DREPT COMERCIAL II1. Societatea cu răspundere limitată (I-II) 2. Societatea pe acţiuni (II-V)

Acţiunile. Drepturile acţionarilor. Exercitarea abuziva a drepturilor Adunarea generala a acţionarilor. Regimul juridic al hotarârilor Administrarea şi controlul

3. Finanţarea întreprinderii comerciale Piaţa creditului

Instituţiile de credit şi cele financiare nebancare (VI)Mijloace de plată şi credit (VII-IX)

Titlurile de creditInstrumente de plată şi transmitere a creanţelorContractele de credit Alte tehnici de creditare

Piaţa de capital (IX-XI)Instituţii şi actoriValorile mobiliare Funcţionarea pieţei de capitalObligaţiile emitentilor si drepturile specifice ale investitorilor

4. Insolvenţa comercială (XI-XIV)Noţiune. Participanţi Planul procedurii insolvenţei Regimul juridic al unor acte juridice încheiate de debitor Reorganizarea. Falimentul Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului

1. SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ – CAP II. Constituire. Capital social II. Administraţia III. Asociaţii

Adunările generale Retragerea Excluderea

IV. Părţile sociale Cesiune

Constituire în garanţie Transmiterea pe cale succesorală

I. CONSTITUIRE. CAPITAL SOCIAL1. Asociaţii

Număr limitat la 50 (societate închisă, intuitu personae) Societate unipersonală (asociat unic)

• Interdicţia constituirii succesive de societăţi cu asociat unic (art.14 LSC)– Sancţiunea dizolvării societatilor ulterioare – Posibilităţi de evitare a interdicţiei

• Contractele între societate şi asociat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute• Asociatul unic poate avea calitatea de salariat

2. Aporturile

Permise aporturile în natură şi în numerar• Vărsarea se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea

efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare – Desemnare expert evaluator numai în cazul asociatului unic

• numerarul nu trebuie să existe într-o proporţie minimă Capital minim 200 Lei

• Evoluţii înspre eliminarea limitei minime în Europa• Contrabalansate de extinderea practicii angajării răspunderii asociaţilor peste limita

aportului, în caz de fraudă şi abuz (lifting the corporate veil; abus de personnalite morale/confusion; art.237-1 LSC, art. 193 alin 2 Cod civil)

Părţile sociale• Valoare nominală minimă 10 lei• Nu sunt titluri negociabile

– nu pot să fie transmise şi să facă obiectul unor garanţii, decât cu realizarea unor formalităţi speciale (agrement coasociati; hotararea asociatilor; mentiune ORC; publicare M.Of)

– SRL nu pot face emisiuni destinate subsrierii publice (nu se pot finanţa prin ofertă publică de titluri)

II. ADMINISTRAŢIA1. Structura: administrator unic sau administratori

C.A. nereglementat, dar neinterzis (Conseil de gérance) Pot fi asociati sau terti Desemnaţi prin actul constitutiv sau hotararea asociatilor

– Distincţii practice privind revocarea (unanimitate/dubla majoritate) Publicarea numirii administratorilor la ORC

Nu se pot invoca faţă de terţi numirea si încetarea funcţiei, dacă acestea nu au fost publicate

Societatea nu poate invoca neregularităţi în numirea administratorilor, dacă acestea au fost publicate

2. Modul de lucru In principiu, individual (fiecare reprezintă separat societatea, fără acordul celorlalţi)

Dreptul de reprezentare aparţine fiecărui administrator (afară de stipulaţie contrară) Art.701 LSC – se subânţelege şi pentru acte de dispoziţie care tb. încheiate

în forma autentică Nu se poate transmite, decât dacă această facultate s-a acordat

administratorului în mod expres (sancţiunea răspunderii pentru daune, în solidar cu terţul substituit)

Operaţiuni ce depăşesc limitele obişnuite ale comerţului → obligaţie de înştiinţare a celorlalţi administratori (legal prevăzută pt. SNC-SCS; extinsă la SRL ca instrument al îndeplinirii obligaţiei generale de diligenţă-prudenţă)

Dacă actul constitutiv prevede astfel, lucrează împreună Deciziile de afaceri se adoptă în unanimitate; însă reprezentarea societăţii – opinii

distincte: St. Cărpenaru: rămâne asigurată individual, dacă nu se prevede altfel Alţii: reprezentare prin semnătură conjunctă (interpretare art. 1533 pt.

Directoratul S.A.) cu posibilitate de delegare Decizie/acţiune individuală, pentru cazuri urgente (evitarea unei pagube iminente) In caz de divergenţă → hotarăsc asociaţii deţinând majoritatea absolută a

capitalului (SNC) 3. Diferenţa de statut juridic faţă de administratorii societăţii pe acţiuni

Un text legal neconvingător şi controversat (art.197 al.4-1 LSC): “Dispoziţiile privitoare la administrarea societăţilor pe acţiuni nu sunt aplicabile societăţilor cu răspundere limitata”

Soarta incertă a obligaţiilor specifice (diligenţă, prudenţă, loialitate, confidenţialitate, supravegherea subordonaţilor) rămâne dependentă de interpretarea flexibilă a conţintului şi efectelor contractului de mandat

Revocarea ad-nutum discreţionară, fără posibilitatea obligării societăţii la daune-interese pentru revocarea nelegitimă/fără justă cauză (prevazuta doar la S.A.)

Cumulul funcţiei de administrator cu contractul de muncă – o problemă discutabilă- Incompatibilitate de principiu la S.A. (art.1371 LSC)- La SRL admisibil

- Condiţia aprobării AGA, cu abţinerea de la vot a asociatului în cauză- Condiţii jurisprudenţa franceză (fişa postului să cuprindă atribuţii

tehnice, diferite de cele de conducere; să se respecte subordonarea – administratorul care este si asociat majoritar nu poate fi salariat!)

- Excepţie legală parţial explicabilă, pentru asociatul unic (securitate sociala) Obligaţie particulară de neconcurenţă

III. ASOCIAŢII1. Adunarea Generală a Asociaţilor

Convocare de către administratori (cf. mod de lucru) sau la cererea asociaţilor reprezentând ¼

din capital 10 zile anterior şedinţei, prin scrisoare recomandată sau modalitatea prev. în actul

constitutiv (în practică - telefonic/electronic/ad-hoc)- Domiciliul/sediul asociaţilor figurând în actele societăţii- Lipsa convocării → nulitate absolută a hotărârii; convocare tardivă sau neconformă → nulitate relativă

Drept la informare al asociaţilor, mult mai puţin consistent decât cel stabilit în favoarea acţionarilor

Condiţii de adoptare a hotarârilor Adunare ordinară

- majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel - la a doua convocare - votul majorităţii simple a asociaţilor si a partilor prezente (tertip practic; abuz?)

Adunare extraordinară (modificare act constitutiv)- votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv ar prevedea altfel

Exerciţiul dreptului de vot- Obligaţie de abţinere pentru conflict de interese (sancţiunea răspunderii pentru daune, dacă fără votul asociatului nu s-ar fi obţinut majoritatea necesară luării deciziei). Discuţie art.193LSC (“nu poate vota”)

In cazul aportului în naturăÎn cazul actelor încheiate între asociat şi societate (interese contrare)

2. Regimul juridic al hotarârilor Forţa obligatorie pentru toţi asociaţii

Dacă sunt adoptate în conformitate cu legea şi actul constitutiv Consemnate în registrul de PV ale adunării asociaţilor, care poate fi consultat de orice

asociat Publicarea hotărârilor la RegCom şi comunicarea către asociaţi nu sunt obligatorii, cu

excepţia: celor care modifică actul constitutiv

celor care numesc reprezentanţii legali situatiile financiare anuale aprobate se depun la RegCom, făcându-se un anunţ la

M.Of. Acţiunea în anulare/constatarea nulităţii urmează modelul celei reglementate pentru S.A.

termenul de prescripţie de 15 zile curge de la data luării la cunoştinţă a hotărârii, de către asociatul reclamant

3. Retragerea din societate Părăsirea voluntară a societăţii, care presupune:

Anularea părţilor sociale Reducerea capitalului social cu contravaloarea părţilor anulate Plata, de către societate, a drepturilor asociatului aferente părţilor

- Practic, părţile asociatului retras sunt răscumpărate de societate Reprezintă o facultate a asociatului, ce are două funcţii:

a) Lichidarea investiţiei asociatului (care practic îşi retrage riscul, echivalentul aportului său) prin denunţarea unilaterală şi, implicit, şi încetarea (parţială) a contractului de societate

Este o funcţie improprie, care nu este de esenţa retragerii; lichidarea investiţiei se realizeză prin cesiunea părţilor sociale, care respectă şi integritatea capitalului social, asigurând protecţia creditorilor

b) Protejarea intereselor asociatului şi ale societăţii, fiind un susbtitut al dizolvării Funcţia reală, de părăsire a societăţii pentru evitarea neînţelegerilor care ar

putea conduce la împiedicarea funcţionării întreprinderii Modalităţile retragerii (art.226 LSC)

Retragerea convenţională Cu acordul tuturor asociaţilor (modificare act constitutiv) In cazurile prevăzute în actul constitutiv. Clauzele de retragere

- (retragere discreţionară vs. motivată; liberă vs. interzisă; termen, preaviz) Retragerea judiciară – pentru motive temeinice

Concepţia obiectivă (asociatul nu este de acord cu modificările actului constitutiv, cu hotărârile asociaţilor)

Concepţia subiectivă (asociatul şi-a schimbat domiciliul) Concepţia eclectică: interesul comun şi affectio societatis s-au estompat,

iar asociatul retras nu mai are nici un beneficiu şi nu poate avea nicio influenţă asupra activităţii societăţii, asupra politicii economice şi financiare a acesteia

4. Excluderea din societatea) Excluderea-sancţiune

Concepţia tradiţională, restrictivă (lege – art. 222 LSC şi jurisprudenţă) 2 condiţii cumulative

asociatul să fie administrator ŞI comite fraudă în dauna societăţii SAU se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul

lui sau al altora - comportament prin care societatea este prejudiciată în mod intenţionat (direct sau indirect) - abuz de drept de reprezentare şi gestiune

Extinderea domeniului excluderii-sancţiune DA, prin interpretare

directori; administratori de fapt/din umbră NU, prin analogie (imprudentă)

Ex: neîndeplinirea obligaţiilor asociaţilor Clauzele statutare de excludere: de la sancţiune la remediu

Stipulaţii exprese, prin care asociaţii convin asupra cauzelor şi condiţiilor care pot conduce la îndepărtarea oricăruia din societate, prin răscumpărarea forţată a părţilor de către societate (reducere capital) sau de către ceilalţi asociaţi.

Validitate de principiu, din perspectiva libertăţii contractuale bazate pe ideea de culpă-sancţiune, trebuie privite cu reticenţă (motivele

exacte şi serioase) întemeiate pe situaţia personală a asociaţilor, sunt privite ca promisiuni de

cesiune forţată a părţilor, fundamentate pe alterarea elementului intuitu personae

Conditia conformitatii clauzei cu interesul socialb) Excluderea-remediu (actualmente neacceptata in practica ICCJ)

Nu se fundamentează pe ideea de culpă a asociatului Cazurile legale de excludere-remediu

• Cazul expres (art.206 LSC) – opoziţia creditorilor personali ai unui asociat, împotriva hotărârii adunării asociaţilor de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat iniţial

asociaţii trebuie să decidă dacă înţeleg să renunţe la prelungire (societatea dizolvându-se pentru expirarea duratei) sau să îl excludă din societate pe asociatul debitor al oponentului

• Cazul prin interpretare (art.222 lit-b) – falimentul asociatului cu răspundere nelimitată

Criteriul pentru crearea unei practici judiciare a remediului• comportamentul sau situaţia personală a asociatului fac imposibilă funcţionarea

societăţii, punând în pericol însăşi existenţa societăţii Pe cale principală, când asociatul, prin absenţă repetată, blochează

funcţionarea organelor statutare (funcţia de substitut al dizolvării anticipate a societăţii)

Pe cale reconvenţională, când asociatul se află la originea neînţelegerilor care au condus la împiedicarea funcţionării societăţii, şi chiar el acţionează în dizolvarea acesteia pentru neintelegeri grave intre asociati (prevalandu-se de propriam turpitudinem)

c) Procedura excluderii Esenţialente judiciară Garanţii morale (contradictorialitate; drept la apărare) Garanţii patrimoniale (indemnizarea asociatului exclus)

IV. PĂRŢILE SOCIALE1. Tra n smiterea prin cesiune

a) Noţiune Act de comerţ obiectiv accesoriu (istorie…) Mijlocul prin care:

Se transmite proprietatea asupra părţilor sociale (reprezentative ale capitalului social) “Se vinde societatea sau afacerea”, asociatul îşi asigură ieşirea din societate conforma cu

principiul protectiei creditorilor societatii Cedentul ar trebui să primească de la cesionar, contravaloarea părţilor vândute

- nu valoarea lor nominală (cesiune cu titlu gratuit – preţul vânzării este egal cu al aportului) - valoarea contabilă/bilanţieră sau de piaţă (în funcţie de activul net al societăţii)

- la ORC trebuie făcută dovada plăţii impozitului pe venitul rezultat din câştigul de capital, dacă vânzătorul a cesionat la un preţ peste valoarea nominală

...se practică fraudarea creditorilor (fiscului) După acumularea de datorii pe firmă, aceasta se vinde unui cabinet de avocatură

sau cetăţean străin, cu al căror stat România nu are încheiate acorduri de extradare Cazier fiscal cesionar sau declaraţie, dacă nu este înregistrat fiscal în RO

Creditorii sociali (ANAF) au dreptul sa formuleze opozitie (30 de zile de la publicarea in M.Of a hotararii asociatilor de aprobare a cesiunii)

Solicita instantei sa oblige societatea/asociatii la repararea prejudiciului (plata creantei?)

Daca e cazul, se poate atrage raspunderea asociatului ce intentioneaza sa-si cesioneze partile (pentru frauda creditorilor; abuz de personalitate morala – art.237-1 LSC)

Prin OUG 54/2010, transmiterea partilor sociale este suspendata pana la expirarea termenului de opozitie. b) Contractul de cesiune

Forma scrisă ad probationem Sub semnatură privată, cu dată certă

dare de dată certă notarială sau atestare de către avocat sau simpla depunere la oficiul registrului comerţului nu necesită forma autentică, nici dacă părţile sociale sunt emise in schimbul unui

aport în natură Promisiunea de cesiune

tehnică foarte folosită (studierea suplimentară a situaţiei juridice şi fiscale a societăţii; evitarea temporară a publicităţii tranzacţiei; eludarea unei interdicţii legale…)

În teorie, reprezintă un agajament care necesită (1) acceptul din partea beneficiarului şi (2) exprimarea opţiunii (potestative,discretionare)beneficiarului de a cumpăra/vinde

Retractarea promisiunii Nerespectarea promisiunii de vanzare, prin vânzarea către un terţ

(sanctiuni) Clauza de imobilizare (pretul libertatii beneficiarului de a nu

cumpăra/vinde) În practică, conţine, nu doar promisiunea de a vinde/cumpara, ci şi acceptul +

obligaţia (bilaterală) fermă şi irevocabilă de a cumpăra/vinde (până) la un anumit termen

Promitentul nu-şi poate retracta promisiunea; pretul acestei libertati ar fi clauza de dezicere

In principiu, daune-interese pentru neexecutarea obligaţiei de a face Posibilitatea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de

vînzare Particularităţi în privinţa consimţământului la cesiune

eroarea asupra calităţilor substanţiale ale obiectului (părţilor) cesionarul crede că cumpără holdingul şi, de fapt, preia o filială; nu cunoaşte faptul

că starea patrimoniului găsit la preluarea societăţii face imposibilă realizarea activităţii economice (desigur, pentru alte ratiuni decat absenta minimei diligente in informare)

anularea cesiunii pentru absenţa cauzei

cesionarul nu cunoaşte că la data cesiunii expirase/dispăruse un act esenţial, care statuse la baza consimţământului său de a plăti contravaloarea părţilor sociale (o autorizaţie de ocupare a domeniului public, ce constituia cel mai important activ)

dol prin reticenţă ascunderea voluntară de către cedent a unor fapte sau informaţii pe care cesionarul

ar fi avut interesul legitim să le cunoască întrucât, dacă le-ar fi cunoscut, nu ar fi cumpărat părţile ori le-ar fi cumpărat în alte condiţii (faptul că societatea urma să fie cotată în bursă la scurt timp; ascunderea unei părţi din pasivul de natură fiscală; existenţa pe rol a unor litigii care, dacă ar fi pierdute de societate, i-ar diminua în mod substanţial pasivul; existenţa unor probleme serioase de mediu)

aceste “vicii” antrenează în principal o acţiune în anularea cesiunii; se poate opta pentru mentinerea contractului si o acţiune in raspundere delictuala (gen “estimatorie”, aceasta fiind altminteri specifica garantiei pentru vicii ascunse) care să acopere diferenţa dintre preţul plătit pentru părţile sociale şi valoarea reală a acestora

b) Procedura cesiunii Intre asocia ţ i

În principiu liberă, cu respectarea actului constitutiv Pentru valabilitate, nu are nevoie de aprobarea co-asociaţilor

Obs: clauze de repartizare a transferului (menţinerea ponderii asociaţilor) Formalităţi de opozabilitate

Trebuie înregistrată la ORC (pentru a produce efecte faţă de terţi) In vederea înregistrării, fiind o modificare a structurii capitalului, cesiunea

presupune, alături de contractul de cesiune, şi hotărârea asociaţilor sau un act adiţional/modificator la actul constitutiv

- Dacă asociaţii refuză semnarea hotărârii? C ăt re ter ţ i

Agrement co-asociati reprezentand ¾ din capitalul social Notificarea către asociaţi a proiectului de cesiune; respectarea termenului de

exercitare a optiunii de autorizare Drept discreţionar, expresie a caracterului intuitu personae al SRL Exercitarea abuzivă, arbitrară a dreptului de a refuza agrementul Refuzul autorizarii trebuie motivat, ca urmare a unei verificabile examinări serioase

şi echitabile a proiectului de cesiune (control judiciar) Efectele neacordarii agrementului

Anularea cesiunii catre tertul neagreat Clauză statutara de obligare a co-asociaţilor sau societăţii la răscumpărarea părţilor

cedentului Retragerea judiciară a asociatului pentru motive temeinice (expertiză pentru

valoarea părţilor)2. Transmiterea prin succesiune

Clauza de continuare cu moştenitorii (asociat unic) Succesorii defunctului nu trebuie aprobaţi de coasociaţi, decât dacă acest lucru este

prevăzut expres în actul constitutiv Situaţia succesorilor fără capacitate de exerciţiu In caz de neaprobare a moştenitorilor, societatea este obligată la plata părţilor

sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat (art.202 LSC)3. Transferul în cazul executării garanţiei reale asupra părţilor

Validitatea contradictorie a constituirii părţilor sociale în garanţie art.66 LSC - părţile sunt insesizabile de principiu

art.6 al.5 lit.d L99/1999(abrogata) – părţile sociale pot face obiectul garanţiei reale mobiliare

Ineficacitatea garanţiei Vânzarea silită (directă sau licitaţie) paralizată de norma imperativă a procedurii

agreării terţilor adjudecatariNulitate relativă (inopozabilitate?) a oricărei vânzări realizate de creditor în executarea garanţiei

2. SOCIETATEA PE ACTIUNI – CAP IIAcţiunileA. Noţiune şi caractere

Titlu (de capital) Din categoria titlurilor de credit/valoare

Dar sunt improprii; sunt “corporative” Noţiunea funcţională de instrumente financiare Deosebire faţă de titlurile de împrumut/de creanţă (obligatiuni; contracte de imprumut) Conferă calitatea de acţionar, încorporând drepturile specifice

Asumarea riscului de către acţionar Stabileşte raportul juridic dintre acţionar şi societate

Reprezentativ al unei fracţiuni din capitalul social Încorporează o parte din capital, fiind contravaloarea aportului subscris Valoare nominală egală, minimă 10 bani Valoare nominală – valoare de piaţă – valoare contabilă/bilanţieră

Negociabilitate Transmisibilitate de drept comun facilitată (fără formaliţăţi, fără publicitate la ORC)

Acţiunile nominative materiale se transmit prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar.

Acţiunile nominative emise în formă dematerializată se transmit numai prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor. Acţiunile la purtător se transmit prin simpla tradiţiune a acestora.

Excepţia: societăţile pe acţiuni de tip închis (clauze restrictive, de preemţiune, agrement etc.) Reglementată special în cazul societăţilor admise la tranzacţionare pe piaţa de capital

(L.297/2004 privind piata de capital; Regulament 2/2006 CNVM privind pietele reglementate)

Indivizibilitate B. Clasificare

După modul de transmitere Nominative

Emise în formă materială (hârtie, titlu propriu-zis ) Dematerializate, evidenţiate prin înscriere în cont (titrizare electronică)

La purtător După drepturile conferite

Ordinare Conferă toate drepturile specifice calităţii de acţionar Uneori, pot conferi drepturi speciale *drept comparat – ex. drept de vot dublu

Preferenţiale Cu dividend prioritar, fără drept de vot

- Titularii au dreptul la dividende din beneficiul distribuibil, înaintea oricărei alte prelevări

- Au dreptul de a participa la AGA, dar nu de a vota Membrii organelor de administrare şi control nu pot fi titulari Acţiunile din această categorie nu pot reprezenta mai mult de ¼ din capital Dobândesc drept de vot (sancţiune) dacă societatea întârzie plata dividendelor datorate,

începând de la data scadenţei obligaţiei de plată a dividendelor, până la plata efectivă C. Dobândirea acţiunilor de către societatea emitentă

Restricţionată (protecţia creditorilor, realitatea capitalului) In principiu, acţiunile se pot dobândi în condiţii restrictive:

Hotărârea AGEA (cu precizarea perioadei max. 18 luni, a limitelor de preţ, a nr. maxim de acţiuni ce urmează a fi cumpărate)

Valoarea nominală a acţiunilor cumpărate nu poate depăşi 10% din capitalul social Acţiunile să fie integral liberate (vărsate aporturile aferente) Plata numai din profit sau rezerve disponibile

Prin excepţie, se pot dobîndi în mod liber acţiuni (neexhaustiv): Pentru reducerea capitalului social, hotărâtă de AGEA In contextul executării silite a unui debitor, acţionar al societăţii

Regimul acţiunilor dobîndite Nu dau dreptul la dividende Dreptul de vot suspendat Acţiunile cumpărate cu încălcarea restricţiilor trebuie înstrăinate în termen de 1 an sau 3 ani

(>10%), sub sancţiunea anulării acţiunilor şi a reducerii capitalului social

DREPTURILE ACTIONARILORA. Drepturi nepatrimoniale Dreptul la informare

În dreptul comun al societăţilor pe acţiuni Informarea cu ocazia AGA

• Situaţii financiare• Rapoarte CA, Directorat, Cons. Supr., audit/cenzorat• Procedura întrebărilor scrise

Informarea permanentă• Registrul acţionarilor şi al deliberărilor AGA (nu şi CA !)• Acces la alte documente/informaţii prevăzute în actul constitutiv

În cazul societăţilor tranzacţionate pe piaţa de capital (info suplimentare)• Informarea continuă privind evenimente corporative semnificative• - raportări CNVM, BVB; disponibilitate web/sediu; comunicate presă• Informare periodică (raportări semestriale şi anuale către autorităţi)

O sancţionare ineficientă şi îndoielnică a neîndeplinirii obligaţiei de informare Contravenţii / inopozabilitate / anulabilitate / publicitate negativă

Supravegherea şi controlul gestiunii Dreptul de a solicita convocarea AGA

5% - pot convoca AGA dacă obţin autorizarea instanţei Dreptul de a introduce noi puncte pe ordinea de zi (5%)

15 zile de la publicarea convocării; Ordinea de zi completată trebuie republicată cu 10 zile anterior AGA Modificarea ordinii de zi necesită aprobarea AGA ?

Dreptul de a formula întrebări scrise anterior AGA Dreptul de a reclama fapte cenzurabile

5% - cenzorii şi auditorii interni sunt obligaţi să verifice

Obligaţie de convocare AGA pentru caz de urgenţă şi întemeiere Solicitarea expertizei judiciare de gestiune (10%)

Pentru verificarea unor operaţiuni punctuale, nu a întregii gestiuni Dreptul de revocare a administratorilor

Dreptul de vot Principii (derivate din egalitatea titlurilor)

Dreptul de vot este esenţa titlului (nu poate fi cedat separat de titlu) Universalitate / Proporţionalitate (o actiune=un vot)/ Libertatea votului

Excepţii reale Suspendarea dreptului de vot

• Pentru “acţionarii” care nu sunt la curent cu vărsămintele• Pentru investitorii care nu respectă anumite obligaţii legale pe piaţa de capital • Nu declara depasirea unor praguri de detinere (e.g. 10%, 33%)

Obligaţia de abţinere de la vot (art.126-127 LSC)• Acţionarul este “răspunzător de daunele produse societăţii”

- votul să fi fost determinant (fără vot nu s-ar fi obţinut majoritatea)- problema reparării în natură a prejudiciului creat societăţii (anulare hotarare AGA?) Acţiunile preferenţiale fără drept de vot

Excepţii aparente O acţiune=un vot, un principiu neuniform în businessul global

• reducerea numărului de voturi, acceptată• majorarea numărului de voturi (vot dublu) nepermisă in RO

• In Frata si Germania vot dublu pentru actiunile detinute de mai mult de 2 ani Convenţiile de vot

• o reglementare permisivă, din 2006 (art.128 LSC); cu respectarea interesului social...• interzise numai dacă acţionarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu

instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de reprezentare (nulitate expresă)

Votul prin reprezentare Mandatar poate fi orice persoană (dezvoltare voting trust; proxy; restricţii drept francez)

• cu excepţia membrilor CA, Directoratului şi Cons. Suprav. + “funcţionarii societăţii” – sancţiune nulitate !

Procurile se depun cu cel puţin 48 ore anterior şedinţei• Sub sanctiunea decăderii din dreptul de vot (discutabil)

Formularul de procură nu este un document fixat ca formă, importantă fiind respectarea conţinutului acestuia

Problema mandatului în alb sau discreţionar • Valabil daca sunt specificate clar problemele asupra carora se voteaza / sa nu devina

o procura generala

B. Drepturi patrimoniale Drepturi de natură financiară

A. Dividende Condiţii

Să existe un profit real net la sfârşitul exerciţiului financiar, determinat potrivit legii - Acţiunea societăţii în restituirea dividendelor plătite ilegal (3 ani)

Să se adopte o hotărâre ordinară de repartizare a profitului în dividende Data de referinţă (diferita de “data de inregistrare” pe piata de capital) Termen de plată: 6 luni de la aprobarea situaţiilor fianciare anuale

Aplicare dobândă legală sau convenţională

B. Drepturi de creanţă la lichidarea societăţii Drepturi de dispoziţie asupra titlurilor

Înstrăinarea titlurilor (cesiune vs. negociabilitate / SA de tip închis) Garanţii reale mobiliare

Exercitarea abuzivă a drepturilor acţionarilor• Creaţie a jurisprudenţei

– Abuzul de majoritate : hotărârea adoptată contrar intereselor societăţii (interesului social) şi în scopul de a favoriza membrii majorităţii în detrimentul membrilor minorităţii

– Abuzul de minoritate (egalitate) : atitudinea contrară interesului general al societăţii, prin faptul împiedicării unei operaţiuni esenţiale pentru aceasta, în scopul de a favoriza propriile interese, în detrimentul ansamblului celorlalţi asociaţi

• Fundamentul teoretic– Tradiţional - teoria abuzului de drept prin reunirea accepţiunilor sale obiectivă (exerciţiu

a al dreptul contrar scopului pentru care a fost legalmente recunoscut) şi subiectivă (intenţia de a dăuna)

• Dreptul de vot este discreţionar. Este el susceptibil de exercitare abuziva? – Modern - teoria deturnării de putere (din potestativitatea dreptului de vot)

• Prerogativele juridice – drept subiectiv vs. putere/atribuţie– Noua orientare (legislativă) – înspre noţiunile de bună-credinţă şi interes social

• Menţine în aparenţă bivalenţa naturii societăţii comerciale (contract vs. instituţie) • Fundamente de lege lata

– Art.1361 LSC: acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari

– Art.210 LPC: interzice folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari... prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor...şi prejudicierea deţinătorilor valorilor mobiliare. Deţinătorii valorilor mobiliare trebuie să îşi exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate

• Condiţii, de lege lata, ale abuzului de majoritate/minoritate– Buna-credinţă

• Numai aceasta face diferenta dintre o decizie de afaceri gresita (prejudiciabila pentru societate) si un abuz de putere

– Conformitatea atitudinii cu interesul social • Interesul social – notiune cu continut variabil (interesele actionarilor/salariatilor/

creditorilor/intreprinderii). Interes comun colectiv de continuitate si prosperitate a firmei

• Abuzul de majoritate– Manifestări

• Constituirea de rezerve excesive (nedistribuirea de dividende)• Filializarea abuzivă (activă şi pasivă)• Majorări abuzive de capital• Remuneraţii excesive sau revocări abuzive ale administratorilor şi directorilor

– Sancţiuni• Daune-interese (greu de evaluat şi ineficient)• Anularea hotărârii AGA (posibila in virtutea principiului reparaţiei în natură)

• Abuzul de minoritate– Manifestări

• abuz negativ sau împotrivire

• abuz pozitiv sau hărţuire– Sancţiuni (graduale)

Adunarea Generala a Actionarilor• Categorii

– Ordinara (situatii financiare anuale; alegere-revocare membrii CA si C.Supraveghere, cenzorii si auditorul financiar)

• Cel putin o data pe an, in primele 5 luni – Extraordinara (modificarea actului constitutiv; conversia actiunilor; emitere obligatiuni)

• Posibilitate delegare de atributii catre C.A. sau directorat (schimbare sediu/ob.activ; maj. capital)

• Convocare – Cine are calitatea de a convoca (administratorii; la cererea actionarilor detinand 5% din

capital)– Publicitate

• M.Of (cel putin 30 zile anterior sedintei AGA, 25 zile la societatile tranzactionate) si ziar local

• Scrisoare recomandata sau scrisoare electronica, daca actul constitutiv permite – Continut (ziua, ora locul; ordinea de zi completa si explicita; identificarea

administratorilor/directorilor propusi; textul integral al propunerii de modificare a actului constitutiv)

• 5% din capital poate solicita propuneri pentru modificarea ordinii de zi, in 15 zile de la publicarea convocatorului

– Ad hoc (prezenta sau reprezentarea tuturor actionarilor) • Adoptarea hotararilor

– Cvorumuri reduse (1/4; 1/5) şi majorităţi (simplă; 2/3) supletive (a se vedea art.115 LSC)• facilitarea functionarii organului statutar vs. absenta reprezentativitatii in luarea

hotararilor! • Cauze de nulitate a hotărârilor

• Nulităţi exprese vs. virtuale / Ordine publică de direcţie vs. de protecţie– Nulitate relativă (termen de prescriptie 15 zile de la publicarea hotararii in M.Of.; pot ataca

numai actionarii care au absentat la sedinta sau au votat contra, cu mentiune in PV al sedintei)

– Nulitate absolută (imprescriptibilitate; si tertii pot ataca hotararea) • Regimul acţiunilor judiciare urmează dualismul cauzelor de nulitate

Răspuderea civilă a membrilor organelor de conducere• Natură

– Contractuală faţă de societate• Obligaţii faţă de acţionari ? Delictual, pe cale de excepţie

– Delictuală faţă de terţi, în mod excepţional (faptă detaşabilă de funcţie)– Delictuală sui-generis faţă de creditori, în procedura insolvenţei

• Evoluţie spre obligaţie de loialitate faţă de creditori, în vecinătatea insolvenţei• Clasificarea obligaţiilor administratorilor şi directorilor

– Obligaţii statutare (ţin de funcţie, de statutul de organ, sunt prevăzute de lege)– Obligaţii fiduciare (ţin de raporturile de încredere, de mandat lato-sensu)

• Loialitate şi promovarea interesului social ; evitarea conflictelor de interese cu societatea

• Diligenţă-prudenţă la standardul “bunului administrator/proprietar” (fondata pe informare adecvata)

• Obligatia de informare si transparenţă fata de colegii din administratie si fata de actionari

• Confidenţialitate• Acţiunea in raspunderea administratorilor, directorilor si cenzorilor aparţine societăţii, putând fi

exercitată de – AGA (ut universi) prin hotarare

• Incetarea de drept a mandatului– Acţionari ut singuli (5%) eng. derivative action

• Dupa admiterea irevocabila a actiunii, AGA sau Cons. Suprav poate decide inlocuirea

– Problema exercitării acţiunii în răspundere de către creditorii sociali• În principiu, numai în procedura insolvenţei /Discutabil, la societăţile in boni, pe

cale oblică

Constrangeri legale pentru administratori• Conflict de interese (1443)

– Înştiinţare / abţinere / răspundere pentru daune • Conventii reglementate intre administratori si societate

– Interzise (creditarea/garantarea/avantaje oferite de către societate > 5.000 EUR) – Supuse aprobarii prealabile AGEA convenţiile de vânzare-cumpărare, inchiriere si leasing

a căror valoare depăşeşte 10% din activele nete ale societăţii • Excepţii: operatiuni incheiate in exercitarea activităţii curente a societatii, in

conditiile practicate in mod obisnuit de societate in relatiile cu tertele persoane;• Interdictiile, respectiv controlul din partea AGA sunt aplicabile si operatiunilor in

care sunt interesati sotul/rudele/afinii administratorilor pana la gradul IV, precum si societatilor (afiliate) in care acestia detin participatii de peste 20% din capitalul social

• Aprobari AGA pentru operatiuni încheiate în numele societăţii– AGEA pentu operaţiuni ce depăşesc ½ din valoarea contabilă a activelor (raportare la anul

financiar precedent) • Pentru societatile tranzactionate pe o piata reglementata, aprobarea AGEA este

necesara pentru operatiuni de vanzare/cumparare/garantare/inchiriere ce depasesc 20% din valoarea activelor imobilizate ale societatii, mai putin creantele

– AGEA pentru dobândirea de către societate a unui bun de la un acţionar, în primii 2 ani de la constituire sau autorizarea activităţii, contra unei sume reprezentând 10% din capitalul social subscris

– Aprobari prealabile, sub sanctiunea nulitatii operatiunii efectuate

3. Finanţarea întreprinderii comerciale – CAP III

Necesitatea finanţării întreprinderii• asigurarea resurselor pentru activitatea curentă şi investiţii

Sursele finanţării întreprinderii • Surse endogene (autofinanţarea) – Cash-flow generat de activitatea curentă – Majorarea [de tip închis] a capitalului social • Aporturi ale participanţilor la capitalul social • Încorporarea rezervelor

• Conversia datoriilor societăţii faţă de terţi, în acţiuni oferite terţilor-creditori – [grupuri de societăţi] Fonduri provenite de la: societatea-mamă sau alte filiale ale grupului• Surse exogene (finanţarea prin angajament) – Creditul bancar (piaţa creditului / piaţa monetară) – Creditul obligatar (piaţa de capital) – Oferta publică de acţiuni (piaţa de capital) – Creditul comercial (livrarea imediată a mărfii, cu plata la termen a preţului) – Tehnici speciale de finanţare • Factoring-ul şi forfetarea • Leasing-ul• Surse interne (naţionale) – resurse disponibile pe piaţa financiară autohtonă• Surse externe (internaţionale) – resurse disponibile pe piaţa financiară internaţională – ratingul companiei depinde de ratingul de ţară - agenţiile de credit!

Instrumente de finanţare internationalaA. Finanţarea internaţională pe termen scurt – Împrumuturi pe termen scurt de pe euro-piaţa bancară (Eurocurrency Short-Term Loans) • au o dobânda variabilă, ce are la bază dobânda interbancară, fie de pe piaţa londoneză (LIBOR), fie de pe piaţa europeană (EURIBOR), la care se adaugă o marjă a băncii imprumutătoare, ce diferă funcţie de bonitatea clientului • scadenţa împrumutului este de o zi până la un an

B. Finanţarea internaţională pe termen mediu şi lung – Eurocreditele • împrumuturi acordate pe termene mai mari de 1 an, de către bănci din afara ţării de origine • dobânzile sunt variabile, asemănătoare pieţei eurovalutelor (EURIBOR) • piaţa eurocreditelor este o piaţă în care împrumuturile depăşesc 500.000 USD şi au un nivel scăzut al marjei adăugate dobânzii (marja de protecţie a băncii) – Obligaţiunile străine (Foreign Bonds) • presupun emiterea obligaţiunilor în altă ţară decât cea de origine, cu respectarea reglementărilor din ţara respectivă • moneda de exprimare a obligaţiunii trebuie să fie moneda locală • acest tip de obligaţiuni au denumiri specifice, în funcţie de ţara în care au fost vândute – Exemple: Marea Britanie – „Bulldogs”, Australia – „Kangaroo Bonds”, – Exemple: SUA – „Yankee Bonds”, Japonia – „Samurai Bonds” – Euroobligaţiunile (Euro bonds) • sunt lansate în afara ţării debitorului şi sunt exprimate în altă monedă decât moneda ţării in care se face plasamentul • mai uşor de angajat, fac obiectul în special al plasamentelor private pe piaţa primară de capital – Creditul sindicalizat • facilitate acordată unui beneficiar de către doi sau mai mulţi finanţatori (constituiţi într-un sindicat sau consorţiu) pe baza unor termeni şi condiţii comune, cuprinse în contractul de credit sindicalizat

Surse de finanţare specifice perioadelor de criză financiară1. Ajutorul de stat – Cadru legal naţional: O.U.G. nr. 117/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 137/2007

– Cadru legal comunitar: art. 87-88 TCE, Regulamentul CE nr. 659/1999 – acordarea de măsuri de ajutor de stat impune autorităţilor publice elaborarea unor scheme de ajutor de stat sau ajutoare de stat individuale, care trebuie să prevadă cel puţin următoarele elemente: obiectivul, modalitatea acordării ajutorului de stat şi cuantumul fondurilor alocate în acest scop din bugetul autorităţii publice centrale/locale. – forme particulare: • garanţia de stat • împrumutul de stat

• reeşalonarea/amânarea la plată/ştergerea datoriilor bugetare/scutirea de la plata taxelor şi impozitelor

– ridică probleme în ceea ce priveşte denaturarea liberei concurenţe2. Recapitalizarea – este o modificare a capitalului societăţii ce urmăreşte obţinerea unui capital social mai stabil, cu scopul de a creşte preţul acţiunilor ori de a face faţă unei preluări ostile – în perioadele de criză, pentru a evita insolvenţa, este o metodă prin care statul preia participari în companii, pentru a oferi lichidăţile necesare evitării insolvenţei (bailout)3. Preluarea de active (toxice) – ridică probleme în domeniul concurenţei în ceea ce priveşte concentrările economice

Piata financiara Piaţa financiară

segmentul aparţinând pieţei mondiale (internaţionale) ori pieţei naţionale, pe care se concentrează cererile şi ofertele de bani şi instrumente financiare

Sectoarele pieţei financiare - România a optat pentru un sistem eclectic (conceptual anglo-saxon, dar continental dinperspectiva instituţiilor de reglementare/supraveghere)

piaţa monetară sau a creditului (cererea şi oferta de bani şi instrumente lichide) cererea şi oferta de capital pe termen scurt (1 an) instrumente monetare

titluri de credit contracte de credit alte tehnici de finanţare (mobilizare a creanţelor - securitizare)

piaţa de capital (cererea şi oferta de instrumente financiare, în special piaţa valorilormobiliare, dar noţiunea de "instrument financiar" nu se limitează la valorile mobiliare)

piaţa asigurărilor şi a pensiilor private (pieţele acestora au fost reglementate distinct,iar cele două componente ale pieţei sunt supravegheate de instituţii specializate)

Arhitectura institutionala ProfesioniştiiI. Instituţii de credit

Bănci Organizaţii cooperatiste de credit (OCC) Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ (BECDL) Bănci de credit ipotecar (BCI) Instituţii emitente de monedă electronică (IEME)

II. Instituţii financiare Instituţii financiare nebancare (IFN) Firme de investiţii (= orice persoană juridică a cărei activitate o constituie prestarea unuia sau

a mai multor servicii de investiţii financiare către terţi şi/sau desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi de investiţii pe baze profesionale)

societăţile de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.) societăţile de administrare a investiţiilor (S.A.I.)

Interzisă desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de creditare de alte entităţi în afara I+II Autorităţile de supraveghere

Autorităţi naţionale de supraveghere Autorităţi europene de supraveghere - în curs de înfiinţare

Activitatea instituţiilor de creditActivităţi permise instituţiilor de credit

a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;c) leasing financiar;d) operaţiuni de plăţi;e) emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de călătorief) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor cu: 1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; 2. valută; 3. contracte futures şi options financiare; 4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii; 5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă;j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;k) custodie şi administrare de instrumente financiare;l) intermediere pe piaţa interbancară;m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;n) închiriere de casete de siguranţă;o) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;p) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;r) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar

Alte activităţi permise instituţiilor de credit:a) operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entităţi din cadrul grupului din care face parte instituţia de credit;b) operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/sau imobile aflate în proprietatea acestora, dar neafectate desfăşurării activităţilor financiare;c) prestarea de servicii clientelei proprii care, deşi nu sunt conexe activităţii desfăşurate, reprezintă o prelungire a operaţiunilor bancare

Operaţiuni interzise instituţiilor de credit:a) gajarea propriilor acţiuni pe contul datoriilor băncii;b) acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni emise de instituţia de credit însăşi sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit;c) atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori, de la public, când instituţia de credit se află în stare de insolvenţă

d) condiţionarea acordării de credite sau furnizarea altor servicii clienţilor, de vânzarea sau cumpărarea acţiunilor sau a altor titluri/instrumente emise de IC sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte IC ori de acceptarea de către client a unor alte produse/servicii oferite de IC sau de o entitate aparţinând grupului acesteia, care nu au legătură cu operaţiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat

Instituţiile de credit. Regimul juridic

Instituţie de credit (IC)– o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu sau o alta entitate care emite mijloace de plată în formă de monedă electronică, denumită instituţie emitentă de monedă electronică (IEME)Desfăşurarea activităţii în România- după obţinerea unei autorizaţii, eliberată de BNR, care probează îndeplinirea: – condiţiilor minime de acces la activitate – condiţiilor minime de desfăşurare a activităţii

I. Condiţii minime de autorizare:- capital social vărsat integral şi în numerar la momentul subscrierii (aporturi în natură interzise), depus într-un cont curent, blocat până la înmatriculare, deschis la o IC autorizată- fonduri proprii distincte, situate la un nivel minim stabilit de BNR (diferit pe tipuri de IC)- informarea completă a BNR referitor la persoanele acţionarilor si administratorilor IC- conducerea operativă asigurată de minim două persoane, care îndeplinesc anumite criterii- sediul IC persoană juridică română, situat pe teritoriul României- IC să desfăşoare efectiv şi cu preponderenţă activitate pe teritoriul României- existenţa unui plan de activitateCadru legal comunitar şi naţional: Directiva nr. 2006/48/CE privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit & OUGnr. 99/2006 (modif. 2007, 2009) &Regulament BNR nr. 11/2007 privind autorizarea instituţiilor de credit

II. Condiţii minime de desfăşurare a activităţiiA. Cerinţe de capital şi administrare a riscului- fondurile proprii să nu scadă sub nivelul minim al capitalului iniţial- IC să dispună de un cadru formal de administrare riguros, incluzând o structură organizatorică- mecanismele de control intern asigură organizarea funcţiilor de control al riscurilor, asigurare a conformităţii şi audit internB. Cerinţe în legătură cu acţionariatul- BNR evaluează circumstanţele şi informaţiile legate de calitatea persoanelor care intenţionează să dobândească participaţii calificate într-o IC persoană juridică română, astfel încât să se asigure dezvoltarea şi stabilitatea ICProcedura de autorizare:Etape: (i) aprobarea constituirii; (ii) aprobarea funcţionăriiLegislaţie secundară: Regulamentul BNR nr. 11/2007- interdicţia constituirii prin subscripţie publică- autorizaţia este valabilă nedeterminat, nu e transmisibilă şi este notificată Comisiei EuropeneRetragerea autorizaţiei• se face de către BNR în următoarele situaţii: – pentru motive ţinând de neîndeplinirea criteriilor de prudenţă în activitatea bancară;

– ca sancţiune• efect: declanşează intrarea în lichidare a IC (activitatea se restrânge la cea strict legată de lichidare)

Regimul instituţiilor de credit din alte State Membre

IC autorizate şi supravegheate în alte State Membre (SM) pot desfăşura activitate în România pe bazaprincipiului licenţei unice (paşaportul european), cu respectarea legii române, in următoarele forme:

1. înfiinţarea de sucursale (libertatea de stabilire; notificare)- înfiinţarea unei sucursale se notifică autorităţii de supraveghere competente din Statul Membru, care, la rândul său, notifică Banca Naţională a României- notificarea autorităţii de supraveghere se însoţeşte de documente provenind de la IC- deschiderea de reprezentanţe este permisă cu notificarea prealabila a BNR şi sub condiţia limitării activităţii la acte de cercetare a pieţei, de reprezentare şi publicitate2. furnizarea de servicii în mod direct (libertatea de prestare a serviciilor; notificare)

Ambelor forme (sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre şi instituţiilor de credit din alte state membre care furnizează servicii în mod direct în România) le sunt aplicabile:a) dispoziţiile privind secretul profesional în domeniul bancarb) dispoziţiile privind deschiderea contului curent la BNRc) dispoziţiile privitoare la elementele de identificare a instituţiei de creditd) reglementările BNR în materia supravegherii lichidităţii (active lichide / total obligaţii)e) reglementările în domeniul statistic şi cel al politicii monetare emise de BNR

Regimul instituţiilor de credit din State Terţe

IC având sediul social în state terţe pot desfăşura activităţi în România numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:a.) activitatea se desfăşoară prin înfiinţarea unei sucursaleb.) sucursala este autorizată de BNRc.) autoritatea competentă din statul de origine nu se opune înfiinţării sucursalei în România;d.) sunt respectate dispoziţiile legale româneşti- activitatea sucursalei din România se supune supravegherii prudenţiale a BNR- capitalul iniţial al sucursalei se asigură prin punerea la dispoziţie în formă bănească a capitalului de dotare, de către instituţia de credit din statul terţ- autorizaţia se acordă în baza unor documente şi studiind reputaţia IC din statul terţ; Comisia Europeana va fi notificată de acordarea autorizaţieiAcordurile internaţionale la nivelul UE privitoare la regimul IC din anumite state terţe, care conţin prevederi diferite faţă de cele conţinute în legislaţia românească se aplică prioritar.Reprezentanţele instituţiilor din statele terţe au un regim similar reprezentantelor IC aparţinând altor State Membre

Instituţiile de credit din RomâniaDesfăşurarea activităţii în afara teritoriului României

A. Înfiinţarea de sucursale şi prestarea de servicii în alte State Membre • posibile fără autorizaţia autorităţii de supraveghere competente din statul membru - aplicabile regulile licenţei unice (menţinerea sub supravegherea BNR) • IC care are aceasta intenţie transmite BNR o notificare

– însoţită de anumite date şi informaţii pentru cazul în care IC de naţionalitate română intenţionează deschiderea unei sucursale • BNR informează autoritatea de supraveghere competenta din statul membru – termen: 3 luni - deschiderea de sucursale; – termen: 1 luna - prestarea de servicii in mod direct • IC de naţionalitate română are obligaţia de a se conforma dispoziţiilor legale din statul gazdăB. Deschiderea de sucursale în State Terţe - este unica modalitate de desfăşurare a activităţii pe teritoriul unor state terţe - este supusă aprobării prealabile a BNR în anumite condiţiiLegislaţie secundară: Regulamentul BNR nr. 6/2008 începerea activităţii şi modificările în situaţia instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe

Cadru legal naţional- dreptul comun aplicabil oricărei S.C.: legislaţia comercială (LSC, LPC, legislaţia concurenţei)- dreptul special: – O.U.G. nr. 99/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.227/2007, OUG nr.25/2009 – reglementarile emise de autoritatea naţională (BNR) - formează legislaţia secundară – [din 2010] actele emise de autorităţile europene de supraveghere prudenţialăOrganizarea şi conducerea se stabilesc prin actele constitutive şi prin reglementări interne- principiul prudenţialităţii în activitatea instituţiilor de credit: întreaga activitate se organizează în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase- potrivit LSC: administrarea IC - sistem unitar (C.A.) sau sistem dualist (C.S. & Directorat)- sistem unitar: conducerea IC este delegată de C.A. către cel puţin 2 directori (executivi)- sistem dualist: Directoratul format din cel puţin 3 membri- membri Consiliului de Administraţie (CA) si directorii / membrii Consiliului de Supraveghere (CS) şi ai Directoratului - se supun aprobării BNR înainte de începerea exercitării responsabilităţilorSecretul profesional = IC este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor - solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţiiLimitele secretului profesional - obligaţia de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar nu poate fi opusă unei autorităţi competente în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere

Nu se consideră încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului bancar:a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecărui client nu pot fi identificate;b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma Centralei Riscurilor Bancare (CRB), Centralei Incidentelor de Plăţi (CIP) sau Fondului de Garantare a Depozitelor (FGD)c) furnizarea de date auditorului financiar al instituţiei de creditd) furnizarea de informaţii la cererea instituţiilor de credit corespondente, dacă aceste informaţii au legătură cu operaţiunile derulate prin conturile de corespondent;e) furnizarea de date şi informaţii entităţilor aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit, necesare pentru organizarea supravegherii pe bază consolidată şi pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului- IC trebuie să asigure identificarea în mod corespunzător a clientelei

Ridicarea secretului profesional bancar (art. 113 - 114 din O.U.G. nr. 99/2006)- în urmărire penală, la solicitarea procurorului sau instanţei

- în cercetare penală, la solicitarea organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului- soţului, în cadrul acţiunii în partaj- când IC justifică un interes legitim

Instituţiile de creditBăncile

Instituţie de credit cu vocaţie universală. Capital iniţial min. 37.000.000 LEI – poate desfăşura oricare dintre activităţile permise instituţiilor de credit- se constituie sub forma societăţilor pe acţiuni (SA), urmând regimul juridic corespunzător acestei forme de societate comercială, conform LSC- băncilor le sunt aplicabile în întregime dispoziţiile referitoare la instituţiile de credit- o procedură specifică pentru perioada de vecinătate a insolvenţei – supravegherea specială (3 luni; Comisie de supraveghere dispusa de BNR) – administrarea specială (ex. scăderea fondurilor proprii la jumătate din nivelul minim al cerinţelor de capital; un administrator special desemnat de BNR pentru o perioada de 1 an, inlocuieste organele statutare)- o procedura specială de insolvenţă (direct etapa de lichidare, conform OG nr.10/2004 modif., privind falimentul instituţiilor de credit; administrator interimar BNR până la numirea lichidatorului judiciar)

Statistica activităţii bancare în România- Registrul BNR Partea I, Secţiunea I, – 30 de bănci persoane juridice de naţionalitate română- Registrul BNR Partea II, Secţiunea a-II-a, – 11 sucursale ale unor instituţii de credit din alte State Membre (toate sunt bănci)- Registrul BNR Partea II, Secţiunea I – nu funcţionează nicio sucursală a instituţiilor de credit din State Terţe- au notificat BNR furnizarea de servicii în mod direct pe teritoriul României – 184 de bănci din Statele Membre

Organizaţiile cooperatiste de creditCooperativa de credit – instituţia de credit, constituită ca o asociaţie autonomă de persoane fizice unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor lor comune de ordin economic, social şi cultural, a cărei activitate se desfăşoară, cu precădere, pe principiul întrajutorării membrilor cooperatori (capital social minim 300.000 lei)Casa centrală a cooperativelor de credit – instituţia de credit constituită prin asocierea de cooperative de credit, în scopul gestionării intereselor lor comune, urmăririi centralizate a respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilorcadru, emise de casa centrala pentru toate afiliatele sale, aplicabile tuturor cooperativelor de credit afiliate, prin exercitarea supravegherii şi a controlului administrativ, tehnic şi financiar asupra organizării şi funcţionării acestora (capital social minim 5.000.000 EUR)Afiliată la o casă centrală – cooperativa de credit care a subscris şi a vărsat la capitalul social al casei centrale cel puţin numărul de părţi sociale stabilit în actul constitutiv al casei centrale şi care se subordonează acesteia acceptând condiţiile de afiliere stabilite de casa centrală. Afilierea unei cooperative la o Casă Centrală este obligatorie.Reţea cooperatistă – ansamblul format din casa centrală şi cooperativele de credit afiliate la aceasta

– tuturor membrilor afiliaţi li se aplică procedurile specifice vecinătăţii insolvenţei Instituţiilor de Credit

Organizaţiile cooperatiste de credit: organizate ca S.A., cu regimul juridic aferent – particularităţi ale OCC: • capitalul social se divide în părţi sociale (1 parte sociala = min. 10 RON) • cooperativele de credit nu pot emite obligaţiuni – părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile – părţile sociale sunt purtătoare de dividende – titularii părţilor sociale răspund în limita părţilor sociale subscrise de fiecareAutorizarea: se supun autorizării (conform normelor aplicabile tuturor IC) – cooperativele de credit (individual) – casele centrale (colectiv, cu cooperativele afiliate),Nivelul minim agregat al unei reţele cooperatiste (casa centrală şi cooperativele afiliate) – minim EUR 5.000.000 (Regulamentul comun BNR-CNVMnr. 18/23/2006 fonduri proprii)Regim juridic – organul de decizie: Adunarea Generală a Cooperativei de Credit / Casei Centrale – la nivelul unei reţele cooperatiste se optează pentru un singur sistem de administrare (sistem unitar - CA sau sistem dualist - CS şi Directorat) – cooperativele afiliate constituie rezerva mutuală de garantare a Casei Centrale – numărul minim de membri cooperatori: 1.000, excepţional 100

• Casele Centrale se constituie prin asocierea a minim 30 de cooperative afiliate• casele centrale deschid cont curent la BNR• cooperativele afiliate deschid cont curent la Casa Centrală la care s-au afiliat• cooperativelor afiliate le sunt aplicabile: – normele emise de BNR – reglementările - cadru emise, cu aprobarea BNR, de Casa Centrala la care sunt afiliate• OCC organizează activitatea conform unei practici bancare prudente şi sănătoase• Casa Centrala întocmeşte situaţia financiară agregată a reţelei cooperatiste• situaţiile financiare ale Casei Centrale se supun auditării; facultativ cele ale cooperativelor afiliate• supravegherea prudenţială: – a cooperativelor de credit afiliate: de către Casa Centrala – a caselor centrale: se exercită de către BNR• falimentul casei centrale: procedură derogatorie O.G. nr. 10/2004 falimentul IC (Legea nr. 278/2004)Statistică: România - Registrul BNR, Partea I, Secţiunea a V-a – o singura casă centrală - Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP – are afiliate toate cooperativele de credit care funcţionează în prezent în România

Băncile de Economisire şi Creditare în Domeniul Locativ – IC specializate în finanţarea pe termen lung a domeniului locativ, al căror obiect principal de activitate constă în economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativActivităţile în domeniul locativ – construirea, cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie locativă / cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune pentru construirea de imobile cu destinaţie locativăContract de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, – contract de economisire - creditare: angajamentul părţilor în baza căruia clientul se obligă să economisească o sumă (depozit) reprezentând suma minimă de economisire, iar BECDL se obligă, dacă toate condiţiile de repartizare a creditului sunt îndeplinite, să acorde un credit cu dobândă fixă destinat

unor activităţi în domeniul locativ, care reprezintă diferenţa dintre suma totală contractată şi suma economisită incluzând dobânzile şi primele acordate clientuluiRegim juridic – se constituie ca S.A. (capital social 25.00.000 lei) , urmând regimul juridic prescris acestora de LSC – statul român încurajează economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ prin instituirea primei de stat (15 % din suma economisită într-un an de client, dar maxim 150 EUR/an)Statistică: România - Registrul BNR, Partea I, Secţiunea a II-a – 3 bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ (BECDL): Raiffeisen, HVB si BCR

Băncile de Credit IpotecarBăncile de credit ipotecar (BCI) – instituţii de credit specializate, al căror obiect principal de activitate îl constituie desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de acordare de credite ipotecare pentru investiţii imobiliare şi atragerea de fonduri rambursabile de la public prin emisiune de obligaţiuni ipotecareRegim juridic – BCI persoane juridice române: se constituie ca S.A., conform LSC – particularitate: singura activitate interzisă BCI, dintre activităţile permise IC: atragere de depozite – Capital social 25.000.000 lei – BCI le sunt aplicabile integral dispoziţiile ce reglementează ICStatistica: România - Registrul BNR, Partea I, Secţiunea a III-a – nu există nicio bancă de credit ipotecar (BCI)

Instituţiile Emitente de Monedă ElectronicăMoneda electronică = valoare monetară reprezentând o creanţă asupra emitentului, care este: – stocată pe un suport electronic – emisă în schimbul primirii de fonduri a căror valoare nu poate fi mai mică decât valoarea monetară emisă – acceptată ca mijloc de plată şi de alte entităţi decât emitentulInstituţia Emitentă de Monedă Electronică (IEME) – persoană juridică română constituită ca S.A. sau o IEME autorizată în UE/SEECondiţie esenţială: Capitalizarea – nivel minim al capitalului iniţial (= capital social): EUR 1.000.000Statistică: România - Registrul BNR, Partea I, Secţiunea a IV-a – nu există nicio IEME persoană juridica de naţionalitate română; – există notificări din partea unor IEME din UE privind furnizarea de servicii în mod direct – decembrie 2007 - banii electronici: 0,1% din totalul numerarului în circulaţie în zona euro – decembrie 2006 - 1% din totalul plăţilor din zona euro erau efectuate cu bani electroniciCadru legal comunitar – Directiva nr. 2000/46/CE privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică

Instituţiile financiare nebancare

Instituţie Financiară– o entitate, alta decât o instituţie de credit, a cărei activitate principală constă în dobândirea de participaţii în alte entităţi sau în desfăşurarea uneia sau mai multora dintre următoarele activităţi:b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;c) leasing financiar;d) operaţiuni de plăţi;

e) emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de călătorie şi alte asemenea, inclusiv emitere de monedă electronică;f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor cu: 1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; 2. valută; 3. contracte futures şi options financiare; 4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii; 5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă;j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;k) custodie şi administrare de instrumente financiare;l) intermediere pe piaţa interbancară;

Instituţii Financiare Nebancare – entităţile, altele decât instituţiile de credit, ce desfăşoară activitate de creditare cu titlu profesional, în condiţiile stabilite de legeCadru legal naţional – Legea nr. 93 din 8 aprilie 2009 – Regulamentul BNR nr. 20 din 21 octombrie 2009Constituire – obligatorie forma SA la constituire şi utilizarea abrevierii IFN - există anumite excepţii – capital social min. EUR 200.000 sau min. EUR 3.000.000 (acordare credite ipotecare) • sucursalele din România ale instituţiilor financiare, persoane juridice străine: capitalul de dotareÎnceperea activităţii. Notificarea – începerea activităţii: condiţionată de notificarea BNR în 30 zile de la înmatricularea în Registrul Comerţului, însoţită de transmiterea unei documentaţii (societate şi personal) – BNR verifică (similar instituţiilor de credit): • îndeplinirea condiţiilor legale pentru accesul la activitate • îndeplinirea condiţiilor legale pentru desfăşurarea activităţii – îndeplinirea condiţiilor de acces la activitate şi funcţionare conduce la: • eliberarea către IFN a documentului care atestă înscrierea în Registrul General (toate IFN) • înscrierea IFN în registrul corespunzător (condiţii speciale: înscrierea în Registrul Special - infra)Activităţi permise (activităţi principale) – acordare de credite, incluzând, fără a se limita la: credite de consum, credite ipotecare, credite imobiliare, microcredite, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare – leasing financiar – emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanţare – acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet – acordare de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor reciproc – alte forme de finanţare de natura credituluiActivităţi permise (activităţi auxiliare) – emitere şi administrare de carduri de credit pentru clienţi şi activităţi legate de procesarea tranzacţiilor cu acestea – activităţi conexe şi auxiliare legate de realizarea activităţilor de creditare sau de funcţionarea entităţii

– operaţiuni în mandat şi poate presta servicii de consultanţă (dacă se circumscriu activităţilor de creditare înscrise în obiectul de activitate – efectuare de operaţiuni de schimb valutar aferente activităţilor permise (excluse: Registrul de evidenţă)Activităţi interzise – atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public – emiterea de obligaţiuni, • excepţie: oferta publică adresată investitorilor calificaţi (în sensul Legii pieţei de capital) – operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor legate de activitatea de creditare sau a celor necesare funcţionării în condiţii adecvate a entităţii – acordarea de credite, condiţionată de vânzarea sau de cumpărarea acţiunilor IFN – acordarea de credite, condiţionată de acceptarea de către client a unor servicii care nu au legătură cu operaţiunea de creditare respectivăAlte interdicţii – includerea în obiectul principal de activitate a unei activităţi care nu este prevăzută între activităţile principale permise, enumerate limitativ de Legea 93 din 2009 – includerea în obiectul secundar de activitate a oricărei altei activităţi decât cele prevăzute limitativ de Legea 93 din 2009 între activităţile auxiliare permiseSecretul profesional – confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor aflate la dispoziţie, care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor, contractele încheiate cu clienţii sau serviciile prestate pentru aceştia – condiţiile şi situaţiile în care se poate ridica secretul profesional în relaţia cu clientela sunt reglementate într-o manieră similară instituţiilor de credit

Cerinţe generale - Registru general• cerinţele generale trebuie să fie satisfăcute de toate entităţile care aspiră la a deveni IFN• destinate promovării unei practici prudente şi sănătoase, asigurate prin monitorizare şi supraveghereCerinţele generale:• capitalizare iniţială: – existenţa capitalul social minim, vărsat integral la momentul subscrierii (majorarea prin subscriere instantanee) – capitalul social: constituit şi majorat exclusiv prin aporturi în numerar (interzise aporturile în natură) – acţiunile emise sunt exclusiv acţiuni nominative• conducătorii - reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate• obligaţii stabilite în sarcina directă a IFN: – elaborează norme interne pentru realizarea activităţilor de creditare, stabilind reguli care să se refere cel puţin la: bonitatea beneficiarului, criteriile şi condiţiile acordării creditului – organizează şi conduc contabilitatea proprie, iar situaţiile financiare anuale se auditează – comunică BNR informaţii referitoare la acţionarii semnificativi şi la structura grupurilor din care fac parte aceştia – constituie, regularizează şi utilizează provizioane specifice de risc de credit, – raportează BNR structura portofoliului de credite şi orice informaţie solicitată de banca centrală în scop statistic şi de analiză

Cerinţe speciale - Registru special• îndeplinirea cerinţelor speciale determină înscrierea în Registrul special• cerinţele speciale sunt cerinţe suplimentare şi facultative pentru IFN în raport cu cerinţele generale

• IFN au obligaţia să îşi monitorizeze permanent criteriile pentru înscrierea în Registrul special în vederea asigurării premiselor îndeplinirii, simultan cu înscrierea în Registrul special, a obligaţiei de încadrare în cerinţele speciale• IFN înscrise în Registrul special sunt supravegheate prudenţialCerinţele speciale se referă la: – cifra de afaceri – volumul creditelor – gradul de îndatorare – totalul activelor – capitalurile proprii – calitatea acţionarilor semnificativi şi structura grupurilor din care aceştia fac parte – conducerea IFN, care trebuie să fie asigurată de cel puţin două persoane (sistem unitar) – cerinţe mai ridicate, fixate prin norme proprii ale IFN şi care se referă la: • fondurile proprii • expunerea faţă de un debitor şi expunerea agregată • expunerea faţă de persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia financiară nebancară • organizarea, controlul intern, auditul intern şi administrarea riscurilor

Cerinţe pentru înscrierea în Registrul de evidenţăRegistrul de evidenţă

– se adresează altor entităţi de tipul IFN, care sunt exceptate de la constituirea ca S.A. – acestea utilizează în mod facultativ abrevierea "IFN“• Casele de amanet – cadru juridic aplicabil: Legea nr. 31/1990, Legea societăţilor comerciale – activitate de creditare limitată la acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet• Casele de ajutor reciproc – cadru juridic (legi speciale): • O.G. nr. 26/2000 asociaţiile şi fundaţiile, aprobată prin Legea nr. 246/2005 • Legea nr.122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor • Legea nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor – activitate de creditare limitată la acordarea de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor reciproc (CAR)Fuziunea se poate realiza:– între două sau mai multe instituţii financiare nebancare;– între instituţii financiare nebancare şi instituţii de credit;– între instituţii financiare nebancare şi societăţi al căror obiect de activitate îl constituie desfăşurarea de activităţi auxiliare şi conexeProtecţia consumatorului– toate operaţiunile de credit şi garanţie ale trebuie să se desfăşoare cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia consumatorului şi să fie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii– documentele trebuie păstrate de şi puse la dispoziţia personalului împuternicit al BNRModificări în situaţie– se supun comunicării BNR– sunt modificări în situaţia IFN cele referitoare la: a) denumirea, sediul social şi numărul de telefon/fax ale instituţiei financiare nebancare; b) majorarea sau reducerea capitalului social; c) modificările aduse obiectului de activitate principal şi secundar, după caz; d) deschiderea/închiderea de sucursale sau alte

sedii secundare pe teritoriul României; e) deschiderea/închiderea de sucursale sau alte sedii secundare în străinătate; f) acţionari; g) conducători; h) administratori/membrii consiliului de supraveghere; i) auditorul statutar sau firma de audit.

Autorităţile naţionale de supraveghere sectorială

Banca Naţională a României (B.N.R.) Cadru legal: Legea nr. 312/2004 - instituţia de supraveghere a pieţei monetare şi a sistemelor de plăţi

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) Cadru legal: OUG nr. 95/2002, aprobata prin Legea nr. 514/2002 - instituţia de supraveghere a pieţei de capital

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) Cadru legal: Legea nr. 32/2000 - instituţia de supraveghere a pieţei asigurărilor

Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.) Cadru legal: OUG nr. 50/2005, aprobată prin Legea nr. 313/2005 - instituţia de supraveghere a pieţei pensiilor private şi facultative

Banca Naţională a României – BNRBanca Naţională a României - banca centrală a României:– instituţie publică independentă cu personalitate juridică– în îndeplinirea atribuţiilor, BNR şi membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice altă instituţie sau autoritate– BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamentalObiectivul fundamental– asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilorPrincipalele atribuţii:• elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb• autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a IC şi IFN, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare• emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României • unica instituţie autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României• stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia• administrarea rezervelor internaţionale ale României (contul curent; balanţa externă)

Activitatea B.N.R.– în cadrul politicii monetare şi de curs de schimb: poate acorda instituţiilor de credit credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile, garantate cu, dar fără a se limita la: • titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul BNR • depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR– stabileşte condiţiile si costurile de creditare– deschide şi operează conturi ale instituţiilor de credit, ale Trezoreriei Statului, ale caselor de compensare şi ale altor entităţi, rezidente şi nerezidente, stabilite prin reglementări BNRConducerea B.N.R.– Consiliu de Administraţie: compus din nouă membri– conducerea executivă a BNR: Guvernator, prim-viceguvernator şi doi viceguvernatori.– Membrii Consiliului de Administraţie al BNR, cu nominalizarea conducerii executive,

• numiţi de Parlament, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.– revocarea din funcţie a oricărui membru al Consiliului de Administraţie - de către Parlament: • dacă acesta încetează să îndeplinească condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale • dacă se face vinovat de abateri grave

Situaţiile financiare ale B.N.R.– întocmite conform principiilor şi regulilor contabile prevăzute de standardele internaţionale de contabilitate aplicabile băncilor centrale, recunoscute de BCE– cuprind: • bilanţul • contul de profit sau pierdere • notele explicative– supuse auditării de către auditori financiari, persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), selectaţi de către Consiliul de Administraţie, pe bază de licitaţieCapitalul B.N.R.– actual: 30.000.000 RON– aparţine în întregime statuluiSecretul profesional– membrii CA şi salariaţii sunt obligaţi să păstreze secretul profesional asupra oricărei informaţii nedestinate publicării, de care au luat cunoştinţă în cursul exercitării funcţiilor lor, şi nu vor folosi aceste informaţii pentru obţinerea de avantaje personale, orice abatere fiind sancţionată conform legii.– aceştia sunt obligaţi să păstreze secretul profesional şi după încetarea activităţii în cadrul băncii, orice încălcare fiind sancţionată în condiţiile legii

Supravegherea prudenţialăObiectivul supravegherii prudenţiale:– protejarea intereselor deponenţilor şi asigurarea stabilităţii şi viabilităţii întregului sistem bancar– prevenirea si limitarea riscurilor specifice activităţii bancareBNR supraveghează prudenţial:– instituţiile de credit, persoane juridice române,– sucursalele instituţiile de credit, persoane juridice române, înfiinţate în alte State Membre/State Terţe,Competenţele BNR în activitatea de supraveghere prudenţială:– stabileşte norme şi indicatori de prudenţă bancară şi urmăreşte respectarea acestora si a altor cerinţe prevăzute de lege şi de reglementările aplicabile, la nivel individual/consolidat/subconsolidat– realizarea efectivă a supravegherii prudenţiale: • raportările de prudenţă bancară transmise de instituţiile de credit către Banca Centrală • inspecţii la sediul băncilor– pentru IC din România care desfăşoară activitate in alte state membre (in special printr-o sucursala): colaborează cu autorităţile competente din Statele Membre gazdă– pentru activitatea din România a sucursalelor IC din State Terţe: cooperează cu autorităţile competente din aceste state pe baza unor acorduri de cooperare cu autoritatea competenta din statul terţ de origine al ICDupă aderarea la Uniunea Europeană:– BNR a devenit membru al Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC)– implicit, este membru al Băncii Centrale Europene (BCE)După aderarea la zona euro:– va deveni membru al EuroSistemului

Crearea unui nou cadru instituţional european de supraveghere prudenţială

Contextul - criza economică şi financiară – criza economică şi financiară a relevat punctele slabe ale cadrului de supraveghere în U.E. – supravegherea bancară actuală: bazată pe principiul ţării de origine: fiecare ţară îşi supraveghează propriile bănci (BNR are atribuţii reduse faţă de sucursalele din St.Membre) • dezavantaj major: activitate de supraveghere fragmentată & factori destabilizatori transfrontalieri cu propagare extrem de rapidă – Raportul de Larosiere (febr. 2009) s-a concretizat în propuneri de Regulamente (sept. 2009) Măsuri concrete - conform propunerilor de Regulamente: – I. supravegherea la nivel comunitar - Comitetul European pentru Riscuri Sistemice • supravegherea macroprudenţială comunitară a sistemului financiar în ansamblul său – II. supravegherea la nivel sectorial - Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari (SESF) • reţea formată din autorităţi naţionale de supraveghere financiară colaborând cu noile Autorităţi Europene de Supraveghere (AES), create prin transformarea actualelor comitete europene consultative de supraveghere

I. Comitetul European pentru Riscuri Sistemice - CERS• (eng.) European Systemic Risk Board - ESRB - (Bruxelles, 23.9.2009 - COM(2009) 499 final)• autoritate de supraveghere macro-prudenţială fără personalitate juridică• acoperă întregul sector financiar, fără excepţie• fundamentele juridice (drept comunitar primar) pentru înfiinţare: – art. 5 TCE - (principiul subsidiarităţii) - la nivelul Statelor Membre nu se poate realiza întro măsură suficientă o supraveghere macroprudenţială eficientă a sistemului financiar comunitar din cauza integrării pieţelor financiare europene – art. 95 TCE înfiinţarea CERS trebuie să contribuie direct la atingerea obiectivelor pieţei interne• obiectiv urmărit: CERS furnizează o perspectivă generalizată luând în considerare conexiunile existente între instituţiile financiare şi cele dintre instituţiile financiare şi sistemul financiar, în general• scop declarat: promovarea unor reacţii politice oportune şi coerente la nivelul Statelor Membre, prevenind abordările divergente şi îmbunătăţind funcţionarea pieţei interne• responsabilitate: prevenirea sau reducerea riscurilor sistemice din sistemul financiar Comunitar

• Atribuţii:– identifică şi/sau colectează şi analizează toate informaţiile relevante pentru îndeplinirea misiunii sale– emite avertismente atunci când riscurile sunt considerate importante– formulează recomandări pentru acţiunile de remediere– monitorizează reacţiile la avertismente şi recomandări– cooperează îndeaproape cu Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari (SESF) şi furnizează Autorităţilor Europene de Supraveghere (AES) informaţii referitoare la riscurile sistemice– lucrează în colaborare cu instituţiile internaţionale (în special FMI) şi cu organismele relevante din ţări terţe, pe probleme legate de supravegherea macroprudenţială

• Structură – Consiliul General • organismul decizional al CERS, responsabil de adoptarea avertismentelor şi a recomandărilor • membri ai Consiliului General cu drept de vot: – preşedintele şi vicepreşedintele BCE – guvernatorii băncilor centrale naţionale – un membru al Comisiei Europene – preşedintele Autorităţii bancare europene (ABE) – preşedintele Autorităţii europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale (AEAPO) – preşedintele Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVM)

– Comitetul Director • cuprinde 61 de membri în total • asistă Consiliul General în procesul de luare a deciziilor • pregăteşte reuniunile Consiliului General • evaluează documentele care urmează a fi puse în discuţie • monitorizează progresele lucrărilor în curs ale CERS – Secretariatul • în baza art. 105 # 6 TCE - asigurat de BCE, care primeşte o “misiune specială“ în acest sens prin Decizie a Consiliului UE (Bruxelles, 23.9.2009 - COM(2009) 500 final)

II. Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari - SESF• compunere: – Autorităţile Europene de Supraveghere (AES) • Autoritatea Bancară Europeană (AEB) - Londra – Bruxelles, 23.9.2009 - COM(2009) 501 final • Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (AEAPO) - Frankfurt – Bruxelles, 23.9.2009 - COM(2009) 502 final • Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (AEVMP) - Paris – Bruxelles, 23.9.2009 - COM(2009) 503 final – Autorităţile Naţionale de Supraveghere (ANS) • România - supraveghere sectorială - B.N.R., C.N.V.M., C.S.A., C.S.S.P.P.• obiectiv: o piaţă financiară unică şi stabilă în UE care să conecteze autorităţile naţionale de supraveghere în cadrul unei reţele comunitare puternice• SESF combină avantajele unui cadru european global pentru supravegherea financiară şi competenţele organismelor locale de supraveghere microprudenţială care se află cel mai aproape de instituţiile din jurisdicţiile lor• crearea SESF va fi însoţită de un cadru de reglementare unic care va asigura aplicarea uniformă a normelor UE, contribuind la funcţionarea pieţei interne• punctul central al supravegherii cotidiene rămâne la nivel naţional, autorităţile naţionale de supraveghere fiind în continuare responsabile de supravegherea entităţilor individuale

Autorităţile Europene de Supraveghere (AES)– organisme comunitare cu personalitate juridică– element cheie al SESF– trebuie să înlocuiască actualele comitete europene consultative: • Comitetul European al Inspectorilor Bancari (CEIB) => AEB – instituit: Decizia Comisiei Europene 2009/78/CE • Comitetul European al Inspectorilor pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (CEIAPO) => AEAPO – instituit: Decizia Comisiei Europene 2009/79/CE • Comitetul Autorităţilor Europene de Reglementare a Pieţelor Valorilor Mobiliare (CAERPVM) => AEVMP – instituit: Decizia Comisiei Europene 2009/77/CE– AES preiau toate sarcinile şi competenţele acestor comitete consultative– sarcina suplimentară a AES: de a asista autorităţile naţionale în interpretarea şi aplicarea coerentă a normelor comunitare– Comisia Europeană (CE) va lua parte la reţeaua activităţilor de supraveghere • există considerente instituţionale sau • îi este impus de responsabilităţile stabilite prin Tratat (TCE)

Sarcini şi competenţe comune ale AES

1. Elaborarea de standarde tehnice– AES elaborează un set unic de norme UE, aplicabil tuturor instituţiilor financiare de pe piaţa unică (diferenţele dintre transpunerile naţionale ale legislaţiei comunitare rezultând din excepţii, derogări, adăugări sau ambiguităţi trebuie identificate şi eliminate, astfel încât să se poată defini şi aplica un singur nucleu armonizat de standarde).– această competenţă se referă la reglementarea unor aspecte foarte tehnice în cazul cărora sunt necesare condiţii uniforme de aplicare a legislaţiei comunitare– Comisia aprobă ulterior aceste proiecte de standarde sub formă de regulamente sau decizii, pentru ca ele să producă efecte juridice directe– ca şi comitetele europene de supraveghere: formulează orientări cu caracter neobligatoriu şi recomandări pentru ANS, instituţiile financiare naţionale şi participanţilor la piaţă (dacă într-un anumit caz ANS aleg să nu urmeze orientările şi recomandările unei AES, ele trebuie să ofere explicaţii respectivei Autorităţi cu privire la decizia lor, conform principiului comply or explain - conformează-te sau explică)2. Puterea de a garanta aplicarea consecventă a normelor comunitare– competenţă generală de participare la garantarea aplicării coerente a legislaţiei comunitare– AES gestionează un mecanism care să corecteze comportamentul ANS când se consideră că acestea nu respectă legislaţia comunitară existentă competenta– în situaţia excepţională în care ANS nu respectă decizia, AES pot adopta, în ultimă instanţă, o decizie adresată instituţiilor financiare în ceea ce priveşte legislaţia comunitară care li se aplică direct (regulamentele)3. Măsuri în situaţii de urgenţă– AES vor îndeplini un rol de coordonare activă între autorităţile naţionale de supraveghere, în special în cazul unor evoluţii negative care ar putea pune în pericol buna funcţionare şi integritatea sistemului financiar din UE– AES solicită ANS să ia în comun măsuri specifice în cazurile excepţionale în care, datorită urgenţei, coordonarea ar putea fi insuficientă (în special atunci când ANS le lipsesc instrumentele pentru a răspunde rapid unei crize transfrontaliere pe cale de apariţie4. Soluţionarea dezacordurilor dintre ANS– AES pune în operă un mecanism care să garanteze că ANS implicate ţin seama cum se cuvine de interesele celorlalte state membre5. O cultură comună a supravegherii– AES contribuie la elaborarea a unei culturi europene comune de supraveghere şi de garantare a unor proceduri uniforme şi a unor practici de supraveghere consecvente pe tot teritoriul Comunităţii.6. Evaluarea evoluţiilor pieţei– o nouă sarcină alocată în 2009 actualelor comitete europene de supraveghere va fi menţinută pentru AES: monitorizarea, evaluarea şi întocmirea de rapoarte în ceea ce priveşte tendinţele, riscurile potenţiale şi punctele vulnerabile în sectorul băncilor, asigurărilor şi al valorilor mobiliare7. Rol internaţional şi de consiliere– AES - puncte de contact utile pentru autorităţile de supraveghere din ţări terţe– la cerere sau din proprie iniţiativă, oferă consiliere Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei– AES publică avize, inclusiv în ceea ce priveşte evaluările prudenţiale în cazul fuziunilor şi achiziţiilor transfrontaliere8. Colectarea informaţiilor– la cererea Autorităţii, ANS şi alte autorităţi publice ale statelor membre vor pune la dispoziţia Autorităţii toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea mandatului conferit– AES va institui şi administra un sistem central care va pune la dispoziţia ANS informaţiile9. Relaţia cu Comitetul European pentru Riscuri Sistemice (CERS)

– obiectivul reformei: asigurarea unei interacţiuni mai uşoare în ceea ce priveşte supravegherea la nivel macroprudenţial şi microprudenţial (cadrul de supraveghere la nivelul UE propus poate funcţiona numai dacă CERS şi SESF cooperează îndeaproape)– CERS primeşte de la ANS un flux prompt de date microprudenţiale– supravegherea microprudenţială exercitată de ANS beneficiază de informaţiile CERS cu privire la mediul macroprudenţial (prin AES)10. Competenţe de supraveghere a agenţiilor de rating al creditelor– AEVMP - responsabilă de înregistrarea agenţiilor de rating al creditelor– AEVMP - dreptul de a lua măsuri în materie de supraveghere (ex: anularea înregistrării sau suspendarea utilizării ratingurilor creditelor în scopuri de reglementare– AEVMP - dreptul de a colecta informaţii în materie supraveghere: dreptul de a solicita informaţii şi de a efectua anchete sau inspecţii la faţa locului

Organizarea internă a AES 1. Consiliul de Supraveghere • principalul organism de luare de decizii • responsabilităţi: adoptarea proiectelor de standarde tehnice, a avizelor, recomandărilor • alcătuit din: – preşedintele respectivei AES (prezidează întrunirile consiliului, fără drept de vot) – directorul ANS relevante din fiecare stat membru – un reprezentant din partea Comisiei (fără drept de vot) – un reprezentant din partea CERS (fără drept de vot) – un reprezentant al fiecăreia dintre celelalte două AES (fără drept de vot) – observatori (eventual)2. Consiliul de Administraţie • responsabilităţi: – elaborarea programului de lucru al AES – adoptarea normelor de procedură – rol central în adoptarea bugetului3. Preşedintele şi Directorul Executiv – selecţionaţi în urma unei proceduri deschise dintre membrii consiliului de supraveghere – criterii de merit, competenţe, cunoaşterea instituţiilor financiare şi a pieţelor şi experienţă în domeniul supravegherii şi al reglementării – mandatul (reînnoibil) de cinci ani• Preşedintele – reprezintă Autoritatea – preşedinte independent cu normă întreagă – Parlamentul European confirmă candidatul selecţionat de Consiliul de Supraveghere – responsabil cu pregătirea lucrărilor Consiliului de Supraveghere• Directorul Executiv – gestionează activităţile cotidiene – expert independent cu normă întreagă4. Comitetul Comun al Autorităţilor Europene de Supraveghere (AES) – cooperarea transsectorială va fi esenţială (reflectate fidel tendinţele şi realităţile pieţei) – comitet mixt al AES: garantează înţelegerea reciprocă, cooperarea şi măsurile de supraveghere consecvente între cele trei noi AES • subcomitet al comitetului mixt: se va ocupa în special de chestiunile transsectoriale, inclusiv de conglomeratele financiare, şi va asigura un nivel de concurenţă egală5. Comisia de Apel – organism comun celor trei Autorităţi Europene de Supraveghere (AES)

– sistemul căilor de atac instituit va garanta că orice persoană fizică sau juridică, inclusiv o ANS, poate introduce o acţiune în primă instanţă în faţa Comisiei de Apel împotriva unei decizii luate de AES în scopul garantării aplicării coerente a normelor comunitare, al luării de măsuri în situaţii de urgenţă sau al soluţionării dezacordurilor – şase membri şi şase supleanţi cu experienţă şi cunoştinţe în domeniu – excluşi ab initio: membrii actualului personal al ANS sau al altor instituţii naţionale sau comunitare care sunt implicaţi în activităţile Autorităţii – 2 membri ai Comisiei de Apel şi doi supleanţi vor fi numiţi de către Consiliul de Administraţie al fiecărei AES de pe o listă de candidaţi propusă de Comisia Europeană

Sistemul financiar Arhitectura instituţională

I. Sectorul bancar Instituţii de credit

Bănci Organizaţii cooperatiste de credit (OCC) Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ (BECDL) Bănci de credit ipotecar (BCI)

Instituţii emitente de monedă electronică (IEME) II. Sectorul financiar nebancar

Piaţa asigurărilor: societăţile de asigurări, brokerii de asigurări Fondurile de pensii private Instituţiile de plată (IP) Instituţiile Financiare Nebancare (IFN)

III. Piaţa de capital Organisme de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) e.g. Fonduri de investiţii Societăţi de investiţii financiare (SIF) Societăţi de servicii de investiţii financiare (SSIF) Societăţi de administrare a investiţiilor (SAI)

IV. Autorităţile de supraveghere sectorială Autorităţi naţionale de supraveghere Autorităţi europene de supraveghere - în curs de înfiinţare

Profesioniştii activităţii de creditare1. Instituţiile de credit

băncile organizaţiile cooperatiste de credit (OCC) băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ (BECDL) băncile de credit ipotecar (BCI)

2. Instituţiile emitente de monedă electronică (OUG nr. 99/2006 modificata de OUG nr.26/2010) 3. Instituţiile de plată (OUG 113/2009, Regulament BNR 29 oct.2009) 4. Instituţiile financiare

instituţiile financiare nebancare (IFN) > sectorul financiar nebancar societăţile de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.) > piaţa de capital societăţile de administrare a investiţiilor (S.A.I.) > piaţa de capital

Este interzisă desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de creditare de alte persoaneEste interzisă desfăşurarea altor activităţi de creditare sau în alte condiţii decât cele expres prevăzute pentru fiecare tip de entitate în parte

Activitatea instituţiilor de credit Activităţi permise instituţiilor de credit

a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;c) leasing financiar;d) servicii de plată (O.U.G. nr. 113/2009 privind serviciile de plată);e) emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete la ordin (dacă nu se încadrează la lit. d);f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu: 1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; 2. valută;

3. contracte futures şi options financiare; 4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii; 5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;

h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni:i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă;j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;k) custodie şi administrare de instrumente financiare;l) intermediere pe piaţa interbancară;m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;n) închiriere de casete de siguranţă;o) emitere de monedă electronică;p) operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;r) dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;s) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul.

Alte activităţi permise instituţiilor de credit: a) operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entităţi din cadrul grupului din care face parte instituţia de credit;b) operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/sau imobile aflate în proprietatea acestora, dar neafectate desfăşurării activităţilor financiare;c) prestarea de servicii clientelei proprii care, deşi nu sunt conexe activităţii desfăşurate, reprezintă o prelungire a operaţiunilor bancareOperaţiuni interzise instituţiilor de credit: a) gajarea propriilor acţiuni pe contul datoriilor băncii;b) acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni emise de instituţia de credit însăşi sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit;c) atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori, de la public, când instituţia de credit se află în stare de insolvenţăd) condiţionarea acordării de credite sau furnizarea altor servicii clienţilor, de vânzarea sau cumpărarea acţiunilor sau a altor titluri/instrumente emise de IC sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte IC ori de acceptarea de către client a unor alte produse/servicii oferite de IC sau de o entitate aparţinând grupului acesteia, care nu au legătură cu operaţiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat

Instituţiile de Credit. Regimul juridicInstituţie de credit (IC)

= o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu sau o entitate, alta decât cea anterior mentionata, care emite mijloace de plată în formă de monedă electronică, denumită instituţie emitentă de monedă electronică (IEME)Cadrul legal european si naţional- Directiva nr. 2006/48/CE privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit - O.U.G. nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului (aprobată cu modificări prin Legea nr. 227/2007)

– reglementarile emise de autoritatea naţională (BNR) şi formează legislaţia secundară • E.g. Regulamentul B.N.R. nr. 11/2007 privind autorizarea instituţiilor de credit

I. Autorizarea Institutiilor de Credit - Desfăşurarea activităţii în România este conditionata de obţinerea unei autorizaţii eliberată de BNR, care probează îndeplinirea unor condiţii minime de acces la activitate si de desfăşurare a activităţii

- Etapele procedurii de autorizare: (i) aprobarea constituirii; (ii) aprobarea funcţionăriiA. Condiţii minime de autorizare:

- capital social vărsat integral şi în numerar la momentul subscrierii (aporturi în natură interzise), depus întrun cont curent, blocat până la înmatriculare, deschis la o IC autorizată - fonduri proprii distincte, situate la un nivel minim stabilit de BNR (diferit pe tipuri de IC)- informarea completă a BNR referitor la persoana acţionarilor - conducerea operativă asigurată de minim două persoane, care îndeplinesc anumite criterii- sediul IC persoană juridică română, situat pe teritoriul României- IC să desfăşoare efectiv şi cu preponderenţă activitate pe teritoriul României- existenţa unui plan de activitate - interdicţia constituirii IC prin subscripţie publică

B. Condiţii minime de desfăşurare a activităţiiA. Cerinţe de capital şi administrare a riscului- fondurile proprii să nu scada sub nivelul minim al capitalului iniţial - IC să dispună de un cadru formal de administrare riguros, incluzând o structură organizatorică- mecanismele de control intern asigură organizarea funcţiilor de control al riscurilor, asigurare a conformităţii şi audit internB. Cerinţe în legătură cu acţionariatul - BNR evaluează circumstanţele şi informaţiile legate de calitatea persoanelor care intenţionează să

dobândească participaţii calificate într-o IC persoană juridică română, astfel încât să se asigure dezvoltarea şi stabilitatea IC

C. Autorizaţia • este valabilă nedeterminat, nu e transmisibilă şi este notificată Comisiei Europene• se poate retrage de către BNR în următoarele situaţii:

– pentru motive ţinând de nerespectarea normelor de prudenţialitate; – ca sancţiune – efectul retragerii autorizatiei : declanşează intrarea direct în lichidare a IC

II. Organizarea şi conducerea IC se stabilesc prin actele constitutive şi prin reglementări interne: - principiul prudenţialităţii în activitatea instituţiilor de credit: întreaga activitate se organizează în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase- potrivit LSC: administrarea IC se poate face intr-unul dintre urmatoarele sisteme:

- sistem unitar: conducerea IC este delegată de C.A. către cel puţin 2 directori (executivi)- sistem dualist: Directoratul format din cel puţin 3 membri

- membri Consiliului de Administraţie (CA) si directorii / membrii Consiliului de Supraveghere (CS) şi ai Directoratului - se supun aprobării BNR înainte de începerea exercitării responsabilităţilor

- se verifica intrunirea unor exigente minime de profesionalism si onorabilitate - legea prevede incompatibilităţi şi interdicţii referitoare la funcţia de membru CA/membru CS

• persoana detine o alta functie in cadrul unei institutii de credit; ii este interzis prin lege sau hotarare judecatoreasca sa exercite responsabilitati de administrare si conducere; in ultimii 5 ani i s-a retras de catre autoritatea de supraveghere aprobarea de a exercita responsabilitati in institutii de credit, financiare sau de asigurari

III. Secretul profesional = IC este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor - solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţiiLimitele secretului profesional - obligaţia de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar nu poate fi opusă unei autorităţi competente în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghereNu se consideră încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului bancar:a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecărui client nu pot fi identificate;b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma Centralei Riscurilor Bancare (CRB), Centralei Incidentelor de Plăţi (CIP) sau Fondului de Garantare a Depozitelor (FGD)c) furnizarea de date auditorului financiar al instituţiei de creditd) furnizarea de informaţii la cererea instituţiilor de credit corespondente, dacă aceste informaţii au legătură cu operaţiunile derulate prin conturile de corespondent;e) furnizarea de date şi informaţii entităţilor aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit, necesare pentru organizarea supravegherii pe bază consolidată şi pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului- IC trebuie să asigure identificarea în mod corespunzător a clienteleiRidicarea secretului profesional bancar (art. 113 - 114 din O.U.G. nr. 99/2006)- în urmărire penală, la solicitarea procurorului sau instanţei- în cercetare penală, la solicitarea organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului- in cazul soţului, în cadrul acţiunii în partaj- când IC justifică un interes legitim - problema furnizarii info catre agenti publici cum sunt ANI, ANAF

Instituţiile de CreditBăncile

Banca - instituţie de credit cu vocaţie universală – poate desfăşura oricare dintre activităţile permise instituţiilor de credit

- se constituie sub forma societăţilor pe acţiuni (SA), urmând regimul juridic corespunzător acestei forme de societate comercială, conform LSC- băncilor le sunt aplicabile în întregime dispoziţiile referitoare la instituţiile de creditStatistica activităţii bancare în România- în România, Registrul BNR Partea I, Secţiunea I,

– 30 de bănci persoane juridice de naţionalitate română- în România, Registrul BNR Partea II, Secţiunea a-II-a,

– 9 sucursale ale unor instituţii de credit din alte State Membre (toate sunt bănci)- în România, Registrul BNR Partea II, Secţiunea I

– nu funcţionează nicio sucursală a instituţiilor de credit din State Terţe- au notificat BNR furnizarea de servicii în mod direct pe teritoriul României

– 217 bănci din Statele Membre

Instituţiile FinanciareInstituţie Financiară = o entitate, alta decât o instituţie de credit, a cărei activitate principală constă în achiziţionarea de participaţii sau în desfăşurarea uneia sau mai multora dintre următoarele activităţi: b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;c) leasing financiar;d) servicii de plată (O.U.G. nr. 113/2009 privind serviciile de plată);e) emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete la ordin (dacă nu se încadrează la lit. d);f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente;g) tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:

1. instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit;2. valută;3. contracte futures şi options financiare;4. instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;5. valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;

h) participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni:i) servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă;j) administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta;k) custodie şi administrare de instrumente financiare;l) intermediere pe piaţa interbancară;m) emitere de monedă electronică;

Instituţiile Financiare Nebancare – IFN

Instituţii Financiare Nebancare– entităţile, altele decât instituţiile de credit, ce desfăşoară activitate de creditare cu titlu profesional,

în condiţiile stabilite de lege Cadrul legal naţional

– Legea nr. 93 din 8 aprilie 2009– Regulamentul BNR nr. 20 din 21 octombrie 2009

Constituire – obligatorie forma SA la constituire şi utilizarea abrevierii IFN

• Cu excepţia IFNurilor care trebuie inscrise doar in Registrul de Evidenta (a se vedea mai jos) – capital social minim de la EUR 200.000 la EUR 3.000.000 (acordare credite ipotecare)

Începerea activităţii. Notificarea– IFN se constituie fara autorizarea BNR, dar începerea activităţii este condiţionată de notificarea

BNR în 30 zile de la înmatricularea în Registrul Comerţului, însoţită de transmiterea unei documentaţii (societate şi personal)

– BNR verifică (similar instituţiilor de credit): • îndeplinirea condiţiilor legale pentru accesul la activitate• îndeplinirea condiţiilor legale pentru desfăşurarea activităţii

– îndeplinirea condiţiilor de acces la activitate şi funcţionare conduce la: • eliberarea către IFN a documentului care atestă înscrierea în Registrul General (toate IFN)• înscrierea IFN în registrul corespunzător (condiţii speciale: înscrierea în Registrul Special -

infra)

Activităţi permise (activităţi principale)– acordare de credite, incluzând, fără a se limita la: credite de consum, credite ipotecare, credite

imobiliare, microcredite, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare

– leasing financiar– emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanţare– acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet– acordare de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului

consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor reciproc

– alte forme de finanţare de natura credituluiActivităţi permise (activităţi auxiliare)

– emitere şi administrare de carduri de credit pentru clienţi şi activităţi legate de procesarea tranzacţiilor cu acestea

– activităţi conexe şi auxiliare legate de realizarea activităţilor de creditare sau de funcţionarea entităţii– operaţiuni în mandat şi poate presta servicii de consultanţă (dacă se circumscriu activităţilor de

creditare înscrise în obiectul de activitate – efectuare de operaţiuni de schimb valutar aferente activităţilor permise (excluse: Registrul de

evidenţă)Activităţi interzise

– atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public– emiterea de obligaţiuni,

• excepţie: oferta publică adresată investitorilor calificaţi (în sensul Legii pieţei de capital)– operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor legate de activitatea de creditare sau a celor

necesare funcţionării în condiţii adecvate a entităţii– acordarea de credite, condiţionată de vânzarea sau de cumpărarea acţiunilor IFN– acordarea de credite, condiţionată de acceptarea de către client a unor servicii care nu au legătură cu

operaţiunea de creditare respectivăInterdicţii

– includerea în obiectul principal de activitate a unei activităţi care nu este prevăzută între activităţile principale permise, enumerate limitativ de Legea 93 din 2009

– includerea în obiectul secundar de activitate a oricărei altei activităţi decât cele prevăzute limitativ de Legea 93 din 2009 între activităţile auxiliare permise

Secretul profesional – confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor aflate la dispoziţie, care privesc persoana, patrimoniul,

activitatea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor, contractele încheiate cu clienţii sau serviciile prestate pentru aceştia

– condiţiile şi situaţiile în care se poate ridica secretul profesional în relaţia cu clientela au fost reglementate într-o manieră similară instituţiilor de credit

Cerinţe generale - Registru general• cerinţele generale trebuie să fie satisfăcute de toate entităţile care aspiră la a deveni IFN• destinate promovării unei practici prudente şi sănătoase, asigurate prin monitorizare şi supraveghere

Cerinţele generale:• capitalizare iniţială:

– existenţa capitalul social minim, vărsat integral la momentul subscrierii (majorarea prin subscriere instantanee)

– capitalul social: constituit şi majorat exclusiv prin aporturi în numerar (interzise aporturile în natură)

– acţiunile emise sunt exclusiv acţiuni nominative • conducătorii trebuie să aibă reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor

încredinţate • obligaţii stabilite în sarcina directă a IFN:

– elaborează norme interne pentru realizarea activităţilor de creditare, stabilind reguli care să se refere cel puţin la: bonitatea beneficiarului, criteriile şi condiţiile acordării creditului

– organizează şi conduc contabilitatea proprie, iar situaţiile financiare anuale se auditează– comunică BNR informaţii referitoare la acţionarii semnificativi şi la structura grupurilor

din care fac parte aceştia– constituie, regularizează şi utilizează provizioane specifice de risc de credit, – raportează BNR structura portofoliului de credite şi orice informaţie solicitată de banca

centrală în scop statistic şi de analiză

Cerinţe speciale - Registru special• îndeplinirea cerinţelor speciale determină înscrierea în Registrul special• cerinţele speciale sunt cerinţe suplimentare şi facultative pentru IFN în raport cu cerinţele generale• IFN au obligaţia să îşi monitorizeze permanent criteriile pentru înscrierea în Registrul special în

vederea asigurării premiselor îndeplinirii, simultan cu înscrierea în Registrul special, a obligaţiei de încadrare în cerinţele speciale

• IFN înscrise în Registrul special sunt supravegheate prudenţialCerinţele speciale se referă la:

– cifra de afaceri– volumul creditelor– gradul de îndatorare – totalul activelor– capitalurile proprii– calitatea acţionarilor semnificativi şi structura grupurilor din care aceştia fac parte – conducerea IFN, care trebuie să fie asigurată de cel puţin două persoane (sistem unitar)– cerinţe mai ridicate, fixate prin norme proprii ale IFN şi care se referă la:

• fondurile proprii• expunerea faţă de un debitor şi expunerea agregată• expunerea faţă de persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia financiară nebancară• organizarea, controlul intern, auditul intern şi administrarea riscurilor

Cerinţe pentru înscrierea în Registrul de evidenţăRegistrul de evidenţă

– se adresează altor entităţi de tipul IFN, care sunt exceptate de la constituirea ca S.A.– acestea utilizează în mod facultativ abrevierea "IFN“

• Casele de amanet – cadrul juridic aplicabil: Legea nr. 31/1990, Legea societăţilor comerciale– activitate de creditare limitată la acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv

amanetare prin case de amanet• Casele de ajutor reciproc

– cadrul legal (legi speciale): • O.G. nr. 26/2000 asociaţiile şi fundaţiile, aprobată prin Legea nr. 246/2005 • Legea nr.122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor • Legea nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor

– activitate de creditare limitată la acordarea de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea

sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor reciproc (CAR)

B) Mijloace de plată şi credit1) Titlurile de credit

Cambia şi biletul la ordin Titluri reprezentative asupra mărfurilor (scrisoare de trăsură, conosament, recipisa)

2) Instrumente de plată şi transmitere a creanţelor Cecul bancar Cardul Viramentul bancar

3) Contractul de credit şi variantele sale Credit in cont curent / linie credit Credit imobiliar / ipotecar Credit de consum

4) Alte tehnici de creditare şi transmitere a creanţelor Credite de consum (doar amintite) Microcreditare Factoring Forfetare Scontare Leasing financiar Emitere de garanţii şi asumare de angajamente

Specificul garanţiilor personale în dreptul comercial Scrisori de intentii – de credit - de garantie etc.

1) Titlurile de credit. Titluri comerciale de valoare.Noţiune. Clasificări

Discuţii terminologice: titluri de credit, efecte de comerţ, tiluri de valoare, instrumente de plată, instrumente de credit...Noţiunea de titlu de valoare – un înscris ... în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite, la o dată determinată, dreptul arătat în înscris (St. D. Cărpenaru)Trăsăturile specifice ale titlurilor de valoare

încorporarea dreptului de creanţă conferă certitudinea dreptului de creanţă (literalitate) conferă autonomia creanţei (faţă de raportul juridic fundamental)

ClasificareDupă conţinut

titluri care conferă dreptul la o sumă de bani (cambia, biletul la ordin, cecul, titlurile emise de catre stat, politele de asigurare pe viata la ordin)

titluri care conferă dreptul la o anumită cantitate de mărfuri (conosamentele, recipisele varant, recipise de depozit, scrisoarea de trăsură)

titluri care conferă drepturi complexe (valori mobiliare) (acţiunile şi obligaţiunile emise de către societăţi comerciale)

După modul în care circulă Titluri nominative (acţiunile nominative materializate) Titluri la ordin (cambia, biletul la ordin, cecul, recipisa-warant) Titluri la purtător (acţiunile la purtător)

După criteriul cauzei obligaţiei Titluri cauzale (acţiunile, conosamentele) Titluri abstracte (acauzale) (cambia, biletul la ordin)

Titluri de valoare improprii, de legitimare

Unele înscrisuri sunt concepute după modelul titlurilor de valoare, dar conţin o obligaţie concretă şi o cauză.Unele sunt destinate să asigure exercitarea dreptului aferent numai decătre persoana menţionată – documente de legitimare (bonurile de masă). Altele nu menţionează numele titularului – contra-semne de legitmare (bilete de tren, autobuz, spectacole etc.). Acestea nu sunt titluri de valoare, ci numai instrumente de dovadă a existenţei unui raport juridic şi servesc la legitimare, în sensul că posesorul titlului este considerat, până la proba contară, titularul dreptului de aprimi prestaţia respectivă.

Cambia şi biletul la ordin• Cambia

Cambia este un înscris prin care o persoana, denumită trăgător, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească la scadenţă o sumă de bani unei a treia persoane, numită beneficiar sau la ordinul acesteiaCambia este: un titlu de credit (încă?), complet, abstract, la ordin care creează obligaţii autonome, necondiţionale şi solidareFuncţiile cambiei:

• Instrument de schimb valutar (istoric)• Instrument de credit• Instrument de plată (titlu de debit (sic!), denumire utilizată de bancheri în ziua de azi)

“Actualizarea” sau “aducerea la zi” a cambiei.Reglementările cu privire la cambie şi biletul la ordin au fost modificate printr-o serie de acte normative recente.OG. 39/2008 şi Normele Tehnice ale BNR nr. 5/2008

• Biletul la ordinBiletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent, se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane, numită beneficiar sau la ordinul acestuia.Biletul la ordin este o varietate a cambiei, o cambie simplificată.Biletul al ordin este un titlu de credit, formal şi complet, la ordin, care încorporează o obligaţie abstractă, autonomă şi necondiţionată, de plată a unei sume de bai de către semnatarii săi, ţinuţi solidar pentru executarea obligaţiei.Reglementările cu privire la cambie şi biletul la ordin au fost modificate printr-o serie de acte normative recente.OG. 39/2008 şi Normele Tehnice ale BNR nr. 5/2008

Titluri reprezentative asupra mărfurilor• “Scrisoarea de trăsură” “Scrisoarea de trăsură” sau “scrisoarea de cărat” este denumirea generică, prost tradusă din franceză “Lettre de voiture”, pentru documentele de transport terestru. Expresia a intrat în uz şi este folosită şi în ziua de astăzi.De regulă, aceste documente sunt nominative, dar pot fi emise şi la ordin sau la purtător.Anumite contracte de transport (transport aerian de persoane) sunt întotdeauna nominative• Conosamentul

În contractele de transport naval, cu o periodicitate regulată, contractul de transport se prezintă sub forma de conosament, care poate avea la bază un contract de navlosire.• Recipisa-warant, certificatele de depozit Reglementare: Legea asupra docurilor sau magazinelor generale din 28 iunie 1881 modificată în 6 iunie 1892; Legea pentru înfiinţarea de silozuri din 28 iunie 1930, Legea nr. 153/1937 privind magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor; OG nr. 56 din 30 ianuarie 2000 privind reglementarea depozitării cerealelor şi seminţelor oleaginoase, regimul certificatelor de depozit pentru acestea, precum şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, abrogată de către OUG nr. 141 din 17 octombrie 2002 privind reglementarea depozitării seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit “Certificatul de depozit” – documentul care constituie titlu de credit negociabil, reprezentativ al mărfii, la ordin sau la purtător, emis de către depozitar în schimbul primirii seminţelor de consum de la deponentşi care poate fi transmis, după caz, prin gir (Art. 4, alin. 1 lit. f, OUG nr. 141/2002).• Ordinul în produse sau mărfuri (o cambie în mărfuri)

2). Instrumente de plată şi transmitere a creanţelor.

• Cecul bancarCecul este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, de ordin unei bănci la care are disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane, numită beneficiarReglementările cu privire la cec au fost modificate printr-o serie de acte normative recente.OG. 38/2008 şi Normele Tehnice ale BNR nr. 4/2008Spre deosebire de cambie (cu care se aseamănă ca şi structură) cecul nu este titlu de credit ci un instrument de plată.Cecul este un titlu la ordin, complet şi formal, încorporând o obligaţie abstractă şi autonomă de a plăti necondiţionat o sumă de bani la vedere

• Cardul bancar REGULAMENT nr. 6 din 11 noiembrie 2006 privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste instrumente Cardul emis de o institutie de credit este un instrument de plata electronica, respectiv un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat, care permite detinatorului sau sa foloseasca disponibilitatile banesti proprii dintr-un cont deschis pe numele sau la emitentul cardului si/sau sa utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisa de emitent în favoarea detinatorului cardului, în vederea efectuarii uneia sau mai multora dintre urmatoarele operatiuni:a) retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar si/sau ATM, de la ghiseele emitentului/institutiei acceptante sau de la sediul unei institutii, obligata prin contract sa accepte instrumentul de plata electronica, respectiv încarcarea si descarcarea unitatilor valorice în cazul monedei electronice;b) plata bunurilor achizitionate si/sau serviciilor prestate de comerciantii acceptanti si/sau emitenti (de exemplu, plata serviciilor prestate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune si internet sau de catre alti furnizori de utilitati), precum si plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalitati etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS, ATM sau prin alte medii electronice;c) transferurile de fonduri. Ca si cecul, cardul nu este insa moneda, respectiv moneda electronica, ci numai un instrument de plata care mijloceste transferul de moneda da la debitor la creditor, bazat pe un anumit tip de tehnologie. Cardul este un instrument de plata care permite efectuarea unui numar nelimitat de tranzactii spre

deosebire de instrumentele de plata pe suport hartie care erau legate de o singura tranzactie, iar transmiterea informatiei-bani este electronica si nu prin posta.Cardul contine elemente de securizare si de individualizare incorporate pe suprafata sa care sa asigure urmatoarele caracteristici obligatorii:- suport fizic din material plastic si cu dimensiuni standard (85x55);- aversul care contine elemente confectionate in relief (numarul cardului redactat in cifre arabe, numele si prenumele posesorului in redactare cu caractere latine, data expirarii valabilitatii [LL/AA] conform calendarului gregorian, card international sau local); si elemente destinate informarii (sigla proprietarului de marca, denumirea sau sigla emitentului, eventual o holograma de securitate, tridimensionala, vizibila la lumina naturala);În raport de emitent, cardurile pot fi:

• Emise de bănci• Emise de reţelele acreditive (American Express, Diner`s etc.) • Privative, emise de instituţii financiare sau de marii distribuitori

În raport de funcţiile acestora, se pot identifica cel puţin următoarele tipuri de carduri:• cardul de debit este cardul prin intermediul căruia utilizatorul dispune doar de disponibilităţile

băneşti proprii existente într-un cont deschis la emitent pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute de lege;

• cardul de debit cu facilitate de descoperit de cont (overdraft) este cardul prin intermediul căruia utilizatorul poate dispune, pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute de lege, pe lângă disponibilităţile băneşti proprii existente într-un cont deschis la emitent, şi de o anumită sumă, respectiv o facilitate de descoperit de cont, în limita unui plafon predeterminat, acordată, de regulă, în situaţia în care drepturile băneşti ale deţinătorului sunt virate regulat în contul de card;

• cardul de credit este cardul prin intermediul căruia utilizatorul dispune de disponibilităţile băneşti ale emitentului, oferite sub forma unei linii de credit, care îi permit utilizatorului efectuarea operaţiunilor prevăzute la pct. 1, în limita unui plafon stabilit în prealabil;

• cardul de numerar este cardul utilizabil doar la ATM sau la distribuitoare de numerar pentru retragere de numerar.

După segementul de utilizatori, cardurile vizează:• Piaţa privată obişnuită• Piaţa privilegiată• Piaţa profesioniştilor şi a întreprinderilor

Viramentul este o operaţiune bancară constând în debitarea contului curent al unei persoane cu o anumită sumă, pentru a se credita cu aceeaşi sumă contul unei alte persoane (I. Turcu, Tratat teoretic şi practic de drept comercial, volumul IV, C.H.Beck, 2009)Viramentul se bazează pe un mecanism propriu, al cărui specific constă în aceea că este o operaţiune abstractă, prin care se pot realiza acte juridice diferite: stingerea unei obligaţii prin plată,a cordarea unui împrumut sau efectuarea unei donaţii.Din caraterul abstract al operaţiunii viramentului decurge consecinţa că validitatea ei n depinde de scopul operaţiunii, ci exclusiv de regularitatea ei, ca operaţiune tehnică, indisolubil legată de moneda scripturală.Viramentul este un procedeu de tehnică bancară rezervat circulaţiei monedei scripturale, cu excluderea oricărei mişcări de monedă fiduciară. Viramentul poate fi:

• intern (se efectuează între două conturi deschise la aceeaşi bancă)• extern (se efectuează între două conturi deschise la bănci diferite)

Data viramentului este ziua în care suma este pusă la dispoziţia beneficiarului prin creditarea contului acestuia de către banca sa.Locul viramentului este sediul băncii beneficarului.

Patologia viramentului• insuficienta aprovizionare a contului emitentului• eroarea cu privire la cuantumul sumei• executarea unui ordin de virament fals

3) Contractul de credit şi varietăţile sale“Orice anagajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursareaa sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scaenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani” (art. 3 alin. 1, pct. 7 din Legea nr. 58/1998 legea bancară, abrogată de OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului)Elementele creditului:

1. Cedarea pentru un timp a unei sume de bani2. Obligaţia de restituire3. Plata unei dobânzi

Noţiunea de creditare este o noţiune economică şi poate fi realizată din punct de vedere juridic în multiple forme: împrumut, descoperit de cont, scont, acceptare, aval, garanţie autonomă, cauţiune etc.În raport de modalitatea acordării, creditele bancare pot fi materializate în două feluri: 1) prin punerea la dispoziţie a fondurilor sau 2) asumarea unui angajament prin semnăturăÎn raport de perioada de acordare, creditele pot fi: 1. pe termen scurt (până la 1 an), 2. mediu (1-5 ani) sau 3. lung (5-25 ani)În raport de valuta în care se acordă, creditele pot fi: 1. în lei sau 2. în valută

4. Varietăţi ale credituluiÎn raport de destinaţia creditului, creditele pot fi: credite globale de exploatare, linii de credite, credite pentru stocuri temporare şi sezoniere, credite de scont, credite pentru cecurile remise spre încasare, credite de factoring, credite pentru facilităţi de cont, credite pentru echipament, credite pentru mărfuri vândute cu plata în rate, credite acordate unor persoane fizice, destinate unor activităţi economice sau pentru consum, credite pentru leasing, investiţii imobiliare

Forfetarea şi factoringulDefiniţia legală (Legea nr. 469/2002, abrogata prin Legea nr. 246/2009) - Art. 6 alin. (2) lit. a: forfetarea este contractul prin care un vânzător sau prestator de servicii îşi vinde creanţele pe care le are asupra unui cumpărător sau beneficiar unei societăţi bancare sau unei instituţii financiare specializate, contra unei taxe de forfetare; - Art. 6 alin. (2) lit. b: factoringul este contractul încheiat între o parte, denumită aderent, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, şi o societate bancară sau o instituţie financiară specializată, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi.

• Factoringul poate fi:– factoring cu regres sau recurs– factoring fără regres– factoring la scadenţă (maturity factoring)• Factoringul este un contract nenumit cu “denumire”– contractul de factoring este reglementat în comerţul internaţional, Convenţia UNIDROIT cu

privire la factoringul internaţional, Ottawa, 1988, completată de convenţia Naţiunilor Unite privind cesiunea de creanţă în comerţul internaţional de la New-York, 2001.

• Delimitări de alte operaţiuini juridice

– delimitări faţă de cesiunea de creanţă, subrogaţia în drepturile creditorului, scont sau girul de scont

Piaţa de capital1. Noţiunea şi elementele pieţei de capital

Spaţiul în care se întâlnesc cererea şi oferta de capital reprezentat prin instrumente financiare Participanţii (instituţii publice, organisme de plasament colectiv, societăţi de servicii de investiţii

financiare, investitori) precum şi operaţiunile specifice mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare noţiunea comprehensivă şi incertă de instrumente financiare (art2 pct.11 LPC)

Valori mobiliare (acţiuni emise de soc.com.; obligaţiuni emise de soc.com. şi autorităţi publice centrale şi locale; bonuri de tezaur şi certificate de trezorerie emise de stat; titluri de participare la OPCMV)

Altele, enumerate legal (contracte forward pe valute şi rata dobânzii, contracte futures pe valori mobiliare şi mărfuri, contracte options pe valori mobiliare şi mărfuri)

Orice “instrument” pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată

Piaţa primară şi piaţa secundară Piata primara - emiterea de valori obiliare prin ofertă publică (iniţială - pentru prima dată;

primară - noi valori emise de un emitent care deja a făcut o ofertă iniţială) Piata secundara - segmentul de piaţă în care se tranzacţionează, reglementat, valori mobiliare

deja emise prin ofertă primară

Autoritatea pieţei de capital2. Autoritatea sectorială de reglementare, supraveghere şi control al pieţei de capital – Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) – Statut OUG 25/2002 modificată (L.514/2002; L.297/2004)

structură administrativă autonomă cu personalitate juridică, în subordinea directă a Parlamentului (7 membri)

triplu rol : emitent al legislaţiei secundare în materia pieţei de capital; supravegherea pieţei şi controlul participanţilor

obiective fundamentale: promovarea încrederii în piaţă; prevenirea manipulării pieţei şi asigurarea integrităţii pieţelor reglementate; asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; promovarea funcţionării corecte şi transparente a pieţei; stabilirea standardelor de soliditate financiară şi practici oneste; asigurarea egalităţii de informare şi tratament ale investitorilor.

Principale prerogative de supraveghere si control a) să verifice modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale şi statutare ale

administratorilor, directorilor, directorilor executivi, precum şi ale altor persoane în legătură cu activitatea entităţilor reglementate sau supravegheate;

b) să solicite entităţilor supravegheate întrunirea CA şi AGA, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi; să solicite tribunalului competent să dispună convocarea AGA;

c) să solicite informaţii şi documente emitenţilor de valori mobiliare prin ofertă publică sau care au fost admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;

d) să efectueze controale la sediul entităţilor reglementate şi supravegheate de C.N.V.M.; e) Să aplice sancţiuni contravenţionale şi specifice (amenzi ð retragerea autorizaţiei de

funcţionare) Principalele eşecuri…

a întârziat elaborarea legislaţiei secundare (acquis comunitar post 2004, desi autoritatea a fost creată în 1995)

a reglementat adesea prin traduceri neadecvate terminologic şi funcţional, oferind o suprareglementare fără a lua în considerare nevoile specifice ale pietei din România

nu a reacţionat reglementar în vederea încurajării tranzacţionării în contextul crizei financiareActele administrative atacabile în contencios la Curtea de Apel Bucureşti (competenţă specială exclusivă)

Mecanismele pieţei de capital3. Operaţiunile cu instrumente financiare (valori mobiliare)A. T ranzacţiil e bursiere

Intervenţia obligatorie a intermediarului profesionist (SSIF) Ordinele de cumpărare/vânzare de titluri (sunt irevocabile; pot fi la piaţă sau cu limită de preţ)

piaţa prin licitaţie (regular; auction market) - licitaţie prin strigare (NYSE) vs. asistată pe calculator (BVB) - asistarea pierde din spectaculozitate, dar câştigă în eficienţă şi securitate (ex : elimină riscul difuzării de informaţii financiare false)

piaţa prin negociere (deal) - parţial BVB, pentru pachete mari de valori mobiliare B. Sistemul de depozitare, compensare şi decontare

Pe acesta se bazează garantarea executarii obligaţiilor izvorâte din tranzacţii bursiere Directiva 98-26-CEE : Principiul fundamental potrivit căruia plăţile şi decontarea operaţiunilor cu

intrumente financiare trebuie efectuate în cadrul unui sistem organizat şi supravegheat reglementar (CNVM+BNR), astfel încât să asigure securitatea juridică şi tehnică a tranzacţiilor

Un sistem se constituie pe baze contractuale: între cel puţin 3 participanţi direcţi, intermediari care oferă servicii financiare (SSIF); există 4

astfel de sisteme în RO acestora li se raliază contractual, un agent de decontare, o casă (centrală) de compensare şi/sau

un depozitar (central). Ultimii trei participanţi, numiţi şi indirecţi, sunt autorizaţi atât de CNVM, cât şi de BNR şi au în

comun poziţia fiecăruia de interpunere prin sistemul mandatului del credere, care presupune că cel care trimite ordinul (de cumpărare/vânzare sau compensare, decontare) în sistem, garantează faţă de terţi (faţă de tot sistemul) îndeplinirea obligaţiilor celui de la care a primit ordinul.

Noţiunea de compensare multilaterală – netting, clearing Securitatea juridică a sistemului provine:

de la caracterul său piramidal de interpunere del credere (+tranzacţiile în marjă), dar şi din existenţa

Fondului de compensare, ca ultim instrument pentru garantarea executării întocmai a tranzacţiilor.

Acţionarii Fondului sunt intermediarii şi societăţile de administrare a investiţiilor, obligati să contribuie la Fond (1%) din valoarea veniturilor.

Fondul compensează investitorii, în situaţia incapacităţii membrilor Fondului de a returna fondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare datorate sau aparţinând investitorilor care le-au încredinţat unui membru al Fondului

Fondul compensează, în mod egal şi nediscriminatoriu, investitorii, în limita unui plafon stabilit anual, prin ordin al preşedintelui C.N.V.M.

Fondul se subrogă de drept în drepturile investitorilor, pentru o sumă egală cu plăţile pe care le-a efectuat pentru compensarea fondurilor băneşti şi/sau instrumentelor financiare. Fondul se va înscrie în tabloul creditorilor pentru respectiva sumă, în cazul lichidării judiciare a membrilor săi.

C. Operaţiunile de piaţă - Ofertele publice (Regulamentul 1/2006 CNVM, modificat) Oferta publică = comunicarea adresată unor persoane, făcută sub orice formă şi prin orice mijloace, care prezintă informaţii suficiente despre termenii ofertei şi despre valorile mobiliare oferite, astfel încât să

permită investitorilor să adopte o decizie cu privire la vânzarea, cumpărarea sau subscrierea respectivelor valori mobiliare (descrierea emitentului, planul de afaceri, preţul de emisiune etc.)

Trebuie făcută printr-un intermediar autorizat să presteze servicii de investiţii financiare Oferta publică este condiţionată de aprobarea prospectului de emisiuni de titluri (sau a

docuemntului de oferta), de către CNVM. In urma aprobării, emitentul /investitorul publică un anunţ, după care documentul de ofertă va trebui să fie disponibil publicului (ziar de circulaţie naţională sau suport hârtie la sediul emitentului/intermediarului sau web emitent + intermediar) pe perioada de timp aprobată

neautorizarea produce nulitatea absolută a ofertei, cu obligaţia de restituire a vărsămintelor către investitori, plus daune-interese

Subscrierile făcute de investitori sunt irevocabile; există posibilitatea retragerii actului de subscriere în cazul modificării condiţiilor ofertei în timpul derulării acesteia (amendament, modificari de preţ)

CNVM poate suspenda oferta sau revoca aprobarea ofertei, dacă circumstanţele/informaţiile din prospect s-au schimbat ori derularea ofertei nu respectă prevederile legii

a) Oferta publică de vânza re ( perioadă de derulare maxim 12 luni) primară – titluri subscrise la data emisiunii (societatea emitenta face o majorare de capital) secundară- titluri emise în prealabil şi oferite spre vânzare de către proprietarul acestora

(investitorul vinde) Excepţii principale de la necesitatea autorizării – exhaustiv art. 12-15 Regulamentul nr.1/2006

CNVM: oferta adresată unor investitori calificaţi (art.2 pct.15 L.297/2004 – certificat emis de CNVM) oferta adresată unui număr de mai putin de 100 de persoane titluri alocate ca urmare a unei fuziuni sau alocate în mod gratuit acţionarilor valoarea ofertei sub 100.000 EUR (condiţie prospect simplificat făcut public)

b) Oferta publică de cumpărare (derulare maxim 50 de zile) oferta unei persoane de a cumpăra valori mobiliare, adresată tuturor deţinătorilor acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă sau comunicată pe alte căi, dar sub condiţia posibilităţii egale de receptare din partea deţinătorilor respectivelor valori mobiliare. c) O fert a publică de preluare (derulare maxim 50 de zile) - oferta publică de cumpărare care are ca rezultat, pentru cel care o promovează, dobândirea a mai mult de 33% din drepturile de vot ale unei societăţi comerciale

• Oferta de preluare obligatorie, pentru investitorii care au depasit pragul de detinere de 33% din drepturile de vot

ACTORII PIEŢEI DE CAPITAL1. Emitenţii

Accesul la listarea acţiunilor pe pieţele reglementate Prospect de emisiune primară aprobat de CNVM Capitalizare (capital social + rezerve + profit) cel puţin 1.000.000 EUR Să fi funcţionat în ultimii 3 ani Acţiunile care fac obiectul admiterii la tranzacţionare trebuie să fie liber negociabile şi

integral plătite, distribuite publicului într-o proporţie de cel puţin 25% din capitalul subscris Excepţie - va exista o piaţă adecvată pentru respectivele acţiuni, iar emitentul este capabil să

îndeplinească cerinţele de informare continuă şi periodică Suspendarea de la tranzacţionare

CNVM apreciază că tranzacţionarea ar fi în detrimentul investitorilor sau există motive întemeiate pentru a suspecta că nu sunt respectate prevederile legale sau apreciază că este imposibilă menţinerea unei pieţe ordonate, putând fi afectate interesele investitorilor

Retragerea de la tranzacţionare C.N.V.M. consideră că, datorită unor circumstanţe speciale, nu se mai poate menţine o piaţă

ordonată pentru respectivele valori Hotarârea AGEA a emitentului

Principii specifice emitenţii de valori mobiliare vor asigura un tratament egal pentru toţi deţinătorii de valori

mobiliare şi vor pune la dispoziţia acestora toate informaţiile necesare, pentru ca aceştia să-şi poată exercita drepturile

Sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari sau a calităţii de administrator ori de angajat al societăţii, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare deţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora.

Deţinătorii valorilor mobiliare trebuie să îşi exercite drepturile conferite de acestea cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului prioritar al societăţii comerciale, în caz contrar fiind răspunzători pentru daunele provocate.

Cerinţe de informare periodică şi continuă (raportare) Se pun la dispoziţia publicului şi se transmit C.N.V.M. şi BVB rapoarte trimestriale,

semestriale (2 luni) şi anuale (4 luni), precum şi rapoarte curente orice informaţie semnificativă, pentru ca investitorii să facă o evaluare fundamentată privind

activitatea societăţii, a profitului sau pierderii, precum şi să indice orice factor special care a influenţat aceste activităţi.

De ex.: convocare AGA, schimbări în conducerea societăţii emitente, schimbări în controlul asupra emitentului, litigii semnificative (schimbări în obligaţiile societăţii care pot afecta semnificativ activitatea), achiziţii sau înstrăinări semnificative de active, încetarea relaţiilor contractuale cu parteneri cu care s-a realizat 10% din cifra de afaceri, emitentul dobândeşte sau înstrăinează propriile acţiuni reprezentând peste 5% din capitalul său, etc

Obligaţii de transparenţă raportarea de îndată, a oricărui act juridic încheiat de către societate cu administratorii, angajaţii,

acţionarii care deţin controlul, a cărui valoare cumulată reprezintă cel puţin echivalentul în lei a 50.000 euro.

Raportarea în 3 zile a situaţiilor când drepturile de vot deţinute de o persoană ating, depăşesc sau scad sub unul din pragurile de 5%, 10%, 20%, 33%, 50%, 75% sau 90% din totalul drepturilor de vot

comunicarea către C.N.V.M. şi BVB a proiectului de modificare a actului constitutiv, până la data convocării AGEA care se va pronunţa asupra amendamentului

informarea publicului şi C.N.V.M., fără întârziere, în legătură cu informaţiile privilegiate: Conceptul: o informaţie precisă care nu a fost făcută publică şi care, dacă ar fi transmisă

public, ar putea avea un impact semnificativ asupra preţului instrumentelor financiare ale emitentului

Se interzice utilizarea informatiei de catre detinator (abuz de piata) Emitentul poate, pe proprie răspundere, să amâne dezvăluirea publică a informaţiei

privilegiate, pentru a nu prejudicia interesele proprii, cu condiţia ca o astfel de amânare (a) să nu inducă în eroare publicul şi (b) emitentul să poată să asigure confidenţialitatea respectivelor informaţii Emitentul va informa, fără întârziere, C.N.V.M. asupra deciziei de amânare a dezvăluirii,

către public, a respectivei informaţii. C.N.V.M. poate obliga emitentul să dezvăluie informaţia pentru a asigura transparenţa şi integritatea pieţei

Emitenţii trebuie să întocmească o listă a persoanelor care lucrează pentru ei, în baza unui contract de muncă sau altfel, care au acces la informaţia privilegiată

Sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiilor specifice C.N.V.M. şi BVB vor face public faptul că emitentul nu-şi îndeplineşte obligaţiile Amenzi consistente

între 0,5% şi 5% din capitalul social vărsat, în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, pentru persoanele juridice;

între 5.000 lei şi 50.000 lei, pentru persoanele fizice (actualizabile prin ordin al preşedintelui C.N.V.M.);

între jumătate şi totalitatea valorii tranzacţiei realizate prin abuz de piaţă sau manipularea pieţei (infracţiuni)

2. INTERMEDIARII Societăţile de servicii de investiţii financiare (SSIF) SA cu capital de minim 125.000 EUR, respectiv minim 730.000 EUR (în funcţie de natura

activităţilor prestate) Supraveghere-control CNVM

Exigenţe speciale de autorizare; reguli de conduită; reguli prudenţiale; norme specifice privind conducătorii şi controlul intern

Activităţi principale• preluarea şi transmiterea ordinelor primite de la investitori în legătură cu unul sau mai multe

instrumente financiare; • tranzacţionarea instrumentelor financiare pe cont propriu; • administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor, pe bază discreţionară, cu

respectarea mandatului dat de aceştia; • servicii conexe: a) custodia şi administrarea de instrumente financiare; b) închirierea de casete de siguranţă; c) acordarea de credite sau împrumuturi de instrumente financiare unui investitor, în vederea

executării unor tranzacţii cu instrumente financiare; d) consultanţă specifică (de investiţii, achiziţii şi fuziuni societăţi emitente); e) servicii de schimb valutar în legătură cu activităţile de servicii de investiţii financiare

prestate. Instituţiile de credit autorizate

3. INVESTITORII INSTITUŢIONALIA. Organismele de plasament colectiv în valori mobiliare

entităţi organizate, cu sau fără personalitate juridică, care atrag resurse financiare ale persoanelor fizice/juridice, în scopul investirii acestora

au ca unic scop efectuarea de investiţii colective, plasând resursele băneşti în instrumente financiare lichide şi operând pe principiul diversificării riscului şi administrării prudenţiale; Politică de investiţii supravegheată de CNVM prin exigenţe specifice de prudenţă

Activitatea: pe baza unui prospect de emisiune, OPCVM administrează contribuţiile/investiţiile

participanţilor, emiţând titluri de participare (denumire generică) pe care le vând participanţilor sau le răscumpără de la acestia, la o valoare calculată în funcţie de activul unitar net al OPCVM Unităţile de fond se cumpără la preţul de emisiune. Preţul de emisiune este stabilit pe baza

valorii activului net, certificată de către depozitar şi valabilă pentru ziua în care se efectuează cumpărarea

titlurile de participare sunt răscumpărabile continuu de catre detinatori, din activele lichide ale OPCVM

O.P.C.V.M. au obligaţia de a se asigura că valoarea titlurilor de participare nu variază semnificativ în raport cu valoarea activului net unitar, considerată a fi echivalentă operaţiunii de răscumpărar

Valoarea activului net este certificată de către depozitar (instituţie de credit autorizată) şi valabilă pentru ziua în care a fost depusă cererea de răscumpărare

- Depozitarul = instituţie de credit autorizată de BNR şi avizată de C.N.V.M. pentru a-i fi încredinţate spre păstrare, în condiţii de siguranţă, toate activele unui O.P.C.V.M.

a) Fondurile deschise de investiţii fără personalitate juridică; contract de societate civilă; administrate de S.A.I.; emit continuu

unităţi de fond fondurile închise de investiţii, emit un număr determinat şi limitat de unităţi şi au

obligaţia de a răscumpăra titlurile de participare la intervale de timp prestabilite sau la anumite date, în conformitate cu documentele de constituire

b) Societăţile de investiţii societăţi pe acţiuni capital minim 300.000 EUR; se pot autoadministra sau sunt admininstrate

de S.A.I. societăţile de investiţii de tip închis, emit un număr limitat de acţiuni şi sunt

tranzacţionate pe piaţă Actualmente nu este înregistrată în registrul CNVM nicio astfel de societate, în afara celor 5 SIFuri

care sunt considerate societăţi de investiţii de tip închis speciale (“alte organisme de plasament colectiv”)

B. Societăţile de administrare a investiţiilor S.A. Capital minim 125.000 EUR autorizate de CNVM Administrează un O.P.C.V.M. (atât fondurile, cât şi societăţile de investiţii)

Portofolii colective de investiţii Pot fi autorizate să administreze şi portofolii individuale de investiţii, inclusiv ale celor deţinute

de către fondurile de pensii, pe bază discreţionară, conform mandatelor date de investitori Norme prudenţiale specifice (de ex. privind fondurile proprii, în funcţie de valoarea portofoliilor

administrate), reguli de conduită, aprobarea conducătorilor şi sistemul de control internC. Societăţile de investiţii financiare (5 S.I.F.)

reminiscenţe ale celor 5 FPP din procesul de privatizare în masă, al căror statut nu este foarte clarificat; sunt încadrate statutar în categoria “alte organisme de plasament colectiv”

reglementare constrângătoare datorită necesităţii protecţiei interesului public implicat; pragul de deţieri maxim 1%

Regimul juridic în cazul deţinerilor de peste 1%: obligaţia de informare a pieţei / suspendarea dreptului de vot / obligaţie de înstrăinare în 3 luni

PROTECŢIA TUTUROR INVESTITORILOR Mijloace de protecţie specifice pieţei

Abuzul de piaţă şi regimul informaţiilor privilegiate Se interzice oricărei persoane care deţine informaţii privilegiate să utilizeze respectivele

informaţii pentru dobândirea sau înstrăinarea valorilor mobiliare la care se referă, pe cont propriu sau pe contul unei terţe persoane, direct ori indirect

Se interzice să se recomande unei persoane, pe baza unor informaţii privilegiate, să dobândească sau să înstrăineze instrumentele financiare la care se referă acele informaţii

Interzicerea manipulării pieţei (neexhaustiv) (a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare ori (b) diseminarea de informaţii prin mass-media,

inclusiv internet, care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare

acţiunea unei/unor persoane care acţionează în mod concertat pentru a-şi asigura o poziţie dominantă asupra cererii de instrumente financiare, având ca efect fixarea, directă sau indirectă, a preţului de vânzare sau cumpărare

Alegerea Cons. de Adm. prin metoda votului cumulativ (Regulament CNVM nr.3/2004) Acţionarii îşi atribuie voturile cumulate către un singur candidat (prin înmulţirea tuturor

voturilor deţinute, cu numărul administratorilor ce urmează să formeze CA - minim 5) La cererea oricărui acţionar, cu 10 zile anterior întrunirii AGA; AGA se pronunţă în şedinţă

dacă adoptă metoda La cererea unui acţionar semnificativ (10%), alegerea pe baza acestei metode se va face în

mod obligatoriu. Un acţionar semnificativ poate solicita cel mult o dată într-un exerciţiu financiar,

convocarea unei AGA având pe ordinea de zi alegerea administratorilor cu aplicarea metodei votului cumulativ

Reglementarea dreptului de preferinţă al acţionarilor la subscrierea de noi acţiuni în caz de majorare a capitalului, la un preţ preferenţial faţă de cel plătit de terţii subscriitori după expirarea termenului de exercitare a preemţiunii de către acţionari

acordarea posibilităţii păstrării ponderii deţinute de fiecare acţionar în capitalul social Neacordarea dreptului de preferinţă sancţionată cu nulitatea relativă a hotărârii

AGEA de majorare de capital Termen de exercitare a preferinţei - cel puţin o lună de la publicarea în M.Of. a

hotărârii de majorare de capital Dreptul de preferinţă al acţionarilor NU încetează în cazul aporturilor în natură. Majorarea

prin aport în natură poate fi hotărâtă de AGEA cu cvorum şi majoritate speciale (3/4 din numărul titularilor capitalului social; 75% din dr de vot) şi numai cu respectarea dreptului celorlalţi acţionari de a a participa la majorarea de capital

Dreptul de preferinţă în cazul majorării prin aport în numerar se poate ridica numai în AGEA cu cvorum constând în cel puţin 3/4 din numărul titularilor capitalului social, şi cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin 75% din drepturile de vot (majoritate calificată)

Drepturile de preferinţă pot fi tranzacţionate pe piaţa de capital, în perioada exercitării acestora (dacă acest lucru este hotărât de AGEA) şi acceptat de autoritatea Bursei de Valori

Dreptul special la informaţie Regula generală: asigurarea de informaţii suficiente, astfel încât să permită investitorului să

adopte în cunoştinţă de cauză o decizie cu privire la vânzarea, cumpărarea sau subscrierea de valori mobiliare

C.N.V.M. poate solicita societăţii admise la tranzacţionare toate informaţiile pe care autoritatea le consideră necesare, în vederea protecţiei investitorilor şi asigurării unei funcţionări ordonate a pieţei

Convocatorul trebuie publicat cu cel puţin 25 zile anterior datei şedinţei AGA (drept comun 30 zile)

Notificarea către BVB a tuturor operaţiunilor realizate în contul persoanelor iniţiate (e.g. persoane cu atribuţii de conducere şi control al unui emitent; persoane deţinând controlul unui emitent – 33%; + soţii, rudele şi afinii grd. II)

Oferta publică de preluare obligatorie O persoană care, acţionând singură sau concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile

de vot asupra unei societăţi emitente, este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora, nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri

până la derularea ofertei publice, drepturile aferente titlurilor depăşind pragul de 33% sunt suspendate

respectivul acţionar nu mai poate achiziţiona, prin alte operaţiuni, acţiuni ale aceluiaşi emitent

Preţul oferit va fi cel puţin egal cu În principiu, cel mai mare preţ plătit de ofertant în perioada de 12 luni anterioară

ofertei Dacă nu este aplicabil cazul de principiu, se ia în considerare preţul mediu ponderat

de tranzacţionare a respectivelor titluri, aferent ultimelor 12 luni In ultimă instanţă, preţul oferit va fi cel rezultat prin raportare la valoarea activului

net al societăţii, conform ultimei situaţii financiare auditate Tranzacţii exceptate , când dobândirea pragului de 33% s-a realizat, de exemplu:

Prin transferuri de acţiuni între societatea-mamă şi filialele sale In urma unei oferte publice de preluare voluntară adresată tuturor acţionarilor, pentru

toate deţinerile acestora În cadrul unei proceduri de privatizare sau al unei proceduri de executare silită pentru

o creanţă bugetară

Mijloace de protecţie specifice investitorilor minoritariPracticate în urma derulării unei oferte publice de cumpărare adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora

Răscumpărarea obligatorie (squeeze-out, buy-out) Ofertantul deţine acţiuni reprezentând mai mult de 95% din capitalul social sau a cumpărat în

cadrul ofertei de preluare mai mult de 90% din titlurile vizate Ofertantul are dreptul să solicite acţionarilor care nu au subscris în cadrul ofertei, să-i vândă

respectivele acţiuni la un preţ echitabil Solicitarea se face printr-un anunţ public avizat de CNVM

Acţionarii sunt obligaţi să vândă titlurile Procedura: acţionarii comunică ordinul de vînzare a titlurilor în termen de 12 zile de la

publicarea anunţului de către ofertant; după acest termen, intermerdiarul prin care se realizează oferta trimite tuturor acţionarilor care nu au dat ordin de vânzare contravaloarea titlurilor, prin mandat poştal (în caz de retur, sumele se consemnează într-un cont bancar)

Retragerea obligatorie (sell-out) Un acţionar minoritar are dreptul să solicite ofertantului care deţine mai mult de 95% din

capitalul social să-i cumpere acţiunile; trimite un anunţ in acest sens, printr-un intermediar autorizat; anunţul e avizat de CNVM

Retragerea poate fi exercitată în termen de trei luni de la data închiderii ofertei de cumpărare anterioare; acţionarul majoritar e obligat să cumpere titlurile în termen de 6 zile de la primirea anunţului de la CNVM

Garanţii procedurale pentru ambele situaţii Avizarea anunţului de răscumpărare sau retragere de către CNVM Suspendarea de la tranzacţionare a societătii ale cărei titluri sunt vizate de răscumpărare Publicitatea procedurii prin BVB şi 2 ziare de circulaţie naţională Preţul echitabil (preţul din oferta anterioară de preluare sau stabilit de expert independent)

INSOLVENTAÎntreprinderile în dificultate

Structura cursului1. Evoluţie istorică şi terminologică 2. Proceduri în vecinătatea insolvenţei3. Noţiunea de insolvenţă4. Procedura insolvenţei5. Debitorii cărora li se aplică procedura6. Participanţii la procedură 7. Deschiderea procedurii

• Include şi: efectele deschiderii procedurii; regimul actelor juridice anterior încheiate de debitor; soarta contractelor aflate în curs de executare

8. Planul de reorganizare• Include : procedura planului şi reorganizarea

9. Falimentul• Include şi distribuţia sumelor obţinute în cadrul procedurii

10. Inchiderea procedurii11. Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă

Evoluţie istorică şi terminologică Falimentul traditional

Presupune forme de discreditare si eliminare a comerciantului pentru eşecul activităţii lui Infamia romană Discreditarea falitului în evul mediu (banca rotta) Caracter punitiv - decăderi din drepturi civile şi profesionale şi incriminarea bancrutei –

Codul Napoleon 1807 Codul Comercial Român 1887 – arest la domiciliu; ridicarea dreptului de a dispune de

bunurile sale• Apare principiul egalităţii creditorilor urmăritori şi al concursualităţii procedurii

falimentului (procedura este o executare silită esenţialmente colectivă)• Obiectivul procedurii este plata datoriilor către creditori şi sancţionarea debitorului

Incapacitatea de plată (insolvenţa propriu-zisă) Adaptează reglementarea procedurii concursuale, la noile realităţi economice, recunoscând că

neplata datoriilor poate avea cauze obiective ce nu depind de debitor (blocaje financiare sectoriale, schimbarea condiţiilor de pe piaţă, dependenţa de furnizori sau clienţi aflaţi în dificultate, accentuarea concurenţei, avansuri tehnologice...)

Conceptualizează starea debitorului căruia i se aplică procedura, prin raportarea la noţiunea incapacităţii de plată, constând în lipsa disponibilităţilor strict băneşti şi a altor active lichide

Obiectivul procedurii rămâne plata creanțelor, însă posibilitatea reorganizării judiciare a debitorului prevalează lichidării averii acestuia pentru plata datoriilor În primă instanţă, se oferă posibilitatea debitorului, creditorilor şi administratorului de a

propune un plan de redresare Conducătorii debitorului răspund patrimonial pentru plata pasivului neacoperit, numai în

anumite cazuri Răspunderea penală şi decăderile din drepturi profesionale (de a administra o companie) apar

numai pentru infracţiunile de gestiune frauduloasă şi bancrută simplă sau frauduloasă (art.143-144 Legea nr.85/2006) Legea nr.64-1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare

- renuţarea la noţiunea peiorativă, punitivă şi infamantă de faliment-falit; orientarea clară spre salvarea debitorului

Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei• Reglementează, sub presiunea doctrinei, noţiunea de insolvenţă (dar pe care o defineşte

greşit – a se vedea mai jos)• Revenirea nefericită la noţiunea de faliment şi reorientarea certă spre plata pasivului• Modificări esenţiale: procedura simplificată; rol crescut al creditorilor; responsabilităţi

lărgite admin/lichid judiciari Întreprinderile în dificultate

Dupa anul 2000, anumite sisteme europene înţeleg complexitatea procedurii şi efectele acesteia în mediul de afaceri, deplasându-se dinspre noţiunea restrânsă a incapacităţii de plată, înspre noţiunea generală economică de întreprindere aflată în dificultate, indiferent de situaţia fluxului de trezorerie al acesteia

In Franţa, Loi sur la sauvegarde des entreprises en difficulté (2005) In UK, Insolvency act (2006) - Company arangements In Romania, Legea nr.381/2009 privind concordatul preventiv si mandatul ad-hoc

Preocuparea de a salva întreprinderea, în vederea continuării activităţii acesteia, a păstrării locurilor de muncă şi a acoperirii creanţelor asupra debitorului,

Renunţarea la noţiunea de incapacitate de plată şi înlocuirea acesteia cu noţiunea generală şi suplă de întreprindere in dificultate

Ideea generală de a interveni in viaţa/situaţia întreprinderii cât mai repede, încă de la apariţia riscului incapacităţii de plată, prin proceduri preliminare prin care s-ar evita ajungerea companiilor in sistuatii iremediabil compromise

• Mandatul ad-hoc (practician in insolventa desemnat de Tribunal pentru a realiza, în condiţii de confidenţialitate si supleţe, un acord amiabil între debitor şi creditori, in vederea depasirii dificultății

• Concordatul preventiv (concilierea, in dreptul francez) - un contract încheiat între debitor şi creditorii care deţin cel puţin 2/3 din valoarea creanţelor, prin care creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii pe baza unui plan de redresare a întreprinderii şi de acoperire a creanţelor.

• Procedura de salvare (specifica doar dreptului francez), în care conducătorii debitorului sunt lăsaţi să gestioneze societatea sub controlul creditorilor şi, excepţional, al judecătorului, cu condiţia sa garanteze personal pentru datoriile societăţii. Procedura se face la solicitarea debitorului, în caz de dificultate previzibilă şi surmontabilă. Conducătorii debitorului sunt asistaţi de un administrator judiciar, beneficiind şi de imunitate specială pentru operaţiunile efectuate în cadrul procedurii, exceptînd culpa gravă. Se termină printr-un plan de rambursare ce trebuie aprobat de creditori si/sau tribunal.

Mijloace generale de ieşire din dificultate• Dificultatea accesării creditării bancare sau comerciale, specifică stării întreprinderilor în

dificultate (stimulent - rang prioritar al creditorilor care finanțează entități în insolvență)• Majorări de capital• Reorganizări (divizarea societăţii; segmentarea activităţii pentru eficientizare)• Fuzuni (absorbţii) ale societăţii comerciale• Preluări (achiziţii) ale acţiunilor societăţii sau ale unei părţi din activele acesteia• A se consulta și Ghidul pentru restructurarea extrajudiciară a obligațiilor societăților comerciale

propus de MJ (www.just.ro)

Proceduri speciale în vecinătatea insolvenţei• Legea nr.381/decembrie 2009 introduce două proceduri speciale vizând evitarea insolvenţei cu

ajutorul unui profesionist –practician în insolvenţă- şi cu înţelegere din partea creditorilor – Mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv dau o şansă întreprinzătorilor de a nu ajunge la

insolvenţă, oferindu-le posibilitatea de a convinge creditorii comerciali, statul şi salariaţii să facă eforturi alături de manager pentru salvarea întreprinderii.

– Este un test pentru civilizarea, profesionalizarea mediului de afaceri și pentru iniţierea unei culturi a anticipării şi recunoaşterii eşecului. Condiţia este ca întreprinzătorii să fie în alertă, pentru a înlătura sau a atenua efectele riscurilor afacerii.

1. Concordatul preventiv este un contract încheiat între un întreprinzător şi creditorii săi, prin care întreprinzătorul propune un plan de redresare a afacerii, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de a depăşi dificultăţile. Pentru constatarea de către judecător a concordatului este suficient acordul creditorilor reprezentând 2/3 din valoarea creanțelor; concordatul poate fi omolgat de instanță daca este aprobat de creditorii deținând 80% din creanțe, cu consecința opozabilității fațî de creditorii nesemnatari, care nu pot deschide procedura insolvenței debitorului pe perioada validității concordatului. (termene de 30 de zile; suspendare executari pe maximum 18 luni) 2. Mandatarul ad-hoc desemnat confidențial de instanţă negociază în vederea realizării unei înţelegeri cu unul sau mai mulţi creditori, pentru a depăşi starea de dificultate financiară în care se află întreprinderea ( termen de negociere 90 de zile). Înțelegerea cu creditorii (în ambele proceduri) poate presupune ștergeri, reeșalonari sau reduceri de datorii, continuarea sau încetarea unor contracte în curs, reduceri de personal etc.

• Aceste două noi instrumente juridice consacră tendinţa insolvenţei moderne de a avea ca scop primordial continuarea afacerii prin restructurarea şi repunerea acesteia pe piaţă.

• Concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc prezintă următoarele avantaje faţă de procedura insolvenţei:

- nu presupun insolvenţa (din contră, sunt admisibile numai când întreprinderea nu se află în insolveţă) şi nici stigmatul aferent acesteia- se declanşează numai la cererea debitorului, fiind exprimarea voinţei acestuia, nu a creditorilor,- sunt proceduri confidenţiale sau cu un grad redus de publicitate - sunt proceduri flexibile prin caracterul lor contractual - debitorul nu pierde controlul afacerii sale, care se continuă pe perioada celor două proceduri- întreprinzătorul este ajutat de un practician în insolvenţă să negocieze şi să-şi restructureze afacerea- rolul judecătorului-sindic este minim

Noţiunea de insolvenţăDefiniţie legală (art.3 L.85/2006): insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile

Eroarea legiuitorului, care tratează insolvenţa ca stare a patrimoniului. In realitate: Insolvabilitatea este o stare a patrimoniului, caracterizată printr-un dezechilibru datorat

preponderenţei pasivului asupra activului (valoarea elementelor de activ este vădit mai mică decât a elementelor de pasiv). Un debitor insolvabil este un pericol în mediul de afaceri şi se află în dificultate, însă poate avea capacitate de plată, întrucât dispune, prin ipoteză, de active lichide pentru a-şi achita datoriile la scadenţă [art.1417 NCCiv. insolvabilitatea se constata de instanta…!?]

Insolvenţa este o stare a trezoreriei debitorului, care nu dispune de fondurile băneşti necesare plăţii datoriilor exigibile. Un astfel de debitor poate fi solvabil, în sensul că

dispune de un activ patrimonial suficient ca valoare, pentru a face faţă datoriilor, însă activele respective nu sunt lichide (sunt dificil de transformat în bani)

Elemente definitorii Insuficienţa fondurilor băneşti disponibile

Debitorul care dispune de lichidităţi suficiente, dar nu-şi plăteşte datoriile, nu se află în insolvenţă şi nu poate face obiectul procedurii. In acest caz, creditorul neplătit va urma calea executării silite individuale, de drept comun.

In consecinţă, instanţa căreia i se solicită deschiderea procedurii este obligată să aprecieze motivele neplăţii datoriilor exigibile, cel puţin verificând lichidităţile de care dispune debitorul (extrase/rulaje de cont bancar, evidenţe contabile curente privind contul de casierie, efectele de comerţ scadente care trebuie încasate de debitor, etc.)

Insolvenţa vădită : prezumţia legală relativă că debitorul nu dispune de fonduri băneşti, dacă nu a achitat cel puţin o datorie în termen de 90 de zile de la scadenţa acesteia. In acest caz, instanţa nu mai verifică inexistenţa disponibilităţilor băneşti, care se prezumă, indiferent dacă debitorul a mai efectuat plăţi către alţi creditori în intervalul de 90 de zile. Debitorul poate răsturna prezumţia, dovedind ca nu lipsa fondurilor banesti este motivul pentru care nu a platit datoria.

Insolvenţa iminentă: poate adresa o cerere de deschidere a procedurii, debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă, dovedind că fondurile băneşti de care dispune la data cererii nu îi pot permite, în mod raţional, să-şi plătească la scadenţă datoriile angajate

Neplata datoriilor scadente Creanţele creditorilor să fie certe, lichide şi exigibile (se verifică de catre instanţa sesizată cu

cererea de deschidere a procedurii; creanţele NU trebuie să fie constate prin titlu executoriu) Dacă cererea de deschidere a procedurii este introdusă de creditori, creanţele să însumeze

cel puţin pragul de 45.000 lei (sau valoarea a şase salarii medii brute pe economie/salariat, dacă insolvenţa e pretinsă de salariaţii debitorului)

În primă instanţă se oferă posibilitatea debitorului (dacă debitorul îşi exprimă intenţia de a încerca redresarea) şi creditorilor de a propune un plan de reorganizare

Procedura insolvenţeiDefiniţie: Ansamblul de norme prin care se urmăreşte obţinerea fondurilor băneşti necesare plăţii către creditori a datoriilor debitorului aflat în insolvenţă, prin participarea concursuală a tuturor creditorilor, diferenţiaţi in funcţie de natura şi rangul creanţei, fie prin reorganizarea debitorului, fie prin faliment.

Scopul procedurii este acoperirea pasivului debitorului (art.2 L.85/2006)1. Caractere

Este o procedură esenţialmente judiciară Controlul judiciar e conceput ca mijloc de protecţie a tuturor participanţilor

Caracter personal, în funcţie de debitorul căruia i se aplică Caracter colectiv (concursual)

Participă toţi creditorii îndreptăţiţi (cărora le-a fost admisă cererea de înregistrare a crenţei) Tratament egal al creditorilor, care au aceleaşi drepturi de informare şi participare la adoptarea

deciziilor de către organele care aplică procedura, după cum deţin drepturi de contestare• Desigur, creditorii participă inegal la distribuirea sumelor rezultate din realizarea procedurii,

în funcţie de natura creanţei (garantată/chirografară) şi de rangul de prioritate stabilit de lege pentru cele chirografare

• Se evită problemele cauzate de executările individuale, acordându-se şanse egale tuturor creditorilor de a-şi realiza (cel puţin în parte) drepturile de creanţă

Procedura “colectivă” cu un singur creditor? In practică, posibilă Caracter complex de remediu (în caz de redresare) şi de executare silită (în caz de faliment)

In dreptul român prevalează caracterul execuţional şi interesele creditorilor• Dreptul francez şi cel britanic oferă orientări mai favorabile salvării întreprinderii în

dificultate 2. Căile de realizare a procedurii

Procedura generală Se aplică de principiu tuturor debitorilor persoane juridice De la deschiderea procedurii, începe o perioadă de observaţie, până la aprobarea planului de

reorganizare sau la începerea falimentului• Pe perioada de observaţie, debitorul poate să continue desfăşurarea activităţilor curente şi

poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente,

• Fie sub supravegherea administratorului judiciar (dacă debitorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare și respectiv pe parcursul derulării planului de reorganizare)

• Fie sub conducerea administratorului judiciar (dacă i s-a ridicat dreptul de administrare) • Pentru operatiuni care exced activitatea curenta, administratorul judiciar solicita acordul

comitetului creditorilor Procedura simplificată

Se aplică, cu titlu excepţional, următoarelor categorii de debitori (art.1 al.2 L.85) Comercianţi persoane fizice şi întreprinderi familiale Societăţi comerciale şi organizaţii cooperatiste care nu au bunuri în patrimoniu; ale căror

acte constitutive sau documente contabile nu pot fi găsite; administratorii nu pot fi găsiţi; sediul nu mai există sau nu mai corespunde cu cel din ORC; nu au depus administratorului judiciar documentele necesare, în termenul legal prevăzut de la deschiderea procedurii

Orice debitori care şi-au declarat intenţia de a intra direct în faliment Se aplică direct procedura falimentului (eventual după o perioadă de observaţie de maximum 50

de zile)3. Modalităţi de realizare

Reorganizarea judiciară Aplicabilă debitorilor persoană juridică, care îşi manifestă expres intenţia de reorganizare Presupune propunerea, confirmarea şi implementarea întocmai a unui plan de reorganizare,

având ca obiect restructurarea organizaţională şi/sau financiară a debitorului, inclusiv prin vânzarea anumitor active, în vederea continuării activităţii debitorului pentru obţinerea fondurilor necesare plăţii creditorilor

Falimentul Încetarea activităţii debitorului şi lichidarea integrală a averii acestuia, pentru acoperirea

pasivului Urmată de radierea debitorului din registrul comerţului

Debitorii cărora li se aplică procedura1. Categorii de debitori supusi procedurii generale

Societăţile comerciale (Legea nr.31/1990 rep., legi speciale) Societăţile cooperative (Legea nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei) Organizaţiile cooperatiste în domeniul agriculturii (Legea cooperaţiei agricole nr.566/2004 Societăţile agricole (Legea nr.36/1991) Grupurile de interes economic (Legea nr.161/2003) Orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice (asociaţiile şi

fundaţiile – OG 26/2000)2. Categorii de debitori supuşi procedurii simplificate

A se vedea slide-ul anterior3. Debitori excluşi de la aplicarea procedurii

Regiile autonome (L.85/2006 se aplică numai persoanelor de drept privat) Instituţiile de credit (OG nr.10/2004) Societăţile de asigurări (Legea nr.503/2004)

Participanţii la procedură Instanţa

Tribunalul sau Tribunalul comercial, după caz, prin secţia de insolvenţă, dacă a fost creată Ca primă instanţă Atribuţiile de exercită printr-un judecător sindic

Curtea de apel, ca instanţă de recurs Practicianul în insolvenţă

Administratorul judiciar Lichidatorul judiciar

Creditorii Adunarea creditorilor Comitetul creditorilor Rolul creditorului deţinând peste 50% din valoarea creanţelor

Debitorul Administratorul special

Instanţa Tribunalul / Tribunalul comercial dupa caz, prin secţia de insolvenţă, daca a fost creată

De la sediul debitorului înregistrat la ORC Toate procedurile sunt exercitate de judecătorul sindic

Magistrat specializat, având printre atribuţiile principale (exhaustiv - art.11 L.85/2006)

• Pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii• Judecarea contestaţiei debitorului, respectiv a opoziţiei creditorilor la

deschiderea procedurii• Desemnarea provizorie şi stabilirea remuneraţiei administratorului

judiciar/lichidatorului; confirmarea practicianului in insolvență desemnat de adunarea creditorilor (50%)

• Înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice (nu se cunoaște o atare situație)

• Judecarea acţiunilor în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior deschiderii procedurii

• Confirmarea planului de reorganizare votat de adunarea creditorilor• Judecarea contestaţiilor persoanelor interesate, împotriva măsurilor luate de

administrator/lichidator, precum şi impotriva rapoartelor întocmite de aceştia

• Judecarea cererilor de angajare a răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvenţă

Activitate exclusivă de control judecătoresc;• Atribuţiile manageriale aparţin practicianului în insolvenţă

Hotărârile sunt definitive,sunt executorii de drept și nu pot fi suspendate în recurs. Totuși. în situaţiile excepţionale prev. de art.8 din L.85/2006 se pot suspenda (e.g.: sentinţa de deschidere a procedurii după respingerea contestaţiei debitorului la cererea introductivă a creditorilor; sentinţa prin care se decide intrarea în faliment; sentinţa de soluţionare a contestaţiilor asupra planului de distribuire a fondurilor)

Curtea de Apel Hotărârile judecătorului sindic sunt supuse numai recursului, la C.A. Termen de recurs 7 zile de la data comunicării; se judecă în 10 de zile de la înregistrarea

recursului Citarea părţilor în recurs se face potrivit regulilor C.pr.civ. (evolutie legislativa

insonsecventă)

Practicianul în insolvenţăProfesie liberală reglementată. OUG nr.86/2006 (modif.) şi Statutul profesiei (rep.2010)

– Admiterea în profesie• pe bază de examen (scutire pentru vechime 10 ani în profesia de judecător, avocat,

notar)- diplomă de licenţă ştiinţe juridice sau economice- condiţii de exeprienţă 3 ani în domeniile juridic sau economic

• stagiu profesinal 2 ani - definitivare– Compatibilitatea, condiţie de exercitare a profesiei

• Incompatibilităţi cu calitatea de salariat, funcţionar public, notar, executor judecătoresc

• Compatibilitate cu calitatea de avocat, expert contabil, auditor financiar, expert judiciar etc.

– Forme de exercitare a profesiei• cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi profesionale cu răspundere limitată

(SPRL) şi întreprinderi unipersonale cu răspundere limitată, • colaboratori ori angajaţi ai uneia dintre formele de exercitare a profesiei.

– UNPIR • reglementează, controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă • apără prestigiul şi independenţa profesională ale membrilor săi • asigură transparenţa şi informarea asupra pieţei procedurilor de insolvenţă (BPI)

Art. 41 OUG 86/2006 prevede atribuţiile excusive ale practicianului (delimitarea de atribuţiile judiciare; evitarea conflictelor de competenţă cu judecătorul sindic și comitetul creditorilor)

Administratorul judiciar – exercită atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de instanţa de judecată, în procedura

insolvenţei, în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare. Principalele atribuţii:

Examinarea situaţiei economice şi a activităţii debitorului, urmată de întocmirea unui raport privind cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această situaţie şi cu propuneri privind modul de continuare a procedurii (e.g. posibilităţi efective de reorganizare?)

• In plus, lunar trebuie să depună sindicului un raport privind activitatea sa Conduce activitatea debitorului sau numai supravegheaza administrarea afacerii in

perioada reorganizarii (depinde dacă i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare)

Verificarea creanţelor şi întocmirea tabelelor (preliminar; definitiv; consolidat) de creanţe

Propunerea unui plan de reorganizare Încasarea creanţelor debitorului asupra terţilor (inclusiv acţiuni în pretenţii);

încheierea de tranzacţii Introducerea de acţiuni în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior

deschiderii procedurii; formuleaza cerere de angajare a raspunderii persoanelor

carora le este imputabila aparitia starii de insolventa, pentru acoperirea unei parti din pasiv

Denunţarea unor contracte aflate în curs de executare Prezidează Adunările creditorilor; sesizează sindicul cu privire la orice problemă

Lichidatorul judiciar – exercită atribuţiile stabilite de lege sau de instanţa de judecată, în cadrul procedurii de

faliment, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată. Atribuţiile care se dinting de ale administratorului:

Examinează situaţia economică şi activitatea debitorului, întocmind unui raport..., în procedura simplificată

Conduce activitatea debitorului aflat în faliment• Întotdeauna în procedura simplificată• În procedura generală, după hotărîrea judecătorului sindic de intrare în

faliment• Efectuează lichidarea averii debitorului (inventar, conservare, valorificare active,

primire plăţi etc.) Mod de desemnare

Judecătorul sindic îl desemnează motivat, în mod provizoriu, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii care au depus oferte în cadrul dosarului;

Va fi confirmat de creditori ulterior; în cazul neconfirmării, aceştia vor schimba practicianul

De către Adunarea Creditorilor sau creditorul deţinând >50% din valoarea creanţelor, la recomandarea comitetului creditorilor (dacă este constituit)

• Administratorul/lichidatorul trebuie confirmat de judecătorul sindic, în camera de consiliu

• Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator-lichidator judiciar în locul celui provizoriu ori să confirme administratorul – lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia

• Hotărârea creditorilor este supusă contestaţiei în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă

Măsurile administratorului/lichidatorului se pot contesta de orice persoană interesată, în termen de 3 zile de la depunerea raportului curent destinat judecătorul sindic, în care este precizată adoptarea măsurii

Judecătorul sindic nu poate desfiinţa măsura, din oficiu Practicianul în insolvenţă poate fi înlocuit de judecătorul sindic, pentru motive temeinice, din

oficiu sau la cererea comitetului creditorilor În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna

persoane de specialitate (cu aprobarea Comitetului creditorilor sau judecătorului sindic)

Creditorii. Adunarea creditorilor

Cuprinde toţi creditorii cunoscuţi, cărora le-a fost admisă cererea de înregistrare a creanţei Orice creditor anterior deschiderii procedurii, notificat cu privire la deschiderea procedurii

insolvenţei, este obligat să depună cerere de admitere a creanţei în termenul prevăzut în notificare, care nu poate fi mare de 45 de zile de la deschiderea procedurii, sub sancţiunea decăderii din calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. Un astfel de creditor, nu doar că nu participă la procedură, ci pierde şi dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii.

Creanţele născute după data deschiderii procedurii (în perioada de observaţie, în procedura reorganizării judiciare sau în timpul procedurii de faliment) vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.

Aceste creanțe curente se plătesc doar pe baza facturilor furnizorilor acceptate de administratorul judiciar

Convocată de administratorul judiciar sau de comitetul creditorilor sau de creditorii deţinând 30% din valoarea pasivului debitorului

Cvorum legal întrunit prin prezenţa creditorilor deţinând peste 30% din valoarea creanţelor Creditorii pot vota la distanţă, fie prin mandatar cu procură autentică, fie prin scrisoare

semnată de creditor, fie prin corespondenţă electronică cu semnătură electronică extinsă. Insă, în realitate, numai creditorii activi participă la Adunare, aceia care sunt în general implicați și în Comitet (ineficiența AC)

Hotărârile Adunării se adoptă cu majoritate simplă a creanţelor reprezentate în adunare Pot fi anulate de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat

împotrivă sau au absentat (în termen de 5 zile de la adoptarea hotărârii; cameră de consiliu) Competenţe principale

Alege, revocă și controlează comitetul creditorilor Discută măsurile luate de administrator/lichidator Votează planul de reorganizare Decide formularea actiunii in angajarea raspunderii celor care le-ar fi imputabilă apariţia

insolvenţei

Creditorii. Comitetul creditorilor Este un organ facultativ. Însă, dacă există, dobândeşte atribuţii foarte semnificative

Dacă, din cauza numărului mic de creditori, judecătorul-sindic sau adunarea creditorilor nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuţiile acestuia vor fi exercitate de adunarea creditorilor

Desemnare Iniţial de judecătorul sindic, după întocmirea tabelului preliminar de creanţe În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceasta, cu majoritate specială 50% din

valoarea creanţelor, va putea alege un comitet dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii creanţelor; astfel se va înlocui comitetul eventual desemnat anterior de judecătorul-sindic (dar judecătorul va trebui să confirme comitetul, prin încheiere)

Compunere: 3-5 creditori dintre cei cu creanţele garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari Atribuţii principale

Face recomandări Adunării Creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse; propune numirea unui anumit practician în insolvenţă şi îi negociază remuneraţia

Aprobă rapoartele trimestriale ale administratorului special sau judiciar privind situaţia financiară a debitorului

Aprobă cererile debitorului de autorizare a actelor şi operaţiunilor care depăşesc limitele obişnuite ale comerţului debitorului, pe acesta doreşte să le realizeze în timpul perioadei de observaţie

Poate propune încetarea reorganizării debitorului şi intrarea în faliment Poate solicita ridicarea dreptului de administrare al debitorului Contestă măsurile luate şi rapoartele prezentate de administratorul/lichidatorul judiciar Formulează acţiuni în anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în

dauna creditorilor în perioada suspectă (anterior deschiderii procedurii) Deliberările Comitetului au loc în prezenţa administratorului/lichidatorului

Deciziile şi măsurile Comitetului pot fi contestate în 5 zile de la adoptare, de către orice creditor In practică - probleme de ineficență a activității acestui organ datorită complexității intereselor

Debitorul Administratorul special

Reprezentantul intereselor acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, în procedura insolvenţei

Desemnat de adunarea asociaţilor/acţionarilor persoanei juridice supuse procedurii, în termen de 10 de zile de la deschiderea procedurii, convocată special de admininstrator/lichidator

Daca desemnarea nu are loc in termenul legal, asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute de procedură şi care sunt exercitate prin administrator special. In acest caz, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat de către judecătorul-sindic dintre membrii organelor de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la data deschiderii procedurii.

Administratorilor statutari ai societăţii debitoare le încetează mandatul de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special

In reorganizare, efectuează actele de administrare în numele şi pe seama debitorului, conducând activitatea acestuia, dacă debitorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare

In faliment, reprezintă interesele asociaţilor/acţionarilor debitorului Atribuţii semnificative:

exprimă intenţia debitorului de a propune un plan; propune planul de reorganizare administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar,

după confirmarea planului reprezintă debitorul la judecarea acţiunilor în anularea transferurilor din perioada

suspectă formulează contestaţii în numele debitorului

Deschiderea procedurii1) La cererea debitorului

Obligaţie, dacă se află în stare de insolvenţă vădită, în termen de 30 de zile de la apariţia acesteia (infracţiunea de bancrută simplă, dacă termenul e depăşit cu 6 luni)

Dupa Legea 177/2010 se observa o diferenta în cat priveste condițiile prezumției de insolvență, care operează dupa 30 de zile în cazul cererii formulate de debitor, însă după numai 90 de zile in cazul cererii creditorilor. Prin urmare: debitori mai diligenți, creditori mai răbdători…o posibilă soluție adecvată pentru criza economică

Facultate, dacă debitorul apreciază că se află în insolvenţă iminentă Aprecierea suverană din partea instanţei, a situaţiei debitorului Introducerea prematură, cu rea-credinţă, generează răspunderea civilă a debitorului Cererea se introduce valabil de către administrația debitorului în baza puterilor

legale de reprezentare (art.142 LSC) Jurisprudenţa şi doctrina insistă ca decizia administratorului să aibă la bază

hotărârea asociaților debitorului Cererea se însoţeşte de (neexhaustiv):

Bilanţul + contul de profit şi pierderi pe anul anterior, precum şi ultima balanţă lunară

Lista completă a bunurilor debitorului Lista creditorilor (nume şi adresă) Lista cu plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare Lista asociaţilor/acţionarilor societăţii debitoare Declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de a fi supus procedurii

simplificate (direct faliment) sau procedurii generale prin reorganizare Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna

dintre aceste informaţii, va putea înregistra acea informaţie la tribunal în termen de 5 zile; dacă nu o va face, (a) i se ridică automat dreptul de administrare a averii sale și (b) va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de reorganizare

Cererea debitorului se judecă de urgenţă în termen de 5 zile, în camera de consiliu Judecătorul sindic deschide procedura (generală sau simplificată), prin încheiere

Dispune administratorului/lichidatorului pe care l-a desemnat să notifice conform C.pr.civ. deschiderea procedurii tuturor creditorilor

cunoscuţi şi ORC• Notificarea cuprinde termenul limită pentru înregistrarea cererii de

admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii; locul, data şi ora primei şedinţe a adunării generale a creditorilor

să publice deschiderea procedurii în Bul. Proc. de Insolvenţă şi într-un ziar de largă circulaţie

să menţioneze deschiderea procedurii în registrele de publicitate imobiliară şi mobiliară în care sunt înscrise activele debitorului

Comunicarea hotărârii de deschidere către toate băncile la care debitorul are deschise conturi; judecătorul-sindic va da dispoziţii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi, să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului

Orice creditor poate face opoziţie la deschiderea procedurii Termen de 10 zile de la comunicarea notificării

• Sedinta de judecata se convoaca in 5 zile de la inregistrarea opozitiei In caz de admitere, judecătorul îşi revocă încheierea de deschidere a

procedurii - Termene de procedură scurte restrictive ce ridică probleme practice în vederea respectării lor (termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii; termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe, care nu va depăşi 20 de zile de la expirarea termenului anterior; contestaţiile impotriva unor creante trebuie depuse la tribunal in 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar)

2) La cererea creditorilor Creditor îndreptăţit

Deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă (nu este necesar titlu executoriu) Scadentă la plată de peste 90 de zile Valoarea creanţei de 45.000 lei sau 6 salarii medii pe economie

Cererea trebuie sa conţină Cuantumul şi temeiul creanţei Existenţa eventualelor garanţii reale sau măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului Intenţia de a participa la reorganizare şi modalitatea principială în care înţelege ca

reorganizarea să se producă

Creditorul iniţiator poate fi obligat de instanţă la depunerea unei cauţiuni (max 10%) Este în principiu mijlocul defensiv disuasiv al debitorului aflat înaintea unei cereri șicanatorii neîntemeiate

Instanţa comunică cererea către debitor Debitorul poate face contestaţie (nu s-ar afla în insolvenţă) în termen de 10 zile

In cazul admiterii contestaţiei, se dispune respingerea cererii creditorilor, prin sentinţă

Respingerea contestaţiei conduce la deschiderea procedurii, prin sentinţă• In caz de respingere, debitorul contestatar nu va avea dreptul să solicite

reorganizarea (numai administratorului judiciar şi creditorii menţin acest drept) !

Dacă debitorul nu contestă, instanţa deschide procedura, tot prin sentinţă Debitorul poate să se și limiteze la a formula simple apărări prin întampinare, pînă

la primul termen de judecată Debitorul are obligaţia de a depune la dosar toate actele şi informaţiile prevăzute în lege

Efectele deschiderii procedurii Ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea

Dacă debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se reorganiza Administrarea se efectuează de către practicianul în insolvenţă desemnat Actele de dispoziţie şi administrare efectuate de debitor sunt nule (relativ), cu

excepţia celor autorizate de sindic In reorganizare, dreptul de administrare se mentine, insă judecătorul sindic poate dispune

ridicarea dreptului de administrare a averii, din oficiu sau la cererea Comitetului creditorilor sau a Administratorului judiciar

In faliment, dreptul debitorului de a-si administra afacerea se ridică de drept Se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită

pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale Măsură de protecţie a creditorilor Se suspendă şi cursul prescripţiei privind aceste acţiuni Nu se suspenda actiunile declanşate de debitor ca reclamant în realizarea unor drepturi ale

sale ! Creditorul cu garanţii reale poate solicita ridicarea suspendării cu privire la creanţa sa şi

valorificarea imediată a bunului, în cadrul procedurii, dacă bunul grevat acoperă integral valoarea creanţei garantate

Cererea se poate respinge, dacă admininstratorul/lichidatorul propune măsuri care să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate (e.g. efectuarea de plăţi periodice, constituirea unei garanţii suplimentare)

Suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor accesorii creanţelor născute anterior deschiderii procedurii

Nu se aplică asupra creanţelor garantate Interdicţia înstrăinării acţiunilor sau părţilor sociale de către acţionarii/asociaţii debitorului

Sindicul dispune, prin hotărârea de deschidere, indisponibilizarea titlurilor în registrele în care sunt evidenţiate

Nulitate (relativă?) a înstrăinărilor făcute fără acordul judecătorului sindic (protecţia creditorilor)

Se retrag de la tranzacţionare acţiunile pe pieţele reglementate de valori mobiliare (pe baza comunicării către CNVM a hotărârii de deschidere a procedurii)

Efect economic protector pentru debitor : furnizorii de servicii (electricitate, gaze naturale, apă, telefonie) nu au dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu, în cazul în care debitorul acesta are calitatea de consumator captiv

Regimul actelor juridice anterioare1) Anularea actelor frauduloase

Încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor În “perioada suspectă” - cei (până la) 3 ani anteriori deschiderii procedurii

2) Anularea actelor privind constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale Acte efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii

acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită (acte

comutative dezechilibrate) acte în care toate părţile implicate au avut intenţia de a sustrage bunuri de la urmărirea de către

creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile acte încheiate cu persoane aflate într-o relaţie juridică specială cu debitorul

Asociaţi/acţionari deţinând cel puţin 20% din capital sau drepturile de vot Orice entitate care este apreciată că deţine o poziţie dominantă asupra debitorului sau

activităţii sale Acte efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii

transferul de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în cazul falimentului debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer

constituirea ori perfectarea unei garanţii reale, pentru o creanţă care era chirografară plăţile anticipate ale datoriilor, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară

Aceste acte nu sunt atacabile dacă se dovedeşte că au fost încheiate cu bună-credinţă, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori.

3) Specificul acţiunii în anularea unor acte frauduloase şi transferuri patrimoniale Acţiunea în anulare se poate introduce de către Administrator/Lichidator judiciar ori de către

Comitetul creditorilor Termenul de decădere este de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea

raportului privind cauzele care au condus la starea de insolvenţă (45 de zile de la desemnarea admin/lichid), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii

Legea instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor, care poate fi răsturnată de către debitor Prezumţia de fraudă nu se extinde şi asupra terţului dobânditor şi subdobânditor

Pentru admiterea acţiunii, în principiu, nu trebuie să se dovedească participarea (conivenţa) frauduloasă a terţului contractant

Nu se poate anula un transfer cu caracter patrimonial, făcut în cursul desfăşurării normale a activităţii curente a debitorului (e.g. debitorul transferă proprietatea asupra unor bunuri pe care le vinde de obicei)

4) Efectul admiterii acţiunii în anulare Un principiu foarte relativ - restituirea prestaţiilor înspre averea debitorului

Dacă bunul nu mai există, terţul restituie valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză

Terţul va avea în cadrul procedurii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă, fără intenţia de a dăuna creditorilor debitorului

Subdobânditorul nu poate fi obligat la restituire, decât cu condiţia cumulativă de a nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi de a fi cunoscut sau trebuit să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat. Subdobânditorul soţ, rudă sau afin până la gradul IV este prezumat relativ că a cunoscut

împrejurarea

Contractele aflate în curs de executare Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii

Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule

Principiul maximizării averii debitorului (art.86 LI) guvernează activitatea administratorului/lichidatorului, cu prețul înfrângerii forței obligatorii a contractelor!

Dreptul de opţiune al administratorului/lichidatorului, privind soarta contractelor aflate în curs de executare

Practicianul în insolvenţă are, în mod activ şi pasiv, libertatea de apreciere a menţinerii și denunţării contractelor, în funcţie de consecinţele economice ale acestora asupra patrimoniului debitorului

Contractele să nu fie substanţial executate la momentul exprimării opţiunii de către practician

Contractele se denunţă după cum urmează Din iniţiativa administratorului/lichidatorului, pe data notificării deciziei de

denunţare către cocontractant Din iniţiativa partenerului contractual, care îi solicită administratorului să denunţe

contractul în curs, dacă administratorul nu răspunde în termen de 30 de zile de la primirea notificării trimise de partenerul contractual prin care i se cere să opteze pentru menţiere/denunţare

• Judecătorul sindic nu poate anula măsura denunţării• Partenerul contractual nu poate denunţa el însuși contractul

In caz de denunţare, contractantul poate introduce o acţiune pentru despăgubiri împotriva debitorului

Pe de altă parte, pentru contractele cu executare succesivă menţinute, administratorul judiciar nu este obligat să facă plăţi aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii; pentru acestea creditorul poate face cerere de admitere a creanţei în carul procedurii (excepţie de la regulile plăţii)

Modificarea unor contracte speciale. Derogări de la Codul civil sau legi speciale Contractele de credit pot fi modificate în perioada de observaţie, astfel încât să se asigure

echivalenţa viitoarelor prestaţii; totuşi, modificarea nu este unilaterală, ci cu acordul cocontractantului

Contractele de locaţiune în care debitorul este proprietar, pot fi denunţate numai dacă chiria este inferioară celei practicate pe piaţă; dacă debitorul este chiriaş, trebuie respectat preavizul

Contractele individuale de muncă pot fi denunţate cu previz de numai 15 zile lucrătoare şi fără parcurgerea procedurii de concediere colectivă

Planul de reorganizarePlanul de reorganizare poate să prevadă:

restructurarea şi continuarea activităţii debitorului

lichidarea unor bunuri din averea debitorului sau chiar a tuturor activelor (introdusă prin L.169/2010)

restructurarea şi continuarea activităţii debitorului şi lichidarea unor bunuri din averea debitoruluiPlanul trebuie să conţină (art. 95 L 85)perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului; programul de plată a creanţelor; creanţele nedefavorizate; creanţele defavorizate şi tratamentul lor; descărcarea de răspundere a debitorului şi a asociaţilor cu răspundere subsidiară şi nelimitată; comparaţie a valorilor estimative a încasării creanţelor în cadrul planului şi în caz de lichidare; păstrarea dreptului de administrare a debitorului, integral sau parţial; finanţarea activităţii; lichidarea unor active; fuziunea debitorului; constituirea, modificarea sau stingerea garanţiilor; reeşalonarea plăţilor; modificarea actului constitutiv al debitorului; emiterea de titluri de valoare; conversia debitelor în participaţii la capitalul social al debitorului etc.

Executarea planului nu poate depăşi 3 ani de la data confirmăriiPot propune un plan de reorganizare

debitorul administratorul judiciar unul sau mai mulţi creditori deţinând individual sau împreună 20 % din vaoare totală a creanţelor

Prin derogare de la LSC, planul propus de creditori poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului, a actului constitutiv.

Planul. PropunereaPlanul poate fi depus (respectând condiţiile legii – art. 94 L 85) în următoarele perioade de timp :

• de către debitor – în 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe• administratorul judiciar - în cel mult 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe• creditori (20%) - în 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe

La cererea oricărei părţi, judecătorul sidic poate scurta aceste termene.Nerespectarea termenelor conduce la decăderea părţilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare!!!Debitorul nu va putea propune un plan de reorganizare nici dacă nu şi-a declarat în timp intenţia de reorganizare; dacă contestaţia sa cu privire la starea de insolvenţă a fost respinsă; dacă într-un interval de 5 ani anterior cererii de deschidere a procedurii a mai fost subiect al procedurii insolvenţei, dacă a fost condamnat definitiv pentru o serie de infracţiuni prev. de L 26/1990 precum şi în alte acte normative (art. 94 al. 4 L. 85)Dacă nici un plan nu a fost propus şi termenul a expirat, judecătorul sindic va dispune trecerea la faliment (art. 94 alin. 5 L. 85)

Planul. Admiterea planuluiPlanul propus va fi depus:

• la grefa tribunalului• la Oficiul Registrului Comerţului (Registrul societăţilor agricole) şi se comunică (după caz):• debitorului, prin administratorul special• administratorului judiciar• domitetului creditorilor

În termen de 20 de zile de la depunerea planului la grefa tribunalului, judecătorul sindic va fixa o şediinţă în care va îi va cita pe

• cei care au propus planul, • debitor, prin administratorul special, • administratorul judiciar şi • comitetul creditorilor.

Dacă planul îndeplineşte condiţiile legale şi conţine toate informaţiile necesare, judecătorul sindic va admite planul propus.Înainte de admiterea planului, judecătorul sindic poate solicita unui practician în insolvenţă (altul decât cel din dosar) o opinie asupra posibilităţii de realizare a planului.Pot fi adminse mai multe planuri de reorganizare!!!

Publicitatea planuluiÎn urma admiterii panului, în cel mult 5 zile de la admitere, judecătorul sindic va dispune administratorlui judiciar să publice în Buletinul procedurilor de insolvenţă un anunţ care va conţine:

• indicarea persoanei care a propus planul• data la care se va vota planul• posibilitatea şi procedura votului prin corespondeţă

Planul de reorganizare se comunică creditorilor în format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia.Administratorul judiciar va convoca adunarea generală a creditorilor într-un termen de 20-30 zile de la data admiterii planului, dar nu mai înainte de afişarea tabelului definitiv de creanţe.Din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi considerate că au cunoştinţă de plan şi de data fixată pentru exprimarea votului.Debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.

Planul. Votarea planuluiADUNAREA GENERALĂ A CREDITORILOR

Categoriile de creanţe, care votează separat:• Creanţe garantate• Creanţe salariale• Creanţe bugetare• Creanţe chirografare prevăzute de art. 96 (furnizori de utilităţi fără de care activitatea debitorului

nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi)• Celelalte creanţe chirografare

– Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.

Planul va fi socotit acceptat de către o categorie de creanţe dacă este acceptat de majoritatea absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.Un plan va fi acceptat dacă:

• cel puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi acceptă sau este socotită că acceptă planul, cu condiţia ca minim o categorie defavorizată să accepte planul

– Categoria nedefavorizată este care conform planului încasează integral creanţa• în cazul în care există numai două categorii, planul este acceptat în cazul în care categoria cu

valoare totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul• în cazul în care există numai o singură categorie planul va fi socotit acceptat dacă este acceptat de

majoritatea absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.

Planul. ConfirmareaJudecătorul sindic va confirma un plan dacă:

• planul a fost votat de către adunarea generală a creditorilor• fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament

corect şi echitabil prin plan (sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii):

– nici o categorie defavorizată şi nici o creanţă care respinge planul nu ar primi mai puţin decât ar primi în cazul falimentului;

– nici o categorie şi nici o creanţă nu ar primi mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;– nici o categorie inferioară celei care respinge planul nu ar primi mai mult decât ar primi în

cazul falimentuluiDoar un singur plan de reorganizare poate fi confirmat!Confirmarea unui plan împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege. Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare:

• activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; • creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este

prevăzut în plan (planul este o tranzacţie colectivă). În cazul intrării în faliment ca urmare a eşuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a creanţelor la care se referă planul, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinţa de confirmare a planului!Important!!! Spre deosebire de regimul juridic al garanţiilor în dreptul civil, creditorii conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.

ReorganizareaÎn urma confirmării planului de reorganizare, debitorul, reprezentat de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar:

• Îndeplineşte schimbările de structură prevăzute de plan• Execută planul

Durata de executare a unui plan este de cel mult trei ani. Această perioadă poate fi prelungită cu încă un an.Debitorul va executa planul până la momentul în care sindicul va închide procedura şi va reintroduce debitorul în activitatea comercială fie va dispune încetarea reorganizării şi trecerea la faliment.Neexecutrea planului sau desfăşurarea unei activităţi care aduce pierderi averii debitorului justifică solicitarea încetării reorganizării şi intrării în faliment.Intrarea în faliment poate fi solicitată de către:

• Administratorul judiciar• Comitetul creditorilor• Orice creditor ?! • Administratorul special

FalimentulJudecătorul sindic va decide prin încheiere sau sentinţă intrarea în faliment în următoarele cazuri:A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedură simplificată

b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, sau la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvenţă, iar contestaţia a fost respinsă de către judecătorul sindic c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare sau nici un plan nu a fost acceptat şi confirmatB. Debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul

propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat

C. Obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului aduce pierderi averii sale

D. A fost aproat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment

Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic va dispune dizolvarea societăţii debitoarePrin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va dispune:

• ridicarea dreptului de administrare al debitorului (daca acesta nu a fost anterior ridicat);• în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea

atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;

• în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, după caz;

• termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii menţionate la art. 46 alin. (2);

• întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;

• notificarea intrării în faliment.In Franta, simplificarea procedurilor de lichidare a activului societatii debitoare, în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (lichidarea judiciară simplificată confera o mai mare libertate în vânzarea activelor debitorului, fără a se solicita acordul tribunalului; se verifica numai o parte din pasiv, în rest prezumându-se că pasivul declarat este real)

Distribuţia sumelor obţinute

I. Creanţe garantate (real)II. Creanţe chirografare, în următoarea ordine (art.123 din L.85/2006):

1. taxele şi orice cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiei administratorului/lichidatorului şi a persoanelor angajate de aceştia;

2. creanţele izvorâte din raportul de muncă;3. creanţele reprezentând creditele acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, şi

creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii; 4. creanţele bugetare; 5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de

întreţinere; Inclusiv creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru

întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;6. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;

7. alte creanţe chirografare; 8. creanţele subordonate: a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat/acţionar deţinând cel puţin 10% b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit. Observaţii:

Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă

Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară

Sumele aferente creanţelor sub condiţie, celor admise provizoriu se consemnează în cont bancar

Inchiderea procedurii1. Închiderea procedurii se pronunţă, numai prin sentinţă, în următoarele cazuri

Insuficienţa activelor/fondurilor nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi

“cheltuielile administrative” şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare

Lichidarea completă a activelor (faliment) Toate fondurile/bunurile din averea debitorului au fost distribuite Indiferent dacă s-a acoperit sau nu pasivul

Stingerea datoriilor debitorului Se presupune că au mai rămas bunuri în activul debitorului şi existenţa persoanei juridice

debitoare continuă Dacă toţi asociaţii/acţionarii decid să preia bunurile rămase, judecătorul sindic

închide procedura, radiază societatea, urmînd ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociaţilor

Dacă nu există decizia unanimă, procedura se închide după lichidarea întregului activ şi consemnarea sumelor reziduale într-un cont bancar, la dispoziţia asociaţilor

Indeplinirea planului de reorganizare Toate obligaţiile asumate în planul confirmat, au fost îndeplinite

Prin confirmarea planului de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan (art.137 al.2 LI)

In principiu se continuă existenţa persoanei juridice debitoare Neînregistrarea creanţelor

până la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor (60 de zile de la deschiderea procedurii, cu condiţia notificării creditorilor de către administrator/lichidator) nu s-a depus de către creditori nici o cerere

Continuă existenţa persoanei juridice debitoare 2. Efecte

Descărcarea judecătorului sindic, administratorului/lichidatorului şi persoanelor care îi asistă Radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat Descărcarea debitorului de datoriile existente

Expres, legea prevede numai descărcarea debitorilor-persoane fizice Sub condiţia să nu fi fost vinovaţi de bancrută frauduloasă ori de transferuri

frauduloase Persoanele juridice sunt descărcate implicit, prin efectul dizolvării şi radierii

3. ConcluziiIn cazul continuării existenţei societăţii debitoare, creditorii pot urmări realizarea creanţelor prin executare silită individuală de drept comunIn cazul radierii societăţii, rămâne deschisă numai urmărirea averii fidejusorilor şi a garanţiilor reale ataşate creanţelor nesatisfăcute în cadrul procedurii

atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă se poate demara numai în cadrul procedurii insolvenţei, chiar dacă procedura insolvenţei se închide anterior expirării termenului de prescripţie a acestei acţiuni

opinăm că acţiunea în atragerea răspunderii acestor persoane poate fi soluţionată şi ulterior închiderii procedurii insolvenţei, cu condiţia să fi fost demarată în cadrul acesteia

Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă1. Natura şi întinderea răspunderii

Răspundere civilă delictuală specială• O răspundere generată faţă de persoane cu care partea responsabilă nu a avut direct raporturi

juridice– Diferită de răspunderea administratorilor faţă de societate, care are o natură contractuală

• O răspundere directă faţă de masa credală, specifică insolvenţei– Angajarea răspunderii se poate produce numai în timpul procedurii– Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau

trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii

• O răspundere doar pentru anumite fapte, limitativ prevăzute la art. 138 din L. 85-2006• Sumele obţinute intră în averea debitorului, pentru completarea fondurilor necesare acoperirii

pasivului Judecătorul poate dispune ca “o parte a pasivului” să fie acoperită (o detaşare faţă de principiul

comun al reparării integrale a prejudiciului)• Nu mai mult decât efectul faptelor imputate şi nu mai mult decât este necesar pentru acoperirea

pasivului– Chiar dacă activele acoperă pasivul, se poate dispune angajarea răspunderii (opinii difierite;

unii spun ca nu ar exista prejudiciu)2. Cine răspunde?

Membrii organelor de conducere ale debitorului• Administratori, directori / Membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere• Cenzori? Auditori interni/independenţi? Evoluţia jurisprudenţei este în sensul că NU

Orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului (evoluţie a jurisprudenţei şi doctrinei internaţionale în acest sens)

• Administratori de fapt• Un creditor care a avut putere de decizie asupra debitorului (banca împrumutătoare; fiscul?)

3. Cine poate solicita angajarea răspunderii? Administratorul/lichidatorul judiciar Preşedintele Comitetului creditorilor sau creditorul deţinând 50% din valoarea creanţelor

4. Condiţiile– Fapte limitativ stabilite de lege (art.138)

• Folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (abuz);

• Efectuarea de acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;• Dispunerea, în interes personal, a continuării unei activităţi care ducea, în mod vădit, la

încetarea de plăţi (administrarea unei activităţi iremediabil compromise);• Ţinerea unei contabilităţi fictive sau neconforme cu legea;• Deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice ori mărirea fictivă a

pasivului acesteia (manopere ilicite);

• Folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;

• Plata cu preferinţă a unui creditor, în dauna celorlalţi, în luna precedentă încetării plăţilor. – Culpa

• Element de intenţie directă (culpă gravă), fie sub forma promovării ilicite a interesului personal în dauna creditorilor, fie sub forma unui delict intenţional (deturnare, plata cu preferinţă)

• Jurisprudenţa prezumă culpa în cazul efectuării de ilegalităţi/neconformităţi contabile– Prejudiciul

• Este al creditorilor (nu al societăţii debitoare), prezumat ca fiind partea din pasiv rămasă neacopertă

– Legătura de cauzalitate• Apreciere relativ riguroasă (legătura directă şi necesară cu fapta) • Principala problemă practică referitoare la eficacitatea angajării răspunderii