/2006 cu privire la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal).

Acest regim se mai aplică persoanelor private de libertate clasificate iniţial în regim semideschis care au avut o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în interiorul penitenciarului, pot presta munca şi pot desfăşura activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara penitenciarului, fără supraveghere [art. 24 alin. (2) din Legea nr. 275/2006].

Regimul deschis se aplică persoanelor private de libertate prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea nr.275/2006 , precum şi celor cărora li s-au stabilit acest tip de regim.

Potrivit art. 120 din Regulament, regimul deschis oferă persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neînsoţite în interiorul locului de deţinere, de a presta munca şi de a desfăşura activităţile educative, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială în afara locului de deţinere, fără supraveghere.

Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel mult un an, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Lege. Regimul deschis aplicabil persoanelor condamnate clasificate în această categorie se bazează pe disciplina liber consimţită, pe sentimentul de responsabilitate faţă de comunitatea din care provin şi îi încurajează să folosească cu bună-credinţă libertăţile ce le sunt oferite. Regimul deschis se execută în penitenciare anume destinate ori în locuri sau secţii special amenajate în interiorul sau exteriorul altor penitenciare. Cazarea acestor persoane se face cu respectarea principiului separării femeilor de bărbaţi şi a minorilor şi tinerilor de ceilalţi majori. Alte criterii pentru separarea sau gruparea acestor persoane sunt: compatibilitatea intelectuală şi de ordin cultural, interesul de participare la activităţi de resocializare şi de folosire la muncă. (art. 122 din Regulament)

19

Cazarea persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul deschis se realizează în comun. Camerele de cazare se ţin descuiate atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, condamnaţii având acces liber în locurile şi zonele stabilite de administraţie. Amenajarea şi dotarea spaţiilor de deţinere sunt stabilite în regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege. (art. 123 din Regulament) Persoanele din acest regim pot presta muncă în condiţii similare cu persoanele libere, având obligaţia de a reveni la locul de cazare după terminarea programului. (art. 124 din Regulament)

Persoanele aflate în acest regim pot desfăşura activităţile educative şi de asistenţă psihosocială în interiorul sau în afara locului de deţinere, fără supraveghere, pe baza recomandărilor din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică (art. 125 din Regulament). Persoanele private de libertate îşi organizează singure timpul avut la dispoziţie şi activităţile administrativ-gospodăreşti, cu respectarea programului stabilit de administraţie. Persoanele private de libertate, care execută pedeapsa în acest regim, cu aprobarea directorului locului de deţinere pot frecventa cursuri de şcolarizare, de calificare sau învăţământ universitar, pot beneficia de asistenţămedicală pentru afecţiuni care nu pot fi tratate în sistemul penitenciar, inclusiv de medicină dentară, pot participa individual sau în grup la programe cultural-educative, sportive, artistice şi religioase, în afara locului de deţinere. În anumite situaţii, cu aprobarea directorului locului de deţinere, pot lua parte la aceste activităţi şi membrii de familie ai acestora sau reprezentanţi ai societăţii. Administraţia locului de deţinere poate încheia protocoale de colaborare cu instituţii publice sau private, cu organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale, pentru derularea programelor prevăzute la alin. (2). Reprezentanţii acestor organizaţii au astfel posibilitatea de a monitoriza activităţile desfăşurate de persoanele private de libertate, informându-l periodic despre aceasta pe directorul locului de deţinere. (art. 126 din Regulament) Persoanele private de libertate se deplasează la activităţile prevăzute la art. 124, 125 şi art. 126 alin. (2) din prezentul regulament în timpul, zonele şi pe traseele stabilite de administraţia locului de deţinere. Nerespectarea acestei prevederi de către persoana privată de libertate atrage răspunderea disciplinară sau penală potrivit legii. Persoanelor din acest regim le este interzis să procure, să deţină, să comercializeze şi să consume băuturi alcoolice sau substanţe psihotrope, să frecventeze localuri publice, să conducă autovehicule în alte condiţii decât cele stabilite de administraţie, să intre în legătură cu anumite persoane ori să se deplaseze în anumite locuri, să poarte sau să deţină arme, muniţii, substanţe toxice ori explozive de orice fel.

Persoanelor din acest regim, pe timpul desfăşurării de activităţi în afara locului de deţinere, le este interzis să părăsească locurile unde sunt planificate, înainte de terminarea programului, fără aprobarea persoanei desemnate de conducerea locului de deţinere să coordoneze activitatea.

Cu ocazia clasificării persoanelor private de libertate în acest tip de regim şi ori de câte ori este necesar, acestea sunt instruite cu privire la îndatoririle, obligaţiile şi interdicţiile pe care le au, semnând un angajament în acest sens. Pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, persoanele private de libertate sunt obligate să aibă asupra lor documente de legitimare eliberate de administraţia locului de deţinere, pe care sunt obligate să le prezinte, la cerere, organelor competente.

Persoanele private de libertate, pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, la activităţile prevăzute la art. 124, 125 şi art. 126 alin. (2) din prezentul regulament, pot păstra şi administra sume de bani din contul personal sau mijloace electronice de plată necesare efectuării unor cheltuieli minime legate de asigurarea igienei personale, transport, suplimentarea hranei, achiziţionarea unor articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, precum şi pentru participarea la unele activităţi cultural-educative.

Pe timpul cât se află în afara locului de deţinere, la activităţile prevăzute la art. 124, 125 şi art. 126 alin. (2) din prezentul regulament, persoanele din acest regim pot deţine şi folosi telefoane mobile personale. Telefoanele mobile, sumele de bani rămase la întoarcerea în locul de deţinere, precum şi mijloacele electronice de plată sunt păstrate într-un spaţiu special amenajat, în casete prevăzute cu încuietori sigure, amplasate la intrarea în locul de deţinere, şi sunt evidenţiate nominal într-un registru de către personalul administraţiei, cu menţionarea orei la care acestea au fost predate şi a orei la care au fost returnate persoanei private de libertate. (art. 127 din Regulament)

Secţiunea 3. Stabilirea regimului de executare

20

Regimul de detenţie în sistemul execuţional penal românesc este destul de clar reglementat. Astfel, odată intrat în penitenciar, condamnatul este mai întâi supus regimului de carantină, pentru o perioadă de 21 de zile, la expirarea acestei perioade fiind încadrat în regimul de deţinere comun (dormitoare comune, ateliere comune, săli de masă comune etc.).

În perioada de carantină şi observare se studiază comportamentul şi personalitatea persoanelor private de libertate, se efectuează examene medicale, activităţi de educaţie sanitară, examene psihologice, se evaluează necesităţile educaţionale, de asistenţă psihologică şi socială, în scopul formării diagnosticului şi prognozei criminologice, precum şi gradul de adaptabilitate la privarea de libertate.

Comisa de individualizare, luând în considerare şi rezultatele obţinute în perioada de carantină şi observare, consemnate în fişele de specialitate din Dosarul de educaţia şi asistenţă psihosocială, stabileşte şi repartizează persoana privată de libertate într-un regim de executare şi planifică executarea principalelor etape ale executării peepsei.

În mediul penitenciar – mediu de viaţă impus – starea deţinuţilor este în general individualistă, mai ales în cazul recidiviştilor, iar transformarea regimului aplicat într-o modalitate adecvată de realizare concretă a scopului pedepsei presupune eforturi importante în direcţia asigurării premiselor favorabile unui proces educativ real şi pregătirii condamnaţilor pentru reintegrarea în societate.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 275/ 2006, regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte, la primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să execute pedeapsa, de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Conform art.88 din HG nr. 1897/2006 membrii comisiei de individualizare au în vedere, cu ocazia stabilirii regimului de executare, vârsta, durata pedepsei, conduita persoanei condamnate, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare, riscul pe care îl prezintă pentru siguranţa locului de deţinere, pentru celelalte persoane private de libertate şi pentru personal, abilităţile necesare includerii în diferite programe de educaţie şi asistenţă psihosocială, disponibilitatea de a presta muncă, de a urma cursuri de calificare şi cursuri de şcolarizare.Articolul 88 din Regulament prevede procedura stabilirii regimului de executare. Astfel, membrii comisiei prevăzute de art. 14 din Lege, cu ocazia stabilirii regimului de executare a persoanelor private de libertate, au în vedere:

a) vârsta;b) durata pedepsei privative de libertate;c) conduita persoanei condamnate, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare;d) gradul de risc pentru siguranţa locului de deţinere, pentru celelalte persoane private de

libertate şi pentru personal;e) abilităţile necesare includerii în diferite programe de educaţie şi intervenţie psihosocială;f) disponibilitatea de a presta muncă şi de a urma cursuri de calificare;g) starea de sănătate.În raport cu prevederile alin. (1) si ale art. 25 din Lege, fiecare membru al comisiei propune

motivat regimul de executare. Stabilirea regimului se face prin votul deschis al majorităţii membrilor comisiei, în funcţie de propunerile formulate. Propunerile membrilor comisiei, motivaţiile şi decizia finală a comisiei, pentru fiecare caz în parte, se consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează într-un registru de procese-verbale. Decizia membrilor comisiei se consemnează într-un proces-verbal de aducere la cunostinţă, întocmit în două exemplare. Un exemplar al procesului-verbal de aducere la cunostinţă a deciziei se înmânează persoanei private de libertate, iar celălalt, din care să rezulte luarea la cunostinţă, se depune la dosarul individual. Structura şi conţinutul procesului-verbal de aducere la cunostinţă a deciziei se stabileşte prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Potrivit art. 25 alin. (2) – (5) din Legea nr. 275/ 2006 şi a art. 89 din Regulament, persoana condamnată, nemulţumită de regimul de executare stabilit de comisie, poate formula, în scris, plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la data

21

când a luat cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilit, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Lege.

Procedura de soluţionare a plângerii a fost descrisă pe larg la capitolul destinat judecătorului delegat, motiv pentru care nu o mai reluăm.

Cu privire la punerea în aplicare a hotărârii de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, menţionăm dispoziţiile art. 90 şi 79 din Regulament care prevăd că, hotărârea de stabilire a regimului de executare devine executorie la expirarea termenului de 3 zile de la data aducerii la cunoştinţa persoanei private de libertate , dacă nu a formulat plângere sau la data comunicării încheierii judecătorului delegat prin care s-a soluţionat plângerea în condiţiile art. 25 alin. 4 din lege.

Hotărârea de stabilire a regimului de executare, devenită executorie, se pune în aplicare de cătredirectorul penitenciarului

Copiile acestor documente precum şi hotărârea instanţei de judecată, dacă este cazul, se depun la dosarul individual. Menţiunile despre regimul de executare se fac în dosarul individual, în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege.

Secţiunea 4. Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 275/ 2006 şi a art. 91 alin. (1) din Regulament, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Această comisie are obligaţia ca, după executarea a 8 ani în cazul pedepselor cu detenţiunea pe viaţă şi a unei pătrimi din durata pedepsei cu închisoarea ( din fracţia de ¼, dacă este cazul, se scade durata arestului preventiv sau alte perioade executate ce sunt deduse din pedeapsa ce se află în executare ) , să analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate, sub semnătură. În cazul în care, comisia apreciază că, se impune schimbarea regimului de executare, sesizează judecătorul delegat. (art. 26 alin. (1) din Legea 275/2006) care poate admite sau respinge sesizarea comisiei, schimbând sau menţinând regimului de executare.

În cazul în care comisia apreciază că nu se impune schimbarea regimului de executare stabileşte termenul de analiză ce nu poate fi mai mare de 1 an.

În situaţia în care comisia de individualizare apreciază că nu se impune schimbarea regimului de executare, persoana privată de libertate se poate adresa cu o cerere către judecătorul delegat prin care solicită schimbarea regimului de executare. Judecătorul delegat solicită procesul verbal întocmit de comisie, audiază persoana privată de liberate şi pronunţă o soluţie de admitere sau de respingere a cererii cu consecinţa schimbării sau menţinerii regimului de executare. Prin încheierea prin care dispune schimbarea sau menţinerea regimului de executare judecătorul stabileşte termenul după care poate fi analizată din nou situaţia petentului în vederea schimbării regimului de executare, termen ce nu poate fi mai mare de 6 luni.

Se observă o necorelare legislativă între termenul de reanaliză a situaţiei deţinutului pe care îl poate stabili comisia ( cel mult un an ) şi cel pe care îl stabileşte judecătorul delegat ( cel mult 6 luni ), necorelare soluţionată în practică prin stabilirea de către comisie a unui termen de maxim 6 luni, întrucât judecătorul delegat nu poate da un termen mai mare de 6 luni.

Această comisie pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate este alcătuită din: directorul penitenciarului, care exercită funcţia de preşedinte al comisiei, şeful serviciului aplicare regimuri, medicul penitenciarului, şeful serviciului educaţie şi şeful serviciului asistenţă psihosocială.

22

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior se poate dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: raportul comisiei prevăzute în alin. (1) constată că buna conduită a persoanei condamnate permite schimbarea regimului în care aceasta execută pedeapsa privativă de libertate, persoana condamnată a făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităţii educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale , precum şi în cadrul muncii prestate.

Comisia poate sesiza judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în vederea schimbării regimului de executare într-unul mai sever, înainte de împlinirea termenului legal, dacă persoana privată de libertate a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă, care o face incompatibilă cu regimul în care execută pedeapsa privativă de libertate, şi dacă prin conduita sa afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia. (art. 91 alin. 3 din Regulament)

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune dacă: persoana condamnată a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă, care o fac incompatibilă cu regimul în care se execută pedeapsa privativă de libertate, şi dacă, prin conduita sa afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia.

În acest sens statuează şi Legea 275/2006 la art. 26 alin. (5) şi art. 91 alin. (6) din Regulament: ,,Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivată, cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai după ascultarea persoanei condamnate, la locul de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea cererii sau sesizării.’’

Încheierea judecătorului delegat se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de 2 zile de la data pronunţării acesteia. Împotriva încheierii judecătorului, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, contestaţia judecându-se conform Codului de procedură penală [art. 26 alin. (7), (8) şi (9) din Legea nr. 275/2006, art. 91 alin. (7) din Regulament].

Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin.2 – 5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător. Hotărârea judecătoriei este definitivă.

Copiile acestor documente se depun în dosarul individual. Menţiuni despre schimbarea regimului de executare se fac în dosarul individual, în aplicaţiile informatizate şi în celelalte documente operative stabilite prin regulamentul prevăzut de art. 16 alin. (2) din Lege. (art. 91 alin. 8 şi 9 din Regulament)

23

PERSONALIZAREA REGIMULUI DE EXECUTARE

Secţiunea 1. Aspecte generale

Ţinând seama de scopul pedepsei, aşa cum este el reglementat în Codul penal – prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reeducarea condamnatului –, constatăm că putem vorbi despre o eficienţă a tratamentului penitenciar din două perspective:

a) Eficienţa preventivă;b) Eficienţa recuperativă.

Eficienţa preventivăPractica din sistemul penitenciar românesc, precum şi aceea din alte sisteme penitenciare din

lume a demonstrat faptul că în oricare dintre acestea există pericolul specializării infractorilor, prin preluarea experienţelor şi tehnicilor infracţionale ale altor condamnaţi, de aici rezultând şi riscul de recidivare şi proliferare a infracţionalităţii.

Din anul 1991, după trecerea Direcţiei Generale a Penitenciarelor din subordinea Ministerului de Interne în aceea a Ministerului Justiţiei, prin efectul Legii nr. 21/199013, în sistemul penitenciar românesc au fost adoptate o serie de măsuri menite să înscrie eforturile manageriale execuţional-penale pe linia umanizării executării pedepsei închisorii, după cum urmează:

- s-au efectuat demersuri în sensul deschiderii porţilor sistemului penitenciar, pe direcţia umanizării vieţii în închisorile româneşti; în acest sens, o serie de reprezentanţi ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie şi ai altor organisme – inclusiv ai Consiliului Europei – au avut posibilitatea de a vizita penitenciare şi centre de reeducare, de a purta discuţii cu oricare dintre deţinuţii şi minorii custodiaţi şi de a constata «pe viu» greutăţile pe care le întâmpină aceste instituţii; s-a acordat o atenţie sporită legalităţii aplicării regimului penitenciar, urmărindu-se asigurarea integrală a drepturilor deţinuţilor cu privire la hrană, cazarmament, pachete cu alimente, vizite, bani, corespondenţă, asistenţă medicală. Astfel, condamnaţilor (adulţi şi minori) li s-a asigurat posibilitatea de a primi familiile în vizită, de a primi corespondenţă sau pachete cu alimente de la acestea, la intervale mai scurte de timp (de obicei lunar) şi în condiţii mai permisive;

- s-au adus importante ajustări normelor de hrănire a efectivelor de condamnaţi custodiate, hrana preparându-se în condiţii de igienă, sub directa îndrumare a medicului şi distribuindu-se de trei ori pe zi14;

- condamnaţilor li s-a acordat posibilitatea de a se adresa, fără nici o restricţie, cu plângeri şi sesizări, oricăror organe de stat sau instituţii guvernamentale sau neguvernamentale, după propriile interese urmărite;

- s-a creat posibilitatea ca cei condamnaţi să beneficieze de asistenţă religioasă, să practice activităţi sportive şi recreative individuale sau colective, în funcţie de aptitudini şi opţiuni, dându-li-se şi posibilitatea de a primi de la familii bani pentru procurarea materialelor şi echipamentelor sportive preferate;

- s-au adus importante modificări condiţiilor de executare a măsurii disciplinare cu izolare severă, fiind eliminată folosirea lanţurilor ca mijloc de imobilizare a condamnaţilor, iar camerele destinate pentru executarea acestei măsuri fiind amenajate asemănător acelora destinate cazării normale a celor condamnaţi.

b) Eficienţa recuperativăÎn conformitate cu reglementările Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,

administraţia penitenciarelor manifestă preocupări constante – în măsura permisă de condiţiile logistice şi financiare – în direcţia realizării individualizării executării pedepsei închisorii prin asigurarea separaţiunii condamnaţilor, cu conformare la criteriile stabilite de lege.

13 M. Of. nr. 113 din 16 octombrie 1990.14 Normele de hrană specifice Ministerului de Interne şi Ministerului Justiţiei – Direcţia Generală a Penitenciarelor au fost publicate în M. Of. din 31 decembrie 1994, fiind în prezent reactualizate.

24

În prezent, capacitatea de cazare de care dispune sistemul penitenciar este depăşită, reducându-se considerabil posibilitatea de a se asigura respectarea normei sanitare prevăzute de lege (6 m³ aer proaspăt pentru fiecare condamnat) şi asigurarea unui pat individual pentru odihnă pentru fiecare con-damnat, iar instalaţiile sanitare şi dotările aferente acestora sunt subdimensionate în raport cu numărul condamnaţilor cazaţi, fapt ce influenţează negativ igiena individuală şi colectivă a acestora, precum şi confortul lor psihic.

Un loc deosebit în cadrul activităţilor zilnice îl ocupă separarea diferitelor categorii de condamnaţi, cu respectarea normelor stabilite de lege, după: sex, vârstă, durata pedepsei, natura infracţiunilor comise, starea de recidivă, gradul de periculozitate, precum şi după diferite criterii de ordin medical.

Similar criteriilor de separare se acordă şi drepturile la vizită, pachete, corespondenţă, cumpărături şi ţigări, iar, pe baza efectelor procesului de cunoaştere a unor condamnaţi, acestora li se pot încredinţa diferite responsabilităţi administrative sau socio-educative, după pregătirea şi aptitudinile personale: şefi de detaşamente, şefi de camere, responsabili cu igiena şi curăţenia, bibliotecari.

În această ipoteză a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 3131 din 2003, privind durata şi periodicitatea vizitelor, numărul şi greutatea pachetelor cu alimente, precum şi bunurile care pot fi primite, păstrate şi folosite de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

Separarea condamnaţilor se realizează şi în funcţie de gradul lor de pericol social, în baza căruia sunt cazaţi în camere cu o capacitate mică.

De asemenea, separarea pe criterii medicale se realizează în privinţa condamnaţilor bolnavi, pentru prevenirea îmbolnăvirilor infecto-contagioase, fiind internaţi în infirmerii sau repartizaţi în camere separate.

În fiecare penitenciar sunt amenajate spaţii de cazare pentru executarea carantinei de către noii depuşi (21 zile), cu respectarea criteriilor de separare.

Secţiunea 2. Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se stabileşte de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în funcţie de conduita, personalitatea, vârsta, starea de sănătate şi posibilităţile de reintegrare socială ale persoanei condamnate [art. 27 alin. (1) din Legea nr. 275/2006]. Cu privire la componenţa acestei comisii, aceasta este alcătuită din: directorul penitenciarului, care exercită funcţia de preşedinte al comisiei, şeful serviciului aplicare regimuri, medicul penitenciarului, şeful serviciului educaţie şi şeful serviciului asistenţă psihosocială. [art. 14 din Legea 275/2006].

Persoana condamnată este inclusă, ţinând seama de criteriile prevăzute la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 275/2006, în programe care urmăresc, în principal:

a) desfăşurarea de activităţi educative, culturale, terapeutice de consiliere psihologică şi asistenţă socială;

b) instruirea şcolară;c) formarea profesională [art. 27 alin. (2) din Legea nr. 275/2006].Articolul 88 din Regulament prevede procedura stabilirii regimului de executare. Astfel,

membrii comisiei prevăzute de art. 14 din Lege, cu ocazia stabilirii regimului de executare a persoanelor private de libertate, au în vedere:

a) vârsta;b) durata pedepsei privative de libertate;c) conduita persoanei condamnate, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare;d) gradul de risc pentru siguranţa locului de deţinere, pentru celelalte persoane private de

libertate şi pentru personal;e) abilităţile necesare includerii în diferite programe de educaţie şi intervenţie psihosocială;f) disponibilitatea de a presta muncă şi de a urma cursuri de calificare;

25

g) starea de sănătate.Programele prevăzute în art. 27 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 sunt realizate de serviciile de

educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială din cadrul penitenciarelor, cu participarea consilierilor de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile. Pentru fiecare persoană condamnată se întocmeşte un plan de evaluare şi intervenţie educativă de către serviciul de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială din cadrul penitenciarului [art. 27 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 275/2006].

Secţiunea 3. Individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în cazul minorilor, tinerilor şi femeilor

Minorii deţinuţi şi tinerii deţinuţi (persoanele între 18 şi 21 de ani care au fost condamnate mai înainte de a împlini vârsta de 21 de ani), au dreptul nu numai la a li se asigura toată protecţia drepturilor oferite adulţilor, dar au dreptul şi la servicii adiţionale datorită imaturităţii lor şi perioadei de învăţare şi de formare ca adulţi, în care se află.

Minorii şi tinerii aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate sunt incluşi, pe durata executării pedepsei, în programe speciale de asistenţă şi consiliere, în funcţie de vârsta şi de perso-nalitatea fiecăruia [art. 28 alin. (1) din Legea nr. 275/2006].

Programele speciale la care participă minorii aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate sunt realizate de serviciile de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială din cadrul penitenciarelor, cu participarea consilierilor de protecţie a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile.[art. 28 alin. (2) din Legea nr. 275/2006].

Minorii şi tinerii execută pedepsele privative de libertate în penitenciare anume destinate sau în secţii separate în celelalte penitenciare pentru a li se asigura protecţia şi asistenţa pe plan social, şcolar, educativ, profesional, psihologic, medical şi fizic, care le sunt necesare potrivit vârstei, sexului şi personalităţii fiecăruia. (art. 129 din Regulament)

În penitenciarele pentru minori şi tineri se asigură separarea pe camere în funcţie de sex, vârstă şi regimul de executare stabilit de comisia prevăzută de art. 14 din Lege. (art. 130 din Regulament)

Potrivit art. 133 din Regulament, femeile private de libertate execută pedeapsa în penitenciare pentru femei sau în secţii separate în celelalte penitenciare. Spaţiile de cazare pentru femeile private de libertate trebuie să ofere condiţii pentru menţinerea unei stări de sănătate şi igienă specifice acestei categorii.

În ceea ce priveşte supravegherea acestora, art. 135 din Regulement prevede că, în penitenciarele pentru femei se asigură separarea pe camere, în funcţie de vârstă şi regimul de executare stabilit de comisia prevăzută de art. 14 din Lege. Supravegherea persoanelor private de libertate femei se asigură de personal de acelaşi sex. Personalul de sex masculin are acces în secţiile pentru femei în condiţiile stabilite de directorul locului de deţinere.

Secţiunea 4. Individualizarea regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate în cazul persoanelor bolnave

Persoanele private de libertate bolnave nu pot refuza internarea într-un penitenciar-spital sau infirmerii din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Regimul aplicat persoanelor private de libertate internate în penitenciarele spital sau infirmerii se subordonează nevoilor de tratament medical, potrivit normelor prevăzute de Ministerul Sănătăţii Publice şi a caselor de asigurări de sănătate. Separarea se realizează după criterii medicale şi după sexul persoanelor private de libertate. (art. 137 din Regulament)

Măsurile de siguranţă şi supraveghere care se aplică persoanelor private de libertate internate în penitenciarele-spital şi infirmerii se adoptă fără a împiedica desfăşurarea programelor terapeutice. Mijloacele de imobilizare, prevăzute la art. 37 din Lege, se aplică numai cu avizul medicului curant, cu

26

respectarea prevederilor art. 159 alin. (2) din prezentul regulament. Măsurile de siguranţă pentru persoanele internate sunt cele specifice cel puţin regimului închis. (art. 138 din Regulament)

Persoanele private de libertate cu tulburări psihice grave, de natură a pune în pericol siguranţa proprie sau a altor persoane private de libertate, sunt internate în secţiile de profil din unităţile spitaliceşti, pentru tratament medical şi asistenţă psihosocială specifice. În momentele de criză pot fi utilizate, în condiţiile prevăzute la art. 37 din Lege, cu acordul medicului, mijloacele de imobilizare, pentru a evita autorănirea, rănirea altor persoane sau distrugerea de bunuri. Persoana privată de libertate care face obiectul imobilizării este pusă sub observaţie continuă. Mijloacele de imobilizare sunt îndepărtate la încetarea stării care a impus această măsură. Riscul de suicid al persoanelor private de libertate cu afecţiuni psihice se evaluează în mod constant de personalul medical si de psiholog. Punerea în libertate a persoanelor private de libertate cu afecţiuni psihice se comunică serviciului de sănătate din localitatea în raza căreia se stabilesc aceste persoane, în vederea continuării tratamentului medical. (art. 139 din Regulament).

27

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE

Secţiunea 1. Exercitarea drepturilor persoanelor private de libertate

Element important al raportului juridic de drept execuţional penal, drepturile condamnaţilor aflaţi în executarea pedepsei se constituie în tot atâtea obligaţii corelative ale administraţiei penitenciare.

Legea 275/2006 a păstrat în cea mai mare măsură prevederile Legii 294/2004, lege care nu a mai intrat în vigoare.

Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege, şi de Constituţie [art. 38 alin. (1) din Legea nr. 275/2006].

Reglementarea legală a drepturilor specifice de care beneficiază persoanele condamnate, cum sunt cele privind relaţiile cu administraţia locului de deţinere (ex.: dreptul la hrană, echipament, odihnă etc.) sau cele care vizează relaţiile acestora cu familia (dreptul la corespondenţă, la vizite etc.) apropie tratamentul penitenciar românesc de cerinţele europene în această materie.

Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor deţinuţilor, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată. [art. 38 alin. (2) din Legea 275/2006)].

Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Judecătorul delegat poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului. [art. 38 alin. (3) şi (4) din Legea 275/2006)].

Judecătorul delegat soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:

- admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului;

- respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată. [art. 38 alin. (5) din Legea 275/2006)]. Încheierea judecătorului delegat se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului în termen de două zile de la data pronunţării acesteia. Împotriva încheierii judecătorului, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală. Hotărârea judecătoriei este definitivă [art. 38 alin. (6)-(9) din Legea 275/2006)].

Secţiunea 2. Drepturi prevăzute expres în Legea nr. 275/2006

Legea nr. 275/2006, în capitolul intitulat Drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate în executarea pedepselor private de libertate reglementează expres mai multe drepturi după cum urmează:

- libertatea constiintei, a opiniilor si libertatea credintelor religioase, ce rezidă în asigurarea posibilităţii oricărui deţinut de a asista la serviciile religioase organizate în penitenciare de diferitele culte religioase, de a lua legătura cu un reprezentant al cultului său, de a-şi manifesta credinţa religioasă în mod liber. Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu pot fi îngrădite. Astfel, persoanele condamnate au dreptul la libertatea credinţelor religioase, fără a aduce atingere libertăţii credinţelor religioase a celorlalte persoane condamnate. De asemenea, persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter religios, precum şi obiecte de cult (art. 40 din Legea nr. 275/2006).

28

- dreptul la informatie ce nu poate fi îngrădit. Accesul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile legii. Articolul 41 alin. (3) din Legea nr. 275/2006, instituie obligaţia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţii de interes public se realizează şi prin publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate sau orice alte mijloace autorizate de către administraţia penitenciarului. În acelaşi sens amintim şi dispoziţiile art. 60 din Regulament, care prevăd că, persoanele private de libertate, indiferent de regimul de executare în care sunt clasificate, au acces la mijloacele de informare în masă, prin intermediul radioului, televizorului, revistelor şi ziarelor, literatură beletristică şi de specialitate.

- dreptul la consultarea documentelor de interes personal, prevăzut de art. 42 din lege în care s eporecizează căpersoana condamnată sau oricarealtă persoană cu acordul persoanei condamnate, are acces la dosarul individual şi poate obţine, la cerere, într-un număr de exemplare justificat, forocopii din acesta. De asemenea, Legea nr. 275/2006, în art. 43, stabileşte măsurile necesare pentru asigurarea accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor privative de libertate ce sunt de interes pentru persoana condamnată. Astfel, dispoziţiile Codului penal referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, ale Legii nr. 275/2004, ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale Hotărârii Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, precum şi dispoziţiile ordinelor emise în temeiul Legii nr. 275/2006 şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului sunt aduse la cunoştinţa persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate sau sunt puse la dispoziţia acestora, în limba română sau în limba pe care o înţeleg, imediat după primirea în penitenciar. Aceste texte ale dispoziţiilor legale urmează a se pune la dispoziţie persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în penitenciare, în locuri accesibile şi a se consemna într-un proces-verbal. În cazul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate care au deficiente de comunicare, aducerea la cunoştinţă a dispoziţiilor legale se realizează prin folosirea unor modalităţi care să permită înţelegerea acestora [art. 43 alin. (3) din Legea nr. 275/2006].

- dreptul de petiţionare şi la corespondenţă- este garantat şi nelimitat15, corespondenţa de-ţinutului cu familia constituind o bună premisă pentru îndreptarea acestuia, prin garanţiile şi suportul afectiv pe care membrii familiei le pot asigura. În acest sens, menţionăm prevederile art. 45 Legea nr. 275/2006, unde se arată că dreptul la corespondenţă al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat şi nelimitat pentru toate categoriile de persoane private de libertate. Forma şi conţinutul corespondenţei nu pot fi modificate decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate. Corespondenţa are caracter confidenţial şi nu poate fi deschisă sau reţinută decât în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. Corespondenţa primită de către persoana privată de libertate este supusă controlului antiterorist şi de specialitate. (art. 51 alin. 3 din Regulament) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă, corespondenţa poate fi deschisă, fără a fi citită, în prezenţa persoanei condamnate. De asemenea, corespondenţa poate fi deschisă şi reţinută dacă există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, acestea urmând a se face numai pe baza dispoziţiilor emise, în scris şi motivat, de către conducătorul penitenciarului. Persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţată, în scris, de îndată, cu privire la luarea acestor măsuri, iar corespondenta reţinută se clasează într-un dosar special care se păstrează de administraţia penitenciarului. Dispoziţiile cu privire la deschiderea şi reţinerea corespondenţei nu se aplică în cazul corespondenţei cu apărătorul, cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului precum şi cu instanţele sau organizaţiile internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România.

15 Conform O.U.G. nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate, publicată în M. Of. nr. 457 din 27 iunie 2003.

29

Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului la corespondenţă sunt suportate de persoana privată de libertate care exercită acest drept. Dacă persoanele private de libertate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare şi la corespondenţă sunt suportate de către administraţia locului de deţinere, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Lege. Sunt considerate persoane fără mijloace băneşti persoanele care nu au sau nu au avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile în contul personal. Cheltuielile ocazionate de exercitarea drepturilor de petiţionare şi la corespondenţă, prin trimiteri poştale în alt regim decât cel simplu, sunt suportate în totalitate de persoanele private de libertate. (art. 52 din Regulament)

Potrivit art. 53 din Regulament, procedura de distribuire a materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi la corespondenţă se aprobă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Dreptul de a petiţiona derivă din drepturile constituţionale fundamentale ale cetăţenilor, iar Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor (la art. 44) garantează dreptul tuturor deţinuţilor de a adresa cereri, reclamaţii, sesizări către conducerea penitenciarului, către procuror, către instanţele de judecată, precum şi altor autorităţi şi organizaţii de stat sau neguvernamentale. Acest drept era recunoscut deţinuţilor şi de către Legea 23/1969. În art. 44 din Legea nr. 275/2006, se menţionează că dreptul de petiţionare al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat. Potrivit art. 50 alin. 1 din Regulament, în baza dreptului de petiţionare, orice persoană privată de libertate poate, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale, să scrie şi să adreseze cereri, reclamaţii şi sesizări către orice persoană autorizată, instituţie, organizaţie guvernamentală, neguvernamentală, locală, centrală, naţională sau internaţională. Persoanele private de libertate sunt informate cu privire la condiţiile de exercitare a dreptului de petiţionare, de îndată ce sunt primite în locurile de deţinere şi pe toată perioada executării pedepsei, de către personalul administraţiei ori de alte persoane autorizate. Forma şi conţinutul petiţiei nu pot fi modificate decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate. Petiţiile şi răspunsul la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute. În sensul prezentei legi, termenul „petiţie” include orice cerere sau sesizare adresata autorităţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România. Cu privire la măsurile pe care legea (art. 46 din Legea nr. 275/2006) le prevede pentru asigurarea exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă, menţionăm că conducătorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de cutii poştale în interiorul penitenciarului. Petiţiile şi corespondenţa sunt colectate de către personalul furnizorului de servicii poştale, căruia i se asigură accesul în interiorul penitenciarului şi care este însoţit în interiorul penitenciarului de o persoană anume desemnată de conducătorul penitenciarului. Răspunsul la petiţii şi corespondenţa adresată persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate se predă, de îndată, destinatarului, sub semnătură. Fiecare persoană privată de libertate are posibilitatea de a se adresa direct, în scris sau verbal, judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, directorului locului de deţinere ori persoanelor desemnate de acesta din urmă. Persoanelor private de libertate li se asigură posibilitatea de a fi ascultate de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, inspectori sau alţi reprezentanţi autorizaţi, fără prezenţa personalului locului de deţinere. Audierea persoanelor private de libertate care solicită acest lucru este asigurată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, periodic, conform programului pe care îl stabileşte, precum şi de directorul locului de deţinere, săptămânal. (art. 50 alin. 5 din Regulament)

În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă, acestea sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloace băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România şi cele pentru exercitarea dreptului la corespondenţă cu familia şi cu apărătorul sunt suportate de către administraţia penitenciarului.

- dreptul la convorbiri telefonice (art. 58 din Legea nr. 294/2004). Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la

30

telefoanele publice cu cartelă, instalate în penitenciare, convorbiri care au caracter confidenţial. Potrivit art. 54 din Regulament, Orice persoană privată de libertate are dreptul de a efectua săptămânal, pe cheltuiala sa, cel puţin o convorbire telefonică de la telefoanele instalate în incinta locului de deţinere, cu persoane din exteriorul locului de deţinere, atât din ţară, cât şi din străinătate. Sunt interzise deţinerea şi folosirea telefoanelor mobile de către persoanele private de libertate, în interiorul locului de deţinere. Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, conducătorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice cu cartelă în interiorul penitenciarului. Numărul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se stabilesc de către administraţia penitenciarului, în funcţie de numărul persoanelor deţinute şi al posturilor telefonice publice instalate, iar cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

-dreptul la plimbare zilnica si dreptul de a primi vizite – conform art. 48 din Legea nr. 275/2006 fiecărei persoane condamnate i se asigură zilnic, atunci când condiţiile climaterice permit, plimbarea în aer liber timp de minimum o oră. Dacă condiţiile climaterice nu permit plimbarea în aer liber, aceasta se asigură într-un alt spaţiu corespunzător. Art. 97 din Regulament, prevede că persoanele care execută pedeapsa în regimul de maximă siguranţă, care nu prestează muncă sau nu desfăşoară activităţi de instruire şcolară şi formare profesională au dreptul la o plimbare zilnică de cel puţin două ore, în curţi special amenajate în aer liber. Persoanele care prestează o muncă, participă la programe de educaţie sau intervenţie psihosocială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică. Persoanele clasificate în acest regim, aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră, în curţi special amenajate în aer liber. Modul de amenajare şi dotarea curţilor destinate activităţii de plimbare a acestei categorii de persoane private de libertate sunt stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege.

În cadrul regimului închis de executare a pedepsei, persoanele private de libertate care nu prestează muncă şi nu participă la alte activităţi au dreptul la plimbare zilnică de minimum 3 ore. Persoanele care prestează o muncă, participă la programe de educaţie sau intervenţie psihosocială au dreptul la cel puţin o oră de plimbare zilnică. Persoanele din această categorie, aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la plimbare zilnică de cel puţin o oră, în curţi special amenajate în aer liber. (art. 109 din Regulament)

Legea nu prevede dispoziţii speciale privind plimbarea persoanelor private de liberate încadrate la regim semidechis şi deschis întrucât aceste persoane îşi organzează timpul liber, inclusiv prin plimbarea în aer liber aşa cum doresc ( art. 113 din HG nr. 1897/2006 ).

Vizita constituie o modalitate de a asigura legătura deţinutului cu familia şi alte persoane apropiate şi, în general, cu mediul social exterior penitenciarului. În acest sens, art. 48 din Legea nr. 275/2006 menţionează că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi vizite, în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei penitenciarului, inclusiv vizite ale apărătorului, oricând, în condiţii de confidenţialitate. Persoanele aflate în vizită sunt supuse controlului specific. În ceea ce priveşte durata şi periodicitatea vizitelor, acestea urmând a se stabili prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I ( persoanele private de libertate încadrate la regim de maximă siguranţă beneficiază de 2 vizite, la regim închis de 3 vizite, la regim semideschis de 4 vizite iar la regim deschis de 5 vizite pe lună ) .

Pentru menţinerea legăturii cu familia şi pentru medierea contactului cu diverse persoane şi organizaţii, administraţia locului de deţinere asigură posibilitatea vizitării persoanelor private de libertate. Administraţia locului de deţinere este obligată să asigure un program zilnic de 12 ore pentru exercitarea dreptului la vizită de către persoanele private de libertate. În cazul persoanelor private de libertate, încadrate în regimul de maximă siguranţă sau închis, vizita se desfăşoară în spaţii special amenajate, de regulă, cu dispozitive de separare între vizitat şi vizitator, sub supraveghere vizuală. Directorul unităţii poate aproba, în aceste situaţii ca vizita să se desfăşoare în spaţii fără dispozitive de separare în următoarele situaţii:

31

a) pentru stimularea persoanelor private de libertate care au o conduită corespunzătoare, participă activ la activităţile de reintegrare socială şi îndeplinesc obiectivele stabilite în planul de evaluare şi asistenţă educativă; b) cu ocazia unor evenimente deosebite, zi de naştere, căsătorie, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie; c) la solicitarea membrilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante, cu ocazia vizitelor întreprinse de aceştia în penitenciare.

În cazul persoanelor private de libertate, încadrate în regimul semideschis şi deschis, vizita se desfăşoară în spaţii special amenajate, fără dispozitive de separare între vizitat şi vizitator, sub supraveghere vizuală. Conform art. 2 alin. 5 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2714/2008 directorul unităţii poate dispune, ca vizitele persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul semideschis şi deschis să aibă loc în spaţii prevăzute cu dispozitiv de separare atunci când :

a) există informaţii cu privire la posibilitatea producerii unui eveniment negativb) vizitatorul sau persoana privată de libertate solicită acest lucruc) împotriva persoanelor private de libertate s-a declanşat procedura disciplinară sau au fost

sancţionate disciplinar în bultimele 6 luni pentru introducerea, comercializarea ori deţinerea de droguri, medicamente fără prescripţie medicală sau obiecte interzise ori pentru exercitarea de violenţe Amenajarea şi dotarea spaţiilor pentru acordarea dreptului la vizită se stabilesc prin decizie a

directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Durata şi periodicitatea vizitelor se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (art. 38 din Regulament)

Persoanele private de libertate pot fi vizitate de soţ sau soţie ori de rudele până la gradul al IV-lea inclusiv. Cu consimţământul persoanei private de libertate, aceasta poate fi vizitată şi de alte persoane, cu aprobarea scrisă a directorului locului de deţinere. Persoanele vizitatoare nu pot vizita simultan două sau mai multe persoane private de libertate. Prin excepţie, soţul sau soţia ori rudele până la gradul al IV-lea inclusiv pot vizita simultan două sau mai multe persoane private de libertate, cu respectarea regulilor de acordare a vizitei, corespunzătoare regimului de executare cel mai sever în care se află una dintre persoanele vizitate. Numărul de persoane care pot vizita simultan una sau mai multe persoane private de libertate poate fi limitat, prin decizie motivată a directorului penitenciarului, în cazul în care nu sunt condiţii pentru desfăşurarea în condiţii normale a vizitei. Copiii în vârstă de până la 14 ani pot vizita persoana privată de libertate numai însoţiţi de o persoană majoră. Persoana sosită în vizită este obligată să-şi dovedească identitatea. Dovada identităţii se face cu cartea sau buletinul de identitate, cu paşaportul sau cu orice alt act prevăzut cu fotografie, emis de o autoritate a statului al cărui cetăţean sau rezident este. În caz de îndoieli asupra realităţii identităţii, vizita nu se aprobă. Nu este permisă vizita persoanelor care pot avea o influenţă negativă asupra comportamentului persoanelor private de libertate, a persoanelor care se află în stare de ebrietate sau a celor care încearcă să introducă alcool ori obiecte interzise în locul de desfăşurare a vizitei. Persoanele despre care se deţin date şi informaţii că ar putea periclita siguranţa locului de deţinere nu sunt primite la vizită. Constatarea acestor situaţii se face prin dispoziţie a directorului locului de deţinere. (art. 39 din Regulament)

Directorul locului de deţinere poate aproba vizite între persoane private de libertate, indiferent de regimul de executare, în sectorul de acordare a drepturilor la vizite, în spaţii prevăzute cu dispozitive de separare. Despre efectuarea vizitei se fac menţiuni în documentele de evidenţă ale fiecărei persoane private de libertate. (art. 40 din Regulament)

În scopul prevenirii introducerii de armament, muniţie ori substanţe stupefiante, toxice sau explozive în locul de deţinere, vizitatorii sunt supuşi în mod obligatoriu controlului antiterorist sau de specialitate, prin observare, palpare, control corporal sau utilizarea unor echipamente tehnice fixe ori portabile de detectare a celor menţionate şi sunt obligaţi să depună la postul de control bagajele şi obiectele care nu au legătură cu efectuarea vizitei. Acordarea dreptului la vizită implică efectuarea percheziţiei corporale a persoanei private de libertate, atât înainte, cât şi după efectuarea acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 200 din Regulament. (art. 41 din Regulament)

32

Nerespectarea regulilor privind desfăşurarea vizitei atrage întreruperea acesteia, iar motivele se consemnează de către cel care a luat măsura într-un registru special constituit. În aceste situaţii, vizita întreruptă se înregistrează ca fiind efectuată. (art. 42 din Regulament) Persoanele private de libertate au dreptul de a primi oricând vizite ale apărătorului, vizite notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti. Întrevederea cu apărătorul se realizează în încăperi special amenajate, în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală. Amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate vizitei apărătorului, precum şi condiţiile în care se acordă vizita se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege. (art. 46 din Regulament)

Vizitele notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se efectuează în intervalul orar stabilit potrivit art. 38 alin. (2) din prezentul regulament. În situaţii excepţionale, cu aprobarea directorului unităţii, vizita se poate efectua şi în afara programului de vizite stabilit. (art. 47 din Regulament)

Administraţia locului de deţinere informează persoanele private de libertate de cetăţenie străină despre posibilitatea de a lua legătura cu reprezentanţii diplomatici şi îi sprijină în vederea contactării acestora, în conformitate cu prevederile art. 53 din Lege. Persoanele private de libertate cu altă cetăţenie decât cea română, precum şi apatrizii pot fi vizitate, cu informarea directorului unităţii, de către funcţionari ai reprezentanţelor diplomatice sau consulare, care le reprezintă interesele. Vizitele se desfăşoară în timpul zilei, în condiţiile prevăzute la art. 46 alin. (2) şi (3) din prezentul regulament. (art. 48 din Regulament)

Vizitele efectuate în condiţiile prevăzute la art. 46 - 48 din Regulament se acordă în afara drepturilor reglementate prin ordin al ministrului justiţiei privind durata şi periodicitatea vizitelor, dar se consemnează în documentele de evidenţă de la sectorul vizită şi în modulul corespunzător din aplicaţia informatizată de gestiune a datelor despre persoanele private de libertate. (art. 49 din Regulament)

Persoanele private de libertate internate în penitenciarele-spital, care sunt netransportabile, pot fi vizitate de soţ sau soţie ori de rude până la gradul IV inclusiv în camere, cu avizul medicului curant şi cu aprobarea directorului locului de deţinere. Persoanele private de libertate internate în unităţi spitaliceşti din afara locului de deţinere pot fi vizitate, cu avizul medicului curant al respectivei unităţi spitaliceşti şi cu aprobarea directorului locului de deţinere. (art. 140 din Regulament)

-dreptul la vizită intima prevăzut expres 48 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 275/2006 în care se prevede că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază de vizită intimă, în condiţiile stabilite de regulamentul de aplicarea a legii. În art. 43 din HG nr. 1897/2006 sunt prevăzute condiţiile cetrebuie îndeplinte pentru acordarea acestui drept:

a) sunt condamnate definitiv şi sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate; b) nu sunt cercetate sau în curs de judecată în alte cauze penale, această condiţie presupunând că deţinutul nu are calitatea de învinuit sau inculpat. Cererile de contopire, revizuire, contestaţie la executare nu împiedică acordarea acestui drept; c) există o relaţie de căsătorie, dovedită prin copie a certificatului de căsătorie, sau, după caz, o relaţie de parteneriat similară relaţiilor stabilite între soţi; d) nu au beneficiat, în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime, de permisiunea de ieşire din penitenciar; e) nu au fost sancţionate disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei intime, sau sancţiunea a fost ridicată; f) participă activ la programele de educaţie şi asistenţă psihosocială recomandate în Planul de individualizat de evaluare şi intervenţie educativă ori la activităţi productive .

În cazul în care între momentul aprobării cererii şi cel al acordării dreptului persoana privată de libertate nu mai îndeplineşte condiţiile de acordare a dreptului, vizita intimănu se mai acordă.

Pentru acordarea vizitei intime, partenerii trebuie să fi avut o relaţie similară relaţiilor stabilite între soţi de minimum 6 luni, anterior momentului solicitării vizitei intime. Solicitanţii vor da declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea condiţiei.

33

Pentru relaţiile între persoane private de libertate, existenţa relaţiei de parteneriat anterioară solicitării vizitei intime se dovedeşte prin vizitele efectuate între acestea, potrivit dispoziţiilor art. 40 din Regulament.

Vizita prevăzută la art. 43 din prezentul regulament se aprobă de directorul locului de deţinere, la solicitarea scrisă a persoanei private de libertate. Persoana privată de libertate, soţul sau soţia ori, după caz, partenerul sau partenera are obligaţia, sub sancţiunea prevederilor art. 309 din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, să se informeze reciproc cu privire la existenţa unei boli venerice sau a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA, întocmind fiecare o declaraţie pe propria răspundere despre această informare. Declaraţiile se depun la dosarul individual al persoanei private de libertate. Menţiuni despre acordarea vizitei intime se fac în documentele de evidenţă de la sectorul vizită şi în modulul corespunzător al aplicaţiei informatizate de gestiune a datelor despre persoanele private de libertate. Administraţia locului de deţinere pune la dispoziţie mijloace de protecţie şi materiale de informare pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală. Modul de desfăşurare, măsurile de siguranţă, supraveghere, amenajarea şi dotarea spaţiilor destinate acordării acestui tip de vizită se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Lege. (art. 45 din Regulament) -dreptul de a primi, cumpăra şi deţine bunuri este reglementat de art. 49 din Legea nr. 275/2006 şi art. 55 şi art. 56 din HG nr.1897/2006 . În aceste articole se menţionează expres că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi bunuri. Pachetele cu bunuri permise la păstrare de persoanele private de libertate se primesc cu prilejul vizitelor. Acestea se distribuie numai în cadrul sectorului de acordare a dreptului la vizită. Se interzice primirea de articole şi bunuri care ar putea pune în pericol siguranţa locului de deţinere, buna convieţuire sau sănătatea persoanelor private de libertate, de stupefiante, substanţe psihotrope, substanţe care conţin alcool, precum şi a celor a căror manipulare implică risc de deteriorare. Articolele şi bunurile a căror primire nu este permisă se restituie imediat persoanei care le-a adus, cu excepţia celor care prin lege sunt interzise la deţinere, în privinţa cărora este informat organul competent. Articolele şi bunurile sunt supuse controlului specific în prezenţa persoanelor private de libertate, înainte de a le fi predate. Numărul şi greutatea pachetelor care pot fi primite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum şi bunurile care pot fi primite, păstrate şi folosite de aceste persoane urmează a se stabili prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest sens a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2714/2008, privind durata şi periodicitatea vizitelor, numărul şi greutatea pachetelor cu alimente, precum şi bunurile care pot fi primite, păstrate şi folosite de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

De asemenea, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot primi sume de bani de la familie sau de la alte persoane, care se consemnează în fişa contabilă nominală. Sumele de bani se primesc pri mandat poştal ori prin depunere directă la sectorul vizită , cele introduse în alte modalităţi sau găsite asupra persoanelor private de liberate cu ocazia percheziţiilor sunt confiscate şi se fac venit la buget de stat. Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei şi sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la corespondenţă şi a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical prevăzut în art. 51 din Legea 275/2006, pentru cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului şi pentru plata transportului până la domiciliu la punerea în libertate [art. 49 alin. (4) din Legea nr. 275/2006].

Conform art. 13 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2714/2008, privind durata şi periodicitatea vizitelor, numărul şi greutatea pachetelor cu alimente, precum şi bunurile care pot fi primite, păstrate şi folosite de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, persoanele private de libertate pot primi lunar un pachet cu produse alimentare în greutate de maxim 10 kg, la care se adaugă o cantitate de maxim 6 kg de fructe şi legume, precum şi o cantitate de maxim 20 de litri de apă sau băuturi răcoritoare.

34

Potrivit art. 56 din Regulament, persoanele private de libertate au dreptul de a cumpăra săptămânal de la punctele comerciale din incinta locurilor de deţinere, în limita a 1/2 din valoarea salariului minim brut pe economie, alimente, apă minerală, băuturi răcoritoare, ţigări şi alte bunuri de natura celor permise să fie primite, precum şi cele necesare exercitării drepturilor de petiţionare, la corespondenţă şi la convorbiri telefonice. Medicul curant poate restricţiona cumpărarea de către persoanele private de libertate bolnave a unor alimente contraindicate în afecţiunile de care suferă ori a produselor din tutun. -Dreptul la asistenta medicala se referă la obligaţia administraţiei penitenciare de a asigura deţinuţilor îngrijiri medicale corespunzătoare, în infirmeria unităţii, de către medicul penitenciarului (în cazul afecţiunilor uşoare) sau într-un spital din sistemul penitenciar, ori din reţeaua externă sistemului (în cazul afecţiunilor grave). În acest sens, menţionăm dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 275/2006, care prevăd că dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat, că asistenţa medicală în penitenciare se asigură ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii şi că persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente.

Cu privire la dreptul la asistenţă medicală, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevede la art. 23 că activitatea de acordare a asistenţei medicale persoanelor private de libertate se desfăşoară cu respectarea reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi este stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii publice. Persoanele private de libertate sunt asigurate cu plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate de la bugetul de stat prin sume cu destinaţie specială, prin bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, respectiv al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de servicii de asistenţă medicală şi de medicamente asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul locului de deţinere şi din alte surse, potrivit legii.

Pentru asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară proprie, care cuprinde: cabinete de medicină primară, cabinete de medicină dentară, farmacii, puncte farmaceutice, infirmerii, cabinete şi ambulatorii de specialitate, penitenciare-spital şi mijloace de transport medical. Sectorul medical din cadrul unui loc de deţinere cuprinde cel puţin următoarele spaţii şi echipamente:

a) camere de infirmerie pentru bolnavi cu afecţiuni acute, cronice reacutizate, infectocontagioase, tratament antituberculos, persoane aflate în refuz de hrană;

b) camere pentru izolare respiratorie;c) camere pentru recoltarea sputei;d) cabinete de consultaţii medicale şi stomatologice;e) săli de tratament;f) punct farmaceutic;g) laborator de tehnică dentară;h) mijloace de transport adecvate. (art. 24 din Regulament)La nivelul fiecărui sector medical al unui loc de deţinere se asigură cel puţin un medic de

medicină generală - medic cu specialitatea medicină de familie, precum şi un număr corespunzător de cadre medii sanitare pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale. Serviciile de asistenţă medicală primară sunt acordate de către medici, fie în cabinetele medicale din locurile de deţinere, fie în infirmerii, dacă pacientul necesită supraveghere medicală permanentă, dar nu se impune internarea în spital. (art. 25 din Regulament)

Asistenţa medicală ambulatorie se realizează la nivelul cabinetelor de specialitate din locurile de deţinere şi în ambulatoriile din structura penitenciarelor-spital. La nivelul fiecărui sector medical al unui loc de deţinere se asigură, după caz, un medic psihiatru, un medic dentist sau un medic ginecolog. Asistenţa medicală ambulatorie poate fi acordată şi în ambulatoriile din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice sau ministerelor cu reţea sanitară proprie, aflate în relaţii contractuale cu casa de asigurări sociale de sănătate. Asistenţa medicală ambulatorie se acordă la recomandarea medicului curant, în

35

baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate si cu respectarea normelor metodologice de aplicare a acestuia. (art. 26 din Regulament)

Serviciile medicale spitaliceşti se realizează prin internare în penitenciarele spital, precum şi în alte unităţi sanitare de profil, aflate în relaţii contractuale cu casa de asigurări sociale de sănătate. Internarea persoanelor private de libertate se face în baza biletului de trimitere eliberat de către medicul curant sau de către medicul de specialitate. La externare, persoanele private de libertate se transferă la locurile de deţinere de unde au fost internate. În situaţii justificate, după externare, persoanele private de libertate pot fi transferate şi în alte locuri de deţinere, cu aprobarea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Serviciile medicale spitaliceşti se acordă în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi cu respectarea normelor metodologice de aplicare a acestuia. (art. 27 din Regulament)

Serviciile de medicină dentară preventivă, tratamentele odontale prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi radiografiile dentare sunt gratuite şi sunt decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia. Orice alt tratament de medicină dentară, cu excepţia celor arătate mai sus şi acordate în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, solicitat de persoanele private de libertate, se va efectua contra cost. Preţurile pentru lucrările protetice şi alte servicii de medicină dentară, care nu sunt prevăzute ca gratuite şi nu sunt acordate în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, sunt stabilite anual de fiecare loc de deţinere în parte, potrivit metodologiei de calcul aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Lista preţurilor astfel stabilită va fi adusă la cunoştinţa persoanelor private de libertate prin afişare în locuri vizibile.

La solicitarea persoanei private de libertate care are afectată grav funcţia masticatorie în perioada detenţiei, cu consecinţe asupra funcţiei digestive, situaţie identificată de un medic specialist din sistemul penitenciar, şi atunci când se constată din analizarea veniturilor sale că nu are mijloacele financiare necesare, contravaloarea contribuţiei personale va fi suportată din bugetul unităţii, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.

Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman, aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului. Prescrierea medicamentelor se face numai de către medicul curant, în urma consultaţiilor acordate sau la recomandarea medicilor de specialitate. Modul de acordare a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală decontate din Fondul naţional de asigurări sociale de sănătate este stabilit prin Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. (art. 29 din Regulament)

Cu privire la examenul medical, art. 51 din Legea nr. 275/2006 şi art. 30 din Regulament stabilesc că examenul medical al persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se realizează la primirea în penitenciare şi, în timpul executării pedepsei, în mod periodic, la transfer, la punerea în libertate, la solicitarea persoanelor private de libertate, precum şi ori de câte ori este necesar. Examenul medical se realizează cu respectarea confidenţialităţii acestuia şi a intimităţii persoanei în cauză. Informaţiile cu privire la starea de sănătate pot fi furnizate numai în cazul în care persoanele private de libertate îşi dau consimţământul explicit sau în cauzele expres prevăzute de lege. Informaţiile rezultate din examenul medical vor fi arhivate în dosarul medical al persoanei private de libertate, aceasta având dreptul să îşi consulte dosarul medical sau să primească, la cerere, fotocopii de pe acesta, conform dispoziţiilor art. 42 din Lege, precum şi să solicite şi să primească, la externarea din spital, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe

36

perioada spitalizării, în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/ 2003. (art. 31 din Regulament)

În cazul în care la examenul medical se constată că persoana privată de libertate prezintă semne de violenţă, medicul are obligaţia de a consemna cele constatate în dosarul medical al persoanei private de libertate şi de a înstiinţa imediat directorul locului de deţinere. (art. 32 alin. 1 teza I din Regulament), persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate având dreptul de a cere, în scris, să fie examinată, la locul de deţinere, de către un medic legist sau de către un medic din afara sistemului penitenciar (art. 32 alin. 2 din Regulament).

În cazul în care medicul constată că persoana condamnată a a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, acesta are obligaţia de a sesiza procurorul, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea, iar certificatul medico-legal se va anexa la fişa medicală, după ce persoana condamnată a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură. Cheltuielile ocazionate de examenul medical efectuat în aceste condiţii se suportă de către solicitant, cu excepţia cazurilor în care se constată că acesta nu are mijloacele financiare necesare pentru plata contribuţiei personale, caz în care cheltuielile vor fi suportate din bugetul unităţii (art. 32 alin. 4 din Regulament).

În cazul în care medicul locului de deţinere constată că persoana privată de libertate a recurs la acţiuni de autoagresiune, întocmeşte un proces-verbal care, după ce este avizat de către directorul unităţii, se aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate, sub semnătură, şi se ataşează la dosarul individual. O copie a procesului-verbal se transmite instanţei de executare. Durata internării în spital se menţionează în procesul-verbal care se comunică de către administraţia locului de deţinere instanţei de executare, pentru a proceda conform dispoziţiilor legale. Cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale şi tratamentul aplicat persoanelor private de libertate în situaţiile prevăzute în această situaţie sunt imputabile celor în cauză. (art. 33 din Regulament)

Cu prilejul consultaţiei, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la starea personală de sănătate, despre prognosticul evolutiv, investigaţiile necesare, precum şi despre condiţiile terapeutice. Persoanele private de libertate au dreptul să refuze o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru această decizie. Pacientul este informat despre consecinţele medicale ale refuzului sau întreruperii actelor medicale. Refuzul persoanei private de libertate privind efectuarea unei intervenţii medicale sau întreruperea actelor medicale la cererea acesteia nu poate face obiectul unui raport de incident şi nu constituie abatere disciplinară. (art. 34 din Regulament) Persoanele private de libertate nu pot fi supuse, nici chiar cu consimţământul lor, experimentelor ştiinţifice. (art. 35 din Regulament)

În ceea ce priveşte femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate, acestea beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri pentru ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului. Medicul locului de deţinere trebuie să ia în evidenţă femeia gravidă încă de la primire, dispensarizarea acesteia fiind efectuată conform indicaţiilor medicului de specialitate obstetrică-ginecologie. Femeia gravidă beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar şi de condiţii de muncă potrivit normelor legale. Conţinutul acestor norme legale este adus la cunoştinţă femeii gravide prin înmânarea unei fotocopii a acestor norme. Femeia gravidă semnează pentru primirea acestor fotocopii. Femeia gravidă cu evoluţie normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii într-o secţie de specialitate a unui penitenciar-spital. Penitenciarul-spital în care se află femeia gravidă ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice. (art. 36 din Regulament)

Administraţia penitenciarului ia masuri pentru ca persoana condamnată, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul până la vârsta de 12 luni. În cazul naşterii unui copil, administraţia locului de deţinere asigură condiţii pentru declararea naşterii potrivit dispoziţiilor art. 17 - 26 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare, încunoştinţând femeia gravidă cu privire la conţinutul acestor dispoziţii legale. (art. 37 alin. 2 din Regulament). Copilul poate rămâne cu mama în camere special amenajate până la împlinirea vârstei de un an, după care este încredinţat tatălui, unui membru de familie sau unei instituţii specializate indicate de mamă. Cu acordul mamei, copilul poate fi încredinţat şi înainte de împlinirea vârstei de un an. Încredinţarea se

37

realizează şi atunci când mama nu este aptă să aibă grijă de el sau îl supune la rele tratamente. În cazul când mama îşi poate manifesta voinţa cu privire la încredinţarea copilului, i se ia consimţământul, în scris, în două exemplare, de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, dintre care unul se trimite persoanei fizice sau instituţiei de ocrotire căreia i se încredinţează copilul, iar al doilea exemplar rămâne la dosarul individual al persoanei private de libertate. În aceste situaţii prevăzute, se înştiinţează Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, care procedează potrivit prevederilor Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijirea familiei sau persoanei indicate de mamă, copilul poate fi încredinţat pe toată durata de detenţie a mamei, cu acordul acesteia, unei instituţii specializate, cu înştiinţarea autorităţilor competente pentru protecţia copilului (art. 52 din Legea nr. 275/2006). -dreptul la asistenta diplomatica (art. 53 din Legea nr. 275/2006). Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care au altă cetăţenie decât cea română au dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitaţi de funcţionarii acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare, iar administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu aceste instituţii pentru realizarea asistentei diplomatice a persoanelor condamnate. Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi persoanele condamnate care au altă cetăţenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România, pot solicita administraţiei penitenciarului să con-tacteze autoritatea internă sau internaţională competentă şi pot fi vizitaţi de reprezentanţii acesteia.

-Dreptul la incheierea unei casatorii (art. 54 din Legea nr. 275/2006). Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul la încheierea unei căsătorii în penitenciar, în condiţiile legii, iar administraţia penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii căsătorii. După încheierea căsătoriei, soţii pot rămâne în penitenciar, într-o cameră separată, timp de 48 de ore, cu acordul conducătorului penitenciarului. În certificatul de căsătorie, la locul încheierii căsătoriei se înscrie localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul. În cazul persoanelor condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis legea prevede că acestea pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul, cu acordul conducătorului penitenciarului, şi pot primi în acest scop o recompensă cu ieşirea din pebnitenciar de până la 5 zile.

- contactul cu exteriorul (art. 58, 59 din Regulament). Administraţia Naţională a Penitenciarelor încurajează şi susţine orice iniţiativă a organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, naţionale şi internaţionale, precum şi a persoanelor fizice care contribuie sau sprijină financiar activitatea de educaţie, intervenţie psihosocială şi asistenţă religioasă desfăşurată în locurile de deţinere, dacă acestea nu contravin prevederilor legale şi regulilor privind siguranţa locului de deţinere. (art. 58 din Regulament)

Directorul locului de deţinere poate aproba contactarea, inclusiv prin încuviinţarea de întâlniri, între reprezentanţii mass-media şi persoanele condamnate definitiv, cu acordul scris al persoanelor în cauză, în condiţiile în care nu se periclitează siguranţa locului de deţinere sau drepturile şi libertăţile persoanelor private de libertate. În cazul nerespectării regulilor stabilite de administraţia locului de deţinere de către reprezentantul mass-media, pe timpul cât se află în locul de deţinere, directorul locului de deţinere poate întrerupe întâlnirea cu persoanele condamnate definitiv. În situaţii grave, în cazul în care reprezentantul mass-media a încălcat în mod repetat regulile stabilite de administraţia locului de deţinere, directorul locului de deţinere poate anula aprobarea emisă. Întâlnirile cu reprezentanţii mass-media nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul persoana privată de libertate. (art. 59 din Regulament)

Potrivit art. 207 din Regulament, reprezentanţii organizaţiilor naţionale, străine sau internaţionale neguvernamentale din domeniul apărării drepturilor omului, a căror competenţă este recunoscută sau acceptată de România, pot asculta persoanele private de libertate. Întâlnirile cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale nu se calculează în numărul vizitelor la care are dreptul persoana privată de libertate.

38

- dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei să încunoştinţeze un membru al familiei sau o altă persoană desemnată de aceasta despre penitenciarul în care se află, drept ce nu este cuprins în capitolul referitor la drepturi şi obligaţii dar care se desprinde fără echivoc din dispoziţiile art. 29 alin. 4 din Legea nr. 275/2006

Secţiunea 3. Drepturi prevăzute expres în proiectul legii de executare a pedepselor

În proiectul noii legi de executare a pedepselor sunt reglementate expres, în curpinsul aceluiaşi capitol, pe lângă drepturile arătate mai sus, şi alte drepturi, care, fie nu erau prevăzute deloc în legea actuală, fie erau reglementate la alte capitole ale legii, dându-se astfel o regelementare unitară a drepturilor persoanelor private de libertate.

Sunt prevăzute astfel următoarele drepturi: - dreptul la asigurarea exercitării dreptului la asistenţă juridica prevăzut de art.62 în care se precizează că persoanele condamnate beneficiază de spaţiul şi facilităţile necesare asigurării dreptului la asistenţă juridică, că pot consulta avocaţi aleşi de acestea, în orice problemă de drept ,consultarea cu avocatul, ales sau din oficiu, urmând a se face cu respectarea confidenţialităţii vizitei, sub supraveghere vizuală -dreptul la convorbiri on line prevăzut de art. 66 în care se precizează că pentru anumite categorii de persoane condamnate, se pot acorda convorbiri on-line cu membrii de familie sau alte persoane urmând ca prin regulamentul de aplicare a prezentei legi să se stabilească categoriile de persoane condamnate, numărul şi durata convorbirilor on-line, precum şi modalitatea de acordare a acestora.

- dreptul de a fi informat cu privire la situaţiile familiale deosebite reglementat de art. 68 din proiect conform căruia persoanele condamnate sunt informate de către administraţia penitenciarului cu privire la boala gravă sau decesul soţului, soţiei sau a concubinului, concubinei, precum şi a unei rude apropiate, în cel mai scurt timp de la luarea la cunoştinţă de către administraţia penitenciarului de evenimentul produs -dreptul de a vota reglementat de art. 76 conform căruia persoanele condamnate îşi pot exercita dreptul de a vota, dacă acesta nu a fost interzis prin hotărârea de condamnare. Administraţia penitenciarului are obligaţia corelativă de a asigura persoanelor condamnate condiţiile necesare exercitării dreptului la vot, potrivit legii.Şeful serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor acordă scutire de la plata cheltuielilor de producere şi de eliberare a actelor de identitate, în situaţia în care persoanele condamnate nu dispun de mijloace financiare. -dreptul la odihnă şi repaos săptămânal reglementat de art. 77 potrivit căruia persoanelor condamnate li se asigură minimum 7 ore de somn pe zi iar cei care muncesc au dreptul la repaus săptămânal potrivit legislaţiei muncii. -dreptul la muncă- reglementat în art. 78 conform căruia persoanelor condamnate li se poate cere să muncească, în raport de tipul regimului de executare, ţinându-se seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. -dreptul la învăţământ prevăzut în art. 79 în care se stabileşte că persoanele condamnate pot fi incluse, în funcţie de posibilităţile penitenciarului, la cursuri de instruire şcolară sau universitare, în condiţiile protocolului de colaborare încheiat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ţinându-se cont de nevoile prioritare de intervenţie identificate, de starea de sănătate, de tipul regimului de executare şi de măsurile de siguranţă aplicate.

-dreptul la hrană, cazarmament şi condiţii minime de cazare reglementat în art. 80 conform căruia persoanelor condamnate li se asigură dreptul la hrană, ţinută, cazarmament şi condiţii minime de cazare, conform art. 48 – 50 din proiect.

Trebuie subliniat faptul că dreptul la hrană, la echipament şi cazarmament şi dreptul la odihnă sunt reglementate şi în actuala lege dar nu la capitolul consacrat drepturilor persoanelor private de libertate ci în alte capitole, referitoare la condiţiile de detenţie şi la regimul de muncă.

39

Aceste drepturi există şi sunt respectate în prezent, fiind însă nevoie de o reglementare unitară a drepturilor persoanelor private de libertate într-un singur capitol.

Secţiunea 2. Obligaţiile şi interdicţiile persoanelor prtivate de libertate

În cadrul regimului penitenciar, regim ce presupune privaţiuni şi restricţionări ce decurg din executarea pedepsei cu închisoarea deţinuţii trebuie să respecte o serie de obligaţii, după cum urmează:

- obligaţia de a se supune internării în penitenciar şi percheziţiei care se efectuează la încarcerare şi ori de câte ori este necesar;

- obligaţia de a respecta şi suporta regimul de deţinere stabilit (regimul comun, regimul celular);

- obligaţia de a respecta programul zilnic de activitate, precum şi regulamentul de ordine interioară (urmărindu-se prevenirea dezordinii şi încercărilor de evadare şi formarea unor deprinderi pozitive);

- obligaţia de a depune o muncă utilă şi de a respecta regimul de muncă stabilit;- obligaţia de a se încadra într-un sistem de calificare sau recalificare profesională, de

continuare sau completare a pregătirii şcolare (urmărindu-se astfel înlăturarea convingerilor greşite despre viaţă şi contribuind la reintegrarea deţinuţilor într-o viaţă socială normală);

- obligaţia de a suporta şi executa sancţiunile disciplinare stabilite de comisia de disciplină de la nivelul penitenciarului, pentru încălcarea ordinii şi disciplinei în penitenciar.

Articolul 55 din Legea nr. 275/2006 stabileşte, în mod expres, obligaţiile persoanelor condamnate, acestea fiind următoarele:

a) să respecte prevederile acestei legi, ale regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acesteia, ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după punerea lor la dispoziţie potrivit art. 43, al aceleiaşi legi;

b) să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală;c) să se supună percheziţiei corporale ori de câte ori această măsură este necesară, în condiţiile

prevăzute în regulamentul de aplicare a legii;d) să întreţină în mod corespunzător bunurile încredinţate de administraţia penitenciarului şi

bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca. Articolul 62 din Regulament vine în completarea dispoziţiilor din Lege stabilind că persoanele

private de libertate au următoarele obligaţii: a) să se conformeze restricţiilor ce decurg din Lege, din Regulament, din ordinele şi deciziile emise în baza acestora şi din regulamentul de ordine interioară al locului de deţinere; b) să execute dispoziţiile legale date de administraţia locului de deţinere; c) să se supună percheziţiei cu ocazia primirii în locul de deţinere, precum şi pe parcursul privării de libertate, ori de câte ori este necesar; d) să respecte regulile stabilite de administraţia locului de deţinere pe perioada cât au permisiune de ieşire din penitenciar; e) să se conformeze dispoziţiilor date de organele judiciare; f) să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă, precum şi indicaţiile medicului; g) să manifeste grijă faţă de integritatea bunurilor din proprietatea publică şi privată; h) să respecte repartizarea pe camerele de deţinere; i) să nu desfăşoare acţiuni care urmăresc aducerea de prejudicii administraţiei penitenciare sau altor persoane; j) să respecte programul zilnic, cel de muncă, precum şi orarul activităţilor de educaţie şi asistenţă psihosocială care se derulează în penitenciar; k) să manifeste o atitudine cuviincioasă faţă de orice persoană cu care intră în contact; l) să aibă o ţinută decentă, curată şi îngrijită; m) să îndeplinească în bune condiţii activităţile la care participă;

40

n) să asigure şi să menţină ordinea şi curăţenia în camerele de deţinere şi în celelalte locuri în care au acces. o) să frecventeze cursurile învăţământului obligatoriu

Pe lângă obligaţii, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 prevede şi interdicţiile persoanelor private de libertate în art. 63, după cum urmează:

a) exercitarea de acte de violenţă asupra personalului, persoanelor care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane private de libertate, precum şi asupra oricăror alte persoane; b) organizarea, sprijinirea sau participarea la revolte, răzvrătiri, acte de nesupunere pasive sau active ori alte acţiuni violente, în grup, de natură să pericliteze ordinea, disciplina şi siguranţa locului de deţinere; c) iniţierea sau participarea la acte de sustragere de la executarea măsurilor privative de libertate; d) deţinerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice ori de substanţe toxice sau ingerarea fără prescripţie medicală a unor medicamente de natură a crea tulburări de comportament; e) sustragerea în orice mod de la executarea unei sancţiuni disciplinare; f) instigarea altor persoane private de libertate la săvârşirea de abateri disciplinare; g) stabilirea de relaţii cu persoane private de libertate sau persoane din interiorul ori exteriorul locului de deţinere, cu scopul de a împiedica înfăptuirea justiţiei sau aplicarea normelor regimului de executare a măsurilor privative de libertate; h) sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparţinând locului de deţinere, personalului, persoanelor care execută activităţi în locul de deţinere sau se află în vizită, precum şi a bunurilor aparţinând altor persoane, inclusiv celor private de libertate; i) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite spaţii din locul de deţinere, stabilite prin regulamentul de ordine interioară, precum şi nerespectarea orei de revenire în locul de deţinere; j) procurarea, deţinerea, utilizarea sau transmiterea de bani, medicamente, telefoane mobile, bunuri sau alte valori în alte condiţii decât cele admise; k) substituirea identităţii unei alte persoane; l) împiedicarea cu intenţie a desfăşurării programelor care se derulează în locul de deţinere; m) confecţionarea, deţinerea,utilizarea sau transmiterea de obiecte interzise; n) obţinerea sau încercarea de obţinere, prin violenţă, constrângere, promisiuni, servicii, cadouri sau alte mijloace, de avantaje morale ori materiale de la personal, de la persoanele care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită ori de la celelalte persoane private de libertate, precum şi de la oricare altă persoană; o) comunicarea cu exteriorul, în alte condiţii şi prin alte metode decât cele stabilite prin reglementările în vigoare; p) ameninţarea personalului, a persoanelor care execută misiuni la locul de deţinere sau care se află în vizită, a celorlalte persoane private de libertate, precum şi a oricăror alte persoane; q) utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia locului de deţinere; r) autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace; s) tulburarea orarului zilnic, inclusiv a liniştii, după ora stingerii până la deşteptare; ş) practicarea jocurilor de noroc cu scopul de a obţine foloase; t) fumatul în alte locuri decât cele permise; ţ) exprimarea, în public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag oprobriul; u) orice manifestare cu caracter discriminatoriu, care aduce atingere demnităţii umane prin deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau

41

efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor fundamentale.

Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate răspund civil, material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în timpul executării pedepselor privative de libertate, potrivit legii.

42

drept executional penal

Documents