drept civil

5

CUPRINS

I. ELEMENTE DE TEORIA GENERALA DREPTULUI .....................................................13

CAPITOLUL 1 DEFINI IA I SISTEMUL DREPTULUI ........................15

1.1. Semnifica iile no iunii de drept ........................................15 1.2. Diviziunile dreptului ........................................................16 1.3. Ramurile dreptului............................................................18 1.4. Principalele sisteme de drept............................................21Întreb ri i teste .......................................................................24 Bibliografie .............................................................................24

CAPITOLUL 2 NO IUNEA DE STAT...........................................................26

2.1. Defini ia statului...............................................................26 2.2. Statul de drept i func iile sale .........................................27 2.3. Forma statului ..................................................................28Întreb ri i teste .......................................................................31 Bibliografie .............................................................................31

CAPITOLUL 3 NORMA JURIDIC ..............................................................32

3.1. Defini ie i tr s turi specifice...........................................32 3.2. Structura normei juridice..................................................33 3.3. Clasific ri ale normelor juridice.......................................35

3.3.1. Criteriul ramurii de drept ........................................35 3.3.2. Criteriul for ei juridice a actului normativ ..............36 3.3.3. Criteriul structurii logice .........................................36 3.3.4. Criteriul sferei de aplicare.......................................38 3.3.5. Criteriul conduitei prescrise ....................................39

6

3.4. Ac iunea normei juridice..................................................41 3.4.1. Ac iunea în timp a normelor juridice.......................41 3.4.2. Ac iunea în spa iu a normelor juridice ....................46 3.4.3. Ac iunea normelor juridice asupra persoanelor......47

3.5. Izvoarele de drept .............................................................48 3.5.1. Actele normative ......................................................48 3.5.2. Obiceiul (cutuma) ....................................................50 3.5.3. Jurispruden a (practica judiciar ) ..........................51 3.5.4. Doctrina...................................................................51

3.6. Interpretarea normelor juridice.........................................52 3.6.1. Defini ia i necesitatea interpret rii ........................52 3.6.2. Clasificarea interpret rii normelor juridice............54 3.6.3. Metode de interpretare a normelor juridice ............57

Întreb ri i teste .......................................................................62 Bibliografie .............................................................................65

II. CARACTERIZAREA GENERALA DREPTULUI CIVIL ROMÂN............................. 67

1. DEFINI IA I OBIECTUL DREPTULUI CIVIL .........69 2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL................................74 3. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE

RAMURI DE DREPT........................................................77 Întreb ri i teste .......................................................................80 Bibliografie .............................................................................82

III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL ............................... 83

CAPITOLUL 1 P R ILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL ....................... 87

1.1. No iune...............................................................................87 1.2. Capacitatea de folosin a persoanei fizice.........................88

1.2.1. No iune .......................................................................88 1.2.2. Începutul capacit ii de folosin ...............................90 1.2.3. Sfâr itul capacit ii de folosin ................................91 1.2.4. Îngr diri ale capacit ii de folosin .........................95

1.3. Capacitatea de exerci iu a persoanei fizice.........................98 1.4. Persoana juridic . .............................................................103

1.4.1. No iune .....................................................................103

7

1.4.2. Clasific ri ale persoanelor juridice ........................... 107 1.4.3. Înfiin area persoanelor juridice ................................. 109 1.4.4. Reorganizarea persoanei juridice.............................. 110 1.4.5. Încetarea persoanei juridice ...................................... 111

Întreb ri i teste ......................................................................... 114 Bibliografie ............................................................................... 116

CAPITOLUL 2 CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL ............... 117

2.1. Drepturile subiective civile. Clasific ri.............................. 117 2.1.1. Criteriul opozabilit ii ............................................... 117 2.1.2. Criteriul con inutului ................................................. 119 2.1.3. Criteriul gradului de certitudine conferit

titularilor.................................................................... 126 2.2. Obliga iile civile. Clasific ri .............................................. 126

2.2.1. Criteriul obiectului .................................................... 126 2.2.2. Criteriul gradului de opozabilitate ............................ 129 2.2.3. Criteriul sanc iunii ..................................................... 130 2.2.4. Criteriul structural .................................................... 131

Întreb ri i teste ......................................................................... 134 Bibliografie ............................................................................... 136

CAPITOLUL 3 OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. BUNURILE .............................................................................138

3.1. No iunea de bun. ..............................................................138 3.2. Clasific ri ale bunurilor....................................................139

3.2.1. Bunuri mobile i bunuri imobile ..............................139 3.2.2. Bunuri aflate în circuitul civil i bunuri

scoase din circuitul civil ..........................................142 3.2.3. Bunuri determinate individual i bunuri

determinate generic. ................................................143 3.2.4. Bunuri fungibile i bunuri nefungibile. ....................145 3.2.5. Bunuri consumabile i bunuri neconsumabile. ........146 3.2.6. Bunuri frugifere i bunuri nefrugifere......................147 3.2.7. Bunuri corporale i bunuri necorporale. .................148

8

3.2.8. Bunuri divizibile i bunuri indivizibile. ....................148 3.2.9. Bunuri principale i bunuri accesorii. .....................149


CAPITOLUL 4 IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET ................................................152

4.1. Clasificare ........................................................................152 4.2. Faptele juridice licite ........................................................153

4.2.1. Gestiunea de afaceri ................................................153 4.2.2. Plata lucrului nedatorat ...........................................155 4.2.3. Îmbog irea f r just cauz (f r just temei).........156

4.3. Faptele juridice ilicite.......................................................157 4.3.1. R spunderea pentru fapt proprie ...........................158 4.3.2. R spunderea civil delictual pentru fapta

altei persoane...........................................................160 4.4. Evenimentele....................................................................163 Întreb ri i teste .......................................................................164 Bibliografie .............................................................................165

IV. ACTUL JURIDIC CIVIL ........................................ 167

CAPITOLUL 1 NO IUNE I CLASIFICARE...............................................169

1.1. No iunea de act juridic civil............................................169 1.2. Clasific ri ale actelor juridice civile................................170

1.2.1. Criteriul num rului p r ilor.....................................170 1.2.2. Criteriul scopului urm rit la încheierea lor ............173 1.2.3. Subclasificarea actelor juridice încheiate

cu titlu oneros ..........................................................174 1.2.4. Subclasificarea actelor juridice încheiate

cu titlu gratuit ..........................................................175 1.2.5. Criteriul efectelor produse ......................................177 1.2.6. Criteriul importan ei ................................................178 1.2.7. Criteriul con inutului ..............................................179

9

1.2.8. Criteriul formei de încheiere....................................179 1.2.9. Criteriul momentului producerii efectelor...............1821.2.10. Criteriul raportului existent între ele .....................183 1.2.11. Criteriul reglement rii i denumirii lor legale ......183 1.2.12. Criteriul modului de executare ..............................184 1.2.13. Criteriul leg turii cu modalit ile ..........................185


CAPITOLUL 2 MODALIT ILE ACTULUI JURIDIC CIVIL.................190

2.1 Termenul ..........................................................................190 2.1.1. Clasific ri.................................................................191 2.1.2. Efectele termenului...................................................193

2.2 Condi ia ............................................................................194 2.2.1. Clasific ri.................................................................194 2.2.2. Efectele condi iei ......................................................1992.2.3. Compara ie între termen i condi ie ........................202

2.3 Sarcina..............................................................................203 2.3.1. Clasific ri i efecte ..................................................203 2.3.2. Compara ie între condi ie i sarcin ........................204


CAPITOLUL 3 CONDI IILE ACTULUI JURIDIC CIVIL ........................208

3.1. No iune.............................................................................208 3.2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil .......................209 3.3. Consim mântul ...............................................................210

3.3.1 Consim mântul i voin a juridic ............................210 3.3.2. Condi iile consim mântului ....................................213 3.3.3. Viciile de consim mânt ...........................................216

a) Eroarea ..................................................................216 b) Dolul ......................................................................221 c) Violen a ..................................................................223 d) Leziunea .................................................................225

3.4. Obiectul actului juridic civil ............................................227 3.5. Cauza actului juridic civil. ...............................................230 3.6. Forma actului juridic civil ................................................232

3.6.1. No iune .....................................................................232

10

3.6.2. Forma cerut ad validitatem....................................234 3.6.3. Forma cerut ad probationem .................................235 3.6.4. Forma cerut pentru opozabilitate fa de ter i.......235


CAPITOLUL 4 EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL............................239

4.1. No iune.............................................................................239 4.2. Principiul for ei obligatorii...............................................239 4.3. Principiul irevocabilit ii actului juridic civil ..................241

4.3.1. Con inut....................................................................241 4.3.2. Excep iile de la irevocabilitatea contractelor ..........243 4.3.3. Excep iile de la irevocabilitatea actelor

unilaterale................................................................244 4.4. Principiul relativit ii efectelor actului juridic civil ........246

4.4.1. Con inut....................................................................246 4.4.2. Avânzii-cauz ...........................................................247

a) Succesorii universali i succesorii cu titlu universal ......................................................247

b) Succesorii cu titlu particular ....................................248 c) Creditorii chirografari..............................................249

4.4.3. Excep ii aparente de la principiul relativit iiefectelor actelor juridice civile ................................250

4.4.4. Stipula ia pentru altul ..............................................257 Întreb ri i teste .......................................................................259 Bibliografie .............................................................................261

CAPITOLUL 5 NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL .........................262

5. 1. No iune............................................................................262 5.2. Delimitarea nulit ii de alte cazuri

de ineficacitate a actului juridic.......................................263 5.2.1 Raportul dintre nulitate i rezolu iune....................263 5.2.2 Raportul dintre nulitate i reziliere ........................265 5.2.3 Raportul dintre nulitate i caducitate .....................265 5.2.4 Raportul dintre nulitate i revocare .......................266

11

5.3. Clasific ri ale nulit ii ......................................................267 5.3.1 Clasificarea nulit ii dup întinderea

efectelor sale ..........................................................267 5.3.2 Clasificarea nulit ii dup cum este

sau nu prev zut de lege .......................................268 5.3.3 Clasificarea nulit ii în func ie de felul

condi iei de validitate nerespectate .......................269 5.3.4 Clasificarea nulit ii în func ie de natura

interesului ocrotit...................................................269 5.4. Cauzele nulit ii................................................................272 5.5. Efectele nulit ii ...............................................................273

5.5.1 Principiul retroactivit ii........................................274 5.5.2 Principiul repunerii în situa ia anterioar .............276 5.5.3 Principiul conform c ruia un act nul nu poate

produce nici un efect ..............................................277 Întreb ri i teste .......................................................................280 Bibliografie .............................................................................281

V. PRESCRIP IA EXTINCTIV ............................ 283

1. CONSIDERA II GENERALE .........................................285 1.1. No iune ............................................................................285 1.2. Justificare.........................................................................288 1.3. Reglementare...................................................................289 1.4. Efecte...............................................................................290

2. DOMENIUL PRESCRIP IEI EXTINCTIVE ................292 3. TERMENELE DE PRESCRIP IE EXTINCTIV ........294 4. CURSUL PRESCRIP IEI EXTINCTIVE. .....................297

4.1. Începutul prescrip iei extinctive .......................................297 4.2. Suspendarea prescrip iei extinctive ..................................300 4.3. Întreruperea prescrip iei extinctive...................................303 4.4. Repunerea în termen.........................................................305 4.5. Împlinirea prescrip iei extinctive .....................................307 Întreb ri i teste .......................................................................308 Bibliografie .............................................................................312

I. ELEMENTE DE TEORIA GENERALA DREPTULUI

14

ELEMENTE DE TEORIA GENERALA DREPTULUI

CAPITOLUL 1 DEFINI IA I SISTEMUL DREPTULUI

CAPITOLUL 2 NO IUNEA DE STAT

CAPITOLUL 3 NORMA JURIDIC

15

1.1 Semnifica iile no iunii de drept

Ca membru al unei colectivit i, omul a sim it nevoia de a crea, la început în form embrionar i apoi din ce în ce mai evoluat , reguli, norme care s îi cârmuiasc existen a, astfel încât interac iunea cu ceilal i oameni s îl prejudicieze cât mai pu in (sîi provoace cât mai pu ine neajunsuri). Astfel, ac iunile sale au încetat a mai fi cu des vâr ire libere, ci au început s fie restric ionate de diferite reguli, menite s fac posibil coexisten aîn cadrul unei colectivit i.

Când colectivitatea de oameni s-a organizat ca stat, aceste reguli au articulat un sistem, o construc ie normativ pe care o denumim drept.

În primul s u sens, no iunea de drept desemneaztotalitatea regulilor de conduit impuse de stat în scopul reglement rii rela iilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se define te prin raportare la obiectul s u (regulile de conduit ).

Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit moment dat, într-un stat, constituie dreptul pozitiv. Astfel, dreptul pozitiv românesc cuprinde toate reglement rile adoptate de statul român i aplicabile ast zi. Dreptul pozitiv nu cuprinde, deci, reglement ri ie ite deja din vigoare sau înc neadoptate.

În al doilea sens, no iunea de drept reprezintprerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a

DEFINI IA I SISTEMUL DREPTULUI1

16

avea o anumit conduit i de a pretinde celorlal i o anumit conduit .

Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii ca: ”am dreptul la burs ” sau “am dobândit dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se define te prin raportare la persoana care exercit prerogativa respectiv .

În sfâr it, într-un al treilea sens, cuvântul drept desemneaz tiin a social care studiaz statul iregulile adoptate de el, institu iile politice i juridice, principiile generale de conducere i reglementare a societ ii.

Este sensul în care folosim aceast no iune când ne referim la disciplina de studiu “drept civil”.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “drept” provine din latin , dar nu din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat în sensul s u figurat, i anume: f r ocoli uri, potrivit regulii, corect, potrivit drept ii.

1.2 Diviziunile dreptului

Normele juridice care alc tuiesc dreptul sunt interdependente, apar in unui organism unitar. Ele nu pot fi nici în elese, nici interpretate f r luarea în considerare a întregului sistem c ruia îi apar in. În pofida unit ii sale, dreptul obiectiv cunoa te, totu i, o serie de diviziuni.

O prim diviziune a dreptului îl împarte în drept intern(expresie a voin ei unei societ i date, organizate ca stat) i dreptinterna ional.

Dreptul intern cunoa te împ r irea tradi ional în drept public i drept privat. Astfel, dreptul public cuprinde normele

17

juridice care guverneaz organizarea statului, raporturile dintre stat i particulari precum i raporturile dintre diferitele organisme ale

statului. În raporturile cu cet enii s i, statul î i exercit puterea suveran ; acestea sunt, îndeob te, raporturi de subordonare.

Spre exemplu, raportul juridic dintre stat i un contribuabil este un raport juridic fiscal, apar inând dreptului public. Statul, prin organismele sale, este cel care fixeaz i percepe impozitul care urmeaz a fi pl tit, i tot el stabile te sanc iunile aplicabile în caz de neplat .Dreptul privat cuprinde normele care guverneaz

raporturile dintre paticulari. Astfel sunt, de exemplu, raporturile ce se nasc între cump r tor i vânz tor cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cump rare. Raporturile de drept privat sunt, de obicei, raporturi de egalitate juridic , în sensul c nici una dintre p r i nu î i poate impune voin a juridic celeilalte. Statul poate însparticipa i el la asemenea raporturi juridice, atunci când ac ioneaznu în virtutea puterii sale suverane, ci ca persoan juridic .

Spre exemplu, un minister poate încheia un contract de prest ri-servicii cu o echip de zugravi, care se angajeazca, în schimbul unei remunera ii, s zugr veasc o anumitcl dire a ministerului. Cu toate c la acest raport juridic particip i statul, acesta este un raport juridic de drept privat, în care p r ile sunt pe picior de egalitate juridic .

Fiecare diviziune a dreptului intern se subîmparte în ramuri de drept. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe ramuri de drept se g sesc la intersec ia dintre cele dou diviziuni, cuprinzând atât norme de ordine public menite s r spund unui interes general, al întregii comunit i, cât i norme de drept privat, ce r spund unor interese particulare.

18

Dreptul interna ional cuprinde, la rândul s u, dreptul interna ional public, având ca obiect de studiu raporturile dintre state, i dreptul interna ional privat, având ca obiect rela iile private dintre cet eni ai unor state diferite ori care au bunuri sau interese în state diferite.

1.3. Ramurile dreptului

Ramura de drept este un ansamblu de norme juridice legate între ele prin obiectul de reglementare (grupul de rela ii sociale pe care îl reglementeaz ) i metoda de reglementare.

Iat cele mai importante ramuri de drept public:Dreptul constitu ional cuprinde normele juridice care reglementeaz organizarea i componenele autorit ilor statului, sistemul electoral, drepturile i îndatoririle fundamentale ale cet enilor. Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementeaz organizarea i desf urarea activit ii organelor administra iei de stat i a serviciilor publice. Dreptul fiscal cuprinde normele juridice care reglementeaz rela iile referitoare la întocmirea, aprobarea i executarea bugetului de stat, dezvoltarea economico-social i acoperirea unor nevoi publice. Dreptul penal cuprinde normele juridice care incrimineaz faptele antisociale grave, denumite infrac iuni, pedepsele aplicabile infractorilor i alte m suri ce se pot lua în cazul s vâr irii acestor fapte.

De re inut c victima unei infrac iuni poate fi un particular ; dar raportul juridic de drept penal nu se na te între autorul infrac iunii i victima infrac iunii, ci întotdeauna între stat, ca

19

reprezentant al societ ii, i infractor. De aceea, raportul juridic de drept penal nu este niciodat un raport între particulari.

Dreptul procesual penal cuprinde normele juridice care reglementeaz desf urarea procesului penal atât în faza procesului penal cât i a judec ii. Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care reglementeaz activitatea de judecare a cauzelor civile i de executare a hot rârilor pronun ate în aceste cauze.

Dreptul securit ii sociale reglementeaz raporturile juridice de asigurare social (asigurarea de s n tate, ajutorul de omaj, indemniza iile de na tere, dreptul la pensie etc.) i pe cele de asisten social (ajutoare sociale pentru persoanele cu venituri mici, cantine sociale, institu ii de asisten social , protec ia persoanelor cu handicap etc.)

Ramurile de drept privat cuprind, în principiu, normele juridice care reglementeaz raporturile dintre particulari. Cu toate acestea, unele ramuri de drept privat au în componen a lor i norme de ordine public , menite a servi unui interes general i care reglementeaz raporturi juridice în care intervine i societatea organizat ca stat.

Dreptul civil cuprinde normele juridice care reglementeaz raporturile patrimoniale inepatrimoniale stabilite între persoane fizice i juridice aflate pe picior de egalitate juridic .

Este cea mai cuprinz toare ramur a acestei diviziuni a dreptului, din care s-au despris, în timp, celelalte ramuri de drept privat.

Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementeazraporturile juridice ce izor sc din actele i faptele considerate de lege ca fiind fapte de comer , precum i

20

raporturile juridice la care particip persoanele ce au calitatea de comerciant. Dreptul muncii cuprinde normele ce reglementazraporturile sociale de munc n scute din contractul individual de munc .

Asemenea raporturi juridice privesc: felul muncii, locul muncii, salarizarea, celelalte drepturi i obliga ii ale salaria ilor iangajatorilor etc.

Dreptul muncii cuprinde, în subsidiar, i o serie de norme de ordine public (cum ar fi, de exemplu, normele de protec ia muncii sau normele privind examenul medical obligatoriu al salaria ilor).

Dreptul familiei cuprinde normele care reglementeazraporturile decurgând din c s torie, rudenie, filia ie, adop ie, precum i normele privind ocrotirea minorilor sau a persoanelor f r discern mânt.

i dreptul familiei cuprinde o serie de norme de ordine public , de protec ie a interesului general (în special normele de ocrotire a unor categorii de persoane). Chiar i dup integrarea normelor de drept al familiei în Codul civil, ramura dreptului familiei î i va p stra autonomia, în raport cu dreptul civil.

Drept obiectiv

Drept public:

Drept privat:

- drept constitu ional- drept administrativ - drept fiscal - drept penal - dreptul securit ii sociale- dreptul procesual

- drept civil- dreptul muncii - drept comercial - dreptul familiei

21

1.4. Principalele sisteme de drept

De i dreptul intern este rezultatul voin ei suverane a societ ii respective, organizate ca stat, exist totu i unele coordonate fundamentale comune tuturor sistemelor de drept. Mai mult decât atât, prin conven ii interna ionale i prin constituirea unor organisme interna ionale, ori aderarea la asemenea organisme (cum este, de exemplu, Uniunea European ), statele consimt s î iarmonizeze sistemele interne de drept cu unele reglement ri unitare, înl turând diferen ele de reglementare i accenuând elementele comune. Cu toate acestea, pot fi înc deosebite anumite familii de drept, cu tradi ii i mecanisme de func ionare diferite. Astfel, în dreptul comparat se recunoa te, îndeob te, existen a a trei mari sisteme de drept: dreptul romano-germanic, dreptul anglo-saxon idreptul religios.

Dreptul romano-germanic (continental), c ruia îi apar ine i sistemul nostru de drept, este dreptul Europei continentale, dar î i g se te aplicarea i în unele ri din America Latin , Orientul Apropiat sau nordul Africii.

R d cinile sale se afl în dreptul roman i în cutumele germanice. Caracteristic pentru dreptul romano-germanic este faptul c izvorul fundamental de drept este actul normativ, legea în sens larg, adic regula scris , adoptat de organele abilitate ale statului. Potrivit art. 123 alin. 2 din Constitu ie, “judec torii sunt independen i i se supun numai legii”. A adar, singurul temei al solu iei date de judec tor îl constituie legea.

i Codul civil cuprinde prevederi în aceste sens. Astfel, art. 4 prevede c “este oprit judec torului de a se pronun a, în hot rârile ce d , prin cale de dispozi ii generale i reglementare, asupra

22

cauzelor ce-i sunt supuse”. Cu alte cuvinte, judec torul nu legifereaz niciodat . El se ocup strict de cazul pe care îl are de judecat, iar hot rârea lui este aplicabil numai la acest caz. Aceasta însemn c :- pe de o parte, solu ia dat într-o spe nu este obligatoriu identiccu solu iile care s-au dat, în trecut, în spe e similare; - pe de alt parte, solu ia dat într-o spe nu devine obligatorie pentru solu ionarea în viitor, a unor spe e similare.

Judec torul se supune numai legii i propriei lui con tiin e.Dreptul romano-germanic cunoa te diviziunea dreptului în

drept public i drept privat. Din punct de vedere procesual, el se caracterizeaz prin existen a mai multor trepte de jurisdic ie: instan de fond, instan de apel i instan suprem .

Dreptul anglo-saxon (sistemul common-law) a ap rutîn Anglia i s-a extins în toate fostele colonii britanice (S.U.A., Australia, Noua Zeeland , Canada, cu excep ia provinciei Quebec etc.). El este un drept jurispruden ial, adic un sistem în care izvorul principal de drept îl constituie precedentele judiciare.

Judec torul nu este inut s respecte un corp de legi impus de un organ legiuitor, ci are libertatea de a aprecia, de la caz la caz, care este solu a cea mai corect pentru litigiul pe care îl are de solu ionat. El va trebui îns s se conformeze solu iilor care s-au mai dat în trecut unor spe e similare.

Se consider c acest sistem face posibil aplicarea a douprincipii complementare:

- principiul flexibilit ii, deoarece judec torul, nefiind încorsetat de legi abstracte, poate da o solu ie mai nuan at adaptatîmprejur rilor concrete ale cauzei

23

i- principiul predictabilit ii, în sensul c , de principiu, prin

analiza precedentelor judiciare în materie se poate prevedea care va fi solu ia judec torului.

În subsidiar, i în sistemul common-law se pot întâlni legi scrise, îndeosebi în domeniile de ordine public .

Un al treilea sistem de drept îl constituie sistemul religios.

Orice sistem de drept este influen at de religie, iar multe norme juridice au fost, la origine, norme religioase. “Spectacolul armoniei universale a naturii, care domin i învinge toate fenomenele, a fost luat de instinctele omului ca model al armoniei sociale a c rei nevoie se impune suferin elor sale, i s-a confundat cu ea, astfel c aceea i putere supranatural , care se oglinde te în armonia cosmic , s apar ca impunând i normele conduc toareale raporturilor dintre oameni”, scria M. Cantacuzino. Dar dincolo de aceast leg tur general dintre drept ireligie, unele sisteme de drept î i g sesc izvorul propriu-zis în textele religioase, ceea ce le particularizeaz în raport cu celelalte sisteme. Astfel, dreptul hindus î i are izvorul în textele sacre ianume în cele patru Vede, c r ile sfinte ale brahmanilor, cuprinzând norme de conduit i sanc iuni corespunz toare pentru fiecare înc lcare a acestora. Oarecum similar, în dreptul musulman întâlnim ca izvor principal de drept Coranul, completat cu un corp de reguli perene denumite sunna.

24

Întreb ri i teste

Explica i urm toarele no iuni: drept pozitiv, drept obiectiv, drept subiectiv, drept intern, drept interna ional, drept public, drept privat.

Motiva i apartenen a dreptului penal la dreptul public.

Motiva i apartenen a dreptului procesual civil la dreptul public i a dreptului civil la dreptul privat.

Cum explica i, din punct de vedere istoric, aplicabilitatea unui sistem de drept întemeiat pe cel roman într-o serie de ri nord-africane, ca Algeria, Maroc sau Tunisia? Dar în provincia canadianQuebec?

Bibliografie

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1921, p. 5 - 35;

HAMANGIU, C. ROSETTI-B L NESCU, I. B ICOIANU, Al.

Tratat de drept civil român, vol. I, Bucure ti, Editura All, 1996, p. 1- 8;

POPA, N. Teoria general a dreptului, Bucure ti, Editura Actami, 1996, p. 44 - 97;

25

BOBO , Gh. Teoria general a dreptului,Cluj-Napoca, Editura. Dacia, 1994, p. 8 - 20;

TEF NESCU, I.T. “Partea introductiv – Elemente de teoria general a dreptului”, p. 13 - 49, în Drept civil, vol.I,Bucure ti Editura Lumina Lex, 2000, coordonator – R.Dimitriu;

URS, I. ANGHENI, S.

Drept civil. Partea general .Persoanele, Bucure ti, Editura. Oscar Print, 1998, p. 13 - 17;

TEF NESCU, D. Drept civil, Bucure ti, Editura Oscar Print, 1999, p. 9 - 11;

ZL TESCU, V.D. Drept privat comparat, Bucure ti, Editura Oscar Print, 1997, p. 109 – 126; 291 - 329.

26

2.1. Defini ia statului

În mod tradi ional, statul este definit prin referire la trei elemente esen iale: popula ia, teritoriul i puterea public(suveranitatea).

Popula ia în raport cu care statul î i exercita puterea suveran este o grupare de indivizi reuni i prin leg turi de cet enie i prin stabilirea domiciliului pe teritoriul statului.

Teritoriul este por iunea de p mânt, de ap , precum i din spa iul aerian în limitele (grani ele) c reia se exercit puterea suveran .

Puterea public (suveranitatea) este, în esen , puterea statului de a-i comanda pe indivizii care intr în compunerea popula iei sale ca i de a exclude de la o astfel de comand orice alt putere din afara grani elor sale. Cu anumite circumstan ieri, ea se exercit i asupra str inilor care intr pe teritoriul statului.

Elementul de baz al mecanismului statului îl constituie organul de stat. Organul de stat a fost definit ca fiind acea parte component a aparatului de stat, investit cu competen i putere i care se caracterizeaz prin aceea c cei care o compun au o

calitate specific (parlamentari, func ionari publici ori magistra i).

NO IUNEA DE STAT2

27

2.2. Statul de drept i func iile sale

Statul i dreptul, ca fenomene sociale, au ap rutconcomitent. Regulile de conduit care existau în comuna primitiv , anterior apari iei statului, nu pot fi considerate a constitui norme juridice, un sistem închegat de drept, deoarece numai posibilitatea de a fi adus la îndeplinire, la nevoie, prin for ade constrângere a statului, confer caracter juridic unei reguli de comportament. La rândul s u, statul este organizat i func ioneazîn temeiul unor norme juridice. Prin organele puterii legislative, executive i judec tore ti, statul emite norme de drept i urm re teaplicarea lor. Statul de drept este expresia intercondi ion rii iechilibrului dintre stat i drept, întregul mecanism statal func ionând pe baza unei ordini de drept, fixate prin lege. Într-un stat de drept puterea de stat a fost cucerit pe cale constitu ional(legal ) i exercitarea ei se realizeaz în conformitate cu normele de drept. Puterea politic este de inut vremelnic i cu garantarea unor libert i fundamentale ale cet eanului.

Statul are trei func ii esen iale, fiec reia dintre acestea corespunzându-i puterea (competen a) de a o înf ptui:

func ia legislativ , constând în adoptarea normelor juridice generale, încredin at Parlamentului; func ia executiv , constând în aducerea la îndeplinire a acestor norme, încredin at , de regul , efului de stat iGuvernului;func ia jurisdic ional , constând în solu ionarea litigiilor care apar cu prilejul aplic rii normelor juridice, încredin at instan elor judec tore ti.

28

În linii generale, separa ia puterilor în stat (în sensul cputerea legislativ , cea executiv i cea judec toreasc nu sunt exercitate de acelea i persoane sau organisme) este consideratcaracteristica esen ial a statului de drept. Statul, prin organismele sale, î i exercit func iile fundamentale în dou planuri:

- în plan intern, prin ap rarea propriet ii, a ordinii publice, a drepturilor i liberta ilor cet enilor, a suveranit ii i independen ei na ionale;

- în plan extern, prin dezvoltarea raporturilor de colaborare cu alte state, sub aspect economic, politic, cultural, militar etc.

2.3. Forma statului

Forma de stat exprim modul de formare, organizare ifunc ionare a puterilor statului. Laturile componente ale formei de stat sunt: forma de guvern mânt, structura de stat i regimul politic.

a) Formele de guvern mânt sunt: monarhia i republica.Monarhia poate fi:

- absolut , dac monarhul întrune te în persoana sa toate puterile statului. Este forma de guvern mânt cea mai r spândit în perioada medieval ;

- constitu ional , dac puterile monarhului sunt limitate prin Constitu ie; monarhul conduce al turi de parlament i de guvern. Mai mult decât atât, în unele sisteme

monarhice europene, monarhul tinde s p streze doar competen e de reprezentare i de p strare a tradi iei.

29

Republica poate fi, în func ie de raporturile dintre puterea legislativ i cea executiv , parlamentar sau preziden ial . În republica parlamentar eful statului este ales de parlament (este, spre exemplu, cazul Cehiei sau al Italiei) în timp ce în republica preziden ial eful statului este ales în mod direct de c tre popor (cazul Fran ei). În unele sisteme constitu ionale, considerate republici semi-preziden iale, eful statului este ales direct de popor, dar puterile sale sunt limitate.

b) Structura de stat exprim organizarea puterii pe un anumit teritoriu, exercitarea puterii i raporturile dintre ele. Sub aspectul structurii de stat, exist :

- state unitare, unde exist o singur putere suveran pe întreg teritoriul, un singur parlament, un singur guvern, un singur rând de organe judec tore ti. Potrivit art. 1 alin. 1 din Constitu ie, România este un stat unitar;

- state compuse, care pot fi federa ii (cum este cazul S.U.A., Iugoslavia etc.), în cazul c rora statele federale au o independen limitat sau confedera ii (cum este cazul Elve iei), în cazul c rora independen a statelor membre este mai accentuat , acestea p strându- i, în principiu, suveranitatea;

- uniuni de stat, care pot fi personale (cum este cazul Uniunii dintre ara Româneasc i Moldova, în perioada 1859-1862) sau reale (cum este cazul Uniunii Austro-Ungare sau al rii Române ti cu Moldova, între 1862-1864)

c) Regimul politic reprezint ansamblul metodelor imijloacelor de conducere a societ ii în asigurarea echilibrului dintre interesele statului i ale cet eanului. Astfel, exist regimuri politice democratice (în cazul statelor de drept) i regimuri

30

autoritare (în cazul c rora drepturile i libert ile individuale sunt foarte restrânse, în beneficiul unei puteri discre ionare - absolute - a efului de stat).

Formade

stat

Formade

guvern mânt

Structura de

stat

Regimul politic

democratic

autoritar

stat unitar

stat compus federa ie confedera ie

uniune de state personal real

monarhie absolut constitu ional

republic parlamentar preziden ial

31

Întreb ri i teste

Comenta i afirma ia lui Montesquieu: “Totul ar fi pierdut dac acela i om sau acela i corp de judec tori ar poseda, ca executor, puterea pe care i-a dat-o ca legiuitor”.

Analiza i amplasarea pe schema componentelor formei de stat a urm toarelor state: Fran a, S.U.A., Iugoslavia, Marea Britanie, Irak, Elve ia.

Bibliografie

POPA, N. Teoria general a dreptului, Bucure ti, Editura Actami, 1996, p. 98 - 111;

URS, I. ANGHENI, S.

Drept civil. Partea general . Persoanele,Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998, p. 18 – 25;

DELEANU, I. Drept constitu ional i institu ii politice. Tratat, vol. I, Bucure ti, Editura Europa Nova, 1996, p. 93 – 100;

DUCULESCU, V. C LINOIU, C. DUCULESCU, G.

Drept constitu ional comparat, Bucure ti, Editura Lumina Lex, 1996, p. 21-53;

CIOBANU, D. Drept constitu ional i institu ii publice. Statul, Bucure ti, Editura Hyperion, 1991, p. 26 – 72;

DELEANU, I. Separa ia puterilor în stat – dogm sau realitate?, în revista “Dreptul” nr. 2-3/1990, p. 15 – 21;

DELEANU, I. ENACHE, M.

Premisele i mecanismele statului de drept,în revista “dreptul”, nr. 12/1993, p. 32 - 41

32

3.1. Defini ie i tr s turi specifice

Normele juridice sunt celulele din care este alc tuit dreptul obiectiv. Ca i normele morale, religioase, de polite e etc., normele juridice sunt reguli de conduit social , de a c ror respectare depinde buna func ionare a societa ii, ca organism.

Toate normele sociale au caracter obligatoriu, altfel ele nu ar fi reguli, ci simple recomand ri. Dar, în cazul fiec reia dintre acestea, sanc iunea în caz de nerespectare are aceea i substan cu norma îns i. A adar, sanc iunea, în caz de nerespectare a unei norme morale va fi moral , în caz de nerespectare a unei norme religioase va fi de natur religioas .a.m.d. Într-adev r, exist isanc iuni sociale non-juridice: oprobiul public, excomunicarea, izolarea social etc.

Sanc iunea în caz de nerespectare a unei norme juridice are natur juridic . Aceasta înseamn , în virtutea leg turii indisolubile dintre drept i stat, c o atare sanc iune nu poate fi aplicat decât în cadrul unei societ i organizate ca stat i c implic , obligatoriu, interven ia organismelor competente ale statului, deoarece “nimeni nu î i poate face dreptate singur”. În concluzie, normele juridice au o particularitate care le deosebe te de toate celelalte categorii de norme sociale: la nevoie, ele pot fi aduse la îndeplinire prin for a de constrângere a statului. În multe cazuri, normele juridice au fost, la origine, norme morale sau religioase i au c p tat caracter juridic doar o dat cu apari ia statului.

NORMA JURIDIC3

33

Norma juridic se define te ca fiind o regul de conduitgeneral , impersonal i obligatorie, care poate fi îndeplinit , la nevoie, prin for a coercitiv a statului.

Din aceast defini ie decurg tr s turile esen iale ale normei juridice:

a) norma juridic are caracter general; ea prescrie (prevede, impune) o conduit tipic (un model de comportament) ce se adreseaz tuturor persoanelor care îndeplinesc condi iile din ipoteza normei;

b) norma juridic are caracter impersonal, în sensul c ea nu se adreseaz direct unei persoane. Chiar i în ipoteza în care vizeaz un organism unipersonal, norma juridicnu are în vedere persoana care, vremelnic, ocup func ia respectiv , ci institu ia în sine

Spre exemplu, normele constitu ionale care privesc atribu iile Pre edintelui sau ale Avocatului Poporului nu se adreseaz , în concret, persoanei care îndepline te, temporar, func ia public respectiv , ci institu iei îns i; c) norma juridic are un caracter obligatoriu, ea putând fi

impus subiectului de drept prin constrângere.

3.2. Structura normei juridice

Structura logic a normei juridice cuprinde urm toarele elemente: ipoteza, dispozi ia i sanc iunea.

a) Ipoteza reprezint acea parte a normei juridice care desemneaz împrejur rile concrete în care urmeaz sse aplice norma, categoria de persoane c rora li se aplic , condi iile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea normei;

34

b) Dispozi ia reprezint cel mai important element al normei. Ea cuprinde conduita impus subiectelor de drept: ce anume trebuie s fac , ce anume nu trebuie sfac , ce anume pot s fac acestea;

c) Sanc iunea cuprinde consecin ele nerespect rii comandamentului (prescrip iei) din dispozi ie.

Sanc iunea poate fi absolut determinat , dac organul de aplicare nu are de f cut o individualizare a sanc iunii (spre exemplu, cazul nulita ii, sanc iune foarte frecvent în dreptul civil) sau relativ determinat , dac organul de aplicare trebuie saprecieze care este, în raport cu împrejur rile concrete ale faptei, sanc iunea potrivit . În acest caz, norma nu cuprinde decât limita minim i cea maxim a sanc iunii.

Spre exemplu, pedeapsa aplicabil în cazul s vâr irii unei infrac iuni poate varia între 2 i 5 ani închisoare. Sanc iunile pot fi, de asemenea, alternative sau cumulative.

În primul caz, organul de aplicare are de ales între dou sau mai multe variante de sanc iuni, în func ie de împrejur rile concrete ale faptei.

Spre exemplu, art. 353 alin. 1 din Codul penal prevede c“sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepse te cu închisoare de la o lun la 3 luni sau cu amend ”.

Dimpotriv , întâlnim sanc iuni cumulative când pentru aceea i fapt sunt stabilite sanc iuni de categorii diferite.

Spre exemplu, art. 174 din Codul penal prevede c“uciderea unei persoane se pedepse te cu închisoare de la 10 la 20 de ani i interzicerea unor drepturi”.

35

O norm juridic tipic , ce cuprinde toate cele trei elemente de structur , ar avea, ca principiu, urm toarea formulare:

Dac faci parte dintr-o anumit categorie de persoane, îndepline ti anumite condi ii sau te afli în anumite circumstan e, atunci trebuie, nu trebuie sau po i s ai o anumit conduit , altfelurmeaz s supor i anumite consecin e.

Pu ine sunt îns normele care au aceast formulare. În cadrul procesului de interpretare a normei de drept, este adesea necesar o reformulare mental a normei, astfel încât s fie cu putin determinarea celor trei elemente de structur .

3.3. Clasific ri ale normelor juridice

Pentru clasificarea normelor juridice sunt utilizate mai multe criterii, între care cele mai însemnate sunt:

3.3.1. Criteriul ramurii de drept

În baza acestui citeriu se disting norme de drept civil, de drept penal, de drept administrativ, de drept constitu ional, de drept comercial etc. Nu întotdeauna normele juridice cuprinse în acela iact normativ apar in aceleia i ramuri de drept.

Spre exemplu, vom întâlni norme de drept penal i în legi civile, comerciale sau de drept al muncii, atunci când se prev d o serie de fapte sanc ionate ca infrac iuni. Normele juridice apar inând unora dintre ramurile de drept

pot avea o structur atipic . Este cazul normelor de drept penal care

Dac …… atunci ……, altfel …….

36

cuprind descrierea faptei care constituie infrac iune i, în partea a doua, prev d pedeapsa cu care o asemenea fapt se pedepse te. Aceasta nu poate conduce îns la concluzia c normele de drept penal nu cuprind “dispozi ia” (ca element de structur ), pentru cea este subîn eleas , constând în interdic ia s vâr irii faptelor descrise ca infrac iuni.

3.3.2. Criteriul for ei juridice a actului normativ

Normele juridice pot fi cuprinse în legi, decrete, hot râri guvernamentale, ordonan e i ordonan e de urgen ale guvernului, alte acte normative, cum ar fi deciziile organelor administra iei locale. Este util determinarea apartenen ei normei juridice la un anumit act normativ, în vederea aplic rii principiului ierarhiei actelor normative, în virtutea c rora normele juridice cuprinse în acte normative cu o for juridic inferioar trebuie s fie conforme cu normele juridice cuprinse în actele normative de o for juridicsuperioar .

3.3.3. Criteriul structurii logice

Dup cum am v zut, nu întotdeauna normele juridice cuprind toate cele trei elemente de structur . Din punctul de vedere al structurii logice, normele juridice pot fi complete, atunci când, expres sau subîn eles, cuprind ipoteza, dispozi ia i sanc iunea sau incomplete, atunci când se completeaz cu alte norme juridice cuprinse în acela i act normativ sau în altul.

Normele incomplete care se completeaz cu alte norme juridice adoptate deja se numesc norme de trimitere.

Spre exemplu, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public i regimul juridic al acesteia prevede:

37

“Domeniul public este alc tuit din bunurile prev zute la art. 135 alin. (4) din Constitu ie, din cele stablite în anexa care face parte din prezenta lege i din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de intees public i sunt dobândite de stat sau de unit ile administrativ-teritoriale prin modurile prev zute de lege”. Textul face o tripl trimitere, urmând ca dispozi iile lui sfie completate cu prevederile Constitu iei, enumerarea din anexa la lege, precum i cu orice alte legi care declaranumite bunuri ca fiind de uz i interes public. Normele care se vor completa cu alte norme juridice,

neadoptate înc , dar care urmeaz s apar , se numesc norme în alb.

Astfel, spre exemplu, art. 1 din Legea nr. 203/1999 privind permisele de munc prevede c “permisul de munc este documentul oficial care se elibereaz în condi iile prezentei legi, pe baza c ruia str inii se pot încadra în munc în România”, iar art. 10: “procedura de eliberare i de anulare a permiselor de munc se va stabili prin norme metodologice emise de Ministerul Muncii i Protec iei Sociale, Ministerul Afacerilor Externe i Ministerul de Interne, aprobate prin hot râre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I”. Aceast norm în alb a fost completat prin apari ia Normelor metodologice privind procedura de eliberare i anulare a permiselor de munc ,aprobate prin Hot rârea Guvernului nr. 434/2000.

38

3.3.4. Criteriul sferei de aplicare

Dup sfera aplic rii lor, normele juridice pot fi generale,speciale i de excep ie. Normele generale au sfera cea mai larg de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramur de drept.

Astfel, normele dreptului civil au caracter de maximgeneralitate pentru normele altor ramuri de drept privat, cum ar fi dreptul comercial sau dreptul muncii. Dup cum vom mai avea ocazia s ar t m, normele dreptului civil constituie pentru acestea din urm dreptul comun, de la care normele comerciale sau de drept al muncii, având un caracter special, derog .

A deroga înseamn a se abate de la o prevedere general , a reglementa o anumit problem în chip diferit de reglementarea-cadru.

i normele de excep ie au caracter derogatoriu. Ele se aplicstrict în împrejurarea descris în ipoteza normei, împrejurarea în care regula, consacrat într-o norm general sau special , nu- ig se te aplicarea.

Spre exemplu, potrivit art. 802 din Codul civil, “Dona iunea este un act de liberalitate prin care donatorele d irevocabil un lucru donatarului care-l prime te”. Deci, în materia dona iilor, regula este irevocabilitatea

(imposibilitatea revenirii bunului la donator). De la aceast norm - cu caracter de regul - derog norma - cu caracter de excep ie - prev zut în art. 829 din Codul civil: ”Dona iunea între vii se revoc pentru neîndeplinirea condi iilor cu care s-a f cut, pentru ingratitudine i pentru na tere de copii în urma dona iunii”. În concluzie, în cele trei situa ii de excep ie enumerate în ipoteza normei, dona ia se poate revoca.

39

3.3.5. Criteriul conduitei prescrise

Din punctul de vedere al conduitei prescrise în ipoteza normei, normele juridice pot fi imperative i dispozitive. Normele imperative sunt cele care stabilesc o conduit univoc i strict determinat la care subiectul de drept este obligat sau care îi este interzis subiectului de drept.

Normele imperative se mai numesc norme de ordine public . Ele sunt majoritare în dreptul public. În dreptul privat, de ipredomin normele dispozitive, exist îns i numeroase norme de ordine public , de la care p r ile nu pot deroga prin prevederi contractuale. Astfel, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate deroga prin conven ii particulare de la normele care intereseazordinea public i bunele moravuri”.

Exist dou categorii de norme imperative: norme onerative, care impun sau ordon subiectului de drept o anumitconduit i norme prohibitive, care interzic subiectului de drept o anumit conduit .

Un exemplu de norm onerativ este cea cuprins în art. 33 alin. (2) din Constitu ie care prevede: “Statul este obligat s ia m suri pentru asigurarea igienei i a s n t ii publice”. Dimpotriv ,art. 37 alin. (4) cuprinde o norm prohibitiv : “Asocia iile cu caracter secret sunt interzise”.

Normele dispozitive sunt normele de la care subiectele de drept pot deroga, aplicarea lor fiind l sat la aprecierea acestora. Normele dispozitive pot fi permisive sau supletive.

Normele permisive permit subiectelor de drept s aib o anumit conduit , dac vor. Ele instituie anumite facult i sau drepturi în beneficiul subiectelor de drept.

40

Spre exemplu, art. 329 alin. 1 din Codul de procedurpenal prevede: “Procurorul i p r ile pot renun a la martorii pe care i-au propus”. Normele supletive stabilesc o anumit conduit care este

obligatorie pentru p r i numai dac acestea nu i-au manifestat voin a de a adopta o conduit diferit . Ele suplinesc voin a p r ilor, atunci când aceasta nu s-a manifestat.

Spre exemplu, potrivit art. 1319 din Codul civil, “predarea trebuie s se fac la locul unde se afla locul vândut în timpul vânz rii, dac p r ile nu s-au învoit altfel”. A adar, p r ile pot prevedea în contractul de vânzare-cump rare cpredarea bunului se va face în locul care corespunde cel mai bine intereselor lor (la domiciliul creditorului, la domiciliul debitorului, la domiciliul unui ter , la banc etc.), dar, dacnu au prev zut nimic în contract cu privire la aceastproblem , norma juridic supletiv devine aplicabil istabile te, cu putere obligatorie, unde se va preda bunul.

onerative imperative

Norme juridice

permisive dispozitive

supletive

prohibitive

41

3.4. Ac iunea normei juridice

Norma juridic ac ioneaz pe trei coordonate esen iale: într-un anumit interval de timp, pe un teritoriu determinat i asupra unor anumite categorii de persoane.

3.4.1. Ac iunea în timp a normelor juridice

Dreptul nu este static; de la o perioad la alta, statul este interesat în reglementarea în chip diferit a unor anumite raporturi sociale. Aceasta face ca legile s se succead în timp, fiind înlocuite pe m sur ce se modific realitatea social , pe care o reflect i o slujesc.

Intrarea în vigoare marcheaz momentul din care legea devine aplicabil .

De regul , acesta este momentul în care legea este publicatîn Monitorul Oficial al României, putând fi cunoscut de c tre toate subiectele de drept c rora li se adreseaz . Din momentul în care a devenit public , “nimeni nu va putea invoca necunoa terea legii”.

Art. 78 din Constitu ie prevede: “Legea se public în Monitorul Oficial al României i intr în vigoare la data public riisau la data prev zut în textul ei”. A adar, este posibil ca în textul unui act normativ s se prevad o dat ulterioar la care legea urmeaz a intra în vigoare; aceasta mai ales în cazul actelor normative importante, pentru cunoa terea i în elegerea c rora este nevoie de timp.

Spre exemplu, art. 78 din Ordonan a de urgen nr. 26/2000 cu privire la asocia ii i funda ii prevede c “prezenta ordonan intr în vigoare în termen de 3 luni de la data public rii în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

42

Ie irea din vigoare a unei legi este momentul din care aceasta înceteaz s se mai aplice. Ie irea din vigoare a unei legi se realizeaz prin abrogarea acesteia, care poate fi expres sau tacit .

Abrogarea expres se realizeaz prin precizarea textual a faptului c un anumit act normativ se abrog .

Spre exemplu, art. 24 din Legea nr. 130/1999 privind unele m suri de protec ie a persoanelor încadrate în muncprevede c “la data intr rii în vigoare a prezentei legi se abrog Legea nr. 83/1995 privind unele m suri de protec ie a persoanelor încadrate în munc ”.

Tot o abrogare expres , dar indirect , întâlnim în cazul în care în noul act normativ se prevede c “orice dispozi ii contrare se abrog ”.

Abrogarea implicit intervine atunci când este adoptat un nou act normativ, având dispozi ii incompatibile cu cele cuprinse în vechiul act normativ. Numai un act normativ de for juridic egalsau superioar poate abroga tacit dispozi iile vechiului act normativ.

Majoritatea autorilor consider c abrogarea este singura modalitate de ie ire din vigoare a unei legi. C derea în desuetudine a unei legi nu poate fi considerat o modalitate sigur de ie ire din vigoare.

C derea în desuetudine reprezint împrejurarea în care o lege nu se mai poate aplica deoarece au disp rut condi iile necesare pentru aceasta, fascicolul de rela ii sociale pe care le reglementeaz nu mai exist sau s-a modificat fundamental.

Multe acte normative socotite ini ial ca fiind c zute în desuetudine au putut fi revigorate prin revenirea la realitatea social care le motivase.

43

Spre exemplu, Codul comercial, intrat în vigoare în 1887, de i neabrogat formal, a fost considerat ie it din vigoare prin c dere în desuetudine în perioada comunist . Totu i, Codul comercial a redevenit actual dup 1989, astfel încât ast zi este din nou considerat în vigoare.

*

Între momentul intr rii i momentul ie irii din vigoare a legilor, ac iunea lor în timp este supus urm toarelor principii:

Principiul neretroactivit iiPotrivit acestui pricipiu, un act normativ nu se poate aplica

decât împrejur rilor petrecute dup intrarea sa în vigoare. El va fi inaplicabil împrejur rilor petrecute anterior intr rii sale în vigoare, i anume sub imperiul legii vechi.

Într-adev r, subiectele de drept nu pot fi obligate s respecte decât actele normative aflate în vigoare, adic adoptate i date publicit ii. O modificare ulterioar a legii nu ar putea avea efecte decât asupra situa iilor intervenite dup publicarea respectivei modific ri. Cu alte cuvinte, “trecutul scap legii noi”.

De altfel, unele acte normative reglementeaz expres problemele n scute din succesiunea legilor în timp, cu aplicarea principiului neretroactivit ii.

Spre exemplu, art. 83 alin. (1) din Ordonan a Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asocia ii i funda ii prevede: ”Asocia iile i funda iile constituite pân la data intr rii în vigoare a prezentei ordonan e, în condi iile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice, î i p streazpersonalitatea legal dobândit . Acestor asocia ii i funda ii li se aplic , de la data intr rii în vigoare a prezentei ordonan e, regimul juridic prev zut de aceasta”.

44

Principiul neretroactivit ii, precum i excep ia sa, sunt consacrate în Constitu ie: ”Legea dispune numai pentru viitor, cu excep ia legii penale mai favorabile” (art. 15 alin.2).

Retroactivitatea legii penale mai blânde este prev zut în art. 13 din Codul penal, potrivit c ruia: “În cazul în care de la s vâr irea infrac iunii pân la judecarea definitiv a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplic legea cea mai favorabil .”

A adar, prin excep ie, dac între momentul s vâr irii unei infrac iuni i momentul r mânerii definitive a hot rârii instan ei s-a modificat legea penal , astfel încât fapta a fost dezincriminat sau a fost supus unei pedepse mai u oare, f ptuitorul va beneficia de aceast din urm reglementare i nu i se va aplica (a a cum principiul neretroactivit ii ar dicta) legea în vigoare la data s vâr irii faptei.

Spre exemplu, art. 186 din Codul penal incrimina ca infrac iune “întreruperea cursului sarcinii s vâr it de c trefemeia îns rcinat ”. Prin Decretul lege nr. 1/1989, publicat în Monitorul oficial în data de 27 decembrie 1989, aceastfapt a fost dezincriminat (nu mai constituie infrac iune). Consecin a este c , chiar i în ipoteza în care fapta a fost s vâr it înainte de 27 decembrie 1989, prin excep ie de la principiul neretroactivit ii legii, va fi aplicabil noua lege, care nu o mai incrimineaz .Dac îns , înainte de modificarea legii penale, hot rârea de

condamnare a autorului faptei a r mas definitiv (adic au fost exercitate toate c ile de atacare a hot rârii sau termenul pentru exercitarea acestora a expirat), hot rârea se va executa.

Dac modificarea legii penale se face în sensul agrav riiregimului sanc ionator, iar fapta a fost s vâr it sub imperiul legii vechi, mai blânde, atunci nu mai suntem în prezen a excep iei de la

45

aplicarea principiului neretroactivita ii legii ci se aplic direct principiul: autorului i se va aplica sanc iunea prev zut în legea în vigoare la data s vâr irii faptei.

Principiul neretroactivit ii legii nu este o inova ie a Constitu iei din 1991, ci un principiu tradi ional de drept. El este prev zut i în art. 1 din Codul civil, potrivit c ruia: “Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiv ”. Dar consacrarea constitu ional a principiului neretroactivit ii are o semnifica ie deosebit : ea opre te legiuitorul de la posibilitatea de a mai prevedea c , prin excep ie, un anumit act normativ are putere retroactiv . Sub imperiul actualei Constitu ii, o asemenea prevedere ar fi neaplicabil , deoarece ar fi considerat neconstitu ional .

Cu toate acestea, doctrina admite c , al turi de ipoteza legii penale mai blânde, o anumit categorie de legi ar putea avea efecte retroactive. Este vorba despre legile interpretative, adic de acele acte normative prin care organul emitent al unei norme juridice, insuficient de clare, revine asupra acesteia, l murindu-i în elesul printr-o interpretare cu caracter obligatoriu. Se consider c legea interpretativ face corp comun cu cea interpretat , retroactivând, a adar, pân la intrarea în vigoare a acesteia din urm , ca i cum de la început nu ar fi existat decât un singur act normativ, cu un în eles complet l murit.

Principiul aplic rii imediate a legii noi În mod simetric principiului neretroactivit ii, principiul

aplic rii imediate a legii noi prevede c o norm juridic nu se poate aplica împrejur rilor intervenite dup ie irea ei din vigoare; noua lege se va aplica imediat ce a intrat în vigoare, excluzând aplicabilitatea celei vechi. Cu alte cuvinte, “prezentul scap legii vechi”.

46

Spre deosebire îns de principiul neretroactivit ii, principiul aplic rii imediate a legii noi nu este consacrat constitu ional, ceea ce înseamn c legiuitorul poate prevedea, prin excep ie, c o anumit lege continu s - i produc efectele i dupintrarea în vigoare a legii noi. Aceast excep ie poart numele de ultraactivitatea legii vechi.

3.4.2. Ac iunea în spa iu a normelor juridice

Ca principiu, normele juridice sunt teritoriale i personale, în sensul c se aplic pe teritoriul statului în care au fost adoptate iasupra cet enilor acelui stat.

În ramurile de drept public, cum este dreptul penal, principiul teritorialit ii este consacrat expres: “Legea penal se aplic infrac iunilor s vâr ite pe teritoriul României” (art. 3 din Codul penal). De la principiul teritorialit ii exist îns o serie de excep ii, care vizeaz atât aplicabilitatea legii penale române în afara teritoriului rii, cât i, dimpotriv , inaplicabilitatea legii penale române în cazul unor infrac iuni s vâr ite pe teritoriul României.

În domeniul dreptului privat, ac iunea legii este supus :- dreptului intern, care reglementeaz raporturi juridice

între subiecte de drept de cet enie român , desf urate pe teritoriul României;

- dreptului interna ional privat, care reglementeazraporturile juridice cu element de extraneitate.

Elementul de extraneitate poate consta în cet enia unuia sau ambelor p r i ale raportului juridic, situarea bunului în str in tate, încheierea sau executarea în str in tate a unui contract etc. Principalul sediu al normelor juridice de drept interna ional privat, denumite conflictuale deoarece urm resc solu ionarea unui

47

conflict între dou sau mai multe legi aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate, se g se te în Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna ional privat.

3.4.3. Ac iunea normelor juridice asupra persoanelor

Normele juridice se aplic în mod egal tuturor subiectelor de drept. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din Constitu ie, “Cet enii sunt egali în fa a legii i a autorit ii publice, f r privilegii i f rdiscrimin ri”.

Ordonan a Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea isanc ionarea tuturor formelor de discriminare detaliaz con inutul principiului egalit ii între cet eni i al excluderii oric rorprivilegii i discrimin ri. Potrivit ordonan ei, discriminarea este definit ca fiind “orice deosebire, excludere, restric ie sau preferin , pe baz de ras , na ionalitate, etnie, limb , religie, categorie social , convingeri, sex sau orientare sexual , apartenenla o categorie defavorizat sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înl turarea recunoa terii, folosin ei sau exercit rii, în condi ii de egalitate, a drepturilor omului i a libert ilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social i cultural sau în orice alte domenii ale vie ii publice”.

Dar ac iunea normelor juridice este limitat la categoria de persoane care îndeplinesc condi iile i se afl în circumstan ele descrise în ipoteza normei. Astfel, pe lâng normele cu voca ie general de aplicare (cum este, spre exemplu, art. 22 alin. (1) din Constitu ie: “Dreptul la via , precum i dreptul la integritate fizici psihic ale persoanei sunt garantate”) exist i numeroase norme

care se adreseaz numai unor categorii determinate de persoane (militari, persoane juridice, studen i, salaria i, membri de sindicat,

48

func ionari publici, persoane care au în îngrijire un copil, comercian i, organe de urm rie penal , apatrizi etc.)

3.5. Izvoarele de drept

No iunea de izvor de drept are dou în elesuri: în sens material, ea desemneaz condi iile materiale de

existen care genereaz normele juridice; în sens formal, ea reprezin forma de exteriorizare (de

exprimare) a normelor juridice, cu alte cuvinte unde anume se g sesc normele juridice într-un sistem de drept dat.

3.5.1 Actele normative

Principalul izvor de drept, în sistemul nostru, ca de altfel în toate sistemele de drept care apar in familiei dreptului romanic (continental), este legea.

Termenul “lege”, ca izvor de drept, are de asemenea douîn elesuri:

în sens larg, ea desemneaz orice act normativ adoptat de organismele competente ale statului (legi, decrete, ordonan e, hot râri etc.); în sens restrâns, ea prive te numai o anumit categorie de acte normative, i anume cele adoptate de Parlament. Potrivit art. 72 din Constitu ie, “Parlamentul adopt legi constitu ionale, legi organice i legi ordinare”.

Legile constitu ionale cuprind Constitu ia i legile de modificare a acesteia.

Legile organice formeaz o categorie special de legi ce reglementeaz domenii de mare importan pentru societate

49

(sistemul electoral, organizarea i func ionarea partidelor politice, organizarea i desf urarea referendumului, organizarea Guvernului i a Consiliului Suprem de Ap rare a rii, regimul st rii de asediu i al celei de urgen , infrac iunile, pedepsele iregimul execut rii acestora etc.).

În categoria legilor ordinare se încadreaz toate celelalte legi adoptate de Parlament i care reglementeaz domenii ce nu au fost declarate prin Constitu ie ca fiind supuse reglement riiorganice. Între legile ordinare, o importan deosebit prezintcodurile (Codul penal, Codul civil, Codul de procedur penal ,Codul de procedur civil , Codul comercial, Codul muncii etc.) care reprezint un ansamblu sistematizat de norme juridice fundamentale pentru o anumit ramur de drept.

În ceea ce prive te Codul civil, trebuie ar tat c acesta reprezint cea mai veche lege româneasc aflat înc în vigoare. Inspirat din Codul civil francez (napoleonean) din 1804, Codul civil român a fost adoptat în 1864. De atunci a suferit numeroase critici ale doctrinei, modific ri i abrog ri par iale succesive, dar în sine continu s constituie un model de longevitate i rigoare.

Al turi de legi, decretele-lege, decretele, ordonan ele ihot rârile Guvernului, ordinele, instruc iunile i regulamentele mini trilor ori ale altor conduc tori ai organelor administra iei publice centrale sau locale au de asemenea valoare normativ ,cuprinzând norme juridice i constituind, ca urmare, izvoare de drept.

În ansamblu, actele normative formeaz un sistem cu o structur piramidal , supus principiului ierarhiei actelor normative, potrivit c ruia, dup cum am v zut, actele normative inferioare trebuie s fie conforme cu cele superioare i toate la un loc cu prevederile Constitu iei.

50

3.5.2 Obiceiul (cutuma)

În subsidiar fa de lege, un alt izvor de drept întâlnit în sistemul nostru de drept este obiceiul sau cutuma. El cuprinde o regul de conduit cristalizat în timp i respectat cu con tiin acaracterului s u obligatoriu.

Obiceiul, cel mai vechi izvor de drept, joac un rol a c ruiimportan variaz de la un sistem de drept la altul. Ca principiu, el î i g se te un loc principal între izvoarele dreptului public, îndeosebi în dreptul constitu ional i în cel interna ional public.

Spre exemplu, dreptul constitu ional britanic are un izvor exclusiv cutumiar. Cutuma interna ional este o exprimare tacit a

consim mântului statelor cu privire la recunoa terea unei reguli determinate, ca norm de conduit obligatorie în rela iile dintre ele.

În dreptul privat, unele sisteme admit obiceiul ca izvor direct de drept, în timp ce altele, între care i sistemul nostru, nu admit obiceiul decât în m sura în care legea face trimitere la acesta.

În acest sens, poate fi citat, de exemplu, textul art. 970 alin. (2) din Codul civil, potrivit c ruia conven iile “oblig nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urm rile ce echitatea, obiceiul sau legea d obliga iei, dup natura sa”.O particularitate prezint obiceiul ca izvor de drept al

comer ului interna ional, unde uzan ele comerciale se impun cu putere obligatorie tuturor celor care î i desf oar activitatea comercial într-o arie determinat sau într-un domeniu determinat.

51

3.5.3. Jurispruden a (practica judiciar )

Jurispruden a, adic ansamblul hot rârilor judec tore ti date într-o anumit problem , nu este admis în sistemul nostru (cu toate nuan rile f cute în literatura juridic ) ca fiind izvor de drept. Dup cum am v zut, ea constituie izvor de drept în sisemul anglo-saxon, unde judec torul este inut s se conformeze precedentelor judiciare în materie.

3.5.4. Doctrina

Doctrina, adic literatura juridic , rod al preocup rilor teoreticienilor dreptului, nu constituie izvor de drept. Ea este analizat totu i în acest context deoarece poate influen a solu iile judec torilor sau, prin propunerile formulate, poate conduce la adoptarea de noi norme juridice sau abrogarea ori modificarea celor existente. Asemenea propuneri se numesc de lege ferenda (despre legea care urmeaz s fie elaborat ), în sensul c au în vedere o form viitoare, îmbun t it , a normei juridice analizate, prin contrast cu reglementarea de lege lata (despre legea în vigoare), no iune care desemneaz prevederile în materie existente în prezent.

Spre exemplu, în ceea ce prive te dreptul civil, trebuie amintite o serie de lucr ri doctrinare esen iale pentru dezvoltarea i aplicarea acestei ramuri de drept, cum ar fi M. Cantacuzino, Elemente de drept civil (1922) sau C. Hamangiu, I. Rosetti-B l nescu, Al. B icoianu, Tratat de drept civil român (1928), lucr ri care au marcat evolu ia viitoare a dreptului civil.

52

3.6. Interpretarea normelor juridice

3.6.1. Defini ia i necesitatea interpret rii

Interpretarea normelor juridice este o etap obligatorie în procesul de aplicare a legii i const în l murirea în elesului normei de drept în concordan cu inten ia legiuitorului. Într-adev r, norma juridic are un caracter abstract, ea a fost conceput i formulatpentru a acoperi o sfer larg de situa ii i nu numai situa ia cu care, în particular, subiectul de drept sau organul de aplicare se confrunt . A aplica o norm juridic unei situa ii concrete, de spe ,presupune în elegerea prealabil a textului de lege i a motiva iilorcare au dus la adoptarea sa.

De aceea, interpretarea legii nu este necesar numai în cazul în care aceasta nu este îndeajuns de clar (de i atunci interpretarea se impune cu maxim vigoare) dar i în ipoteza în care norma este clar formulat , dar ea trebuie coborât de la în l imea enun ului abstract la realitatea concret supus reglement rii.

Potrivit art. 3 din Codul civil, “Judec torul care va refuza, sub cuvânt c legea nu prevede sau c este întunecat sau neîndestul toare, va putea fi urm rit ca culpabil de denegare de dreptate”. Ca urmare, chiar i în ipoteza în care normele juridice în vigoare nu se refer la situa ia care este supus judec ii, sau se refer la aceasta în chip contradictoriu ori neclar, judec torul trebuie s g seasc , prin opera de interpretare, calea solu ion riicauzei.

Necesitatea interpret rii decurge i din aceea c legiuitorul utilizeaz o serie de termeni specifici sau care, de i se întâlnesc iîn vorbirea curent , au în textul de lege un în eles deosebit de cel uzual.

53

Spre exemplu, în terminologia dreptului civil, verbul “a da” desemneaz obliga ia debitorului de a constitui i transfera creditorului un drept subiectiv i nu, ca în limbajul uzual, a înmâna un lucru. Tot astfel, cuvântul “real” este folosit în sensul s u etimologic (de la res, care însemna în latin bun, lucru).Uneori legiuitorul define te el însu i termenii cu care

opereaz , printr-o serie de defini ii legale care se impun interpretului cu for obligatorie.

Spre exemplu, art. 17 din Codul penal prevede c“infrac iunea este fapta care prezint pericol social, s vâ itcu vinov ie i prev zut de legea penal “. Ca urmare, în interpretarea normelor juridice cuprinse în Codul penal, cuvântul “infrac iune” nu va putea fi în eles în nici un alt sens. Codul nostru civil nu prevede care sunt regulile dup care se

interpreteaz normele juridice. Sunt îns prev zute reguli de interpretare a actelor juridice, utilizate, prin analogie, i pentru interpretarea normelor:

- actul juridic civil se interpreteaz inând cont de voin areal a p r ilor i nu de sensul literal al termenilor;

- conven iile „oblig nu numai la ceea ce este expres întrânsele, dar la toate urm rile ce echitatea, obiceiul sau legea d obliga iei, dup natura sa“;

- “Toate clauzele conven iilor se interpreteaz unele prin altele, dându-se fiec reia în elesul ce rezult din actul întreg”;

- „Termenii susceptibili de dou în elesuri se interpreteaz în în elesul ce se potrive te mai mult cu natura contractului”.

54

- „Când o clauz este primitoare de dou în elesuri, ea se interpreteaz în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul”;

- „Când este îndoial , conven ia se interpreteaz în favoarea celui ce se oblig ”;

- „Conven ia nu cuprinde decât lucrurile asupra c rora se pare c p r ile i-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat”;

- „Când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obliga ia, nu se poate sus ine c printr-aceasta s-a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în cazurile neexprese”.

3.6.2 Clasificarea interpret rii normelor juridice

Dup organul care face interpretarea, aceasta poate fi oficial i neoficial .

a) Interpretarea oficial este realizat de un organ de stat abilitat s realizeze respectiva interpretare. Ea poate fi, la rândul ei, autentic sau jurisdic ional (cazual ).

Interpretarea autentic este cea realizat chiar de c tre organul de stat care a adoptat norma supus interpret rii. Ea are forma unei norme juridice interpretative care, cum am v zut, este considerat , prin excep ie de la principiul neretroactivita ii legii, car putea retroactiva f când corp comun cu norma interpretat .

Cel mai des se optez îns nu pentru o interpretare autentic , ci pentru modificarea (f r efecte retroactive) a actului normativ imprecis redactat.

Interpretarea jurisdic ional este opera organului jurisdic ional (instan judec toreasc , organ arbitral etc) chemat ssolu ioneze un anumit caz concret, prin aplicarea normei jurdice.

55

Cum ar tam, aplicarea acesteia este cu neputin dac nu s-a procedat în prealabil la interpretarea ei.

Ca i interpretarea autentic , interpretarea jurisdic ionalare efecte obligatorii, cu particularitatea c dac interpretarea autentic este general-obligatorie, deoarece ia forma unei norme juridice i dobânde te, ca urmare, tr s turile de generalitate, impersonalitate i obligativitate care caracterizeaz orice normjuridic , interpretarea jurisdic ional este, ca regul , obligatorie numai pentru cauza respectiv , numai pentru situa ia concret în care se pune problema aplic rii normei juridice interpretate.

Uneori, interpret ri constante ale instan elor judec tore ti sunt preluate de c tre legiuitor, fiind însu ite de c tre acesta idobândind o aplicabilitate general .

Spre exemplu, la data redact rii Codului civil, distinc adintre domeniul public i domeniul privat al statului nu era clar nici sub aspect doctrinar, nici practic. De aceea, art. 477 din Codul civil prevede c : ”Toate averile vacante if r st pâni, precum i ale persoanelor care mor f rmo tenitori … sunt ale domeniului public”. În realitate, acest text a fost interpretat în mod constant în practic în sensul c bunurile f r st pân i mo tenirile vacante apar in domeniului privat al statului, deoarece ele nu sunt bunuri de interes na ional i nu au de ce s fie supuse regimului restrictiv al bunurilor domeniului public (de pild , s nu poat fi înstr inate). Aceast interpretare a instan elor judec tore ti a cunoscut, prin art.25 din Legea nr. 218/1998 privind proprietatea public , o consacrare legislativ : ”În accep iunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public,cuprins în art. 477 din Codul civil, se în elege domeniul privat al statului sau unit ilor administrativ teritoriale”.

56

b) Interpretarea neoficial este cea realizat de teoreticieni, avoca i sau chiar de subiectele de drept c rora norma juridic li se adreseaz . Ea nu are putere obligatorie, dar poate fi util organului jurisdic ional în pronun area solu iei.

Dup criteriul rezultatului interpret rii aceasta poate fi literal , extensiv sau restrictiv .

a) Interpretarea literal are loc atunci când exist deplinconcordan între textul norme juridice interpretate i situa iile concrete care se încadreaz în ipoteza acesteia, astfel încât nu este necesar ca dispozi ia normei s fie nici extins , nici restrâns .Acesta este cel mai frecvent rezultat al interpret rii, la care se ajunge ori de câte ori norma juridic este clar redactat ;

b) Interpretarea extensiv intervine dac formularea textului de lege este mai restrâns decât a fost în inten ia legiuitorului.

Spre exemplu, norma juridic ce reglementeaz problema comorien ilor se refer la ace tia ca la persoane care au murit în acelea i împrejur ri, dac nu se poate preciza care dintre ele a murit mai întâi. Prin extensie, textul este considerat aplicabil i în ipoteza persoanelor care au murit în împrejur ri diferite, dac nu se poate stabili care este ordinea în care au murit. Despre comorien i vom înv a la capitolul destinat încet rii capacit ii de folosin .O asemenea interpretare este interzis atunci când norma

juridic cuprinde enumer ri limitative sau prevederi cu caracter de excep ie, deoarece în cazul acestora extinderea dispozi iei ar contraveni în mod evident inten iei legiuitorului.

Astfel, nu poate fi interpretat extensiv art. 829 din Codul civil, care prevede c dona ia se poate revoca pentru neîndeplinirea condi iilor în care s-a f cut, pentru ingratitudine i pentru na tere de copii în urma dona iunii.

57

Cum acest text de lege cuprinde o enumerare limitativ ,rezult c dona ia nu poate fi revocat pentru nici un alt motiv. Donatorul nu poate revoca dona ia pentru c , de exemplu, s-a r zgândit i dore te s d ruiasc bunul altcuiva; c) Interpretarea restrictiv intervine dac formularea

textului de lege este mai larg decât a fost în inten ia legiuitorului. Opera de interpretare va presupune restrângerea dispozi iei normei la împrejur rile pe care legiuitorul le-a avut efectiv în vedere.

Dup criteriul metodei de interpretare folosite, interpretarea poate fi gramatical , sistematic , istoric ,teleologic , logic .

În opera de interpretare a textului de lege aceste metode de interpretare sunt utilizate în mod corelat, c utându-se, de fiecare dat , a se eviden ia inten ia real a legiuitorului.

3.6.3 Metode de interpretare a normelor juridice

Metoda gramatical presupune l murirea în elesului textului de lege prin analiza sintactic i morfologic a acestuia, precum i prin analiza semantic i etimologic a no iunilor pe care le cuprinde. Termenii utiliza i de norma juridic vor fi interpreta iîn în elesul lor juridic i nu în cel uzual, adesea diferit.

O asemenea metod este de folos, spre exemplu, în determinarea caracterului limitativ sau exemplificativ al unei enumer ri, în determinarea caracterului cumulativ sau alternativ al unor sanc iuni etc.

Uneori, este necesar o interpretare a termenilor folosi i, în sensul actualiz rii lor, mai ales atunci când legea interpretat este veche i cuprinde arhaisme (cuvinte vechi, ie ite din uz).

58

Spre exemplu, prin Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 138/2000 se prevede înlocuirea unora dintre termenii utiliza i în Codul de procedur civil : “desp r enie” se înlocuie te cu “divor ”; “sorocit” cu “fixat”; “t lmaci” cu “interpret” etc.

Metoda sistematic presupune l murirea textului de lege prin integrarea sa în sistemul normativ c ruia îi apar ine. În aplicarea ei se va avea în vedere apartenen a normei juridice la un anumit act normativ, la o anumit ramur de drept, la un anumit sistem de drept, la o anumit familie de sisteme de drept.

Metoda istoric presupune analiza normei juridice cu luarea în considerare a împrejur rilor sociale, politice i istorice în care aceasta a fost adoptat .

Spre exemplu, Codul civil român, fiind o preluare adaptata celui francez, intrat în vigoare în 1804, trebuie interpretat din perspectiva principiilor Revolu iei franceze, sub ecourile c reia a fost adoptat.

Metoda teleologic (de la grecescul teleos = scop) presupune analiza normei juridice cu luarea în considerare a scopului urm rit de legiuitor. Ea se realizeaz prin studiul expunerii de motive a actului normativ, al lucr rilor preg titoare, al discu iilor i dezbaterilor purtate în Parlament cu prilejul adopt rii lui. Aceast metod va înso i, de altfel, utilizarea tuturor celorlalte, deoarece obiectivul principal al operei de interpretare este tocmai punerea în lumin a scopurilor urm rite de legiuitor prin adoptarea normei juridice respective.

59

Metoda logic presupune l murirea în elesului textului de lege prin apel la principiile logicii formale. Aceast metod se realizeaz cu respectarea unor reguli care cuprind interdic ii itraseaz limite ale operei de interpretare. Iat câteva dintre cele mai frecvente astfel de reguli:

Excep iile sunt de strict interpretare. Aceastregul interzice interpretarea extensiv a unor norme juridice de excep ie;Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sdistingem. Potrivit acestei reguli de interpretare, dac legea se refer la o larg categorie de situa ii, f r a introduce distinc ii între acestea, nici interpretul nu poate face astfel de distinc ii; Dispozi iile legale trebuie interpretate în sensul în care s produc efecte juridice, nu în sensul în care nu ar putea produce nici un efect. Ca urmare, dac o norm juridic este susceptibil de dou interpret ri, se va opta pentru aceea care s fac posibilaplicarea ei, i nu pentru interpretarea care ar paraliza orice posibilitate de aplicare a normei; Legea special derog de la legea general . Ori de câte ori nu ne afl m în aria de aplicabilitate a normei speciale sau de excep ie, urmeaz s se aplice norma general , cu valoare de regul .

Cu ajutorul metodei logice de interpretare, norma juridiceste analizat prin construirea unor ra ionamente logice, care ssus in concluzia interpret rii. Pentru aceasta cele mai frecvent folosite argumente de interpretare sunt:

argumentul a fortiori (cu atât mai mult), prin care se ajunge la extinderea aplic rii unei norme juridice de la un caz

60

reglementat la un caz nereglementat expres, dar în care ra iunile care au impus reglementarea se justific într-o i mai mare m sur .

Spre exemplu, potrivit art 3 alin. (2) din Normele metodologice de eliberare i anulare a permiselor de munc ,aprobate prin Hot rârea Guvernului nr. 434/2000, “Str inul care are calitatea de asociat unic al unei societ i comerciale în România nu este supus obliga iei de a ob ine permis de munc pentru acea societate”. Prin interpretarea logicajungem a concluzia c str inul, care are calitatea de asociat într-o societate comercial constituit de mai mul i asocia ia fortiori, nu va avea nevoie de permis de munc .

argumentul per a contrario se întemeiaz pe principiul c atunci când se afirm ceva, se neag contrariul.

Spre exemplu, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate deroga prin conven ii sau dispozi ii particulare la legile care intereseaz ordinea public i bunele moravuri”. Prin interpretare logic se ajunge la concluzia c , per a contrario, se poate deroga de la legile care nu intereseazordinea public , adic la normele juridice dispozitive.

argumentul de analogie se întemeiaz pe principiul cunde exist acelea i ra iuni trebuie aplicat aceea i lege, chiar daclegiuitorul nu a precizat-o expres. Interpretul poate, în acest fel scompleteze eventualele “lacune ale legii”.

61

autentic oficial

criteriul organului de interpretare neoficial

literal criteriul

rezultatului extensivob inut

restrictiv

gramatical criteriul sistematic metodei istoric folosite teleologic logic

Interpretarea normei juridice

jurisdic- ional

62

Întreb ri i teste

Comenta i caracterul impersonal al urm toarei norme juridice: ”În timpul mandatului, Pre edintele României nu poate fi membru al unui partid i nu poate îndeplini nici o alt func ie public sau privat ” (art. 84 alin. 1 din Constitu ie).

Analiza i, sub aspectul elementelor de structur logic ,urm toarea norm juridic : “Fapta angajatorului de a primi la munc o persoan pentru care nu au fost întocmite contracte individuale de munc sau, dup caz, conven ii civile de prest ri-servicii constituie infrac iune i se sanc ioneaz cu amend de la 5.000.000 lei la

10.000.000 lei” (art. 15 din Legea nr. 130/1999).

Analiza i sub aspect structural urm toarea normjuridic : “În vederea dobândirii personalit ii juridice, asocia ii încheie actul constitutiv i statutul asocia iei, în form autentic , sub sanc iunea nulit ii absolute”(art. 6 alin. (1) din Ordonan a Guvernului nr. 26/2000 privind asocia iile i funda iile). Califica i sanc iunea normei juridice citate.

Califica i urm toarele norme juridice, din punctul de vedere al conduitei prescrise:

- “Toate dona iunile se fac prin act autentic” (art. 813 din Codul civil);

- “Nu pot face parte din partide politice judec torii Cur iiConstitu ionale, avoca ii poporului, magistra ii, membrii activi ai

63

armatei, poli i tii i alte categorii de func ionari stablite prin lege organic ” (art. 37 alin (3) din Constitu ie);

- “Poate contracta orice persoan ce nu este declaratnecapabil de lege” (art. 949 din Codul civil);

- “Instan a, dac socote te necesar, poate cere p r ilor, dupîncheierea dezbaterilor, s depun concluzii scrise (art. 342 alin. (1) din Codul de procedur penal );

- “Societatea pe ac iuni va avea trei cenzori i tot atâ ia suplean i, dac prin actul constitutiv nu s-a prev zut un num r mai mare” (art. 154 din Legea nr. 31/1990 privind societ ile comerciale);

- “Fapta de a pune în mi care ac iunea penal , de a dispune arestarea, de a trimite în judecat sau de a condamna o persoan ,tiind c este nevinovat , se pedepse te cu închisoare de la 2 la 7

ani” (art. 268 din Codul penal).

Legile intr în vigoare: a) la data adopt rii;b) la data public rii în Monitorul Oficial; c) la data promulg rii.

Ce principii guverneaz aplicarea legii în timp? a) principiul neretroactivit ii; b) principiul aplic rii imediate a legii noi; c) principiul retroactivit ii; d) principiul ultraactivit ii.

În art. 245 din Codul penal se prevedea c “intrarea sau ie irea din ar prin trecerea frauduloas a frontierei se pedepse te cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”. Prin Decretul-lege nr. 12/1990, publicat în Monitorul Oficial

64

în data de 12 ianuarie 1990, acest text a fost abrogat is-a prev zut c intrarea sau ie irea din ar prin trecerea frauduloas a frontierei nu constituie infrac iune, ci doar contraven ie. Prin Legea privind frontiera de stat a României, nr. 56/1992, publicat în Monitorul Oficial în data de 9 iunie 1992, trecerea frauduloas a frontierei a fost din nou incriminat ca infrac iune. Preciza i:

a) fapta unei persoane de trecere frauduloas a frontierei, care a fost s vâr it la data de 2 septembrie 1989 idescoperit la data de 19 ianuarie 1990 constituie infrac iune sau contraven ie?

b) fapta unei persoane de trecere frauduloas a frontierei, care a fost s vâr it la data de 2 septembrie 1989 constituie infrac iune sau contraven ie, dac hot rârea de condamnare a r mas definitiv la data de 8 ianuarie 1990?

c) fapta unei persoane de trecere frauduloas a frontierei, care a fost s vâr it la data de 5 august 1991 idescoperit la data de 14 martie 1992, constituie infrac iune sau contraven ie?

d) fapta unei persoane de trecere frauduloas a frontierei, care a fost s vâr it la data de 5 august 1991 idescoperit la data de 18 iunie 1992, constituie infrac iune sau contraven ie?

Neretroactivitatea legilor este: a) un principiu constitu ional al aplic rii legilor în timp; b) o excep ie de la principiul aplic rii imediate a legii noi; c) o regul de la care legiuitorul poate deroga prin

dispozi ie expres .

65

Ultraactivitatea legii este: a) un principiu constitu ional al aplic rii legilor în timp; b) o excep ie de la principiul aplic rii imediate a legii noi; c) o regul de la care legiuitorul poate deroga prin

dispozi ie expres .

Analiza i urm toarea norm juridic utilizând metodele de interpretare gramatical i logic :

“Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani i/sau în natur , ob inute de o persoan fizic ce desf oar

o activitate în baza unui contract individual de munc ,indiferent de perioada la care se refer , de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acord , inclusiv indemniza iile pentru incapacitate temporar de munc , de maternitate i pentru concediul privind îngrijirea copilului în vârst de pân la 2 ani”.

Bibliografie

POPA, N. Teoria general a dreptului, Bucure ti, Editura. Actami, 1996, p. 151 - 214, 269 - 284.

BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul civil român. Subiectele dreptului civil român, Bucure ti, Casa de Editura i Pres“ ansa” S.R.L., 1994, p. 43 - 62;

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Editura Cartea Româneasc , 1921, p. 24 – 29;

66

HAMANGIU, C. ROSETTI-B L NESCU, I. B ICOIANU, Al.

Tratat de drept civil român, vol. I, Bucure ti, Editura All, 1996, p. 27 - 75;

BOROI, G. Drept civil. Teoria general , Bucure ti, Editura All, 1997, p. 11 – 38;

C P ÂN , O. Aplicarea legii în timp i spa iu, în “Tratat de drept civil, vol.I, Partea general ”, Bucure ti, Editura Academiei, 1989, p.107 – 146;

URS, I. ANGHENI, S.


MURE AN, M. Drept civil. Partea general ,Cluj - Napoca, Editura Cordial Lex, 1996, p. 27 – 57;

UNGUREANU, O. Manual de drept civil. Partea general ,Bucure ti, Editura ALL – BECK, 1999, p. 17 – 35;

LUL , I. Transformarea neretroactivit ii legii civile într-un principiu de drept constitu ional, în revista “Dreptul”, nr. 12/1993, p. 41 - 45.

67

II. CARACTERIZAREA GENERALA DREPTULUI CIVIL ROMÂN

68

CARACTERIZAREA GENERALA DREPTULUI CIVIL ROMÂN

1. DEFINI IA I OBIECTUL DREPTULUI CIVIL

2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

3. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE RAMURI DE DREPT

69

Dreptul civil este acea ramur de drept privat care reglementeaz raporturile juridice patrimoniale i nepatrimoniale dintre subiecte de drept - persoane fizice i juridice - aflate pe pozi ii de egalitate juridic . Analiza defini iei date conduce la urm toarele concluzii:

a) Dreptul civil apar ine diviziunii dreptului privat, deoarece reglementeaz , în principiu, raporturi dintre particulari. Mai mult decât atât, el nu constituie doar una dintreramurile acestei diviziuni a dreptului, ci are un statut privilegiat: dreptul civil este drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat. Aceasta înseamn c ori de câte ori o anumit situa iejuridic nu este reglementat în nici un fel în ramura special de drept, solu ia va fi aplicarea normelor de drept civil. Dreptul civil este baza comun din care s-au desprins, în timp, toate celelalte ramuri de drept privat. Ini ial, în timpul dreptului roman, dreptul civil reglementa toate raporturile dintre p r i aflate pe picior de egalitate juridic .No iunea de “drept civil” era practic sinonim cu cea de “drept privat”. Abia tâziu (în secolul trecut) au început s se desprindcelelalte ramuri de drept, privitoare la raporturile dintre anumi iparticulari sau dintr-un domeniu special de activitate.

DEFINI IA I OBIECTUL DREPTULUI CIVIL 1

70

Astfel s-a desprins dreptul comercial, reglementând raporturile din domeniul actelor i faptelor de comer i dintre anumite subiecte de drept, numite “comercian i”. Tot astfel s-a desprins dreptul muncii, ca ramur de drept ce reglementeaz raporturile n scute din contractul de munc . Într-adev r, contractul de munc era ini ial reglementat de legea civil ,fiind socotit un simplu contract de închiriere (loca iune de servicii): o parte î i închiriaz celeilalte p r i for a de munc în schimbul unei chirii, denumite salariu. Cu timpul, s-a observat însc particularit ile acestui contract în raport cu celelalte contracte civile sunt atât de însemnate încât justific autonomia unei ramuri de drept desprins din drepul civil dar distinct în raport cu acesta: dreptul muncii. De i devenite autonome, ramurile dreptului privat n scute din dreptul civil se supun acelora i principii fundamentale. Mai mult, ele se completeaz , ori de câte ori legea special nu dispune, cu prevederile dreptului civil. Într-adev r, art. 1 din Codul comercial prevede: “În comerse aplic legea de fa . Unde ea nu dispune, se aplic Codul civil”. Similar, art. 187 din Codul muncii prevede: ”Dispozi iile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispozi ii ale legisla iei muncii i, în m sura în care nu sunt incompatibile cu specificul rela iilor de munc , cu dispozi iile legisla iei civile”.

Spre exemplu, legisla ia muncii nu reglementeaz în nici un fel problema consim mântului la încheierea contractului de munc . Rezult c se vor aplica normele generale de drept civil, potrivit c rora, pentru încheierea valabil a oric rui act juridic (deci i a unui contract de munc ) este necesar existen a unui consim mânt al p r ilor exteriorizat, dat cu seriozitate i neafectat de vicii de consim mânt.

71

b) Din defini a dat rezult c obiectul de reglementare al dreptului civil îl constituie dou categorii de raporturi juridice:

raporturi juridice patrimoniale; raporturi personal-nepatrimoniale.

Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un con inut evaluabil în bani. Fire te, nu toate raporturile juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil (unele dintre acestea sunt obiect de reglementare pentru alte ramuri de drept ca: dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul administrativ etc.). Dar dintre toate raporturile patrimoniale, cele reglementate de dreptul civil pot fi identificate prin aceea c în acestea din urm subiectele se afl pe o pozi ie de egalitate juridic .

Spre exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale reglementate de dreptul civil raporturile care au în con inutul lor dreptul de proprietate.

Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele rela ii sociale reglementate de normele dreptului civil care sunt legate de identificarea persoanei fizice sau juridice i care au un con inut ce nu este evaluabil în bani. În aceea i categorie se includ i rela iile sociale referitoare la existen a i integritatea persoanei i rela iile ce se nasc din crea ia personal (dreptul de autor, dreptul de inventator, dreptul de inovator). O categorie foarte important de rela ii sociale reglementate de dreptul civil este cea referitoare la capacitatea civil a persoanei fizice sau juridice, adic la aptitudinea sa de a avea i exercita drepturi i obliga ii civile, într-un cuvânt de a fi subiect de drept. c) Dreptul civil reglementeaz raporturile juridice dintre p r i aflate pe picior de egalitate juridic . Aceast tr s tur a sa încorporeaz dreptul civil dreptului privat, pentru c , a a cum tim

72

deja, dreptul public este diviziunea dreptului în care cel pu in unul dintre participan i este un organism de stat (care, în general, î isubordoneaz cealalt parte a raportului juridic) în timp ce în cadrul raporturilor de drept privat nici una dintre p r i nu- i poate impune în mod unilateral voin a celeilalte. Cu alte cuvinte, pentru a determina dac un anumit raport juridic este guvernat de dreptul civil, trebuie s proced m prin excludere, parcurgând urm toarele etape:

Particip un organ de stat la raportul juridic respectiv?

DA NU

Ca putere Ca orice suveran persoan juridic

Raport juridic Raport juridic

de drept public de drept privat

73

Dac raportul este de drept privat, exist reglement ri în ramuri speciale de drept (dreptul muncii, drept comercial,

dreptul familiei etc.)?

DA NU

Raport juridic reglementat de dreptul civil

74

În orice ramur de drept opereaz , pe de o parte, principiile întregului sistem de drept i, pe de alt parte, principiile ramurei respective.

În ceea ce prive te dreptul civil, principiile sale sunt acele idei c l uzitoare care înso esc întreaga legisla ie civil . Astfel, vom întâlni aici aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului român (cum sunt: principiul democra iei, principiul egalit ii în fa a legii, principiul accesului liber la justi ie, principiul separa iei puterilor în stat etc.) dar i principii proprii dreptului civil. Acestea din urmac ioneaz concomitent cu principiile dreptului românesc iprivesc - cu o intensitate mai mic sau mai mare - toate institu iile dreptului civil.

Principiile generale ale dreptului civil sunt: Principiul propriet ii, consacrat în Constitu ie, în Codul civil i prezent - expres sau tacit - i în alte legi civile. Potrivit Constitu iei, proprietatea poate fi public sau

privat . Cea public apar ine statului sau unit ilor administrativ-teritoriale. Titular al dreptului de proprietate privat poate fi o persoan fizic sau o persoan juridic . Constitu ia prevede, în art. 41 alin. 2, c “proprietatea privat este ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular”. Utilizarea no iunii de “ocrotire” i nu de “garantare” a creat

PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL2

75

numeroase controverse, sus inându-se insuficien a prezentei consacr ri constitu ionale a dreptului de proprietate.

În defini ia Codului civil (art. 480): "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura i de a dispune de un lucru în mod exclusiv i absolut, îns în limitele determinate de lege".

Principiul egalit ii în fa a legii civile (principiul nediscrimin rii) este aplica ia principiului fundamental de drept consacrat de art. 16 alin. 1 din Constitu ie: "Cet enii sunt egali în fa a legii i a autorit ilor publice, f rprivilegii i discrimin ri”.Astfel, acest principiu, care presupune ocrotirea drepturilor

subiective civile f r deosebire pe baz de ras , na ionalitate, etnie, limb , religie, categorie social , convingeri, sex sau orientare sexual ori apartenen la o categorie defavorizat este consacrat în detaliu prin Ordonan a Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea i sanc ionarea tuturor formelor de discriminare.

Principiul îmbin rii intereselor individuale cu cele generale este consacrat de texte ale legii civile care prev d c : " Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale iculturale în acord cu interesul ob tesc, potrivit legii iregulilor de convie uire” (Decretul nr. 31/1954). Principiul ocrotirii i garant rii drepturilor civile este consacrat legislativ atât prin prevederile constitu ionale(art. 21, art. 24) i ale Decretului nr. 31/1954, cât i de norme juridice interna ionale. Într-adev r, potrivit art. 26 din Pactul interna ional privind

drepturile civile i politice ale omului: 'Toate persoanele sunt egale în fa a legii i au, f r discriminare, dreptul la ocrotire egal din partea legii. În aceast privin , legea trebuie s interzic orice

76

discriminare i s garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egal ieficace contra oric rei discrimin ri, în special de ras , sex, limb ,religie, opinie politic sau orice alt opinie, origine na ional sau social , avere, na tere sau întemeiat pe orice alt împrejurare."

77

Dup cum am v zut, dreptul civil are un statut aparte în întregul sistem de drept i, cu deosebire, în cadrul dreptului privat, unde ocup pozi ia de “drept comun”. Dar autonomia ispecificitatea dreptului civil poate fi pus cel mai bine în evidenprin prezentarea elementelor de delimitare a lui de celelalte ramuri de drept.

a) Delimitarea dreptului civil de dreptul constitu ional

Orice ramur de drept î i g se te fundamentul juridic în normele din Constitu ie. Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt consacrate în primul rând în textul constitu ional, iar drepturile subiective civile sunt garantate prin Constitu ie. Raporturile juridice guvernate de dreptul constitu ional – raporturi preponderent nepatrimoniale – presupun o calitate special a participan ilor: aceea de cet ean, pe de o parte, i de organ de stat, pe de alt parte. Dimpotriv , raporturile juridice de drept civil nu presupun nici o alt calitate a participan ilor decât aceea de subiect de drept.

b) Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar i fiscal

Rela ia dreptului civil cu dreptul financiar se întemeiaz pe faptul c ambele reglementeaz rela ii patrimoniale, având ca

DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE RAMURI DE DREPT 3

78

obiect drepturi i obliga ii exprimate în bani. Dar dreptul financiar, ca ramur de drept public, reglementeaz raporturi în care cel pu in una dintre p r i este un organism al statului. De asemenea, în timp ce dreptul civil reglementeaz rela iile b ne ti dintre persoanele fizice i juridice, dreptul financiar i fiscal reglementeaz rela iile b ne ti de constituire, repartizare i utilizare a fondurilor b ne ti ale statului.

c) Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil

Dreptul procesual civil ca ramur distinct a dreptului garanteaz eficacitatea dispozi iilor de drept civil care consacrdrepturi subiective pentru persoanele fizice ori juridice.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “proces” provine din latinescul pro-cedere, care înseamn “a merge înainte”. El indic activitatea care trebuie s se desf oare pentru aplicarea normelor dreptului material (civil).

Leg tura dintre dreptul civil i dreptul procesual civil este cea de la con inut la form , acesta din urm fiind compus dintr-un ansamblu de norme juridice care reglementeaz modul de judecata cauzelor civile i modul de executare silit a hot rârilor judec tore ti pronun ate în aceste cauze.

d) Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial

Dreptul comercial este un drept special fa de dreptul civil; el prive te numai raporturile patrimoniale care au ca izvor fapte de comer i raporturi juridice la care particip persoanele cu calitatea de comercian i, spre deosebire de dreptul civil, care are în vedere celelalte raporturi patrimoniale i toate raporturile personal nepatrimoniale.

79

e) Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii

i pentru dreptul muncii, dup cum am v zut, dreptul civil constituie drept comun.

Numeroase institu ii sunt deopotriv aplicabile contractului de munc i contractelor civile. Dar în contractul civil, egalitatea juridic a p r ilor subzist pe tot parcursul derul rii contractului, în timp ce în contractul de munc ea exist doar în momentul încheierii acestuia. Ulterior, pe parcursul execut rii contractului, salariatul se subordoneaz celui care l-a încadrat în munc . Corela ia dintre dreptul civil i dreptul muncii se manifesti prin aceea c raporturile de munc se pot întemeia nu numai pe

contracte de munc , dar i pe contracte civile de prest ri de servicii (care se încheie în temeiul unei legi speciale, nr. 130/1999).

f) Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei

Dreptul familiei reglementeaz raporturile care izvor sc din c s torie, rudenie, adop ie i cele asimilate acestora.

Distinc ia fa de dreptul civil se întemeiaz pe specificitatea rela iilor sociale - în general nepatrimoniale - reglementate în dreptul familiei. În plus, dreptul familiei cunoa te sanc iuni specifice i cuprinde preponderent norme imperative.

g) Delimitarea dreptului civil de dreptul interna ional privat

Deosebirea esen ial dintre cele dou ramuri de drept constîn faptul c dreptul interna ional privat reglementeaz raporturi juridice care con in un element de extraneitate, ceea ce atrage

80

inciden a în cauz a cel pu in dou sisteme de drept, urmând ca norma de drept interna ional privat s arate care va fi regimul aplicabil în cauz .

Întreb ri i teste

Raportul juridic întemeiat pe contractul de închiriere a unui imobil dintre o persoan fizic , în calitate de chiria i stat, în calitate de proprietar este:

a) un raport de drept public, deoarece una dintre p r ile raportului juridic este statul;

b) un raport de drept civil, deoarece se încheie între p r iaflate pe picior de egalitate juridic ;

c) un raport de drept comercial, deoarece se încheie între comercian i;

d) un raport de drept fiscal, deoarece prive te rela ii b ne ti de constituire i utilizare a fondurilor statului.

Enumera i ramuri de drept care guverneazpreponderent raporturi patrimoniale i ramuri de drept care reglementeaz preponderent raporturi nepatrimoniale.

Explica i din punct de vedere istoric rolul dreptului civil de “drept comun” în cadrul dreptului privat. Codul civil interzice încheierea de contracte de vânzare-cump rare între so i. Legisla ia comercial nu prevede nimic cu privire la contractele de vânzare-cump rare comercial încheiate între so i. Ca urmare, între so i se pot încheia contracte de vânzare comercial ?

81

a) Da, deoarece legisla ia comercial nu interzice expres astfel de contracte, or “tot ceea ce nu este interzis este permis”;

b) Nu, deoarece legisla ia comercial se completeazcu cea civil , iar interdic ia din Codul civil are caracter general;

c) Problema nu poate fi solu ionat , deoarece nu existreglementare.

Între contractul civil de mandat i contractul comercial de mandat exist urm toarea rela ie:a) ambele contracte sunt supuse normelor de drept

civil, ca drept comun; b) ambelor contracte le sunt aplicabile, deopotriv ,

normele dreptului civil i normele de drept comercial;

c) contractul civil de mandat este guvernat de dreptul civil iar contractul comercial de mandat este guvernat de dreptul comercial;

d) contractul civil de mandat este guvernat de dreptul civil, iar contractul comercial de mandat este guvernat de dreptul comercial i, în completare, cu unele dispozi ii de drept civil;

e) contractul comercial de mandat este guvernat de dreptul comercial, iar contractul civil de mandat este guvernat de dreptul civil i, în completare, cu unele dispozi ii de drept comercial.

82

Bibliografie

HAMANGIU, C. ROSETTI- B L NESCU, I. B ICOIANU, Al.

Tratat de drept civil român, vol. I, Bucure ti, Editura. All, 1996, p. 10 - 26;

BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul civil român. Subiectele dreptului civil român, Bucure ti, Casa de Editur i Pres “ ansa” S.R.L., 1994, p. 25 – 42;

CALMUSCHI, O. Defini ia i obiectul dreptului civil; Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept, în “Tratat de drept civil, vol.I, Partea general ”, Bucure ti, Editura Academiei, 1989, p.18 – 28;

BOROI, G. Drept civil. Teoria general , Bucure ti, Editura ALL, 1997, p. 1 – 10;

URS, I. R. ANGHENI, S.

Drept civil. Partea generala. Persoanele, vol. I, Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998, p. 26 – 37;

TEF NESCU, D. Drept civil, Bucure ti, Editura. Oscar Print, 1999, p. 13 - 23;


COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, p. 5-29

83

III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL

84

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 1 P R ILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 2 CON INUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 3 OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. BUNURILE

CAPITOLUL 4 IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET

85

** *

Nu orice raport statornicit între oameni are caracter juridic. Au un astfel de caracter doar raporturile care intereseaz statul,care sunt reglementate prin norme juridice.

Raportul juridic civil se define te ca fiind rela ia social ,patrimonial sau nepatrimonial , reglementat de norme de drept civil.

Raportul juridic civil are urm toarele caractere juridice: este un raport social, adic un raport statornicit între indivizi i nu un raport între oameni i bunuri.

Caracterul social se men ine chiar i în ipoteza raporturilor juridice n scute din exerci iul dreptului de proprietate. Acestea nu sunt, a a cum s-ar p rea la prima vedere, raporturi între proprietar i bunul care face obiect al dreptului de proprietate. Dimpotriv ,

astfel de raporturi juridice se nasc între oameni, i anume între proprietar i to i ceilal i membrii ai societ ii care au în chip generic obliga ia de a nu face nimic de natur a aduce atingere dreptului proprietarului;

raportul juridic civil are, de asemenea, i un caracter dublu voli ional. Ca urmare, el presupune conjugarea a dou voin e: - voin a legiuitorului, care reglementeaz o anume

rela ie dintre indivizi prin norme de drept; - voin a p r ilor implicate (a subiectelor de drept între

care se na te raportul juridic respectiv). Aceast a doua latur a caracterului voli ional se întâlne te

86

numai în cazul raporturilor juridice n scute din acte juridice civile. Cu alte cuvinte, chiar dac legiuitorul reglementeaz un anume act unilateral ori un anume contract, aceast reglementare nu va fi niciodataplicabil dac nu exist persoane care în concret saib interesul de a încheia atare acte juridice;

caracter de egalitate juridic a p r ilor. Acest caracter al raportului juridic civil decurge din împrejurarea cnici una dintre p r i nu este subordonat celeilalte. Egalitatea juridic a p r ilor nu se confund îns cu egalitatea patrimonial a acestora, ci presupune doar cfiecare dintre p r i are dreptul de a se bucura în egalm sur de prevederile legii.

Din punct de vedere structural, raportul juridic civil cuprinde trei elemente:

1) P r ile raportului juridic. Acestea pot fi persoane fizice sau persoane juridice;

2) Con inutul raportul juridic. Acesta se define te ca fiind ansamblul drepturilor i obliga iilor p r ilor raportului juridic;

3) Obiectul raportului juridic. Acesta reprezint conduita p r ilor, adic ac iunile sau inac iunile la care acestea au dreptul sau sunt obligate.

87

1.1. No iune

P r ile raportului juridic civil sunt subiectele de drept civil, adic titularii drepturilor i obliga iilor civile. Ele pot fi persoane fizice sau persoane juridice.

Persoana fizic este individul, ca parte a raporturilor sociale reglementate juridic. Persoana juridic este colectivitatea de indivizi care particip la asemenea raporturi.

P r ile raportului juridic civil pot avea: - calitatea de subiect activ, dac sunt titulare de

drepturi sau - calitatea de subiect pasiv, dac le revin obliga ii.

În cazul raporturilor juridice în con inutul c rora se g sesc drepturi de crean , subiectul activ se nume te creditor, iar subiectul pasiv se nume te debitor.

Spre exemplu, dac X a împrumutat 100.000 lei de la Y, atunci cei doi au devenit p r i ale unui raport juridic civil. X va fi debitor (subiect pasiv), având obliga ia ca, la scaden ,s înapoieze banii împrumuta i, iar Y va fi creditor (subiect activ), având dreptul ca, la scaden , s pretind debitorului restituirea banilor împrumuta i.

P R ILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL1

88

Uneori, fiecare dintre p r ile raportului juridic civil poart o denumire specific : vânz tor–cump r tor, locator–locatar, depozitar–deponent, donator–donatar, .a.m.d.

Vom începe analiza noastr prin a ne referi la persoana fizic , în calitatea ei de subiect de drept civil, adic la oricare dintre noi, ca participant, titular de drepturi i obliga ii, la via a juridic a societ ii.

Persoana fizic reprezint omul privit individual, ca titular de drepturi i obliga ii. Participarea sa la raporturile juridice civile este pus în lumin de institu ia capacit ii civile.

Capacitatea civil cuprinde dou elemente: capacitatea de folosin i capacitatea de exerci iu.

1.2. Capacitatea de folosin a persoanei fizice

1.2.1. No iune

Capacitatea de folosin se define te ca fiind aptitudinea general i abstract a persoanei fizice de a avea drepturi iobliga ii civile.

Ea constituie a adar voca ia oric rui individ de a lua parte la raporturi juridice civile. Aceast voca ie nu va fi niciodat pe deplin concretizat , ea reprezint doar facultatea oric rui om de a avea calitatea de drept civil.

Din punct de vedere juridic capacitatea de folosin a persoanei fizice se caracterizeaz prin urm toarele:

- legalitate. Legalitatea capacit ii de folosinpresupune faptul c aceast institu ie nu poate fi reglementat decât prin lege. Ca urmare, p r ile nu vor putea reglementa prin acte unilaterale sau prin

89

contracte nici propria capacitate de folosin i nici capacitatea de folosin a altora;

- generalitate. Acest caracter presupune c fiecare persoan are aptitudinea de a avea toate drepturile iobliga iile civile. Fire te, caracter general are numai voca ia, poten ialitatea, nici o persoan neavând în concret toate drepturile i obliga iile civile;

- inalienabilitate. Inalienabilitatea presupune imposibilitatea de înstr inare (de la cuvântul latin alienus care înseamn str in). Ca urmare a acestui caracter juridic, persoana fizic nu poate renun a la capacitatea de folosin , nu o poate vinde, dona, nu poate încheia nici un contract cu privire la aceasta care ar presupune înstr inarea ei;

- intangibilitate. Aceasta presupune c nu se pot aduce limit ri sau îngr diri capacit ii de folosin a unei persoane fizice decât prin texte exprese de lege;

- egalitate. Ca urmare a acestui caracter juridic, toate persoanele au în mod egal capacitate de folosin ,f r discrimin ri i f r ca o anumit categorie de persoane s fie privilegiat în raport cu celelalte;

- universalitate. Acest caracter const în însu irea capacit ii de folosin de a fi recunoscut tuturor indivizilor.

Nu întotdeauna capacitatea de folosin a fost recunoscutîn mod universal. În perioada sclavagist , de exemplu, sclavii erau considera i bunuri, nerecunoscându-li-se, ca urmare, calitatea de persoan , cea de subiect de drept civil i, pe cale de consecin ,capacitatea de folosin . Chiar i în epoca modern s-a men inut o sanc iune denumit “moarte civil ” prin care unei persoane fizice

90

care se f cea vinovat de s vâr irea unor anumite infrac iuni, i se interzicea participarea la raporturile juridice civile.

Ca urmare a caracterului s u universal, capacitatea de folosin înso este orice persoan fizic de la na tere i pân la moarte.

A adar, existen a capacit ii de folosin înso e te îns iexisten a individului. Începutul i sfâr itul capacit ii de folosincoincid cu na terea respectiv cu moartea persoanei fizice.

1.2.2. Începutul capacit ii de folosin

Regula este c persoana fizic dobânde te capacitate de folosin la na tere. Din acel moment ea va putea lua parte la raporturile juridice civile.

Spre exemplu, el va putea fi proprietar, exercitând (chiar f r a avea înc discern mântul necesar pentru a o în elege!) prerogativele dreptului de proprietate. Prin excep ie, în materie succesoral , Codul civil recunoa te

posibilitatea dobândirii anticipate a capacit ii de folosin pentru copilul conceput dar înc nen scut.

Într-adev r, dac o persoan las prin testament o serie de bunuri unui anumit beneficiar, pentru ca acest testament s fie valabil se pune condi ia ca beneficiarul s existe. Dar nu sunt considerate c exist numai persoanele n scute, ci i cele concepute: copilul conceput, dar înc nen scut va putea fi desemnat beneficiar al mo tenirii respective. Valabilitatea unui asemenea testament va depinde îns de condi ia ca pruncul s se nasc viu.Copilul n scut mort se consider c nu exist i c nu a existat niciodat , astfel încât, în mod retroactiv, capacitatea lui de folosinanticipat dobândit va fi anulat .

91

Spre deosebire de Codul civil francez ( i aceasta este una dintre pu inele reglement ri diferite) Codul civil român nu prevede i condi ia ca pruncul s fie i viabil. Cu alte cuvinte, este suficient

ca pruncul s fi respirat o singur dat , pentru ca, în mod retroactiv cu data concep iei, el s poat fi socotit subiect de drept, apt s fie desemnat ca beneficiar al unei anumite averi succesorale.

1.2.3. Sfâr itul capacit ii de folosin

Capacitatea de folosin se sfâr e te, fire te, la moartea persoanei fizice. Dac moartea este fizic constatat , adic dacexist corpul neînsufle it al persoanei, capacitatea de folosin ia sfâr it la data trecut în certificatul de deces.

Dac îns nu exist corpul neînsufle it al persoanei, ci persoana a disp rut, astfel încât moartea sa nu poate fi constatatdirect, legea prevede o procedur special . Este procedura declar rii judec tore ti a mor ii.

În vederea declar rii judec tore ti a mor ii, cei interesa i(spre exemplu, mo tenitorii) trebuie s declan eze o procedurdesf urat pe mai multe etape:

a) declararea judec toreasc a dispari iei. Aceasta se realizeaz prin hot râre judec toreasc . Ac iunea în declararea judec toreasc a dispari iei poate fi declan at numai la împlinirea unui termen de 1 an de la data ultimelor tiri provenind de la cel disp rut.

O asemenea ac iune se nume te necontencioas deoarece ea nu presupune existen a unor interese contradictorii care s se manifeste la proces.

b) declararea judec toreasc a mor ii. La împlinirea unui termen de cel pu in 4 ani de la data ultimelor tiri provenind de la

92

disp rut, cei interesa i pot introduce ac iunea în declararea mor ii. Analizând probele dosarului, instan a va stabili:

- încetarea capacit ii de folosin a persoanei în discu ie;- momentul cel mai probabil al încet rii capacit ii de

folosin .Aceast dat va fi considerat ca fiind data mor ii.

Atât declararea judec toreasc a dispari iei, cât i declararea judec toreasc a mor ii presupun o procedur de publicitate a hot rârii judec tore ti prin afi are la u a instan ei. Între cele douhot râri exist îns o deosebire fundamental :

În urma hot rârii judecatoresti de declarare a dispari iei persoana este, în continuare, considerat a fi în via ; pe cale de consecin , nu se va putea încheia nici un act juridic care spresupun încetarea capacit ii de folosin a persoanei.

Spre exemplu, nu se va putea deschide succesiunea, c s toria disp rutului nu se va considera a fi încetat, contractul de rent viager de care beneficia disp rutul va continua .a.m.d. Dimpotriv , în urma r mânerii definitive a hot rârii

judec tore ti de declarare a mor ii, toate aceste acte juridice vor putea fi încheiate sau vor putea fi considerate a- i fi încetat valabilitatea, dup caz. Data încet rii capacit ii de folosin nu este data r mânerii definitive a hot rârii judec tore ti declarative de moarte, ci este data stabilit ca fiind data mor ii în aceast hot râre.

A adar, procedura declar rii judecatore ti a mor ii poate fi considerat a se desf ura în urm torii timpi:

T1 = data ultimelor tiri de la persoana disp rut ;

T1…………….T2…….……………….….T3…..T4

93

T2 = data introducerii ac iunii în declararea judec torasc a dispari iei. Între T1 i T2 trebuie s fi trecut cel pu in un an;

T3 = data introducerii ac iunii în declararea judec torasc a mor ii. Între T1 i T3 trebuie s fi trecut cel pu in patru ani;

T4 = data r mânerii definitive a hot rârii jdec tore ti declarative de moarte. În aceast hot râre se va preciza data stabilit de instan , pe baza probelor administrate, ca fiind data mor ii. Cel mai probabil aceasta va fi T1.În intervalul T1 - T4 persoana trebuie considerat a fi în

via . Mo tenitorii nu se pot socoti proprietari ai bunurilor celui disp rut. La data T4 persoana va fi retroactiv socotit a nu mai fi fost în via înc de la data T1. Mo tenitorii vor fi considera iproprietari ai bunurilor succesorale, retroactiv, înc de la data T1.

Exist o împrejurare în care legea prevede o procedur mult simplificat de declarare judec toreasc a dispari iei. Este vorba despre ipoteza în care persoana a disp rut în împrejur ri excep ionale care las s se presupun c a i murit în acele împrejur ri: fapte de r zboi, accident de cale ferat , naufragiu, cutremur, incendiu, inunda ie sau orice alte situa ii de acest fel.

În asemenea cazuri excep ionale, declararea judec toreasca mor ii persoanei nu este necesar s fie precedat de declararea judec toreasc a dispari iei acesteia. Singura condi ie care se pune este ca ac iunea în declararea judec toreasc a mor ii s fie declan at la expirarea unui termen de cel pu in un an de la dispari ia persoanei.

Dac dup r mânerea definitiv a hot rârii declarative de moarte (fie prin procedur normal , fie prin procedura simplificat )persoana reapare, aceast hot râre va fi anulat . În consecin ,persoana va fi repus în drepturile sale anterioare, ca i cum hot rârea declarativ de moarte nu ar fi intervenit. Legea prevede

94

c cel care a fost declarat mort poate cere, dup anularea hot rârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale.

Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat s le înapoieze decât dac se face dovada c la data înapoierii acesta tia c persoana declarat moart este în via .

Cu alte cuvinte, dac , spre exemplu, mo tenitorul aparent al celui disp rut vinde o parte din bunurile succesorale, cump r torii acestor bunuri vor r mâne proprietari chiar dac hot rârea declarativ de moarte se anuleaz . Disp rutul reîntors va putea pretinde doar pre ul pe care “mo tenitorii” l-au ob inut prin vânzarea acelor bunuri. Dac îns bunurile sunt înstr inate cu titlu gratuit (donate) disp rutul le va putea pretinde de la donatari. Ca principiu, disp rutul reîntors dup r mânerea definitiv a

hot rârii declarative de moarte, este repus în toate drepturile sale, repus în situa ia anterioar . Prin excep ie, dac so ul sau so iadisp rutului s-a rec s torit, aceast a doua c s torie nu este anulat ,ci este considerat valabil , iar prima c s torie (cu cel disp rut) va fi considerat a fi încetat la data încheierii celei de-a doua c s torii.

În sfâr it, legea reglementeaz situa ia particular în care mai multe persoane au murit în aceea i împrejurare f r s se poatstabili dac una a supravie uit alteia. În aceast situa ie (care poate interveni, spre exemplu, în ipoteza unui accident de avion) se consider c nici una dintre persoane nu a predecedat celorlalte, cu alte cuvinte c au murit deodat . Aceast reglementare este semnificativ în materie succesoral , dac persoanele care au murit împreun (denumite în doctrin comorien i) au voca ie succesoralreciproc , adic fiecare are calitatea de mo tenitor al celorlalte.

Într-adev r, dup cum am v zut când am analizat începutul capacita ii de folosin , pentru a putea mo teni, Codul civil pune

95

condi ia ca persoana “s existe”, deci s fie deja, sau s mai fie înc , subiect de drept (s aib capacitate de folosin ). Dac se poate proba c unul dintre cei doi comorien i a predecedat, atunci se va considera c cel care i-a supravie uit fie i o clip îl va putea mo teni pe cel lalt, cu consecin e asupra traiectoriei bunurilor succesorale ale ambilor. Dac o asemenea prob nu se poate face, se prezum c ei au murit deodat , deci nici unul dintre ei “nu exista” la data deschiderii succesiunii celuilalt.

Spre exemplu, dac într-un accident mor doi so i (X i Y), ei vor avea calitatea de comorien i. Dac se poate proba care dintre ei a murit mai întâi, atunci cel care a mai supravie uit (X) îl mo tene te pe cel care a predecedat (Y). Averea lui Y intr în patrimoniul supravie uitorului (X) iapoi, la moartea acestuia din urm , se transmite integral spre mo tenitorii lui X. Cu unele excep ii, mo tenitorii lui Y nu vor mo teni nimic. Dar dac nu se poate proba care dintre ei a murit mai întâi,

atunci se va considera c au murit deodat , cu consecin a c averea fiec ruia va fi mo tenit de c tre proprii mo tenitori; nici unul dintre so i nu va putea fi considerat mo tenitor al celuilalt.

1.2.4. Îngr diri ale capacit ii de folosin

Dup cum am v zut, capacitatea de folosin se caracterizeaz prin generalitate. Cu toate acestea, legea poate sprevad o serie de îngr diri ale capacit ii de folosin , adic de limit ri ale con inutului acesteia. Îngr dirile capacit ii de folosin(care au în mod obligatoriu un caracter legal, deci nu pot fi niciodat prev zute prin contracte sau acte unilaterale) pot fi împ r ite în dou categorii:

a) îngr diri cu caracter de sanc iune. Exist sanc iuni cu caracter penal sau civil care afecteaz i capacitatea de folosin a persoanei sanc ionate.

96

Spre exemplu, Codul penal prevede posibilitatea ca instan as aplice unele pedepse complementare (adic suplimentare pedepsei principale care poate consta în închisoare i/sau amend penal ). Între pedepsele complementare se num ri interzicerea drepturilor p rinte ti sau a dreptului de a fi

tutore sau curator. O asemenea interdic ie conduce la îngr direa capacit ii de folosin a persoanei. Tot astfel, exist îngr diri ale capacit ii de folosin

prev zute în Codul civil. Astfel este, spre exemplu, pedeapsa numit “nedemnitate succesoral ”. Va fi declarat nedemn de a mo teni, fiind îndep rtat de la succesiune, persoana care se face vinovatde fapte cum ar fi:

- fapta de a omorî sau de a încerca s omoare pe cel despre a c rui mo tenire este vorba;

- fapta mo tenitorului major care, având cuno tindespre omorul defunctului, nu a denun at aceasta justi iei;

- fapta mo tenitorilor care ascund bunuri succesorale sau care nu trec în inventar cu rea-credin asemenea bunuri;

b) îngr diri cu caracter de protec ie. Capacitatea de folosin a persoanei fizice poate fi îngr dit nu numai pentru a o sanc iona, dar i pentru a o ocroti pe ea îns isau ter e persoane.

Asemenea incapacit i sunt prev zute în mai multe acte normative, între care Codul civil, care prevede c :

- minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune în nici un fel prin dona ie sau testament de bunurile sale. El nu poate deci redacta un testament valabil i nici nu poate avea calitatea de donator. Interdic ia urm re te protejarea

97

intereselor minorului care nu a împlinit 16 ani dat fiind posibilitatea acestuia de a fi influen at în luarea unor asemenea decizii;

- minorul care a împlinit 16 ani poate dispune prin testament numai pentru jum tate din bunurile de care ar fi putut dispune dac ar fi major;

- medicii i farmaci tii care au tratat o persoan de boala de care aceasta a murit, nu pot beneficia de dona ii sau de bunuri l sate prin testament de c tre aceasta. O asemenea îngr dire are în vedere protec ia persoanei de posibilele influen e exercitate de c tre medicul sau farmacistul care o trateaz . Interdic ii asem n toare întâlnim i în ceea ce prive te redactarea testamentului pe mare în favoarea ofi erilor navei;

- legea interzice vânzarea între so i. Aceast îngr dire urm re te protec ia p r ilor de posibilitatea nerespect rii normelor juridice privind comunitatea bunurilor;

- tutorii nu pot cump ra bunuri ale celor afla i sub tutel ,mandatarii nu pot cump ra bunuri pe care s-au angajat sle vând , administratorii unor bunuri publice nu le pot cump ra .a.m.d. În toate cazurile se caut protec ia intereselor vânz torului;

- unele îngr diri sunt prev zute în Legea fondului funciar nr. 18/1991. Este vorba despre interdic ia persoanelor fizice care nu au cet enia român i domiciliul în România de a dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii;

- îngr diri ale capacit ii de folosin sunt prev zute i în Codul familiei, cu deosebire menite s ocroteascinteresele minorului.

98

1.3. Capacitatea de exerci iu a persoanei fizice

Capacitatea de exerci iu se define te ca fiind aptitudinea omului de a dobândi i exercita drepturi civile i de a- i asuma iexecuta obliga ii civile prin încheierea de acte juridice civile.

A adar, nu toate persoanele fizice au capacitate de exerci iu. Pentru a avea capacitate de exerci iu nu este suficient simpla calitate de subiect de drept; o persoan fizic trebuie s aib în plus fa de simpla calitate de “persoan ” i discern mânt:

Din punct de vedere juridic, discern mântul se define te ca fiind posibilitatea persoanei de a în elege i de a- i reprezenta efectele actelor pe care le încheie.

A adar, în func ie de existen a sau absen a discern mântului vom avea persoane care au sau nu au capacitate de exerci iu. Dat fiind îns faptul c dobândirea discern mântului nu se produce brusc la împlinirea unei anumite vârste, ci este rezultatul unui proces treptat de maturizare, legiuitorul a socotit necesarreglementarea unei institu ii intermediare denumit capacitate de exerci iu restrâns .

Capacitatea de exerci iu restrâns este corespunz toare unei vârste în care discern mântul este dobândit, dar numai par ial: vârsta cuprins între 14 i 18 ani.

Capacitatea de exerci iu = capacitate de folosin + discern mânt

99

În via a persoanei pot exista, ca urmare, urm toarele etape:

I. Perioada de vârst cuprins între 0 i 14 ani - absen a capacit ii de exerci iu

În acest interval de vârst , minorul nu poate încheia singur acte juridice civile. Pentru încheierea lor, el este reprezentat de c tre tutore sau p rinte. Prin excep ie, el va putea încheia singur actele juridice zilnice, m runte (spre exemplu cump rarea de alimente) precum i a a-numitele acte de conservare.

Actele de conservare sunt cele prin care se preîntâmpin o pierdere; ele nu pot fi niciodat prejudiciabile pentru cel care le încheie. Lipsirea minorului de capacitatea de exerci iu are rolul de a-l ocroti, prin urmare dac acesta a încheiat un act juridic în mod evident folositor i care nu îi poate fi prejudiciabil ar fi lipsit de sens ca respectivul act juridic s fie anulat din pricina lipsei de capacitate de exerci iu a minorului;

II. Perioada de vârst cuprins intre 14 i 18 ani - capacitatea de exerci iu restrâns

În acest interval de vârst deosebim mai multe categorii de acte juridice:

a) acte juridice civile pe care minorul cu vârsta cuprinsîntre 14 i 18 ani le poate încheia în mod valabil personal i singur.

În aceast categorie intr :- acele acte juridice pe care le putea încheia singur i

înainte de a fi împlinit vârsta de 14 ani. Cu atât mai mult va fi cu putin încheierea lor dup împlinirea acestei vârste;

- depozitul special la C.E.C.;

100

- acte juridice de administrare. Este vorba despre acele acte juridice prin care se pune în valoare un patrimoniu.

Spre exemplu, minorul care este proprietar al unei case va putea încheia personal i singur, dac a împlinit vârsta de 14 ani, contractul de prest ri - servicii cu o echip de zugravi în vederea zugr virii casei;

- dup împlinirea vârstei de 16 ani minorul poate încheia singur testament, în limita a jum tate din ceea ce ar fi putut dispune dac ar fi fost major. Observ m c testamentul face parte din categoria actelor juridice cu privire la care legiuitorul manifest o pruden accentuat , ocrotind în mod deosebit libertatea celui care îl încheie. Testatorul este ferit, pe cât posibil, de orice influen e, astfel încât, chiar minor fiind, el va putea încheia singuracest act juridic, f r nici o încuviin are din partea p rin ilor sau tutorelui;

b) acte juridice pe care minorul cu vârsta cuprins între 14 i 18 ani le poate încheia valabil numai cu încuviin area prealabil

a ocrotitorului s u legal.

Deosebirea între institu ia “reprezent rii” i institu ia“încuviin rii” const în aceea c în cazul primeia voin a minorului este înlocuit prin voin a reprezentantului s u legal, în timp ce în cazul celei de-a doua voin a minorului este doar completat prin voin a ocrotitorului s u legal.

În categoria actelor juridice pentru care minorul are nevoie de încuviin area prealabil a ocrotitorului legal intr unele acte de administrare (închirierea unui bun, contractul de antrepriz în

101

vederea repar rii unui bun), precum i actele de dispozi ie. Din categoria actelor de dispozi ie fac parte vânzarea, ipotecarea, renun area la un drept etc. Pentru încheierea acestora minorul care are vârsta cuprins între 14 – 18 ani va avea în plus nevoie i de încuviin area autorit ii tutelare.

c) acte juridice pe care minorul având vârsta cuprins între 14 – 18 ani nu le poate încheia deloc.

În aceast categorie intr dona iile i garantarea obliga iilor altuia. Interdic ia se explic prin necesitatea ocrotirii minorului de posibilitatea unei grave prejudicieri a acestuia prin încheierea unor asemenea acte juridice chiar i cu încuviin area ocrotitorului s ulegal.

III. Perioada de vârst ce începe cu 18 ani - capacitatea de exerci iu deplin

Ca principiu, majorii au deplin capacitate de exerci iu, ceea ce înseamn c au posibilitatea de a încheia în concret toate actele juridice pentru care, înc de la na tere, aveau în abstract voca ia s le încheie ca urmare a capacit ii lor de folosin . Putem spune c în cazul acestora capacitatea de exerci iu se suprapune peste capacitatea de folosin .

Legea instituie o dubl prezum ie în aceast materie: - pe de o parte prezum ia relativ c o persoan care a

împlinit 18 ani are deplin discern mânt, i, ca urmare, capacitate de exerci iu deplin . Aceast prezum ie poate fi r sturnat prin proba contrar : se poate dovedi c o persoan , de i a împlinit vârsta de 18 ani, nu are totu icapacitatea de a în elege i a- i reprezenta efectele actelor pe care le încheie. Ca urmare, o asemenea persoan va fi lipsit de capacitate de exerci iu, cu

102

consecin a c nu va putea încheia acte juridice decât prin reprezentant legal;

- pe de alt parte prezum ia absolut c o persoan care nu a împlinit vârsta de 18 ani nu are înc discern mânt deplin. Ca urmare, chiar dac se poate face dovada c un minor are posibilitatea psihic i intelectual de a în elege i de a- i reprezenta efectele actelor pe care le încheie, o asemenea dovad nu va fi admisibil . Pentru simplificare, legiuitorul a uniformizat vârsta majoratului, adic vârsta dobândirii deplinei capacit i de exerci iu, cu toate c , în fapt, vârsta dobândirii discern mântului deplin difer de la persoan la persoan .

Un caz excep ional de dobândire anticipat a deplinei capacit ii de exerci iu întâlnim în cazul minorei care se c s tore te. Potrivit Codului familiei, femeia se poate c s tori începând cu vârsta de 16 ani sau, cu aprobarea autorit ii tutelare, începând cu vârsta de 15 ani. La data c s toriei ea dobânde te capacitate deplin de exerci iu. Î i va men ine aceast capacitate de exerci iu chiar i în ipoteza în care divor eaz înaintea vârstei de 18 ani. Dac îns c s toria ei se anuleaz , minora va fi considerata avea capacitate de exerci iu restrâns .

În mod normal, capacitatea de exerci iu deplin începe la vârsta de 18 ani i dureaz întreaga via . Dac îns la un moment dat o persoan î i pierdere discern mântul ea va putea fi pus sub “interdic ie judec toreasc ”. Interzi ii judec tore ti sunt complet lipsi i de capacitate de exerci iu, ei încheind acte juridice prin reprezentant, ca i minorii de 14 ani.

103

1.4. Persoana juridic

1.4.1. No iune

Dup cum am v zut, persoana juridic reprezint un colectiv de oameni care, întrunind condi iile cerute de lege, este titular de drepturi subiective i obliga ii civile.

Prin excep ie, exist i persoane juridice care nu reprezintcolectivit i de indivizi. Un exemplu în acest sens îl constituie societatea cu r spundere limitat cu asociat unic, în spatele c reianu st o colectivitate de persoane fizice, ci o singur persoanfizic .

Personalitatea juridic este o abstrac iune creat de legiuitor pentru a desemna calitatea de subiect de drept civil pe care o poate avea o colectivitate de indivizi care întrune te trei condi ii esen iale:

- are un patrimoniu propriu; - are o organizare de sine st t toare; - are un scop propriu (un obiect de activitate).

a) Patrimoniul persoanei juridice. Patrimoniul este un element constitutiv al persoanei juridice

ce const în totalitatea drepturilor i obliga iilor patrimoniale ce au ca titular pe îns i persoana juridic . Participarea acesteia la via ajuridic , ca subiect de sine st t tor, apt s - i exercite drepturile is - i asume obliga ii, depinde de existen a unui patrimoniu.

Patrimoniul persoanei juridice este distinct de patrimoniile membrilor care o compun. În cazul anumitor categorii de persoane juridice legea pretinde, înc de la înfiin are, existen a unui patrimoniu care s dep easc o valoare minim legal .

104

De exemplu, constituirea unei funda ii depinde de proba existen ei la înfiin are a unui patrimoniu minim egal cu de 70 de ori salariul minim pe economie. Patrimoniul unei persoane juridice este format din dou

laturi: - o latur activ , format din totalitatea drepturilor

patrimoniale ale persoanei juridice respective i- o latur pasiv , format din totalitatea obliga iilor cu

caracter patrimonial. Prezen a patrimoniului constituie pentru ter ii care

contracteaz cu persoana juridic respectiv garan ia (mai puternicsau mai slab ) a posibilit ii îndeplinirii de c tre persoana juridic a obliga iilor contractuale.

Ca exemplu, din latura activ a unei persoane juridice pot face parte:

- dreptul de proprietate asupra imobilului în care persoana juridic î i are sediul;

- dreptul de crean împotriva membrilor s i pentru plata cotiza iilor datorate de ace tia;

- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile pe care persoana juridic le folose te în activitatea sa;

- dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport achizi ionate de persoana juridic ;

- dreptul de folosin asupra imobilelor, sediilor secundare ale persoanei juridice, în temeiul contractelor de închiriere încheiate etc.

Latura pasiv a unei persoane juridice ar putea, de exemplu, s includ :

- obliga ia de plat a impozitelor datorate statului; - obliga ia de plat a chiriei contractat pentru

imobilele închiriate;

105

- obliga ia de plat a salariilor persoanelor încadrate cu contract de munc ;

- obliga ia de plat a datoriilor contractate în raporturi juridice cu alte persoane juridice etc.

Existen a patrimoniului permite persoanei juridice s aib o r spundere patrimonial proprie în raporturile cu ter ii i sparticipe în nume propriu la circuitul civil.

b) Organizarea de sine st t toare. O colectivitate amorfde indivizi nu poate dobândi calitatea de persoan juridic .Personalitatea juridic depinde de organizarea acelei colectivit i, adic de compartimentarea colectivului de indivizi care compun persoana juridic în elemente structurale de tipul: sec ii, departamente, catedre, laboratoare, ateliere, sec iuni, sectoare etc. Acordarea personalit ii juridice nu depinde îns de o organizare anume a colectivit ii ori de o compartimentare foarte complex . În esen , este suficient de organizat un colectiv de indivizi care i-adesemnat organismele de conducere.

Importan a unei organiz ri proprii const în aceea cpersoana juridic ce nu are desemnate organismele de conducere, nu poate, concret, s participe la raporturile juridice civile.

c) Scopul propriu. O persoan juridic se constituie întotdeauna pentru îndeplinirea unui anumit obiectiv; ea are un anume obiect de activitate. Pentru a fi valabil, scopul persoanei juridice trebuie s fie determinat, s fie real (adic s nu fie fictiv), s fie licit i conform cu bunele moravuri.

Determinarea scopului în care persoana juridic se constituie este esen ial pentru viitoarea existen juridic a acesteia. Aceasta deoarece legea român admite aplicabilitatea

106

principiului specialit ii capacit ii de folosin a persoanei juridice.

Prin analogie cu persoana fizic , persoana juridic are, la rândul ei, capacitate de folosin i capacitate de exerci iu. Capacitatea de folosin îns , spre deosebire de cazul persoanei fizice, nu are caracter general. Ea este limitat la acele acte juridice circumscrise perimetrului obiectului de activitate pentru care persoana juridic s-a constituit.

Cu alte cuvinte, o persoan juridic nu va putea încheia în mod valabil alte acte juridice decât cele care sunt menite sslujeasc scopului propus ini ial. Toate actele juridice încheiate în afara acestui perimetru sunt nule; lipsa lor de valabilitate este atras de înc lcarea principiului specialit ii capacit ii de folosin .

De exemplu, o asocia ie sportiv , care are precizat, în actul constitutiv, ca obiect de activitate, doar organizarea de cursuri i competi ii sportive, nu va putea desf ura o activitate de comercializare de m rfuri, deoarece aceasta ar fi în dezacord cu scopul propus ini ial i ar înfrânge principiul specialit ii capacit ii de folosin .

Capacitatea de folosin a persoanei juridice se dobânde te la data înfiin rii acesteia. În cazuri excep ionale se poate recunoa te în mod anticipat latura activ a capacit ii de folosinchiar i înainte de dobândirea personalit ii juridice; unele persoane juridice (cum sunt, spre exemplu, organiza iile non-profit) pot dobândi dona ii chiar i dac procesul de înfiin are se afl în curs.

107

1.4.2. Clasific ri ale persoanelor juridice

În func ie de domeniul dreptului de care apar in,persoanele juridice pot fi de drept public sau de drept privat.

I. Persoanele juridice de drept public sunt urm toarele: - statul. Ca subiect de drept, statul particip la raporturile

juridice de drept public. Numai prin excep ie el poate fi parte i în raporturi juridice de drept privat.

De exemplu, el poate fi titular al dreptului de proprietate public exercitat asupra bunurilor domeniul public i al dreptului de proprietate privat exercitat asupra bunurilor domeniul privat. Tot astfel, succesiunile “vacante” (adicbunurile r mase în urma decesului unor persoane f rmo tenitori) sunt dobândite de c tre stat. Tot ca parte a raporturilor juridice de drept civil apare statul

i în ipoteza reglementat de Codul de procedur civil : “orice persoan care a fost condamnat definitiv are dreptul la repararea de c tre stat a pagubei suferite dac în urma rejudec rii cauzei s-a stabilit prin hot râre definitiv c nu a s vâr it fapta imputat ori cacea fapt nu exist .

Are dreptul la recuperarea pagubei i persoana care a fost arestat , iar ulterior pentru motivele ar tate în alineatul precedent a fost scoas de sub urm rire sau a fost achitat ”;

- unit ile administrativ-teritoriale. Teritoriul rii este organizat sub aspect administrativ în comune, ora e i jude e. Aceste unit i administrativ-teritoriale au calitatea de subiect de drept, ele pot fi titulare ale dreptului de proprietate public i ale dreptului de proprietate privat ;

- organele puterii legislative, executive i judecatorestisunt, de asemenea, subiecte de drept civil, având calitatea de

108

persoane juridice: Parlamentul României, Pre edintele României, Guvernul României, ministerele, misiunile diplomatice, autorit ile administra iei publice locale, organele puterii judecatoresti, Ministerul Public, Curtea Constitu ional , Curtea de Conturi, institu iile de stat;

- partidele politice sunt, de asemenea, organiza ii de tip asociativ considerate de lege persoane juridice de drept public.

II. Persoane juridice de drept privat.În aceasta categorie intr :- agen ii economici de stat (regiile autonome i societ ile

economice cu capital de stat); - societ ile comerciale; - sindicatele; - cultele religioase; - organiza iile cooperatiste; - organiza iile non-profit (asocia ii, funda ii, case de ajutor

reciproc etc.)

O alt clasificare important a persoanelor juridice are drept criteriu natura scopului urm rit. Astfel, existdou categorii de persoane juridice:

a) persoane juridice care urm resc ob inerea unui profit (persoane juridice cu scop lucrativ, de la lucrum care înseamn profit în latin ). Astfel sunt regiile autonome, societ ile comerciale, organiza iile cooperatiste etc.;

b) persoanele juridice cu scop nepatrimonial (organiza ii non-profit). Din aceast categorie fac parte institu iile de stat, partidele politice, asocia iile, funda iile, cultele religioase etc.

109

1.4.3. Înfiin area persoanelor juridice

Dobândirea calit ii de persoan juridic i deci a calit ii de subiect de drept civil se realizeaz în mai multe modalit i, în func ie de tipul de persoan juridic în discu ie.

a) Înfiin area persoanelor juridice prin act de dispozi ie. Actul de dispozi ie prin care se înfiin eaz unele persoane

juridice este legea, hot rârea Guvernului, ordonan a guvernului, hot rârea consiliilor jude ene sau locale. Prin aceast modalitate se înfiin eaz organele puterii legislative, executive i judec tore ti, unit ile administrativ-teritoriale, autorit ile administra iei publice locale, regiile autonome i societ ile comerciale cu capital de stat de interes na ional;

b) Înfiin area persoanelor juridice prin act recunoscut sau prin act autorizat. Prin act recunoscut emis de organul competent prin care se constat legalitatea actului de înfiin are se constituie organiza iile cooperatiste i institu iile i întreprinderile anexe create de c tre acestea.

Prin act autorizat se constituie societ ile comerciale, asocia iile i funda iile, partidele politice, societ ile agricole, societ ile bancare i de asigurare, casele de ajutor reciproc ale salaria ilor;

c) înfiin area persoanelor juridice prin alt mod reglementat de lege. În aceast categorie intr statul, ca persoan juridic ,precum i alte organiza ii ce se înfiin eaz prin simpla întrunire a membrilor (cum este cazul asocia iilor de locatari, a asocia iilor de proprietari sau a asocia iilor de cooperare pentru construirea de locuin e).

110

La data înfiin rii, persoana juridic dobânde te atât capacitate de folosin , cât i capacitate de exerci iu. În mod excep ional, în doctrin se admite c momentul dobândirii celor dou ar putea s nu fie coincident în cazul în care organismele de conducere nu au fost înc desemnate la constituire. Într-o asemenea situa ie, persoana juridic ar avea capacitate de folosin , dar nu ar avea capacitate de exerci iu înc deoarece capacitatea de exerci iu presupune posibilitatea exercit rii în concret a drepturilor iasum rii deasemenea concrete a obliga iilor. Or, un asemenea exerci iu presupune în mod obligatoriu desemnarea unui reprezentant (persoan fizic ) al colectivit ii de oameni ce a dobândit personalitate juridic .

1.4.4. Reorganizarea persoanei juridice

Pe parcursul existen ei unei persoane juridice poate s aparnecesitatea reorganiz rii acesteia cu efectul înfiin rii de noi persoane juridice, al modific rii organiz rii unor persoane juridice existente sau al încet rii unor persoane juridice.

Reorganizarea unei persoanei juridice se poate realiza în dou modalit i esen iale: comasarea i divizarea.

Comasarea se realizeaz prin absorb ie sau fuziune. Absorb ia const în încorporarea unei persoane juridice ce

î i înceteaz astfel existen a într-o alt persoan juridic ce î ip streaz fiin a. Absorb ia produce a adar un efect extinctiv (deoarece presupune încetarea existen ei persoanei juridice absorbite).

Fuziunea, ca modalitate de reorganizare a persoanelor juridice const în unirea a dou sau mai multe persoane juridice care î i înceteaz astfel existen a constituind o nou persoanjuridic . Fuziunea produce astfel atât un efect extinctiv, constând în

111

încetarea persoanelor juridice care fuzioneaz , cât i un efect constitutiv, conducând la înfiin area unei noi persoane juridice.

Modalitatea invers de reorganizare a persoanelor juridice este divizarea, la rândul ei de dou feluri: divizarea total i divizarea par ial .

Divizarea total reprezint opera iunea simetric fuziunii. Ea const în împar irea patrimoniului unei persoane juridice între dou sau mai multe persoane juridice preexistente sau care iau astfel fiin . Divizarea total are un efect constitutiv în m sura în care conduce la înfiin area unor noi persoane juridice i un efect extinctiv, deoarece are drept consecin încetarea existen eipersoanei juridice care s-a divizat.

Divizarea par ial const în desprinderea unei p r i din patrimoniul unei persoane juridice i transmiterea acesteia c tre una sau mai multe persoane juridice preexistente sau care iau astfel fiin . În urma diviz rii par iale, persoana juridic ini ial î icontinu existen a. Ca urmare, divizarea par ial nu poate avea efect extinctiv, ci doar un efect constitutiv în m sura în care conduce la înfiin area unor noi persoane juridice.

1.4.5. Încetarea persoanei juridice

Capacitatea de folosin a unei persoane juridice i, ca urmare, calitatea de subiect de drept a acesteia poate lua sfâr it prin efectul extinctiv al uneia din modalit ile de reorganizare a persoanei juridice.

În plus, o persoan juridic poate s - i înceteze existen a iprin dizolvare. Motivele cele mai frecvente de dizolvare ale unei persoane juridice sunt urm toarele:

a) termenul pentru care s-a constituit a expirat;

112

b) scopul pentru care s-a înfiin at a fost realizat sau nu mai poate fi îndeplinit;

c) scopul pe care persoana juridic îl urm re te ori mijloacele pe care le folose te pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori bunelor moravuri;

d) persoana juridic urm re te un alt scop decât cel declarat;

e) num rul membrilor persoanei juridice a sc zut sub limita stabilit de lege, actul de înfiin are sau statut;

f) persoana juridic a fost declarat nul (ca efect al declar rii nulit ii actelor constitutive);

g) adunarea general (când acesta este organul de conducere al persoanei juridice) a hot rât dizolvarea;

h) insolvabilitatea persoanei juridice în cazul unor categorii de persoane (cum sunt organiza iile non-profit) sau falimentul în cazul altora (cum sunt societ ile comerciale);

i) moartea, incapacitatea, excluderea, retragerea sau falimentul unor asocia i în cazul anumitor societ icomerciale (cum sunt societ ile în nume colectiv, societ ile cu r spundere limitat i societ ile în comandit ).

Dup cum se poate observa, unele cazuri de dizolvare au aplicabilitate general , în timp ce altele pot fi întâlnite numai în cazul anumitor tipuri de persoane juridice.

Dizolvarea poate fi voluntar atunci când este rezultatul voin ei membrilor persoanei juridice sau silit atunci când are caracter de sanc iune civil i intervine pentru motive ca: urm rirea altui scop decât cel declarat sau a unui scop ilicit, utilizarea unor mijloace ilicite etc.

113

Efectul esen ial al dizolv rii const în intrarea persoanei fizice în lichidare în vederea realiz rii activului i pl ii pasivului.Prin lichidarea persoanei juridice se în elege efectuarea tuturor opera iunilor juridice de realizare a activului i de plat a pasivului subiectului de drept civil. Efectul imediat al acesteia este încetarea definitiv a persoanei juridice.

Trebuie re inut c personalitatea juridic este men inut idup dizolvare pe tot parcursul procesului de lichidare. Abia definitivarea lichid rii marcheaz încetarea capacit ii de folosina persoanei juridice, a calit ii acesteia de subiect de drept civil i, finalmente, a personalit ii juridice.

Persoan fizic = omul privit individual

- statul - unit i administrativ- teritoriale - organe ale puterii executive, legislative

i judec tore ti- partide politice

P R ILERAPORTULUIJURIDIC CIVIL

de drept public

Persoan juridic

cu scop lucrativ

- regii autonomie - societ i comerciale - organiza ii cooperatiste - etc.

de drept privat

cu scop nelucrativ

- asocia ii- funda ii- sindicate - culte religioase - etc.

114

Întreb ri i teste

Au capacitate de exerci iu restrâns :a) persoanele lipsite de capacitate de folosin ;b) persoanele lipsite de discern mânt, indiferent de vârst ;c) minorii pân la 14 ani; d) minorii între 14 i 18 ani.

O persoan juridic se caracterizeaz prin: a) con inut;b) patrimoniu; c) firm ;d) scop;e) organizare.

Capacitatea de exerci iu restrâns se dobânde te: a) la împlinirea vârstei de 16 ani; b) la na tere; c) la împlinirea vârstei de 14 ani; d) la împlinirea vârstei de 18 ani.

Principiul specialit ii capacit ii de folosin se aplic :a) în domeniul persoanelor fizice; b) în domeniul scopului persoanelor juridice; c) în domeniul organiz rii persoanelor juridice.

Capacitatea de folosin ia sfâr it: a) la data dispari iei persoanei; b) la data la care persoana împline te 18 ani; c) la data la care persoana i-a pierdut discern mântul; d) la data r mânerii definitive a hot rârii judec toresti

declarative de moarte.

115

Are deplin capacitate de exerci iu: a) o femeie de 16 ani c s torit ;b) un minor de 13 ani; c) un minor de 14 ani; d) o persoan de 19 ani pus sub interdic ie.

Declararea judec toreasc a mor ii este întotdeauna precedat de declararea judec toreasc a dispari iei? Explica i.

Minorul de 16 ani poate încheia singur: a) acte de conservare; b) acte de administrare; c) acte de dispozi ie; d) contract de munc ;e) contract de dona ie; f) testament pentru întreaga sa avere; g) testament pentru jum tate din averea sa.

Principiul specialit ii capacit ii de folosinpresupune:

a) restrângerea capacit ii de folosin a persoanei fizice; b) interzicerea desf ur rii de c tre persoana juridic a

unor activit i cu caracter lucrativ; c) interzicerea încheierii de c tre persoana juridic a altor

acte juridice decât cele destinate s serveascobiectivelor propuse;

d) obligarea persoanei juridice de a avea un patrimoniu.

Produc efecte extinctive: a) divizarea total a persoanei juridice; b) divizarea par ial a persoanei juridice;

116

c) fuziunea a dou persoane juridice; d) absorb ia unei persoane juridice de c tre alta.

Bibliografie

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Editura Cartea Româneasc , 1921, p. 48 – 61;

BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul civil român. Subiectele dreptului civil român, Bucure ti, Casa de Editur i Pres“ ansa” S.R.L., 1994, p. 63 – 73; 253 – 445

URS, I. ANGHENI, S.

Drept civil. Partea general . Persoanele,vol. I, Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998, p. 70 – 82; 191 – 317;

LUPAN, E. Drept civil. Persoana juridic , Bucure ti, Editura Lumina Lex;

LUPAN, E. POPESCU, D. A.

Drept civil – persoana fizic , Bucure ti, Editura Lumina Lex, 1993;

MURE AN, M. Drept civil. Partea general ,Cluj – Napoca, Editura Cordial Lex, 1994, p. 58 – 67;

TEF NESCU, D. Drept civil, Bucure ti, Editura. Oscar Print, 1999, p. 24 - 48;

POP, T. Dreptul român civil – persoanele fizice ijuridice, Bucure ti, Editura Lumina Lex, 1994;



COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, p. 59 – 75.

117

Con inutul raportului juridic civil cuprinde drepturile subiectului activ i obliga iile subiectului pasiv.

2.1. Drepturile subiective civile. Clasific ri

Dreptul subiectiv civil se poate defini ca fiind posibilitatea subiectului activ de a avea o anumit conduit i de a pretinde subiectului pasiv o conduit corespunz toare, în limita legilor i a bunelor moravuri, iar în caz de nevoie de a apela la for acoercitiv statal .

Drepturile subiective civile pot fi clasificate dupnumeroase criterii:

2.1.1. Criteriul opozabilit ii

Dup criteriul opozabilit ii, drepturile subiective civile pot fi absolute sau relative.

Dreptul absolut este acel drept subiectiv în temeiul c ruia titularul s u are posibilitatea de a-l exercita singur, celelalte persoane având obliga ia general de a nu face nimic de natur a aduce atingere dreptului absolut.

Spunem c dreptul absolut este opozabil tuturor, în sensul c orice membru al comunit ii poate deveni subiect pasiv într-un raport juridic în con inutul c ruia se g se te un drept absolut.

CON INUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL2

118

Raportul juridic în con inutul c ruia se afl un drept absolut se na te a adar între:

- un subiect activ determinat de la început. El este titularul dreptului absolut;

- un subiect pasiv nedeterminat ce cuprinde în chip general to i membrii comunit ii, fiecare dintre ace tia având obliga ia de a se ab ine de la orice gest de natur a aduce atingere dreptului absolut.

Aceast obliga ie are caracter negativ deoarece const într-o absten iune (ab inere) i general deoarece revine tuturor deopotrivi în mod abstract. Legea nu prevede o enumerare în concret a

gesturilor, actelor sau faptelor interzise, ci este interzis oriceac iune de natur a-l prejudicia pe titular.

Un exemplu de drept absolut îl constituie dreptul la nume. Titularul dreptului la nume are posibilitatea de a pretinde tuturor membrilor comunit ii respectarea acestuia, adicab inerea de la orice act sau fapt de natur a aduce atingere numelui s u (de exemplu, de la utilizarea ilicit a numelui, de la acte de plagiat etc.). Dreptul la nume nu este opozabil unei anumite persoane, ci tuturor deopotriv , deoarece o persoan nu se identific prin nume în raport cu o altanumit persoan , ci în raport cu întreaga comunitate. Raportul juridic astfel n scut are deci un titular determinat i un subiect pasiv nedeterminat.

Dreptul relativ reprezint acel drept subiectiv civil în temeiul c ruia subiectul activ (denumit creditor) are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv (denumit debitor) s dea, s fac sau s nu fac ceva.

Raportul juridic în con inutul c ruia se g se te un drept relativ poart numele de raport juridic obliga ional. Spre deosebire

119

de ipoteza drepturilor absolute, de aceast dat sunt determinate de la bun început atât subiectul activ, cât i subiectul pasiv.

De exemplu, dac o persoan îi împrumut alteia o anumitsum de bani, ea va avea calitatea de creditor, putând s -i pretind celui împrumutat i numai lui restituirea sumei de bani. Raportul juridic s-a n scut între creditor i debitor. Subiectul pasiv este cunoscut înc de la data încheierii contractului de împrumut. Obliga ia care revine subiectului pasiv poate consta în “a da” (ceea ce în în eles juridic înseamn a transfera un drept real); “a face” (adic a executa o presta ie); “a nu face” (adic a se ab ine de la ceva ce ar fi putut s fac dac nu intra în raportul juridic obliga ional respectiv). Asupra acestor trei tipuri de obliga ii vom reveni când vom

analiza latura pasiv a con inutului raportului juridic civil.

2.1.2. Criteriul con inutului

Dup natura con inutului drepturilor subiective civile, acestea pot fi patrimoniale sau nepatrimoniale.

a) Drepturile patrimoniale sunt cele care au un con inut evaluabil în bani. La rândul lor, ele se împart în drepturi reale idrepturi de crean .

Dreptul real este dreptul subiectiv civil patrimonial în temeiul c ruia titularul s u î i poate exercita prerogativele asupra unui bun în mod direct i nemijlocit, f r concursul altei persoane.

Exemplul tipic de drept real este dreptul de proprietate. În temeiul s u, titularul va putea exercita prerogativele corespunz toare propriet ii (posesia, folosin a i dispozi ia) în mod direct asupra bunului.

120

Drepturile reale sunt drepturi absolute, ceea ce înseamn craportul juridic ce se na te în temeiul lor se încheie între titularul dreptului real i subiectul pasiv nedeterminat.

Dreptul de crean este dreptul subiectiv în virtutea c ruia subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) s dea, s fac sau s nu fac ceva.

Spre exemplu, dac X i-a împrumutat lui Y o sum de bani, dreptul lui X (creditor) de a-i pretinde lui Y (debitor) restituirea sumei împrumutate este un drept de crean .Raportul juridic n scut între X i Y este un raport juridic obliga ional. Între drepturile reale i drepturile de crean observ m

urm toarele deosebiri: - în cazul drepturilor reale numai subiectul activ este

determinat, în timp ce subiectul pasiv este nedeterminat. În cazul drepturilor de crean ambele subiecte sunt determinate. Ca urmare, drepturile reale sunt drepturi absolute, în timp ce drepturile de crean sunt drepturi relative;

- con inutul obliga iei corelative (care corespunde) în cazul dreptului real const întotdeauna în “a nu face”în timp ce în cazul drepturilor de crean const în “a da”, “a face” sau “a nu face”.

Obliga ia de “a nu face” corelativ unui drept real este la rândul ei deosebit de obliga ia de “a nu face” corelativ unui drept de crean . Într-adev r, în primul caz subiectul pasiv nedeterminat are obliga ia de a se ab ine de la orice gest de natur a aduce atingere dreptului real (absolut). În cel de al doilea caz este vorba de obliga ia subiectului pasiv de a se ab ine de la o ac iune concret , determinat de la bun început în prevederile contractuale.

121

De exemplu, se poate încheia un contract între doi vecini prin care ace tia prev d obliga ia negativ reciproc de a nu planta arbori mai aproape de 6 metri de gardul desp r itor. Aceast obliga ie este corelativ unui drept de crean i nu unui drept real. Dac unul dintre vecini încalc aceastobliga ie, cel lalt va avea dreptul de a-i pretinde acestuia din urm t ierea arborelui i plata de desp gubiri. Prin urmare, raportul juridic astfel n scut este încheiat între dousubiecte de drept determinate c rora le revin obliga ii clar circumstan iate; - drepturile reale sunt limitate ca num r, fiind expres

prev zute de lege. Dimpotriv , drepturile de creansunt nelimitate, ele decurg din contractele încheiate între p r i. Potrivit intereselor lor, p r ile pot imagina noi inoi drepturi de crean ;

- titularul unui drept real î i exercit singur prerogativele(atributele), în timp ce titularul dreptului de crean î ipoate exercita dreptul numai prin ac iunea sau inac iunea celeilalte p r i (care d , face sau nu face ceva);

- drepturile reale pot avea ca obiect numai lucruri determinate, în timp ce drepturile de crean pot avea ca obiect i lucruri determinate i bunuri de gen (spre exemplu, obliga ia de predare a 10 l de vin).

*

Drepturile reale cunosc, la rândul lor, subclasific ri. Astfel, exist drepturi reale principale i drepturi reale accesorii:

Cele principale au existen de sine st t toare, ele nedepinzând de exerci iul vreunui alt drept.

122

Asemenea sunt, spre exemplu, dreptul de proprietate idezmembr mintele dreptului de proprietate. Figura central a drepturilor reale o constituie dreptul de proprietate. Potrivit art. 480 din Codul civil, “proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura i de a dispune de un lucru în mod exclusiv i absolut, îns în limitele deteminate de lege”.

Dreptul de proprietate, ca drept real ce reune te atributele posesiei, folosin ei i dipozi iei, poate îmbr ca, în func ie de titularul s u, dou forme:

- proprietatea public . Dreptul de proprietate publicreprezint dreptul ce are ca titular statul sau unit ile administrativ - teritoriale, exercitat asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz i interes public;

- proprietatea privat . Dreptul de proprietate privat poate fi definit ca fiind dreptul ce apar ine persoanelor fizice sau juridice, statului sau unit ilor administrativ - teritoriale, asupra unor bunuri care nu fac parte din domeniul public, cu privire la care titularul exercit posesia, folosin a i dispozi ia, în putere i interes propriu, cu respectarea dispozi iilor legale.

Distinc ia dintre cele dou forme de proprietate î i g se tetemeiul constitu ional în art. 135 din legea fundamental . Potrivit acestuia:

"Statul ocrote te proprietatea. Proprietatea este public sau privat . Proprietatea public apar ine statului sau unit ilor administrativ-teritoriale. Bog iile de orice natur ale subsolului, c ile de comunica ie, spa iul aerian, apele cu poten ial energetic valorificabil i acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorial , resursele naturale ale zonei economice i ale

123

platoului continental, precum i alte bunuri stabilite prin lege, fac obiectul exclusiv al propriet ii publice. Bunurile proprietate public sunt inalienabile. În condi iile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institu iilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate. Proprietatea privat este, în condi iile legii, inviolabil ." O serie de alte acte normative (cum sunt Legea fondului funciar, nr. 18/1991, republicat , Legea administra iei publice locale, nr. 69/1991, republicat , Legea privind proprietatea publici regimul juridic al acesteia, nr. 213/1998 au configurat un regim

juridic diferit pentru cele dou forme de proprietate, precum icriterii pentru diferen ierea bunurilor asupra c rora se poate exercita dreptul de proprietate public fa de bunurile asupra c rora se poate exercita dreptul de proprietate privat .

Reglement rile privind proprietatea privat constituie dreptul comun, de la care reglement rile ce au ca obiect regimul juridic al dreptului de proprietate public au carater derogatoriu, excep ional, i sunt, ca urmare, de strict interpretare.

Dreptul de proprietate este un drept complex ce cuprinde în con inutul s u trei prerogative distincte: posesia, folosin a idispozi ia. Ele pot fi exercitate împreun , dar pot fi i desprinse unele de celelalte. Din opera ia de “dezmembrare” a dreptului de “proprietate” rezult a a-numitele dezmembr minte ale dreptului de proprietate (uzul, uzufructul, abita ia, servitutea i superficia). Ele presupun exerci iul doar a unora dintre prerogative de c tretitular, celelalte fiind exercitate de c tre alte persoane.

În categoria drepturilor reale principale intr i o serie de drepturi reglementate de acte normative speciale cum este dreptul de folosin al regiilor autonome i institu iilor publice ori dreptul de concesiune;

124

Drepturile reale accesorii sunt cele a c ror existendepinde de existen a altor drepturi pe care le garanteaz .

Astfel sunt dreptul de gaj, dreptul de ipotec , dreptul de reten ie ori privilegiile.

De exemplu, dac o persoan împrumut o sum de bani de la o alt persoan , aceasta din urm , pentru a fi sigur cîmprumutul îi va fi restituit, poate s instituie un drept de ipotec asupra imobilului aflat în proprietatea debitorului. Avem a adar de a face cu un drept relativ, un drept de crean al creditorului împotriva debitorului s u i, în paralel, în mod distinct, cu un drept real, un drept de ipotecexercitat asupra casei debitorului. Existen a dreptului de ipotec depinde de existen a dreptului de crean . Cu alte cuvinte, dac împrumutul este restituit, dreptul de ipotec î iînceteaz la rândul s u existen a.Spunem c dreptul de ipotec este un drept real deoarece el

se exercit în mod direct asupra bunului aflat în proprietatea debitorului. Debitorul va putea chiar s înstr ineze imobilul, cu toate acestea titularul dreptului real men inând în fiin dreptul de ipotec . Aceasta înseamn c ipoteca va putea fi executat chiar dac între timp imobilul a intrat pe mâinile unei alte persoane decât debitorul ini ial.

Atât drepturile reale principale, cât i cele accesorii se caracterizeaz prin aceea c presupun dreptul de urm rire i dreptul de preferin :

- Dreptul de urm rire const în posibilitatea recunoscuttitularului unui drept real de a pretinde bunul în orice mâini s-ar g si.

Astfel, dac proprietarul bunului imobil din exemplul de mai sus a vândut imobilul ipotecat, înainte de a- i fi achitat datoria, creditorul a putut urm ri imobilul respectiv chiar

125

dac între timp acesta a fost cump rat de c tre o altpersoan . În consecin , titularul dreptului de ipotec , dacnu î i vede recuperat suma de la debitor poate s execute silit bunul imobil, adic s -l vând la licita ie public ,acoperindu- i astfel din suma ob inut crean a;- Dreptul de preferin const în posibilitatea recunoscut

titularului unui drept real de a fi satisf cut cu prioritate fa de titularii altor drepturi.

Astfel, în exemplul prezentat mai sus, chiar dac debitorul avea datorii la mai mul i creditori, primul care î i va vedea acoperit crean a va fi cel care i-a constituit dreptul real de ipotec .

b) Drepturile nepatrimoniale sunt drepturile care nu au un con inut evaluabil în bani. Se admite c din categoria drepturilor nepatrimoniale fac parte:

drepturile legate de existen a i integritatea fizic a persoanei (dreptul la via , dreptul la integritate corporal etc.); drepturi legate de condi ia moral a persoanei (dreptul la reputa ie, la onoare etc.); drepturi referitoare la elementele de identificare a persoanei (dreptul la nume, dreptul la propria imagine, dreptul la domiciliu etc.) drepturi care decurg din crea ia intelectual (latura nepatrimonial a drepturilor de autor).

Drepturile nepatrimoniale sunt, în general, drepturi absolute, opozabile tuturor. Ca i unele drepturi reale, ele nu se sting prin neuz. Fiind strict legate de existen a persoanei, ele nu se

126

pot transmite, în principiu, nici prin acte între vii, nici pe cale succesoral (prin mo tenire).

2.1.3. Criteriul gradului de certitudine conferit titularilor

În func ie de gradul de certitudine conferit titularilor, drepturile civile pot fi pure i simple sau afectate de modalit i.

Dreptul subiectiv civil pur i simplu este cel care confertitularului s u un maxim grad de certitudine, deoarece existen a iexerci iul lui nu depind de vreo împrejurare viitoare.

Dreptul subiectiv civil afectat de modalit i este cel a c ruiexisten ori exerci iu depind de o împrejurare viitoare cert sau incert . Modalit ile care pot afecta un drept subiectiv civil sunt termenul, condi ia i sarcina. Ele vor fi analizate la capitolul destinat actelor juridice civile.

2.2. Obliga iile civile. Clasific ri

Latura pasiv a con inutului raportului juridic civil cuprinde obliga iile care revin subiectului pasiv.

Prin obliga ie civil se în elege îndatorirea subiectului pasiv de a avea o anumit conduit corespunz toare cerin eisubiectului activ, conduit ce poate consta în a da, a face ceva sau a nu face ceva i care poate fi impus la nevoie prin for acoercitiv a statului.

i în cazul obliga iilor civile se întâlnesc mai multe clasific ri:

2.2.1. Criteriul obiectului

Dup cum am v zut, în func ie de obiectul lor, obliga iile pot fi obliga ii de a da, a face sau a nu face.

127

- a da reprezint obliga ia subiectului pasiv de a transfera sau a constitui un drept real.

O astfel de obliga ie este obliga ia vânz torului de a transfera cump r torului dreptul de proprietate asupra bunului vândut; - a face reprezint a desf ura o ac iune în favoarea

subiectului activ, o presta ie pozitiv de orice natur .O astfel de obliga ie este obliga ia prestatorului de servicii de a executa o lucrare. De observat c , din punct de vedere juridic, opera iunea de

înmânare ori predare a unui bun este circumscris obliga iei de a face i nu obliga iei de a da;

- a nu face reprezint obliga ia subiectului pasiv de a se ab ine de la ceva la care ar fi fost îndrept it dac nu i-ar fi asumat obliga ia respectiv .

De exemplu, o persoan care a f cut o ofert de vânzare unei alte persoane î i poate asuma obliga ia de men inere a ofertei un anumit termen determinat.

Obliga iile de “a da” i “a face” sunt denumite obliga ii pozitive, iar obliga ia de “a nu face” este considerat o obliga ie negativ deoarece const într-o absten iune (într-o ab inere).

Tot în func ie de obiectul lor se opereaz i clasificarea obliga iilor în obliga ii de rezultat i obliga ii de mijloace (de diligen ).

Obliga ia de rezultat este considerat îndeplinit dacdebitorul a ajuns la rezultatul urm rit de p r i.

Spre exemplu, obliga ia împrumutatului se considerîndeplinit la momentul restituirii sumei împrumutate. Nu are nici o importan dac împrumutatul a f cut sau nu toate

128

eforturile necesare pentru restituirea sumei; dac la data scadent suma nu a fost restituit el este considerat automat ca fiind în culp , iar obliga ia ca nefiind executat .Debitorul se va putea exonera de r spundere (va putea dovedi absen a culpei) numai prin proba cazului de formajor care l-a împiedicat s - i execute obliga ia. În orice caz sarcina acestei probe îi revine debitorului care nu i-aîndeplinit obliga ia de rezultat.

Obliga ia de mijloace const în datoria debitorului de a depune eforturi pentru a atinge un anumit rezultat. Dacrezultatul urm rit de p r i nu este atins, aceasta nu înseamn automat c debitorul este în culp .

De exemplu, o obliga ie de mijloace sau de diligenîntâlnim în cazul medicului care are îndatorirea de a face tot ceea ce îi st în putin pentru a-l îns n to i pe pacient. Dac acest rezultat nu este atins, nu rezult automat culpa debitorului (a medicului). Prin urmare creditorul (pacientul) va avea sarcina de a produce (a prezenta), cumulativ, douprobe:- dovada c nu s-a atins rezultatul urm rit de p r i; - dovada c debitorul nu a depus toate eforturile de care

ar fi fost capabil pentru atingerea acestui rezultat. O asemenea obliga ie de mijloace întâlnim i în cazul

profesorului care î i mediteaz elevul pentru a reu i la un examen. Dac rezultatul nu este atins aceasta nu înseamn c obliga ia profesorului nu a fost îndeplinit , odat ce debitorul a depus toate eforturile pentru atingerea rezultatului urm rit.

129

2.2.2. Criteriul gradului de opozabilitate

În func ie de gradul de opozabilitate, obliga iile civile se împart în obliga ii opozabile numai p r ilor, obliga ii opozabile iter ilor, i obliga ii reale.

Opozabilitatea înseamn posibilitatea de a opune. O obliga ie este opozabil unei persoane dac persoana respectiveste constrâns s o execute. Regula const în aceea c o obliga ie este opozabil numai p r ilor raportului juridic. Aceasta înseamnca îndatorirea poate s revin numai debitorului, adic numai acelui subiect pasiv care i-a asumat-o.

Prin excep ie, exist o categorie de obliga ii care sunt opozabile i ter ilor, adic persoanelor care nu au participat la încheierea raportului juridic.

De exemplu, dac s-a încheiat un contract de loca iune (de închiriere), locatorul (adic acela care a dat bunul spre închiriere) are obliga ia de a pune la dispozi ia locatarului (chiria ului) bunul, pe toat perioada pe care s-a încheiat contractul de loca iune. Dac îns în aceast perioad bunul este vândut de c tre locator unui ter , acesta din urm va avea obliga ia de men inere în fiin a contractului de loca iune. A adar, ne afl m în prezen a unei obliga ii care de i se na te în urma unui contract încheiat între dou p r ideterminate, este opozabil i unui ter care nu a participat la încheierea raportului juridic. Mai concret, s lu m ipoteza în care între X, în calitate de

locator, i Y, în calitate de locatar, s-a încheiat la data de 1 ianuarie 2000 un contract de închiriere a imobilului aflat în proprietatea lui X. Contractul este încheiat pe o durat de doi ani, urmând deci sexpire la data de 31 decembrie 2002. La data de 3 aprilie 2001, între X, în calitate de vânz tor i Z în calitate de cump r tor se

130

încheie un contract de vânzare-cump rare a imobilului. Z, de i a devenit proprietar începând cu data de 3 aprilie 2001 i de i nu a participat la încheierea contractului de închirere a imobilului, nu va putea pune cap t acestui contract i nu îl va putea evacua pe Y pânla expirarea termenului, adic pân la 31 decembrie 2002, urmând ca pân atunci s aib doar dreptul la chiria convenit prin contract.

Obliga iile reale sunt cele strâns legate de exerci iul unui drept real.

Astfel este, de exemplu, obliga ia titularului dreptului de proprietate a unui teren agricol de a-l cultiva. O asemenea obliga ie revine oric rei persoane care dobânde te bunul respectiv.

2.2.3. Criteriul sanc iunii

Dup criteriul sanc iunii, obliga iile pot fi perfecte sau imperfecte. Cele perfecte beneficiaz de sanc iune în sensul ccreditorul poate s apeleze la for a de constrângere a statului pentru a-l determina pe debitor s - i execute obliga ia.

În cazul celor imperfecte (care se mai numesc morale) apelul la for a de constrângere a statului nu este cu putin .

De exemplu, titularul unui drept de crean se poate adresa instan ei pentru a-l constrânge pe debitor s - i execute obliga ia numai înl untrul unui anumit termen denumit termen de prescrip ie extinctiv . Despre prescrip ia extinctivvom vorbi într-un capitol special destinat acesteia. Deocamdat ceea ce intereseaz este faptul c , dup expirarea acestui termen de prescrip ie extinctiv , creditorul nu mai poate apela la for a de constrângere a statului. Obliga ia însnu a disp rut. Ea subzist sub forma unei obliga ii imperfecte sau morale. Ca urmare, dac debitorul î i execut de bun

131

voie obliga ia, el nu va putea solicita restituirea pl ii, chiar dac termenul de prescrip ie extinctiv expirase.

Un alt exemplu de obliga ii imperfecte îl constituie cele n scute din contractul de joc sau prinsoare (pariuri). Ele nu pot fi executate silit, creditorul nu poate s îl constrâng pe debitor s i le execute, dar dac debitorul le execut de bun voie, plata este perfect valabil .

2.2.4. Criteriul structural

Din punct de vedere structural, obliga iile sunt pure isimple sau complexe (afectate de modalit i):

Obliga iile pure i simple sunt cele aflate în con inutul unui raport juridic n scut între un creditor, un debitor icare nu sunt afectate de termen, condi ie sau sarcin ;Obliga iile complexe sunt cele cu pluralitate de subiecte ori cu pluralitate de obiecte.

Astfel, obliga ia mai multor debitori fa de un creditor se nume te obliga ie cu pluralitate pasiv . Obliga ia unui debitor fade mai mul i creditori se nume te obliga ie cu pluralitate activ .

În cazul obliga iilor divizibile, datoria sau crean a se împart în atâtea frac iuni câ i debitori sau creditori exist în acel raport juridic.

De exemplu, X a împrumutat o sum de bani de la Y. Înainte de înapoierea sumei, X moare, iar singurii lui mo tenitori sunt cei doi fii ai acestuia. Datoria lui X, fa de Y se va împ r i între cei doi fii potrivit cotelor lor succesorale, adic fiecare va mo teni ½ din datoria tat lui. La fel, dac , la rândul s u, X îi împrumutase o sum de bani lui Z, cei doi fii vor mo teni câte ½ din aceast crean .

132

În cazul obliga iilor solidare, fiecare creditor poate cere debitorului întreaga datorie i fiecare debitor poate fi obligat de c tre creditor s execute întreaga obliga ie.

De exemplu, dac dou persoane au produs împreun un prejudiciu, victima delictului civil va putea ac iona în judecat împotriva oric reia dintre ele, solicitându-le acoperirea întregului prejudiciu. Spunem c autorii r spund solidar pentru producerea prejudiciului. Obliga ia poate s aib o pluralitate de obiecte, caz în care

deosebim: obliga ii alternative. Obliga ia alternativ este cea al

c rei obiect const în dou sau mai multe presta ii între care una dintre p r i are dreptul de a alege.

De exemplu, debitorul datoreaz un bun sau o sum de bani; obliga ii facultative. În acest caz, debitorul de oblig la

o singur presta ie, cu facultatea pentru el de a executa o altpresta ie determinat .

De exemplu, debitorul se oblig s execute o anumitlucrare, dar î i rezerv dreptul de a angaja pe altcineva s o execute. Obliga iile afectate de modalit i sunt corelative drepturilor

a c ror existen ori executare este afectat de un termen, condi iesau sarcin .

133

Drepturi subiective civile Obliga ii corelative Drepturi absolute A nu face nimic de natur a aduce atingere

dreptului absolut Drepturi relative - drepturi de crean

A da A face A nu face

de crean relative

- dreptul de proprietate - dezmembr mintele dreptului de proprietate - dreptul de concesiune - etc.

patrimoniale

Drepturi subiective civile

- dreptul de ipotec- dreptul de gaj - privilegii - dreptul de reten ie

nepatrimoniale

principale

reale

accesorii absolute

- dreptul la via- dreptul la nume - dreptul la propria imagine - derptul la integritate - fizic- dreptul de autor - etc.

134

Întreb ri i teste

Alege i afirma iile corecte: a) drepturile reale sunt relative; b) dezmembr mintele dreptului de proprietate sunt drepturi

reale principale; c) drepturile de crean sunt drepturi relative; d) drepturile nepatrimoniale sunt drepturi reale principale; e) drepturile reale sunt patrimoniale.

Dreptul de proprietate: a) este un drept absolut; b) este un drept real; c) este un drept personal nepatrimonial; d) este susceptibil de dezmembrare.

Dreptul de proprietate public :a) poate fi exercitat numai de c tre stat; b) poate fi exercitat numai de c tre unit ile administrativ-

teritoriale; c) poate fi exercitat de c tre orice subiect de drept, dar

numai asupra bunurilor de uz i interes public.

Urm toarele categorii de drepturi sunt limitate ca num r:

a) drepturile patrimoniale; b) drepturile reale; c) drepturile absolute; d) drepturile de crean .

135

Drepturile de crean sunt: a) drepturi patrimoniale; b) drepturi nepatrimoniale; c) drepturile relative; d) drepturi absolute; e) drepturi accesorii.

Clasifica i dreptul de gaj dup criteriile de clasificare pe care le cunoa te i.

Clasifica i obliga ia cump r torului de a pl ti pre ulbunului cump rat dup criteriile de clasificare pe care le cunoa te i.

Analiza i raportul juridic în con inutul c ruia se afldreptul la via . Preciza i cine este subiectul pasiv i ce obliga ie îi revine acestuia. Clasifica i dreptul la viadup criteriile de clasificare pe care le cunoa te i. Clasifica i obliga ia sau obliga iile corelative acestuia dup criteriile de clasificare pe care le cunoa te i.

Dreptul de ipotec garanteaz :a) un drept real principal; b) un drept real accesoriu; c) un drept de crean ;d) un drept nepatrimonial.

Ca obliga ie corelativ unui drept relativ, obliga ia de “a da” const în

a) a înmâna un bun; b) a transfera un drept real.

136

Obliga ia prestatorului de servicii de a zugr vi imobilul potrivit contractului încheiat constituie:

a) o obliga ie de a da; b) o obliga ie de a face; c) o obliga ie de rezultat; d) o obliga ie de mijloace; e) o obliga ie real ;f) o obliga ie perfect ;g) o obliga ie imperfect .

În func ie de sanc iune, obliga iile se împart în: a) obliga ii perfecte/ imperfecte; b) obliga ii pozitive/negative; c) obliga ii de a da/ a face/ a nu face.

Enumera i cinci drepturi nepatrimoniale i ar ta i care sunt obliga iile corelative acestora.

Bibliografie

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Editura CarteaRomâneasc , 1921, p. 29 – 35;




137

BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptulcivil român. Subiectele dreptului civil român,Bucure ti, Casa de Editur i Pres “ ansa”S.R.L., 1994, p. 73 – 89;

VOLONCIU, M. Capitolul II – “Raportul juridic civil”, p. 59 - 84, în Drept civil, vol.I, Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, coordonator – R. Dimitriu

TEF NESCU, D. Drept civil, Bucure ti, Editura Oscar Print,1999, p. 49 - 54;

UNGUREANU, O. Manual de drept civil. Partea general ,Bucure ti, Editura ALL – BECK, 1999, p. 55 - 71

URS, I. ANGHENI, S.

Drept civil. Partea general . Persoanele,Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998,p. 72 – 81;

COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, p. 76 – 97.

TEF NESCU, D. Contribu ii la elaborarea unei noi defini i adreptului subiectiv, în revista “Dreptul”, nr. 7-8/1991, p. 77 – 82;

HANTEA, D. Cu privire la con inutul no iunii de obliga iecivil , în revista “Dreptul”, nr. 5/1998, p.40 – 44.

138

Obiectul raportului juridic civil se define te ca fiind ac iunea sau inac iunea la care are dreptul subiectul activ i la care este obligat subiectul pasiv.

În raporturile juridice patrimoniale aceast ac iune sau inac iune este referitoare la un bun. Datorit caracterului social al raportului juridic, bunurile nu pot fi considerate a reprezenta un element al raportului juridic civil. Totu i, vom analiza categoria juridic a bunurilor la capitolul destinat obiectului raportului juridic civil, considerându-le “un obiect derivat al acestuia”.

3.1. No iunea de bun

Nu orice lucru, nu orice obiect poate fi considerat din punct de vedere juridic “bun”.

Pentru a putea fi calificat ca atare, un bun trebuie sîndeplineasc cumulativ urm toarele condi ii:

- s aib o anume valoare economic , adic s fie util pentru om, s satisfac o nevoie, o trebuin uman ;

- s fie susceptibil de apropriere, adic s poat face obiect al dreptului de proprietate.

Din aceast perspectiv , unele lucruri, de i utile, nu sunt considerate “bunuri” din punct de vedere juridic.

OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. BUNURILE3

139

Spre exemplu, aerul sau razele soarelui nu sunt bunuri, deoarece omul nu poate s - i exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra acestora.

3.2. Clasific ri ale bunurilor

Bunurile pot fi clasificate dup un mare num r de criterii. Fiecare clasificare este important , deoarece calificarea unui bun ca apar inând unei categorii sau alteia are consecin e în ceea ce prive te regimul juridic al acestuia.

3.2.1. Bunuri mobile i bunuri imobile

În func ie de natura lor i de calificarea dat de lege, bunurile pot fi mobile sau imobile (mi c toare sau nemi c toare, în exprimarea Codului civil). Bunurile mobile se subîmpart, la rândul lor, în:

a) bunuri mobile prin natura lor. Acestea sunt cele care se pot transporta prin for a proprie sau prin for a exterioardintr-un loc într-altul;

b) bunurile mobile prin determinarea legii. Acestea sunt bunurile considerate mobile prin obiectul la care se aplic .

De exemplu, prin determinarea legii sunt considerate mobile obliga iunile i ac iunile unei societ i comerciale care au ca obiect sume sau bunuri mobile. Prin determinarea legii sunt, de asemenea, considerate

bunuri mobile drepturile reale (cu excep ia dreptului de proprietate) care au ca obiect un bun mobil, drepturile de crean care au ca obiect obliga ia de a preda un bun mobil, ac iunile în justi ie privind un drept mobiliar etc.

140

De observat c acestea sunt bunuri cu caracter abstract (ele au o valoare economic i sunt apte de apropriere, dar nu pot fi observate prin sim uri). Asemenea bunuri se numesc bunuri necorporale. Ele î i datoreaz caracterul mobiliar prevederilor legale: legiuitorul a trebuit s realizeze o calificare în acest sens, deoarece bunurile necorporale, fiind abstracte, nu puteau fi considerate prin natura lor ca fiind mi c toare sau nemi c toare;

c) bunurile mobile prin anticipa ie. Acestea sunt bunurile care prin natura lor au caracter imobil, în sensul c nu pot s se deplaseze prin putere proprie i nici cu ajutor exterior.

Cu toate acestea ele pot fi considerate de c tre p r ile raportului juridic ca fiind bunuri mobile în considerarea a ceea ce vor deveni.

De exemplu, au calitatea de bunuri mobile prin anticipa ie recoltele înc neculese. O asemenea recolt poate s fie vândut ca bun mobil în considerarea calit ii mobiliare pe care o va dobândi dup recoltare.

Bunurile imobile se clasific la rândul lor în: a) bunuri imobile prin natura lor. Acestea sunt bunurile

care nu pot fi deplasate, i anume terenurile iconstruc iile;

b) bunuri imobile prin obiectul la care se aplic . Sunt considerate bunuri imobile dezmembr mintele dreptului de proprietate constituite asupra unui bun imobil (spre exemplu, servitutea), ac iunile în revendicarea unui bun imobil, .a.m.d.;

c) bunuri imobile prin destina ie. Acestea sunt bunurile care prin natura lor au caracter mobiliar, dar care sunt

141

considerate imobile deoarece sunt destinate exploat riiunui bun imobil.

Pentru a fi calificat ca fiind un bun imobil prin destina ie, acesta trebuie s aib caracter accesoriu în raport cu un bun imobil.

Din aceast categorie de bunuri fac parte, de exemplu, bunurile destinate exploat rilor agricole ale unui bun imobil (animalele aferente culturii, instrumentele agricole .a.m.d), bunurile destinate exploat rilor industriale sau comerciale ale unui imobil (cum ar fi aparatura utilizat în fabric ) ialtele. Importan a juridic a clasific rii bunurilor în mobile i

imobile se manifest pe mai multe planuri. Dintre acestea este fundamental deosebirea în ceea ce prive te regimul posesiei. În cazul bunurilor mobile, posesia exercitat cu bun credin (adiccu convingerea c posesorul exercit chiar un drept de proprietate) valoreaz proprietate. Aceasta înseamn c cel care posed este considerat proprietar (cu anumite excep ii prev zute de lege).

Într-adev r, ter ul dobânditor al unui bun mobil, dac este de bun -credin (crede c a dobândit bunul de la adev ratul s uproprietar), are, în principiu, dreptul de a p stra bunul pentru sine.

Ipoteza este urm toarea: X îi împrumut lui Y un bun mobil. Y vinde acest bun lui Z, care nu tie c a cump rat bunul de la un neproprietar, ci crede c bunul chiar îi apar inea lui Y. În aceast situa ie buna-credin a lui Z va fi ocrotit : Z va putea p stra bunul cump rat, iar X se va desp gubi de la Y. În cazul bunurilor imobile posesia poate conduce la

dobândirea dreptului de proprietate, dar numai dup scurgerea unui anumit termen, denumit termen de prescrip ie achizitiv .

142

Clasificarea bunurilor în bunuri mobile i bunuri imobile este de asemenea important :

- în privin a drepturilor reale accesorii, dreptul de ipotecputând fi exercitat numai cu privire la un bun imobil, în timp ce dreptul de gaj poate fi exercitat numai cu privire la un bun mobil;

- în materia publicit ii imobiliare; - în materia competen ei jurisdic ionale teritoriale (în

cazul imobilelor instan a competent se determin în func ie de amplasarea imobilului, în timp ce în cazul ac iunilor care au ca obiect bunurile mobile instan acompetent este cea de la domiciliul pârâtului) .a.m.d.

3.2.2. Bunuri aflate în circuitul civil i bunuri scoase din circuitul civil

Aceast clasificare a bunurilor are drept criteriu regimul circula iei lor juridice; m sura în care acestea sunt sau nu alienabile i condi iile în care se poate realiza înstr inarea lor.

Bunurile aflate în circuitul civil sunt bunurile care pot fi dobândite sau înstr inate liber. Între acestea, o anumit categorie de bunuri pot fi dobândite i înstr inate numai cu respectarea anumitor condi ii expres prev zute de lege.

De exemplu, exist restric ii legale la dobândirea iînstr inarea armelor i muni iilor, bunurilor aflate în patrimoniul cultural na ional, a unor medicamente isubstan e toxice etc. Bunurile scoase din circuitul civil sunt cele care nu pot

forma obiect al unui act juridic civil. În aceast categorie intrbunurile aflate în domeniul public al statului i unit ilor administrativ-teritoriale.

143

3.2.3. Bunuri determinate individual i bunuri determinate generic

Aceast clasificare are drept criteriu modul de individualizare al bunurilor.

Bunurile individual determinate sunt cele care se individualizeaz prin însu iri specifice, proprii. Acestea sunt unicatele, acele bunuri care pot fi individualizate prin tr s turicaracteristice care le deosebesc de toate celelalte.

De exemplu, o lucrare de art , un apartament individualizat prin adresa exact , un autoturism individualizat prin marci seria motorului etc. constituie bunuri individual

determinate. Bunurile generic determinate (bunuri de gen) sunt cele care

se individualizeaz prin însu iri ale speciei sau categoriei din care fac parte. Aceste bunuri apar in unei categorii mai largi de bunuri de acela i fel i se individualizeaz prin num rare, m surare, cânt rire etc.

De exemplu, un kilogram de mere, o cistern de benzin , o ton de grâu, 3 metri de stof , 100 mii lei, .a.m.d. – constituie bunuri de gen. Clasificarea bunurilor în bunuri individual determinate i

bunuri de gen este foarte important mai ales în ceea ce prive te transferul dreptului de proprietate. Dac obiectul contractului translativ de proprietate (spre exemplu, contractul de vânzare-cump rare) îl formeaz un bun individual determinat, dreptul de proprietate se va transfera de la vânz tor la cump r tor înc din momentul încheierii contractului, chiar dac bunul nu a fost efectiv predat.

Dimpotriv , dac bunul care formeaz obiect al contractului de vânzare-cump rare este un bun de gen, transferarea dreptului de

144

proprietate de la vânz tor la cump r tor se va produce doar în momentul individualiz rii bunului adic al m sur rii, num r rii, cânt ririi acestuia.

Determinarea cu exactitate a momentului transfer rii a dreptului de proprietate de la vânz tor la cump r tor este important cu deosebire în ipoteza pieirii bunului. Dac bunul este individual determinat i piere dup încheierea contractului de vânzare-cump rare, dar înainte de predarea lui efectiv se va considera c el a pierit pentru cump r tor. Aceast solu ie decurge din aplicarea principiului “bunul piere pentru proprietar” (cu alte cuvinte, proprietarul este cel care suport consecin ele patrimoniale ale pieirii bunului).

De exemplu, dac se încheie un contract de vânzare-cump rare care are ca obiect un apartament situat într-un bloc de locuin e, dreptul de proprietate se va transfera de la vânz tor la cump r tor la momentul încheierii contractului, chiar dac în acesta s-a prev zut c predarea efectiv a apartamentului se va realiza dup înc 6 luni. Dac în intervalul celor 6 luni imobilul s-a d râmat ca urmare a unui cutremur, cel care va trebui s suporte aceast pierdere nu este vânz torul, de i bunul se afla înc în posesia acestuia, ci este cump r torul care, de i nu avea bunul în posesie, devenise deja proprietar. Consecin a const în faptul c ,dac pre ul a fost deja pl tit de c tre cump r tor, vânz torul nu va mai avea obliga ia de a-l restitui, iar dac pre ul apartamentului nu fusese înc pl tit de c tre cump r tor la data pieirii bunului, acesta din urm va avea în continuare obliga ia de a-l pl ti. Dac bunul este de gen i piere dup încheierea

contractului, dar mai înainte de individualizare prin m surare, cânt rire, num rare etc., atunci cel care va trebui s suporte riscul

145

pieirii este vânz torul, r mas proprietar pân la data individualiz rii.

De exemplu, dac s-a încheiat un contract de vânzare a unei tone de grâu i aceasta piere pe drumul dintre vânz tor icump r tor, cel care va suporta pieirea va fi vânz torul în sensul c va trebui s înlocuiasc tona de grâu care a pierit cu grâu în aceea i cantitate i calitate. Spunem c “bunurile de gen nu pier” în sensul c ele pot fi întotdeauna înlocuite cu alte bunuri apar inând aceleia i specii.

3.2.4. Bunuri fungibile i bunuri nefungibile

Fungibilitatea reprezint posibilitatea înlocuirii unui bun cu un alt bun de aceea i natur . Bunurile fungibile sunt în general bunurile de gen, iar bunurile nefungibile sunt bunurile individual determinate, care nu pot fi înlocuite deoarece sunt unicat.

Importan a împ r irii bunurilor în fungibile i nefungibile se manifest în ceea ce prive te aprecierea valabilit ii pl ii.

Astfel, una dintre modalit ile de stingere a obliga iilor este compensa ia. Dac între cele dou p r i s-au încheiat douraporturi juridice obliga ionale astfel încât fiecare dintre ele are c tre cealalt câte o obliga ie, cele dou obliga ii reciproce se vor stinge pân la concuren a celei mai mici dintre acestea. Spre exemplu, dac X îi datoreaz lui Y 100.000 lei, iar Y îi datoreaz lui X 50.000 lei, cele douobliga ii reciproce (în m sura în care sunt exigibile, adic au ajuns la scaden ) se vor considera stinse prin compensa ie. În consecin , X nu îi va mai datora lui Y decât 50.000 lei. Aceast modalitate de stingere a obliga iilor civile nu este

aplicabil decât dac cele dou obliga ii au ca obiect bunuri fungibile.

146

Dac X îi datoreaz lui Y un apartament, iar Y îi datoreazlui X un automobil, cele dou obliga ii nu se pot compensa deoarece au ca obiect bunuri nefungibile.

3.2.5. Bunuri consumabile i bunuri neconsumabile

Aceast clasificare are drept criteriu m sura în care un bun poate sau nu s fie folosit în mod repetat.

Bunurile consumabile (consumptibile) sunt cele care nu rezist primei întrebuin ri.

Astfel sunt alimentele, ig rile, combustibilii, banii (deoarece cheltuirea este asimilat consum rii) etc. Dimpotriv bunurile neconsumabile (neconsumptibile) sunt

cele care rezist primei întrebuin ri. Fire te, i acestea se uzeaz ,dar pot fi, de principiu, utilizate de mai multe ori.

Astfel sunt îmbr c mintea, bunurile imobile, .a.m.d. Importan a acestei clasific ri se manifest în mai multe

planuri între care în materia contractului de împrumut. Contractul de împrumut care are ca obiect un bun neconsumabil poart numele de împrumut de folosin . La expirarea termenului pentru care s-a încheiat, cel împrumutat are obliga ia de a restitui însu i bunul pe care l-a împrumutat i nu altul. El va putea restitui un alt bun, în locul celui datorat, numai cu acordul creditorului, ipotez în care obliga ia se va considera stins prin “dare în plat ”.

Dac contractul de împrumut are ca obiect un bun consumabil, atunci el poart denumirea de împrumut de consuma ie. La scaden , împrumutatul nu va fi obligat s restituie însu i bunul împrumutat, ci alte bunuri în aceea i cantitate sau calitate.

De exemplu, persoana care a împrumutat o sum de bani nu va trebui s restituie la scaden chiar bancnotele pe care le-a împrumutat, ci alte bancnote de aceea i valoare.

147

3.2.6. Bunuri frugifere i bunuri nefrugifere

Aceast clasificare are drept criteriu m sura în care bunurile produc sau nu fructe. Bunurile frugifere sunt cele care, în mod periodic i f r consumarea substan ei lor, dau na tere la alte bunuri denumite fructe.

Fructele sunt de trei feluri: a) fructe naturale. Acestea sunt bunuri care se produc f r

interven ia omului (cum sunt ciupercile de p dure, urzicile, sporul animalelor etc.);

b) fructe industriale. Acestea se produc ca urmare a activit ii omului (spre exemplu, recolta). De observat c no iunea de “industrial” este utilizat în terminologia juridic în sens etimologic, i anume prin interven ia, prin munca, prin truda omului. În acela i sens vom întâlni în dreptul comercial no iunea de “aport în industrie” la constituirea unei societ i comerciale;

c) fructe civile. Acestea sunt fructele care au o exprimare b neasc , spre exemplu chiriile sau dobânzile.

Categoria juridic a fructelor este deosebit de cea a productelor. i productele sunt rezultate ale bunurilor, dar care se realizeaz prin consumarea substan ei acestora.

Astfel, minereul dintr-o min este productul minei în sensul c prin culegere se consum substan a bunului care l-a produs.Importan a clasific rii bunurilor în bunuri frugifere i

bunuri nefrugifere se manifest în mai multe domenii. De exemplu, cel care a primit o plat nedatorat cunoscând caracterul nedatorat al pl ii, va trebui s restituie nu numai obiectul pl ii primite, ci i fructele pe care acesta le-a produs. Problema restituirii fructelor nu se pune în ipoteza în care obiectul pl ii l-a format un bun nefrugifer.

148

3.2.7. Bunuri corporale i bunuri necorporale

Aceast clasificare folose te drept criteriu modul de percepere a bunurilor. Bunurile corporale pot fi percepute prin sim urile omului în timp ce cele necorporale au un caracter abstract, ele neputand fi percepute prin sim uri. Dup cum am v zut, în categoria drepturilor necorporale intr drepturile patrimoniale, ca i ac iunile în instan , care sunt considerate bunuri, de i nu au o consisten concret .

i aceast clasificare prezint importan , între altele deoarece proprietatea asupra bunurilor mobile se poate dobândi prin posesie de bun -credin numai în m sura în care este vorba de bunuri corporale.

3.2.8. Bunuri divizibile i bunuri indivizibile

Aceast clasificare are drept criteriu m sura în care bunurile pot fi împ r ite în fragmente f r ca prin aceasta s - i schimbe destina ia economic .

Spre exemplu, o parcel de teren este, în principiu, un bun divizibil, ca i o ton de grâu sau o bucat de stof . Banii sunt asimila i bunurilor divizibile. Importan a împ r irii bunurilor în bunuri divizibile i

indivizibile se manifest cu deosebire în materia partajului (între so i sau succesoral). Prima opera ie care se realizeaz cu prilejul partajului este împ r irea bunurilor în divizibile i indivizibile. Cele divizibile se vor împ r i în natur între copartajan i (adic între persoanele între care se efectueaz partajul), în timp ce cele indivizibile vor putea fi înstr inate urmând ca pre ul astfel ob inut s fie împ r it între copartajan i.

149

3.2.9. Bunuri principale i bunuri accesorii

Aceast clasificare a bunurilor are drept criteriu corela iacare exist între ele.

Bunurile principale sunt cele care pot fi folosite în mod independent, în timp ce bunurile accesorii folosesc la întrebuin area unui alt bun.

De exemplu, be ele de la schiuri, arcu ul viorii, cureaua de ceas sunt bunuri accesorii care sunt utilizate pentru folosirea unor bunuri ce au caracter principal. Importan a acestei clasific ri const în aplicarea principiului

“bunul accesoriu urmeaz soarta bunului principal”. Corespunz tor acestui principiu, dac p r ile nu au precizat în contractul încheiat care va fi soarta bunurilor accesorii, solu ia va consta în aplicarea aceluia i regim juridic aplicabil bunurilor principale.

Astfel, dac se vinde un ceas f r s se precizeze c se vinde i cureaua acestuia, se în elege prin aplicarea principiului de mai sus c se transfer i dreptul de proprietate asupra curelei.

Întreb ri i teste.

Un metru p trat de stof reprezint un bun: a) fungibil;b) frugifer; c) cert;d) mobil prin destina ie.

150

Clasifica i urm toarele bunuri folosind toate criteriile cunoscute: un ha de teren, un automobil, o pereche de patine, un apartament, 6 kg de mere.

Explica i semnifica ia urm toarelor no iuni: inalienabilitate, fungibilitate, fructe industriale, compensa ie, producte.

Un tablou este un bun: a) fungibil;b) cert;c) neconsumtibil; d) frugifer; e) de gen.

Între X i Y a intervenit un contract de vânzare-cump rare a unui autoturism. Autoturismul este individualizat în contract prin ar tarea m rcii inum rului motorului. Contractul este încheiat în formautentic la notariat pe data de 25 septembrie. P r ile se în eleg ca la data de 26 septembrie s se realizeze predarea efectiv a bunului de c tre vânz tor cump r torului. Pe drumul spre locul de întâlnire cu cump r torul, autoturismul piere ca urmare a unui accident produs f r culpa vânz torului. Ar ta i dacvânz torul mai are vreo obliga ie fa de cump r tor idac cump r torul mai are obliga ia fa de vânz tor de a pl ti pre ul bunului cump rat.

151

Bibliografie



BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul civil român. Subiectele dreptului civil român,Bucure ti, Casa de Editur i Pres “ ansa” S.R.L., 1994, p. 89 – 100;


HAMANGIU, C. ROSETTI – B L NESCU, I. B ICOIANU, Al.

Tratat de Drept civil român, vol. I, Bucure ti, Editura ALL, 1997, p 532. – 577;

EREMIA, M.I. “Bunurile” în Tratat de drept civil. Parteageneral , Bucure ti, Editura Academiei, 1967,p. 210 – 229.

URS, I. ANGHENI, S.

Drept civil. Partea general . Persoanele,vol. I, Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998, p. 83 – 96;

MURE AN, Mircea

Drept civil. Partea general , Cluj- Napoca, Editura Cordial Lex, 1996, p. 86 – 98;

TEF NESCU, D. Drept civil, Bucure ti, Editura. Oscar Print,1999, p. 54 – 60

COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti, EdituraLumina Lex, 2000, p. 97 – 117;

152

4.1. Clasificare

Pentru na terea unui raport juridic concret nu este suficientdoar existen a subiectelor de drept între care acesta se încheie i a normelor juridice care îl reglementeaz . Încheierea unui raport juridic civil concret depinde i de existen a unei împrejur ri care sîl declan eze: o ac iune uman sau un eveniment.

Izvoarele raportului juridic civil sunt împrejur rile de care legea civil leag na terea unui raport juridic civil concret. Asemenea împrejur ri pot s depind de voin a omului (ac iuni umane) sau s fie independente de aceasta (evenimente).

Ac iunile umane se clasific la rândul lor în: a) ac iuni s vâr ite cu inten ia de a produce efecte juridice,

adic de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic civil. Aceste ac iuni se numesc acte juridice civile; ele vor forma obiect de preocupare în capitolul urm tor;

b) ac iuni s vâr ite f r inten ia de a produce efecte juridice, dar de care legea leag totu i producerea unor asemenea efecte. Aceste ac iuni poart numele de fapte juridice civile i pot fi, la rândul lor, licite sau ilicite.

Faptele juridice civile se produc ca urmare a voin ei omului; de i voluntare, faptele juridice licite i ilicite nu sunt s vâr ite cu inten ia producerii efectelor juridice.

IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET 4

153

De exemplu, ac iunea de a sparge un geam este un fapt juridic produc tor de efecte juridice: autorul acestei fapte va avea, ca urmare, obliga ia de a acoperi prejudiciul astfel cauzat. Chiar dac geamul a fost spart inten ionat, nu suntem în prezen a unui act juridic, ci a unui fapt juridic deoarece ceea ce s-a urm rit nu este producerea efectelor juridice (adic obligarea autorului de a acoperi prejudiciului cauzat).

4.2. Faptele juridice licite

Faptele juridice licite sunt cele prin producerea c rora nu sunt înc lcate prevederile legale.

În categoria faptelor juridice licite pot fi cuprinse: gestiunea de afaceri; plata lucrului nedatorat; îmbog irea f r just cauz .

4.2.1. Gestiunea de afaceri

Gestiunea de afaceri reprezint o opera iune ce const în interven ia unei persoane prin fapta sa voluntar i unilateral , în interesul unei alte persoane, f r ca între cei doi s existe un contract de mandat. Persoana care intervine se nume te gerant, iar persoana pentru care se ac ioneaz se nume te gerat.

De exemplu, proprietarul unui apartament este plecat în concediu i la întoarcere g se te reparat de c tre un vecin o stric ciune ivit în lipsa sa. Vecinul s u a intervenit f r sfi primit mandat pentru a o face; interven ia sa este din proprie ini iativ i are ca rezultat diminuarea prejudiciilor pe care altminteri proprietarul apartamentului (geratul) le-ar fi suferit.

154

Obiectul gestiunii poate consta în acte materiale sau juridice.

Astfel sunt, de exemplu, repara ii la instala iile de ap sau plata unor impozite scadente, încheierea unui contract de prest ri servicii cu o echip de instalatori etc. În ceea ce prive te atitudinea p r ilor fa de gestiune,

pentru a fi în prezen a unui fapt juridic licit este necesar ca gerantul s nu aib cuno tin despre gestiune. Dac el are cuno tindespre aceasta, suntem în prezen a unui contract de mandat tacit (adic a unui act juridic ce se deosebe te, dup cum am ar tat, de faptele juridice prin aceea c este încheiat cu scopul producerii de efecte juridice).

În plus, gerantul trebuie s ac ioneze cu inten ia de a gera interesele altuia (deci, dac efectueaz repara iile la un bun pe care îl crede al s u, nu suntem în prezen a unei gestiuni de afaceri).

Gestiunea de afaceri ca fapt juridic licit na te o serie de obliga ii în sarcina fiec reia dintre p r i.

Gerantul are obliga ia:de a continua actele începute pân la data la care ac iunea s poate fi preluat de c tre geratde a depune toat diligen a (aten ia, priceperea, grija) unui bun proprietar.

Geratul are obliga ia: de a-l indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile pe care le-a f cutde a executa obliga iile ce decurg din actele juridice încheiate în numele s u de gerant (spre exemplu, contractul de prest ri servicii încheiat cu instalatorii).

155

4.2.2. Plata lucrului nedatorat

Potrivit Codului civil, orice plat presupune o datorie. Ceea ce s-a pl tit f r s fie credit este supus “repeti iunii” (adicrestituirii). Plata lucrului nedatorat presupune existen a a doup r i: o parte care efectueaz plata, denumit solvens i o parte care o accept , denumit accipiens.

Condi iile esen iale pentru a fi în prezen a acestui fapt juridic licit sunt:

presta ia solvens-ului s fi fost f cut cu titlu de plat(deci nu ca o dona ie, nu ca un dar manual etc.); datoria s nu existe (pentru c altminteri am fi în prezen a unei stingeri a unei obliga ii civile).

De cele mai multe ori plata lucrului nedatorat se produce din eroare: solvens crede c datoreaz de i în realitate nu datoreaz(sau datoreaz altcuiva decât lui accipiens).

Uneori îns nu suntem în prezen a unei erori: spre exemplu, în ipoteza în care solvens a avut o obliga ie fa de accipiens pe care i-a îndeplinit-o, dar a pierdut chitan a liberatorie. De rea-credin fiind, accipiens îl amenin cu executarea silit astfel încât solvens nu are alt posibilitate decât executarea din nou a aceleia i obliga ii. Aceast din urmac iune este o plat a lucrului nedatorat, iar, dac va g si chitan a r t cit , solvens va putea solicita “repeti iunea”. Din plata lucrului nedatorat ca fapt juridic licit se nasc

obliga ii în sarcina ambelor p r i. Accipiens are obliga ia de a restitui plata încasat . Dac obiectul pl ii îl forma un bun frugifer, atunci deosebim dup cum accipiens este de bun -credin sau de rea-credin :

- accipiens de bun -credin este cel care prime te plata necunoscând caracterul nedatorat al acesteia. El va avea

156

obliga ia de a restitui bunul, dar va avea dreptul de a p stra fructele acestuia;

- accipiens de rea-credin este cel care prime te plata cunoscând caracterul nedatorat al acesteia. El are obliga ia de a restitui atât bunul care formeaz obiect al pl ii, cât i fructele culese ale acestuia.

Nu se poate admite repeti iunea dac solvens are fa de accipiens o obliga ie imperfect (spre exemplu, o obliga ie corelativ unui drept prescris).

4.2.3. Îmbog irea f r just cauz (f r just temei)

Acesta este un fapt juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este m rit pe seama diminu rii patrimoniului altei persoane f r ca pentru aceasta s existe un temei juridic.

Un exemplu clasic de îmbog ire f r just temei g sim în cazul îmbun t irilor f cute de locatarul (chiria ul) unui imobil. Îmbun t irile aduse imobilului (spre exemplu, gresie, faian , parchet, interfon etc.) pot avea drept consecin cre terea valorii imobilului, spre beneficiul proprietarului (locatorului) acestuia. Cre terea valorii reprezint o m rire a patrimoniului locatorului pe seama diminu rii patrimoniului locatarului. Pentru a fi în prezen a unei îmbog iri f r just cauz este

necesar ca cel al c rui patrimoniu s-a diminuat s nu fi avut inten ia de a face o dona ie celui al c rui patrimoniu s-a m rit; a adar, în exemplul dat, trebuie ca între p r i s nu existe un contract în temeiul c ruia respectivele îmbun t iri ale imobilului s fi fost realizate.

157

Consecin a îmbog irii f r just cauz const în obligarea celui al c rui patrimoniu s-a m rit de a restitui celeilalte p r ivaloarea “îmbog irii”. Cu alte cuvinte, cel al c rui patrimoniu s-a m rit nu va restitui:

fie cheltuielile f cute; fie diferen a de valoare a bunului (cre terea de valoare datorat acestor cheltuieli). De exemplu, dac locatarul a f cut cheltuieli dispropor ionatde mari fa de cre terea de valoare a imobilului, proprietarul va avea doar obliga ia de a restitui suma corespunzatoare acestei cre teri de valoare i nu integralitatea cheltuielilor f cute de c tre locatar. Dac îns ,dimpotriv , cheltuielile au fost dispropor ionat de mici în raport cu cre terea valorii imobilului, locatarul va putea pretinde de la locator numai cheltuielile pe care le-a f cut. Principiul îmbog irii f r just cauz impune, a adar, ca

obliga ia de restituire s nu dep easc îmbog irea efectiv i, pe de alt parte, s nu depa easc valoarea cu care a fost mic oratpatrimoniul locatarului.

4.3. Faptele juridice ilicite

Faptele juridice ilicite reprezint a doua categorie de ac iuni umane voluntare s vâr ite f r inten ia de a produce efecte juridice, dar de care legea leag producerea unor asemenea efecte.

Codul civil prevede în art. 998: “orice fapt a omului care cauzeaz altuia un prejudiciu, oblig pe acela din a c rui gre eals-a ocazionat, a-l repara”; iar în art. 999: “omul este responsabil nu

158

numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar i pentru cel cauzat din neglijen a sau impruden a sa”.

S vâr irea unei fapte juridice ilicite conduce la ceea ce se nume te r spunderea civil delictual .

Delictul civil se define te ca fiind ac iunea uman s vâr itf r inten ia de a produce efecte juridice i prin care sunt înc lcate norme imperative ale legii.

4.3.1. R spunderea pentru fapt proprie

Codul civil reglementeaz dou categorii de r spundericivile delictuale:

- r spunderea pentru fapta proprie; - r spunderea pentru fapta altuia. Trebuie remarcat c aceast reglementare deosebe te

fundamental dreptul civil de dreptul penal. Dac în dreptul penal este inadmisibil prevederea unei sanc iuni pentru o fapt s vâr itde c tre o alt persoan , în dreptul civil este cu putin ca o persoan s r spund pentru o fapt pe care nu a s vâr it-o personal. Temeiul r spunderii pentru fapta altuia poate consta în prezum ia de culp , în ideea de garan ie a acoperirii prejudiciului sau în ideea de risc.

Condi iile angaj rii r spunderii civile delictuale pentru s vâr irea unei fapte ilicite sunt urm toarele:

- existen a unui prejudiciu. De i recuperarea (acoperirea prejudiciului) se realizeaz întotdeauna pe cale patrimonial , în practica judec toreasc i în doctrin se admite c prejudiciul poate avea i caracter moral.

Pentru a putea conduce la angajarea r spunderii civile delictuale este necesar ca prejudiciul s aib un caracter cert (ca

159

existen i ca posibilitate de evaluare). Se consider c prejudiciul este cert chiar i dac el este viitor.

De exemplu, pierderea capacit ii de munc drept urmare a s vâr irii unui fapt juridic ilicit ce ar consta în ac iunea de lovire a victimei, produce un prejudiciu actual constând în plata unor cheltuieli de spitalizare, dar i unul viitorconstând în reducerea veniturilor salariale; - fapta juridic ilicit . Ea poate consta într-o ac iune sau

într-o inac iune.De exemplu, omisiunea de a semnaliza prezen a unei guri de canal neacoperite constituie o fapt juridic ilicit , dacproduce prejudicii.

Caracterul ilicit al faptei poate fi înl turat de proba legitimei ap r ri, a st rii de necesitate, exercit rii unui drept subiectiv, îndeplinirea ordinului superiorului, dac acesta nu este v dit ilicit, a îndeplinirii unei activit i impuse sau permise de lege etc.

De exemplu, pompierii care sparg u a pentru a intra într-o cas cuprins de fl c ri nu vor r spunde pentru prejudiciile cauzate prin spargerea u ii; - existen a unui raport de cauzalitate între fapta ilicit i

prejudiciu;- vinova ia celui care a cauzat prejudiciul.Spre deosebire de dreptul penal, unde r spunderea se

angajeaz în mod nuan at în func ie de gradul de vinov ie (neglijen , impruden , inten ie indirect , inten ie direct ) în dreptul civil, indiferent de forma vinov iei, exist obliga ia repar rii integrale a prejudiciului.

Exist îns unele împrejur ri care înl tur vinov ia, cum este fapta victimei îns i, consim mântul prealabil al victimei.

160

Se are în vedere, bun oar , ipoteza în care p r ile sunt angajate într-un sport violent sau periculos etc. Trebuie observat c , uneori, din aceea i împrejurare se pot

na te dou raporturi juridice distincte: un raport de drept penal iun raport de drept civil.

De exemplu, dac fapta ilicit din pricina c reia s-a produs un accident de circula ie constituie infrac iune, autorul infrac iunii respective va fi parte într-un raport de drept penal. Cealalt parte a acestui raport va fi statul; în temeiul acestui raport de drept penal autorul infrac iunii va fi condamnat la o pedeaps penal . Victima accidentului nu este parte a raportului de drept penal. Dar infrac iunea reprezint i delict civil în m sura în care

ea conduce la producerea unui prejudiciu. Ca urmare, se va na te iun raport juridic de drept civil între autorul faptei i persoana prejudiciat (victima accidentului). În temeiul acestui raport juridic civil autorul faptei va fi obligat la acoperirea prejudiciului cauzat.

A adar, delictul civil poate s fie sau nu infrac iune; dar dac în dreptul penal producerea prejudiciului nu este o condi ie pentru angajarea r spunderii autorului infrac iunii, în dreptul civil nu vom avea de-a face cu un delict decât în m sura în care un atare prejudiciu s-a produs.

4.3.2. R spunderea civil delictual pentru fapta altei persoane

Codul civil reglementeaz urm toarele ipoteze de r spundere pentru altul:

a) r spunderea p rin ilor pentru fapta copilului lor minor.Fundamentul acestei r spunderi îl constituie prezum ia c exist abateri în educa ie, c exist un raport de

161

cauzalitate între aceste abateri i fapta ilicit s vâr it de copil i c abaterile se datoreaz culpei p rin ilor;

b) r spunderea institutorilor (a profesorilor, înv torilor i me terilor) pentru fapta elevilor sau ucenicilor lor.

Condi ia angaj rii acestei r spunderi este ca autorul faptei s aib calitatea de elev sau ucenic, iar fapta s fie s vâr it în timp ce se afla sub supravegherea profesorului sau me terului;

c) r spunderea comitentului pentru fapta prepusului.Prepusul este cel care lucreaz (indiferent de temeiul juridic

în care o face) pentru comitent. Raportul juridic n scut între comitent i prepus poart numele de raport de prepu enie.

Constituie raporturi de prepu enie: raporturile n scute în temeiul unui contract de munc , raporturile n scute în temeiul unui contract de prest ri - servicii (contract civil de colaborare), raportul n scut în temeiul unui contract de mandat, raportul n scut în temeiul unui contract de management etc.

De exemplu, dac autorul unui accident rutier este oferul unui camion care transporta marf pentru unitatea unde era angajat, persoana prejudiciat se va putea adresa fie oferului, fie unit ii unde acesta este angajat, pentru a- i

recupera prejudiciul. Victima unei fapte s vâr ite de c tre prepus în executarea

îndatoririlor de serviciu (adic a îndatoririlor n scute din contractul de prepu enie) are posibilitatea de a opta între ac iunea îndreptatîmpotriva prepusului (autor direct al faptei) i ac iunea îndreptatîmpotriva comitentului. Aceast a doua ac iune este mai avantajoas pentru victim , deoarece este mai probabil ca comitentul s fie solvabil decât prepusul.

Fundamentul acestei r spunderi const în: prezum ia de culp în alegerea prepusului. Într-adev r,de i nu comitentul este cel care a s vâr it delictul civil,

162

el nu este lipsit de culp : a angajat s execute lucrarea respectiv o persoan care s-a dovedit necorespunz toare, în sensul c a s vâr it o faptproduc toare de prejudicii; ideea de garan ie fa de victim . Dac nu ar exista r spunderea comitentului pentru fapta prepusului, victima delictului civil s-ar putea afla în situa ia de a nu- i acoperi prejudiciul, dac autorul faptei ar fi insolvabil; ideea de risc. Comitentul (fie persoan juridic , fie persoan fizic ) trage foloase de pe urma activit ii prepusului. De aceea este firesc ca, odat cu beneficiul pe care lucrul prepusului i-l aduce, comitentul s î iasume i riscurile pe care angajarea unui prepus le presupune.

A adar, prin intermediul acestui tip de r spundere pentru altul, victima faptei ilicite are garantat , ca principiu, acoperirea prejudiciului suferit.

Dup ce comitentul acoper prejudiciul suferit de victima delictului civil, el se va putea întoarce cu o ac iune în regres,împotriva prepusului s u, recuperând (în m sura sovabilit ii acestuia) ceea ce s-a pl tit.

A adar, dac delictul civil este s vâr it în aceste circumstan e, exist (sau pot exista) doi pa i: mai întâi acoperirea prejudiciului de c tre comitentul celui care l-a produs, iar apoi, recuperarea sumei pl tite de c tre comitent, de la prepus;

d) r spunderea pentru fapta lucrului, animalelor iedificiilor. i lucrurile neînsufle ite pot “produce fapte juridice ilicite”.

163

De exemplu, o ma in care nu are frâna de mân tras poate s porneasc accidentând o persoan sau distrugând un bun. Fire te, în asemenea ipoteze proprietarul bunului respectiv

r spunde pentru toate prejudiciile care s-au produs ca urmare a “faptei lucrului”.

4.4. Evenimentele

Evenimentele sunt faptele naturale sau împrejur rile care se produc independent pe voin a omului i de care legea civilleag na terea de raporturi juridice.

Spre exemplu, na terea unei persoane este din punct de vedere juridic un “eveniment” deoarece ea declan eaz o serie de efecte juridice cum ar fi: începutul capacit ii de folosin , apari ia unui subiect de drept civil etc. Moartea persoanei produce ca efecte juridice încetarea capacit ii de folosin a acesteia, deschiderea succesiunii, încetarea contractului de rent viager etc. Evenimente sunt i împrejur rile de for major care,

potrivit legii, suspend prescrip ia extinctiv , înl tur r spunderea civil etc.

164

Întreb ri i teste

Prestarea unei munci de c tre o persoan f r contract de munc , dar pe baza promisiunii c va fi angajatconstituie un fapt juridic produc tor de efecte juridice. Preciza i categoria de fapte juridice licite din care face parte i care sunt efectele juridice pe care le produce.

Îmbog irea f r just cauz este: a) o infrac iune; b) un delict civil; c) un act juridic unilateral; d) un fapt juridic licit; e) un contract.

unilaterale Acte juridice

Ac iuni umane bilaterale (contracte)

îmbog irea f rjust cauzlicite

Fapte juridice plata lucrului nedatorat

gestiunea de afaceri

ilicite

Evenimente

Izvoarele raportului juridic concret

165

Un fragment din balconul unui apartament se desprinde i se pr bu e te avariind o ma in parcat dedesubt.

Preciza i cine va r spunde pentru acoperirea prejudiciului astfel produs i în ce temei.

Preciza i care sunt deosebirile dintre raportul juridic civil i raportul juridic penal.

Plata lucrului nedatorat este considerat o varietate a îmbog irii f r just cauz . Explica i de ce.

Explica i întemeierea r spunderii comitentului pentru fapta prepusului pe: ideea de risc, ideea de garan ie, ideea de culp .

Bibliografie


URS, I. ANGHENI, S.

Drept civil. Partea general . Persoanele,vol. I, Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998,p. 65 – 70;

BELEIU, G. Drept civil român. Introducere în dreptulcivil roman. Subiectele dreptului civil român,Bucure ti, Casa de Editur i Pres “ ansa”S.R.L., 1994, p. 100 – 117;

UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea general ,Bucure ti, Editura ALL – BECK, 1999, p. 83 – 87;


166

ST TESCU, C. R spunderea civil delictual pentru faptaaltei persoane, Bucure ti, Editura tiin ifici Enciclopedic , 1984;

ST TESCU, C. BARSAN, C.

Tratat de Drept civil. Teoria general aobliga iilor, Bucure ti, Editura Academiei,1981, p. 96 – 227;

HAMANGIU, C. ROSETTI – B L NESCU, I. B ICOIANU, Al.

Tratat de Drept civil român, Bucure ti, Editura ALL, 1997, vol. II, p. 463 – 484;

CANTACUZINO M. Elemente de drept civil, Bucure ti, EdituraCartea Româneasc , 1921, p. 419 – 438;

ELIESCU, M. R spunderea civil delictual , Bucure ti, Editura Academiei, 1972;

ANGHEL, I. DEAK, F. POPA, M.

R spunderea civil , Bucure ti, Edituratiin ific , 1970, p. 83 – 215;

LUL , I. R spunderea comitentului are un caracteraccesoriu sau constituie o obliga ieprincipal ?, în revista “Dreptul” nr. 9/1995,p. 32 – 35;

LUL , I. Garan ia, fundamentul r spunderii civile acomitentului, în revista “Dreptul” nr. 10-11/1995 p. 58 – 63.

LUL , I. Observa ii asupra r spunderii civil-delictuale pentru ruina edificiului, în revista“Dreptul” nr. 3/2000, p. 45 – 54.

167

IV. ACTUL JURIDIC CIVIL

168

ACTUL JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 1 NO IUNE I CLASIFICARE

CAPITOLUL 2 MODALIT ILE ACTULUI JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 3 CONDI IILE ACTULUI JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 4 EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 5 NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

169

1.1. No iunea de act juridic civil

Actul juridic civil reprezint o manifestare de voin f cutcu inten ia de a produce efecte juridice, respectiv de a na te, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.

Dup cum tim, actele juridice sunt, ca i faptele juridice, izvoare ale raportului juridic concret, dar, spre deosebire de acestea din urm , ele sunt s vâr ite chiar cu inten ia ca un atare raport juridic s ia na tere. Autorul unui delict civil, bun oar , nu urm re te prin s vâr irea acestui fapt producerea de efecte juridice (care constau în obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat), în schimb autorul unui testament urm re te tocmai producerea de efecte juridice (transmisiunea averii succesorale c tre cel desemnat ca beneficiar).

No iunea de act juridic” este utilizat în literatura juridic iîn practic în dou în elesuri:

- act juridic civil în sens de negotium - desemneaz îns imanifestarea de voin intervenit în scopul de a produce efecte juridice civile, opera iunea juridic în sine ( vânzare-cump rare, schimb, loca iune etc.);

- act juridic civil în sens de instrumentum se refer la înscrisul constatator al manifest rii de voin (al opera iei juridice), documentul în care aceastopera iune este consemnat .

NO IUNE I CLASIFICARE 1

170

1.2. Clasific ri ale actelor juridice civile

1.2.1. Criteriul num rului p r ilor

Dup criteriul num rului p r ilor, exist acte juridice civile unilaterale, bilaterale i multilaterale.

Actul juridic civil unilateral este rodul unei singure voin e, al voin ei unei singure p r i.

Astfel sunt, de exemplu: testamentul, oferta, promisiunea public de recompens , acceptarea unei succesiuni, renun area la o mo tenire, denun area unui contract, confirmarea unui act anulabil, recunoa terea unui copil etc. Oferta de a contracta este, de asemenea, un act juridic unilateral. Ofertantul a decis s vând un imobil iformuleaz aceast ofert unei alte persoane. Oferta sa va trebui men inut pân la sfâr itul termenului prev zut în aceasta sau, dac nu s-a prev zut nici un termen, un interval de timp rezonabil. A adar, independent de vreo acceptare, oferta de a contracta

produce, prin ea îns i, efecte juridice: dac ofertantul nu o men ine întregul interval de timp, se r zgânde te i nu mai vrea s vând , el trebuie s îl desp gubeasc pe destinatarul ofertei pentru toate cheltuielile pe care acesta le va fi f cut cu evaluarea ofertei.

Între ofertant i destinatarul ofertei s-a n scut un raport juridic în care ofertantul este subiectul pasiv, având obliga ia de a men ine oferta pân la sfâr itul termenului, iar destinatarul ofertei este subiectul activ, având dreptul de a pretinde men inerea ofertei sau, în cazul în care aceasta este revocat înainte de expirarea termenului, de a pretinde desp gubiri pentru cheltuielile f cute (spre exemplu, pentru plata consulta iei unui evaluator, arhitect,

171

designer, constructor etc.). Izvorul acestui raport juridic îl constituie actul unilateral al ofertantului.

Dac oferta va fi acceptat de c tre destinatar, va lua na tere un raport juridic complet diferit; el va avea ca izvor în elegerea dintre p r i, întâlnirea dintre ofert i acceptare, adicun act juridic bilateral. În cadrul acestui raport juridic atât ofertantul, devenit vânz tor, cât i destinatarul ofertei, devenit cump r tor, vor avea i drepturi i obliga ii.

Actul juridic civil bilateral este rezultatul acordului de voin a dou p r i. El poart denumirea de contract sau conven ie.

Art. 942 din Codul civil define te contractul ca fiind : ”acordul între dou sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dân ii un raport juridic”.

Este act juridic civil multilateral acela care reprezint rodul voin ei a trei sau mai multe p r i. De exemplu, contractul civil de societate.

În determinarea caracterului bi sau multilateral al unui act juridic, nu se va lua în considerare num rul persoanelor între care s-a încheiat contractul, ci num rul p r ilor, deci al intereselor contractante. Ca urmare, un contract de vânzare-cump rare încheiat între doi vânz tori i trei cump r tori r mâne un act juridic bilateral. Tot astfel, contractele colective de munc sunt acte bilaterale.

Contractele (acte juridice bi sau multilaterale) se clasific ,la rândul lor, în contracte unilaterale i bilaterale dup criteriul con inutului lor. Dar, ca acte juridice, toate contractele presupun un acord de voin e, deci nu pot avea caracter unilateral. Cele douclasific ri nu se confund .

Contractele unilaterale sunt cele în care numai una dintre p r i are calitatea de creditor (este titular de

172

drepturi) i doar cealalt parte are calitatea de debitor (are obliga ii).

Spunem c ele se caracterizeaz prin aceea c dau na tere la obliga ii în sarcina uneia singure dintre p r i.

Un astfel de contract este, de exemplu, contractul de dona ie.

Contractele bilaterale sunt cele în cazul c rora fiecare dintre p r i are atât drepturi cât i obliga ii civile.

Ele se caracterizeaz prin reciprocitatea obliga iilor ce revin p r ilor i prin interdependen a obliga iilor reciproce. Contractele bilaterale se mai numesc contracte sinalagmatice. Astfel sunt, spre exemplu, contractul de vânzare-cump rare, contractul de schimb, contractul de loca iune, contractul de prest ri-servicii etc. În cazul fiec ruia dintre acestea, p r ile au atât calitatea de creditor, cât icalitatea de debitor.

Bun oar , prestatorul de servicii are obliga ia de a presta munca i dreptul de a primi indemniza ia prev zut în contract pentru aceasta, iar beneficiarul are dreptul de a pretinde prestarea muncii i obliga ia de a-l remunera pe prestator. Ca efect al reciprocit ii i interdependen ei obliga iilor

p r ilor, contractele sinalagmatice produc o serie de efecte specifice. În sintez , acestea sunt:

- excep ia de neexecutare a contractului. Aceasta constîn dreptul uneia dintre p r i, în ipoteza în care cealaltparte nu î i îndepline te obliga iile contractuale, de a nu i le executa nici ea.

Spre exemplu, dac vânz torul nu î i îndepline te obliga ia de predare a bunului, cump r torul are dreptul ca, invocând excep ia de neexecutare, s refuze plata pre ului;

173

- riscul contractului. Dac una dintre p r i nu î iîndepline te obliga iile contractuale f r culpa sa, (spre exemplu, dintr-o cauz de for major ) în principiu cealalt parte nu va putea refuza s i le execute pe ale sale. Spunem c riscul contractului este suportat de debitorul obliga iei imposibil de executat;

- rezilierea i rezolu iunea contractului. Dac una dintre p r i i-a executat obliga iile, iar cealalt nu, cea dintâi va putea pretinde instan ei judec tore ti desfiin area contractului i restituirea presta iilor efectuate. P r ile vor fi repuse în siua ia anterioar , ca i cum între acestea nu s-ar fi încheiat nici un contract.

1.2.2. Criteriul scopului urm rit la încheierea lor

Dup scopul urm rit la încheierea lor, actele civile pot fi: cu titlu oneros i cu titlu gratuit.

Actul juridic cu titlu oneros este acela în care, în schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urm re teob inerea altui folos patrimonial. Astfel, Codul civil prevede: “ Contractul oneros este acela în care fiecare parte voie te a- iprocura un avantaj“.

Sunt, de exemplu, acte cu titlu oneros: contractul de vânzare-cump rare, contractul de loca iune, contractul de antrepriz , împrumutul cu dobând etc. Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care se procur

un folos patrimonial, f r a se urm ri ob inerea altui folos patrimonial în schimb. În defini ia Codului civil, „Contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una din p r i voie te a procura, f r echivalent, un avantaj celeilalte”.

174

Acte cu titlu gratuit sunt, de exemplu: dona ia, mandatul gratuit, împrumutul f r dobând , depozitul neremunerat etc.

Trebuie observat c unele acte juridice au caracter oneros prin esen a lor: contractul de vânzare-cump rare, contractul de închiriere, contractul de schimb. Dac asemenea contracte s-ar încheia cu titlu gratuit, aceasta ar schimba îns i calificarea lor.

Spre exemplu, pre ul constituie un element esen ial al contractului de vânzare – cump rare; în absen a obliga iei de plat a pre ului, contractul s-ar transforma într-un contract de dona ie sau dar manual, dup caz.

Similar, exist i contracte care prin esen a lor sunt gratuite, cum este, spre exemplu, contractul de comodat (împrumut de folosin ). Dac în schimbul folosin ei bunului se percepe o remunera ie, contractul se va transforma în contract de închiriere. Alte contracte sunt gratuite numai prin natura lor; ele se încheie, de regul , cu titlu gratuit, dar pot fi totu i încheiate i cu titlu oneros.

Spre exemplu, contractul de mandat este îndeob te încheiat cu titlu gratuit, dar mandatarul poate percepe o indemniza iepentru serviciul f cut mandantelui, caz în care contractul încheiat între cei doi este cu titlu oneros.

1.2.3. Subclasificarea actelor juridice încheiate cu titlu oneros

În func ie de cunoa terea sau nu a întinderii exacte a obliga iilor p r ilor din momentul încheierii actului juridic, actelecu titlu oneros se subclasific în acte comutative i acte aleatorii. Este comutativ acel act cu titlu oneros la încheierea c ruiap r ile cunosc existen a i întinderea obliga iilor lor.

175

De exemplu: contractul de vânzare-cump rare, contractul de antrepriz , contractul de schimb etc. La încheierea unor asemenea contracte, fiecare parte tie

exact care îi sunt obliga iile: vânz torul tie c trebuie s transfere drepul de proprietate exercitat cu privire la un anumit bun, cump r torul tie c trebuie s pl teasc pre ul convenit etc. Contractul nu se consider încheiat pân când nu sunt fixate toate aceste elemente. Dimpotriv , este aleatoriu actul cu titlu oneros la încheierea c ruia p r ile nu cunosc întinderea obliga iilor lor, tiind c existansa unui câ tig sau riscul unei pierderi, ce depind de o

împrejurare viitoare incert .Astfel de contracte sunt: contractul de joc sau prinsoarea (pariurile), contractul de asigurare, contractul de rentviager etc. Spre exemplu, printr-un contract de rentviager una dintre p r i se oblig s îi pl teasc celeilalte, periodic, o anumit sum de bani pân la moartea acesteia din urm . Debitorul nu cunoa te îns , de la momentul încheierii contractului, cât va avea de pl tit, deoarece nu cunoa te când anume se va produce moartea creditorului rentei viagere.

1.2.4. Subclasificarea actelor juridice încheiate cu titlu gratuit

La rândul lor, actele juridice cu titlu gratuit se subclasificîn liberalit i i acte dezinteresate. Liberalit ile sunt actele cu titlu gratuit prin care dispun torul î i mic oreaz patrimoniul cu folosul patrimonial procurat.

176

Spre exemplu, în cazul dona iei, donatorul î i diminueazpatrimoniul cu valoarea bunului d ruit, în timp ce donatarul î i m re te patrimoniul cu aceea i valoare.

Actele dezinteresate sunt acele acte cu titlu gratuit prin care dispun torul procur un avantaj patrimonial celeilalte p r i f r a- imic ora prin aceasta patrimoniul.

Spre exemplu, în cazul mandatului gratuit, mandatarul îi face un serviciu mandantului, prin aceea c se ocup de încheierea unui contract în numele acestuia. Prin acest serviciu, mandantul a primit un avantaj, dar mandatarul nu i-a diminuat patrimoniul.

Ne vom opri pu in asupra distinc iei între liberalit i i acte dezinteresate pentru a semnala sfera de aplicare a unei ac iuni mo tenite din dreptul roman: ac iunea paulian (revocatorie). Prin aceast ac iune, creditorii care se v d prejudicia i prin liberalit ile încheiate de debitorul lor cu inten ia (frauduloas ) de a- i crea sau accentua o stare de insolvabilitate, pot s anuleze aceste acte gratuite.

Pentru a vedea cum poate fi folosit aceast ac iune, slu m exemplul urm tor: X îi datoreaz lui Y 50 milioane lei. X este proprietar al unui imobil în valoare de 75 milioane lei, astfel încât, la scaden , dac nu i-ar pl tidatoria, Y ar avea posibilitatea de a executa silit acel imobil, adic de a-l vinde la licita ie public , pentru ca din pre ul ob inut s î i acopere crean a. Dar Y face altceva: î idoneaz casa lui Z. Prin aceast liberalitate, el înl turposibilitatea lui Y de a- i recupera datoria, deoarece de vreme ce imobilul nu se mai afl în proprietatea lui, el nu mai poate fi executat silit de c tre Y. Ac iunea paulian(care î i datoreaz numele jurisconsultului roman Paul, care a configurat-o pentru prima dat ) urm re te tocmai

177

înl turarea acestei posibilit i de fraudare a creditorului (Y) de c tre debitor (X). Introducând ac iunea paulian , Y anuleaz liberalitatea f cut de X lui Z i readuce bunul la masa patrimonial a lui X. Astfel executarea silit poate fi operat .Ac iunea paulian nu poate fi introdus cu privire la actele

încheiate cu titlu oneros (dac X ar vinde casa, Y nu ar putea anula actul de vânzare, ci i-ar acoperi crean a din pre ul ob inut de c tre X prin vânzarea casei) i nici cu privire la actele dezinteresate. Ea se circumscrie strict la sfera liberalit ilor.

1.2.5. Criteriul efectelor produse

Dup efectele produse, actele civile pot fi: constitutive, translative i declarative. Este constitutiv acel act juridic civil care d na tere unui drept subiectiv civil care n-a existat anterior.

Constituie acte constitutive: constituirea unui uzufruct, constituirea unei ipoteci etc. Este translativ acel act juridic civil ce are ca efect

str mutarea (transferarea) unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu.

Astfel sunt: contractul de vânzare-cump rare, contractul de schimb, contractul de dona ie etc. Este declarativ actul juridic civil ce are ca efect

consolidarea sau definitivarea unui drept subiectiv preexistent. Spre exemplu, partajul (succesoral sau între între so i) are caracter declarativ i produce efecte retroactive.

178

1.2.6. Criteriul importan ei

Dup importan a sau gravitatea lor, distingem acte juridice civile de conservare, de administrare i de dispozitie. Cu aceast clasificare a actelor juridice ne-am înâlnit deja, atunci când am analizat domeniul capacit ii de exerci iu. Am v zut atunci c actele de conservare sunt cele pe care le pot încheia singure i persoanele cu capacitate de exerci iu restrâns sau chiar i persoanele lipsite de capacitate de exerci iu. Într-adev r,

actele de conservare au ca efect preîntâmpinarea pierderii unui drept, astfel încât cu o cheltuial mic s se salveze (s se conserve) un drept de o valoare mult mai mare, actul de conservare fiind deosebit de avantajos pentru autorul s u.

Un exemplu de act de conservare este întreruperea unei prescrip ii extinctive. Prin acest act, titularul dreptului iese din pasivitate i introduce ac iunea împotriva debitorului s u, care nu i-a executat de bun voie obliga ia. Chiar daco face în mod necorespunz tor procedural, sau în fa a unei instan e necompetente teritorial, actul s u de ie ire din pasivitate va conduce la întreruperea termenului de prescrip ie (adic a termenului înl untrul c ruia ac iunea sa este admisibil ).Prin actele de administrare se realizeaz o normal punere

în valoare a unui bun sau a unui patrimoniu. Astfel de acte sunt, spre exemplu contractele de prest ri-servicii încheiate cu personalul de repara ie sau între inere al unui imobil, contractele de asigurare de bunuri etc.

Sunt acte de dispozi ie acele acte juridice care au ca rezultat ie irea din patrimoniu a unui bun sau a unui drept sau grevarea unui bun cu o sarcin (gaj, ipotec ).

179

Contractul de vânzare-cump rare, în principiu, este un act de dispozi ie. Calificarea lui ca atare se va raporta îns la întregul patrimoniu. Spre exemplu, proprietarul unui tablou care cump r o ram pentru acesta face un act de administrare, nu de dispozi ie.

1.2.7. Criteriul con inutului

În func ie de con inutul lor, actele juridice civile pot fi patrimoniale i nepatrimoniale. Actele patrimoniale sunt acele acte juridice civile ce au un con inut evaluabil în bani.

De regul , fac parte din aceast categorie actele care privesc drepturi reale i de crean (contractul de dona ie, contractul de vânzare-cump rare, împrumut etc.).

Actele nepatrimoniale au un con inut neevaluabil în bani. De exemplu, este un act nepatrimonial în elegerea p rin ilor unui copil din afara c s toriei în sensul ca acesta s ia numele de familie al unuia dintre ei.

1.2.8. Criteriul formei de încheiere

Dup forma de încheiere, actele juridice civile pot fi consensuale, solemne i reale.

Actele juridice civile consensuale sunt cele care se încheie prin simpla manifestare de voin a p r ilor (sau autorului lor). În dreptul nostru civil este consacrat principiul consensualismului,potrivit c ruia, pentru formarea valabil a unui act juridic civil, este suficient simpla manifestare de voin .

Ca urmare, ori de câte ori legea nu prevede nimic cu privire la modalitatea de încheiere a unui act juridic, tragem concluzia c

180

pentru încheierea lui este suficient simplul acord de voin e, indiferent de forma de exprimare a acestuia. Actele juridice solemne reprezint o excep ie de la acest principiu, pentru încheierea lor valabil fiind necesar , pe lângmanifestarea de voin , i respectarea unor cerin e de form ,prev zute anume de lege. Cu alte cuvinte, manifestarea voin eijuridice nu este produc toare de efecte dac nu îmbrac o anumitform . Aceast form poate consta în întocmirea unui înscris (cum este cazul la încheierea contractului de ipotec ), a unui înscris autentificat la notariat (spre exemplu, în cazul contractului de dona ie ori a contractului de vânzare – cump rare a unui teren), a unui înscris fie autentic fie olograf, scris, semnat i datat de mâna autorului (cazul testamentului) etc. În toate aceste situa ii, absen aformei echivaleaz cu absen a actului juridic. Spunem c forma este cerut ad validitatem (pentru îns i validitatea actului juridic). Actele juridice solemne nu trebuie confundate cu actele juridice consensuale pentru probarea c rora este necesarredactarea unui înscris. În cazul acestora din urm spunem cforma scris este cerut ad probationem (pentru dovedirea actului juridic). Într-adev r, nu se confund ipoteza în care actul juridic nu exist cu cea în care el exist dar, în caz de litigiu, nu poate fi probat. Cea mai frecvent form cerut de lege pentru validitatea sau pentru probarea actelor juridice este cea scris . F r a intra în detalii, trebuie s ar t m doar c înscrisurile sunt de dou feluri:

Înscrisuri autentice. Potrivit Codului civil, actul autentic este acela care s-a f cut cu solemnit ile cerute de lege, de c tre un func ionar public competent. Din acest punct de vedere, înscrisurile autentice pot fi, la rândul lor, înscrisuri notariale sau înscrisuri

181

autentice emise de autorit ile publice centrale sau locale în raport cu competen ele lor legale.

Pe lâng ipotezele în care înscrisul autentic este cerut chiar de lege, p r ile unui act juridic civil de multe ori recurg la forma autentic a actelor încheiate pentru o mai temeinic siguran ,înscrisurile autentice bucurându-se de prezum ia legal de validitate. Într-adev r, pân la proba contrar - declararea falsului - înscrisul autentic face dovada deplin a con inutului s u.

Înscrisurile sub semn tur privat . Acestea sunt înscrisurile întocmite de c tre p r i f r concursul unui func ionar public ori al unui organ al statului i semnate de p r ile în cauz .Semn tura de pe înscris este condi ia esen ial a validit ii acestuia ca mijloc de prob , indiferent c actul, este scris de mân ,dactilografiat, litografiat, imprimat etc.

În unele situa ii, legea impune anumite condi ii speciale pentru înscrisurile sub semn tur privat , precum "multiplul exemplar" sau men iunea "bun i aprobat".

Astfel, conform regulii multiplului exemplar, în cazul contractelor bilaterale este obligatorie redactarea unui num r de exemplare cel pu in egal cu num rul p r ilor cu interese contrare care încheie actul. De asemenea, pentru evitarea “semn turilor în alb”, partea care subscrie un act scris de mâna altuia, dactilografiat etc., va trebui ca, înainte de a semna actul, s scrie personal "bun iaprobat", dup care s indice în cifre i litere suma la care se obligi în continuare s semneze.

Înscrisurile sub semn tur privat , comparativ cu înscrisurile autentice, prezint mai pu ine garan ii în raporturile juridice civile. Uneori p r ile semnatare ale înscrisului sub semn tur privat nu î i mai recunosc semn tura, fiind nevoie de probe suplimentare, precum expertiza grafologic .

182

i actele juridice reale constituie o excep ie de la regula consensualismului, pentru încheierea lor valabil fiind necesar , pe lâng manifestarea de voin , predarea sau remiterea bunului care formeaz obiect al actului.

Spre exemplu, contractul de depozit nu se considerîncheiat în momentul acordului de voin e între deponent idepozitar, ci abia în momentul în care deponentul predefectiv bunul în depozit depozitarului. Predarea bunului poate fi efectiv (înmânarea bunului care

formeaz obiect al contractului de împrumut) sau simbolic (cum ar fi înmânarea cheilor autoturismului l sat în gaj). Unii autori, considerând remiterea (predarea) bunului ca o condi ie legal la încheierea contractelor reale, socotesc c putem vorbi, în realitate, numai de dou categorii de acte juridice, dupcriteriul modului de încheiere: acte juridice consensuale (pentru încheierea c rora este necesar i suficient acordul de voin e al p r ilor) i acte juridice formale (la încheierea c rora legea pretinde, în afara manifest rii de voin , i alt condi ie, constând fie într-o anumit form de încheiere, fie în remiterea bunului).

1.2.9. Criteriul momentului producerii efectelor

În func ie de momentul producerii efectelor lor, actele juridice civile sunt acte între vii i acte pentru cauz de moarte.

Actul juridic între vii este actul care î i produce efectele necondi ionat de moartea autorului sau autorilor lui. Marea majoritate a actelor juridice civile intr în aceast categorie.

Actul încheiat pentru cauz de moarte este actul juridic care nu î i produce efectele decât la moartea autorului sau. Legatul testamentar, funda ia testamentar .a. sunt acte pentru cauz de moarte.

183

1.2.10. Criteriul raportului existent între ele

Dup raportul existent între ele, actele juridice civile pot fi principale i accesorii.

Actele juridice principale sunt actele care au o existen de sine st t toare, independent . Marea majoritate a actelor juridice civile sunt acte principale.

Actele juridice civile accesorii sunt acele acte care nu au o existen de sine st t toare, soarta lui juridic depinzând de soarta altui act juridic, principal.

Din aceast categorie face parte, spre exemplu, contractul de ipotec conven ional . El depinde de existen acontractului de împrumut. De îndat ce acesta din urm î iînceteaz efectele (prin plat sau prin alt mod de stingere a obliga iei), vor lua sfâr it i efectele contractului de ipotec .Tot astfel, dac actul juridic principal este anulat, icontractul de ipotec va fi anulat, pe cale de consecin .

1.2.11. Criteriul reglement rii i denumirii lor legale

Dup reglementarea i denumirea lor legal , actele juridice civile pot fi numite sau nenumite.

Actele juridice numite sunt cele care au o denumire stabilitde lege i o reglementare proprie.

Actele juridice nenumite sunt cele care nu se bucur de o reglementare i o denumire proprii. Ele sunt rodul creativit ii p r ilor care, în virtutea libert ii de voin juridic , pot configura noi acte juridice, conforme intereselor lor. Practic, singura limit o constituie normele imperative ale legii; dac acestea nu sunt înc lcate, participan ii la via a juridic î i pot crea singuri propriile acte juridice.

184

Un exemplu foarte frecvent ast zi este vânzarea cu clauzde între inere, contract nereglementat de lege ci creat de p r i. O problem o constituie regulile aplicabile: din moment ce

aceste acte nu sunt reglementate de lege, care este regimul lor juridic? Dou sunt r spunsurile posibile: aplicabilitatea regulilor celui mai asem n tor act juridic numit sau aplicabilitatea regulilor generale de drept civil. Între acestea, practica judec toreasc idoctrina opteaz pentru a doua variant , aplicând regula de interpretare potrivit c reia “excep iile sunt de strict interpretare”.

1.2.12. Criteriul modului de executare

Din punctul de vedere al modului de executare, actele juridice civile pot fi acte cu executare dintr-o dat i acte cu executare succesiv .

Actele cu executare dintr-o dat sunt actele juridice a c rorexecutare implic o singur presta ie din partea debitorului. Ele se mai numesc i acte cu executare instantanee.

Contractul de vânzare-cump rare este, în principiu, un astfel de act. Actele cu executare succesiv sunt actele juridice a c ror

executare implic mai multe presta ii, e alonate în timp. Astfel, dac vânzarea unui bun este un act cu executare dintr-o dat , închirierea lui sau vânzarea cu plata pre ului în rate sunt acte cu executare succesiv .

Dac una dintre p r i nu î i îndepline te obliga iile asumate printr-un contract cu executare dintr-o dat , cealalt parte va putea solicita executarea silit sau, dac dore te s desfiin eze contractul încheiat, va putea solicita rezolu iunea contractului.

185

Rezolu iunea reprezint desfiin area cu efecte retroactive a unui contract, la solicitarea uneia dintre p r i, ca urmare a neexecut rii obliga iilor asumate de c tre cealalt parte. Spre deosebire de nulitate (care are i ea efecte retroactive), rezolu iuneaeste o sanc iune aplicabil pentru neexecutare.

Spre exemplu, dac o persoan a pl tit pre ul unui bun, dar bunul nu i-a fost livrat, ea va putea solicita executarea silita vânz torului sau va putea solicita instan ei rezolu iuneacontractului, cu consecin a restituirii pre ului pl tit.

Dac una dintre p r i nu î i îndepline te obliga iile asumate printr-un contract cu executare succesiv , cealalt parte va putea, de asemenea, s solicite instan ei desfiin area contractului. Dar aceast desfiin are, denumit reziliere, nu are efecte decât pentru viitor. Ceea ce s-a prestat, nu se mai restituie.

Spre exemplu, dac locatarul (chiria ul) unei case, dup ce a pl tit chiria casei în care locuie te o perioad de timp, nu i-o mai pl te te, va putea fi sanc ionat cu rezilierea contractului de loca iune, adic încetarea acestuia pentru viitor (cu consecin a evacu rii). Ceea ce s-a prestat deja (chiria pl tit pentru trecut) nu se mai restituie.

1.2.13. Criteriul leg turii cu modalit ile

Dup leg tura lor cu modalit ile, actele juridice civile se împart în acte pure i simple i acte afectate de modalit i.

Actul juridic pur i simplu este actul care nu cuprinde o modalitate (termen, condi ie sau sarcin ). Unele acte juridice civile sunt chiar incompatibile cu modalita ile, cum sunt, de exemplu, actul de recunoa tere a filia iei, actul de op iune succesoral sau contractul de munc .

186

Actul afectat de modalit i este actul juridic civil care cuprinde o modalitate (termen, sarcin , condi ie). În capitolul urm tor ne vom referi pe larg la modalit ile care pot afecta un act juridic.

Întreb ri i teste

Care este regimul juridic aplicabil actelor juridice nenumite? Argumenta i r spunsul.

Dona ia este:a) un act juridic unilateral; b) un act juridic bilateral; c) un contract unilateral; d) un contract bilateral.

Actele juridice reale sunt: a) acte juridice autentice; b) acte juridice care se încheie prin predarea bunului; c) acte juridice care se execut prin predarea bunului; d) acte consensuale.

Neexecutarea culpabil a unui contract de furnizare de curent electric atrage:

a) rezilierea contractului; b) rezolu iunea contractului; c) nulitatea absolut a contractului; d) nulitatea relativ a contractului.

Califica i contractul de împrumut utilizând toate criteriile de clasificare a actelor juridice pe care le cunoa te i.

187

Ac iunea paulian poate fi introdus în vederea anul rii: a) unui contract de împrumut f r dobând ;b) unui contract de mandat încheiat cu titlu gratuit; c) unui contract de mandat încheiat cu titlu oneros; d) unui contract de dona ie; e) unui contract de vânzare - cump rare;f) unui contract de dar manual.

Unele contracte unilaterale încheiate cu titlu gratuit se transform în contracte bilaterale (sinalagmatice) atunci când se încheie cu titlu oneros, în timp ce altele î imen in caracterul unilateral indiferent dac sunt încheiate cu titlu gratuit sau oneros. Din care categorie fac parte: contractul de mandat, contractul de împrumut, contractul de depozit? Argumenta i.

Contractul de depozit este un act juridic: a) prin natura lui cu titlu oneros; b) prin esen a lui cu titlu oneros; c) prin natura lui cu titlu gratuit; d) prin esen a lui cu titlu gratuit.

Contractul de mandat este un act juridic: a) prin natura lui cu titlu oneros; b) prin esen a lui cu titlu oneros; c) prin natura lui cu titlu gratuit; d) prin esen a lui cu titlu gratuit.

Contractul de dona ie este un act juridic: a) prin natura lui cu titlu oneros; b) prin esen a lui cu titlu oneros; c) prin natura lui cu titlu gratuit;

188

d) prin esen a lui cu titlu gratuit.

Contractul de închiriere este un act juridic: a) prin natura lui cu titlu oneros; b) prin esen a lui cu titlu oneros; c) prin natura lui cu titlu gratuit; d) prin esen a lui cu titlu gratuit.

Actele juridice declarative: a) preîntâmpin un viitor litigiu; b) pun cap t unui litigiu început; c) transfer un drept real de la un titular la altul; d) constituie un drept ce nu preexista.

Bibliografie


Tratat de drept civil român, vol. I, Bucure ti, Editura ALL, 1996, p. 76 - 79;

BOROI, G. Drept civil. Teoria general , Bucure ti, EdituraALL, 1997, p. 89 – 102;

BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul civilromân. Subiectele dreptului civil român,Bucure ti, Casa de Editur i Pres “ ansa”S.R.L., 1994, p. 117 – 127;


ST TESCU, C. BÎRSAN, C.

Tratat de drept civil. Teoria general aobliga iilor, Bucure ti, Editura Academiei,1981, p. 44 – 56;

189

VOICA, I. Capitolul IV – “Actul juridic civil”, sec iunea1, p. 105 -118, în Drept civil, vol.I, Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, coordonator – R. Dimitriu;

URS, I. ANGHENI, S.


COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti, EdituraLumina Lex, 2000, p. 155 -174.

190

Dup cum am v zut, actele juridice civile pot fi pure isimple sau afectate de modalit i.

Din punct de vedere juridic, no iunea de “modalitate” desemneaz un eveniment viitor de care depinde existen a sau executarea drepturilor subiective civile i obliga iilor civile din anumite acte juridice.

Termenul, condi ia i sarcina sunt cele trei modalit i ale actului juridic civil.

2.1. Termenul

Termenul este acel eveniment, viitor i sigur ca realizare, care fie amân producerea efectelor unui act juridic civil, fie determin încetarea efectelor acestuia.

Termenul poate fi indicat în mai multe feluri. Astfel, uneori se arat o dat calendaristic (“la data de 2 martie 2001”), o perioad de timp (“dup dou luni”) sau o împrejurare viitoare i sigur (de exemplu, “începerea cursurilor pentru studen i“).

MODALIT ILE ACTULUI JURIDIC CIVIL2

191

2.1.1. Clasific ri

Termenele pot fi clasificate dup mai multe criterii: a) În func ie de beneficiarul termenului, termenul poate fi dispus: - în favoarea debitorului. Acesta constituie regula; - în favoarea creditorului, de exemplu, în contractul de

depozit; - în favoarea ambelor p r i, de exemplu, termenul dintr-un

contract de asigurare. De calificarea termenului ca apar inând uneia dintre aceste categorii depinde identificarea persoanei care poate renun a la beneficiul termenului.

Astfel, de exemplu, într-un contract de împrumut f rdobând , termenul la care suma trebuie restituit este dispus în beneficiul debitorului. Ca urmare, numai acesta poate renun a la beneficiul termenului, pl tind înainte de împlinirea acestuia. Creditorul nu poate pretinde plata înainte de împlinirea termenului, deoarece acesta nu a fost stipulat în favoarea sa. Dar, dac împrumutul s-a acordat cu dobând , termenul este stipulat în favoarea ambelor p r i, astfel încât nici una nu poate renun a la termen f r acordul celeilalte.

b) Dup izvorul s u, termenul poate fi: - termen legal, stabilit de lege. Astfel sunt, de exemplu,

termenele de prescrip ie;- termen conven ional sau voluntar, stabilit de p r ile

actului juridic civil. Din aceast categorie face parte majoritatea termenelor;

192

- termen judiciar (de gra ie), acordat de instandebitorului. Într-adev r, potrivit Codului civil, instan apoate acorda debitorului, inând cont de situa ia patrimonial a acestuia, un termen suplimentar pentru executarea obliga iei. Termenul de gra ie amânexecutarea silit a obliga iei.

c) În func ie de m sura în care momentul împlinirii sale este cunoscut înc de la data încheierii actului juridic, distingem:

- termen cert, când momentul împlinirii sale este cunoscut la data încheierii actului juridic (de exemplu, o dat calendaristic );

- termen incert, a c rui împlinire nu este cunoscut , ca dat calendaristic , de i realizarea sa este sigur (de exemplu, moartea creditorului rentei viagere).

d) Criteriul esen ial de clasificare const în efectele pe care le produc; astfel, termenele pot fi suspensive sau extinctive:

- termenul este suspensiv când amân sau suspendexerci iul drepturilor subiective civile i executarea obliga iilor civile.

De exemplu, termenul la care trebuie restituit suma împrumutat ;- termenul este extinctiv când, la împlinirea lui, se sting

efectele actului juridic civil. Spre exemplu, într-un contract de rent viager debitorul se oblig s pl teasc periodic creditorului o sum de bani, pân la moartea acestuia din urm . Termenul contractual (moartea creditorului) este extinctiv.

193

2.1.2. Efectele termenului

Efectele termenului sunt diferite, dup cum este vorba despre un termen suspensiv sau extinctiv.

A a cum am v zut, termenul influen eaz doar executarea actului juridic civil, nu i existen a sa. Deci, dreptul subiectiv civil i obliga ia corelativ , afectate de termenul suspensiv, exist . Ca

urmare: dac debitorul î i execut obliga ia înainte de scaden (adicînainte de împlinirea termenului suspensiv), el va face o platvalabil . Aceasta echivaleaz cu renun area la beneficiul termenului i, dup cum am ar tat, este posibil numai dactermenul a fost prev zut în interesul debitorului; înainte de împlinirea termenului suspensiv, titularul dreptului poate face acte de conservare; înainte de împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere de la debitor plata; termenul de prescrip ie extinctiv , în cazul drepturilor care decurg din acte juridice afectate de termene suspensive, începe s curg de la data împlinirii acestora.

Spre exemplu, prescrip ia extinctiv a dreptului creditorului de a-l ac iona în judecat pe debitorul s u începe s curg la momentul în care obliga ia a ajuns la scaden i nu a fost executat . Spunem c în acel moment obliga ia a devenit exigibil ;

pân la împlinirea termenului suspensiv, compensa ia, ca mod de stingere a obliga iilor civile (care presupune existen a unor datorii reciproce ale celor dou p r i contractante) nu poate interveni, întrucât una din obliga ii nu este exigibil . Prin

194

excep ie, pe parcursul termenului de gra ie compensa ia este posibil .

În ceea ce prive te termenul extinctiv, împlinirea acestuia înseamn stingerea dreptului subiectiv civil i a obliga iei corelative.

De exemplu, împlinirea termenului contractului de închiriere marcheaz încetarea dreptului de a folosi bunul închiriat i a obliga iei de a asigura folosin a lini tit a acestuia.

2.2. Condi ia

Condi ia, ca modalitate a actului juridic civil, este un eveniment viitor i nesigur ca realizare, eveniment de care depinde îns i existen a actului juridic civil.

2.2.1. Clasific ri

i condi iile pot fi clasificate dup mai multe criterii: a) În func ie de leg tura ei cu voin a p r ilor, a realiz rii sau nerealiz rii evenimentului, condi ia poate fi: cazual , mixt ipotestativ . Potrivit Codului civil, ”Condi ia cazual este aceea ce depinde de hazard i care nu este nici în puterea creditorului, nici într-aceea a debitorului.”

Condi ia cazual (de la cuvântul latinesc casus, care înseamn întâmplare) este independent de voin a p r ilor.

Constituie condi ii cazuale: „dac voi supravie ui fratelui meu”, „dac va ploua”, „dac voi avea nepo i” etc.

195

Condi ia mixt este aceea care, conform Codului civil, “depinde totodat de voin a uneia din p r ile contractante i de aceea a unei alte persoane“ (determinate).

Un exemplu de condi ie mixt este: „î i vând ma ina, dactat l meu îmi va cump ra alta”.

Condi ia potestativ este cea a c rei realizare sau nerealizare depinde complet de voin a uneia dintre p r i sau, în exprimarea Codului civil, “aceea care face s depind perfectarea conven iei de un eveniment, pe care i una i alta din p r ile contractante poate s -l fac a se întâmpla sau poate s -l împiedice”.

Condi ia potestativ poate fi: potestativ pur i potestativsimpl .

Este potestativ simpl condi ia a c rei realizare depinde de voin a unei p r i i de voin a unei persoane nedeterminate.

“Dac m voi c s tori“ sau “dac m voi angaja la societatea comercial Y” – sunt exemple de condi iipotestative simple. Îndeplinirea condi iei în exemplele date depinde i de debitor, dar i de o ter persoan (cu care acesta se c s tore te, respectiv care îl angajeaz ). Actele încheiate sub condi ie potestativ simpl sunt, ca regul ,valabile.

Este pur potestativ acea condi ie care depinde exclusiv de voin a uneia din p r i.

Angajamentul f cut sub o condi ie pur potestativ din partea debitorului nu este valabil. În acest sens, Codul civil prevede: “Obliga ia este nul când s-a contractat sub o condi ie potestativ din partea acelui ce se oblig .”

Într-adev r, în asemenea cazuri nu avem de-a face cu exteriorizarea unei voin e juridice: ”î i voi vinde apartamentul, dac voi dori”. Cel care a formulat aceast

196

condi ie nu a urm rit, de fapt, s se angajeze din punct de vedere juridic. Dimpotriv , dac îndeplinirea condi iei depinde de voin acreditorului, angajamentul este valabil: “î i voi vinde apartamentul, dac vei dori s -l cumperi”.

Condi ie mixt simpl potestativ

valabile

din partea creditorului

pur din partea debitorului nul

b) Din punct de vedere al modului de formulare, condi ia poate fi pozitiv i negativ . Astfel condi ia pozitiv este cea care const în îndeplinirea unui eveniment viitor i nesigur, în timp ce condi ia negativconst în neîndeplinirea unui asemenea eveniment.

Spre exemplu, “î i donez autoturismul dac vei reu i la examenul de admitere la facultate” este un angajament afectat de o condi ie pozitiv .Dimpotriv , un exemplu de condi ie negativ este: “î idonez autoturismul dac în urm torul an nu mi se va na te un fiu”.

Condi ie

cazual

197

Cea mai important consecin a calific rii condi iei ca fiind pozitiv sau negativ const în felul în care aceasta se considerîndeplinit sau neîndeplinit . Astfel, dac s-a prev zut cevenimentul trebuie s aib loc într-un anumit termen i acest termen a expirat f r ca evenimentul s fi avut loc, condi iapozitiv se socote te neîndeplinit , iar dac nu s-a prev zut vreun termen, condi ia pozitiv se socote te neîndeplinit numai atunci când este sigur c evenimentul nu se va mai produce.

Dimpotriv , dac s-a prev zut c evenimentul nu trebuie saib loc într-un anumit termen, condi ia negativ se socote te îndeplinit abia la expirarea termenului, chiar dac înc dinaintea acestui moment devenise clar c evenimentul nu se va mai produce. Dac nu s-a prev zut nici un termen, condi ia negativ se socote te îndeplinit numai atunci când evenimentul este cu neputin s se mai produc .

c) Condi iile se clasific , de asemenea, în condi ii posibile,respectiv imposibile, ca i în condi ii licite i morale, respectiv condi ii ilicite i imorale.

Condi iile ilicite i imorale afecteaz valabilitatea întregului act juridic. Actul juridic în care se prevede na terea unui drept condi ionat de realizarea unei condi ii imposibile, imorale sau ilicite este nul absolut. Dac se prevede c stingerea dreptului respectiv va depinde de realizarea unei condi ii imposibile, ilicite sau imorale, se va considera c actul juridic este încheiat pur isimplu.

d) Cel mai important criteriu de clasificare este cel al efectului pe care îl produce: condi ia poate fi suspensiv sau rezolutorie: - Condi ia suspensiv este cea care, pân la realizarea ei, suspend existen a drepturilor subiective civile i a obliga iilor

198

corelative ale p r ilor. Codul civil prevede c : “Obliga ia sub condi ie suspensiv este aceea care depinde de un eveniment viitor i necert. Obliga ia condi ional nu se perfecteaz decât dup

îndeplinirea evenimentului “. Astfel, de exemplu, este o obliga ie condi ional (efect al unui act juridic afectat de modalitate - condi ie suspensiv )promisiunea: “î i vând apartamentul, dac voi fi transferat în alt localitate“.

- Condi ia rezolutorie este cea pân la realizarea c reia drepturile subiective i obliga iile corelative ale p r ilor sunt considerate c exist i se execut . Potrivit Codului civil, “Condi iarezolutorie este aceea care supune desfiin area obliga iei la un eveniment viitor i necert”.

Spre exemplu, un act juridic afectat de o condi ie rezolutorie este: î i vând schiurile mele, dar dac va ninge pân la sfâr itul lunii, vânzarea se desfiin eaz “.Condi ia rezolutorie nu suspend executarea obliga iei, ci

numai oblig pe creditor a restitui ceea ce a primit, în caz de îndeplinire a evenimentului prev zut prin condi ie.

Observ m c , în cazul condi iei suspensive, actul juridic iefectele sale nu exist ; abia împlinirea condi iei, dac se va petrece, va conduce la na terea acestor efecte. Dimpotriv , în cazul condi iei rezolutorii, obliga iile care decurg din actul juridic trebuie îndeplinite ca i cum actul ar fi pur i simplu. Dar împlinirea condi iei, dac se va produce, va conduce la desfiin area tuturor acestor efecte, în mod retroactiv, ca i cum între p r i nu ar fi intervenit niciodat actul juridic respectiv.

199

2.2.2. Efectele condi iei

Principiile care guverneaz efectele condi iei sunt: I. Condi ia pune în discu ie îns i existen a actului juridic

civil, spre deosebire de termen, care numai amân executarea;II. Condi ia produce efecte retroactive.În analiza efectelor condi iei, ca modalitate a actului juridic,

distingem: - între condi ia suspensiv i cea rezolutorie ; - între perioada anterioar împlinirii condi iei i perioada

ulterioar împlinirii condi iei.

a) Pân la împlinirea condi iei suspensive efectele actului juridic sunt suspendate în existen a lor.

S analiz m aceste efecte pe un exemplu concret: X se angajeaz s îi pl teasc lui Y suma de 1.000.000 lei dacacesta din urm se va c s tori. Pân la împlinirea condi iei (c s toria lui Y):

creditorul nu poate cere executarea obliga iei, deoarece debitorul înc nu-i datoreaz nimic. Y nu îi poate pretinde plata sumei, cât timp nu s-a c s torit; dac debitorul totu i pl te te, el poate cere restituirea presta iei, pentru c a f cut o plat nedatorat . Plata f cut de X f r ca Y s se fi c s torit nu este valabil ;creditorul (Y) poate s solicite i s ob in garan ii pentru crean a sa (ipoteca, gaj etc.); prescrip ia extinctiv nu începe s curg , dreptul la ac iunenefiind n scut, X nu poate fi ac ionat în judecat pentru neplata sumei, cât timp Y nu s-a c s torit;

200

compensa ia nu poate opera. Dac i Y îi datora 1.000.000 lei lui X, în cadrul unui alt raport juridic obliga ional, aceast din urm datorie, dac este exigibil , trebuie îndeplinit , f r s se poat invoca reciprocitatea obliga iilor.

Dac condi ia suspensiv s-a împlinit, actul juridic este considerat retroactiv, c a fost un act pur i simplu. Acesta este principiul retroactivit ii efectelor condi iei suspensive. Astfel, plata f cut de c tre debitor anterior îndeplinirii condi iei, de i pânacum nevalabil , se transform în plat valabil .

Ca urmare, dac X a pl tit, de i Y nu se c s torise, nu va putea pretinde restituirea pl ii dup ce acesta din urm s-a c s torit.

De la principiul retroactivit ii efectelor condi iei suspensive exist îns unele excep ii:

- prescrip ia extinctiv începe s curg doar de la împlinirea condi iei.

Într-adev r, de i teoretic vom considera actul ca fiind n scut ca act pur i simplu, iar datoria lui X ca n scut înc de la încheierea sa, în concret termenul în care Y îl poate ac iona în judecat pe X nu curge decât din clipa în care Y s-a c s torit; - fructele culese de înstr in tor r mân ale sale, cu toate c

dreptul s u dispare cu efect retroactiv. A adar, dac banii fuseser depu i la o banc , dobânzile (fructe civile) pe care X le-a perceput pân s intervinc s toria lui Y r mân proprietatea lui X.

În cazul în care condi ia suspensiv nu este îndeplinit ,p r ile sunt repuse în situa ia anterioar încheierii actului juridic civil. A adar, între altele:

- presta iile executate trebuie s fie restituite;

201

- garan iile constituite trebuie s fie desfiin ate. Spre exemplu, dreptul de gaj constituit de Y asupra unui bun mobil al lui X, ca garan ie a pl ii de c tre acesta a sumei datorate, în cazul îndeplinirii condi iei, se stinge o dat cu neîndeplinirea condi iei.

b) În ceea ce prive te condi ia rezolutorie, pân la împlinire ea nu produce nici un efect; actul juridic civil se comport ca un act pur i simplu. Deci, cine datoreaz sub condi ie rezolutorie, datoreaz pur i simplu. Efectul condi iei rezolutorii dup împlinirea acesteia este desfiin area, retroactiv , a actului. Ca atare, p r ile î i vor restitui una alteia presta iile primite.

Exist îns i unele excep ii de la retroactivitate.Spre exemplu, dac bunul vândut sub condi ie rezolutorie piere înainte de împlinirea condi iei, pieirea va fi suportatde c tre cump r tor, chiar dac ulterior condi ia se împline te. Astfel, s analiz m ipoteza unui contract de vânzare a unei case, în care se prevede urm toarea condi ie rezolutorie: “prezenta vânzare se desfiin eaz dacvânz torului i se va na te un copil în termen de un an de la încheierea contractului”. Dac înainte de împlinirea unui an de la încheierea contractului are loc un cutremur, în urma c ruia casa este d râmat , cump r torul, ca proprietar al bunului, va suporta riscul acestei pieiri, în sensul c nu va avea dreptul la restituirea pre ului vândut. Ulterior, chiar dac se va împlini condi ia, iar vânz torului i se va na te un copil mai înainte de împlinirea unui an de la încheierea contractului, acesta nu va putea redeveni proprietar al bunului. În consecin , prin excep ie de la regula retroactivit ii efectelor îndeplinirii condi iei rezolutorii,

202

presta iile reciproce nu se restituie. Vânz torul nu va trebui s restituie pre ul casei, de i condi ia rezolutorie s-a îndeplinit.

De asemenea, tot ca o excep ie de la regula retroactivit ii, nu se vor restitui nici fructele culese de c tre dobânditor, chiar daccondi ia rezolutorie s-a îndeplinit.

S lu m exemplul unui contract de vânzare a unui teren în care s-ar prevedea urm toarea condi ie rezolutorie: “prezenta vânzare se va desfiin a retroactiv dac se va adopta o nou lege a arendei”. De i contractul se va desfiin a în ipoteza îndeplinirii condi iei, cump r torul va trebui s restituie doar terenul, nu i recolta (fruct industrial) culeas înainte de împlinirea condi iei.

În cazul în care condi ia rezolutorie nu s-a realizat, suntem în prezen a consolid rii retroactive a actului juridic.

2.2.3. Compara ie între termen i condi ie

Atât termenul, cât i condi ia, sunt modalit i ale actului juridic care constau în evenimente viitoare. Între acestea exist înso serie de deosebiri:

- împlinirea termenului este întotdeauna sigur . Chiar iîn cazul termenului incert, ceea ce nu se cunoa te este momentul împlinirii lui, dar faptul c se va împlini este neîndoios (spre exemplu, “când va ploua prima dat în anul viitor”). În cazul condi iei, împlinirea este nesigur ;

- termenul afecteaz numai executarea actului juridic, în timp ce condi ia afecteaz îns i existen a acestuia;

203

- împlinirea termenului produce efecte pentru viitor, în timp ce, în principiu, împlinirea sau neîmplinirea condi iei produce efecte retroactive.

2.3. Sarcina

Sarcina este acea modalitate a actului juridic civil care const într-o obliga ie de a da, a face sau a nu face ceva, impusde dispun tor gratificatului, în actele cu titlu gratuit (liberalit i). În Codul civil nu exist o reglementare general a sarcinii, dar exist unele aplica ii ale acesteia, cum ar fi dispozi iile potrivit c rora: ”dona iunea între vii se revoc , pentru neîndeplinirea condi iilor cu care s-a f cut, …” sau: ”când dona iunea este revocat pentru neîndeplinirea condi iilor, bunurile reintr în mâna donatorului, libere de orice sarcin i ipotec .”

2.3.1. Clasific ri i efecte

În doctrin se fac mai multe clasific ri ale sarcinii. Astfel, din punctul de vedere al persoanei beneficiarului, sarcina poate fi:

- în favoarea dispun torului.Spre exemplu, X îi doneaz lui Y autoturismul, cu sarcina pentru donatar de a pl ti impozitul restant pe ultimii doi ani; - în favoarea gratificatului. X îl desemneaz pe Y, prin testament, beneficiar al întregii sale averi, cu sarcina pentru Y de a termina facultatea ; - în favoarea unei ter e persoane.X îi las lui Y, prin testament, un apartament, cu sarcina de a-i permite lui Z s locuiasc în acesta pân la sfâr itul vie ii sale.

204

Din punctul de vedere al valabilit ii lor, sarcinile pot fi: imposibile (care nu pot fi îndeplinite), ilicite (care contravin dispozi iilor legale), imorale (care încalc bunele moravuri) sau, dimpotriv , sarcini posibile, licite i morale. Sarcina nu afecteaz valabilitatea actului juridic ce o con ine; ea afecteaz numai eficacitatea actului juridic. În caz de neîndeplinire a sarcinii, dispun torul sau mo tenitorii acestuia pot opta între:

- revocarea liberalit ii pentru neexecutarea sarcinii, cu consecin a reîntoarcerii bunului sau bunurilor la masa patrimonial a dispun torului;

- ac iunea în executarea în natur a sarcinii (atunci când aceasta nu const într-o obliga ie de “a face”, care nu se poate executa silit).

2.3.2. Compara ie între condi ie i sarcin

Dup cum am v zut, sarcina poate afecta numai acte juridice încheiate cu titlu gratuit, în timp ce condi ia poate afecta i acte juridice încheiate cu titlu oneros; Condi ia afecteaz îns i existen a actului juridic, în timp ce sarcina afecteaz numai eficacitatea acestuia; Neîndeplinirea sarcinii este o atitudine culpabil din partea gratificatului, astfel încât revocarea liberalit ii apare ca o sanc iune, în timp ce desfiin area retroactiva actului în cazul îndeplinirii condi iei rezolutorii nu are caracter de sanc iune;Sarcina presupune întotdeauna un demers con tient din partea gratificatului, în timp ce condi ia depinde, într-o m sur mai mic sau mai mare, de întâmplare;

205

Condi ia opereaz de drept, în timp ce revocarea pentru neexecutarea sarcinii depinde de voin a dispun torului i trebuie cerut instan ei de judecat . De altfel,

dispun torul ar putea opta pentru a nu revoca actul juridic, chiar dac sarcina nu a fost executat .

Întreb ri i teste

Care dintre p r i poate renun a la beneficiul termenului în cazul unui contract de: depozit gratuit, depozit remunerat, mandat gratuit, loca iune, rent viager ?Explica i r spunsul în cazul fiec ruia dintre contractele enumerate.

X îi datoreaz lui Y 100.000 lei, iar Y îi datoreaz lui X 200.000 lei. Datoria lui X devine exigibil la data de 1 martie 2001, iar datoria lui Y devine exigibil la data de 15 martie 2001. La data de 1 martie 2001, constatând c X nu i-a executat obliga ia, Y îl d în judecat .Judec torul, inând cont de situa ia patrimonial a lui X, îi acord acestuia un termen de gra ie de o lun .

a) Termenul de gra ie are caracter suspensiv sau extinctiv? b) Are dreptul X s pl teasc înainte de 1 aprilie 2001?

Plata efectuat este valabil ?c) Defini i no iunea de exigibilitate. d) La data de 15 martie 2001 poate opera compensa ia?

Care vor fi efectele acesteia? e) Se poate prevala X de termenul de gra ie de care

beneficiaz pentru a refuza compensa ia? f) Preciza i cât se datoreaz i cui la data 1 aprilie 2001.

206

X inten ioneaz s plece pentru a lucra în str in tate. La data de 2 februarie 2001 el î i vinde apartamentul lui Y, cu men iunea c vânzarea se va desfiin a dac X nu va ob ine viza de edere i permisul de munc în ara respectiv în termen de ase luni de la data încheierii contractului de vânzare.a) Suntem în prezen a unui act juridic pur i simplu sau

afectat de modalit i? b) Preciza i cine este proprietar al apartamentului la

data de 2 martie 2001. c) Analiza i consecin ele produse asupra actului juridic

ca urmare a ob inerii de c tre X a vizei de edere ipermisului de munc la data de 15 iunie 2001, respectiv la data de 15 august 2001.

d) Analiza i consecin ele produse asupra actului juridic ca urmare a primirii de c tre X a unui r spunsdefinitiv negativ la cererea de eliberare a vizei, înainte de împlinirea a ase luni de la data încheierii contractului.

e) În intervalul 15 februarie - 15 iunie 2001, Y a închiriat apartamentul unui ter . Preciza i dac un asemenea contract este legal. Exist vreo împrejurare în care Y ar putea fi obligat s -i restituie lui X chiria perceput în acest interval?

Comenta i caracterul unilateral sau sinalagmatic al contractului de dona ie cu sarcin .

Angajamentul juridic: “î i donez ma ina când î i vei lua carnetul de conducere” este un act juridic:a) pur i simplu;

207

b) afectat de un termen suspensiv; c) afectat de un termen extinctiv; d) afectat de o condi ie suspensiv ;e) afectat de o condi ie rezolutorie; f) afectat de o sarcin .

Bibliografie





BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptulcivil roman. Subiectele dreptului civilromân, Bucure ti, Casa de Editur i Pres“ ansa” S.R.L., 1994, p. 154 – 178;

VOICA, I. Capitolul IV – “Actul juridic civil”,sec iunea 3, p. 146 -155, în Drept civil, vol.I,Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000,coordonator – R. Dimitriu;

MURE AN, M. Drept civil. Partea general , Cluj – Napoca, Editura Cordial Lex, 1994, p. 155 – 174;


COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, p. 232 -250.

208

3.1. No iune

Prin condi iile actului juridic civil în elegem elementele indispensabile pentru încheierea unui asemenea act. Potrivit Codului civil, condi iile esen iale pentru validitatea unei conven ii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consim mântul valabil al p r ii ce se oblig ; 3. un obiect determinat; 4. o cauz licit .

De i textul se refer expres numai la conven ii, condi iile enumerate sunt obligatorii pentru orice act juridic, indiferent daceste unilateral, bilateral sau multilateral.

Condi iilor de fond prev zute de Codul civil i obligatorii la încheierea orc rui act juridic li se adaug i o condi ie de form ,obligatorie numai în cazul actelor juridice solemne; neîndeplinirea acesteia duce la nulitatea absolut a actelor juridice civile respective. În terminologia juridic , no iunea de “condi ie“ este susceptibil de mai multe în elesuri. A a cum deja am v zut, ea desemneaz :

o modalitate a actului juridic civil; o clauz a actului juridic civil;

CONDI IILE ACTULUI JURIDIC CIVIL3

209

un element obligatoriu al actului juridic. Condi iile actului juridic civil pot fi clasificate dupurm toarele criterii: 1. Din punctul de vedere al aspectului la care se refer ,condi iile actului juridic civil pot fi de fond (când privesc con inutul actului juridic civil) i de form (când se refer la modalitatea de exteriorizare a voin ei). 2. În func ie de obligativitatea sau neobligativitatea lor, exist condi ii esen iale (cerute pentru valabilitatea actului) icondi ii neesen iale (numite i întâmpl toare, care pot lipsi f r ca, prin aceasta, s fie afectat valabilitatea actului juridic). 3. În func ie de sfera actelor juridice civile pe care le au în vedere, exist condi ii generale (care privesc toate actele juridice) i condi ii speciale (care au în vedere numai anumite categorii de

acte juridice civile – de exemplu, actele solemne).

3.2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil

Capacitatea de a încheia actul juridic civil este acea condi ie de fond i esen ial care const în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi i obliga ii civile prin încheierea de acte juridice civile.

A adar, pentru a încheia în mod valabil acte juridice, o persoan trebuie s dispun de capacitate de exerci iu, no iune pe care am analizat-o când ne-am ocupat de p r ile raportului juridic civil.

Regula este capacitatea de a încheia actul juridic civil,incapacitatea fiind excep ia. Într-adev r, potrivit Codului civil,” Poate contracta orice persoan ce nu este declarat necapabil de lege” i, prin excep ie: ”Necapabili de a contracta sunt: 1. minorii ;

210

2. interzi ii;….4. în genere to i acei c rora legea le-a prohibit oarecare contracte” (textul punctului 3 care prevedea incapacitatea femeii m ritate a fost abrogat în 1932).

De obsevat c incapacitatea unei persoane de a încheia anumite acte juridice (spre exemplu, incapacitatea so ilor de a încheia între ei contracte de vânzare – cump rare) nu trebuie confundat cu inalienabilitatea unui bun (spre exemplu, inalienabilitatea bunurilor aflate în domeniul public al statului), deoarece incapacitatea prive te persoana, subiectul de drept, în timp ce inalienabilitatea prive tebunul.În exemplele date, atât vânzarea între so i cât i vânzarea de

bunuri ale domeniului public sunt acte juridice nule absolut, dar temeiul nulit ii este diferit: inalienabilitatea unui bun vizeazimposibilitatea de înstr inare chiar de c tre persoane perfect capabile de a contracta; dimpotriv , incapacitatea vizeazimposibilitatea încheierii de acte juridice chiar cu privire la bunuri altminteri alienabile. În ceea ce prive te persoana juridic , principiul capacit ii de a încheia acte juridice civile are un specific: este subordonat principiului specialit ii capacit ii de folosin a persoanelor juridice.

3.3. Consim mântul

3.3.1 Consim mântul i voin a juridic

Consim mântul este acea condi ie esen ial , de fond igeneral a actului juridic civil care const în hot rârea de a încheia un act juridic civil manifestat în exterior.

211

Al turi de cauza actului juridic, consim mântul formeazvoin a juridic a persoanei. Codul nostru civil consacr douprincipii care cârmuiesc voin a juridic , i anume:

I. Principiul libert ii actelor juridice civile (al autonomiei de voin )

Conform acestui principiu, subiectele de drept civil sunt libere s încheie sau nu conven ii i s fac sau nu acte unilaterale, în condi iile respect rii legii, ordinii publice i a bunelor moravuri. Mai mult, p r ile sunt libere s stabileasc con inutul actului juridic civil a a cum consider de cuviin i, de asemenea, sunt libere ca, prin acordul lor, s modifice sau s pun capat actului civil pe care l-au incheiat. Libertatea de voin a p r ilor nu este absolut . Ea este îngr dit de normele imperative civile (de la care nu se poate deroga), ordinea public (principiile i normele juridice ce reglementeaz ordinea economic , social i politic din statul de drept) sau de bunele moravuri. Într-adev r, legea intervine, uneori, pentru a limita libertatea de voin a p r ilor, deoarece simplul consim mânt al p r ilor nu garanteaz întotdeauna deplina libertate contractual .Astfel, dac una dintre p r i are o nevoie stringent de a încheia actul respectiv, dac nu are posibilitatea de a procura presta ia din alt parte etc., interzicerea prin lege a unor clauze (cum sunt, de exemplu, clauzele abuzive, interzise prin legisla ia de protec ie a consumatorului) are darul de a asigura deplina egalitate juridic a p r ilor, principiu al întregului drept civil.

212

II. Principiul voin ei reale (interne)

Voin a juridic este format din elementul psihologic (intern) i elementul social (exteriorizarea voin ei interne). Atunci când între cele dou elemente exist concordan , nu se pune problema determin rii principiului aplicabil, deoarece subiectul de drept a reu it s - i exteriorizeze (adic s fac cunoscut celorlal i) îns i inten ia sa juridic . Dar dac voin a declarat nu coincide cu voin real , c reiadintre acestea dou urmeaz a i se da prioritate?

Spre exemplu, dac o persoan inten ioneaz sînchirieze un bun, dar se exprim în sensul încheierii unui contract de leasing, ce contract se va considera c a încheiat?

Rezolvarea acestei probleme se face în func ie de concep ia cu privire la raportul dintre voin a real , intern i voin aexteriorizat , declarat . În acest domeniu, în literatura juridic de specialitate s-au conturat dou concep ii:

- concep ia subiectiv , care d prioritate voin ei interne, reale. Aceasta este concep ia îmbr i at de Codul civil francez i, ulterior, de Codul nostru civil, i materializat prin numeroase texte ale acestuia. Spre exemplu, “interpretarea contractelor se face dupinten ia comun a p r ilor i nu dup sensul literal al termenilor” (art. 977). Aceasta înseamn c , în exemplul luat, chiar dacînscrisul redactat de p r i este intitulat “contract de leasing”, dacse poate dovedi existen a unei alte inten ii a p r ilor, aceast din urm inten ie va fi luat în considerare;

- concep ia obiectiv , care d prioritate voin ei externe, declarate. Aceasta este îmbr i at de Codul civil german care, în caz de neconformitate între inten ia p r ii i exteriorizarea acestei inten ii, acord prioritate celei exteriorizate.

213

Unii autori denumesc concep ia subiectiv “individualist ”, deoarece se preocup de interesul individului i concep ia obiectiv“social ” deoarece are în vedere interesele ter ilor.

Spre exemplu: dac am inten ionat s comand 10 tone de marf , dar din eroare am scris în comand 100 de tone, coala individualist va acorda prioritate inten iei reale, pe

considerentul c nu pot fi legat în plan juridic de altceva decât de propria voin , în timp ce coala social considerc nu are importan , în planul efectelor juridice, ce anume am dorit, ci ce anume am exprimat, c ci altminteri s-ar prejudicia interesele co-contractantului care, de exemplu, a oprit 100 de tone, ratând posibilitatea de a le vinde altui client etc.)

3.3.2. Condi iile consim mântului

Pentru a fi valabil, consim mântul trebuie s întruneasccondi iile urm toare:

s existe. Absen a consim mântului atrage nulitatea absolut a actului juridic; s provin de la o persoan cu discern mânt. În timp ce capacitatea de a încheia actul juridic civil este o stare de drept, prezen a sau lipsa discern mântului este o stare de fapt. O persoan ce are deplin capacitate de exerci iu poate fi, pentru moment, lipsit de discern mânt, cu consecin a nulit ii actului pe care îl încheie.

Dup cum tim, persoana fizic cu deplin capacitate de exerci iu este prezumat c are discern mântul necesar pentru a încheia acte juridice civile, prezum ie care poate fi îns r sturnatprin proba absen ei discern mântului.

214

Aceasta poate interveni în cazul a a-numitelor incapacita inaturale (acele situa ii în care o persoan – capabil , duplege – în fapt este lipsit , temporar, de discern mânt; de exemplu: hipnoza, be ia, somnambulismul, mania puternic ).În ceea ce prive te persoana juridic , reprezentantul legal al

acesteia este, întotdeauna, o persoan fizic cu deplin capacitate de exerci iu;

s fie exprimat cu inten ia de a produce efecte juridice.Aceast condi ie decurge din îns i esen a actului juridic

civil, care este definit ca o manifestare de voin f cut cu inten ia de a produce efecte juridice. Consim mântul nu este exprimat cu inten ia de a produce efecte juridice atunci când:

- manifestarea de voin s-a f cut sub o condi ie pur protestativ din partea celui ce se oblig (“î i voi vinde dac voi dori”);

- manifestarea de voin este prea vag (“î i fac cadou toate propriet ile mele”);

- manifestarea de voin a fost f cut cu o rezervmintal , cunoscut de co-contractant;

- manifestarea de voin a fost f cut fie în glum , fie din prietenie, curtoazie sau din pur complezen (“pentru o firm ca a dvs. a fi gata s lucrez i gratuit!”).

s fie exteriorizat.Aceast condi ie este impus chiar de defini ia

consim mântului (hot rârea de a încheia actul juridic civil manifestat în exterior).

În zadar inten ionez s închei un anumit act juridic, dac nu voi comunica aceast înten ie, nu o voi exterioriza într-un

215

chip inteligibil pentru celelalte subiecte de drept, actul juridic nu se va putea încheia. Potrivit principiului consensualismului, p r ile sunt libere

s - i aleag forma de exteriorizare a voin ei; deci simpla manifestare de voin este necesar i suficient pentru ca actul juridic civil s fie valabil din punct de vedere al formei.

Exist i excep ii de la principiul consensualismului; o astfel de excep ie o constituie actele solemne, pentru încheierea c rora manifestarea de voin trebuie s îmbrace o anumit formcerut de lege (forma scris sau autentic , de regul ).

Consim mântul poate fi exteriorizat în scris, verbal, prin gesturi sau fapte concludente sau chiar în mod tacit.

Spre exemplu, expunerea m rfii pe o tarab reprezintexteriorizarea consim mântului vânz torului, dup cum înmânarea banilor de c tre cump r tor reprezin , în context, exteriorizarea consim mântului acestuia. Tot astfel, ridicarea mâinii la o licita ie public reprezintexteriorizarea consim mântului licitatorului. În principiu, t cerea, prin ea îns i, nu valoreaz

consim mânt. Totu i, exist situa ii în care legea prevede ct cerea are valoare juridic . Astfel sunt:

- tacita reloca iune. Dac contractul de închiriere a expirat, dar chiria ul continu s pl teasc chirie, iar locatorul continu s îi permit acestuia folosirea bunului, atunci se consider c între cei doi a avut loc o reînnoire a contractului, de i p r ile nu i-au comunicat în mod expres inten ia de reînnoire. O situa ie asem n toare întâlnim în cazul contractului de muncîncheiat pe durat determinat , dac dup expirarea acestuia salariatul continu s lucreze, iar patronul continu s îl pl teasc ;

216

- acceptarea unei mo teniri se poate realiza expres, prin încheierea unui act în acest sens, sau tacit, prin aceea cmo tenitorul se comport cu bunurile succesorale ca icum ar fi proprietarul acestora (spre exemplu, le vinde);

- uneori, chiar prin voin a p r ilor se atribuie o anumitsemnifica ie juridic t cerii;

- t cerea poate valora consim mânt potrivit obiceiului (uzan elor);

s nu fie alterat de vreun viciu de consim mânt.Aceasta este o condi ie negativ impus de caracterul liber,

con tient al actului juridic civil. Art. 953 din Codul civil prevede, într-o formulare foarte plastic : “Consim mântul nu este valabil, când este dat prin eroare, surprins prin dol sau smuls prin violen ”

A adar, constituie vicii de consim mânt eroarea, dolul iviolen a. Acestora li se adaug , cu particularit ile sale, leziunea.

3.3.3. Viciile de consim mânt

a) Eroarea

Uneori, exprimarea consim mântului la încheierea actului juridic porne te de la o idee gre it cu privire la realitate.

O persoan crede, spre exemplu, c s-a în eles cu privire la cump rarea casei i a gr dinii acesteia, de i contractul s-a încheiat numai cu privire la cas ;sau cump r torul casei crede c aceasta este din c r mid ,când în realitate ea este construit din pl ci de beton. Vor fi valabile aceste contracte? Care este limita dincolo de

care cel aflat în eroare trebuie ocrotit, chiar i în detrimentul securit ii circuitului civil?

217

Fire te, noi nu vom lua în considerare la acest punct problema probei, dar trebuie re inut c nu se poate desfiin a un act juridic decât în temeiul dovedirii erorii invocate. Într-adev r, din punct de vedere structural, eroarea este alc tuit dintr-un singur element, de natur psihologic (falsa reprezentare a realit ii), ceea ce are drept consecin dificultatea dovedirii acesteia. Cu privire la eroare, Codul civil prevede: “Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substan ei obiectului conven iei. Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afar numai când considera ia persoanei este cauza principal pentru care s-a f cut conven ia”. În consecin , putem defini eroarea ca fiind falsa reprezentare a realit ii din mintea uneia din p r i, la încheierea actului juridic civil.

Când este vorba despre acte bilaterale, cu titlu oneros, pentru a fi în prezen a erorii, ca viciu de consim mânt, se pune condi ia suplimentar ca cealalt parte contractant s fi tiut sau sfi trebuit s tie c elementul fals reprezentat este hot râtor pentru încheierea actului juridic civil – condi ie impus de nevoia asigur rii stabilit ii circuitului civil. Pe de alt parte, în actele bilaterale, nu e necesar ca fiecare parte s fie în eroare, pentru a fi în prezen a viciului de consim mânt. Dac , printr-o simplcoinciden , ambele p r i au fost în eroare, fiecare din ele poate cere anularea actului pentru eroarea a c rei victim este.

Dup criteriul consecin elor pe care le produc, erorile pot fi de trei feluri:

eroarea – obstacol (denumit i distructiv de voin ) este cea mai grav form de eroare, falsa reprezentare privind fie natura actului care se încheie, fie identitatea obiectului. Sanc iunea ce

218

intervine în cazul unei astfel de erori este nulitatea absolut ,deoarece consim mântul nu este numai viciat, ci el este chiar absent.

Spre exemplu, o persoan inten ioneaz s închirieze un bun dar, din eroare, încheie un contract de vânzare-cump rare. Practic, ea nu i-a exprimat consim mântul la încheierea actului de vânzare, deoarece a crezut c încheie un alt act juridic.Tot astfel, dac o persoan crede c încheie actul juridic cu privire la un bun, iar în realitate actul încheiat prive te un alt bun, consim mântul lipse te;

eroarea – viciu de consim mânt const în falsa reprezentare ce prive te fie calit ile substan iale ale obiectului actului, fie persoana cu care se contracteaz .

Calit ile substan iale ale obiectului sunt acele calit i ce au fost determinante pentru exprimarea consim mântului, calit i în lipsa c rora – dac nu intervenea eroarea – actul nu ar fi fost încheiat; aprecierea acestor calit i se face dup criterii subiective.

Spre exemplu, placa de bronz a unui pian poate fi socotitde c tre cump r torul unui pian ca fiind o calitate substan ial a acestuia. Dac , în realitate, pianul nu are placde bronz, contractul ar putea fi anulat.

Eroarea care prive te persoana co-contractantului este considerat viciu de consim mânt numai în cazul unei anumite categorii de acte juridice: actele juridice încheiate intuitu personae.Acestea se definesc ca fiind acele contracte în care considerarea calit ilor persoanei este cauza principal pentru care ele s-au încheiat.

În mod obi nuit, la încheierea contractului nu este esen ialpersoana cu care se contracteaz .

219

Spre exemplu, în cazul încheierii unui contract de vânzare-cump rare, p r ile urm resc, în principal, ob inerea pre ului, respectiv ob inerea bunului. Chiar dac vânz torul a crezut c contracteaz cu X, când în realitate a contractat cu Y, acest eroare nu este esen ial , deoarece este de presupus cpre ul a constituit pentru el elementul determinant în încheierea contractului.

Dimpotriv , în cazul actelor încheiate intuitu personae (cum sunt, spre exemplu, contractul de dona ie, contractul de mandat etc.), ceea ce primeaz este persoana co-contractantului, deoarece calit ile personale ale acestuia au constituit elementul determinant în încheierea contractului.

Spre exemplu, dac donez o sum de bani unei funda ii umanitare, dar constat c , din eroare, banii au fost dona iunei asocia ii sportive, actul de dona ie este anulabil. Eroarea – viciu de consim mânt conduce la nulitatea

relativ a actului juridic; eroarea – indiferent este falsa reprezentare a unor împrejur ri mai pu in importante la încheierea actului juridic; ea nu afecteaz valabilitatea actului, dar poate atrage o diminuare valoric a contra-presta iei.

Spre exemplu, dac debitorul î i execut de bun voie obliga ia, f r s tie c dreptul creditorului este prescris inu ar mai fi putut fi invocat în instan , eroarea cu privire la împlinirea termenului de prescrip ie extinctiv este socotitindiferent , astfel încât debitorul nu se va putea prevala de aceast eroare pentru a cere restituirea presta iei executate de debitor.

220

Tot astfel, constituie, dup cum am v zut, eroare-indiferenteroarea care prive te identitatea co-contractantului în ipotezele în care actul nu este încheiat intuitu personae.A adar, pentru ca eroarea s constituie viciu de

consim mânt i s poat atrage anularea actului juridic, este necesar ca elementul cu privire la care s-a format falsa reprezentare s fi fost determinant pentru încheierea actului juridic; deci, dac ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu s-ar fi încheiat; aceastapreciere a caracterului determinant al elementului fals reprezentat se face de la caz la caz.

În func ie de natura realit ii falsificate, eroarea poate fi de dou feluri:

- eroare de fapt, când este vorba de falsa reprezentare a unei situa ii faptice existente la încheierea actului juridic. O asememea eroare poate privi însu i actul încheiat, bunul ce face obiect al actului, calit ile bunului sau persoana co-contractantului, dup cum am v zut în cele de mai sus;

- eroare de drept, când falsa reprezentare prive te existen a sau con inutul unui anumit act normativ sau al unei norme juridice, dup caz, la încheierea actului juridic.

Admisibilitatea erorii de drept ca viciu de consim mânt a format obiect de controvers în literatura de specialitate, existând atât teza inadmisibilit ii erorii de drept ca viciu de consim mânt, cât i teza admiterii acesteia ca viciu de consim mânt. Indiferent de solu ia îmbr i at , este evident c nu poate fi invocatnecunoa terea normelor imperative sau a celor care privesc ordinea public , deoarece cu privire la acestea se aplic principiul conform c ruia „nimeni nu poate invoca necunoa terea legii”.

221

b) Dolul

Cu privire la dol (numit i viclenie), Codul civil dispune cacesta “este o cauz de nulitate a conven iei când mijloacele viclene, întrebuin ate de c tre una dintre p r i, sunt astfel, încât este evident c , f r aceste ma ina ii, cealalt parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune “. În consecin , dolul este acel viciu de consim mânt care const în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina s încheie un act juridic, pe care altminteri nu l-ar fi încheiat sau l-ar fi încheiat în al itermeni contractuali. Succint, dolul poate fi definit ca fiind oeroare provocat . Dolul, pentru a fi considerat viciu de consim mânt, trebuie s provin de la cealalt parte.

Se admite c aceast condi ie este îndeplinit , în actele bilaterale, i atunci când dolul provine de la un ter , dar co-contractantul tie despre aceasta.

Spre exemplu, dac un ter , de coniven (în în elegere) cu vânz torul, recomand celeilalte p r i s cumpere un bun, de i tie c este defect, suntem în prezen a vicierii consim mântului prin dol. De asemenea, condi ia este îndeplinit atunci când dolul

provine de la reprezentantul co-contractantului. Ca i în cazul erorii, nu se cere condi ia ca dolul s fie comun, s existe pentru fiecare din p r ile actului bilateral. Dolul nu se presupune; deci cel ce invoc acest viciu de consim mânt trebuie s -l dovedeasc . Fiind un fapt juridic, ca ieroarea, dolul poate fi dovedit prin orice mijloc de prob , inclusiv martori sau prezum ii simple.

222

În func ie de consecin ele pe care le are sau nu asupra valabilit ii actului juridic, dolul poate fi:

- principal când prive te un element important, determinant la încheierea actului juridic civil; el atrage sanc iunea nulit ii relative a actului juridic astfel încheiat i

- incident, numit i secundar sau incidental, când prive te unele împrejur ri nedeterminante pentru încheierea actului juridic civil; acesta nu atrage nevalabilitatea actului juridic, dar poate fi invocat drept temei pentru o reducere a presta iei.

Din punct de vedere structural, dolul este alc tuit din douelemente:

elementul material, obiectiv ce const în utilizarea de mijloace viclene, ma ina iuni etc. f cute în scopul inducerii în eroare a persoanei. Acesta poate consta într-o ac iune pozitiv (fapt comisiv) sau într-o ac iune negativ (fapt omisiv).

Spre exemplu, dolul ar putea consta în modificarea de c tre vânz tor a kilometrajului la ma in , cu scopul de a ob ineun pre mai bun prin vânzarea acesteia decât dac s-ar cunoa te adev rata sa stare (fapt comisiv).De asemenea, dolul poate consta în necomunicarea de c tre vânz torul unui imobil a faptului c acesta se afl în planul de sistematizare urban i urmeaz s fie demolat (faptomisiv).Pentru existen a unui fapt omisiv se utilizeaz i sintagma

dol prin reticen ce const în neinformarea celeilalte p r icontractante asupra unor aspecte negative pe care aceasta ar fi trebuit s le cunoasc .

223

Fire te îns c nici una dintre p r i nu poate fi obligat scomunice celeilalte tot ceea ce tie despre bunul care face obiect al contractului; în plus, anumite elemente de reclam , unele exager ri ale calit ii marfii în scop de publicitate sunt admisibile, f r s fie socotite a constitui vicierea consim mântului celeilalte p r i. Abia atunci când apare în discu ie inten ia viclean a uneia dintre p r ide a determina pe cealalt s încheie un contract care o dezavantajeaz , suntem în prezen a dolului. Ca urmare, cel de al doilea element este:

elementul inten ional, subiectiv, ce const în inten ia de a induce în eroare o persoan în scopul încheierii unui act juridic civil.

c) Violen a

Violen a poate fi definit ca fiind acel viciu de consim mânt ce const în amenin area unei persoane cu un r u, amenin are sub efectul c reia aceasta încheie un act juridic civil, act pe care altminteri nu l-ar fi încheiat. Trebuie observat c no iunea de “violen ” nu este utilizatcu în elesul s u uzual, de agresiune prezent exercitat asupra persoanei, ci cu în elesul de “amenin are cu un r u viitor, dar iminent”. Mai mult decât atât, dac suntem în prezen a unei violen e în sens uzual, adic a unei constrângeri fizice actuale a persoanei (care este, spre exemplu, torturat fizic sau psihic pentru a semna actul) aceasta nici nu constituie o “violen – viciu de consim mânt”. Într-adev r, în exemplul dat, consim mântul persoanei nu este doar viciat, ci el lipse te cu des vâr ire, deci sanc iunea va fi nulitatea absolut a actului (pentru lipsa uneia dintre condi iile de validitate) i nu nulitatea relativ a acestuia. Pentru a fi în prezen a violen ei, ca viciu de consim mânt, trebuie

224

ca persoana s aib totu i o mic marj de libertate: libertatea de a opta între r ul cu care este amenin at i r ul pe care l-ar atrage încheierea actului juridic. Violen a, pentru a fi viciu de consim mânt, trebuie sîntruneasc , cumulativ, dou condi ii i anume:

- s fie determinant la încheierea actului juridic civil; - s fie injust sau nelegitim ; deci, nu orice amenin are

constituie violen – viciu de consim mânt. Este necesar ca amenin area s constituie o înc lcare a legii.

Spre exemplu, amenin area cu exectarea silit a debitorului care nu î i execut obliga iile contractuale nu constituie o viciere a consim mântului acestuia, deoarece are caracter legitim. Sub aspect structural violen a – viciu de consim mânt este

alc tuit , ca i dolul, din dou elemente: un element exterior, obiectiv, ce const în amenin area cu un r u.

R ul cu care se amenin poate fi fizic, moral sau patrimonial; el poate privi fie persoana în cauz , fie so ul, so ia, ascenden ii sau descenden ii, fie alte persoane apropiate, ce sunt legate de victim printr-o puternic afec iune;

un element subiectiv, ce const în insuflarea unei temeri persoanei amenin ate; tocmai aceast temere este cea care altereaz consim mântul.

Temerea produs trebuie s fie apreciat în concret, în func ie de victima violen ei, ceea ce înseamn c trebuie s fie suficient de puternic pentru a o face s încheie actul juridic. Ea se apreciaz dup vârst , grad de cultur , s n tate etc.; deci, criteriul aprecierii este unul subiectiv.

225

Spre exemplu, se va lua în considera ie faptul c este mai lesne de viciat prin violen consim mântul unui s tean în vârst decât al unui avocat din Bucure ti.

Spre deosebire de dol, violen a atrage nulitatea relativ a actului juridic nu numai dac provine de la cealalt parte contractant , dar i dac provine de la un ter .

d) Leziunea

O persoan î i vinde casa cu mai pu in de jum tate din valoarea sa, o alt persoan cump r o suprafa de teren cu o sum ce dep e te de trei ori pre ul de pe pia al terenului din acea zon .Asemenea contracte sunt prejudiciabile pentru una dintre

p r i i excesiv de avantajoase pentru cealalt . Chiar i în condi iile principiului libert ii de voin a p r ilor, legiuitorul intervine uneori permi ând anularea contractelor în care nu exist un minim echilibru al presta iilor.

Leziunea se define te ca fiind acel viciu de consim mânt ce const în dispropor ia v dit de valoare între dou presta ii.

Codul nostru civil, îmbr i ând concep ia obiectiv în reglementarea leziunii, scute te partea care o invoc de orice altdovad ; este suficient proba dispropor iei v dite de valoare dintre contrapresta ii. Dar dac legea nu face referire la elementul subiectiv, psihologic, intern (care caracterizeaz eroarea, dolul sau violen a), de ce este atunci leziunea un viciu de consim mânt?

În realitate, trebuie observat c motivul cel mai probabil pentru care o parte încheie un contract v dit prejudiciabil este tocmai faptul c s-a aflat sub imperiul erorii, dolului sau violen ei. Plecând de aici, legea instituie prezum ia c un asemenea contract s-a încheiat cu vicierea consim mântului uneia dintre p r i.

226

Practic, leziunea nu este atât un viciu de consim mânt, cât este consecin a unui viciu de consim mânt.

Pentru a putea fi invocat leziunea, dispropor ia dintre presta iile reciproce trebuie s fie v dit . Aceasta însemn c nu orice avantaj al uneia dintre p r i fa de cealalt , nu orice deosebire, spre exemplu, dintre valoarea bunului i pre ul ob inut, face ca actul juridic s fie lezionar. În practic se consider , în general, c este v dit o dispropor ie când una dintre presta iidep e te dublul valorii celeilalte sau este mai mic decât jum tate din valoarea celeilalte. În dreptul nostru leziunea are îns un domeniu restrâns de aplicare, atât din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca, cât i din punctul de vedere al actelor juridice care pot fi anulate pentru leziune. Astfel, leziunea poate fi invocat , de regul ,doar de minorii cu capacitate de exerci iu restrâns , având vârsta între 14 i 18 ani. Sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice civile care sunt, în acela i timp:

acte de administrare; încheiate de minorul între 14 – 18 ani, singur, f r încuviin area ocrotitorului legal; acte bilaterale (contracte); încheiate cu titlu oneros. În actele încheiate cu titlu gratuit presta iile sunt în mod dorit neechivalente; comutative. Contractele aleatorii pot fi prejudiciabile pentru una dintre p r i, dar acesta este un risc asumat la încheierea contractului, întinderea obliga iilor reciproce depinzând de hazard.

Spre exemplu, mi-am asigurat casa contra incendiului, dar nu a avut loc nici un incendiu. Aceasta înseamn c am

227

pl tit ratele de asigurare, f r a primi din partea societ ii de asigur ri nici o contrapresta ie;

prejudiciabile pentru minor. Dac sunt prejudiciabile pentru cealalt parte, actul nu poate fi anulat..

Leziunea se sanc ioneaz cu nulitatea relativ a actului astfel încheiat.

3.4. Obiectul actului juridic civil

Prin obiect al actului juridic civil se în elege conduita p r ilor stabilit prin acel act juridic civil, respectiv ac iunile ori inac iunile la care p r ile sunt îndrept ite sau la care sunt obligate.

A a cum bunurile sunt socotite obiect derivat al raportului juridic civil, ele pot fi considerate obiect derivat i al actului juridic civil. Pentru ca obiectul actului juridic civil s fie valabil, el trebuie s îndeplineasc urm toarele condi ii:

Obiectul trebuie s existe. Dac aceast condi ie nu este îndeplinit , nu se mai pune problema realiz rii celorlalte condi ii. Dac obiectul actului juridic civil prive te un bun, aceastcondi ie implic respectarea urm toarei reguli: bunul trebuie sexiste în momentul încheierii actului juridic civil.

Bunul care nu exist înc , dar va exista în viitor, este considerat c exist .

Spre exemplu, este valabil actul juridic care are ca obiect cheresteaua care se va ob ine prin valorificarea unor suprafe e înc nedesp durite.

228

Prin excep ie, exist o categorie de acte în cazul c roraobiectul nu poate fi viitor: succesiunile viitoare nu pot forma obiectul actului juridic civil. Motivul pentru care un asemenea act juridic este nul nu îl constituie îns faptul c obiectul este viitor, ci caracterul imoral al cauzei. Se consider c este imoral încheierea unui act juridic cu luarea în considerare a mor ii unei persoane. Cât timp succesiunea nu s-a deschis (deci cel despre a c rui mo tenire este vorba nu a decedat), viitorii mo tenitori nu pot contracta cu privire la acesta (nu pot vinde, închiria, gaja etc. bunuri succesorale, nu pot face acte de acceptare sau renun are anticipatla mo tenire etc.).

Nu este mai pu in adev rat c aceast interdic ie poate p reaprea rigid din moment ce exist numeroase alte acte juridice care se încheie cu luarea în considerare a mor ii unei persoane i care nu sunt socotite imorale: renta viager , contractul de vânzare cu clauzde între inere etc.

Bunul care a existat în trecut, dar nu mai exist înc , este considerat c nu exist . Potrivit Codului civil: ”Dac în momentul vânz rii, lucrul vândut era pierit în tot, vinderea este nul . Dac era pierdut numai în parte, cump r torul are alegerea între a se l sa de contract sau a pretinde reducerea pre ului”.

Obiectul trebuie s fie în circuitul civil. Codul civil prevede c ”numai lucrurile ce sunt în comer

pot fi obiectul unui contract.” Deci bunurile inalienabile, cum sunt bunurile aflate în domeniul public al statului i unit ilor administrativ-teritoriale, nu pot forma obiect al unor acte juridice translative de proprietate. Fire te, ele pot forma obiect al altor acte juridice, spre exemplu al unui contract de concesiune;

Obiectul trebuie s fie determinat sau determinabil.Este nul contractul prin care una dintre p r i se oblig fade cealalt s -i vând “lemne”.

229

Pentru a fi în prezen a unei manifest ri de voinproduc toare de efecte juridice, obiectul actului juridic trebuie sfie determinat (dac bunul este cert – prin ar tarea caracteristicilor acestuia) sau determinabil (dac bunul este de gen – prin ar tarea cantit ii, calit ii, valorii sau prin stabilirea anumitor criterii de determinare care s permit individualizarea bunului prin cânt rire, num rare, m surare etc.).

Obiectul trebuie s fie posibilAceast condi ie este impus de regula de drept conform

c reia nimeni nu poate fi obligat la imposibil. Dar se are în vedere imposibilitatea absolut (pentru oricine) i nu imposibilitatea relativ (pentru un anumit debitor).

Spre exemplu, obligarea unei persoane de a pl ti pân a doua zi o anumit sum de bani nu este un act nul chiar dac persoanei respective, în concret, îi este imposibil sprocure suma de bani pân a doua zi. Imposibilitatea absolut a obiectului duce la nulitatea actului juridic, indiferent dac este de natur material (spre exemplu o imposibilitate fizic de a executa presta ia: “moblig s ar întreaga suprafa de teren într-o or ”) sau de natur juridic (“m oblig s vând Parcul Ci migiu”). În cazul actelor translative de proprietate, posibilitatea

juridic a obiectului presupune i c cel care se oblig trebuie s fie titularul dreptului. Într-adev r, conform principiului “nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are”, vânzarea lucrului altuia este un act juridic nul pentru obiect, imposibil din punct de vedere juridic.

Dac îns cump r torul are cuno tin despre faptul cbunul nu se afl în proprietatea vânz torului, actul juridic poate fi considerat valabil, încheiat sub condi ia suspensiv a procur rii dreptului de proprietate de câtre vânz tor.

230

Dac , spre exemplu, o parte se oblig celeilalte c îi va vinde autoturismul aflat în proprietatea unui ter , contractul poate fi considerat valabil dac ambele p r i au cuno tindespre fapul c nu vânz torul este proprietar al bunului. Se subîn elege c vânz torul urmeaz s procure de la terdreptul de proprietate, pe care apoi s îl transmitcump r torului ;

Obiectul trebuie s fie licit i moral.Actul va fi nul pentru obiect ilicit sau imoral, atunci când

obiectul acestuia este în contradic ie cu legea sau morala. Spre exemplu, este nul pentru obiect ilicit contractul prin care una dintre p r i se oblig în schimbul unei sume de bani la s vâr irea unei infrac iuni.

3.5. Cauza actului juridic civil

Cauza reprezint elementul actului juridic civil ce const înmotiva ia încheierii unui astfel de act. Împreun cu consim mântul, cauza formeaz voin a juridic . Ea este cea care r spunde la întrebarea “de ce“, “pentru ce s-a încheiat actul juridic” ? Potrivit Codului civil, obliga ia f r cauz sau fondat pe o cauz fals sau nelicit nu poate avea nici un efect. De aici decurge c , pentru a conduce la încheierea unui act juridic valabil, cauza trebuie s îndeplineasc urm toarele condi ii:

Cauza trebuie s existe. Când cauza lipse te ca urmare a lipsei discern mântului, lipsa cauzei atrage nulitatea relativ a actului juridic, aceasta fiind sanc iunea încheierii actului juridic de c tre o persoan lipsit de discern mânt.

231

Când lipsa cauzei este urmarea lipsei scopului încheierii actului, sanc iunea aplicabil este aceea a nulit ii absolute.

Spre exemplu, în cazul contractelor sinalagmatice (bilaterale), scopul încheierii actului se g se te în contrapresta ia celeilalte p r i. Dac una dintre p r i vinde un bun f r a pretinde nici un pre pentru acesta i f r sexiste inten ia de a gratifica cealalt parte, contractul va fi nul ca act de vânzare pentru lipsa cauzei.

Cauza trebuie s fie real .Cauza este fals atunci când exist eroare asupra motivului

determinant al încheierii actului. Ea atrage sanc iunea nulit iirelative a actului juridic civil.

Cauza trebuie s fie licit i moral . Potrivit Codului civil “cauza este nelicit când este prohibit de legi, când este contrarie bunelor moravuri i ordinii publice”.

În ceea ce prive te proba cauzei, Codul civil prevede: “Conven ia este valabil cu toate c cauza nu este expres . Cauza este prezumat pân la dovada contrarie”.

Textul citat con ine urm toarele dou prezum ii relative (împotriva c rora este admisibil proba contrar ):

a) prezum ia de existen a cauzei; b) prezum ia de valabilitate a cauzei.

Deci, cel ce invoc lipsa sau nevalabilitatea cauzei trebuie s - i dovedeasc sus inerile, i nu cealalt parte, care sus ine cactul s-a încheiat pentru o cauz existent i valabil .

Inexisten a i falsitatea cauzei pot fi probate prin dovedirea lipsei discern mântului, lipsei unui element esen ial la încheierea actului juridic ori erorii asupra mobilului determinant. Caracterul ilicit sau imoral al cauzei pot fi dovedite prin orice mijloc de prob .

232

Din punct de vedere structural, no iunea de cauz cuprinde dou elemente: cauza imediat i cauza mediat .

- Cauza imediat este un element abstract i invariabil, în cadrul unei anumite categorii de acte juridice.

To i vânz torii, spre exemplu, au aceea i cauz mediat :ob inerea pre ului bunului pe care îl vând. - Cauza mediat const în motivul determinant al

încheierii unui anumit act juridic civil. Motivul determinant prive te fie calit ile presta iei, fie însu irile persoanei. Cauza mediat este un element subiectiv, concret, variabil de la un act juridic la altul.

Spre exemplu, o persoan vinde un autoturism pentru cdore te s - i cumpere altul nou, alt persoan vinde pentru c dore te s - i achite o datorie din banii ob inu i, altpersoan vinde pentru c este un moment bun pe pia a de autoturisme etc.

3.6. Forma actului juridic civil

3.6.1. No iune

Codul civil nu enumer i forma printre condi iile esen iale ale conven iei i ale actului juridic civil. Ca urmare, regula o constituie încheierea valabil a actului juridic numai cu respectarea condi iilor de fond. Totu i, pentru anumite acte juridice, acestora li se adaug i condi ia de form .

Forma actului juridic civil reprezint acea condi ie de validitate a actelor juridice care const în modalitatea de exteriorizare a manifest rii de voin f cut cu inten ia de a produce efecte juridice.

233

În sens restrâns, prin forma actului juridic civil se în elege modalitatea de exteriorizare a voin ei reale; în acest sens, forma este inerent oric rui act juridic civil i este guvernat de principiul consensualismului.

Într-adev r, pentru ca un act juridic civil s fie valabil încheiat, simpla manifestare de voin este necesar i suficient ,f r a fi nevoie s fie exprimat într-o anumit form – acesta este con inutul principiului consensualismului. Atunci când legiuitorul a vrut ca principiul consensualismului s nu se aplice, a prev zutaceasta în mod expres.

Forma, privit în sens larg, are trei accep iuni: a) forma cerut ad validitatem – necesar pentru îns i

valabilitatea actului juridic civil. Nerespectarea acestei forme atrage nulitatea absolut a actului;

b) forma cerut ad probationem – necesar pentru probarea actului juridic civil. Nerespectarea ei atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de prob a existen ei i con inutului actului juridic;

c) forma cerut pentru opozabilitatea actului juridic civil fa de ter i. Sanc iunea nerespect rii acestei cerin e este inopozabilitatea: ter a persoan poate s fac abstrac ie de actul juridic astfel încheiat.

În func ie de izvorul care cere o anumit form pentru un act juridic civil, se pot distinge:

- forma legal (impus de norma juridic civil ).Spre exemplu, legea pretinde încheierea contractului de dona ie în form autentic ;- forma conven ional sau voluntar (stabilit de p r i sau

de autorul actului juridic civil).

234

Spre exemplu, p r ile se în eleg s încheie contractul de vânzare-cump rare a autoturismului în form autentic .

3.6.2. Forma cerut ad validitatem

Forma cerut ad validitatem este condi ia de form a actului juridic civil care const în respectarea cerin elor de form impuse de lege sub sanc iunea nulit ii absolute a actului juridic. Legiuitorul a instituit aceast form pentru îns ivalabilitatea actului juridic civil inând seama de anumite ra iuni, cum sunt: prevenirea p r ilor asupra importan ei unor acte juridice civile i exercitarea controlului asupra actelor care intereseaz nu numai p r ile, ci întreaga societate (de exemplu, înstr inarea terenurilor). Acele acte juridice pentru care forma este cerut advaliditatem se numesc acte solemne sau formale. Aceast form are aplica ii mai ales în dreptul civil.

De exemplu, în dreptul civil, forma este cerut ad validitatem în materie de dona ie, testament, ipotecconven ional , acceptarea succesiunii sub beneficiul de inventar, renun area expres la succesiune etc. Tot astfel, în dreptul familiei, forma solemn este cerut , de exemplu, în cazul c s toriei, înfierii, recunoa terii filia iei copilului etc.

Forma cerut de ad validitatem este un element esen ial al actului juridic civil; nerespectarea ei atrage nulitatea absolut . Ea presupune manifestarea expres de voin , fiind incompatibil cu manifestarea tacit a voin ei.

Pentru asigurarea formei ad validitatem întregul act solemn (toate clauzele sale) trebuie s îmbrace forma cerut de lege.

235

Dac exist un alt act, aflat în interdependen cu actul solemn, i acesta trebuie s îmbrace forma special .

De exemplu, contractul de mandat necesar pentru încheierea unui act solemn trebuie s fie constatat prin procurautentic .

3.6.3. Forma cerut ad probationem

Forma cerut ad probationem const în cerin a ca actul juridic s fie încheiat într-o anumit form (de regul , în scris), f rca lipsa acesteia s atrag nevalabilitatea opera iei juridice, ci numai imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de prob . Forma cerut ad probationem se justific , de asemenea, prin importan a anumitor acte juridice civile, precum i prin aceea cofer securitate juridic circuitului civil.

Ca i forma cerut ad validitatem, forma cerut ad probationem constituie o excep ie de la principiul consensualismului. Aceast regul are îns în prezent o valoare pur teoretic deoarece Codul civil impune obligativitatea încheierii în scris a tuturor actelor juridice având o valoare mai mare de 250 lei. Cum suma a devenit, în timp, derizorie, practic nici un act juridic nu se poate proba ast zi prin martori, ci numai prin înscris.

3.6.4. Forma cerut pentru opozabilitate fa de ter i

Forma cerut pentru opozabilitate fa de ter i se refer la formalit ile necesare, cerute de lege, pentru a face actul juridic civil opozabil i acelor persoane care nu au participat la încheierea lui, tocmai în scopul ocrotirii intereselor acestor persoane. Nerespectarea acestei condi ii de form const în inopozabilitatea actului juridic civil i, în cazul când este

236

respectat , intervine – de regul – dup na terea valabil a opera iei juridice. Aceste formalit i se refer , în principal, la publicitatea imobiliar (care face actul juridic opozabil erga omnes - tuturor).

Întreb ri i teste

Realiza i o compara ie între dol i eroare, ca vicii de consim mânt.

La încheierea unui contract de vânzare-cump rare a unei cantit i de material de confec ii, cump r torul se afl în eroare, crezând c este vorba despre stof , când în realitate este vorba despre tergal. Ca urmare: a) actul este nul absolut pentru lipsa consim mântului; b) actul este nul relativ pentru consim mânt viciat prin

eroare;c) actul este nul absolut pentru consim mânt viciat

prin eroare; d) contractul urmeaz s fie reziliat.

Dolul este a) un motiv de rezolu iune a contractelor; b) un viciu de consim mânt; c) o infrac iune; d) un motiv de anulare a actului.

Leziunea, ca viciu de consim mânt, poate interveni: a) în cazul contractelor bilaterale (sinalagmatice); b) în cazul actelor încheiate cu titlu oneros; c) în cazul actelor încheiate cu titlu gratuit.

237

X, unicul fiu al lui Y, vinde lui Z imobilul aflat în proprietatea lui Y, cu men iunea c dreptul de proprietate urmeaz s i se transfere lui Z la data deschiderii succesiunii (data mor ii lui Y). Acest contract este: a) valabil; b) nul relativ pentru vicierea consim mântului lui Z

prin dol; c) nul absolut pentru obiect inexistent; d) nul absolut pentru c obiectul nu este prezent, ci

viitor;e) nul absolut pentru cauz imoral ;f) nul absolut pentru cauz inexistent .

Între X i Y se perfecteaz vânzarea unui cal. Preciza icare este soarta contractului dac :- calul murise deja la data încheierii contractului, dar

nici una dintre p r i nu avea cuno tin despre aceasta; - calul murise deja la data încheierii contractului, iar

vânz torul cuno tea aceast împrejurare; - calul moare dup încheierea contractului; - calul era bolnav la data încheierii contractului, dar nici

una dintre p r i nu avea cuno tin despre aceasta; - calul era bolnav la data încheierii contractului, iar

vânz torul cuno tea aceast împrejurare.

238

Bibliografie





BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptulcivil român. Subiectele dreptului civilromân, Bucure ti, Casa de Editur i Pres“ ansa” S.R.L., 1994, p. 127 – 154;


URS, I. ANGHENI, S.

Drept civil. Partea general . Persoanele,Bucure ti, Editura. Oscar Print, 1998, p. 122 – 142;

COSMA, D. Teoria general a actului juridic civil,Bucure ti, Editura tiin ific , 1969, p. 150 – 182;

COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, p. 175 –231;

ALBU, I. Libertatea contractual , în revista“Dreptul”, nr. 3/1993, p. 29 – 36;

P TULEA, V. Principiul libert ii contractuale i limitelesale, în “Dreptul”, nr. 10/1997, p. 24 – 26;

BABIUC, V. STOICA, V.

Libertatea contractual i dreptulconstitu ional, Dreptul 7/1995, p. 8 – 12;

ROMO AN, I. D. Efectele juridice ale erorii în domeniulr spunderii civile, în revista “Dreptul”,nr 12/1999, p. 43 – 51;

DIACONESCU, H. Elemente structurale ale violen ei, viciu alvoin ei juridice, în revista “Dreptul”, nr 9/1998, p. 38 – 53.

239

4.1. No iune

Scopul pentru care se încheie un act juridic este, prin defini ie, tocmai producerea de efecte juridice. Care sunt aceste efecte, ce consecin e are încheierea unui act juridic? Asupra cui se vor putea face sim ite aceste efecte? Sunt ele facultative sau obligatorii? Pot fi ele modificate de c tre p r i sau încheierea actului juridic conduce implacabil la producerea efectelor prestabilite? Acestea sunt întreb rile la care vom r spunde în acest capitol.

Prin efectele actului juridic civil se în eleg drepturile subiective i obliga iile civile la care acesta d na tere, pe care le modific sau le stinge. Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii, în func ie de care se stabile te cum i fa de cine se produc aceste efecte: principiul for ei obligatorii, principiul irevocabilit ii iprincipiul relativit ii.

4.2. Principiul for ei obligatorii

Principiul for ei obligatorii a actului juridic este consacrat de art. 969 alin. 1 din Codul civil, conform c ruia “Conven iile legal f cute au putere de lege între p r ile contractante. Ele se pot

EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL 4

240

revoca prin consim mântul mutual sau din cauze autorizate de lege”. Într-adev r, actul juridic civil este obligatoriu i nu facultativ. Trebuie s ne conform m dispozi iilor actelor juridice pe care le-am încheiat în aceea i m sur în care ne conform m legilor. Principiul for ei obligatorii reprezint , în fond, reflectarea în plan juridic a obligativit ii respect rii cuvântului dat, pentru cîncheierea unui act juridic nu este decât promisiunea, îmbr cat în form juridic , a unei anumite conduite.

În ceea ce prive te actele bilaterale (contractele), acest principiu se exprim i prin sintagma “contractul este legea p r ilor“. Ele ( i, în principiu, numai ele) trebuie s execute întocmai obliga iile pe care, în deplin libertate, i le-au asumat contractual. Libertatea contractual presupune, a a cum deja tim, posibilitatea p r ilor de a încheia orice contract, în func ie de interesele lor, i de a conferi contractului încheiat orice con inut doresc, în limitele prev zute de lege. Dar odat încheiat, în condi iide consim mânt neviciat, de obiect i cauz licite i morale etc., contractul trebuie respectat cu aceea i stricte e i exigen cu care este respectat îns i legea.

Pe lâng considerentele de ordin moral, principiul for eiobligatorii este impus de necesitatea asigur rii stabilit iiraporturilor juridice generate de actele juridice civile i, prin aceasta, a siguran ei circuitului civil.

Excep iile de la principiul for ei obligatorii a actului juridic civil sunt acele situa ii în care efectele actului nu se produc a a cum au inten ionat p r ile la încheierea lui i a a cum s-au în eles; aceste efecte sunt fie mai restrânse, fie mai întinse decât cele prev zute idorite de p r i.

241

Constituie cazuri de restrângere a for ei obligatorii acele ipoteze în care actul juridic civil înceteaz înainte de termen, din cauza dispari iei unui element al s u.

Spre exemplu: - încetarea contractului de mandat prin moartea sau

insolvabilitatea uneia dintre p r i; - desfiin area contractului de loca iune ca urmare a pieirii

lucrului. În astfel de situa ii executarea contractului nu mai poate

continua din motive obiective, independente de voin a p r ilor. Constituie cazuri de extindere a for ei obligatorii acele

ipoteze în care actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege sau cazul suspend rii efectelor actelor cu executare succesiv , ca urmare a unui caz de for major .

Spre exemplu, printr-un contract de prest ri-servicii, prestatorul s-a angajat la zugr virea unei case, lucrare ce trebuie finalizat în decurs de o lun de la încheierea contractului. Dar, dac un caz de for major a împiedicat lucrul pentru o s pt mân , contractul se va prelungi (de ip r ile n-au dorit-o) cu înc o s pt mân .

4.3. Principiul irevocabilit ii actului juridic civil

4.3.1. Con inut

Principiul irevocabilita ii actului juridic civil este prev zut expres, de art. 969 alin 2 din Codul civil, dar numai în ceea ce prive te actele bilaterale. Pentru actele unilaterale, principiul este consacrat implicit. Potrivit principiului irevocabilit ii, actului bilateral nu i se poate pune cap t prin voin a uneia singure dintrei p r i, iar actului

242

unilateral nu i se poate pune cap t prin simpla manifestare de voin a autorului actului.

Putem spune c principiul irevocabilita ii actului juridic este un corolar al principiului for ei obligatorii a actului juridic civil. Într-adevar, din moment ce încheierea unui act juridic na te obliga ia de respectare a acestuia în aceea i m sur în care trebuie respectate înse i legile, fire te c cel care îl încheie nu se poate pur i simplu r zgândi, optând pentru a nu-l mai respecta. Dac actul

încheiat este bilateral, desfiin area va presupune acordul celeilate p r i, iar dac este unilateral desfiin area este, ca regul , imposibil .

St ruim pu in asupra cazului contractelor, în care, cum am v zut, desfiin area este posibil , dac ambele p r i sunt de acord. Aceasta r spunde a a-numitului “principiu al simetriei”: un contract legat prin în elegere, prin consim mântul mutual al p r ilor va putea fi dezlegat, în mod simetric, prin consim mântul mutual în sens contrar al p r ilor.

Spre exemplu, dac debitorul i creditorul unei rente decid de comun acord s pun cap t contractul de rent , acordul lor de voin conduce la încetarea efectelor contractuale în acela i fel i cu acelea i condi ii (consim mânt neviciat, obiect, cauz etc.) cu care acordul lor ini ial de voin econdusese la na terea acestor efecte.

De la principiul irevocabilit ii exist unele excep ii, între care vom distinge dup cum sunt:

- excep ii de la irevocabilitatea actelor bilaterale (sau multilaterale) sau

- excep ii de la irevocabilitatea actelor unilaterale.

243

4.3.2. Excep iile de la irevocabilitatea contractelor

Excep iile de la irevocabilitatea contractelor apar în situa iile în care contractul î i înceteaz efectele prin voia uneia singure dintre p r i. Ele sunt expres reglementate de lege i au motiva ii diferite, în func ie de categoria de interese pe care legiuitorul a urm rit s o protejeze prin prevederea respectivei derog ri de la regul . Astfel:

- orice dona ie realizat între so i, în timpul c s toriei, este revocabil . Într-adev r, dac s-ar permite so ilor s -i fac , unul altuia, dona ii irevocabile, s-ar putea eluda

(ocoli) normele Codului familiei privind comunitatea de bunuri.

Dac se ajunge la partaj (când este de presupus c p r ile nu se mai afl în rela ii atât de bune ca atunci când au încheiat dona iile). donatorul î i poate solicita înapoi bunurile d ruiteso ului/so iei pe parcursul c s toriei;

- contractul de loca iune f r termen poate înceta prin manifestarea de voin a oric reia dintre p r i.

De observat c , dimpotriv , dac s-a prev zut un termen în contractul de loca iune, acesta va trebui respectat i numai acordul p r ilor va face cu putin încetarea anticipat a contractului;

- depozitul se restituie de îndat ce s-a pretins restituirea. Într-adev r, chiar dac s-ar fi prev zut un termen pentru

depozit, i cu atât mai mult dac nu s-a prev zut, depozitarul (cel la care bunul este l sat în depozit) trebuie s -i restituie bunul deponentului, în orice moment l-ar cere acesta;

- stingerea mandatului, în anumite împrejur ri. Potrivit Codului civil, “mandatul se stinge: 1. prin revocarea mandatarului; 2. prin renun area mandatarului la mandat”.

244

Observ m c mandatul se poate stinge, a adar, prin manifestarea de voin a oric reia dintre p r i. Mandantul nu poate fi silit s fie reprezentat în continuare de c tre manadatar, dac nu mai dore te, dup cum mandatarul nu poate fi silit s -l reprezinte pe mandant în continuare. Aceast prevedere de excep ie se explicprin faptul c mandatul este un contract încheiat intutu personae(cu luarea în considerare a calit ilor celeilalte p r i) i presupune un anume grad de încredere reciproc a p r ilor. Dac aceastîncredere înceteaz , nici contractul nu mai poate fi men inut. Încetarea manadatului la ini iativa oric reia dintre p r i este admisibil indiferent dac mandatul s-a încheiat cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Dac îns încetarea contractului a fost decis în mod unilateral de c tre una dintre p r i în condi ii p gubitoare pentru cealalt parte, se vor putea stabili desp gubiri.

Spre exemplu, X, în calitate de mandant, a emis o procurprin care îl nume te pe Y reprezentant (mandatar) al s u la încheierea unui contract de vânzare. În mijlocul unor negocieri esen iale pentru încheierea contractului de vânzare, Y renun s îl mai reprezinte pe X, punând astfel în pericol vânzarea. Y va r spunde pentru prejudicierea intereselor mandantului, dar nu va putea fi constrâns scontinue negocierea.

4.3.3. Excep iile de la irevocabilitatea actelor unilaterale

Excep iile de la irevocabilitatea actelor unilaterale sunt cazurile în care actul juridic unilateral este desfiin at prin manifestarea de voin , în sens contrar, a celui care l-a încheiat:

- testamentul este esen ialmente revocabil, potrivit art. 922 din Codul civil.

245

Aceasta însemn c testatorul î i poate modifica testamentul de câte ori dore te; va fi valabil ultimul testament încheiat.

Trebuie totu i s p str m în minte rezerva c , atunci când vorbim despre principiul irevocabilit ii actelor juridice avem în vedere acte cu o minim eficien juridic , acte care au intrat deja în via a juridic , care au produs sau au devenit apte s producefecte juridice. Or, testamentul nu are o asemenea valoare. Pân la moartea testatorului el nu poate produce nici un efect. Abia dupmoartea testatorului testamentul intr , propriu-zis, în via a juridici atunci el, prin for a împrejur rilor, nu mai este revocabil!

- renun area la mo tenire este revocabil .Avem în vedere un mo tenitor care a renun at la succesiune

i care, ulterior, se r zgânde te, i dore te s o accepte. Aceasta este posibil, dac sunt îndeplinite dou condi ii: mo tenirea s nu fi fost acceptat , între timp, de c tre alt mo tenitor i de la data deschiderii succesiunii s nu fi trecut 6 luni.

Trebuie notat c , dimpotriv , acceptarea mo tenirii nu este revocabil . O persoan care a acceptat mo tenirea nu va putea, ulterior (de exemplu, pentru c descoper c mo tenirea cuprinde multe datorii) s se r zgândeasc i s nu o mai accepte;

- oferta de a contracta poate fi revocat , pân în momentul ajungerii ei la destinatar.

Dup ce a ajuns la destinatar, revocarea ofertei poate duce la obligarea ofertantului de a acoperi prejudiciile produse astfel destinatarului.

246

4.4. Principiul relativit ii efectelor actului juridic civil

4.4.1. Con inut

Consacrarea legal a principiului relativit ii efectelor actului juridic civil este cuprins în art. 973 din Codul civil. Conform acestui principiu actul juridic civil produce efecte numai fa de autorii sau autorul lui, neputând s avantajeze ter ii sau sd uneze ter ilor.

Într-adev r, potrivit principiului obligativit ii efectelor actului juridic civil, suntem datori s respect m actele pe care le încheiem. Dar numai pe cele pe care le încheiem noi în ine (sau care sunt încheiate în numele nostru), nu i pe care le încheie al ii. Conform principiului relativit ii, actul juridic are efecte relative(de la “rela ie”) adic nu-i poate afecta decât pe cei care îl încheie. În elegerea acestui principiu presupune clarificarea a trei no iuni esen iale: p r i, avânzi-cauz i ter i; în raport cu un anumit act juridic, toate subiectele de drept civil pot fi incluse în una dintre aceste trei categorii.

Prin parte se în elege persoana ce încheie (personal sau prin reprezentare) actul juridic civil.

În patrimoniul acestei persoane sau fa de aceast persoanse produc efectele actului juridic civil, în virtutea principiului relativit ii. Se nume te “parte“ i autorul actului unilateral, precum ifiecare din p r ile actului bi sau multilateral;

Ter ii sunt persoanele care nu au încheiat nici personal, nici prin reprezentare, actul juridic.

Prin aplicarea principiului relativit ii, asupra lor nu se pot produce nici un fel de efecte, nici favorabile nici defavorabile, ale încheierii actului juridic;

247

Avânzii-cauz sunt acele persoane care nu sunt nici p r i, nici ter i i care suport efecte ale actului juridic civil din cauza leg turii existente între ei i p r i.

4.4.2. Avânzii-cauz

Exist urm toarele trei categorii de avânzi-cauz : succesorii universali i succesorii cu titlu universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari.

a) Succesorii universali i succesorii cu titlu universal fac parte, împreun , din prima categorie de avânzi-cauz . Succesorul universal este persoana fizic sau juridic ce dobânde te un patrimoniu, o universalitate patrimonial (întreaga avere a celui pe care îl mo tene te) la decesul altei persoane fizice respectiv reorganizarea altei persoane juridice. El ia, în via ajuridic , locul celui pe care îl mo tene te. Sunt succesori universali: mo tenitorul unic (stabilit de lege sau testament) i persoana juridic dobânditoare a unui patrimoniu prin efectul comas rii (prin fuziune sau absorb ie). Succesorul cu titlu universal este persoana fizic sau juridic ce dobânde te o frac iune dintr-un patrimoniu la decesul altei persoane fizice, respectiv reorganizarea altei persoane juridice.

Spre exemplu, dac exist trei fra i mo tenitori unici ai averii tat lui lor, fiecare va avea dreptul, în principiu, la o treime din averea succesoral .Sunt succesori cu titlu universal: mo tenitorul (stabilit prin

lege sau testament), atunci când exist mai mul i mo tenitori, precum i persoana juridic dobânditoare a unei p r i din patrimoniul altei persoane juridice divizate (total sau par ial).

248

Succesorii universali i cei cu titlu universal preiau, în principiu, toate drepturile i obliga iile autorului lor, respectiv o parte a lor. Deosebirea dintre succesorii universali i succesorii cu titlu universal este numai una cantitativ : primii dobândesc o universalitate (întregul partimoniu al unei persoane fizice sau juridice) în timp ce cei din a doua categorie mo tenesc doar o frac iune dintr-o universalitate.

Regimul lor juridic este îns identic - succesorii universali i cei cu titlu universal ocup exact locul ocupat de cel pe care îl

mo tenesc, continu drepturile i obliga iile acestuia. Ca urmare, ei vor fi afecta i de actele juridice încheiate de c tre acesta.

Spre exemplu, prin actele încheiate pe parcursul vie ii unei persoane, aceasta î i poate m ri sau diminua patrimoniul, ceea ce se va repercuta asupra cuantumului averii succesorale. Mo tenitorii vor avea mai mult sau mai pu in de mo tenit. În concluzie, de i nu au luat parte la actele încheiate de

autorul lor (de c tre cel pe care îl mo tenesc), aceste acte îi vor avantaja sau dezavantaja pe succesor.

Cu toate acestea, principiul relativit ii este respectat, deoarece succesorii sunt continuatorii autorului lor, în patrimoniul lor transmi ându-se direct drepturile i obliga iile acestuia.

b) Cea de a doua categorie de avânzi-cauz o formeazsuccesorii cu titlu particular. Ace tia sunt persoane ce dobândesc un anumit drept individual. Uneori, al turi de efectele actului juridic încheiat, efecte pe care le suport în virtutea calit ii de parte, subiectul respectiv de drept poate fi în situa ia de a suporta efecte ale unor acte juridice încheiate de fo tii titulari ai dreptului respectiv.

249

Spre exemplu, cump r torul unui bun imobil închiriat va trebui s respecte contractul de închiriere încheiat de vânz tor cu chiria ul. De i cump r torul nu a participat la încheierea contractului de închiriere, el va suporta efectele acestuia, în sensul c nu îl va putea evacua pe chiria mai înainte de expirarea contractului de închiriere.

A adar, succesorii cu titlu particular, în actul juridic prin care dobândesc acel drept au calitatea de parte, dar în raport cu alte acte ale autorului lor (ale celui care le-a transmis dreptul, de exemplu ale vânz torului), anterioare, încheiate cu alte persoane, ei au calitatea de avânzi-cauz .

c) A treia categorie de avânzi-cauz este format din creditorii chirografari. Ei sunt creditorii care nu dispun decât de o chitan scris de mân . De altfel, denumirea de “chirografari” provine din punct de vedere etimologic din al turarea cuvintelor grece ti: cheir, cheiros (= mân ) i grapein (= a scrie).

Creditorii chirografari nu dispun de o garan ie real(ipotec , gaj) pentru crean a lor. Ei nu i-au constituit nici un drept de ipotec sau de gaj asupra vreunui bun al debitorului lor, ceea ce înseamn c , la scaden , dac debitorul nu pl te te, nu vor avea prioritate fa de al i creditori în recuperarea sumei.

Totu i, nici creditorii chirografari nu sunt în imposibilitatea de a- i acoperi crean a, chiar dac debitorul nu pl te te de bun -voie la scaden . Ei vor putea cere executarea silit a bunurilor debitorului, pentru ca, din pre ul ob inut prin vânzarea la licita ie public a acestora, s - i vad acoperit crean a.

Care bunuri vor putea fi executate silit? În principiu, oricare. Art. 1718 din Codul civil dispune: „Oricine este obligat personal este inut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile i imobile, prezente i viitoare.”

250

Aceasta înseamn c întreg patrimoniul debitorului poate fi pus la dispozi ia creditorilor chirografari, în caz de neplat a datoriei, pentru a le acoperi crean a. De aceea, spunem cpatrimoniul debitorului este gajul general al creditorilor chirografari.

În pofida acestui drept, situa ia creditorilor chirografari este mai pu in avantajoas decât a celor ipotecari sau gaji ti. Aceasta pentru c ei nu au certitudinea c , la scaden , vor putea executa silit un anumit bun, deoarece nu pot executa decât bunurile care se afl în patrimoniul debitorului. Dac debitorul a înstr inat un anumit bun, el nu va mai putea fi executat silit. A adar, creditorii chirografari au de suportat efectele actelor juridice încheiate de debitorul lor, ceea ce îi include în categoria avânzilor-cauz .

Într-adev r, ca avânzi-cauz , creditorul chirografar suportinfluen a actelor patrimoniale încheiate de debitor cu alte persoane, acte care pot m ri sau mic ora activul patrimonial; dar creditorul chirografar nu poate interveni în actele debitorului s u. El poate doar intenta ac iunea paulian , pe care am întâlnit-o când am analizat clasificarea actelor încheiate cu titlu gratuit în liberalit i iacte dezinteresate. Am v zut atunci c ac iunea paulian poate fi intentat pentru anularea liberalit ilor încheiate de debitor în frauda creditorilor s i chirografari.

4.4.3. Excep ii aparente de la principiul relativit ii efectelor actelor juridice civile

De la principiul relativit ii exist îns o serie de excep ii. Sunt astfel de excep ii acele cazuri în care actul juridic civil produce efecte i fa de alte persoane decât p r ile, ca o consecin a voin ei p r ilor ce au încheiat actul. Unele situa ii nu constituie îns propriu-zis excep ii de la principiul relativit ii efectelor actului juridic. Pentru c numai la

251

prima vedere par c se abat de la principiul relativit ii, în realitate efectele actului subordonându-se acestui principiu, aceste excep iise numesc aparente.

Constituie excep ii aparente de la principiul relativit iiefectelor actelor juridice civile:

Situa ia avânzilor-cauz . Dup cum am v zut, succesorii universali i cei cu titlu universal sunt, practic, “continuatori” ai autorilor lor; pentru succesorii cu titlu particular, dobândirea calit ii de având-cauz se face cu voia lor; pentru creditorii chirografari dreptul de a ataca actul fraudulos izvor te din lege, i nu din actul încheiat între debitor i ter . A adar, avânzii-cauz reprezint o categorie intermediarde persoane, asupra c rora efectele actului juridic se produc nu prin derogare de la principiul relativit ii, ci tocmai în virtutea acestui principiu.

Promisiunea faptei altuia este conven ia prin care o parte (denumit promitent) se oblig fa de cealalt parte sdetermine un ter s aib o anumit conduit .

Spre exemplu, X se oblig fa de Y s -l conving pe Z, un bun prieten al lui X, s -i vând automobilul lui Y, la un premai mic. Avem de-a face cu o în elegere între X i Y, dar care prive te conduita unui ter , a lui Z, care nu a participat nici personal, nici prin reprezentare la contractul încheiat între X i Y. Suntem oare în prezen a unei excep ii de la principiul relativit ii? S decurg din contractul încheiat între X i Y obliga ii pentru Z?

Nu, în realitate, ceea ce se promite este fapta promitentului (a lui X): aceea de a depune st ruin e pentru a determina ter ul (pe Z) s adere la un anumit act.

252

Dac Z nu va fi de acord s -i vând autoturismul lui Y la un pre mai mic, el nu va putea fi silit s o fac . Nu se poate angaja r spunderea unui ter , în temeiul unui contract la care nu a participat. În schimb, va r spunde X, pentru c nu i-a îndeplinit obliga ia contractual , aceea de a-l convinge pe Z s ac ioneze într-un anume fel. De observat c obliga ia lui X este o obliga ie de rezultat; ea se consider neîndeplinit dac rezultatul urm rit de p r i (adic convingerea lui Z de a vinde la un anumit pre ) nu a fost îndeplinit, indiferent dac X a depus sau nu st ruin e în acest sens.

Simula ia. Uneori p r ile unui act juridic civil nu doresc s î i fac publice inten iile, nu doresc ca ter ii s cunoasc fie adev rata natur a actului încheiat, fie adev rata identitate a celor care îl încheie. Ele simuleaz atunci încheierea unui act juridic, care este f cut public, i încheie în ascuns un alt act, care r mâne necunoscut ter ilor. De multe ori simula ia ascunde o inten ie de fraud .

Spre exemplu, pentru a nu pl ti impozitele datorate corespunz tor pre ului imobilului vândut, vânz torul icump r torul se în eleg s încheie dou acte: un prim contract de vânzare-cump rare public, în care este trecut un pre mai mic, care va fi luat în calcul la stabilirea impozitului i un al doilea contract, ascuns, în care este trecut pre ul real.

Simula ia se utilizeaz i pentru fraudarea creditorilor. Spre exemplu, pentru a nu face posibil introducerea ac iunii pauliene, care tinde s anuleze liberalit ile încheiate de debitor, acesta din urm poate masca dona iile sub chipul unei vânz ri.

253

Dar simula ia nu este, în sine, interzis de lege. Nu întotdeauna p r ile sunt animate de inten ia de fraud .

Un caz de simula ie poate fi i acela care intervine atunci când donatorul, spre exemplu, nu inten ioneaz s î i faccunoscut identitatea, dorind s r mân anonim.

A adar, simula ia este cl dit pe dou opera ii juridice: una sincer , dar secret ; alta public , dar mincinoas . Ca urmare, simula ia poate avea una din urm toarele trei forme:

a) actul fictiv (când actul public este încheiat doar de form , el fiind contrazis de actul secret, numit i“contraînscris“).

Spre exemplu, X, dorind s evite executarea silit a unui imobil al s u, i-l vinde lui Y printr-un contract f cut public fa de ter i, dar încheie în ascuns cu Y un al doilea act, care îl contrazice pe primul, i în care se arat c dreptul de proprietate nu se transfer de la X la Y, imobilul r mânând al acestuia din urm ;

b) actul deghizat (când în actul public se vorbe te de un anumit act juridic, iar prin actul secret se aratadev ratul act dorit de p r i).

Spre exemplu, în dreptul nostru, o persoan nu î i poate l sa întrega avere mo tenire unuia dintre copii, dezmo tenindu-i pe ceilal i, deoarece fiii sunt “mo tenitori rezervatari” (au o anumit frac iune din avere rezervat , pe care o vor mo teni obligatoriu). Ca s favorizeze totu i unul dintre copii i s -idezmo teneasc pe ceilal i, X încheie cu unul dintre fiii s iun contract de dona ie a terenului, casei i celorlalte bunuri importante. În felul acesta, la deschiderea succesiunii lui X (la moartea lui X), aceste bunuri nu se vor mai afla în masa

254

succesoral , spre a fi împ r ite între mo tenitori. Într-o asemenea situa ie îns , legea permite mo tenitorilor rezervatari s cear “raportul dona iilor”, adic readucerea la patrimoniul ini ial al lui X a bunurilor donate pe parcursul vie ii acestuia, spre a putea fi împ r ite între mo tenitori.

Raportul dona iilor poate fi evitat, dac X încheie o simula ie: un act public, care este contract de vânzare–cump rare iun act secret cu fiul privilegiat, care este dona ie. Contractul de vânzare-cump rare nu poate fi anulat de c tre mo tenitori, astfel încât scopul urm rit de X (dezmo tenirea celorlal i fii) a reu it, afar doar dac ace tia vor putea dovedi existen a actului secret;

c) interpunerea de persoane, în situa ia în care adev ratele p r i rezult doar din actul secret.

Spre exemplu, societatea comercial X î i scoate la vânzare unele bunuri imobile. Ea nu dore te s i le vând lui Y, care este o societate concurent . Y încheie contractul prin interpunere de persoane, astfel încât în contractul public, de care are cuno tin X, apare în calitate de cump r tor Z. Între Y i Z s-a încheiat îns un act secret în care se arat cdreptul de proprietate se transfer lui Y, care reu e te astfel s cumpere bunuri pe care altminteri X nu i le-ar fi vândut.

Potrivit art. 1175 din Codul civil, referitor la simula ie, ”actul secret, care modific un act public, nu poate avea putere decât între p r ile contractante i succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”. A adar, între p r i produce efecte actul adev rat, secret, real, dar, fa de ter ul de bun credin , produce efecte actul public. Dacîns ter ul ia cuno tin despre actul secret, el va avea dreptul de a opta între invocarea actului public i a celui secret.

255

Cu alte cuvinte, ter ul (fie el creditor, mo tenitor etc.) poate s intenteze o ac iune în instan întemeiat pe un act juridic la care nu a luat parte: actul încheiat în secret de c tre p r ile participante la simula ie, cel mai adesea în scopul fraud rii sale. Dar este simula ia o excep ie de la principiul relativit ii efectelor actului juridic? Nu, deoarece dreptul ter ului de op iune între actul public iactul secret izvor te din lege i nu din conven ia p r ilor participante la simula ie. Ca urmare, aceast situa ie se include în rândul excep iilor aparente de la principiul relativit ii.

Reprezentarea. Reprezentarea constituie un procedeu juridic prin care o persoan (reprezentant) încheie un act juridic în numele i pe seama altei persoane (reprezentat), efectele actului respectiv producându-se direct în persoana reprezentatului. Dup izvorul ei, reprezentarea poate fi:

a) conven ional . În acest caz, ea izvor te din voin ap r ilor, care au încheiat un contract de mandat. În temeiul acestuia, una dintre p r i, denumitmandatar, se oblig s încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, denumitmandant, care îi d aceast împuternicire (procur )i pe care o reprezint . tim deja c mandatul este

un contract unilateral atunci când se încheie cu titlu gratuit (iar gratuitatea este de esen a sa) i bilateral atunci când se încheie cu titlu oneros.

b) legal . În acest caz, ea izvor te din lege. Spre exemplu, persoana lipsit de capacitate de exerci iu încheie acte juridice prin reprezentantul s u legal. Observ m c reprezentatul nu particip personal la

încheierea actului juridic respectiv. Totu i, efectele acestuia se

256

produc în persoana sa, în sensul c va fi obligat s execute obliga iile contractuale care decurg din acest act, i va beneficia de drepturile care decurg din acesta. Pe de alt parte, reprezentantul, de i a încheiat propriu-zis actul juridic, nu va suporta consecin ele acestuia. Cu toate acestea, reprezentarea nu constituie o derogare nici de la principiul relativit ii efectelor actului juridic, nici de la cel al obligativit ii acestora.

Reprezentarea este doar o excep ie aparent de la principiul relativit ii deoarece, dac reprezentarea este conven ional ,reprezentatul este considerat parte a actului juridic civil. Prin încheierea contractului de mandat, el i-a dat consim mântul la a deveni titularul drepturilor i obliga iilor care vor rezulta din actul juridic încheiat de mandatar în numele s u.

Spre exemplu, X emite o procur pentru Y, prin care prevede c Y îl va reprezenta la încheierea contractului de vânzare-cump rare a casei sale. Vânzarea casei este perfectat de Y, el este cel care negociaz încheierea contractului i tot el este cel care semneaz actul doveditor al acestuia. Dar suma ob inut ca pre nu îi apar ine lui Y, ci lui X; tot astfel, nu Y, ci X va avea obliga ia de a elibera casa i de a o pune la dispozi ia cump r torului, ca iobliga ia de a-i garanta utila i lini tita folosin a acesteia. X suport aceste efecte nu ca excep ie de la principiul

relativit ii, ci în virtutea propriei lui voin e contractuale; consim mântul exprimat la încheierea contractului de mandat este cel care îl leag de aceste efecte.

Dac reprezentarea este legal , reprezentatul (spre exemplu, minorul mai mic de 14 ani) devine în temeiul legii titular al drepturilor i obliga iilor care decurg din actul juridic încheiat în numele i pe socoteala sa de c tre reprezentant.

257

Ac iunile directe. Uneori, când exist dou contracte succesive, legea permite unei persoane care este parte în primul contract s introduc ac iune împotriva unei alte persoane, care este parte în cel de al doilea contract.

Spre exemplu, Codul civil prevede c “mandantul poate sintenteze direct ac iunea contra persoanei ce mandatarul i-a substituit”. A adar, ipoteza este aceea în care mandatarul, la rândul s u, emite o procur prin care împuternice te o altpersoan s încheie actul juridic pentru care primise el însu i, ini ial, procur de la mandant pentru a-l încheia. Mandantul, dac este prejudiciat, va putea ac iona, direct, împotriva mandatarului s u, de i nu este parte decât la primul contract de mandat, dintre cele dou care s-au încheiat succesiv. i de aceast dat ne afl m în prezen a unei excep ii aparente

de la principiul relativit ii, întrucât dreptul la ac iune izvor te din lege.

4.4.4. Stipula ia pentru altul

Stipula ia pentru altul constituie o excep ie real de la principiul relativit ii efectelor actului juridic civil.

Stipula ia pentru altul este numit i contractul în favoarea unei a treia persoane i reprezint acel contract prin care o parte, denumit promitent se oblig fa de cealalt parte, denumitstipulant s execute o presta ie în favoarea unui ter denumit terbeneficiar, care nu a participat la încheierea actului juridic.

Spre exemplu, contractul de asigurare se încheie între asigurat i societatea de asigur ri. Dar într-un asemenea contract se poate prevedea c indemniza ia de asigurare se va pl ti, în cazul producerii cazului asigurat, nu

258

asiguratului, ci unui ter . Concret, X încheie cu societatea de asigur ri Y un contract de asigurare în temeiul c ruia societatea Y se oblig s pl teasc o anumit sum de bani (indemniza ia de asigurare) lui Z, dac va surveni decesul lui X. Z, ter în raport cu contractul de asigurare intervenit între X i Y, poate s nici nu aib cuno tin despre existen a contractului. Totu i, la data decesului lui X, Z este beneficiarul sumei cuvenite, el o poate pretinde i chiar are posibiltatea de a introduce ac iune în instan pentru a constrânge societatea de asigur ri Y s pl teasc . Temeiul ac iunii îl va constitui un contract la care Z nu a participat nici personal, nici prin reprezentare.

De observat îns c excep ia de la principiul relativit iiefectelor actului juridic este limitat la posibilitatea prevederii de drepturi în favoarea ter ului beneficiar. În nici o ipotez nu s-ar putea prevedea, prin contractul încheiat între dou p r i, obliga ii în sarcina celui de al treilea.

Categorii de subiecte de drept, în raport cu un anumit act juridic:

P r i – asupra lor se produc pe deplin efectele actului juridic

Ter i – asupra lor nu se produc efecte ale actului juridic, cu excep ia stipula iei pentru altul

Succesori universali Avânzi-cauz – asupra lor se produc efectele Succesori cu titlu universal actului juridic întocmai ca asupra p r ilor: Succesori cu titlu particular

Creditori chirografari

259

Întreb ri i teste

X i-a închiriat lui Y o camer în apartamentul s u f rs precizeze termenul. Preciza i:

a) Dac i dup cât timp p r ile au dreptul s decidîncetarea contractului;

b) Dac i dup cât timp Y (chiria ul) poate înceta unilateral contractul. Ar ta i dac mai are obliga ia de plat a chiriei;

c) Dac i dup cât timp X (locatorul) poate înceta unilateral contractul. Ar ta i dac are dreptul de a cere evacuarea chiria ului.

Ar ta i care ar fi fost r spunsurile dac contractul de închiriere s-ar fi încheiat pe un termen de un an.

Singurul mo tenitor al lui X este, în raport cu actele juridice încheiate de X:

a) parte, pentru c preia drepturile i obliga iile asumate de X;

b) ter , pentru c nu a participat la încheierea actelor juridice în discu ie;

c) având-cauz , prin excep ie de la principiul relativit ii; d) având-cauz , pentru c este continuatorul lui X în

raporturile cu ter ii, iar aceasta nu constituie o excep ie de la principiul relativit ii.

Explica i deosebirea dintre succesorii universali isuccesorii cu titlu universal.

260

Explica i de ce este considerat simula ia o excep ieaparent de la principiul relativit ii efectelor actului juridic. Da i exemple de situa ii în care simula ia este folosit în scopul fraud rii ter ilor.

Stipula ia pentru altul constituie: a) o excep ie de la principiul obligativit ii efectelor

actului juridic; b) o excep ie de la principiul irevocabilit ii efectelor

actului juridic; c) o excep ie real de la principiul relativit ii efectelor

actului juridic; d) o excep ie aparent de la principiul relativit ii efectelor

actului juridic.

Între X i Y s-a încheiat un contract de loca iune. În acesta p r ile au inserat o clauz în care se prevede c“dac Y (chiria ) nu pl te te chiria dou luni la rând, X (proprietar) are drepul de a revoca unilateral actul încheiat”. Ar ta i dac , în cazul dat, formularea “revocare unilateral ” este corect . Dac nu, preciza icare ar fi fost formularea corect din punct de vedere juridic. Ar ta i dac suntem în prezen a:

a) unui caz de aplicare a principiului obligativit ii; b) unui caz de aplicare a excep iei de la principiul

obligativit ii;c) unui caz de aplicare a principiului irevocabilit ii;d) unui caz de aplicare a excep iei de la principiul

irevocabilit ii.

261

Bibliografie

BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul civilromân. Subiectele dreptului civil român,Bucure ti, Casa de Editur i Pres “ ansa”S.R.L., 1994, p. 166 – 177;


Tratat de drept civil român, vol. I, Bucure ti, Editura ALL, 1996, p. 107- 113;


R DUCAN, G. MARAVELA, T.G.

Drept civil. Culegere de spe e, Bucure ti, Editura ALL BECK, 1998, p. 80 – 84;


MURE AN, M. Drept civil. Partea general , Cluj – Napoca, Editura Cordial Lex, 1994, p. 175 – 190;

URS, I. ANGHENI, S.

Drept civil. Partea general . Persoanele,Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998, p. 148 – 157.

DEAK, F. Tratat de drept civil. Contracte speciale,Bucure ti, Editura Actami, 1998, p. 268 – 291; 378 – 406;

COSMA, D. Teoria general a actului juridic civil,Bucure ti, Editura tiin ific , 1969, p. 417 – 433;

COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, p. 251 – 270;

TAMÁS, T. Unele considera ii referitoare la revocareaunilateral a contractelor, în revista“Dreptul”, nr. 12/1999, p. 52 – 58.

262

5.1. No iune

Nulitatea poate fi definit ca fiind acea sanc iune de drept civil ce desfiin eaz actul juridic încheiat cu nerespectarea normelor juridice

Deci, nulitatea intervine în cazul când, la încheierea actului juridic, nu se respect condi iile sale de validitate. Cum un asemenea act este contrar legii, el este considerat c nici nu a existat, iar p r ile sunt repuse în situa ia anterioar încheierii lui.

Spre exemplu, legea declar inalienabile bunurile care se afl în domeniul public al statului (de interes na ional) i al unit ilor administrativ-teritoriale (de interes local). Aceasta înseamn c ele nu pot fi înstr inate. Ca urmare, orice act juridic prin care s-au vândut sau donat bunuri publice este lovit de nulitate, deoarece la încheierea lui s-au nesocotit prevederile legii. Ca urmare, se va considera c el nu a fost nicicând încheiat, iar bunul public respectiv nu a p r sitniciodat patrimoniul statului sau unit ilor administrativ-teritoriale.

Nulitatea îndepline te mai multe func ii:Func ia preventiv const în aceea c p r ile, tiind cînc lcarea prevederilor legii atrage nulitatea actului încheiat, vor încheia actul cu respectarea condi iilor de validitate ale acestuia, pentru a-l feri de nulitate;

NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL 5

263

Func ia sanc ionatorie const în aceea c se sanc ioneaznerespectarea legii; Func ia reparatorie const în înl turarea efectelor contrare legii i bunelor moravuri.

5.2. Delimitarea nulit ii de alte cazuri de ineficacitate a actului juridic

Nulitatea nu este singura sanc iune care lipse te un act juridic de efecte. Configurarea ei corect presupune distinc ia fade categoriile juridice cu care se învecineaz .

5.2.1 Raportul dintre nulitate i rezolu iune

Rezolu iunea const în desfiin area, cu efect retroactiv, a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat , pentru neexecutarea culpabil a obliga iilor de c tre una dintre p r i. A adar, dac debitorul nu î i îndepline te obliga iile contractuale, creditorul are posibilitatea de a opta între:

a solicita executarea silit (constrângerea debitorului s - iexecute obliga ia) ia solicita rezolu iunea acestuia. Rezolu iunea apare ca fiind o sanc iune ce se poate aplica în cazul în care contractul, valabil încheiat, nu este executat.

De i atât nulitatea, cât i rezolu iunea au acela i efect, constând în desfiin area cu efect retroactiv a actului juridic, ca icum acesta nu s-ar fi încheiat, ele nu pot fi identificate, ci se deosebesc prin urm toarele elemente:

- în timp ce nulitatea presupune un act nevalabil, rezolu iunea presupune un act juridic valabil încheiat.

264

Aplicarea sanc iunii nulit ii se face independent de m sura în care actul a fost sau nu executat (nu conteazdac una dintre p r i sau amândou au executat deja actul conform prevederilor acestuia). Actul juridic era “n scut mort”; ceea ce s-a prestat deja se va restitui, fiind lipsit de temei legal. Dimpotriv , în cazul rezolu iunii avem de-a face cu un act juridic pe deplin valabil; sanc iunea vizeaz doar neexecutarea culpabila obliga iilor contractuale de c tre una dintre p r i ;

- nulitatea se poate aplica oric rui act juridic civil, pe când rezolu iunea se poate aplica doar contractelor sinalagmatice, cu executare dintr-o dat ;

- în timp ce cauzele nulit ii sunt anterioare sau concomitente încheierii actului juridic, cauza rezolu iunii (neexecutarea culpabil a obliga iilor contractuale de c tre una din p r i) este ulterioarmomentului încheierii contractului.

Spre exemplu, X încheie cu Y un contract de vânzare-cump rare având ca obiect un teren. Cei doi nu autentificactul, ci încheie numai o în elegere sub semn tur privat .Ulterior, X î i execut obliga ia contractual , i îi pred lui Y terenul. Contractul îns este nul i orice s-a executat în temeiul lui este supus restituirii. Dreptul de proprietate asupra terenului nu a p r sit nici o clip patrimoniul lui X, deoarece legea impune, ca o condi ie de validitate, încheierea acestui tip de contracte în form autentic . Dac ,dimpotriv , contractul s-a încheiat în form autentic , dar X refuz s îi permit lui Y accesul pe terenul care face obiect al contractului, de i Y a pl tit pre ul convenit, contractul va putea fi supus rezolu iunii. Efectul rezolu iunii va fi acela ica i în cazul nulit ii (ceea ce s-a executat deja se restituie,

265

iar ceea ce nu s-a executat nu se mai execut ), dar cauzele aplic rii celor dou sanc iuni sunt complet diferite.

5.2.2 Raportul dintre nulitate i reziliere

Rezilierea este încetarea cu efecte pentru viitor a unui contract sinalagmatic, cu executare succesiv , pentru neexecutarea culpabil a obliga iilor de c tre una dintre p r i. A a cum tim deja, rezilierea se deosebe te de rezolu iune prin aceea c este aplicabil contractelor cu executare succesiv iare efecte numai pentru viitor.

Deosebirile dintre reziliere i nulitate pornesc tot de la cauzele celor dou tipuri de sanc iuni: nulitatea î i are cauza în chiar modalitatea de încheiere a contractului (cu nerespectarea prevederilor legii), în timp ce rezilierea vizeaz un contract valabil încheiat, dar neexecutat, în mod culpabil, de c tre una dintre p r i. De re inut c în cazul actelor juridice cu executare succesiv i nulitatea opereaz numai pentru viitor.

5.2.3 Raportul dintre nulitate i caducitate

Caducitatea const în ineficacitatea unui act juridic valabil încheiat, care nu i-a produs înc efectele. Ea intervine din cauza unei împrejur ri independente de voin a p r ilor sau a autorului actului juridic.

De exemplu, un testament devine caduc dac persoana desemnat drept beneficiar al averii succesorale decedeazînaintea testatorului. Tot astfel, o ofert de a contracta devine caduc atunci când, înainte de a fi fost acceptat ,intervine moartea ofertantului.

266

Nulitatea i caducitatea sunt ambele cauze de ineficacitate, dar între ele exist urm toarele deosebiri:

- nulitatea presupune un act nevalabil, în timp ce caducitatea presupune un act valabil încheiat;

- nulitatea are ca efect restituirea presta iilor deja efectuate, în timp ce în cazul caducit ii aceastproblem nu se pune, deoarece, prin ipotez , înc nu s-a prestat nimic;

- nulitatea presupune cauze anterioare sau concomitente încheierii actului juridic, iar caducitatea presupune o cauz ulterioar încheierii actului;

- nulitatea intervine ca sanc iune pentru o conduitcontrar legii, în timp ce caducitatea nu are caracter de sanc iune deoarece intervine pentru motive independente de voin a p r ilor.

5.2.4 Raportul dintre nulitate i revocare

Revocarea reprezint sanc iunea civil ce const în înl turarea efectelor actului juridic din cauza ingratitudinii gratificatului (spre exemplu, a donatarului) sau neexecut rii culpabile a sarcinii. De asemenea, revocarea poate interveni, a acum tim deja, ca excep ie de la principiul irevocabilt ii actelor juridice.

Spre exemplu, se pot revoca: dona ia (când donatarul s vâr e te “delicte, cruzimi sau injurii grave” – în exprimarea Codului civil – asupra donatorului, sau când donatarul nu î i îndepline te sarcina stipulat în contract); mandatul (mandantul poate revoca procura datmandatarului pentru încheierea de acte juridice în numele ipe socoteala sa); renun area la succesiune (dac

267

succesiunea nu a fost deja acceptat de alt mo tenitor i nu au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii) .a.

Atât nulitatea, cât i revocarea sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil; ele se deosebesc, în principal, prin aceea c :

- nulitatea presupune un act juridic nevalabil, în timp ce revocarea presupune un act valabil încheiat;

- cauzele nulit ii sunt anterioare sau concomitente încheierii actului juridic; cauzele revoc rii sunt ulterioare încheierii actului juridic;

- nulitatea se aplic oric rui act juridic civil în timp ce revocarea se aplic , de regul , numai actelor încheiate cu titlu gratuit;

- nulitatea intervine pentru nerespectarea unor prevederi legale, în timp ce revocarea intervine ca efect al voin ei p r ii care o pretinde.

5.3. Clasific ri ale nulit ii

5.3.1 Clasificarea nulit ii dup întinderea efectelor sale

Dup întinderea efectelor sale, nulitatea este par ial itotal .

Nulitatea este par ial când desfiin eaz doar o parte din efectele actului juridic civil, celelalte efecte ale acestuia producându-se, în m sura în care nu contravin legii; Nulitatea este total când desfiin eaz actul juridic civil în întregul s u.

În dreptul nostru, nulitatea par ial reprezint regula, iar nulitatea total - excep ia. Cu alte cuvinte, se va c uta întotdeauna men inerea actului juridic în fiin , prin înl turarea elementelor

268

lipsite de valabilitate, i numai atunci când aceasta nu este cu putin , actul va fi desfiin at în întregime.

Spre exemplu, în cazul unui împrumut cu dobând , dacdobânda este mai mare decât cea permis de lege, se va aplica nulitatea par ial i nu cea total , desfiin ându-senumai clauza privitoare la dobând , dar men inându-se restul efectelor actului. Tot astfel, un testament prin care o persoan las mo tenire întreaga avere unui prieten, dezmo tenind mo tenitorii rezervatari (copii, p rin i sau so /so ie) va fi nul numai pentru partea care nesocote te rezerva succesoral ; pentru partea de care se poate dispune prin testament (denumit“cotitate disponibil ”), testamentul î i va p stra valabilitatea.

Dac îns nulitatea este atras de nesocotirea condi iilor de form cerute de lege ad validitatem, nulitatea nu poate fi decât total . În exemplul de mai sus, dac nulitatea era cauzat de nesemnarea sau nedatarea testamenului olograf (scris de mân ), ea ar fi lovit întreg actul.

5.3.2 Clasificarea nulit ii dup cum este sau nu prev zut de lege

Dup cum este sau nu prev zut de lege, nulitatea poate fi expres sau implicit .

Nulitatea este expres atunci când este prev zut ca atare, într-o dispozi ie legal .

Majoritatea nulit ilor sunt exprese, fiind prev zute fie în Codul civil, fie în alte izvoare de drept civil.

269

De exemplu, art. 822 din Codul civil prevede: „Este nulorice dona iune f cut cu condi ii a c ror îndeplinire atârnnumai de voin a donatorului.”

Nulitatea este virtual (implicit , tacit ) dac nu este prev zut expres de lege, dar ea rezult în mod neîndoielnic fie din exprimarea normei legale, fie din scopul acesteia.

De exemplu, art. 813 Codul civil prevede: „Toate dona iunile se fac prin act autentic.” De i textul nu o aratexpres, consecin a nerespect rii formei înscrisului autentic este nulitatea.

5.3.3 Clasificarea nulit ii în func ie de felul condi ieide validitate nerespectate

În func ie de felul condi iei de validitate nerespectate, se distinge între nulitatea de fond i nulitatea de form .

Nulitatea de fond intervine în cazul lipsei sau nevalabilit ii unei condi ii de fond a actului juridic: capacitate, consim mânt, obiect, cauz ;Nulitatea de form intervine în cazul nerespect riiformei cerute ad validitatem.

5.3.4 Clasificarea nulit ii în func ie de natura interesului ocrotit

În func ie de natura interesului ocrotit (general sau individual) prin dispozi ia legal care a fost înc lcat la încheierea actului juridic, nulitatea poate fi absolut sau relativ . Aceasta este, de altfel, cea mai însemnat dintre clasific rile nulit ilor.

270

Nulitatea absolut intervine în cazul nerespect rii, cu prilejul încheierii unui act juridic, a unei norme ce ocrote te un interes general, public, al întregii comunit i (societ i); Nulitatea relativ intervine în cazul nerespect rii, cu prilejul încheierii unui act juridic civil, a unei norme ce ocrote te un interes particular, privat.

În terminologia juridic se folose te expresia „act nul de drept” pentru a desemna actul lovit de nulitatea absolut i „act anulabil” pentru a desemna actul afectat de nulitatea relativ . Între nulitatea absolut i cea relativ exist deosebirifundamentale de regim juridic. Astfel:

a) nulitatea absolut poate fi invocat de c tre oricepersoan interesat i poate fi invocat i din oficiu, de c tre instan . Dimpotriv , nulitatea relativ poate fi invocat numai de persoana în interesul c reia a fost prev zut aceast ac iune;

b) nulitatea absolut poate fi invocat oricând, ac iunea în nulitatea absolut fiind imprescriptibil . Dimpotriv ,ac iunea în anulabilitate (în nulitate relativ ) este prescriptibil ; deci nulitatea relativ poate fi invocat în termenul general de prescrip ie extinctiv de 3 ani;

c) nulitatea absolut nu poate fi, în principiu, acoperitprin confirmare. Dimpotriv , actul nul relativ poate fi confirmat, fie printr-o confirmare expres , fie printr-o confirmare tacit .

Confirmarea expres se face sub forma unui act juridic unilateral întocmit în acest scop i trebuie s îndeplineascurm toarele condi ii:

- s provin de la persoana care ar fi avut dreptul sanuleze actul, deci de la persoana ale c rei interese au fost afectate prin încheierea actului anulabil;

271

- s cuprind , în mod explicit, cauza nulit ii;- s prevad c autorul inten ioneaz s renun e la

ac iunea în anulare; - cauza care antrena nulitatea s fi încetat. Spre exemplu, dac actul era anulabil pentru c , la încheierea lui, cosim mântul uneia dintre p r i fusese viciat prin eroare, el nu va putea fi confirmat decât dup ce partea a ie it de sub imperiul erorii.

Confirmarea tacit poate rezulta fie din executarea, în cuno tin de cauz , a actului anulabil, fie din neinvocarea nulit iirelative în untrul termenului de prescrip ie.

În unele ramuri de drept, cum este dreptul muncii inulitatea abolut poate fi acoperit , prin îndeplinirea ulterioar a condi iei nerespectate ini ial.

Spre exemplu, nulitatea contractului individual de muncdatorat neefectu rii examenului medical, la angajare, poate fi acoperit prin efectuarea ulterioar a acestui examen. În dreptul civil îns , chiar dac ulterior condi ia este

îndeplinit (spre exemplu, se atentific actul de dona ie care fusese încheiat numai sub semn tur privat ), aceasta nu poate avea efecte retroactive. Actul nul absolut nu poate fi “reînviat” prin îndeplinirea ulterioar a condi iilor impuse de lege. În timp ce nulitatea absolut poate fi invocat printr-o ac iune în constatarea nulit ii (deci actul este deja nul, instan adoar constat aceast realitate), ac iunea în nulitate relativ este o ac iune în pronun are (în sensul c instan a decide dac din probele administrate decurge c actul are sau nu valabilitate).

272

Nulitatea absolut Nulitatea relativPoate fi invocat de c tre orice persoaninteresat

Poate fi invocat doar de c trepartea interesat

Este imprescriptibil(poate fi invocatoricând)

Este prescriptibil (poate fi invocat doar înl untrul termenului de prescrip ie extinctiv )

Nu poate fi acoperitprin confirmare

Poate fi acoperit prin confirmare

5.4. Cauzele nulit ii

Nulitatea absolut i nulitatea relativ sunt cauzate de împrejur ri diferite.

Astfel, sunt cauze ce atrag nulitatea absolut a actului juridic civil:

lipsa unei condi ii esen iale a actului juridic, i anume: a) lipsa consim mântului; b) nerespectarea prevederilor privind îngr direa capacit ii

de folosin ;c) nerespectarea principiului specialit ii capacit ii de

folosin de c tre persoanele juridice; d) lipsa obiectului sau caracterul ilicit sau imoral al

acestuia; e) lipsa cauzei, sau caracterul fals, ilicit sau imoral al

acesteia; f) nerespectarea condi iei de form cerut ad validitatem;

încheierea actului juridic civil cu înc lcarea normelor imperative ale legii, ordinii publice sau bunelor moravuri;

273

lipsa sau nevalabilitatea autoriza iei administrative;frauda.

Sunt cauze ce atrag nulitatea relativ a actului juridic civil: existen a unui viciu de consim mânt (eroare, dol, violen sau leziune); lipsa discern mântului unei p r i în momentul încheierii actului juridic civil; lipsa capacit ii de exerci iu (în cazul minorului sub 14 ani i al interzisului judec toresc) sau a capacit ii depline de exerci iu (în cazul actului lezionar încheiat de c tre minorul de 14–18 ani, f r încuviin area ocrotitorului legal sau a autorit ii tutelare); încheierea actului de c tre reprezentantul persoanei juridice în lipsa sau cu dep irea puterilor acordate acestuia;

Spre exemplu, managerul unei companii încheie un contract de vânzare-cump rare a companiei, de i încheierea unui act de o asemenea însemn tate este posibil, potrivit actelor constitutive, numai cu acordul adun rii generale a asocia ilor;

nerespectarea unor incapacit i instituite pentru ocrotirea unor interese individuale, personale (cum este, de exemplu, interdic ia încheierii de contracte de vânzare între so i); .a.

5.5. Efectele nulit ii

Prin efectele nulit ii în elegem consecin ele juridice ale aplic rii sanc iunii nulit ii. Prin defini ie, nulitatea conduce la desfiin area actului juridic (sau numai a clauzelor nule ale acestuia)

274

i a raportului juridic n scut în temeiul s u, în scopul restabilirii legalit ii. De aici decurg urm toarele consecin e:

dac actul juridic nu i-a produs înc efectele, nu i le va mai produce; dac actul juridic a fost deja executat total sau par ial, presta iile ce au fost efectuate în temeiul actului anulat vor fi restituite; acele acte juridice încheiate de p r i cu ter ii în baza unui act juridic nul sau anulabil, acte prin care s-au constituit sau transmis drepturi fa de ter i, vor fi desfiin ate în baza anul rii(nulit ii) actului ini ial.

Ca urmare, putem spune c efectele nulit ii sunt guvernate de trei principii:

- retroactivitatea nulit ii ;- restabilirea situa iei anterioare;- lipsirea de efecte a actului nul.

5.5.1 Principiul retroactivit ii

Potrivit acestui principiu, nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor, ci i pentru trecut. Deci aplicarea principiului retroactivit ii nulit iipresupune înl turarea efectelor actului juridic care s-au produs între momentul încheierii acestuia i momentul anul rii efective a actului. Astfel se ajunge în situa ia în care ar fi fost p r ile dac n-ar fi încheiat actul juridic.

De la principiul retroactivit ii exist i unele excep ii, care apar atunci când acest principiu vine în conflict cu alte principii de drept, sau cu necesitatea protej rii anumitor drepturi. Constituie excep ii de la retroactivitate acele cazuri în care, pentru motive

275

temeinice, efectele care s-au produs între momentul încheierii actului i momentul anul rii sale sunt men inute. În aceste cazuri, nulitatea produce efecte numai pentru viitor, nu i pentru trecut:

- în cazul anul rii unui contract cu executare succesiv ,efectele deja produse în temeiul acestuia se men in.

Spre exemplu, în cazul anul rii unui contract de loca iune, dup ce un timp chiria fusese pl tit i bunul fusese folosit, presta iile nu se vor restitui între p r i (chiria deja pl tit nu se va restitui locatarului i, evident, folosin a bunului nu se va putea restitui locatorului); Tot astfel, în dreptul muncii, nulitatea contractului de munc nu produce efecte retroactive astfel încât cel care a prestat munca în temeiul unui contract nul are totu i dreptul la remunerarea acesteia;

- dac bunul care formeaz obiect al contractului nul este frugifer, fructele culese cu bun -credin de c tre dobânditor nu se vor restitui o dat cu bunul.

Buna-credin presupune necunoa terea de c tre dobânditor a caracterului nul al actului juridic. El a cules fructele crezând cbunul îi apar ine i c actul juridic în temeiul c ruia l-a dobândit (de pild , un contract de vânzare-cump rare sau un testament) este valabil. Pentru a r spl ti buna-credin a dobânditorului, legea prevede c acesta va putea p stra pentru sine fructele culese anterior anul rii; în acest caz, neretroactivitatea efectelor nulit iiare la baz ideea de protec ie a posesorului de bun credin .

Spre exemplu, X a dobândit o suprafa de teren ca mo tenitor al lui Y, desemnat prin testamentul l sat de acesta din urm . Ca proprietar, X a cultivat terenul dobândit i a cules recolta. Dup doi ani, se descoper un nou

testament, datat ulterior primului, prin care Y îl desemneaz

276

drept mo tenitor pe Z. Aceasta însemn c primul testament, prin care X devenea mo tenitor, este nul. Ca urmare, ar decurge c primul testament nu a putut produce nici un efect, iar X nu a fost niciodat proprietar al terenului respectiv. Dac s-ar aplica principiul neretroactivit ii, ar însemna c X trebuie s restituie nu doar terenul, ci irecolta culeas . Dar, prin excep ie, legea îi permite p strarea fructelor culese, afar dac se poate proba reaua-credin a lui X, adic faptul c el avea cuno tin despre existen acelui de al doilea testament. Dreptul de a p stra fructele înceteaz la data cunoa terii cauzei de nulitate (adicînceteaz o dat cu buna-credin ). Recolta culeas dup ce s-a descoperit cel de al doilea testament va trebui restituitde c tre X adev ratului proprietar (lui Z);

- în dreptul familiei: nulitatea c s toriei nu produce efecte retroactive în ceea ce prive te so ul de bun -credin ,sau în ceea ce prive te copiii rezulta i, care î i p streazsitua ia de copii din c s torie.

5.5.2 Principiul repunerii în situa ia anterioar

Acest principiu este o consecin a principiului retroactivit ii efectelor nulit ii. Principiul repunerii în situa ia anterioar (denumit în latinprincipiul restitutio in integrum) este acea regul de drept potrivit c reia tot ce s-a executat în temeiul unui act anulat trebuie restituit, în a a fel încât p r ile raportului juridic s ajung în situa ia în care ar fi fost dac acel act nu s-ar fi încheiat. Excep iile de la principiul repunerii în situa ia anterioarsunt situa iile în care, pentru motive temeinice, presta iile efectuate

277

în temeiul actului anulat nu se restituie, ci se men in, fie total, fie numai în parte.

Spre exemplu, persoanele lipsite de capacitate de exerci iu sau cu capacitate de exerci iu restrâns restituie presta ia pe care au primit-o în temeiul unui act juridic nul, doar în m sura îmbog irii lor, adic numai în m sura în care au profitat de avantaje patrimoniale de pe urma încheierii actului juridic.

5.5.3 Principiul conform c ruia un act nul nu poate produce nici un efect

În limba latin , acest principiu este astfel formulat: quod nullum est nullum producit effectum (“ceea ce este nul produce efecte nule”)

Cea mai important aplica ie a acestui principiu const în anularea actului subsecvent, ca urmare a anul rii celui ini ial. Astfel, dac exist dou acte juridice “înl n uite”, desfiin area primului va atrage i desfiin area celui de al doilea: anularea actului primar atrage i anularea actului subsecvent, ca urmare a leg turii sale cu primul. Aceasta decurge din aceea c ,potrivit unei reguli foarte vechi de drept, “nimeni nu poate transmite un drept pe care nu-l are sau nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însu i”. A adar, tot ceea ce s-a dobândit în temeiul unui act nul, în realitate nu s-a dobândit, a aîncât nu se poate transmite mai departe.

Spre exemplu, dac X i-a donat lui Y un apartament, f r a fi întocmit îns contractul în form autentic , i contractul prin care Y doneaz , mai departe, apartamentul lui Z este nul, chiar dac acesta din urm s-a încheiat în formautentic . Aceasta pentru c , în realitate, dreptul de

278

proprietate asupra apartamentului nu a p r sit nici o clippatrimoniul lui X. Y nedevenind proprietar, nu putea sînstr ineze un bun care nu îi apar inea.

În mod similar, dac este nul actul juridic principal, va fi nul i cel accesoriu. Dac , spre exemplu, contractul de împrumut este anulabil, deoarece s-a încheiat prin vicierea consim mântului uneia dintre p r i, i gajul constituit pentru garantarea împrumutului va fi, de asemenea, anulabil. Soarta contractului accesoriu urmeaz soarta contractului principal.

Numim “subdobânditor” persoana care dobânde te (cump r , prime te cadou, mo tene te etc.) bunul de la dobânditor. Subdobânditorul este ter fa de primul act juridic, în temeiul c ruia bunul a fost pentru prima dat înstr inat.

De la principiul înl tur rii tuturor efectelor actului juridic nul exist îns i unele excep ii, cum ar fi:

acele cazuri în care, de i actul ini ial se anuleaz , actul subsecvent este totu i men inut, în general în scopul ocrotirii bunei-credin e a subdobânditorului.

Astfel, spre exemplu, dac cel declarat mort este în via , se poate cere, oricând, anularea hot rârii prin care s-a declarat moartea. Cel declarat mort poate cere, dup anularea hot rârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat s le înapoieze, decât dac se face dovada c la data dobândirii tia c persoana declarat moart este în via .

De asemenea, ca regul , subdobânditorul de bun -credini cu titlu oneros (cump r torul) unui bun are dreptul de a-l p stra

chiar dac titlul de proprietate al transmi torului (vânz torului) a fost declarat nul sau anulat;

Uneori, actul juridic, de i nul, produce unele efecte indirecte. Este cazul conversiunii actului juridic.

279

În elegem prin conversiunea actului juridic înlocuirea (substituirea) actului juridic nul cu alt act juridic valabil.Manifestarea de voin la încheierea unui act juridic nul poate avea valoare pentru încheierea unui alt act juridic, de aceast datvalabil.

Spre exemplu, manifestarea de voin nul ca vânzare-cump rare, poate valora antecontract de vânzare-cump rare. Ipoteza este urm toarea: între X i Y se încheie un contract de vânzare–cump rare a unui teren. P r ile nu încheie actul în form autentic , ceea ce face ca acesta s fie lovit de nulitate. Totu i, din în elegerea încheiat sub semn turprivat decurge inten ia ferm a p r ilor de a vinde, respectiv de a cump ra. Actul încheiat produce efecte juridice ca antecontract, în sensul c dac una dintre p r inu va accepta s încheie contractul în form autentic , va putea fi obligat la plata de desp gubiri, pentru prejudicierea celeilalte p r i.Tot astfel, dac un mo tenitor vinde un bun care face parte din masa succesoral (din averea mo tenit ), gestul s ureprezint acceptarea tacit a mo tenirii. Chiar daccontractul de vânzare-cump rare este nul, prin încheierea lui mo tenitorul s-a comportat ca un proprietar, de unde decurge f r echivoc faptul c acesta a acceptat mo tenirea, cu toat nulitatea contractului de vânzare. Deci, acest contract nu va produce nici un efect ca act de vânzare-cump rare, dar va produce consecin e ca act de acceptare a mo tenirii (spre exemplu, dup încheiarea lui, “vânz torul” nu va mai putea renun a la mo tenire).

În ipoteza situa iilor de aparen ei în drept, eroarea comun (a tuturor) este considerat c ar permite actului jurdic, chiar nul, s produc efecte.

280

Este cazul înregistr rilor în registrul de stare civil care au fost f cute de o persoan necompetent , dar care a exercitat public atribu ia sa de delegat de stare civil . Acestea sunt considerate valabile, chiar dac persoana respectiv nu avea, în realitate, aceast calitate. Faptul c to i cei prezen i au fost în eroare acoper ,practic, nulitatea. Situa ia este îns cu totul excep ional .

Întreb ri i teste

Creditorul îi comunic debitorului s u: “Dac nu î iexecu i obliga iile contractuale, am s anulez contractul!”. Analiza i afirma ia i explica i ce eroare cuprinde.

Dac locatarul refuz s - i execute obliga ia de plat a chiriei, contractul de loca iune:

a) se anuleaz ;b) expir ;c) este supus rezolu iunii; d) este supus rezilierii.

Explica i no iunea de “caducitate”.

Confirmarea unui act juridic anulabil:a) este un act juridic unilateral b) este un contract; c) poate fi revocat ;d) nu poate fi revocat ;e) poate proveni de la oricare dintre p r i;

281

f) poate proveni numai de la partea ale c rei interese au fost lezate prin încheierea actului anulabil;

g) poate proveni de la orice ter interesat; h) poate proveni numai de la partea care i-a îndeplinit

obliga iile contractuale.

X împrumut de la Y suma de 5.000.000 lei. Pentru garantarea împrumutului, Y constituie un drept de gaj asupra unui inel aflat în proprietatea lui X. Ar ta i:

a) nulitatea contractului de împrumut are vreun efect asupra valabilit ii contractului de gaj;

b) nulitatea contractului de gaj are vreun efect asupra valabilit ii contractului de împrumut;

c) care este principiul efectelor nulit ii care se aplic .

Bibliografie

BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptulcivil român. Subiectele dreptului civilromân, Bucure ti, Casa de Editur i Pres“ ansa” S.R.L., 1994, p. 178 – 196;


C P ÂN , O. Nulitatea actului juridic civil în “Tratat dedrept civil, vol.I, Partea general ”,Bucure ti, Editura Academiei, 1989, p. 212 – 249;


Tratat de drept civil român, vol. I,Bucure ti, Editura ALL, 1996, p. 113 - 124;

BOROI, G. Drept civil. Teoria general , Bucure ti,Editura ALL, 1997, p. 172 – 204;

282

UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea general ,Bucure ti, Editura All – Beck, 1999, p. 160 – 175;

VOICA, I. Capitolul IV – “Actul juridic civil”,sec iunea 5, p. 166 -183, în Drept civil, vol.I,Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, coordonator – R. Dimitriu;

MURE AN, M. Drept civil. Partea general , Cluj – Napoca,Editura Cordial Lex, 1994, p. 191 – 212;

URS, I. ANGHENI, S.


COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti,Editura Lumina Lex, 2000, p. 271 - 296;

STOICA, V. Rezolu iunea i rezilierea contractelorcivile, Bucure ti, Editura ALL, 1997, p. 19 – 35.

283

V. PRESCRIP IA EXTINCTIV

284

PRESCRIP IA EXTINCTIV

1 CONSIDERA II GENERALE

2 DOMENIUL PRESCRIP IEI EXTINCTIVE

3 TERMENELE DE PRESCRIP IE EXTINCTIV

4 CURSUL PRESCRIP IEI EXTINCTIVE

285

1.1. No iune

Dup cum am v zut, una dintre împrejur rile produc toare de efecte juridice independent de voin a omului, este curgerea timpului. În dreptul civil, curgerea timpului poate s produc efecte contrare, în func ie de domeniul i circumstan ele în care se realizeaz :

ea poate produce un efect achizitiv (când duce la dobândirea de drepturi) sau un efect extinctiv (când duce la stingerea unor drepturi).

În prima ipotez , avem de a face cu prescrip ia achizitivsau uzucapiunea, prin care posesorul unui bun imobil poate sdobândeasc dup trecerea unui interval îndelungat de timp dreptul de proprietate asupra bunului respectiv.

În cea de a doua ipotez dreptul la ac iune se poate stinge ca urmare a neexercit rii lui un anumit interval de timp de c tre titular.

Definim prescrip ia extinctiv ca fiind modalitatea de stingere a dreptului la ac iune în sens material ca urmare a neexercit rii lui în termenul prev zut de lege.

Spre exemplu, dac X (creditor) i-a împrumutat lui Y (debitor) o anumit sum de bani, el va putea pretinde restituirea acelei sume începând cu data la care împrumutul a ajuns la scaden i pân la sfâr itul termenului de

CONSIDERA II GENERALE1

286

prescrip ie extinctiv . Dup ce a luat sfâr it acest termen (care este de trei ani în exemplul nostru), creditorul nu va mai putea apela la for a de constrângere a statului pentru a-l sili pe debitor s -i restituie datoria. Cu alte cuvinte, creditorul nu va mai putea ob ine o hot râre judec toreascprin care s se dispun executarea silit a debitorului. Observ m c prescrip ia extinctiv stinge dreptul material la

ac iune al creditorului. Trebuie îns f cut distinc ia între mai multe no iuni învecinate:

- dreptul procesual la ac iune este posibilitatea de a intenta o ac iune în fa a instan elor judec tore ti. Acesta este imprescriptibil, în sensul c , asemeni oric ruicet ean, creditorul are posibilitatea oricând s se adreseze instan elor judec tore ti cu o ac iune;

- dreptul la ac iune în sens material reprezintposibilitatea creditorului – reclamant de a ob ine câ tig de cauz în ac iunea introdus . Acest drept este prescriptibil, în sensul c dac ac iunea este introdusdup expirarea termenului de prescrip ie extinctiv , ea va fi respins de c tre instan ca prescris , f r a se mai trece la judecarea ei pe fond.

A adar, dreptul la ac iune în sens procesual nu trebuie confundat cu dreptul la ac iune în sens material. Primul reprezintposibilitatea reclamantului de a sesiza instan a de judecat , într-o situa ie concret pentru ap rarea unui drept subiectiv înc lcat sau contestat, în timp ce cel de al doilea reprezint posibilitatea ob inerii hot rârii judec tore ti în baza c reia s se poat valorifica dreptul.

Dreptul la ac iune în sens procesual este nelimitat în timp. Ceea ce se prescrie prin prescrip ia extinctiv este numai dreptul la

287

ac iune în sens material, adic posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a valorifica dreptul s u înc lcat sau contestat de c tre un ter ;

- dreptul subiectiv reprezint prerogativa titularului de a pretinde subiectului pasiv s aib o anumit conduit . Ca i dreptul procesual, nici acest drept nu se stinge, ci subzist expir rii termenului de prescrip ie extinctiv . Ca urmare, dup cum am v zut atunci când ne-am ocupat de clasificarea obliga iilor în obliga ii perfecte i obliga ii imperfecte (naturale), dac debitorul î i execut totu i, de bun voie, obliga ia, plata este consideratvalabil . Dreptul subiectiv nu a încetat, doar c i-a pierdut latura sanc ionatorie, adic posibilitatea titularului s u de a-l constrânge pe debitor s execute.

Prescrip ia extinctiv trebuie delimitat de alte institu ii care, de asemenea, presupun curgerea unui anumit interval de timp:

Prescrip ia achizitivÎntr-adev r, de i ambele reprezint sanc iuni de drept civil,

efectul pe care îl produc este opus: prescrip ia achizitiv(uzucapiunea) conduce la dobândirea unui drept, în timp ce prescrip ia extinctiv conduce la pierderea unui drept;

Dec derea Dec derea reprezint acea sanc iune de drept civil ce const

în stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat în termenul prev zut de lege.

Spre exemplu, în caz de ingratitudine din partea donatarului (constând în “delicte, cruzimi i injurii grave”, în formularea Codului civil), donatorul are la dispozi ie un an pentru a revoca dona ia. Dac nu o face înl untrul termenului de dec dere (care, spre deosebire de termenele

288

de prescrip ie extinctiv , nu poate fi nici suspendat, nici întrerupt), el nu o mai poate face; dreptul de revocare a fost pierdut definitiv. Observ m c prescrip ia extinctiv stinge doar dreptul

material la ac iune, în timp ce dec derea stinge însu i dreptul subiectiv;

Termenul extinctivTermenul extinctiv este o modalitate a actului juridic, a

c rei împlinire conduce la stingerea dreptului subiectiv i a obliga iei corelative, spre deosebire de prescrip ia extinctiv care este reglementat prin lege i are ca efect doar stingerea dreptului material la ac iune.

1.2. Justificare

Ne putem pune întrebarea: pentru ce legiuitorul a optat pentru a limita în timp dreptul creditorului de a-l constrânge (prin intermediul instan elor judec tore ti) pe debitor s - i execute obliga ia?

Reglementarea prescrip iei extinctive are mai multe justific ri:

mai întâi prescrip ia extinctiv reprezint o prezum ie a îndeplinirii obliga iei de c tre debitor. Dac creditorul nu a introdus ac iunea împotriva debitorului s u pân la cap tul termenului de prescrip ie extinctiv , cel mai probabil motiv pentru care nu a f cut-o este acela cdebitorul i-a îndeplinit deja obliga ia.

Prescrip ia extinctiv dispenseaz debitorul care i-a îndeplinit obliga ia de sarcina de a p stra la nesfâr it chitan aliberatorie, adic dovada îndeplinirii obliga iei. Ar fi, practic,

289

imposibil s p str m proba scris a îndeplinirii de c tre noi ( i de c tre to i cei pe care i-am mo tenit) a tuturor obliga iilor contractuale, sub pericolul de a fi ac iona i în instan de c tre creditori (sau de c tre urma ii creditorilor)! Prescrip ia extinctiveste cea care pune punct acestei obliga ii, limitând în timp sarcina p str rii chitan elor;

prescrip ia extinctiv reprezint i o sanc iune îndreptat împotriva creditorului neglijent, care nu se preocup de exerci iul drepturilor sale. Pentru asigurarea securit ii circuitului civil, a certitudinii raporturilor juridice, neexercitarea înl untrul unui interval de timp a dreptului la ac iune este sanc ionatde lege prin pierderea acestui drept.

În circuitul civil, creditorul din cadrul unui raport juridic este (sau poate deveni) debitor în alt raport juridic. A nu- ivalorifica crean ele poate fi prejudiciabil pentru propriii lui creditori, astfel încât ac ionarea rapid , în instan , a r u-platnicilor este în interesul tuturor subiectelor de drept, al tuturor participan ilor la circuitul civil.

1.3. Reglementare

În prezent, prescrip ia extinctiv cunoa te în dreptul nostru o reglementare general , cuprins în Codul civil i în Decretul nr. 167/1958, precum i numeroase reglement ri speciale, derogatorii. Ne afl m, prin aceasta, în perimetrul aplic riiprincipiului de interpretare “legea special derog de la legea general ”, în sensul c , dac pentru introducerea unei anumite ac iuni se prevede un termen special de prescrip ie, atunci acest termen trebuie aplicat, nu cel prev zut în reglementarea general .

290

De i se are în vedere modificarea actelor normative care guverneaz prescrip ia extinctiv , principiile func ion rii acesteia imecanismele ei nu se vor schimba, astfel încât însu irea lor va fi util , indiferent de eventualele modific ri legislative.

În sfâr it, trebuie ar tat c în dreptul românesc, ca i, în general, în dreptul Europei continentale, prescrip ia extinctiv este reglementat i analizat ca institu ie de drept substan ial (material), spre deosebire de dreptul anglo-saxon, unde prescrip ia este considerat o chestiune pur procedural .

1.4. Efecte

Efectul principal al prescrip iei extinctive îl constituie stingerea dreptului material la ac iune. Al turi de acesta, trebuie semnalate alte dou efecte, cu caracter subsidiar:

o dat cu stingerea dreptului la ac iune privind un drept principal se stinge i dreptul la ac iune privind drepturile accesorii.

Spre exemplu, dac pentru garantarea unei crean e s-a constituit un drept de ipotec , neexercitarea înl untrul termenului de prescrip ie extinctiv a dreptului de creanva atrage stingerea posibilit ii de executare a ipotecii. DacX (creditor) i-a împrumutat lui Y (debitor) o sum de bani ia constituit un drept de ipotec asupra unui imobil aflat în proprietatea lui Y, dreptul de ipotec va urma soarta dreptului principal. Cu alte cuvinte, dac la scaden Y nu restituie suma datorat , X va avea la dispozi ie trei ani pentru a pretinde executarea obliga iei. Dac Y nu execut ,X va putea vinde imobilul la licita ie public , acoperindu- idin pre ul ob inut crean a. Dar dac X las s treac cei trei

291

ani f r a- i valorifica dreptul la ac iune, nu va mai putea valorifica nici ipoteca, deoarece aceasta nu are o existende sine-st t toare, ci depinde de existen a dreptului principal.

în cazul în care un debitor este obligat la presta ii succesive, dreptul la ac iune se raporteaz la fiecare astfel de presta ie, indiferent de izvorul obliga iei.

Spre exemplu, dac un locatar nu pl te te chiria datorat în temeiul contractului de loca iune (de închiriere), locatorul va avea la dispozi ie trei ani pentru a introduce ac iunea în instan , în vederea valorific rii crean ei. Pentru fiecare chirie neachitat începe s curg un nou termen de prescrip ie extinctiv , astfel încât, dac presupunem c în contract s-a prev zut obligativitatea pl ii lunare a chiriei, itimp de trei ani i jum tate nu s-a pl tit nimic, locatorul va putea valorifica, prin apel la for a de constrângere a statului, chiria datorat de chiria începând cu luna a VII-a.

292

Nu toate drepturile materiale la ac iune sunt prescriptibile extinctiv.

În determinarea domeniului prescrip iei extinctive este aplicabil urm torul principiu: drepturile patrimoniale sunt prescriptibile extinctiv, iar drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv.

De la acest principiu exist dou seturi de excep ii:a) Drepturi care, de i patrimoniale, sunt imprescriptibile

extinctiv.Din aceast categorie fac parte majoritatea ac iunilor prin

care se ocrotesc drepturi reale principale:- ac iunea în revendicare imobiliar i mobiliar

întemeiat pe dreptul de proprietate public sau privat ;- ac iunea de partaj (succesoral sau între so i); - ac iunile prin care se urm re te ap rarea unor

dezmembr minte ale dreptului de proprietate Drepturile de crean sunt, ca regul , prescriptibile. Totu i,

i aici întâlnim unele excep ii, cum sunt: - ac iunea în restituirea depunerilor la Casa de Economii

i Consemna iuni. Asfel, sumele depuse în depozit la C.E.C. pot fi oricând solicitate la restituire. Aceste sume privesc nu numai depunerile, ci i dobânzile i

DOMENIUL PRESCRIP IEI EXTINCTIVE2

293

câ tigurile, toate ac iunile referitoare la acestea fiind imprescriptibile;

- unele ac iuni din domeniul asigur rilor (exist unele prime de asigurare care pot fi solicitate oricând).

b) Drepturi care, de i nepatrimoniale, sunt prescriptibile extinctiv.

Drepturile nepatrimoniale, fiind legate de persoana, via a iimaginea titularului nu sunt, ca principiu, prescriptibile.

Unele excep ii întâlnim totu i în domeniul unor ac iuni din domeniul dreptului familiei, cum ar fi ac iunea în t gada paternit ii sau ac iunea în stabilirea paternit ii. Legea prevede prescriptibilitatea acestor ac iuni (posibilitatea introducerii ei numai înl untrul unui anumit inerval de timp) cu scopul ocrotirii intereselor minorului.

i ac iunea în nulitatea relativ a actului juridic este prescriptibil sub aspect extinctiv. A adar, ac iunea în declararea nulit ii absolute este o ac iune imprescriptibil extinctiv, în timp ce ac iunea în declararea nulit ii relative este o ac iune prescriptibil sub aspect extinctiv. i într-un caz i în cel lalt, ac iunea în restituirea pl ilor f cute în temeiul actului nul sau anulabil are un caracter patrimonial, fiind întotdeauna prescriptibil .

294

Termenul de prescrip ie extinctiv reprezint intervalul de timp stabilit de lege înl untrul c ruia trebuie exercitat dreptul la ac iune în sens material sub sanc iunea pierderii acelui drept.

Termenul de prescrip ie începe, a adar, s curg la data na terii dreptului material la ac iune pe care tinde s îl sting . El este întotdeauna prev zut de lege; p r ile nu pot nici sprelungeasc , nici s scurteze termenul de prescrip ie extinctiv ,prin manifestarea lor de voin .

Durata termenelor de prescrip ie extinctiv depinde de natura dreptului prescriptibil.

Termenul general de prescrip ie este în prezent de 3 ani.În Codul civil, termenul general de prescrip ie extinctiv era

corelat cu termenul general de prescrip ie achizitiv , ambele fiind de 30 de ani. Dar, prin Decretul nr. 157/1958, toate termenele de prescrip ie mai mari de 3 ani au fost reduse la aceast durat . Ca atare, în prezent, singurul termen general de prescrip ie este de 3 ani.

De la termenul general de prescrip ie exist i numeroase termene derogatorii, termene speciale prev zute de legi aplicabile unor anumite domenii ale vie ii sociale (Codul familiei, Legea nr. 31/1990 privind societ ile comerciale, Legea nr. 11/1991 pentru combaterea concuren ei neloiale etc.) sau chiar de Codul civil.

TERMENELE DE PRESCRIP IEEXTINCTIV3

295

Cu titlu de exemplu, iat câteva dintre termenele speciale de prescrip ie extinctiv :

- termenul de 6 luni, aplicabil cererii în anularea c s toriei;

- termenul de 6 luni, aplicabil cererii în t gada paternit ii copilului din c s torie;

- termenul de 6 luni, aplicabil ac iunii în anularea c s toriei încheiate prin vicierea consim mântului;

- termenul de 1 an, aplicabil cererii în stabilirea paternit ii copilului din afara c s toriei;

- termenul de 2 ani, ce se aplic dreptului la ac iune privind reporturile care izvor sc din asigurare;

- termenul de 6 luni, aplicabil cererii în r spundere pentru viciile ascunse f r viclenie (se au în vedere acele neconformit i ale bunului care nu au fost ascunse cu scopul inducerii în eroare a celeilalte p r i). Dac viciul este ascuns cu viclenie, termenul aplicabil este cel general de 3 ani.

Spre exemplu, dac vânz torul unui autoturism ascunde sub vopsea rugina caroseriei acestuia, cump r torul va avea la dispozi ie termenul general de prescrip ie pentru a introduce ac iune în desp gubiri. - termenul de 60 de zile, aplicabil pentru sumele de bani

încasate din vânzarea biletelor pentru spectacolele care nu au mai avut loc;

- termenul de 6 luni, aplicabil dreptului de op iune succesoral . Mo tenitorul legal sau desemnat prin testament, al unei averi succesorale are la dispozi ie 6 luni pentru a- i exprima op iunea: accept sau nu succesiunea;

296

- termenul de 30 de zile pentru sesizarea instan ei în vederea anularii actului administrativ pretins ilegal;

- termenul de 3 ani prev zut de Legea nr. 31/1990 privind societ ile comerciale, pentru restituirea dividendelor pl tite cu înc lcarea prevederilor legale etc.

297

4.1. Începutul prescrip iei extinctive

Prescrip ia extinctiv tinde s sting , dup cum am v zut, dreptul material la ac iune. Ca urmare, ea se na te deodat cu acesta, adic din momentul în care titularul este îndrituit a apela la instan ele judec tore ti pentru a ob ine constrângerea debitorului de a- i executa obliga ia.

Pentru a calcula momentul în care prescrip ia se împline te, trebuie s analiz m momentul în care aceasta începe. În fiecare caz în parte vom porni de la determinarea momentului na terii dreptului material la ac iune.

S vedem cum se aplic aceast regul în câteva ipoteze particulare.

Ipoteza dreptului subiectiv civil pur i simplu. În obliga iile care urmeaz s se execute la cererea

creditorului, precum i în acelea al c ror termen nu este stabilit, prescrip ia începe s curg de la data na terii raportului de drept.

Aceast reglementare poate crea îns unele dificult i în practic .

S lu m exemplul urm tor: X i-a împrumutat lui Y o sumde bani f r s precizeze termenul pân la care ei vor trebui înapoia i. Neprecizarea termenului face ca prescrip ia extinctiv s înceap s curg înc din momentul încheierii contractului. Ca urmare, dac X îi pretinde lui Y pentru

CURSUL PRESCRIP IEI EXTINCTIVE4

298

prima oar înapoierea banilor, dup ce au trecut mai mult de trei ani de la data încheierii contractului de împrumut, prin aplicarea reglement rii de mai sus ar decurge c dreptul la ac iune este deja prescris. În consecin , obliga ia lui Y nu se va mai putea executa decât de bun voie, X nemaiavând posibilitatea de constrângere. Când s-a n scut de fapt dreptul la ac iune? Chiar din momentul în care s-a încheiat contractul de împrumut? Unii autori consider c dreptul la ac iune se na te în momentul în care X îi pretinde lui Y pentru prima datrestituirea banilor, iar acesta din urm refuz . Nu am putea îns considera c prescrip ia extinctiv începe s curg de-abia de la acea dat , deoarece în felul acesta creditorul ar putea determina chiar el, prin propria sa voin , începutul prescrip iei, ceea ce nu a fost în inten ia legiuitorului;

Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o condi ie suspensiv .

În aceast ipotez , prescrip ia începe s curg de la data împlinirii termenului sau realiz rii condi iei.

Spre exemplu, prescrip ia extinctiv a dreptului de a pretinde restituirea sumei împrumutate curge de la data împlinirii termenului pentru care s-a contractat împrumutul. Dac X i-a împrumutat lui Y 100.000 lei precizând c Y are obliga ia de a-i restitui pân la data de 1 februarie 2001, înseamn c termenul de prescrip ie va curge începând cu data de 1 februarie 2001 i pân la data de 30 ianuarie 2004. Ipoteza este mai simpl decât cea în care termenul de restituire nu s-a precizat;

299

Ipoteza r spunderii civile delictuale. În cazul ac iunii în r spundere pentru paguba cauzat prin

fapt ilicit , prescrip ia începe s curg de la data când p gubitul a cunoscut sau trebuia ori putea s cunoasc paguba i pe cel care r spunde de ea.

Legea asimileaz acestei ipoteze i ac iunea în restituirea îmbog irii f r just temei. A adar, dac o persoan este prejudiciat prescrip ia extinctiv nu va începe la data producerii prejudiciului, ci abia la data cunoa terii acestuia i a autorului faptei ilicite care l-a determinat.

În justificarea acestei reglement ri ne amintim de faptul cprescrip ia extinctiv urm re te sanc ionarea creditorului neglijent. Dac nici el nu cunoa te înc prejudiciul sau autorul faptei prejudiciabile, func ia sanc ionatorie a prescrip iei nu î i g se te motiva ie.

Spre exemplu, dac un automobil este avariat în parcare, prescrip ia dreptului la ac iune împotriva autorului faptei ilicite prin care s-a produs prejudiciul va începe s curgnumai la momentul în care proprietarul va lua la cuno tinde prejudiciul produs i va afla cine este vinovat;

Ipoteza r spunderii pentru viciile lucrului, lucr rii sau construc iei.

În cazul r spunderii pentru viciile unui lucru, ale unei lucr ri sau ale unei construc ii, prescrip ia extinctiv începe scurg de la data descoperirii viciilor, îns cel mai târziu de la împlinirea termenului de garan ie pentru aceste vicii.

Aceast reglementare are în vedere acele lipsuri ori defecte de calitate, de natur s împiedice întrebuin area lucrului, lucr rii sau construc iei conform destina iei lor ori s mic oreze într-o

300

m sur apreciabil folosin a acestora. Nu sunt avute în vedere, a adar, viciile de consim mânt.

Avem de a face cu dou momente alternative de la care poat s înceap prescrip ia extinctiv : pe de o parte, un moment subiectiv (data descoperirii viciilor) i, pe de alt parte, un moment obiectiv (data expir rii termenului de garan ie, care este de 1 an pentru viciile ascunse ale lucrului sau lucr rii i de 3 ani pentru viciile construc iei).

Dac viciile nu sunt descoperite pân la sfâr itul termenului de garan ie, atunci prescrip ia începe s curg automat de la data sfâr itului termenului de garan ie.

4.2. Suspendarea prescrip iei extinctive

Prescrip ia nu curge împotriva celui ce se afl în imposibilitate de a ac iona.

Cum am v zut, prescrip ia are o func ie sanc ionatorie. Or, dac titularul dreptului la ac iune nu are posibilitatea de a introduce ac iunea respectiv , nici func ia sanc ionatorie nu se poate exercita. De aceea, suspendarea a fost considerat “o perioad de stagnare, în care prescrip ia doarme”.

Suspendarea se define te a adar ca fiind oprirea de drept a curgerii termenului de prescrip ie pe durata unor situa ii limitativ prev zute de lege, urmând ca la încetarea acelor situa ii prescrip ia s curg de unde r m sese.

Ca i întreruperea, suspendarea este o institu ie specificprescrip iei extinctive. Ea nu se întâlne te în reglementarea nici unei alte categorii juridice care presupune curgerea unei perioade de timp (prescrip ia achizitiv sau termenul de dec dere).

301

Potrivit Decretului nr. 167/1958, cursul prescrip iei se suspend :

a) cât timp cel împotriva c ruia ea curge este împiedicat de un caz de for major s fac acte de întrerupere.

Cazul de for major reprezint un eveniment imprevizibil i de neevitat, cum ar fi o inunda ie, un incendiu, un cutremur de

p mânt etc. Pentru a constitui cauz de suspendare, for a majortrebuie s îl împiedice efectiv pe titularul dreptului la ac iune sformuleze cererea de chemare în judecat .;

b) pe timpul cât creditorul sau debitorul fac parte din for ele armate ale României, iar acestea sunt puse pe picior de r zboi.

Aceast cauz de suspendare îl poate privi fie pe creditor, fie pe debitor, fie pe ambii, dar nu este suficient simpla participare la for ele armate ale rii (spre exemplu, satisfacerea stagiului militar), ci este necesar ca acestea s fie pe picior de r zboi;

c) pân la rezolvarea reclama iei administrative f cute de cel îndrept it cu privire la desp gubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prest riservicii, de po t i telecomunica ii.

Reclama ia administrativ trebuie s îndeplineasc ,cumulativ, dou cerin e: s aib ca obiect desp gubiri i restituiri întemeiate pe un contract de transport sau de prestare a serviciilor de po t i telecomunica ii i s nu treac mai mult de 3 luni de la înregistrarea reclama iei. Dac r spunsul la reclama ia administrativ este dat înainte de împlinirea termenului de 3 luni, prescrip ia este suspendat numai pân la data primirii r spunsului;

d) cât timp socotelile nu au fost date i aprobate, prescrip ia nu curge: - între p rin i, tutori i cei care sunt sub ocrotirea lor,

302

- între reprezentan i i cei pe care îi reprezint ,- între cei care administreaz bunuri i cei ale c ror

bunuri sunt administrate; e) împotriva celor lipsi i de capacitate de exerci iu, pân

nu au reprezentant legal; f) împotriva celui cu capacitate de exerci iu restrâns , cât

timp nu are cine s -i încuviin eze actele; g) între so i pe durata c s toriei. Observ m c unele cauze de suspendare au caracter juridic,

în timp ce altele au caracter moral. Efectul suspend rii const în aceea c , dup încetarea

acesteia, prescrip ia î i reia cursul, socotindu-se i timpul scurs înainte de suspendare.

Deci perioada anterioar cauzei, suspendarea, nu produce nici un efect juridic. Pe durata cauzei de suspendare efectul constîn oprirea cursului prescrip iei, deci durata cauzei de suspendare nu intr în calculul termenului de prescrip ie.

Legea prevede totu i un efect special al suspend rii, ar tând c prescrip ia nu se va împlini înainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la data încet rii cauzei de suspendare. Fac excep ie prescrip iile mai scurte de 6 luni, care nu se vor împlini decât dupexpirarea unui termen de o lun de la suspendare.

Aceast reglementare î i g se te justificarea în aceea c ,dup încetarea cauzei de suspendare, titularul dreptului la ac iune are totu i nevoie de un anumit interval de timp pentru a “reintra în normal”, legea asigurându-i un interval de timp suficient pentru a- iexercita dreptul.

303

4.3. Întreruperea prescrip iei extinctive

Întreruperea prescrip iei extinctive reprezint înl turarea prescrip iei scurse înainte de apari ia unei cauze interuptive iînceperea unei alte prescrip ii extinctive.

Cauzele de întrerupere reprezint tocmai situa iile în care justific rile prescrip iei extinctive, cu care am început analiza acestei institu ii, nu se reg sesc. Întreruperea prescrip iei extinctive intervine fie în situa ia încet rii st rii de pasivitate a titularului dreptului, fie în cea a abandon rii împotrivirii fa de titularul dreptului.

Decretul nr. 167/1958 prevede c prescrip ia extinctiv se întrerupe:

prin recunoa terea dreptului a c rui ac iune se prescrie f cut de cel în folosul c ruia curge prescrip ia.

Recunoa terea dreptului trebuie s fie neechivoc , f r a fi îns necesar din partea debitorului îndeplinirea vreunei formalit iprestabilite, fiind suficient o scrisoare, o cerere, o declara ie - ca recunoa teri exprese - sau o recunoa tere tacit cum ar fi plata dobânzilor rezultate din datoria scadent .

Spre exemplu, dac debitorul îi scrie o scrisoare creditorului în care men ioneaz în treac t: “iar în ceea ce prive te suma de 2.000.000 lei pe care i-o datorez, te rog s m mai p suie ti pu in”, aceast scrisoare poate fi utilizat de c tre creditor ca prob a faptului c prescrip ia s-a întrerupt. Deci creditorul va avea la dispozi ie trei ani pentru a introduce ac iune împotriva debitorului s u, socoti i nu de la data la care datoria a devenit scadent , ci de la data la care a primit aceast scrisoare.

304

prin introducerea unei cereri de chemare în judecat ori de arbitrare, chiar dac cererea a fost introdus la o instan judec toreasc necompetent .

Este necesar ca cererea s se refere expres la acea datorie a debitorului i s îndeplineasc condi iile minime stabilite de lege pentru cererile de chemare în judecat , mai pu in aceea de a fi introdus la instan a competent teritorial sau material.

Spre exemplu, dac ac iunea era de competen a judec toriei i a fost introdus la tribunal sau dac era de competen a

instan ei de la domiciliul pârâtului i a fost introdus la instan a în circumscrip ia c reia î i are domiciliul reclamantul, ea va fi respins pe motiv de instannecompetent , dar va avea ca efect întruperea prescrip iei extinctive.

printr-un act încep tor de executare. Acesta reprezint ,cu atât mai mult, recunoa terea datoriei de c tre debitor.

Într-adev r, am v zut c prescrip ia extinctiv este, pe de o parte, o prezum ie c debitorul i-a îndeplinit obliga ia i, pe de altparte, o sanc iune îndreptat împotriva creditorului neglijent. Or, dac intervine o recunoa tere a datoriei, înseamn c prezum ia de îndeplinire a acesteia este r sturnat , iar dac titularul dreptului a introdus o cerere de chemare în judecat , înseamn c acesta nu este neglijent, iar sanc ionarea lui nu se justific . Acestea sunt motivele pentru care, dac intervine vreuna dintre situa iile de mai sus, prescrip ia se întrerupe, adic timpul care s-a scurs deja nu se mai ia în calcul i un nou termen este început. Timpul scurs de la momentul începerii cursului prescrip iei i pân la na terea cauzei de întrerupere se înl tur , nu se ia în

calculul termenului de prescrip ie Dup încetarea cauzei de

305

întrerupere începe s curg o nou prescrip ie. Ea are aceea idurat , putând fi la rândul ei întrerupt sau suspendat în condi iile legii.

4.4. Repunerea în termen

Suspendarea i întreruperea prescrip iei extinctive au loc în situa ia în care intervin anumite împrejur ri pe parcursul curgerii termenului de prescrip ie care, fie îl împiedic , în mod obiectiv, pe titularul dreptului s ac ioneze, fie înl tur justific rile prescrip iei extinctive.

Dar, dup ce termenul de prescrip ie s-a împlinit deja, mai exist înc o posibilitate de valorificare a dreptului material la ac iune: instan a poate s dispun repunerea în termenul de prescrip ie extinctiv . Pentru aceasta trebuie îndeplinite urm toarele condi ii:

- s se fi depus o cerere de repunere în termen dup cel mult o lun de la încetarea împrejur rilor din cauza c rora s-a dep it termenul de prescrip ie;

- cauzele pentru care termenul de prescrip ie a fost dep it s fie temeinic justificate.

Legea nu prevede, concret, care sunt motivele pentru care se poate dispune repunerea în termen, l sând astfel instan ei de judecat deplina putere de apreciere a acelor împrejur ri invocate de titularul dreptului. Cu titlu de exepmlu, trebuie ar tat c în practica judec toreasc s-au statuat ca fiind cauze justificate pentru repunerea în termen:

- spitalizarea repetat ori îndelungat ;

306

- stabilirea domiciliului în str in tate i imposibilitatea revenirii în ar ;

- executarea unei pedepse privative de libertate; - existen a unor împrejur ri speciale în care s-a g sit

mo tenitorul (era stabilit în str in tate), care l-au împiedicat s afle despre deschiderea unei succesiuni la care era îndrept it .a.

Dimpotriv , s-a considerat c nu justific repunerea în termenul de prescrip ie:

- eroarea de drept invocat de titularul dreptului de ac iune;

- absen a sau aglomerarea cu probleme a conduc torului persoanei juridice sau a consilierului juridic .a.

Cererea de repunere în termen se solu ioneaz printr-o hot râre judec toreasc temeinic motivat i poate fi atacat la instan a superioar de c tre partea interesat (de exemplu, de c tredebitor, care are interesul prescrierii dreptului creditorului s u).

Repunerea în termenul de prescrip ie are ca principal efect faptul c prescrip ia este socotit neîmplinit , de i termenul a expirat. Ca urmare, ac iunea introdus de c tre titularul dreptului nu va mai fi respins ca fiind prescris . Trebuie observat c repunerea în termen se deosebe te de institu iile suspend rii i întreruperii prin urm toarele:

- nu opereaz de drept, ci este decis de c tre instan ajudec toreasc ;

- nu intervine în situa ii enumerate expres de lege, ci poate interveni în orice împrejurare pe care instan a o consider un obstacol în exerci iul dreptului material la ac iune;

307

- poate interveni numai dup ce termenul de prescrip ie s-a împlinit, spre deosebire de suspendare sau întrerupere, care pot interveni numai dac termenul de prescrip ie nu s-a împlinit.

În sfâr it, trebuie ar tat c institu ia repunerii în termen este considerat de c tre unii autori, în condi iile actuale, ca fiind profund criticabil , deoarece aduce atingere caracterului imperativ al normelor care reglementeaz în general prescrip ia, introducând o bre de subiectivism într-o materie altminteri caracterizat prin precizie i rigoare.

4.5. Împlinirea prescrip iei extinctive

Împlinirea prescrip iei înseamn determinarea momentului la care expir termenul de prescrip ie extinctiv . Când termenul de prescrip ie este stabilit pe ani i luni, are loc în ziua corespunz toare din ultimul an sau ultima lun ; dac ultima lun nu are o zi corespunz toare, termenul se socote te împlinit în ultima zi a acestei luni.

Spre exemplu, termenul de ase luni care a început pe data de 31 martie 2001 se va sfâr i pe data de 30 septembrie 2001.

Dup cum prevede Codul civil, prescrip ia nu se socote te câ tigat decât dup împlinirea celei dup urm zile a termenului stabilit. Ziua în care începe prescrip ia nu intr în calcul, iar ziua în care se împline te prescrip ia intr în calcul. În plus, Codul civil stabile te c : „ziua se împarte în 24 de ore. Ea începe la miezul nop ii i se fine te la miezul nop ii urm toare”.

308

Întreb ri i teste

Dup împlinirea termenului de prescrip ie extinctiv :a) obliga ia nu se mai poate îndeplini; b) dreptul nu mai poate fi valorificat în instan de c tre

debitor; c) executarea obliga iei se consider plat nedatorat ;d) debitorul poate cere restituirea pl ii efectuate; e) plata f cut de bun voie de c tre debitor este valabil .

Efectul întreruperii prescrip iei extinctive const în: a) înl turarea definitiv a posibilit ii invoc rii

prescrip iei; b) curgerea unui nou termen de prescrip ie, dup încetarea

cauzei de întrerupere; c) suspendarea prescrip iei;d) continuarea prescrip iei întrerupte, dup încetarea cauzei

de întrerupere.

Recunoa terea datoriei de c tre debitor: a) suspend cursul prescrip iei extinctive; b) întrerupe cursul prescrip iei extinctive; c) anuleaz cursul prescrip iei extinctive.

Cauzele de for major :a) suspend cursul prescrip iei extinctive; b) întrerup cursul prescrip iei extinctive; c) anuleaz cursul prescrip iei extinctive.

309

Legea enumer expres: a) cazurile de suspendare a prescrip iei extinctive; b) cazurile de întrerupere a prescrip iei extinctive; c) cazurile de repunere în termen.

Institu ia prescrip iei extinctive este reglementat de c tre legiuitor:

a) în beneficiul debitorului; b) în beneficiul creditorului; c) în beneficiul ter ilor.

Repunerea în termen: a) opereaz de drept; b) opereaz numai dac termenul de prescrip ie nu s-a

împlinit; c) opereaz în temeiul hot rârii instan ei.

Cererea de repunere în termen poate fi introdus :a) de c tre debitor; b) de c tre creditor; c) de c tre orice persoan interesat .

X face o dona ie funda iei umanitare Y, în valoare de … lei. Dup doi ani de la încheierea contractului de dona ie, X descoper c , în realitate, donatarul nu este funda ia cu care credea c a contractat, ci o alt persoan juridic , cu o denumire asem n toare. Solicit instan ei anularea contractului de dona ie irestituirea sumei donate. Preciza i:

a) Care este temeiul în care solicit X anularea contractului?

310

b) Ac iunea în anularea contractului are un obiect patrimonial sau nepatrimonial?

c) Ac iunea în anularea contractului este prescriptibil ?Dac da, care este momentul din care începe s curgtermenul de prescrip ie?

d) Ac iunea în restituirea sumei donate are un obiect patrimonial sau nepatrimonial?

e) Ac iunea în restituirea sumei donate este prescriptibil ?Dac da, care este momentul din care începe s curgtermenul de prescrip ie?

Între X i Y s-a încheiat la data de 5 februarie 2000 un contract de închiriere pentru un termen de 8 luni. Prima chirie lunar trebuia pl tit la data de 29 februarie 2000. Chiria ul Y nu a pl tit nici acea chirie i nici pe cele ulterioare lunare. Ar ta i:

a) Termenul de 8 luni este termen de prescrip ie extinctivsau termen extinctiv? Ar ta i care sunt deosebirile dintre acestea.

b) Cum se calculeaz termenul de prescrip ie extinctiv în cazul obliga iilor constând în presta ii succesive?

c) Când începe s curg termenul de prescrip ie a dreptului la ac iune a lui X?

d) Când se prescrie dreptul lui X de a ac iona în instanîmpotriva chiria ului r u-platnic?

Actul de renun are la beneficiul prescrip iei: a) are caracter unilateral; b) are caracter bilateral; c) poate proveni de la creditor; d) poate proveni de la debitor;

311

e) poate proveni de la un ter ;f) poate fi tacit, constând în executarea de bun voie a

obliga iei de c tre debitor, de i prescrip ia s-a împlinit; g) poate fi tacit, constând în introducerea ac iunii de c tre

creditor, de i prescrip ia s-a împlinit.

X i-a vândut lui Y o pereche de cai la data de 2.06.1995. La data de 7.10.1995 i, respectiv, 12.10.1995, caii decedeaz , iar medicul veterinar apreciaz c decesul s-a datorat unei boli contractate anterior încheierii contractului de vânzare-cump rare.

Y introduce ac iune, la data de 6.09. 1998, împotriva vânz torului, solicitând restituirea pre ului pl tit pentru cai. X se ap r ar tând c :

- ac iunea introdus de reclamant este prescris , deoarece au trecut mai mult de trei ani de la data încheierii contractului de vânzare-cump rare;

- chiar dac ac iunea ar fi admisibil sub aspect extinctiv, ea trebuie respins deoarece pârâtul nu a avut cuno tinde boala de care sufereau caii.

Ce va hot rî instan a?

X a cump rat de la Y un teren la data de 3.08.1996. La data de 5.11.2000, Z introduce o ac iune în revendicarea terenului, aducând acte doveditoare ale dreptului s u de proprietate asupra terenului. X se ap r ar tând c ac iunea introdus de Z este prescris , deoarece au trecut mai mult de trei ani de la încheierea contractului.

Ce va hot rî instan a?

312

X l-a chemat în judecat pentru a solicita, fie reducerea la jum tate a pre ului convenit prin contractul de vânzare-cump rare a unui autoturism, încheiat cu Y la data de 2.04.1992, fie rezolu iunea contractului. În motivarea cererii sale, reclamantul (X) arat c , la aproximativ 60 de zile de la cump rareaautoturismului, au ap rut o serie de defec iuni grave în func ionarea acestuia care, de i existau în momentul încheierii contractului, nu au putut fi cunoscute de c tre reclamant, constituind vicii ascunse de c tre vânz tor (Y).

Instan a a respins ac iunea ca prescris , deoarece, fiind introdus la data de 7.05.1995, au trecut mai mult de trei ani de la data încheierii contractului. Cum aprecia i decizia instan ei?

Ac iunea în rezolu iunea contractului este admisibil ?

Bibliografie

BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptulcivil român. Subiectele dreptului civilromân, Bucure ti, Casa de Editur i Pres“ ansa”, S.R.L 1994, p. 197 – 252;

URS, I. ANGHENI, S.




MURE AN, M. Drept civil. Partea general ,Cluj – Napoca, Editura Cordial Lex, 1994,p. 242 – 282;

313

COSMOVICI, P. “Prescrip ia extinctiv ”, în Tratat de dreptcivil, vol.I, Partea general , Bucure ti, Editura Academiei, 1989, p.18 – 28;


CORBEANU, M. Capitolul V – “Prescrip ia extinctiv ”,p. 183 – 203 în Drept civil, vol. I,Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, coordonator – R Dimitriu

COJOCARU, A. Drept civil. Partea general , Bucure ti, Editura Lumina Lex, 2000, p. 297 – 345;

ZL TESCU, V. D. Considera ii în leg tur cu institu iaprescrip iei, în revista “Dreptul”nr. 2/1999, p. 15 – 22;

BELIGR DEANU, . Modul în care urmeaz a fi interpretate –în prezent – dispozi iile art. 3 alin. 1 i art.4 din Decretul nr. 167/1958 privitor laprescrip ia extinctiv , în revista “Dreptul” nr. 7/1993, p. 48 – 52;

NICOLAE, M. Repunerea în termenul de prescrip ie, în revista “Dreptul”, nr. 11/1999, p. 46 – 63.

drept civil

Law