drept contraventional
DESCRIPTION
Drept ContraventionalTRANSCRIPT
Concludentă din perspectiva abordată este însăşi evoluţia materiei contravenţionale, a cărei
geneză o găsim în dreptul penal, iar ulterior, în diferite sisteme de drept naţionale, aceasta a devenit o
materie extrapenală (civilă, administrativă etc.). Un răspuns just la problema ce ne preocupă face
necesară studierea istoricului acestui fenomen juridic, urmărindu-1 încă din ipostaza lui embrionară .
Ilicitul contravenţional a fost consacrat tradiţional de legislaţia penală în cadrul împărţirii tripartite a
ilicitului penal (trihotomia): crime, delicte şi contravenţii. Principalul criteriu de delimitare a acestor
categorii de fapte ilicite se consideră gradul de pericol pe care îl reprezintă fiecare şi, respectiv,
sancţiunea aplicabilă acestora. Sistemul tripartit se menţine la ora actuală în legislaţia penală a
majorităţii statelor din Europa. Concomitent trebuie de menţionat că, în doctrină, diviziunea tripartită era
şi este criticată de unii specialişti în domeniul dreptului penal, punându-se accentul pe diviziunea bipartită
a infracţiunilor. “Sistemul bipartit poate purcede la un criteriu ştiinţific, fiindcă există, oarecum,
posibilitatea de a deosebi ştiinţific faptele penale de mare represiune (delicte) de faptele de mică
represiune (contravenţiuni).” Observăm că sistemul dat (dihotomia) de clasificare a infracţiunilor, după
gravitatea lor, cuprinde contravenţiile (după delicte). Acest sistem se impune în legislaţia unor asemenea
state cu tradiţii juridice bogate cum sunt Italia, Spania, Olanda. Diviziunea tripartită, cunoscută în vechiul
drept penal francez, a fost consacrată de Codul penal francez de la 1791 şi de cel Brumar anul IV, apoi,
prin menţinerea ei în Codul penal francez de la 1810, ea şi-a făcut drum în mai toate legiuirile penale
europene şi extraeuropene. O diviziune trihotomică a fost prevăzută de Regulamentul organic (art. 262,
317, 416 pentru Muntenia şi art. 342, 345 pentru Moldova), iar Condica criminală din 1841 şi Codicele
penal Ştirbei din 5 decembrie 1850 împărţeau infracţiunile în trei categorii: abateri, vini şi crime.