drept civil - intrebari si raspunsuri examen partea generala.[conspecte.md]

50
1. Definiţia şi obiectul dreptului civil. Dreptul civil este acea ramură de dilrept care reglementează raporturi juridice, patrimoniale şi nepatrimoniale, în care părţile figurează ca subiecte egale în drepturi. Obiectul de reglementare a dreptului C sun relatiile socile reglementate de normele acestui drept (patrimoniale si nepatrimoniale). Metoda de reglementare – totalitatea de mijloace folosite de stat pentru a reglementa anumite categorii de rel sociale. Specifica si generala este metoda egalitatii juridice a partilor; in raportul juridic civil, o parte nu este subordonata celeilalte, ci ele sunt pe picior de egalitate. 2. Rolul şi funcţiile dreptului civil. 3. Principiile dreptului civil. se intelege –ineile in conformitate cu care se reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza activitati juridice. P.inviolabilitati proprietetii - dr. La proprietate sunt garantate de stat si nimeni nu poate expropriat decit in cazurile prevazute in lege. P.libertatii conractuale -Subiectele raporturilor civil pot sai aleaga singuri persoanele cu care sa incheie acte juridice sis a negocieza condiitiile contractuale. P.inadmisibilitati imixtiunii in afacerile private – statul si organelle lui nu pot sa intervina in afacerile private decit doar in cazurile prevazute de lege. P.egalitatii in fata legii raporturile de drept se bazaeza pe egalitatea participantilor. P.exercitarii cu buna credinta a drepturilor persoanele care participa la raporturile juridice trebuie sasi exercite drepturile si obligatiile cu buna credinta. 4. Izvoarele dreptului civil. Expresia „izvor de drept” este primitoare de doua sensuri ori intelesuri, intr-un prim sens, sens material, prin izvor de drept civil intelegem conditiile materiale de existenta ce genereaza normele acestei ramuri, iar in cel de-al doilea sens, formal, juridica, 1

Upload: daniela00

Post on 28-Dec-2015

140 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

1. Definiţia şi obiectul dreptului civil.

Dreptul civil este acea ramură de dilrept care reglementează raporturi juridice, patrimoniale şi nepatrimoniale, în care părţile figurează ca subiecte egale în drepturi. Obiectul de reglementare a dreptului C sun relatiile socile reglementate de normele acestui drept (patrimoniale si nepatrimoniale). Metoda de reglementare – totalitatea de mijloace folosite de stat pentru a reglementa anumite categorii de rel sociale. Specifica si generala este metoda egalitatii juridice a partilor; in raportul juridic civil, o parte nu este subordonata celeilalte, ci ele sunt pe picior de egalitate.

2. Rolul şi funcţiile dreptului civil.

3. Principiile dreptului civil.

se intelege –ineile in conformitate cu care se reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza activitati juridice.

P.inviolabilitati proprietetii- dr. La proprietate sunt garantate de stat si nimeni nu poate expropriat decit in cazurile prevazute in lege.

P.libertatii conractuale-Subiectele raporturilor civil pot sai aleaga singuri persoanele cu care sa incheie acte juridice sis a negocieza condiitiile contractuale.

P.inadmisibilitati imixtiunii in afacerile private – statul si organelle lui nu pot sa intervina in afacerile private decit doar in cazurile prevazute de lege.

P.egalitatii in fata legii raporturile de drept se bazaeza pe egalitatea participantilor.

P.exercitarii cu buna credinta a drepturilor persoanele care participa la raporturile juridice trebuie sasi exercite drepturile si obligatiile cu buna credinta.

4. Izvoarele dreptului civil.

Expresia „izvor de drept” este primitoare de doua sensuri ori intelesuri, intr-un prim sens, sens material, prin izvor de drept civil intelegem conditiile materiale de existenta ce genereaza normele acestei ramuri, iar in cel de-al doilea sens, formal, juridica, expresia de izvor de drept civil desemneaza forma de exprimare specifica normelor de drept civil. Izvorele dr.civil sunt: costitutia – legea suprema, Actele normative internationale, legile interne, ordonantele guvernului, decretele presedintele, practica judiciara, doctrina, uzanta(cutuma-obicei juridic acceptata de legislatie)

5. Aplicarea legii civile în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor.

legea civila are efecte juridice aita timp cit ea se afla in vigoare. Momentul intrării în vigoare îl poate reprezenta: momentul publicării legii în M. Of.; o altă dată ulterioară menţionată în textul legii. Momentul ieşirii din vigoare poate fi marcat prin:- intrarea în vigoare a unei legi civile noi care reglementează acelaşi relaţii sociale ;- abrogarea expresă sau tacită (poate fi totală sau parţială) ;- ajungerea la termen a legii civile;- încetarea condiţiilor care au determinat adoptarea legii excepţionale; Principiul neretroactivitatii legii civile este regula potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea ei, iar nu situatiilor anterioare, trecute. Retroactivitatea legii civile noi inseamna aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare adoptarii ei si isi poate gasi aplicarea numai daca este consacrat expres in noua lege.Ultraactivitatea legii civile vechi inseamna aplicarea, inca un timp oarecare a legii vechi, desi a intrat in vigoare legea noua, la unele situatii determinate, precizate in legea noua.Aplicarea legii civile in spatiu, trebuie sa tinem seama de doua

1

Page 2: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

aaspecte ale problemei: unul intern, care vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre subiecte de drept civil dintrun stat,pe teritoriul statului sau; unul international care vizeaza ipoteza raporturilor civile cu un element de extraneitate (cetatenie, nationalitate, locul incheierii si executarii contractului,).Aspectul intern al aplicarii legii civile in spatiu: actele normative civile care emana de la organele centrale de stat se aplica pe intregul teritoriu al tarii, iar reglementarile civile ce emana de la un organ de stat local,se aplica doar pe teritoriul respectivei unitati administrativ-teritoriale. Exceptii- imunitatea diplomatica,

6. Interpretarea legii civile.

Pentru ca normele civile sa fie aplicate corect este necesar sa fie intele exact sensul lor. Intelegerea corecta a sensului normei civile se face cu ajutorul interpretarii lor, care constituie o faza a procesului de aplicare a acestora. In lit de specialit au fost expuse mai multe definitii ale interpretarii normei civile. O opinie ar fi: interpretarea presupune determinarea continutului si a intinderii de aplicatie a normei j a intelesului ei exact. Def legala a interpretarii legii civile o intilnim in art 42 alin 1 a CC in conformitate cu care „interpretarea actelor legisl repr un sistem de operatiuni logice prin care se explica sensul exact si complet al dispozitiilor normative. Observam ca atit in definitiile doctrinare cit si in cea legala se mentioneaza ca interpretarea legii civile urmareste sa explice sensul exact al normelor civile. Intelegerea exacta a sensului normei civile se impune atunci cind norma civila , formulata concis aparent poate avea mai multe sensuri, precum atunci cind noile relatii din societate nu pot fi incadrate in cuprinsul normei cae a fost adoptata cu mult inainte. Se mai sustine ca interpretarea legii este necesara si atunci cind termenii folositi de legiuitor sint omogeni sau cind sensul exact al dispozitiei normative nu reiese cu claritate, fiecare norma juridica generala trebuie aplicata unui caz particular tipic.

7. Noţiunea şi caracterele raportului juridic civil.

Raportul juridic intemeiat de natura sa, sa este o relatie sociala reglementata de norma jurid. Cu alte cuvinte relatia nu poate devein raport juridic fara existenta unei norme juridice care sa o reglementeze deoare exista relatii sociale cum ar fi cele de preietenie de colaboarare etc. care tin de domeniul moralii si nu sunt reglementate de norme juridice. Raportul juridic asa dar este o categorie speciala de relatii care apar si se dezvolata pe baza normei juridice.2.Subiectele sau părţile raportului juridic civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice, titularii de drepturi şi obligaţii civile.Conţinutul raportului juridic civil reprezintă totalitatea drepturilor subiective şi a obligaţiilor civile pe care le au părţile.Obiectul raportului juridic civil constă în acţiunile ori inacţiunile spre care sunt îndreptate părţile ori pe care acestea trebuie să le respecte Cu alte cuvinte, pbiectul_raportului juridic civil este conduita pe care o pot avea ori trebuie să o aibă părţile.

8. Structura raportului juridic civil.

Structura (elementele, partile componente):- Subiecte (parti) intre care are loc raportul civil;- Continut- drepturile si obligatiile partilor raportului civil;- Obiect, care cuprinde actiunile si inactiunile, la care se refera drepturile si obligatiile partilor.

9. Subiectele raportului juridic civil. Pluralitatea, determinarea şi schimbarea subiectelor raportului juridic civil.

Pluralitate ?2

Page 3: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

Subiectele raport jur civil

Participantii la raport juridice civile se numesc subiecte. Ca si celelalte raport juridice, cele civile au loc intre oameni. In calitate de subiecte ale raport juridic civil, apar indivizii luati aparte si colectivele de persoane. Subiecte individuale se numesc persoane fizice, iar subiecte colective- persoanele juridice.

Potrivit CC al RM, subiecte ale raport jur civil sunt:

- Persoana fizica: cetatenii RM, cetatenii straini si apatrizii- omul privit ca titular de drepturi subiective si obligatii civile.

- Persoana juridica- subiect colectiv ce este titular de drepturi subiective si obligatii civile.

Toate categoriile de subiecte sint incorporate in notiunea de „persoane” ca notiune de gen. Persoanele se caracterizeaza prin faptul ca sint purtatori de drepturi subiective si obligatii civile si au capacitate juridica civila.

In raporturile juridice civile, totdeauna sint prezente, cel putin doua parti care pot fi reprezentate de doua sau mai multe persoane.

In raportul juridic civil, persoana care dobindeste drepturi civile reprezinta subiectul activ, iar persoana care isi asuma obligatii se numete subiectul pasiv. In raporturile juridice civile, persoana care dobindeste drepturi civile, reprezinta subectul activ, iar persoana care isi asuma obligatii se numeste subiect pasiv. In raporturile juridice civile de obligatii, subiectul activ (titular de drepturi) se numeste creditor, iar subiectul obligat-debitor, deoarece datoreaza una din prestatiile de a da, de a face sau de a nu face ceva.

Schimbarea subiectelor

In virtutea faptului ca raporturile juridice civile sint dinamice, este posibila schimbarea subiectelor. In, acest caz, trebuie sa tinem seama de continutul raportului juridic, deoarece schimbarea subiectelor este posibila numai in raporturile patrimoniale. In raporturile obligationale, poate fi schimbat atit subiectul activ cit si cel pasiv. In primul caz, avem cesiunea de creanta, reglementata in art. 556-566 CC al RM, iar in al doilea- remiterea de datorie, reglementata in art. 567-571 CC al RM. In raporturile reale, se poate schimba numai titularul dreptului real (de exemplu, proprietarul), deoarece cealalta parte a raportului nu este determinanta.

10. Capacitatea civilă a subiectelor raportului juridic civil.a. Capacitatea de folosinţă;b. Capacitatea de exerciţiu.c. Capacitatea de folosinţă;

Reprezinta aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile.

d. Capacitatea de exerciţiu.

Inseamna aptitudinea persoanei, prin actiuni proprii, de a dobindi si de exercita drepturi, de a-si asuma si de a executa obligatii. Continutulcapacitatii de exercitiuilformeaza: intocmirea actelor juridice civile, exercitarea drepturilor civile, executarea obligatiilor civile si raspunderea juridica civila.

3

Page 4: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

11. Conţinutul şi obiectul raportului juridic civil.

Obiectul raportului juridic civil îl formează acţiunile sau abţinerile de la anumite acţiuni ale subiectelor acestui raport prin care apar drepturi subiective şi obligaţii ale acestor subiecte.

In literarura de specialitate se menţionează corect că nu trebuie confundat obiectul raportului juridic civil cu continutulacestuia. Continutul nu este altceva decit drepturile si obligaţiile civile pe care le au subiectele raportului juridic civil, iar prin obiect se înţeleg acţiunile sau inacţiunile pc care subiectul activ le poate pretinde pe care subiectul pasiv este obligat să le execute. După cum susţin unii autoriconţinutul raportului jundic este exprimat prin posibilităţi sau virtualităţi, pe cind obiectul este concret, fiind reprezentat de o anumită acţiune sau inacţiune. De exemplu, in cadrul contractului de vinzare-cumparare obligaţia vinzatorului de a preda bunul vindut şi dreptul cumpărătorului de a pretinde la predarea acelui bun formează notiunea de continut al raportului juridic civil. In schimb, obiect al raportului juridic este format din acţiunea efectivă de predare si primire a bunul vindut.

12. Clasificarea raporturilor juridice civile.

Dupa caracterul corelatiei dintre persona imputernicita si cea obligata, deosebim: raporturi absolute si raporturi relative. In raporturile juridice civile absolute, este determinat numai subiectul activ, cealalta parte (subiectul pasiv) fiind nedeterminata (de exemplu: raporturile de proprietate, raporturile privind dreptul la nume, cinste, demnitate, etc.) Subiectul pasiv se determina numai in cazul lezarii drepturilor subiectului activ. In raporturile relative, sint determinate ambele parti: si creditorul, si debitorul.

Dupa continut, distingem: raporturi patrimoniale si raporturi personale nepatrimoniale. Raporturile patrimoniale au continut economic (de exemplu: raporturile reale, de creanta). Raporturile nepatrimoniale au in continut drepturile personale nepatrimoniale ( de exemplu: raporturile privind drepturile la nume, la respectul vietii private, la domiciliu, etc.)

In functie de modalitatea de satisfacere a interesului urmarit, deosebim: raporturi reale si raporturi obligationale (de creanta). In cadrul raporturilor reale, titularul dreptului isi satisface interesul prin exercitarea puterii asupra bunului ce ii apartine (de exemplu: raporturile de proprietate, de uzufruct, servitute). In cadrul raporturilor de creanta, titularul dreptului (creditorul, persoana vatamata) isi satisface interesul din actiuneapartii opuse, care trebuie sa savirseasca anumite actiuni in interesul acestuia.

13. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice.

    Articolul 18. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice    (1) Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte în egală măsură tuturor persoanelor fizice.    (2) Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare în momentul naşterii şi încetează o dată cu moartea.    (3) Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie.

14. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice.

Articolul 19. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice    Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa.

4

Page 5: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

    Articolul 20. Capacitatea deplină de exerciţiu a persoanei                          fizice    (1) Capacitatea deplină de exerciţiu începe la data cînd persoana fizică devine majoră, adică la împlinirea vîrstei de 18 ani.    (2) Minorul dobîndeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de exerciţiu a minorului. În cazul declarării nulităţii căsătoriei, instanţa de judecată îl poate lipsi pe soţul minor de capacitatea deplină de exerciţiu din momentul stabilit de ea.    (3) Minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avînd capacitate de exerciţiu deplină dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de întreprinzător. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărîre a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar în lipsa unui astfel de acord, prin hotărîre judecătorească.    Articolul 21. Capacitatea de exerciţiu a minorului care a                          împlinit vîrsta de 14 ani    (1) Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani încheie acte juridice cu încuviinţarea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu încuviinţarea autorităţii tutelare.    (2) Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani are dreptul fără consimţămîntul părinţilor, adoptatorilor sau al curatorului:    a) să dispună de salariu, bursă sau de alte venituri rezultate din activităţi proprii;    b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale apărate de lege;    c) să facă depuneri în instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri în conformitate cu legea;    d) să încheie actele juridice prevăzute la art.22 alin.(2).    (3) Din motive întemeiate minorul poate fi limitat de instanţa de judecată, la cererea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului ori a autorităţii tutelare, în drepturile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b).    (4) Minorul care a împlinit vîrsta de 16 ani poate deveni membru de cooperativă.    Articolul 22. Capacitatea de exerciţiu a minorului care nu                         a împlinit vîrsta de 14 ani    (1) Toate actele juridice pentru şi în numele minorului pînă la împlinirea vîrstei de 14 ani pot fi încheiate doar de părinţi, adoptatori sau tutore, în condiţiile prevăzute de lege.    (2) Minorul în vîrstă de la 7 la 14 ani este în drept să încheie de sine stătător:    a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor;    b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor;    c) acte de conservare.    Articolul 23. Inadmisibilitatea lipsirii şi limitării capacităţii                         de folosinţă şi de exerciţiu    (1) Capacitatea civilă este recunoscută în măsură egală tuturor persoanelor, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, grad de cultură sau de alte criterii similare.    (2) Persoana fizică nu poate fi lipsită de capacitate de folosinţă.    (3) Nimeni nu poate fi limitat în capacitate de folosinţă şi în capacitate de exerciţiu decît în cazul şi în modul prevăzut de lege.    (4) Renunţarea totală sau parţială a unei persoane fizice la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu, alte acte juridice îndreptate spre limitarea persoanei în capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu sînt nule.    Articolul 24. Declararea incapacităţii persoanei fizice     (1) Persoana care în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă. Asupra ei se instituie tutela.    (2) Actele juridice în numele persoanei fizice declarate incapabile se încheie de către tutore.

5

Page 6: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

    (3) Dacă temeiurile în care persoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut, instanţa de judecată o declară ca fiind capabilă. În baza hotărîrii judecătoreşti, tutela asupra persoanei se anulează.    Articolul 25. Limitarea persoanei fizice în capacitatea de                         exerciţiu     (1) Persoana care, în urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope, înrăutăţeşte starea materială a familiei sale poate fi limitată de către instanţa de judecată în capacitatea de exerciţiu. Asupra acestei persoane se instituie curatela.    (2) Persoana indicată la alin.(1) are dreptul să încheie acte juridice cu privire la dispunerea de patrimoniu, să primească şi să dispună de salariu, de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu acordul curatorului.    (3) Dacă au dispărut temeiurile în care persoana fizică a fost limitată în capacitatea de exerciţiu, instanţa de judecată anulează limitarea. În baza hotărîrii judecătoreşti, curatela asupra ei se anulează.

15. Numele, domiciliul şi reşedinţa persoanei fizice.

    Articolul 28. Numele persoanei fizice    (1) Orice persoană fizică are dreptul la numele stabilit sau dobîndit potrivit legii.    (2) Numele cuprinde numele de familie şi prenumele, iar în cazul prevăzut de lege, şi patronimicul.    (3) Numele de familie se dobîndeşte prin efectul filiaţiei şi se modifică prin efectul schimbării stării civile, în condiţiile prevăzute de lege.    (4) Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, în baza declaraţiei de naştere.    Articolul 29. Utilizarea numelui    (1) Orice persoană are dreptul la respectul numelui său.    (2) Persoana fizică dobîndeşte şi exercită drepturile şi execută obligaţiile în numele său.    (3) Cel care utilizează numele altuia este răspunzător de toate confuziile sau prejudiciile care rezultă. Atît titularul numelui, cît şi soţul sau rudele lui apropiate pot să se opună acestei utilizări şi să ceară repararea prejudiciului.     (4) Persoana fizică este obligată să ia măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor săi despre schimbarea numelui şi poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea acestei obligaţii.    Articolul 30. Domiciliul şi reşedinţa    (1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta îşi are locuinţa statornică sau principală. Se consideră că persoana îşi păstrează domiciliul atîta timp cît nu şi-a stabilit un altul.    (2) Reşedinţa persoanei fizice este locul unde îşi are locuinţa temporară sau secundară.    (3) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reşedinţei sale.    (4) În lipsă de reşedinţă, persoana este considerată că domiciliază la locul unde se găseşte, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul ultimului domiciliu.    Articolul 31. Domiciliul minorului şi al persoanei lipsite                         de capacitate de exerciţiu    (1) Domiciliul minorului în vîrstă de pînă la 14 ani este la părinţii săi sau la acel părinte la care locuieşte permanent.    (2) Domiciliul minorului dat în plasament de instanţa de judecată unui terţ rămîne la părinţii săi. În cazul în care aceştia au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei minorul va avea domiciliul, asupra acestuia decide instanţa de judecată.    (3) Instanţa de judecată poate, în mod excepţional, avînd în vedere interesul suprem al minorului, să-i stabilească domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţămîntul acestora, ori la o instituţie de ocrotire.    (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul din părinţi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, este la reprezentantul legal.    (5) Domiciliul minorului aflat în dificultate, în cazurile prevăzute prin lege, se află la familia sau la

6

Page 7: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

persoanele cărora le-a fost dat în plasament ori încredinţat.    (6) Domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu este la reprezentantul ei legal.

16. Temeiurile, modul şi efectele declarării persoanei fizice dispărute fără veste. Efectele apariţiei persoanei fizice dispărute fără veste.

Absenta indelungata a persoanei fizice de la locul de trai, daca nu este cunoscut locul aflarii ei, preocupa organizatiile si persoanele cu care s-a aflat in diferite raporturi juridice. De exemplu, daca persoana fizica este debitor, creditorii ei sint lipsiti de posibilitatea de a-i cere executarea obligatiei. Persoanele inapte pentru munca intretinute de persoana disparuta nu mai primesc mijloace de intretinere si nici nu pot solicita pensie fiindca se considera ca au intretinator. Pe de alta parte, in cazul absentei indelungate a persoanei fizice se pot cauza daune bunurilor ei lasate fara supraveghere.Pentru inlaturarea acestor instabilitati juridice, legate de absenta indelungata a persoanei fizice, pentru inlaturarea consecintelor negative, indicate mai sus, legea prevede stabilirea unui statut special si anume declararea persoanei disparute fara veste. Declararea persoanei disparute fara veste este o institutie a dreptului civil, prin care, prin hotarire judecatoreasca, se stabileste un fapt juridic complex de absenta a persoanei fizice de la domiciliul sau statornic ( sau principal) in cazul imposibilitatii stabilirii locului ei. Temeiurile declararii persoanei fizice disparute fara veste sunt indicate in Codul Civil la art. 49 alin. 1, care prevede ca persoana fizica poate fi declarata disparuta fara veste, daca lipseste de la domiciliul si a trecut cel putin un an din ziua primirii ultimelor stiri despre locul aflarii ei. Pentru declararea persoanei fizice disparute fara veste este necesara survenirea faptului juridic complex:

lipsa la domiciliu a stirilor despre locul aflarii ei; absenta stirilor ( de cel putin un an) imposibilitatea constatarii din aceste stiri, pe toate caile posibile, a locului de aflare a persoanei.

Nu orice absenta de la domiciliu insa va servi drept temei pentru declararea disparitiei. Pentru ca instanta judecatoreasca sa adopte o hotarire de declarare a disparitiei, trebuie intrunite cele trei conditii de mai sus. Modul de declarare a disparitiei. Disparitia se declara de instanta de judecata la cererea persoanei interesate (art. 49 alin. 1 ). Instanta judecatoreasca este unicul organ competetnt sa decida asupra declararii disparitiei.Declararea disparitiei fara veste se face conform prevederilor capitolului 27 din Codul de procedura civila. Dreptul de a inainta o asemenea cerere o are orice persoana cointeresata, de regula: sotul, parintii, copii, creditorii disparutului. Cererea privind declararea persoanei disparuta se depune in instanta judecatoreasca dupa expirarea a cel putin un an din momentul primirii ultimilor stiri despre cel disparut. Momentul primirii ultimelor stiri se poate dovedi prin diferite probe, ca de exemplu, ultima scrisoare de la cel disparut, precum si prin alte mijloace, inclusiv prin depozitii ale martorilor.In cererea de declararea a disparitiei trebuie sa fie expus scopul declararii, precum si imprejurarile care ar confirma disparitia persoanei fizice. Instanta de judecata poate declara ca persoana este disparuta doar daca se constata ca este imposibil de aflat locul disparutului, de aceea judecatorul, in cadrul pregatirii pricinii spre examinare va stabili cercul de persoane care pot furniza informatii despre persoana disparuta. Astfel de persoane pot fi rudele, prietenii, colegii de serviciu, organele de politie, organele de exploatare a spatiului locativ, etc.

Efectele declararii disparitiei. Hotarirea instantei judecatoresti de declarare a disparitiei produce efecte juridice doar la domiciliu disparutului si nu influenteaza asupra capacitatii juridice a persoanei la locul aflarii ei. Toate actele incheiate de persoana declarata disparuta, daca corespund cerintelor legii, sunt valabile, hotarirea judecatoreasca de declarare a disparitiei neinfluentind asupra valabilitatii lor. Unele efecte ale declararii disparitiei se desprind din Codul Civil art. 50. In primul rind, faptul ca, daca este necesara administrarea permanenta a bunurilor disparutului, instanta judecatoreasca numeste un

7

Page 8: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

administrator. La cererea persoanei interesate, instanta poate numi un administrator si inainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimilor stiri despre locul aflarii persoanei disparute. Cu acest administrator, autoritatea tutelara va incheia un contract de administrare fiduciara. Administratorul fiduciar va intretine, din contul bunurilor disparutului, persoanele care se aflau la intretinerea acestuia. Tot din acele bunuri se sting disparutului catre creditori. Persoanele intretinute de cel declarat disparut fara veste obtin dreptul de a primi pensie in cazul pierderii intretinatorului. Pensia, si marimea ei, se stabileste in conformitatea cu legislatia asigurarilor sociale. Contractul de mandat, parte la care a fost persoana disparuta fara veste, inceteaza. Declararea persoanei fizice disparute fara veste serveste drept temei si pentru incetarea valabilitatii procurii.Conform art. 36 din Codul familiei, in cazul declararii disparitiei unuia dintre soti, casatoria se poate desface pe cale simplificata, si anume la organul de inregistrare a actelor de stare civila, la cererea celuilalt sot. Efectele aparitiei persoanei declarate disparute fara veste.Principalele efecte ale aparitiei persoanei declaate disparuta fara veste sunt consemnate la art. 51 din Codul Civil. Daca persoana declarata disparuta fara veste apare sau daca parvin stiri despre locul unde se afla, instanta de judecata la cererea persoanei interesate anuleaza hotarirea de declarare a disparitiei, si desfiinteaza, dupa caz, administrarea fiduciara a patrimoniului celui disparut. Daca administrarea fiduciara a fost desfiintata, administratorul fiduciar urmeaza sa faca o dare de seama privind administrarea bunurilor. El va fi tinut la repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzatoare a patrimoniului celui disparut.

17. Temeiurile, modul şi efectele declarării decedate a persoanei fizice. Efectele apariţiei persoanei fizice declarate decedate.

Dupa cum s-a mentionat, capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza o data cu moartea sau cu declararea mortii ei. Evident, moartea si declararea mortii sunt doua lucruri diferite. Declararea mortii se face in cazul in care moartea nu poate fi constatata fizic din motiv ca lipseste cadavrul ori ca acesta nu poate fi identificat. Conform art. 52 din Codul Civil, persoana fizica poate fi declarata decedata pe cale judecatoreasca. Temei pentru declararea persoanei decedate poate servi:

lipsa ei de la domiciliu sau in decursul a 3 ani; lipsa in decursul a 6 luni a stirilor despre ea daca a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau o

primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui anumit accident; militarul sau o alta persoana, disparuti fara veste in legatura cu actiuni militare, pot fi declarati morti

pe cale judecatoreasca numai daca au trecut doi ani din ziua incetarii actiunilor militare. In aceste 3 cazuri este necesar sa fie intreprinse toate masurile pentru aflarea locului unde se gaseste persoana, dar care nu au dat nici un rezultat si nu se stie daca ea este vie sau moarta.

Termenul de sase luni pentru declararea mortii se aplica, dupa cum se indica in lege, daca persoana a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident. De exemplu, daca se stie ca persoana a fost pasager ori membru al echipajului aeronavei care a suferit catastrofa pentru declararea mortiii ei trebuie sa treaca 6 luni, fiindca in acest caz probabilitatea mortii este foarte mare. Dar judecata, in acest caz, nu constata moartea persoanei, ci o declara moarta in baza prezumtiei producerii mortii in timpul catastrofei. Declararea persoanei decedata se efectueaza conform prevederilor capitolului 27 din Codul de procedura civila. Procedura declararii mortii coincide cu cea de declarare a disparitiei fara veste, fapt la care s-au facut referinte mai sus. Declararea judecatoreasca a decesului trebuie deosebita de constatarea faptului mortii cetateanului, reglementata de art. 281-285 din Codul de procedura civila. Declarind persoana decedata, judecata, dupa cum s-a mentionat, reiese din presupunerea (prezumtia) mortii lui. Cu toate acestea, intrarea in vigoare a hotaririi judecatoresti de declarare a persoanei moarte serveste drept temei pentru trecerea inscrierilor despre moartea ei in actele de stare civila. In baza hotaririi judecatoresti de

8

Page 9: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

declarare a persoanei moarte, organele de inregistrare a actelor starii civile elibereaza persoanelor interesate certificatul de deces.

Drept data a mortii persoanei declarata decedata se considera ziua in care hotarirea judecatoreasca de declarare a decesului a ramas definitiva. Daca persoana disparuta fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident a fost declarata decedata, instanta poate sa declare ca data mortii acestui cetatean ziua mortii lui prezumtive. Deci, dupa regula generala ziua mortii persoanei declarate decedate este ziua in care a ramas definitiva hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii. Regula aceasta se va aplica si la cazurile in care persoana a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident. Leguitorul a dat posibilitate judecatorului ca in acest ultim caz ziua mortii sa fie considerata ziua in care persoana a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident, acesta insa fiind un drept al judecatorului si nu o obligatie. Declararea judecatoreasca a decesului are aceleasi efecte juridice ca si moartea, adica drepturile persoanei inceteaza ori trec la mosternitori, se dechide mostenirea cu toate efectele sale. Declararea persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflarii ei in viata. Din acest considerent, hotarirea judecatoreasca de declararea a persoanei decedate are efect juridic pentru ea si pentru alte persoane numai la domiciliul sau, adica la locul unde a fost declarata moarta. Numai in acest loc se fac inscrieri in actele de stare civila despre moartea ei, casatoria cu aceasta persoana se considera desfacuta, bunurile ce ii apartineau trec la mostenitor. Daca persoana declarata decedata se afla undeva in viata, hotarirea judecatoreasca nu influenteaza asupra capacitatii de folosinta si asupra capacitatii de execitiu la locul aflarii ei. Toate actele juridice incheiate de persoana declarata decedata sunt valabile si au putere juridica datorita faptului ca ea are capacitate de exercitiu. Declararea mortii ei nu are impact asupra drepturilor sale subiective, dobindite in locul unde nu se stia ca a fost declarata moarta. Cu alte cuvinte, independent de hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii persoanei decedata, ea este apta a fi titular de drepturi si obligatii. Pornind de la aceste constatari se poate spune ca este posibil ca persoana declarata moarta sa se intoarca la domiciliul sau. Daca ea se prezinta ori daca parvin stiri despre locul aflarii ei, instanta de judecata anuleaza hotarirea respectiva. Hotarirea instantei serveste drept temei pentru anularea inscrierilor din actele de stare civila privitoare la decesul persoanei. Restabilirea persoanei aparute in capacitate de folosinta nu este necesara, deoarece ea nu a pierdut-o. In acest caz, apare doar necesitatea repunerii ei in drepturile subiective. Regulile de repunere in drepturi a persoanei aparute sunt expuse la art. 53 din Codul Civil. Din acest articol se deduc urmatoarele trei situatii referitor la trecerea bunurilor persoanei declarate decedate:

au trecut la dobinditor cu titlu gratuit; au trecut la dobinditor cu titlu oneros; au trecut la stat;

Conform art. 53 alin. 2, indiferent de timpul prezentarii sale, persoana declarata decedata poate cere oricarei persoane restituirea bunurilor care s-au pastrat si care au trecut cu titlu gratuit la aceasta persoana, dupa declararea decesului sau. In principiu dobinditorii bunurilor cu titlu gratuit, nu vor suferi prejudicii in urma restituirii bunurilor catre persoana declarata decedata. Dupa ce hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii este anulata, lucru fiind adus la cunostinta dobinditorului cu titlu gratuit al bunurilor persoanei declarate decedata, el este considerat posesor nelegitim. Daca dobinditorul refuza sa restituie bunurile, persoana aparuta este in drept sa inainteze o actiune prin care revendica bunurile. O data cu restituirea bunurilor, se vor solutiona si alte probleme, dobinditorul poate retine imbunatatirile aduse daca ele pot fi separate. In caz contrar, are dreptul la restituirea valorii lor. In art. 52 din Codul Civil, se prevede ca bunurile pot fi restituite daca s-au pastrat, adica daca exista in natura. In cazul in care bunurile nu s-au pastrat nu se poate cere costul lor. De exemplu daca o casa ce apartinea persoanei declarate decedata a trecut la mostenitor si acesta a vindut-o contra a 150 000 de lei, dupa anularea hotaririi de declarare a

9

Page 10: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

mortii nu se poate cere mostenitorului suma aceasta, aceasta regula este exprimata la art 53 alin. 3 “dobinditorul cu titlu oneros nu este obligat sa restituie bunurile...”, insa aceasta regula are si o exceptie, dobinditorul este dator sa le restituie “ daca se va face dovada ca atunci cind le-a dobindit, dobinditorul stia ca cel declarat mort este in viata”.

18. Starea civilă a persoanei fizice.

Starea civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care legea ataseaza anumite consecinte juridice cu ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza.

Dupa cum se afirma in literatura de specialitate, starea civila este totalitatea calitatilor persoanei fizice, care constituie conditia juridica a acestei in stat, in societate si in familie.Codul Civil contine, in art. 54, reglementari generale ce se refera la starea civila a persoanei fizice. In conformitate cu prevederile alin. 1, sunt pasibile de inregistrare de stat urmatoarele acte de stare civila: nasterea, adoptia, stabilirea paternitatii, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, schimbarea numelui, decesul. Organele care efectueaza inregistrarea actelor de stare civila, procedura de inregistrare a acestor acte, procedura de rectificare si modificare a lor, restabilirea si anularea inscrierilor actelor de stare civila, forma registrelor actelor de stare civila si a certificatellor, precum si modalitatea si termenele de pastrare a registrelor actelor de stare civila sunt stabilite prin lege si anume prin legea privind actele de stare civila. In conformitate cu articolul 3, “actele de stare civila sunt inscrisuri autentice de stat, prin care se confirma faptele si evenimentele ce influenteaza aparitia, modificarea sau incetarea drepturilor si obligatiilor persoanelor si se caracterizeaza statutul de drept al acestora.” Actele de stare civila sunt imprejurarile care individualizeaza persoana (conferirera numelui copilului nou-nascut, schimbarea numelui de familie, prenumelui) si de care sint legate aparitia si incetarea drepturilor si obligatiilor: nasterea, moartea, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea, stabilirea paternitatii. Legea prevede ca inregistrarea de stat a actelor de stare civila este stabilita in scopul protectiei drepturilor patrimoniale si personale nepatrimoniale ale personelor, precum si in interesul statului. Inregistrarea actelor de stare civila se efectueaza de catre organele inregistrarii actelor de stare civila. Aceste organe inregistreaza nasterea, moartea, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea copiilor, stabilirea paternitatii, schimbarea numelui de familie, prenumelui, modifica, completeaza, rectifica si anuleaza actele de stare civila, restabilesc actele care s-au pierdut, pastreaza registrele de stare civila si elibereaza a doua oara ceritificate. Nu toate evenimentele si actiunele care, in conformitate cu legea, influenteaza regimul juridic al persoanei se inregistreaza in organele de inregistrare a actelor de stare civila. De exemplu, lipsirea persoanei de capacitatea de exercitiu din cauza alienatiei mintale sau debilitatii mintale influenteaza asupra starii ei civile, dar despre acest fapt nu se face inscriere la organele de inregistrare a actelor starii civile.

19. Noţiunea şi elementele constitutive ale persoanei juridice.

Persoana juridic ă – o organizaţie distinctă, înzestrată cu patrimoniu propriu destinat realizării scopului propus prin actul de constituire, căreia i se recunoaşte în condiţiile legii capacitatea juridică.

Pentru dreptul civil, „persoană juridică” este subiectul colectiv de drept,adică un colectiv de oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective şi obligaţii civile.

20. Clasificarea persoanelor juridice.

In functie de domeniul de care apartine:

Persoane juridice de drept public

10

Page 11: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

Persoane juridice de drept privat

In functie de scopul Persoanei Juridice:

Persoane juridice cu scop lucrativ Persoane juridice fara scop lucrativ

In functie de nationalitatea Persoanelor juridice:

Persoane juridice autohtone Persoane juridice straine

Dupa intindere:

Supsidiare Cu intreg patrimoniu a persoanei juridice

Persoane juridice cu scop lucrativ:

1. Societatea comercială În nume colectiv; În comandită; Societatea cu răspundere limitată; Societatea pe acţiune.

2. Cooperativa3. Întreprinderea de stat4. Întreprinderea municipală

Pesoane juridice fără scop lucrativ:

1. Asociaţia Obştească; Partide politice; Sindicatul; Patronatul; Asociaţia patronală.

2. Fundaţia3. Instituţia

Instituţia publică Instituţia privată

21. Identificarea persoanei juridice.

Identificarea are două înţelesuri: 1. prin identificarea persoanelor juridice înţelegem instituţia juridică care cuprinde totalitatea

normelor ce reglementează mijloacele şi atributele de individualizare a persoanelor juridice, 2. prin identificare se înţeleg atribute de identificare:

denumirea, sediul, naţionalitatea, contul bancar,

11

Page 12: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

marca, emblema, codul fiscal, telefonul, faxul etc.

Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanenta, din momentul înfiinţării şi până la încetarea ei. Importanţa identificării îşi evidenţiază valenţele în privinţa capacităţii juridice a persoanei (naţionalitate, sediu), în privinţa competentei jurisdicţionale (sediu), a soluţionării operative a tuturor aspectelor legate de încheiere şi executare a actelor juridice.

Natura juridică şi caracterele atributelor de identificareCa natura juridică, atributele de identificare a persoanei juridice fac parte din categoria drepturilor personale nepatrimoniale.Atributele de identificare au următoarele caractere juridice, specifice categoriei de drepturi de care aparţin:- opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor;- inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi nu poate renunţa la ele;

22. Înfiinţarea persoanei juridice.

Prin înființare a persoanei juridice se înțelege procesul legal de creare a subiectului de drept.

Modalități de înființare a persoanelor juridice

1. Crearea directă a persoanelor juridice de către stat prin efectul legii: acest mod de constituire este prevazut expers de lege pentru anumite persoane juridice. Înscrierea lor într-un registru de stat certifică începutul activității persoanei juridice și nu dobîndirea personalității juridice

2. Recunoașterea actelor constituitive de către autoritatea publică competentă :astfel, se crează societățile comerciale, cooperatiste, asociațiile. Organul de stat competent verifică legalitatea actelor prezentate de fondatorii persoanei juridice, îndeplinirea tuturor formalităților stabilite de lege, iar în cazul respectării lor are loc înscrierea în registrul de stat , fondatorilor li se eliberează certificatul de înregistrare.

3. Autorizarea prealabilă de către o autoritate publică a înființării și recunoașterea ulterioară a actelor constituitive publică : pînă la înregistrarea persoanei juridice, trebuie să se obțină autorizația organului de stat care supraveghează activitatea într-un anumit domeniu.

Înregistrarea persoanelor juridice

Art. 63 alin (1) din Codul civil stabilește că persoanele juridice de drept privat nu pot exista pînă la înregistrare. Înregistrarea persoanei juridice în R.M. Se face prin act administrativ.

23. Reorganizarea persoanei juridice.

Reorganizarea este defenitită ca o operațiune juridică ce cuprinde cel puțin două persoane juridice și care produce efecte creatoare, modificatoare ori de încetare a lor.

Persoana juridică poate să se reorganizeze prin fuziune, dezmembrare și transformare.

Reorganizarea prin fuziune

Este o operațiune juridică prin care 2 sau mai multe persoane juridice își unifică patrimoniul într-o singură persoană juridică.

Fuziunea are două forme: contopirea și absorbția.

12

Page 13: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

Fuziunea prin contopire prin care două sau mai multe persoane juridice se unifică pentru a constitui o nouă persoană juridică.

Fuziunea prin absorbție prin care o persoană juridică înglobează (absoarbe) una sau mai multe persoane juridice, care în consecință se dizolvă și este radiată din Registrul de stat.

Reorganizarea prin dezmembrare

Este o operațiune juridică potrivit căreia dintr-o persoană juridică apar două sau mai multe persoane juridice.

Dezmembrarea se face prin divizare și separare.

Dezmembrarea prin divizare o operațiune în care persoana juridică își pierde calitatea de subiect de drept prin dizolvare și se împarte în două sau mai multe persoane juridice.

Dezmembrarea prin separare este o operațiune juridică în care din componența unei persoane juridice care nu se dizolvă și nu-și pierde personalitatea juridică se desprind și iau ființă una sau mai multe persoane juridice.

Transformarea persoanei juridice

Este o operațiune juridică de modificare a formei persoanei juridice.

Persoana juridică înregistrată poate să-și continuie existența sub o altă formă, dacă o astfel de hotărîre este adoptată de organul suprem cu majoritatea indicată de lege. După cum rezultă din operațiunea de transformare, nu are loc trecerea drepturilor și obligațiilor de la o persoană la alta, fiindcă persoana juridică nu dispare, ci își continuă existența intr-o altă formă.

Persoana juridică continuă activitatea cu aceleași drepturi și obligații patrimoniale pe care le avea pînă la transformare.

24. Dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice.

Încetarea activității unei persoane juridice impune parcurgerea a două faze: dizolvarea și lichidarea.

Dizolvarea se reglementează de art. 86-89 din Codul civil și intervine la o anumită dată de la care persoana juridică nu mai poate contracta prin activitate obișnuită , iar lichidarea (Codul civil, art. 90-99) este o procedură de durată care se dischide imediat după dizolvare și pe parcursul căreia se săvîrșesc un șir de operațiuni juridice în vederea terminării tuturor raporturilor juridice și radierii persoanei juridice din registrul de stat.

Sunt evedențiate două moduri de dizolvare: voluntară și forțată.

Dizolvarea voluntară intervine în cazurile:

1. Expirarea termenului pentru care a fost constituită.2. Realizarea scopului pentru care s-a constituit persoana juridică.3. Imposibilitatea realizării scopului.4. Adoptarea hotărîrii de lichidare și dizolvare de către organul competent al persoanei juridice.

Dizolvarea forțată intervine prin act judecătoresc. Dacă în instanță se demonstrează constituirea viciată a persoanei juridice, insolvabilitatea ei, dacă actul de constituire nu corespunde prevederilor legii, dacă persoana juridică nu corespunde formei de organizare stabilite de lege, dacă activitatea ei

13

Page 14: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

contravine ordinii publice, dacă există alte condiții, stabilite de lege, care implică dizolvarea , persoana juridică se va dizolva și va intra în procedura de lichidare.

Potrivit legislației, pentru dizolvarea persoanei juridice de către instanță există două proceduri distincte: una reglementată de Codul civil și cealaltă de Legea insolvabilității.

Art. 87 din Codul civil stabilește temeiurile de dizolvare a persoanei juridice de către instanța judecătorească. Instanța dizolvă persoana juridică dacă:

●constituirea acesteia este viciată;

●actul de constituire nu corespunde prevederilor legii;

●necorespunderea formei juridice de organizare a persoanei juridice prevederilor legale.

Dizolvarea persoanei juridice în temeiul Legii insolvabilității.

Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile, dizolvate și lichidate forțat dacă nu-și pot onora obligațiile de plată față de creditori sau dacă valoarea activelor lor sun mai mici decît valoarea pasivelor.

Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt prevăzute la art. 22 din Legea nr. 632/2001. În sensul acestui articol, instanța de judecată intentează proces de insolvabilitate dacă persoana juridică se află în incapacitate de plată sau este supraîndatorată.

Acțiunea de intentare a insolvabilității o poate face însăși debitorul sau creditorii persoanei juridice incapabile sa-și onoreze obligațiile.

Cererea introductivă se dupe în instanța de judecată, competentă de a examina cazurile de insolvabilitate este Curtea de Apel Economică. Instanța în decursul a 3 zile de la data depunerii este obligată să pronunțe o încheiere de admitere sau de returnare a cererii.

După îndeplinirea acțiunilor preliminare și pregătirea cauzei pentru judecată, instanța examinează cererea introductivă și pronunță o hotărîre privind intentarea procesului de insolvabilitate, ori respingerea cererii, ori lichidarea debitorului.

Intentarea procesului de insolvabilitatea produce un șir de efecte juridice: creanțe neajunse la scadență, debitorul pierde dreptul de a administra, activitatea organelor de conducere se suspendă, se produc alte efecte stabilite de lege.

După destribuirea tuturor bunurilor între persoanele îndreptățite, instanța hotărăște incetarea procesului de insolvabilitate, urmînd ca persoana juridică sa fie radiată din registrul de stat.

25. ?????????????????Noţiunea şi clasificarea obiectelor raporturilor juridice civile.

Raportul juridic, indiferent de natura sa, este o relaţie socială reglementată denorma juridică. Cu alte cuvinte, relaţia nu poate deveni raport juridic fără existenţa uneinorme juridice care să o reglementeze, deoarece există relaţii sociale, cum ar fi cele deprietenie, de colaborare etc, care ţin de domeniul moralei şi nu sunt reglementate denorme juridice. Raportul juridic, aşadar, este o categorie specială de relaţii sociale care apar şi se dezvoltă pe bază de norme juridice.Raportul juridic civjl,_ca orice raport juridic, este o relaţie socială, deoarece intervineintre oameni, fie individual (ca persoane fizice), fie in colectiv (ca persoane juridice);Raportul juridic civil, sub aspectul structurii, cuprinde următoarele trei elemente:

14

Page 15: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

subiectele (părţile), conţinutul şi obiectul.Subiectele sau părţile raportului juridic civil sunt persoanele fizice şi persoanelejuridice, titularii de drepturi şi obligaţii civile.Conţinutul raportului juridic civil reprezintă totalitatea drepturilor subiective şi aobligaţiilor civile pe care le au părţile.Obiectul raportului juridic civil constă in acţiunile ori inacţiunile spre care suntindreptate părţile ori pe care acestea trebuie să le respecte.

26. Definirea şi clasificarea bunurilor.

Bunurile formeaza elementul exterior al raportului juridic. In afara de bunuri obiecte ce deriva din raportul juridic civil sunt valorile personale nepatrimoniale. Unii autori atribuie aceste categorii de obiecte, actiunile si serviciile, astfel obiectele raportului juridic civil se clasifica in 4 categorii:1. Bunuri, inclusiv bani si titluri de valoare2. ServiciiAcestea doua reprezentind obiecte patrimoniale3. Rezultatele activitatii intelectuale4. Drepturi personale nepatrimonialeUltimele doua reprezentind obiecte nepatrimonialeBunurile reprezinta obiectul material al raportului juridic civil.bunurile reprezinta o valoare economica utila, pentru satisfacerea necesitatilor materiale ori spirituale ale omului si care sunt susceptibile de apropiere sub forma dreptului material.Bunurile pot fi clasificate dupa mai multe criterii:1. In functie de regimul circulatiei juridiceA. Bunuri ce sa afla in circuitul civil (care pot fi dobindite sau instrainate prin acte juridice)B. Bunuri supuse unui regim special de circulatie ( armele, monumentele, etc)C. Bunuri scoase din circuitul civil ( apele, spatiul cosmic, etc)2. Dupa natura lor juridica:A. Bunuri mobileB. Bunuri imobile ( nemiscatoare, care au asezare fixa)3. Dupa posibilitatea schimbarii destinatiei lor:A. Bunuri divizibile ( ce pot fi schimbate dupa destinatie, dee xemplu stofa, terenurile, etc )B. Bunuri indivizibile ( destinatia carora nu poate fi schimbata, de exemplu automobilul)4. Dupa modul cum pot fi inlocuite:A. Bunuri fungibile ( ce pot fi cintarite, de exemplu banii, griul, etc)B. Bunuri nefungibile ( ce nu pot fi inlocuite, de exemplu tablourile, apartamentele, etc)5. Dupa posibilitatea folosirii sau consumarii substantei acestor bunuriA. Bunuri consumptibile ( produse materiale, alimentare, etc)B. Bunuri neconsumptibile ( cladiri, utilaje, etc)6. Dupa posibilitatea producerii de fructe civileA. Bunuri frugifereB. Bunuri nefrugifere7. Dupa corelatia intre bunuriA. Bunuri principale ( ce pot exista de sine statator, televizorul, casa, etc)B. Bunuri accesorii ( ce nu poate exista separat, cheia de la automobil, etc)8. Dupa modul determinariiA. Bunuri determinate individual ( cartea, calculatorul, etc)B. Bunuri determinate generic ( ce pot fi cintarite, determinate, 10 m, 10 kg, etc)9. Dupa modul de percepereA. Bunuri corporale (adica cele ce au o existenta materiala)B. Bunuri incorporale ( ce nu au o existenta materiala, drepturile patrimoniale, si nepatrimoniale)

15

Page 16: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

10. Dupa domeniul in care se afla bunurileA. Bunuri ale domeniului public ( cele ce apartin statului, unitatilor administrativ teritoriale, sunt inalienabile, insesizabile, si inprescriptive)B. Bunuri ale domeniului privat ( cele ce apartin persoanelor fizice si juridice inclusiv statului si unitatilor administrativ teritoriale care deja sunt alienabile prescriptibile si sesizabile)11. Dupa criteriul financiar-economicA. Mijloace economice ( fondurile fixe, si circulante)B. Surse ale mijloacelor economice ( capital propriu, capital atras)In afara de aceste clasificari, codul civil mai prevede si bunuri simple alcatuite dintro singura unitate si bunuri complexe, atunci cind mai multe bunuri formeaza un tot intreg. Pe linga aceasta codul civil mai reglementeaza categoria de universalitate de bunuri, prin care se desemneaza o masa de bunuri, care sunt supuse unor reguli identice ( taxiuri, etc)Bunurile si modul lor de clasificare sunt reglementate in normele aticolelor 285-298 din Codul Civil.

27. Banii şi titlurile de valoare.

Banii sunt o categorie speciala de bunuri, ce constituie instrumentul general al schimbului. Conform codului civil banii sunt atribuiti categorii de bunuri mobile, corporale, determinate generic, fungibile, consumptibile. Banii in calitate de bun pot face obiectul atit al drepturilor reale cit si al celor de creante. De cele mai dese ori banii fac obiectul dreptului de proprietate si a dreptului de uzufruct. Banii sunt categorie speciala de bunuri ce reprezinta echivalentul general celorlate bunuri. Banii sunt bunuri mobile, corporale, determinate generic, fungibile si consumtibile. In afara de bani in circuitul civil se afla si alte documente banesti precum titluriled e valoare. Titlul de valoare reprezinta un document banesc , ce atesta dreptul patrimonial sau raporturile de imprumut si care prevede de regula plata baneficiului, in forma de dividente sau procente precum si posibilitatea transmiterii catre alte persoane a drepturilor financiare si de alta natura nascute din acest drept. 

Titlurile de valoare este un document banesc care atesta dreptul patrimonial, drepturi ce nu pot fi realizate fara prezentarea acestui titlu. Titlurile se emit in forme stabilite de lege, poseda atribute stabilite de lege, se pot afla in circuitul civil. Sunt 3 categorii: T.de valoare la purtator (nu are indicat titularul, drepturile fiind exercitate de posesor), T.de valoare la ordin (emise la ordinal unui persoane), T.de valoare nominative (se indica précis persoana care poate sasi foloseasca drepturile). Din titluri de valoare fac parte: Actiunea(T.de valoare emis de o societate pe actiuni aratind aprtenenta unei parti din capital actionarului), Obligatiunea( dreptul posesorului de a primi de la eminent pretul ei nominal si un procent fix din acest pret). Cecul (dispozitie scrisa data de eminent, de a plati beneficiarului suma indicata).

28. Definiţia actului juridic civil.

Actul juridic civilConform Art. 195 din Codul Civil, actul juridic civil este manifestarea de catre persoanele fizice si juridice a vointei indreptate spre nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor civile. Statutul actelor juridice este reglementat de Art. 195-241 al Codului CivilMijloacele de manifestare a vointei interne pentru aparitia unui act juridic pot fi divizate in 3 grupe: 1. Exprimarea nemijlocita verbala sau scrisa a vointei interne ( eliberarea procurei, intocmirea testamentului, etc)2. Exprimarea relativa a vointei interne ( cind persoana prin comportamentul sau arata vointa de a

16

Page 17: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

incheia acte juridice )3. Exprimarea vointei prin tacere Actul juridic poate fi perceput in 2 sensuri:1. Prin manifestarea de vointa2. Prin consemnarea manifestarii de vointaActele juridice pot fi materializate prin 3 tipuri de acte:1. Conventia ( care reprezinta un acord de vointa intre 2 sau mai maulte persoane pt a crea un raport juridic) codul civil a sustituit termenul de conventie prin act juridic civil2. Contractul ( de asemenea reprezinta un acord de vointa intre 2 sau mai multe persoane) in dreptul civil al republicii moldova termenii de conventie si contract reprezinta sinonime.3. Tranzactia ( reprezinta actul prin care se solutioneaza un litigiu aparut intre partile unui raport juridic civil)

29. Clasificarea actului juridic civil.

Ca si bunurile actele juridice civile la fel pot fi clasificate in mai multe categorii, dupa mai multe criterii de clasificare:1. Dupa numarul partilor participanteA. Unilaterale ( manifestarea de vointa a unei singure persoane, testamentul, procura)B. Bilaterale ( cind vointa este manifestata de 2 parti, Contractul de vinzare-cumparare)C. Multilaterale ( cind sunt implicate 3 sau mai multe persoane, contractul de societate, de activitate in comun) 2. Dupa scopul urmarit:A. Cu titlu oneros ( o persoana transmite alte persoane un bun ce are un echivalent economic in schimbul unui alt bun, contractul de vinzare-cumparare) - comutative si aleatoriiB. Cu titlu gratuit - liberalitati si acte dezinteresateTabel2. De administrare ( sunt actelerin care se urmareste De dispozitie Dupa continutul lor: A. Acte patrimoniale ( ce au un continut economic)B. Nepatrimoniale (ce nu au continut economic, procura de a reprezenta pe cineva) Dupa raporturile intre ele:A. Acte principale ( de sine statatoare)B. Acte strict personale ( ce nu pot fi incheiate de catre alte persoane, deedxemplu casatoria)C. Accesorii ( acte ce depind de alte acte juridice si nu au o existenta proprie,d eecxemplu gajul)Dupa modul de formare:A. Act consensual ( care se incheie prin simpla manifestare de vointa) B. Act juridic solemn ( care se incheie numai prin indeplinirea unor anumite formalitati)C. Act juridic real ( unde se cere transmiterea bunului)Dupa modalitatea de formare:A. Incheiate personalB. Incheiate de sine statatorIn legatura cu cauza:A. Acte cauzeleB. Acte abstracte( ale caror valabilitate nu depinde deedxistenta cauzei, de exemplu donatia)Dupa modul de executare:A. Cu executare imediataB. Cu executare succesiva

17

Page 18: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

30. Condiţiile de valabilitate a actului juridic civil.

Conditiile de valabilitate a actului juridicPentru ca actul juridic sa fie valabil el trebuie sa indeplineasca o serie de conditii esentiale stabilite dee lege sau dde parti pentru valabilitatea lui. Conditiile de valabilitate sunt:1. Corespunderea actului juridic prevederilor legii, ordinii publice si bunurilor moravuri.2. Capacitatea persoanelor dea incheia actul juridic3. Consimtamintul valabil al persoanei de a incheia actul juridic4. Obiectulactului jurici de a fi determinabil si licit5. Cauza actului juridic civil6. Forma actului juridic civil

31. Forma actului juridic.

. Forma- este conditi a actului juridic din cazurile prevazute de lege. Sunt 3 feluri de forme: forma ceruta p-u valabilitatea actului juridic, pentru probarea actului, opozabilitatea fata de terti(formalitatile ce trebuie indeplinite in scopul ocrotirii persoanelor care nu au legatura cu contractul). Actele juridite pot avea forma scrisa, verbala, tacere, scrisa cu autentificare notariala sau inclusa in registru de stat. Nerespectarea tuturor acostor contitii trage la nulitatea actului juridic.

32. Nulitatea actului juridic.

Nulitatea este o sanctiune care desfiinteaza actul juridic in cazul in care aceste a fost incheiat cu nerespectarea conditiilor de valabilitate cerute de lege. Nulitatea actelor juridice se incadreaza in 2 mari categorii. Nulitate absoluta sanctiune a actului juridic civil care poate fi invocata de orice persoana interesata si care consta in faptul ca actunile savirsite cu scopul de a da nastere, a modifica sau astinge un raporj juridic nu produce efecte juridice. Nulitatea relativa (sanctiune aplicata actului juridic intocmit cu nerespectarea unei norme juridice care ocroteste un interes particular, individual, stabilita in favoarea unei anumite persoane. Alta clasificare: nulitate totala : desfiinteaza actul juridic in intrgime, nulitate partialaDesfiinteaza dor o parte din efectele actului juridicNulitatea relativa (sanctiune aplicata actului juridic intocmit cu nerespectarea unei norme juridice care ocroteste un interes particular, individual, stabilita in favoarea unei anumite persoane. Aceasta nulitate poate fi invocate doar de un cerc restrins de persoane, poate fi acoperita prin confirmarea actului si poate fi invocat doar inautru termenului de prescriptie. Exemple : acte incheiate de persoane cu capacitate restrinsa de exercitiu, incheiate prin dol, eroare, violenta.Nulitatea absoluta sanctiune a actului juridic civil care poate fi invocata de orice persoana interesata si care consta in faptul ca actunile savirsite cu scopul de a da nastere, a modifica sau astinge un raporj juridic nu produce efecte juridice. Daca nulittea este invocate de un tert atunci el trebuie sa dovedeasca interesul sau in nulitatea actului respective. Nu poate fi acoperita prin confirmare (chiar daca subiectii sunt de accord cu actul juritic acesta se declara nul-exceptie casatoria, norme din codul familiei). Poate fi invocate oricind indifferent de timpul care sa scurs. Sunt nule deasemenea actele juridice fictive (care nu produc efecte juridice), simulatorii (incheat cu intentia de a ascunde ceva-un bun care trebu de confiscat), actele juridical incheiate de persoane fara capacitate de exercitiu, fara a se respecta forma ceruta de lege, indreptate spre limitare unei pesoane in capacitatea de folosinta si exercitiu.Nulitatea acului juridic trebuie deosebite de alte cause similare ca : rezolutiunea (desfiinteaza actul pe modiv de nerespectare a unei obligatii contractuale avin character retroactiv), Rezilierea (desfiinteaza actul ca rezultat al nerespectarii unei obligatii, fac effect doar viitor), Revocarea (desfacerea voluntare pentru viitor a actului juridic de ambele parti), Caducitatea (lipsirea de effect a unui act juridic din motive

18

Page 19: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

independente de vointa partilor), Inopozabilitatea (desfacerea actului juridic in urma nerespectarii cerintelor de publicitate a actului juridic).Efectele nulitatii actului juridic civil Efectele nulităţii unui act juridic sunt aceleaşi, indiferent dacă este vorba de o nulitate absolută sau de o nulitate relativă, constând în desfiinţarea totala sau partiala actului juridic şi a raportului juridic creat prin act. Actul juridic poate inceta cu efect retroactiv (efectele produse de la inceputul efectelor actului sunt anulate si si situatia restabilita), alt efet este restitutia bilaterala (fiecare parte trebuie sa restituie tot ceea ce aprimi in baza actului sau sa plateasca contravoaloarea prestatiei), si alte efecte : persoane in a care interes sa declarat nulitatea este obligata sa repare celelaltei parti prejudiciile aduse.

33. Noţiunea şi importanţa reprezentării.

Un act juridic poate fi încheiat personal sau prin reprezentant. Împuternicirile reprezentantului rezultă din lege, din act juridic sau din împrejurările în care acţionează.    (2) Actul juridic încheiat de o persoană (reprezentant) în numele unei alte persoane (reprezentat) în limitele împuternicirilor dă naştere, modifică sau stinge drepturile şi obligaţiile civile ale reprezentatului.     (3) Dacă actul juridic este încheiat în numele unei alte persoane, părţii cu care a contractat reprezentantul nu i se poate opune o lipsă a împuternicirilor dacă reprezentatul a creat astfel de împrejurări în virtutea cărora această parte presupunea cu bună-credinţă existenţa unor asemenea împuterniciri.     (4) Dacă la încheierea unui act juridic reprezentantul nu prezintă împuternicirile sale, actul produce efecte nemijlocit pentru persoana reprezentată doar în cazul în care cealaltă parte trebuia, pornind de la împrejurările în care s-a încheiat actul, să presupună existenţa reprezentării. Aceeaşi regulă se aplică şi atunci cînd pentru cealaltă parte persoana contractantului nu are importanţă.    (5) Este interzisă încheierea prin reprezentant a actului juridic care, după natura lui, urmează a fi încheiat nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui încheiere prin reprezentant este interzisă expres de lege. ...un procedeu de tehnică-juridică prin care o persoană, numită reprezentant, încheie acte juridice cu terții în numele și în contul unei alte persoane, numită reprezentat, avînd drept consencință producerea directă în persoana reprezentantului a efectului actelor juridice.

34. Subiecţii raportului juridic de reprezentare.

Reprezentat (orice persoană juridică/fizică,care încredințeaza unei alte persoane,savîrsirea în numele său unor acte normative);

Reprezentant (persoana fizică/juridică împuternicită să facă în numele reprezentatului anumite acte juridice);

Terțul (orice persoana fizică/juridică, inclusiv statul, și unitatea administrativ-teritorială, în raport cu care, drept rezultat al acțiunilor reprezentantului, nasc, se modifică ori se sting drepturi și obligații ale reprezentatului).

35. Scopul reprezentării, tipurile raporturilor juridice la reprezentare şi interdicţia de a încheia acte juridice prin reprezentare.

Scopul reprezentarii consta in ...săvîrșirea unor acte juridice de către o persoană în numele și în contul unei alte persoane în lipsa ei fără ca aceasta din urmă să fie prezentă.

19

Page 20: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

Tipurile raporului juridic:

1.Între reprezentant și reprezentat;

2.Între reprezentant și terț;

3.Între reprezentat și terț.

36. Clasificarea reprezentării.

După izvorul său:

Reprezentarea legală,puterea persoanei de a reprezenta o altă persoană rezultă din lege fără a fi necesară procura.

Reprezentarea convențională,o persoană (reprezentatul)împuternicește o altă persoană(reprezentantul)să încheie acte juridice în numele și pe contul său.Puterea de reprezentare se demonstreaza prin act juridic unilateral,numit procură,sau bilateral,numit contract.

Dupa întinderea puterii de a reprezenta:

Reprezentarea generală,numită și reprezentare totală,este aceea în care reprezentantul poate face orice act juridic în numele reprezentatului.Această formă de reprezentare se realizează de către părinți și adoptatori în numele minorului sub 7 ani,precum și tutorele persoanei declarate incapabile.

Reprezentarea specială,numită și reprezentare parțială,este aceea în care reprezentantul poate face un anumit act juridic sau cîteva acte juridice(cumpărarea unui imobil,a unui automobil sau a unor acțiuni.).

Alte criterii de clasificare:

Reprezentarea de drept privat dacă se stabilește între particulari(pers. fizice și juridice).

Reprezentarea de drept public dacă se stabilește între stat și,pe de o parte, și particulari pe de altă parte.

Reprezentarea perfectă este atunci cînd reprezentantul acționează din numele și contul reprezentatului,iar reprezentarea imperfectă,atunci cînd reprezentantul lucrează în nume propriu,dar pe seama reprezentatului(comisionul,consignația).

Reprezentarea voluntară este atunci cînd voința reprezentatului joacă un rol dominant ăn stabilirea raportului de reprezentare.

Reprezentarea obligatorie se caracterizează prin faptul că raporturile de reprezentare se nascidependent de voința ambelor părți.

37. Temeiurile apariţiei reprezentării şi durata împuternicirilor.

Temeiurile apariţiei

20

Page 21: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

-Manifestarea voinței persoanei reprezentate;

-Desemnarea în funcție a persoanei care are atribuția de reprezentare;

-Relațiile părintești,de tutela sau curtelă;

Act unilateral din care rezultă împuternucirea este procura emisa în temeiul art.252 din Codul Civil

Act bilateral care dă naștere unor raporturi de reprezentare este contractul.Contracte care țin relații de reprezentare sunt: contractul de mandat,contractul de agenție comercială.

Durata imputernicirilor

Procura

-Împuternicirile există atît cît este valabilă procura,care se eliberează pe termen pe cel mult 3 ani.

-Dacă termenul de valabilitate nu este indicat în procură,aceasta este valabilă timp de un an de la data întocmirii.

-Procura în care nu este indicată data întocmirii nu are valoare juridică.

-Procura eliberată pentru încheierea unor acte juridice în afara R.M și autentificată notarial este valabilă pînă la anularea ei de către persoana care a eliberat-o.

Daca rezultă dintr-un act bilateral(contract),împuternicirile sunt valabile pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.

38. Procura.

Noțiunea de procură:

Codul Civil definește,la art.252,procura ca înscris întocmit pentru atestarea împuterniciriilor conferite de reprezentat uni sau mai mulți reprezentanți prin care se deleagă dreptul de a încheia acte juridice în numele și pe contul primului.

Forma procurii:

Procura este un act juridic scris(art.252 alin.(1)).Lipsa unei procuri în formă scrisă lipsește reprezentatul,reprezentantul și terțul de dreptul de a demonstra prin martori existența ei(art.211).Procura persoanei fizice și procura persoanei juridice se eliberează în scris sub semnatura privată,iar în cazul cînd reprezentatul dorește sau legea prevede ,se va întocmi în formă autentică.

Procură generală este procura prin care reprezentatului i se acorda împuterniciri de a încheianorice act juridic cu un bun al său.

Procură specială este procura prin care reprezentantului i se delegă împuternicirea de a încheia acte concrete.

Procură de bază este procura prin care reprezentatul delegă reprezentantului dreptul de a încheia acte juridice.Reprezentantul trebuie să săvîrșească personal acțiuniile indicate în procură.

Procură de substituire este procura prin care reprezentantul transmite împuternicirea către o alta persoană,numita substitutitor.

Acțiunea procurii încetează ,de regulă odată cu săvîrșirea acțiunilor pentru a căror efectuare a fost eliberată.Pe lîngă această regulă,art.255 din Codul civil stabilește ca valabilitatea procurii încetează și la:

-expirarea termenului ei;

21

Page 22: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

-revocării împuternicirilor de către reprezentat; -renunțarea reprezentantului de a executa împuternicirile delegate; -dizolvării persoanei juridice care a avut calitatea de reprezentat/reprezentant; -decesul,declararea dispariției făra urmă persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau

calitatea de reprezentant.

39. Noţiunea şi importanţa termenelor în dreptul civil.

    Articolul 259. Instituirea termenului    (1) Termenul se instituie prin lege, hotărîre judecătorească sau prin acordul părţilor.     (2) Indiferent de temeiul apariţiei, termenul se calculează după regulile stipulate în prezentul titlu.

40. Calcularea termenelor.

    Articolul 260. Modul de stabilire a termenului    Termenul se instituie prin indicare a unei date calendaristice, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi sigur că se va produce.    Articolul 261. Începutul curgerii termenului    (1) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.    (2) Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen. Regula se extinde şi asupra zilei de naştere la calcularea vîrstei.

    Articolul 262. Diferitele modalităţi ale termenului    (1) Prin jumătate de an ori semestru se înţeleg 6 luni, prin trimestru – 3 luni, prin jumătate de lună – 15 zile, prin decadă – 10 zile.     (2) Dacă termenul este stipulat printr-o perioadă şi o fracţiune din această perioadă, fracţiunea se calculează la urmă.    (3) În cazul în care este indicat începutul, mijlocul sau sfîrşitul lunii, se are în vedere data de întîi, de cincisprezece sau, respectiv, ultima zi a lunii.    Articolul 263. Calcularea termenelor de un an şi de o lună    Dacă termenele de un an şi de o lună se calculează fără a se ţine cont de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are 30 de zile şi anul – 365 de zile.    Articolul 266. Prelungirea termenului    În cazul prelungirii, termenul nou se calculează din momentul expirării termenului precedent.

41. Clasificarea termenelor.

42. Noţiunea şi clasificarea termenelor de prescripţie.

    Articolul 267. Termenul general de prescripţie extinctivă     (1) Termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.    (2) Acţiunile privind apărarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai în cazurile expres prevăzute de lege.    Articolul 268. Termenele speciale de prescripţie extinctivă     Se prescriu în termen de 6 luni acţiunile privind:    a) încasarea penalităţii;    b) viciile ascunse ale bunului vîndut;

22

Page 23: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

    c) viciile lucrărilor executate în baza contractului de deservire curentă a persoanelor;    d) litigiile ce izvorăsc din contractul de transport.    e) repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti.

    Articolul 269. Prescripţia în cazul viciilor construcţiei    (1) În contractul pentru executarea de lucrări, dreptul ce se naşte din viciul construcţiei se prescrie în termen de 5 ani.     (2) În contractul de vînzare-cumpărare, dreptul ce se naşte din viciul construcţiei nu se prescrie înainte de trecerea a 5 ani de la executarea lucrării de construcţie.    (3) Pentru viciile materiilor prime sau ale materiilor livrate, destinate realizării unei construcţii, care au cauzat viciul acesteia, dreptul se prescrie în termen de 5 ani.    Articolul 270. Interzicerea modificării termenului de prescripţie                           extinctivă sau a modului de calculare    Actul juridic privind modificarea termenului de prescripţie extinctivă sau a modului de calculare ori privind renunţarea la dreptul de a invoca prescripţia este nul.

43. Expirarea termenului.   

  Articolul 264. Expirarea termenului    (1) Termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului.    (2) Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii.    (3) Termenul stabilit în săptămîni expiră în ziua respectivă a ultimei săptămîni.    (4) Termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acţiunea trebuie săvîrşită la o organizaţie, termenul expiră la ora cînd această organizaţie, în conformitate cu normele stabilite, încheie programul de lucru.     (5) În cazul în care este mai scurt de o zi, termenul expiră la expirarea unităţii de timp respective. Dispoziţia a doua din alin.(4) se aplică în modul corespunzător.    (6) Documentele depuse la oficiile poştale sau telegrafice pînă la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu depunerea la poştă transmiterea textului documentului prin teletip, fax şi prin alte mijloace de comunicaţie.    Articolul 265. Expirarea termenului într-o zi de odihnă    Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sîmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare, la locul executării obligaţiei este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare.

44. Noţiunea dreptului subiectiv civil.

Notiunea dreptului subiectiv civilOrice prerogativa a fiintei umane de a actiona in societate - drepturile omuluiDrepturile subiective - prin dreptul subiectiv civil definim posibilitatea recunoscuta subiectului activ, de a se comporta in limitele prerogativelor pe care legea le recunoast, cit si posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv o comportare corespunzatoare, iar in caz de nevoie putind face apel la forta coercitiva ( care este obligatorie, impusa prin forta) a statului.

45. Mijloacele de exercitare a dreptului subiectiv civil şi de executare a obligaţiilor.

Prin exercitarea drepturilor subiective civile se intelge realizarea de catre titularul dreptului subiectiv civil, a continutului acestui drept.

23

Page 24: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

Exercitarea drepturilor subiective civile poate fi efectuata prin mijloace ce corespund comportamentului ales de subiect, aceste mijloace sunt de 2 tipuri:A. RealeB. JuridicePrin mijloace reale de exercitare a drepturilor intelegem actiunile ( concrete) ce sunt savirsite de subiect, dar nu imbraca forma actului juridic.Mijloacele juridice sunt cele care imbraca forma actelor juridice civile.Executarea obligatiilor civile este corelativa cu exercitarea dreptului de o alta persoana. 

46. Principiile de exercitare a drepturilor subiective civile şi de executare a obligaţiilor civile.

Principiile de exercitare a drepturilor subiective civile:1. Idei necesare exercitarii in general a drepturilor. Avem 3 principii dee xercitare a drepturilor :1. Principiul legalitatii garantat de art. 9 alin. 1, om baza caruia persoanele trebuies a-si exercite drepturile in stricta corespundere cu prevederile legii.2. Principiul respectarii ordinii publice si a bunelor moravuri, in exercitarea drepturilor si executarea obligatiilor.3. Principiul bunei credinte de exercitare a drepturilor.Drepturile trebuie exercitate in limite firesti, adica cele stabilite de legi. Regula generala la exercitarea drepturilor civile este ca aceasta exercitare sa nu prejudicieze, sa nu incalce, dreptul altor persoane.

47. Limitele de exercitare a drepturilor subiective civile. Abuzul de drept.

Prin abuz de drept, intelegem fapta ilicita de exercitare a drepturilor subiective, contrar scopului lor social economic, a legii sau altor reguli de convietuire sociala. Abuzul de drept are diferite forme evidentiiundu-se 2 esentiale:1. Exercitarea unui drept subiectiv exclusiv in scopul pagubirii unei alte persoane. ( shicanare) 2. Abuzul prin care nu se urmareste scopul de a prejudicia o alta persoana, dar care in mod obiectiv prejudiciaza dreptul altei persoane. 

48. Apărarea drepturilor civile.

Drepturile civile pot fi aparate prin 2 cele mai importante mijloace: prin actiunea in justitie, care nu trebuie limitata nici intrun mod, si pe cale administrativa, dar numai in cazurile expres prevazute de lege. Mijloacele de aparare a drepturilor civile, sunt prevazute in art. 11 din codul civil. 

    Articolul 11. Metodele de apărare a drepturilor civile    Apărarea dreptului civil se face prin:    a) recunoaşterea dreptului;    b) restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului şi suprimarea acţiunilor prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui;    c) recunoaşterea nulităţii actului juridic;    d) declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică;    e) impunerea la executarea obligaţiei în natură;    f) autoapărare;    g) repararea prejudiciilor;    h) încasarea clauzei penale;    i) repararea prejudiciului moral;    j) desfiinţarea sau modificarea raportului juridic;    k) neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică;

24

Page 25: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

    l) alte căi prevăzute de lege.

49. Noţiunea de patrimoniu. (Caracterele juridice ale patrimoniului).

In sens economic patrimoniul desemneaza. Totalitatea de bunuri ce constituie averea.In sens juridic desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic evaluate in bani ce apartin unei persoane.Patrimoniului ii sunt caracteristice 4 caractere juridice:1. Universalitatea juridica ceea ce inseamna ansamblul de drepturi si obligatii.2. Orice persoana are un patrimoniu, pot fi titulari doar pers fizice si juridice bunurile nefiind titulare de patrimoniu.3. Unicitatea patrimoniului in virtutea caruia orice persoana are doar un patrimoniu.

4.Inalienabilitatea patrimoniului comform careia patrimoniul persoanei nu poate fi instrainat ca urmare a faptului ca el este indisolubil legat de persoana.

50. Funcţiile patrimoniului.

Functiile patrimoniului1. Explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal .2. Explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal si cu titlu particular.3. Constituie gajul general al creditorilor chirografari.

51. Conţinutul patrimoniului. (Drepturile patrimoniale.)

Drepturile patrimoniale se clasifica:1. Drepturi reale care sint drepturi subiective patrimoniale care confera titularului anumite prerogative recunoscute de lege asupra unui bun pe care acesta le poate exercita in mod nemijlocit fara interventia altor persoane.2. Drepturile de creanta care sunt drepturile patrimoniale in baza carora creditorul poate pretinde debitorului o anumita conduita respectiv sa dea sa faca ori sa nu faca ceva.Drepturile reale se impart:1. Drepturi reale principale: de proprietate de uzufruct, de uz si de abitatie, dreptul de servitute de superficie.2. Dreapturile reale accesorii , dreptul de gaj si ipoteca.

52. Definirea posesiunii.

Posesiunea - dobindirea prin exercitarea voita a stapinirii de fapt a bunului. Posesiunea se dobindeste atit in baza unor acte juridice cit si in baza unor acte materiale in urma carora persoana devine posesorul bunului. Posesiunea se dobindeste prin asa acte : calcarea, ingradirea, punerea de semne, cultivarea imobilului.Pierderea posesiunii este reglementata in art 314 prin 2 cai: 1. Prin vointa posesorului - posesorul transfera voluntar bunul, posesorul abandoneaza bunul.2. Contrar vointei posesorului in cazul disparitiei bunului.

53. Efectele juridice ale posesiunii.

25

Page 26: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

 Obligaţiile şi drepturile pe care le are posesorul de bună-credinţă în legătură cu predarea bunului    (1) Posesorul de bună-credinţă care nu are dreptul să posede bunul sau care a pierdut acest drept este obligat să-l predea persoanei îndreptăţite. În cazul în care persoana îndreptăţită nu-şi realizează dreptul, iar posesorul consideră pe bună dreptate că trebuie să păstreze posesiunea în continuare, fructul bunului şi drepturile aparţin posesorului.    (2) Posesorul de bună-credinţă poate cere titularului de drept compensarea îmbunătăţirilor, dacă acestea nu pot fi separate fără a se aduce prejudicii bunului, intervenţiilor, sarcinilor, impozitelor şi a altor cheltuieli suportate pe parcursul posesiunii de bună-credinţă a bunului, care nu se compensează prin folosirea bunului şi a fructelor obţinute, ţinîndu-se cont de fructele care nu au fost percepute din culpa lui. Această regulă se aplică şi cheltuielilor ce au avut ca urmare sporirea valorii bunului dacă sporul valorii încă mai exista la momentul predării bunului.    (3) Posesorul de bună-credinţă poate să nu predea bunul pînă cînd revendicările lui nu vor fi satisfăcute.Obligaţiile pe care le are posesorul de rea- credinţă în legătură cu predarea bunului    (1) Posesorul de rea-credinţă trebuie să predea titularului de drept atît bunul, cît şi fructul bunului. El este obligat să compenseze contravaloarea fructelor pe care nu le-a obţinut din culpa sa. Aceste prevederi nu exclud alte pretenţii împotriva posesorului de rea-credinţă.    (2) Posesorul de rea-credinţă poate cere compensarea cheltuielilor aferente bunului doar în cazul în care acestea, la momentul predării, duc la îmbogăţirea titularului de drept.

 Transmiterea posesiunii în virtutea succesiunii    Posesiunea se transmite în virtutea succesiunii în forma în care se afla la persoana fizică sau juridică succedată.    Stingerea posesiunii    (1) Posesiunea încetează dacă posesorul a renunţat definitiv şi expres la stăpînirea de fapt a bunului sau pierde în alt mod stăpînirea de fapt asupra lui.    (2) Imposibilitatea temporară de a exercita stăpînirea de fapt a bunului nu duce la încetarea posesiunii.

54. Noţiunea şi caracterele juridice ale proprietăţii.

Prin Dreptul de proprietate definim acel drept subiectiv ce confera titularului dreptul de exercitare in putere proprie si in interes propriu a atributelor de posesie, folosinta si dispozitie asupra bunurilor sale in limitele stabilite de lege.Caracterele juridice ale dreptului de proprietate:1. Caracterul absolut, ce semnifica faptul ca este opozabil tertilor, ceea ce inseamna ca ultimii, Sunt obligati sa nu faca nimic de natura sa-l incalce.2. Caracterul exclusiv, conform caruia proprietarul poseda deplinele drepturi asupra bunului sau. 3. Caracterul perpetuu, conform caruia dreptul de proprietate nu este limitat in timp, existind atita cit exista bunul.

55. Atribuţiile dreptului de proprietate (împuternicirile proprietarului).

Atributele dreptului de proprietate art. 315 din Codul civilAtributele dreptului de proprietate sunt urmatoarele:1. Dreptul de posesiune - atribut ce permite proprietarului de a stapini bunul in fapt, adica cu putere proprie si conform modul cum el considera ca trebuie sa foloseasca acest bun.2. Dreptul de folosinta, in baza caruia proprietarul poate intrebuinta bunul in interesul sau, percepindu-i fructele civile.

26

Page 27: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

Regula generala a acestui atribut este ca proprietarul este in drept sa foloseasca bunul ori sa nul foloseasca, iar in cazurie expres prevazute de lege este obligat sal foloseasca.3. Dreptul de dispozitie, ce reprezinta posibilitatea proprietarului de a stabili statutul juridic al bunului.

56. Obiectele dreptului de proprietate.

Obiectele dreptului de proprietateIn calitate de obiecte ale dreptului de proprietate pot fi numai bunurile ce au un continut economic. In legislatia in vigoare, nu sunt enumerate nemijlocit bunurile, ce pot face obiectul dreptului de proprietate. De rind cu aceasta in calitate de obiect al raporturilor de proprietate in primul rind pot fi numai bunurile mobile si imobile. Obiectele dreptului de proprietate trebuie sa fie bunuri corporale. Analizind calitatile ce trebuie sa le detina obiectele dreptului de proprietate, putem afirma ca in ceasta calitate pot fi toate ce pot insusi calitatea de marfa, ca rezultat al muncii omului. 

57. Regimul juridic al bunurilor domeniului public şi privat.

Proprietatea fiind unica poate apartine diferitor subiecte, precum particularilor, persoanelor fizice si juridice, statului, si unitatilor administrativ teritoriale. Dib aceste considerente art. 9 din constitutie reglementeaza 2 tipuri de proprietate, cea publica si cea privata. Trebuie sa analizam regimul juridic al bunurilor din domeniul public si cel din domeniul privat:1. Domeniul privat, in corespundere cu art. 296 din codul civil, in calitate de bunuri ale domeniului privat sunt bunurile asupra carora titularii exercita dreptul de proprietate in mod exclusiv si perpetuu. Aceste bunuri reprezinta 3 caractere juridice:A. Caracterul alienabil, adica le pot fi obiect a, oricarui act juridic civil, cu exceptiile prevazute de lege, arme sau alte bunuri care sunt restrinse incdirculatia civila.B. Caracterul prescriptibil, conform caruia titularii pot sa isi apere dreptul incalcat prin inaintarea unei actiuni in instanta in termenul stabilit de lege.C. Caracterul sesizabil conform caruia aceste bunuri pot fi urmaritedde catre creditori. 2. Domeniul public, sunt bunurile incluse prin lege in aceasta categorie, sau atunci cind prin natura lor sunt de uz sau de interes public. Art. 296.

Aceste bunuri au 4 caractere:A. Caracter inalienabil, nu pot fi incluse in circuitul civil si nu pot constitui obiect al raportului juridic.B. Caracterul imprescriptibil, fapt ce denota imposibilittea dobindirilor prin uzucapiunea. C. Caracter insezibabil comform careia bunurile domeniului public nu pot fi urmarite de creditori.D. Aflarea bunurilor in domeniul public este reglementata prin lege. Art. 127 alin. 4

58. Noţiunea şi categoriile modalităţilor dreptului de proprietate.

Notiunea si categoriile modalitatilor dreptului de proprietate: definim ca situatii cind 2 sau mai multe subiecte detin dreptul de proprietate asupra aceluiasi bun, sau dreptul de proprietate, se afla in situatie de incertitudine temporara. Se disting 3 categorii a mod,aitatikor dreptului de proprietate:1. Proprietatea comuna2. Proprietatea anulabila3. Proprietatea rezolubilaProprietatea anulabila este foarte apropiata de cea rezolubila avind in vedere incertitudinea dreptului de proprietate ce poate fi desfiintat oricind. Proprietatile anulabile sunt acelea care sunt detinute prin acte ce pot fi lovite de nulitate relativa. Precum prin viciere consimtamintului. Art. 224, nerespectarea conditiilor privind capacitatea sau discernamintul. Incalcarea limitelor imputernicirilor. Art. 226., prin leziune art. 230 si altele. Prin rezolutiune se considera caarctul este incheiat prin conditie rezolutorie, daca realizarea conditiei

27

Page 28: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

atrage desfiintarea actului juridic si restabilirea situatiei existente pina la incheierea lui. De exemplu donatia incheiata in stare de nevoie.

59. Noţiunea dreptului de proprietate comună.

Dreptul de proprietate comuna, este acea proprietate juridica a dreptului de proprietate care se caracterizeaza prin faptul ca toate prerogativelesau atributele dreptului acesta apartin impreuna si concomitent mai mult persoane. In calitate de obiecte pot fi atit bunuri mobile cit si cele imobile. Dreptuld e proprietate comuna se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:1. Titulari ai dreptului de proprietate comuna sun cel putin 2 persoane2. Intinderea dreptului fiecarui titular este precis delimitata sub forma de cote parti3. Bunul ce constituie obiectul dreptului de proprietate comuna nu este divizat in materialitatea sa. Temei de aparitie a unei proprietati comune, poate servi atit legea cit si actul juridic. Codul civil cunoaste 2 forme a proprietatii comune: 1. Proprietate comuna pe cote parti, cind sunt stabilite cotele parti.2. Proprietate comuna in devalmasie,cind nu sunt stabilite cotele parti.

60. Dreptul de proprietate comună pe cote-părţi.

Dreptul de proprietate pe cote parti este acel drept de proprietate care apartine la 2 sau mai multe persoane, exprimate in cote ideale asupra unui bun nefractionat in materialitatea sa. Codul civil divizeaza proprietatea comuna pe cote parti in obisnuita sau temporara si fortata sau perpetua. Cea mai raspundita este cea obisnuita sau temporara. Obiecte ale dreptului de proprietate comuna pe cote parti a cetatenilor pot fi orice bun cu exceptia celor care conform legii nu pot fi in proprietatea acestora. Case, obiecte, etc..

    Articolul 346. Cota-parte în proprietatea comună                             pe cote-părţi     (1) Fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părţi ideale din bunul comun. Cotele-părţi sînt prezumate a fi egale pînă la probă contrară. Dacă bunul a fost dobîndit printr-un act juridic, nu se va putea face probă contrară decît prin înscrisuri.    (2) Coproprietarul care a făcut din contul său, cu acordul celorlalţi coproprietari, bunului comun îmbunătăţiri inseparabile are dreptul să ceară modificarea respectivă a cotelor-părţi sau compensarea cheltuielilor.    Articolul 347. Folosinţa bunului proprietate comună pe                            cote-părţi    (1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună pe cote-părţi în măsura care nu schimbă destinaţia lui şi nu aduce atingere drepturilor celorlalţi coproprietari.     (2) Modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin acordul coproprietarilor sau, în caz de divergenţe, prin hotărîre judecătorească în baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor.    (3) Coproprietarul este în drept să ceară în posesiune şi folosinţă o parte din bunul comun corespunzător cotei sale, iar în caz de imposibilitate, să ceară coproprietarilor care posedă şi folosesc bunul plata unei compensaţii echitabile.     (4) Coproprietarul care exercită în mod exclusiv folosinţa bunului comun fără acordul celorlalţi coproprietari poate fi obligat la plata unei despăgubiri.     Articolul 348. Fructele produse de bunul proprietate comună                           pe cote-părţi     (1) Fructele produse de bunul proprietate comună pe cote-părţi se cuvin tuturor coproprietarilor proporţional cotei-părţi deţinute dacă aceştia nu au stabilit altfel.    (2) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile de producere sau de culegere a fructelor are

28

Page 29: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

dreptul la compensarea acestor cheltuieli de către coproprietari proporţional cotei lor părţi.     Articolul 349. Beneficiile şi sarcinile proprietăţii comune                           pe cote-părţi    Coproprietarii vor împărţi beneficiile şi vor suporta sarcinile proprietăţii comune pe cote-părţi proporţional cotei lor părţi.

61. Dreptul de proprietate comună în devălmăşie.

Drept de proprietate in devalmasie este acel drept de proprietate ce apartine a doua sau mai multa persoane, asupra bunului ce le tin in proprietate. Acestea ramin nefractionate in materialitatea lor, de asemenea nefiind determinata nici cota parte ideala din dreptul de proprietate. Devalmasia tine de anumite relatii existente intre titularii dreptului, in primul rind relatiile de familie. 

    Articolul 366. Dispoziţii generale cu privire la proprietatea                            comună în devălmăşie     (1) În cazul în care dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-părţi ideale din bunul comun, proprietatea este comună în devălmăşie.    (2) Proprietăţii comune în devălmăşie se aplică în modul corespunzător dispoziţiile cu privire la proprietatea comună pe cote-părţi dacă prezenta secţiune nu prevede altfel.    Articolul 367. Folosinţa bunului proprietate comună în                           devălmăşie    Fiecare coproprietar devălmaş are dreptul de a folosi bunul comun potrivit destinaţiei acestuia, fără a limita dreptul celorlalţi coproprietari dacă în contract nu este prevăzut altfel.    Articolul 368. Actele de conservare şi administrare a                           bunului proprietate comună în devălmăşie    Oricare dintre proprietarii devălmaşi este prezumat a avea consimţămîntul celorlalţi pentru efectuarea oricăror acte de conservare şi administrare a bunului proprietate comună în devălmăşie dacă legea sau contractul nu prevede altfel.    Articolul 369. Actele de dispoziţie asupra bunurilor                             proprietate comună în devălmăşie    (1) Fiecare din coproprietarii devălmaşi poate dispune de bunul mobil proprietate comună în devălmăşie dacă acordul încheiat între ei nu prevede altfel.    (2) Pentru actele de dispoziţie asupra bunurilor imobile proprietate comună în devălmăşie este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmaşi.    (3) Actul juridic de dispoziţie încheiat de unul dintre coproprietarii devălmaşi poate fi declarat nul dacă se face dovadă că cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre acordul care limitează dreptul de dispoziţie, despre faptul că ceilalţi coproprietari devălmaşi sînt împotriva încheierii actului juridic sau că nu a fost cerut acordul la înstrăinarea imobilelor.    Articolul 370. Împărţirea bunului proprietate comună în                           devălmăşie     Împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului. Pînă la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal.    Articolul 371. Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor    (1) Bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri.    (2) Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară.    Articolul 372. Proprietatea personală a fiecăruia dintre soţi    (1) Bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobîndite de ei în

29

Page 30: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobîndit.    (2) Bunurile de folosinţă individuală (îmbrăcăminte, încălţăminte şi altele asemenea), cu excepţia bijuteriilor şi a altor obiecte de lux, sînt bunuri personale ale soţului care le foloseşte, chiar dacă sînt dobîndite în timpul căsătoriei din contul mijloacelor comune ale soţilor.    (3) Bunurile fiecăruia dintre soţi pot fi declarate proprietate a lor comună în devălmăşie dacă se constată că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune investiţii care au sporit simţitor valoarea acestor bunuri.    Articolul 373. Determinarea părţilor din proprietatea comună                            în devălmăşie a soţilor în caz de împărţire a                            bunurilor    (1) În cazul împărţirii bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor, părţile lor se consideră egale.     (2) Bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor pot fi împărţite atît la divorţ, cît şi în timpul căsătoriei. Împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei nu afectează regimul juridic al bunurilor care vor fi dobîndite în viitor.

62. Noţiuni generale privind limitele de exercitare a dreptului de proprietate.

Mijloacele de aparare a dreptului de proprietate in doctrina juridica sunt actiunile prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile care sunt aduse dreptului sau si sa asigure exercitarea lui in conditii normale.1. Mijloacele reale - urmaresc restabilirea dreptului de posesiune, de folosinta sid e dispozitie. Aici fac partedoua actiuni si anume, actiunea in revendicare, actiunea negatorie si actiunea confesorie.2. Mijloace obligationale - cind dintre proprietar si tert exista raporturi obligationale. De exemplu actiunea privind repararea prejudiciului cauzat proprietarului.3. Mijloace prevazute de unele institutii ale dreptului civil, cum ar fi dreptul de proprietate aparat in cazul aparitiei persoanei declarate disparute fara urma sau declarata moarta.4. Mijloace prevazute de lege care au ca scop protejarea dreptului de proprietate de stingerea lui.

63. Caracteristica generală a dreptului de vecinătate.

    Proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngă respectarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce influenţe reciproce.) Proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influenţa pe care o exercită asupra bunului său gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, căldura, vibraţia sau o altă influenţă similară provenită din terenul vecin dacă nu împiedică proprietarul în folosirea bunului sau dacă încalcă nesemnificativ dreptul acestuia.

Proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcţii sau instalaţii despre care se poate afirma cu certitudine că prezenţa şi utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său. Dacă construcţia sau instalaţia a fost ridicată respectîndu-se distanţa de la hotar stabilită de lege, demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută doar în cazul în care afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident.

Dacă există pericolul prăbuşirii construcţiei de pe terenul vecin peste terenul său, proprietarul poate cere vecinului să ia măsurile necesare pentru prevenirea acestui pericol.    Acoperişul trebuie să fie construit astfel încît apa, zăpada sau gheaţa să cadă exclusiv pe teritoriul proprietarului.

30

Page 31: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

    Fructele căzute din pomi sau arbuşti pe terenul vecin se consideră fructe de pe acel teren. 

Proprietarul terenului poate să taie şi să-şi oprească rădăcinile de arbori şi de arbuşti care au pătruns la el de pe terenul vecin. Aceeaşi regulă se aplică şi ramurilor de arbori şi de arbuşti ce atîrnă de pe terenul vecin.    (2) Dreptul prevăzut la alin.(1) nu se acordă proprietarului în cazul în care rădăcinile şi ramurile nu împiedică folosirea terenului său.

Orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism sau, în lipsă, conform obiceiului locului, astfel încît să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.    (2) Arborii, cu excepţia celor mai mici de doi metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii, trebuie sădiţi la distanţa stipulată de lege, de regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului, dar care să nu fie mai mică de 2 metri de linia de hotar.

64. Conţinutul dreptului de vecinătate

65. Noţiunea şi sistemul mijloacelor juridico-civile de apărare a dreptului de proprietate.

Revendicarea de către proprietar  a bunurilor sale    (1) Proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia.    (2) Posesorul poate refuza să predea bunul dacă el sau posesorul mijlocit pentru care posedă are dreptul preferenţial de posesiune în raport cu proprietarul. Revendicarea bunului poate fi aplicată în raport cu cel care are un drept superior dacă acesta a obţinut bunul prin violenţă sau prin dol.    (3) De la momentul încetării bunei-credinţe, iar în cazul posesorului de rea-credinţă de la momentul dobîndirii posesiunii, posesorul răspunde faţă de proprietar pentru prejudiciul cauzat prin faptul că din vina lui bunul s-a deteriorat, a pierit sau nu poate fi restituit din alt motiv.    (4) În legătură cu revendicarea bunului proprietarului se vor aplica în modul corespunzător prevederile art.307, 310-312.    (5) Dacă a dobîndit posesiunea prin samavolnicie sau prin săvîrşirea unei infracţiuni, posesorul răspunde faţă de proprietar în conformitate cu normele privind răspunderea delictuală.Revendicarea de către proprietar a bunurilor aflate în posesiunea unui dobînditor de bună-credinţă    (1) Dacă un bun a fost dobîndit cu titlu oneros de la o persoană care nu a avut dreptul să-l înstrăineze, proprietarul poate să-l revendice de la dobînditorul de bună-credinţă numai în cazul în care bunul a fost pierdut de proprietar ori de persoana căreia bunul a fost transmis de proprietar în posesiune sau dacă i-a fost furat unuia ori altuia, sau a ieşit în alt mod din posesiunea acestora, fără voia lor.    (2) Dacă bunurile au fost dobîndite cu titlu gratuit de la o persoană care nu avea dreptul să le înstrăineze, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile în toate cazurile.    (3) Banii, titlurile de valoare la purtător şi bunurile dobîndite la licitaţie nu pot fi revendicate de la un dobînditor de bună-credinţă.Cererea privind înlăturarea încălcărilor care nu sînt legate de privarea de posesiune    (1) Dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau executarea acestei cerinţe este imposibilă.    (2) Dacă există temei de a presupune că se vor face încălcări ulterioare, proprietarul poate intenta o acţiune negatorie.    (3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) nu se aplică dacă proprietarul trebuie, în temeiul legii şi al drepturilor unor alte persoane, să admită influenţa asupra bunului.

31

Page 32: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

66. Acţiunea în revendicare ca mijloc de apărare a dreptului de proprietate.

Actiunea in revendicareActiunea in justitie aflata la indemina proprietarului bunului impotriva posesorului sau impotriva altei persoane care detine bunul respectiv, fara drept.Particularitati:Este imprescriptibila, adica nu poate fi introdusa oricind;Poate introduce actiunea in revendicare numai titularului dreptului de proprietate;Pentru imobile, dovada dreptului se poate face prin extrasul din registrul bunurilor imobile;Proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietar si restituirea lucrului;

67. Acţiunea negatorie ca mijloc de apărare a dreptului de proprietate.

Actiune negatorieActiunea in justitite aflata la indemina proprietarului bunului impotriva persoanei ( piritului) ce pretinde ca are un drept real ( uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea sa, obligindu-l sa inceteze exercitarea lui nelegitima.Particularitati:Este imprescriptibila, adica poate fi introdusa oricind;Poate introduce actiunea negatorie numai titularul dreptului de proprietate;Pentru imobile, dovada dreptului se poate face prin extrasul din registrul bunurilor imobile;

Actiunea confesorieActiunea in justitie aflata la indemina unei persoane ce pretinde ca are un drept real (uzufruct, uz, abilitate, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea altei persoane ( piritului), obligindu-l sa permita exercitarea lui nelegitima.Particularitati:Nu este reglementata expres in codul civil;Se introduce impotriva titularului dreptului de proprietate( pirit);Se introduce de persoana ce pretinde ca este titularului unui drept real asupra bunului altuia ( reclamat);Protejeaza drepturile reale ( uzufruct, uz, abitatie, servitute si superficie);

68. Dreptul de uzufruct.

Dreptuld e uzufruct este dreptul unei persoane ( uzufructuar) de a folosi pentru o perioada determinata sau determinabila bunul unei alte peraoane ( nudul proprietar) si de a culege fructele bunului, intocmai ca proprietarul, cu indatorirea de a-i conserva substanta.Dobindirea: prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege, dispozitiile in materie de carte funiciara fiind aplicabile.Obiectul: orice bunuri mobile si imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota- parte din aceasta. Apararea: printr-o actiune confesorie. Termenul stabilit de lege sau actul juridic:- in favoarea unei persoane fizice - cel mult viager; ( pe viata)- in favoarea unei persoane juridice - cel mult 30 de ani;Dreptul de servituteReglementare: Art. 428-442 CC

69. Dreptul de servitute.

32

Page 33: Drept Civil - Intrebari Si Raspunsuri Examen Partea Generala.[Conspecte.md]

Dreptul de servitute este sarcina care greveaza un imobil ( terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar ( teren dominant).Dobindirea: numai in temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune ( cu exceptia celor neaparente si negative);Obiectul: sarcina impusa asupra unui fond ( teren) pentru utilitatea unui alt fond invecinat, care apartine unui alt proprietar;Clasificarea:Aparente - se cunosc prin semne exterioare ( carare,canal, apeduct);Neaparente - nu se atesta prin semne ( interzicerea de a contrui un zid);Continue- al caror exercitiu este sau poate fi continuu fara a fi necesara fapta omului ( scurgerea apelor de ploaie, apeductul);Necontinue - pentru a caror existenta este necesara fapta omului ( de trecere,dce a lua apa din lac);Pozitive - ce indreotatesc pe proprietarul terenului dominant sa faca in mod direct anumite acte de folosinta pe terenul aservit ( sa treaca singur sau cu mijloace de transport);Negative - ce impun proprietarului terenului aservit anumite restrictii in exercitiul dreptului sau de proprietate ( de a nu construi pe terenul ce-i aoartine careva cladiri mai inalte decit inaltimea stipulata sau mai aproape de o anumita distanta);Foma actului: numai autentica;Stingerea servitutii:1. Consolidare ( ambele terenuri ajung sa aiba acelasi proprietar)2. Renuntarea proprietarului terenului dominant;3. Expirarea termenului;4. Rascumpararea;5. Imposibilitatea de exercitare;6. Neuz pentru o perioada de 10 ani;7. Disparitie a oricarei utilitati a lor;8. Expropriere a terenului aservit daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat bunul expropriat;

70. Dreptul de superficie.

Dreptul de superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia in vedere edificarii si exploatarii unei constructii, deasupra si sub acest teren sau a exploatarii unei constructii existente;Dobindirea: prin act juridic ( act unilateral, precum testamentul), precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege.Obiectul: suprafata de teren pe care urmeaza sa se contruiasca si cea necesara exploatarii constructiei sau suprafata de teren aferenta si cea necesara exploatarii constructiei sau suprafata de teren aferenta si cea necesara exploatarii constructiei edificate; Stingera dreptului : - la expirarea dreptului;- prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane;- in alte cazuri prevazute de lege;Efectele stingerii dreptului: constructia aflata pe teren se transmite de drept proprietarului acestuia. 

33