INSTITUTII DE DREPT CIVIL

DREPT CIVIL – anul I I. Actul juridic civil 1. Clasificarea actelor juridice civile; 2. Condiţiile actului juridic civil; 3. Efectele actului juridic civil; 4. Nulitatea actului juridic civil;5. Aplicarea legii civile in timp.

II. Prescripţia extinctivă: domeniul şi cursul prescripţiei extinctive. 1. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor patrimoniale; 2. Domeniul prescripţiei extinctive în cadrul drepturilor nepatrimoniale; 3. Unele probleme speciale privind domeniul prescripţiei extinctive; 4. Începutul, suspendarea şi întreruperea prescripţiei extinctive; 5. Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă.

DREPT CIVIL - anul II I. Drepturile reale principale 1. Dreptul de proprietate. Noţiuni generale (definiţie, caractere juridice, conţinut, limite, clasificare). Proprietate publică. Proprietatea privată; 2. Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate; 3. Apărarea dreptului de proprietate prin acţiunea în revendicare; 4. Uzucapiunea ca mod de dobândire a drepturilor reale.

II. Obligaţiile 1. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice; 2. Faptul juridic licit ca izvor de obligaţii; 3. Efectele obligaţiilor. Executarea directă (în natură) şi indirectă (prin echivalent) a obligaţiilor.

DREPT CIVIL – anul III I. Contracte speciale 1. Contractul de vânzare-cumpărare; 2. Contractul de donaţie; 3. Contractul de locaţiune (dreptul comun); 4. Contractul de mandat.

II. Succesiuni 1. Devoluţiunea legală a moştenirii (mai puţin drepturile statului asupra succesiunii vacante); 2. Rezerva succesorală;

3. Dreptul de opţiune succesorală

1

DREPT CIVIL – anul I

I. Actul juridic civil

Definitie - Manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un raport juridic concret - reprezinta actul juridic civil.Sensurile expresiei “act juridic civil”Intr-un prim sens, actul juridic civil - deasemneaza tocmai manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile - pentru acest sens se utilizeaza formula negotium juris - adica operatiune juridica. d5s17sgIn al doilea sens - se desemneaza inscrisul constatator al manifestarii de vointa, adica suportul material. Pentru acest al doilea sens, se foloseste formula de instrumentum probationis (adica inscrisul autentic sau sub semnatura privata).Clasificarea actelor juridice civile1. Dupa numarul partilor: - unilaterale- bilaterale- multilaterale a) UnilateraleEste act juridic unilateral cel care rezulta dintr-o singura vointa - exemplu testamentul, acceptarea succesiunii, renuntarea la o mostenire, oferta, promisiunea publica de recompensa.Este bilateral - actul juridic civil care reprezinta vointa concordanta a doua parti. Exemplul tipic de act civil bilateral este - contractul civil: vanzarea cumpararea, imprumutul, depozitul etc.Este multilateral - actul juridic rezultat din acordul de vointa ce provine de la trei sau mai multe parti - exemplu contractul civil de societate.Nu trebuie confundata clasificarea actelor juridice civile in unilaterale si bilaterale, cu clasificarea contractelor civile in unilaterale (ce dau nastere la obligatii numai pentru una din parti) - donatia, imprumutul si bilaterale sau sinalagmatice care dau nastere la obligatii pentru ambele parti - vanzarea cumpararea).2. Acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit- Este cu titlu oneros acel act juridic civil in care, in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial. - Art.945 Codul civil “Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj (exemplu contractul de vanzare cumparare, antrepriza, locatiunea etc).”Este cu titlu gratuit este acel act juridic civil prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb (exemplu donatia, comodatul, imprumutul fara dobanda, mandatul gratuit).Actele cu titlu oneros se subclasifica in- act comutativ - la a carui incheiere partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor lor (exemplu:contractul de vanzare cumparare, contractul de antepriza etc).- act obligatoriu - la a carui incheiere partile nu cunosc intinderea obligatiilor, existind sansa unei pierderi si a unui castig. (exemplu: contractul de renta viagera, contractul de vanzare cu clauza de intretinere).Actele cu titlu gratuit se clasifica in- liberalitatii si- acte dezinteresateEste liberalitate acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul prin folosul patrimonial procurat. Sunt liberalitati donatiile si legatele.Este act dezinteresat acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial fara a-si micsora patrimoniul. Sunt acte dezinteresate: mandatul gratuit, depozitul nerenumerat, comandatul etc.3. Acte juridice civile:- constitutive- translative- declarative

2

Este constitutiv - actul juridic civil care da nastere la un drept subiectiv civil care n-a existat anterior. exemplu: ipoteca conventionala, amanetul ori gajul).Este translativ actul civil care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu (exemplu:donatia, vanzarea-cumpararea).Este declarativ actul civil care are ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv preexistent (exemplu: partajul (imparteala este un asemenea act.)O specie aparte de act declarativ este actul confirmativ - este acel act prin care o persoana renunta la dreptul sau de a ataca cu actiunea in anulabilitate un act juridic civil, la a carui incheiere a fost incalcata o dispozitie legala ce ocroteste un interes personal, individual.Actul constitutiv si cel translativ isi produc efectele numai pentru viitor (exemplu.nunc), pe cand actul declaratiei isi produce efectele pentru trecut (exemplutunc).4. Acte juridice de: - conservare- administrare- dispozitieEste act de conservare - acel act juridic care are ca efect preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Este avantajos pentru autorul sau deoarece, cu o cheltuiala mica, se salveaza un drept de o valoare mai mare (Exemplu: intreruperea unei presciptii prin actiunea in justitie, somatia, inscrierea unei ipoteci.).Actul de administare - este acel act juridic prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun ori a unui patrimoniu (exemplu inchirierea unui bun, culegerea fructelor, asigurarea unui bun etc.).Actul de dispozitie este acel act juridic civil care are ca rezultat iesirea din patrimonoi a unui bun sau drept ori grevarea unui bun cu o sarcina reala (ipoteca, gaj).5. Acte juridice civile patrimoniale si nepatrimonialeEste patrimonial actul juridic civil care are un continut evaluabil in bani, asemenea acte sunt cele care privesc drepturile reale si de creanta (Exemplu: contractul de vinzare-cumparare, donatie, imrumut etc.).Este nepatrimonial - actul juridic civil care are un continut neevaluabil in bani. (Exemplu: conventia parntilor unui copil din afara casatoriei, in sensul stabilirii numelui de familie al acestuia).6. Acte juridice - consensuale- solemne- realeEste consensual actul juridic civil care se incheie prin simpla manifestare de vointa. Actul consensual reprezinta regula, din punctul de vedere al formei in care se incheie actele juridice civile.Solemn este acel act juridic care trebuie sa imbrace o forma prescrisa de lege. Forma speciala, solemna pentru un asemenea act este o conditie de valitate (de valabilitate) (Exemplu: donatia, ipoteca, conventionala, testamentul).Este real este actul juridic civil care se incheie in mod valabil daca manifestarea de vointa este insotita de remiterea( predarea) bunului. Exemplu: (imprumutul, depozitul, darul manual).Un act juridic consensual (ca regula) poate fi uneori solemn (vanzarea-cumpararea unui teren).

7.Acte juridice civile intre vii si pentru cauza de moarteActul intre vii - inter vinos - este actul juridic civil care-si produce efectele neconditionat de moartea autorului ori autorilor. Majoritatea actelor civile sunt acte intre vii..Actul pentru cauza de moarte - mortis cauza - este actul juridic care nu-si produce efectele decat la moartea autorului - exemplutestamentul.8. Acte juridice civile -subiective- conditieEste act subiectiv - actul juridic civil al carui continut este determinat prin vointa autorului sau autorilor lui. Majoritatea actelor civile intra in aceasta categorie.Este act conditie - actul juridic la a carui incheiere partile isi exprima vointa doar in privinta nasterii actului, continutul lui fiind predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga (exemplucasatoria).9. Acte civile - pure si simple si- acte afectate de modalitati

3

Este pur si simplu actul civil care nu cuprinde o modalitate (termen, conditie, sarcina). (Exemplu: acceptarea ori renuntarea la mostenire).Este afectat de modalitati - actul civil care cuprinde o modalitate (exemplu: contractul de asigurare, donatia cu sarcini, vanzarea cumpararea cu clauza de intretinere - in care e prezent termenul).10. Acte juridice civile -principale- accesoriiEste principal - actul juridic civil care are o existenta de sine statatoare soarta sa nepretinzand de soarta juridica a altui act juridic.Majoritatea actelor juridice intra in aceasta categorie.Este accesoriu - actul a carui soarta juridica depinde de soarta altui act juridic, principal. Exemplu: clauza penala, fidejusiunea, gajul, ipoteca conventionala, arvuna).11. Acte cauzale si acte abstracteEste cauzal - actul juridic a carui valabilitate implica analiza cauzei ori scopului (daca scopul este imoral actul juridic este lovit de nulitate).Este abstract (necauzal) actul juridic civil care este detasat de elementul cauza, valabilitatea sau neimplicand analiza acestui element.Sunt abstracte actele juridice constatate prin titlurile de valoare - inscrisuri care incorporeaza operatiuni juridice (obligatiunea CEC).12. Acte juridice civile - strict personale- si acte ce pot fi facute si prin reprezentareStrict personal este actul juridic civil care nu poate fi facut decat personal fara a putea fi incheiat prin reprezentare exemplu: testamentul.Majoritatea actelor juridice civile este formata din actele ce pot fi incheiate personal, dar pot fi incheiate si prin reprezentant (mandatar).Normele care reglementeaza actul strict personal sunt de stricta interpretare si aplicare - deoarece constitue exceptia.13. Actele juridice civile numite (tipice) si acte nenumite atipiceEste numit - actul juridic civil care are o denumire stabilita de legea civila, precum si o reglementare proprie. Majoritatea actelor juridice civile sunt tipice.Este nenumit - actul juridic care nu are o denumire si o reglementare proprie (exemplucontractul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere.14. Acte juridice civile cu executare dintr-o data (uno ictu) si cu executare succesivaCu executarea dintr-o data este actul juridic a carui executare presupune o singura prestatie din partea debitorului. Se mai numeste si act cu executare instantanee (darul manual).Cu executare succesiva este acel act a carui executare presupune mai multe prestatii esalonate in timp (contractul de renta viagera, contractul de incheiere).- Consecintele neexecutarii culpabile - pentru contractul cu executare dintr-o data - a contractului sinalogmatice - se aplica rezolutiunea; iar pentru contractele cu executare succesiva - refilierea.Cap.II Conditiile actului juridicConditiile actului juridic sunt elementele care alcatuiesc acest act.In functie de aspectul la care se refera distingem:- Conditii de fond - cele care privesc continutul actului juridic civil.- Conditii de forma - cele care se refera la exteriorizarea vointei.In functie de obligativitatea sau neobligativitatea lor, aceste conditii se impart in :- esentiale - cele cerute pentru valabilitatea actului- neesentiale - intamplatoare, cele care pot fi prezente ori pot lipsi fara sa puna in discutie valabilitatea actului.Conditiile de font, esentiale ale actului juridic sunt prevazute in art.948 Cod civil, care dispune:1) capacitatea de a contracta2) consimtamantul valabil al partii ce se obliga3) un obiect determinat4) o cauza licita.

4

1. Capacitatea de a incheia actul juridic civilDefinitie : Capacitatea de a incheia actul juridic civil “reprezinta acea conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil.”.Aceasta reprezinta o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice.- In legatura cu aceasta conditie de fond este de retinut - ca principiul sau regula este capacitatea de a face actul juridic civil, exceptia fiind incapacitatea.Acest principiu se desprinde din D.31/1954 art.6 alin.1 “Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege”.Capacitatea este o stare de drept - de jure (asa cum o vede legea (Belein), iar discernamantul este o stare de fapt.

ConsimtamantulStim ca actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice.Sub aspect juridic, vointa este complexa, in structura sa intrand: consimtamantul si cauza sau scopul.Principiile vointei juridice in dreptul civilCodul civil consacra doua principii care carmuiesc vointa juridica- principiul libertatii actelor juridice civile numit si principiul autonomiei de vointa;- principiul vointei reale (principiul vointei interne).Principiul libertatii actelor juridice - poate fi exprimat astfel (Belein)- subiectele de drept civil sunt libere sa incheie ori nu un act juridic; civil- partile sunt libere sa stabileasca, continutul (clauzele) actului juridic civil;- partile sunt libere, prin acordul lor, sa modifice, ori sa puna capat actului juridic civil pe care l-au incheiat.Limitele principiului libertatii actelor juridice civile sunt: a) ordinea publica (norme care reglementeaza ordinea economica, sociala si politica de stat) b) morala (bunele moravuri) c) normele imperative (de la care nu se poate deroga).2. Principiul vointei reale (interne)In solutionarea acestei probleme exista doua conceptii:- conceptia subiectiva - care da prioritate vointei interne, reale- conceptie obiectiva - prefera vointa declarata exteriorizata.Codul civil roman a consacrat principiul vointei interne sau reale.In sprijinul acestui principiu se indemeiaza pe argumentele:- art.977 Codul civil “Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, nu dupa sensul literal al termenului”.- art 953: “Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smulsul prin violenta, sau surprins prin dol.”.- art.1175 : in materie de simulatie “Actul secret modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesoriilor universali”.Definitia consimtamantuluiConsimtamantul reprezinta hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.Conditiile de valabilitate a consimtamantului.1. Sa provina de la o persoana cu discernamant2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice3. sa fie exteriorizat4. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.1. Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamantAceasta conditie decurge din caracterul constient al actului juridic civil.Persoana fizica cu deplinatate capacitate cu exercitiu este prezumata ca are discernamant juridic necesar pentru a incheia acte juridice civile.

5

Persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani su cel pus sub interdictie judecatoreasca, este prezumata a nu avea discernamant.Minorul intre 14 su 18 ani are discernamantul juridic in curs de formare.Pentru persoana juridica nu se pune probleme deoarece reprezentantul ei este, o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.In afara de incapacitatile legale - cazuri in care legea prezuma persoana ca lipsita de discernamant exista si cazuri de incapacitati naturale - in care se gasesc persoane capabile dupa lege, in drept capabile cu discernamant), iar in fapt persoana lipsita temporar de discernamant, exemplu: betie, hipnoza, somnambulism, manie puternica.2. Consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice- aceasta decurge din esenta actului juridic civil.Aceasta conditie nu este indeplinita cand:- manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, prietenie, curtoazie;- cand s-a facut sub conditie pur potestativa “din partea celui care se obliga” “ma oblig daca vreau”;- cand manifestarea de vointa este prea vaga;- cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala (exemplu: actul fictiv in caz de simulatie.3. Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizatPrincipiul aplicabil exteriorizarii consimtamantului este acela al consensualismului, care inseamna ca partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor.Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata intr-o forma expresa sau tacita (implicata) (acceptarii mostenirii art.689 Codul civil).Modalitatile de exteriorizare a consimtamantului sunt : in scris, verbal prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce.In principiu in dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant exteriorizat. Prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamant:1. cand legea prevede expres aceasta2. cand, prin vointa expresa a partilor, se atribuie o anumita semnificatie juridica tacerii3. cind tacerea are valore de consimtamant potrivit obiceiului.4. Consimtamantul trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamantSunt vicii de consimtamant : eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.a) EroareaDefini\ie : Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civilEroarea este reglementata in art.953 Codul civil, 954.Clasificare- Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:1. - eroarea obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii - fiind si ea de doua feluri:2. - asupra naturii actului juridic (o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte, are gresita credinta ca incheie alt act juridic) ;- asupra identitatii obiectului -; (o parte crede ca trateaza cu privire la un anumit bun pe cand cealalta parte are in vedere alt bun) .3. - eroarea viciu de consimtamant - este falsa reprezentare a realitatii ce cade- fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam);- fie asupra persoanei contractante (error in personam).4. - eroarea indiferenta - este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante care nu afecteaza valabilitatea actului.In cazul erorii obstacol - sanctiunea ce intervine este nulitatea absoluta pentru ca nu s-a format acordul de vointa.In cazul erorii viciu de consimtamant (in ambele forme) - sanctiunea este nulitate relativa.Pentru cazul de eroare indiferenta - sanctiunea este diminuarea valorica a prestatiei, fara nici o consecinta juridica.Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata, intalnim:

6

- eroare de fapt - este valoarea de o reprezentare falsa a unei situatii faptice la incheierea actului juridic (obiectul actului, valoarea etc);- eroarea de drept - pentru care se formuleaza opinia atat a neadmiterii cat si a admiterii acesteia ca viciu de consimtamant. Eroarea de drept este reprezentarea falsa a existentei ori consimtamantului unei norme de drept civil.Conditiile cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant- se cer intrunite doua conditii cumulative:1. elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator, determinant pentru incheierea actului, astfel incat, daca ar fi fost cunoscuta realitatea, actul nu s-ar fi incheiat.2. in cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca si contractantul sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare a realitatii este determinant. In actele bilaterale, nu e necesar ca fiecare parte sa se gaseasca in eroare.2. Dolul sau viclenia- Def. - Este viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persone, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic- Dolul este o eroare provocataDupa consecintele pe care le are, ori nu, asupra valabilitatii actului juridic, distingem:- dolul principal - care este dolul ce cade asupra unor elemente importante la incheierea actului si care atrage anularea actului- dolul incident (sau secundar), cade asupra unor imprejurari nedeterminante pentru incheierea actului juridic, si care nu atrage nevalabilitatea actului.Elementele dolului1. un element material, obiectiv - ce consta in utilizarea de mijloace viclene pentru a induce in eroare, siretenii, manopere dolosive)2. un element subiectiv , intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a determina sa incheie un act juridic.ConditiiDolul trebuie sa indeplineasca, conditiile:- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic- sa provina de la cealalta parte.De retinut, insa, ca aria elementelor determinante, pentru dol, este mai intinsa decat la eroare unde trebuie sa fie vorba ori de calitatile substantiale ale obiectului ori de “calitatile persoanei” contractante.In doctrina se admite in legatura cu conditile si urmatoarele doua situatii:1. dolul sa provina de la un tert, iar cocontractantul are cunostinta de aceasta imprejurare (un fel de complicitate la dol)2. dolul sa provina de la reprezentantul (exemplu mandatarul acestuia) cocontractantului.Dovada doluluiPotrivit art.960 al.2 Codul civil “Dolul nu se presupune” ceea ce inseamna ca persoana care-l invoca trebuie sa-l dovedeasca.Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba inclusiv martori sau prezumtii simple.3.ViolentaEste un viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.Violenta este reglementata in Codul civil prin articolele 955, 956, 957, 958.ClasificareDupa natura raului cu care se ameninta, distingem intre:- violenta fizica - vis - cand amenintarea priveste integritatea fizica sau bunurile persoanei;- violenta morala - metus - cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.Dupa caracterul amenintarii, deosebim intre:- amenintarea legitima, justa, care nu este viciu de consimtamant (creditorul il ameninta pe debitor cu darea in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are).

7

- amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau -; care are semnificatia juridica a viciului de consimtamant.Elementele violenteiViolenta este alcatuita din doua elemente:- un element obiectiv exterior - ce consta in amenintarea cu un rau- un element subiectiv - consta in insuflarea unei bunuri persoanei amenintate.Conditiile violenteiPentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca cumulativ, doua conditii:- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).LeziuneaDef. Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in dispropor\ia vadita de valoare intre doua prestatii. Codul civil reglementeaza in numeroase dispozitii leziunea: art.951, 1157, 1158, 1160, 1162, 1163, 1164, 1165.Exista doua conceptii care sta la baza reglementarii leziunii:- conceptia subiectiva - leziunea presupune doua elemente:- unul obiectiv constand in disproportia de valoare intre contraprestatii;- unul subiectiv - constand in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta parte.- conceptia obiectiva - leziunea are un singur element - paguba egala cu dispropor\ia de valoare intre contraprestatii.Conditiile leziunii1. leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv2. leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului3. disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.Domeniu de aplicareLeziunea este un domeniu de aplicare mai restrans atat din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, cat si din punctul de vedere al actelor susceptibile de anulare pentru leziune.Leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani - adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa.In legatura cu al doilea aspect, sunt anulate pentru leziune numai actele juridice civile care, in acelasi timp:- sunt acte administrative- au fost incheiate de minorul intre 14 si 18 ani, singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal- sunt lezionare pentru minor- sunt comutative.3. Obiectul actului juridicDefinitie - Prin obiect al actului juridic se intelege conduita partilor stabilita prin acel act juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute art.962 Codul civil face referire doar la conventii “Obiectul conventiiloer este acela la care partile sau numai una din parti se obliga”.Iar ca obiect derivat al actului juridic consideram, obiectele, lucrurile, bunurile. Cu privire la acest inteles art.963 dispune “Numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract”.Cand conduita partilor priveste “lucrurile” ori “bunurile” , acestea sunt privite ca “obiect derivat” al actului juridic civil. Dupa cum vom arata unele “conditii de modalitate” ale obiectului actului juridic civil se refera tocmai la “bunuri” .Conditii de valabilitatePentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:- Conditii generale:- sa existe;- sa fie in circuitul civil;- sa fie determinat sau determinabil;- sa fie posibil;- sa fie licil si moral.Conditiile speciale sunt:

8

- cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv;- sa existe autorizatie administrativa prevazuta de lege;- obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.Continutul conditiilor de validitateObiectul actului juridic civil trebuie sa existe:- este o conditie primordiala pentru valabilitatea obiectului;- daca bunul a existat, dar nu mai exista la data incheierii actului juridic, conditia nu mai este andeplinit`;- bunul,prezent in momentul incheierii actului juridic indeplineste conditia “sa existe”.- un bun viitor poate forma obiect valabil al actului juridic civil, cu o exceptie - cea a succesiunilor viitoare (nedeschise anc`).2. Obiectul trebuie sa fie in circuitul civil, este prevazuta expres de art.963 Codul civil si reluata de art.1310 Codul civil.Sintagma “circuit civil” in plan juridic, are doua intelesuri:- in sens larg, prin circuit civil se intelege totalitatea actelor si faptelor juridice, in virtutea carora se nasc raporturi de drept civil;- in sens restrans “circuitul civil” se reduce la actele si faptele juridice succeptibile sa conduca la instrainarea sau dobandirea valabila a unui avut sau bun.3. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie determinat ori determinabil (conditie prevazuta de art.948 pct.3 cat si de art.964 Codul civil).- Cand obiectul consta in res certa (bun individual determinat), conditia este indeplinita prin ipoteza;- Cand obiectul consta in res genera (bun de gen), conditia este indeplinita numai prin stabilirea unor criterii de determinare a cantitatii, calitatii, care se vor folosi la momentul executarii actului.4. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie posibilEste o conditie impusa de regula de drept potrivit careia nimeni nu poate fi obligat la imposibil. Imposibilitatea trebuie apreciata dinamic, in functie de progresul tehnico-stiintific (pentru ca, ceea ce nu este posibil azi, poate fi posibil maine).5. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie licit si moralAceasta conditie cere ca actiunea ori inactiunea partilor actului juridic civil sa fie in concordanta cu legea si morala.- in actele cu titlu gratuit - scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica;- in actele reale - scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului;- in contractele aleatorii - o cauza imediata este riscul consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil.CAUZAConditiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil a) sa existe b) sa fie reala c) sa fie licita si moralaa) Sa existe : Aceasta conditie a cauzei actului juridic civil - este consacrata expres, in art.966 Codul civil “Obligatia fara cauza....nu poate avea nici un efect”.Cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, ambele elemente ale cauzei - scopul mediat su scopul imediat -; lipsesc; iar lipsa cauzei va atrage nulitatea relativa a actului juridic civil.- Cand lipsa cauzeu se datoreaza:- lipsei contraprestatiei (in contr.sinalagmatice);- lipsei predarii bunului (in actele reale);- lipsei riscului (in contr.aleatorii);- lipsei intentiei de a gratifica in contr. cu titlu gratuit). sanctiunea aplicabila este aceea a nulitatii absolute. b) Sa fie reala prevazuta in art.966 Codul civil “Obligatia....fondata pe o cauza falsa...nu poate avea nici un efect”. Cauza este falsa cand exista eroare asupra motivului determinant care este tocmai scopul mediat.Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativa a actului juridic civil. c) Sa fie licita si morala prevazuta expres in acelasi art.966 Codul civil :“Obligatia nelicita, nu poate avea nici un efect”.Art.968 Codul civil prevede “Cauza este nelicita cand este prohibita de lege, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”.Ilicit poate fi doar scopul mediat.

9

Proba cauzeiCauza este prezumata pina la dovada contrarie art.967 Codul civil prevede. “Conventia este valabila , cu toate ca, cauza nu este expresa”.Se institue astfel doua prezumtii:- prezumtia de valabilitate a cauzei , indiferent ca se mentioneaza sau nu- prezumtia de existenta a cauzei; cauza nu trebuie dovedita (ea este prezumata de lege).Prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie sa dovedeasca aceasta.FORMA ACTULUI JURIDICForma actului juridic civilDefinitie. Prin forma actului juridic civil, se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.In doctrina expresia “forma actului juridic civil” este folosita in sens restrans si in sens larg si anume:- in sens restrans - prin forma actului juridic civil se desemneaza tocmai modalitatea de exteriorizare a vointei juridice- in sens larg - prin forma actului .. se desemneaza trei cerinte de forma:1. forma ceruta pentru insasi valabilitatea actului - ad validitatem2. forma ceruta pentru probarea actului - ad probativ3. forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de ter'e persoane.Principiul consensualismuluiAcest principiu poate fi definit si in sensul ca este regula de drept potrivit careia, pentru a produce efecte juridice, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.Acest principiu nu este consacrat expres, cu caracter general, de catre Codul civil.Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civilPrincipala clasificare este in functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor:- forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil - nerespectarea ei aterage nulitatea actului;- forma ceruta pentru probarea actului juridic civil - nerespectarea ei atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de proba;- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti - nerespectarea ei se sanctioneaza cu inopozabilitatea fata de tert ( o persoana terta poate sa ignore acest act).Forma ceruta ad. validitatemCaracterele juridice ale acestei forme:- este un element constitutiv, esential al actului juridic - care atrage nulitatea absoluta in caz de nerespectare;- este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa - deoarece aceasta forma presupune manifestarea expusa de vointa;- este exclusiva - adica pentru un anumit act juridic civil solemn trebuie indeplinita o anumita forma, cea autentica (exceptie face testamentara)Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem.- intregul act trebuie sa imbrace forma ceruta pentru valabilitatea sa;- actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala;- actul care determina ineficienta unui act solemn trebuie, in principiu sa imbrace si el forma speciala solemna.Aplicatii ale formei ad validitatemIn campul larg al actelor juridice civile, sunt acte solemne:- donatia art.813 Codul civil;- subrogarea in drepturile creditorului consimtita de debitor;- ipoteca conventionala (art.1772 Codul civil);- testamentul;- actele juridice intre vii de instrainare a terenurilor de orice fel;- contractele de arendare scrise;- revocarea expresa a unui legat- renuntarea expresa la succesiune;

10

- acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar;- actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor;- actul constitutiv al societatilor comerciale.Forma ceruta ad probationemAceasta forma reprezinta acea cerinta care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze actul juridic civil.Caracteristicile formei ad probationem- este obligatorie, sub acest aspect se aseamana cu cerinta ad validitatem- nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii actului cu alt mijloc de proba;- reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului (deoarece actul trebuie sa imbrace forma scrisa.Sanctiunea nerespectarii acestei formalitati cerute de art.1180 Codul civil este aceea ca inscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea ce nu afecteaza conventia ca act juridic.Aplicatii ale formei ad probationem- art. 1191 alin.1 Codul civil : “” Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata;- depozitul voluntar (art.1597);- tranzactia (art.1705);- contractul de inchiriere de locuinte;- acordul petrolier (L.134/1995 art.13 al.4(;- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (L.8/1996 art.42 sI art.68 al.2);- contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala (L.8/1996 art.69 al.1);- contractul de asigurare (L.136/1996 art.10).Forma ceruta pentru opozabilitate fata de tertiAceasta forma inseamna acele formalitati care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozibil si persoanelor care n-au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.Aceasta cerinta isi gaseste justificarea in ideea de protectie a tertilor.Prin nerespectarea acestei cerinte de forma - sanctiunea consta in inopozabilitatea actului juridic. Inseamna ca, actul juridic produce efecte intre parti, dar este ineficace fata de terti.Aplicatii- publicitatea imobiliara prin cartile funciare (L.7/1996 art.21);- publicitatea constituirii gajului si a oricarei garantii reale (art.3 1.99/1999);- notificarea cesiunii de creanta (L.99/1999 art.2);- darea de data certa inscrisului sub semnatura privata (art.1182 Codul civil);- inregistrarea in materia inventiilor, desenelor si modelelor industriale (L.64/1991, L.129/1992, L.84/1998);- mentiunile cu caracter de protectie si inregistrarile in materia dreptului de autor si a drepturilor conexe (art.126 sI 148 din L.8/1996);- inregistrarea contractelor de arendare (L.16/1994 art.6);Modalitatile actului civilModalitaile actului juridic civil sunt :- termenul;- conditia;- sarcina.TermenulTermenul - dies - este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata fie inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile.Regulile generale privind termenul, se gasesc in Codul civil, art.1022-1025. Regulile speciale privind aceasta modalitate se gasesc fie in Codul civil, fie in alte acte normative - izvoare de drept civil.Clasificare si efecte1. Dupa criteriul efectului sau, termenul este:- suspensiv, si- extinctiv.

11

Termenul suspensiv - amana inceputul exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la indeplinirea lui.Termenul extinctiv - amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui.2. In functie de titularul beneficiului termenului distingem:- termen in favoarea debitorului, care este regula (art.1024 Codul civil);- termen in favoarea creditorului (in cazul contractului de depozit, in care termenu este in favoarea deponentului ca regula;- termen in favoarea atat a debitorului, cat si a creditorului (exemplu termenul dintr-un contract de asigurare).Importanta acestei clasificari consta in faptul ca - numai cel ce are de partea sa, beneficiul termenului poate renunta la acest beneficiu.3. In functie de izvorul sau, termenul este:- termen voluntar sau conventional (in aceasta categorie intra majoritatea termenelor), si este stabilit de parti prin actul juridic;- termen legal, este stabilit prin lege;- termen judiciar (jurisdictional); este acordat de instanta debitorului.4. Dupa criteriul cunoasterii :- termen cert, a carui implinire este cunoscuta (iti imprumut 100.000 lei pana la 1 iunie 2001);- termen incert , a carui implinire nu este cunoscuta ca data calendaristica (dar se va amplini data mortii creditorului intr-un contract de vanzare cu clauza de intretinere).De retinut este faptul ca: termenul afecteaza numai executarea actului nu si existenta sa.Termenul suspensiv intarzie inceputul: - executarii dreptului subiectiv si- executarii obligatiei corelative. termenul extinctiv marcheaza stingerea:- dreptului subiectiv si- obligatiei corelative.Exemplu: implinirea termenului inchirierii marcheaza incetarea dreptului de a folosi bunul ce-i formeaza obiectul si ancetarea obligatiei de a asigura linistita folosinta.CONDITIA - ca modalitate a actului juridicConditia - este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea ori desfiintarea) actului juridic civil.Deci: Conditia este eveniment - viitor si- nesigurTermenul este eveniment - viitor si- sigurRegulile generale privind conditia sunt stabilite in Codul civil : “Despre obligatiile conditionale” (Sectiunea I-a Cap.VI din Titlul III - “Despre contracte si conventii.”Clasificare si efecte1. Dupa criteriul efectului, este de doua feluri suspensiva si rezolutorie.Este suspensiva acea conditie de a carei indeplinire depinde nasterea actului juridic (art.1017 Codul civil prevede : “de care depinde perfectarea actului”).“Iti vand, daca ma mut cu domiciliul si serviciul pana la inceputul anului viitor, in Ploiesti”.Este rezolutorie acea conditie de a carei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil. Exemplu - Prezentul contract se desface daca “vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”.2. Dupa criteriul legaturii cu vointa partilor a realizarii evenimentului conditia este:- cauzala;- mixta;- potestativa.Este cauzala acea conditie a carei realizare depinde de hazard, de intamplare, independenta de vointa partilor.Este mixta conditia a carei realizare depinde de :- vointa uneia din parti si

12

- vointa unei alte persoane, determinata.Conditia potestativa este de doua feluri:1. potestativa pura - a carei realizare depinde exclusiv de vointa unei parti;- daca depinde de vointa debitorului, conditia este nula (iti vand daca vreau).2. potestativa simpla, a carei realizare depinde de vointa unei parti si de un fapt exterior sau de vointa unei persoane nedeterminata.Dupa modul de formulare, conditia este:- pozitiva;- negativa.EfecteDoua sunt principiile care genereaza efectele conditiei:- conditia afecteaza insasi existenta actului - adica nasterea ori desfiintarea lui (spre deosebire de termen care afecteaza numai executarea);- conditia isi produce efectele retroactiv -; exemplu tunc.Sarcina ca modalitate a actului juridic civilSarcina este o obligatie: - de a da- de a face- de a nu face- impusa de dispunator gratificatului in actele cu titlu gratuit -; (liberalitati).Reglementare - Codul civil nu contine o reglementare generala a sarcinii, asa cum exista pentru termen si conditie.Codul cuprinde numai aplicatii ale acestei modalitati, in materia donatiei si in cea a legatului.ClasificareIn functie de persoana beneficiarului, sarcina este:- in favoarea dispunatorului;- in favoarea gratificatului;- in favoarea unei terte persoane.EfecteSarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil in caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia.Neexecutarea sarcinii atrage, in principal, sactiunea revocarii (mai precis rezolutiunii) actului juridic cu titlu gratuit.

Cap.IIIEfectele actului juridic civilNotiunea si determinarea efectelor actului juridic civilDefinitiePrin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau stinge un asemenea act.Intre efectele actului juridic si continutul raportului juridic civil exista identitate.Determinarea efectelorPrin “determinarea efectelor actului juridic civil” intelegem stabilirea ori fixarea drepturilor subiective si obligatiilor civile pe care le-a generat, modificat ori stins un astfel de act.Faza prealabila si obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic civil este aceea a dovedirii actului.Urmatoarea faza consta in interpretarea clauzelor actului.Principalele reguli de interpretare a actului juridic civil, sunt:- “Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor ” (art.977 Codul civil);- “Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate acea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul” (art.978 Codul civil);

13

- “Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului” (art.979 Codul civil).- “Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul” (art.980 Codul civil);- “Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul” (art.981 Codul civil);- “Toate cauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg” (art. 982 Codul civil);- “Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga” (art.983 Codul civil);- “Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”.Principiile efectelor actului juruidic civil sI ecceptiile lorPrincipiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arata cum si fata de cine se produc aceste efecte.Exceptiile de la principii sunt acele situatii, in care regulile mentionate nu se aplica.Principiile efectelor actului juridic civil sunt trei:- principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanta);- principiul irevocabilitatii;- principiul relativitatii, (res inter alios, acta, alüs neque nocere, neque prodesse potest).Principiul fortei obligatoriiSe defineste acest principiu pornind de la art.969 alin.1 Codul civil - “Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.Definitie. Este acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmit ca legea, sau contractul este legea partilor.Cazuri de restr@ngere a fortei obligatoriiExceptii- incetarea contractului de mandat din cauza mortii, interdictiei, insolubilitatii si falimentului mandamtului ori mandatarului, dupa caz (art.1552 pct.3 Codul civil);- incetarea contractului de locatiune “cand lucrul a pierit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare ” (art.1439 alin.1 Codul civil);- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul stipulat de parti; exemplu cazul prelungirii contractelor de inchiriere la care se refera art.1 din Legea nr.17/1994.- prelungirea efectelor actului cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a executarii lui (exempluun caz de forta majora, cand intervine tot o prelungire, dar fortata a efectelor actului;- revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului contractual in schimbarea imprejurarilor avute in vedere de parti, la data incheierii actului juridic - exemplu teoria impreviziunii (rebus, sic non stantibus) a imprejurarilor care nu mai stau asa.Ca aplicatie legislativa a teoriei impreviziunii citam prevederile imperative ale art.43 alin.3 din L.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe “in cazul unei disproportii evidente intre renumeratia autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdictionale competente revizuirea contractului sau urmarirea convenabila a renumeratiei”.Principiul irevocabilitatii actului juridic civilAcest principiu este prevazut expres de al.2 art.969 Codul civil “Conventiile nu pot fi revocate prin vointa unei din parti ci prin consimtamantu mutual (prin acordul partilor)”.Principiul irevocabilitatii poate fi detinut ca regula de drept potrivit careia:- actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia din parti,- iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, din partea autorului actului.Irevocabilitatea este o consecinta si o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic civil.Exceptii de la principiuDistingem doua categorii de exceptii:- exceptia in categoria actelor bilaterale (sau multilaterale);

14

- exceptia in categoria actelor unilaterale.Exceptiile de la irevocabilitate, pentru conventii, se incadreaza in formula art.969 al.2 Codul civil “Ele se pot revoca....din cauze autorizate de lege”.De aici, rezulta ca revocarea conventiei prin consimtamantul mutual al partilor nu constitu exceptie de la principiul irevocabilitatii, ci reprezinta un aspect al principiului libertatii actelor juridice civile.Exceptiile de la irevocabilitate in categoria actelor bilaterale- art.937 Codul civil. “Orice donatie intre soti in timpul maritagiului este revocabila ” (alin.1);- art.1436 Codul civil. “Daca contractul de locatiune a fost fara termen, concediul (adica denuntarea, trebuie sa se dea de la o parte la alta, observandu-se termenele defipte de obiceiul locului” (alin.2);- art.1523 Codul civil. “Societatea inceteaza : prin vointa expresa de unul sau mai multi asociati de a nu voi a continua societatea”;- art.1616 Codul civil.“Dreptul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-a fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea lui”;- art.1552 pct.1 sI 2 Codul civil, “Mandatul se stinge:1. prin revocarea mandatului;2. prin renuntarea mandatarului la mandat”.- denuntarea contractului de inchiriere a unei locuinte la cererea chiriasului, cu conditia notificarii prealabile intr-un termen de minimum 60 de zile (L.114/1996 art.24 lit.a si b, republicata);- denuntarea unor contracte de catre judecatorul sindic (art.46 aln.1,3 si 5 din L 64/1995 privind ponderea reorganizarii si a falimentului modif. prin L.99/1999);- incetarea contractului petrolier prin renuntarea titularului sau (art. 19 pct.b si art.21 din L 134/1995);- denuntarea de comanda a unei opere viitoare (L.8/1996, art.46 alin.2);- incetarea contractului de concesiune prin denunta unilaterala de catre consesionar (art.35 lit.b L.219/1998).Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale- testamentul este esentialmente revocabil art.922 Codul civil;- retractarea (retragerea) renuntarii la mostenire (art.701 Codul civil);- oferta poate fi revocata, pana in momentul ajungerii ei la destinatar (art.37 Codul civil);- consimtamantul partilor sau, dupa caz, al parintelui exprimat la adoptia copilului poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data intocmirii inscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat (art.8 alin.2 din O.U.G.nr.25/1997).Principiul obligativitatii si principiul irivocabilitatii dobandesc anumite particularitati in cazul contractelor sinalagmatice, contracte ce produc urmatoarele efecte specifice:1. exceptia de neexecutare (exceptia non adimpleti contractus)2. rezolutiunea sau reziliere pentru neexecutarea culpabila3. riscul contractului.Aceste efecte vor fi analizate in partea a II-a a dreptului civil, la teoria obligatiilor.3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acto, alüs neque nocere, neque prodesse potest.Acest principiu este consacrat in art.973 Codul civil care prevede “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”.Acest act produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa dauneze actor persoane.Iar traducerea din latina a principiului = un act incheiat intre anumite persoane nici nu avantajeaza si nici nu dezavantajeaza pe altcineva.Intelegerea acestui principiu ca si a exceptiilor sale presupune, precizarea notiunilor de:- parti;- avanzi cauza ;- terti deoarece in raport cu un anumit act juridic toare subiectele de drept civil se plaseaza in una din aceste trei notiuni.1. Parte = este persoana care incheie actul, fie personal, fie prin reprezentare, si in patrimoniul ori persoana careia se produc efectele actului juridic intrucat a exprimat un interes personal in acel act.

15

Termenul “parte” desemneaza atat una din partile unu act bilateral sau multilateral cat si pe autorul actului unilateral.“Parte” este persoana nu numai care incheie direct si personal actul juridic civil, ci parte este si persoana care il incheie prin reprezentantul sau.2. Avand cauza este persoana care, desi n-a participat la incheierea actului, totusi suporta efectele acestuia, datorita legaturii sale juridice cu partile actului.Exista 3 categorii de avanzi - cauza:- succesorii universali si succesorii cu titlu universal;- succesorii cu titlu particular;- creditorii durografori.- Este succesor universal persoana care dobandeste un patrimoniu, adica o universalitate (universitas bonorum):- mostenitorul legal unic;- legatorul universal;- persoana juridica ce dobandeste un patrimoniu prin efectul comasarii (fuziune si absorbtie).- este succesor cu titlu universal persoana ce dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu- mostenitorii legali;- legatarii cu titlu universal;- persoana juridic` ce dobandeste o parte din patrimoniul unei persoana juridic` divizata (total sau partial)Succesorii universali si cu titlu universal formeaza o singura categorie de avanzi-cauza deoarece intre ei exista numai o deosebire cantitativa, nu calitativa.Din punct de vedere juridic, succesorii universali si cu titlu universal sunt continuatori ai personalitatii autorului lor.Calitatea lor de a fi avanzi- cauza consta in aceea ca actul juridic incheiat de autorul lor isi produce efectele si fata de ei. Acesti succesorii preiau in principiu toate drepturile si obligatiile autorului, sau o parte a lor (spunem in principiu pentru ca nu se transmit drepturile strans legate de persoana autorului care sunt drepturi incesibile).- Succesorii cu titlu particular - sunt persoane care dobandesc un anumit drept, privit individual (ut singuli):- cumparatorul;- donatarul;- legatarul cu titlu particular;- persoana juridic` ce dobandeste activul net ca efect al dizolvarii altei persoana juridic` .Calitatea sa de avand cauza nu se aprecieaza in raport cu actul prin care a dobandit un anumit drept (in acest caz avand pozitia juridica de parte), ci in raport cu acte anterioare ale autorului, referitoare la acelasi drept sau bun, incheiate cu alte persoane, respectandu-se si cerintele de publicitate, daca legea le cere.Exemplu prevazut de art.1441 Codul civil; privindu-l pe cumparatorul unui bun ce formeaza obiectul unui contract de locatiune anterior.3. Creditorii chirografori - sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentru creanta lor (gaj ori ipoteca). Acesti creditori au garantata creanta doar cu un drept de “gaj general”, potrivit art.1718 Codul civil care prevede “oricine este obligat personal, este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare”.Ei au calitate de avanzi cauza fata de debitorii lor deoarece ei suporta influenta actelor juridice patrimoniale incheiate de debitori cu alte persoane, prin care activul patrimonial deci “gajul general”, se mareste sau se micsoreaza.Totusi, calitatea de avand cauza a creditorului inceteaza fata de actele incheiate de debitor in frauda intereselor sale.Impotriva acestor acte (fata de care devine tert), creditorul chirografor poate intenta actiunea revocatorie sau pauliana (potrivit art.975 Codul civil) sau actiunea in declararea simulatiei (art.1175 Codul civil).Tertii sunt persoanele straine de actul juridic - pentrus extranei - si fata de care nu se produc efectele unui act juridic la care n-au participat.

16

Putem mentiona ca, intre “avanzi cauza” si “terti” poate exista un transfer, in sensul ca, aceeasi persoana poate fi avand cauza in raport cu un anumit act juridic civil al autorului sau si sa fie tert in raport cu alt act juridic, incheiat de acelasi autor.Exceptii de la principiul relativitatiiExceptiile de acest principiu sunt tocmai cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile, prin vointa partilor actului.Exceptiile prevazute de literatura juridica sunt aparente si reale, desi nu exista o unanimitate de opinii cu privire la calificarea anumitor situatii ca fiind exceptii reale sau aparente.Exceptii aparente1) Situatia avanzilor cauza- succesorii universali si cu titlu universal sunt “continuatori” ai autorilor lor, fiind, deci, asimilati partilor;- succesorii cu titlu particular, iau locul (in masura aratata) partii actului juridic;-creditorii chirografori - pe de o parte, actul incheiat de debitor nu da nastere la drepturi si obligatii pentru ei, direct ci pentru debitor, si pe de alta parte, dreptul de a ataca actul fraudulos izvoreste lege, iar nu din actul debitorului incheiat cu tertul.2. Promisiunea faptei altuia (numita si conventie de porte-fort).Aceasta consta in conventia prin care o parte - promitentul - se obliga fata de cealalta parte - creditorul promisiunii - sa determine pe o a treia persoana - tert - sa ratifice actul incheiat in absenta sa.Este o exceptie aparenta, deoarece, ceea ce se promite este propria fapta a promitentului, de a determina pe cineva sa adere la un act.Deci tertul va fi obligat numai daca se obliga personal ori prin reprezentant, ratificand actul care, pana la acel moment, iI era inopozabil; deci “tertul” devine “parte” in act prin vointa sa iar daca tertul nu ratifica actul, promitentul este tinut sa-l despagubeasca pe creditor.3. SimulatiaSimulatia este operatiunea in care ptrinr-un act aparent public, ostensibil, dar mincinos, nereal se creaza o alta situatie decat cea stabilita printr-un act ascuns, secret, dar adevarat.Simulatia imbraca trei forme: a) actul fictiv (actul public e incheiat numai de forma, fiind contrazis de actul secret, numit si “contrainscris”); b) actul deghizat (in actul public se indica un anumit act - spre exemplu vanzare-cumparare, pe cand in actul secret se arata adevaratul act dorit de parti - spre exemplu o donatie); c) interpunerea de persoane - prete-nom (prin actul secret se determina adevaratele “parti”, altele decat cele din actul public - ambele ori macar una din ele)Includem simulatia printre exceptiile aparent, si nu reale, deoarece dreptul tertului de a invoca actul public, ori acela de a opta intre actul public si cel secret are ca izvor legea, iar nu conventia partilor creatoare de simulatie.4. ReprezentareaReprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat, astfel incat efectele actului se produc direct si nemijlocit in persoana reprezentatului.Reprezentarea poate fi:- conventionala - cea care este generata de contractul de mandat (dandu-se procura);- legala - cea care izvoraste din lege, in sensul ca reprezentantul are dreptul de a reprezenta de la lege.Reprezentarea este o exceptie aparenta deoarece:1) in cazul reprezentarii conventionale - reprezentantul intra in notiunea de parte a actului juridic;2) in cazul reprezentarii legale - dreptul de a reprezenta este dat de lege, nu prin actul altcuiva, fara voia reprezentantului.5. Actiunile directeActiunea directa, reprezinta dreptul la actiune conferit in unele cazuri creditorului, printr-o dispozitie expresa a legii, de a pretinde executarea creantei sale direct de la un debitor al debitorului sau, desi creditorul n-a fost parte la contractul incheiat intre debitorul sau si debitorul acestuia.Codul civil reglementeaza doua astfel de cazuri:

17

- in art.1488 Codul civil - in cazul contractului de antepriza de cladiri, lucratorii angajati de antreprenor (care sunt terti fara de contract de antepriza) au dreptul de a actiona direct pe beneficiarul constructiei (client, acesta fiind tert fata de contractul dintre antreprenor si lucrator) pentru plata sumelor ce li se cuvin, dar numai in masura in care clientul s-ar gasi dator catre antreprenor, in momentul intentarii actiunii;- art.1542 Codul civil alin.2 - daca prin executarea contractului de mandat, mandatarul si-a substituit, pe baza unui contract separat, o alta persoana, mandantul (in primul contract) are dreptul de a actiona in instanta pe submandatar, desi este tert fata de contractul prin care s-a produs substituirea.Sunt exceptii aparente, pentru ca izvorul dreptului il constitue legea, iar nu actul individual, incheiat de alte persoane decat titularul dreptului subiectiv de a exercita “actiunea directa”.Stipulatia pentru altul - exceptie veritabila de la principiul relativitatii (contractul in favoarea unei terte persoane).Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte - stipulantul - convine cu cealalta parte - promitentul - ca acesta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane - tertul beneficiar, care nu participa la incheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare.Dreptul tertului se naste direct sI in puterea conventiei dintre stipulant si promitent. Doar exercitiul dreptului subiectiv astfel nascut depinde de vointa tertului beneficiar.O aplicatie a acestui contract o gasim in Codul civil prin reglementarea rentei viagere (art.1642) si a donatiei cu sarcini (art.828 si 830).

II. Prescripţia extinctivă: domeniul şi cursul prescripţiei extinctive.

În viaţa social juridică, timpul ocupă un rol deosebit de important, astfel timpul desemnat în unităţi fragmentate, ore, zile, luni sau ani, denumite într-o expresie cu caracter general termen, poate să ducă la producerea unor efecte juridice în sensul dobândirii unor drepturi sau la încetarea altor efecte juridice în sensul stingerii unor drepturi timpul, respectiv noţiunea de „termen” exprimă ideea de sancţiune. Ideea de sancţiune în sensul stingerii unor drepturi poate viza deopotrivă greşeala, neglijenţa sau imprudenţa celor în cauză de a urma sau respecta dispoziţiile legii, în ceea ce priveşte unităţile de timp în care drepturile lor trebuie să fie exercitate.Sancţiunile nerespectării termenelor în care drepturile subiective trebuiau să fie exercitate, sancţiuni ce se aplică în cazul nerespectării unităţilor de timp prevăzute de lege în exercitarea unor drepturi sunt prescripţia şi decăderea.Prescripţia extinctivă constă în stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul prevăzut de lege.Prescripţia extinctivă: stingerea, după caz, fie a acelei componente a dreptului la acţiune care e posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine obligarea subiectului pasiv la executarea obligaţiei corelative sau la recunoaşterea dreptului subiectiv contestat, fie a însuşi dreptului real principal (sau, în situaţiile expres prevăzute de lege, a dreptului nepatrimonial), datorită neexercitării în termenul prevăzut de lege.Natura juridică a prescripţiei extinctivePrescripţia extinctivă e cunoscută de toate ramurile de drept prescripţia extinctivă se înfăţişeaza ca o instituţie juridică având un caracter complex natura sa juridică urmează a fi stabilită în cadrul fiecărei ramuri de drept. Pentru dreptul civil, prescripţia extinctivă: sancţiunea îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil, sancţiune ce urmează a fi privită diferit:dc e vorba de un drept de creanţă sau de un drept real accesoriu prin prescripţia extinctivă se stinge o componentă a dreptului la acţiunedc e vorba de un drept real principal sau de un drept nepatrimonial (desigur, numai dacă legea prevede în mod expres prescriptibilitatea unui astfel de drept) prescripţia extinctivă stinge însuşi dreptul subiectiv. O problemă strâns legată de reglementarea prescripţiei extinctive e aceea a caracterului imperativ sau dispozitiv al normelor care formează această instituţie.De lege lata, caracterul imperativ al normelor care reglementează prescripţia extinctivă e neîndoielnic, deoarece interesul ocrotit e de ordine publică.

18

Delimitarea prescripţiei extinctivePrescripţia extinctivă trebuie delimitată de prescripţia achizitivă (uzucapiunea), de decădere şi de termenul extinctiv.a) Prescripţia extinctivă şi prescripţia achizitivă (uzucapiunea)Asemănări:sunt sancţiuni de drept pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi;sunt concepte sau instituţii de drept civil;presupun termene.Deosebiri:prescripţia extinctivă e reglementată în principal în Decretul nr. 167 / 1958, în timp ce prescripţia achizitivă este reglementată în Codul civil;termenele de prescripţie extinctivă sunt mai scurte şi mai numeroase, în timp ce termenele pentru prescripţia achizitivă sunt mai lungi şi mai puţine;prescripţia extinctivă stinge dreptul la acţiune (în sens material), iar prescripţia achizitivă conduce la dobândirea unui drept real principal;fiecare prescripţie are reguli proprii de suspendare şi întrerupere, iar „repunerea în termen” este aplicabilă numai prescripţiei extinctive.b) Prescripţia extinctivă şi decădereaDecăderea, ca sancţiune de drept civil - stingerea dreptului subiectiv civil care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.Aseamănări:sunt sancţiuni de drept civil;au efect extinctiv;pp termene.Deosebiri:prescripţia extinctivă stinge dreptul la acţiune în sens material, în timp ce decăderea stinge însuşi dreptul subiectiv civil;termenele de prescripţie extinctivă sunt mai numeroase şi mai lungi, iar termenele de decădere sunt mai puţine şi mai scurte;suspendarea, întreruperea şi repunerea în termen sunt schimbări proprii termenului de prescripţie, termenul de decădere nefiind susceptibil de suspendare, întrerupere şi repunere în termen.c) Delimitarea prescripţiei extinctive faţă de termenul extinctivAsemănări:pp efectul extinctiv;sunt concepte de drept civil.Deosebiri:termenele de prescripţie pot fi numai legale, în timp ce termenele extinctive pot fi după caz: convenţionale, legale sau jurisdicţionale;prescripţia extinctivă e atât un mod de transformare a conţinutului raportului juridic civil obligaţional, cât şi o sancţiune, iar termenul extinctiv e o modalitate a actului juridic civil;suspendarea, întreruperea şi repunerea în termen sunt schimbări proprii termenului de prescripţie;prescripţia extinctivă stinge dreptul la acţiune, iar termenul extinctiv stinge dreptul subiectiv civil şi obligaţia civilă corelativă.

Efectul prescripţiei extinctiveÎn doctrină nu există un punct de vedere unitar în legătură cu soluţionarea problemei de a şti ce se stinge prin prescripţia extinctivă.Dc prescripţia extinctivă stinge numai aşa-numitul „drept la acţiune în sens material” (acea componentă a dreptului la acţiune ce constă în posibilitatea de a obţine condamnarea pârâtului la executarea obligaţiei ce îi revine) consecinţele:

19

- supravieţuirea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei civile corelative, aceasta din urmă fiind transformată, devenind imperfectă din calitatea pe care o avea de a fi perfectă, în sensul că ocrotirea dreptului subiectiv civil corelativ obligaţiei civile respective poate fi obţinută numai pe calea defensivă a excepţiei, dacă debitorul şi-a executat de bunăvoie obligaţia;- imprescriptibilitatea aşa-numitului „drept la acţiune în sens procesual”, adică imprescriptibilitatea acelor componente ale dreptului la acţiune constând în posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicţie, de a formula cereri, de a propune probe, de a pune concluzii, de a exercita căile de atac prevăzute de lege etc., în alte cuvinte, posibilitatea de a exercita mijloacele procesuale reglementate de lege şi care alcătuiesc acţiunea civilă.Efectul prescripţiei extinctive diferă după cum e vorba fie de un drept de creanţă sau de un drept real accesoriu, caz în care se stinge acea componentă a dreptului la acţiune care constă în posibilitatea creditorului de a obţine condamnarea debitorului la executarea obligaţiei ce îi incumbă, fie de un drept real principal sau de un drept nepatrimonial supus prescripţiei extinctive, ipoteză în care se stinge însuşi dreptul subiectiv.Efectul prescripţiei extinctive este cârmuit de 2 principii:o dată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile subiective accesorii - o aplicaţie a regulii accesorium sequitur principale o dată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept (de creanţă) principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind eventualele dobânzi, garanţii reale sau personale consecinţe:imprescriptibilitatea dreptului subiectiv principal are ca efect imprescriptibilitatea dreptului subiectiv accesoriu, stingerea prin prescripţie extinctivă a dreptului la acţiune privind un drept subiectiv accesoriu nu atrage şi stingerea dreptului la acţiune privind un drept subiectiv principal.în cazul când un debitor e obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită.Principiul stingerii printr-o prescripţie distinctă a dreptului la acţiune privind fiecare prestaţie în cazul obligaţiilor cu executare succesivă se aplică ori de câte ori debitorul este ţinut la prestaţii succesive (chirii, arenzi, dobânzi, ratele de rentă viageră etc.), indiferent de izvorul obligaţiei.Când se pune problema stingerii prin prescripţie a unui drept accesoriu având ca obiect prestaţii succesive, trebuie cercetat, în prealabil, dacă nu s-a stins prin prescripţie dreptul de creanţă principal, deoarece prescrierea dreptului principal atrage prescrierea tuturor prestaţiilor succesive ce alcătuiesc obiectul dreptului de creanţă accesoriu, devenind inutil să se mai verifice dacă pentru fiecare prestaţie a intervenit sau nu prescripţia extinctivă. ambele principii privesc efectul stingerii prin prescripţie extinctivă a unui drept de creanţă (mai exact, a acelei componente a dreptului la acţiune ce constă în posibilitatea creditorului de a obţine condamnarea debitorului la executarea obligaţiei corelative dreptului de creanţă), deoarece primul principiu vizează un drept accesoriu, iar un asemenea drept, indiferent că este de creanţă sau real, poate avea ca drept principal numai un drept de creanţă; de asemenea, numai un drept de creanţă este susceptibil de a îmbrăca forma unor prestaţii succesive.

Rolul prescripţiei extinctiveCu privire la justificarea rolului prescripţiei extinctive, a dreptului la acţiune se pot formula 2 motivaţii: una care priveşte consecinţele la care s-ar putea ajunge în cazul în care prescripţia dreptului la acţiune nu ar fi reglementată;funcţiile pe care prescripţia dreptului la acţiune le are de împlinit ca instituţie juridică.Consecinţele la care s-ar putea ajunge în cazul în care prescripţia dreptului la acţiune nu ar fi reglementată:Ex. În cazul persoanelor fizice, consecinţele negative ar fi următoarele:dificultatea administrării probelor în cazurile devenite litigioase cu mult timp în urmă;nesiguranţă şi incertitudine în ceea ce priveşte circuitul civil în general;punerea persoanelor obligate în situaţia de a nu-şi mai achita datoriile pe care nu le aveau în vedere, datorită scurgerii unei perioade prea mari de timp.

20

numai limitarea în timp de a obţine pe cale judecătorească apărarea drepturilor civile subiective încălcate sau nerecunoscute le poate înlătura.Funcţiile pe care prescripţia dreptului la acţiune le are de îndeplinit ca instituţie juridică:Stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune constituie o sancţiune a neglijenţei titularului acestui drept care l-a exercitat în termenul prevăzut de lege. funcţia educativă şi mobilizatoare - în sensul că titularii drepturilor civile încălcate sau nerecunoscute sunt nevoiţi să se adreseze organelor de jurisdicţie competente pentru a obţine aprobarea drepturilor lor. funcţia sancţionatorie - în sensul că odată constatată prescripţia dreptului la acţiune de organul jurisdicţional competent, îl lipseşte pe titularul dreptului civil încălcat sau nerecunoscut de a mai putea obţine proteguirea judiciară necesară de care are nevoie, ceea ce reprezintă o sancţiune a neglijenţei lui.

Domeniul de aplicare al prescripţiei extinctiveDomeniul prescripţiei extinctive: sfera drepturilor subiective civile ale căror acţiuni cad sub incidenţa acestei instituţii.A determina „domeniul prescripţiei extinctive” înseamnă a stabili drepturile subiective civile prescriptibile extinctiv şi deci, de a deosebi faţă de cele imprescriptibile extinctiv.Criteriile de determinare a domeniului prescripţiei extinctive vizează numai drepturile subiective civile ale căror acţiuni sunt prescriptibile extinctiv.În funcţie de natura drepturilor civile subiective:domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale (e necesară distincţia între domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor de creanţă, domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor reale accesorii şi domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor reale principale;domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor nepatrimoniale.În funcţie de actul normativ care reglementează prescripţia:domeniul prescripţiei extinctive guvernat de Decretul nr. 167 / 1958;domeniul prescripţiei extinctive guvernat de Codul Civil;domeniul prescripţiei extinctive rezultat din aplicarea altor acte normative (ex. Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 etc. ).Prescripţia extinctivă în cadrul drepturilor patrimonialeDrepturile civile subiective patrimoniale sunt drepturi care se relevă în comparaţie cu cele personal nepatrimoniale prin conţinutul lor economic sau au o valoare economică.Drepturile civile subiective cu caracter patrimonial se clasifică în:Drepturi realeDrepturi de creanţăIn caz de nevoie, protecţia juridică a drepturilor civile subiective cu caracter patrimonial este asigurată prin acţiunile civile corespunzătoare:- acţiunile reale pentru drepturile reale;- acţiunile de creanţă pentru drepturile de creanţă.Prescripţia extinctivă şi drepturile de creanţă:În categoria drepturilor la acţiune având un obiect patrimonial prescriptibil din punct de vedere extinctiv se încadrează cu pretenţii deduse judecăţii conţinutului raporturilor juridice civile formate din drepturi de creanţă şi obligaţiile corelative. acţiunile de creanţă sunt supuse regulilor generale şi de principiu înscrise în art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 „sunt prescriptibile din punct de vedere extinctiv”.Cum drepturile de creanţă sunt nelimitate ca număr acţiunile de creanţă necesare pentru valorificarea lor sunt nelimitate pentru promovarea cu succes în faţa instanţelor judecătoreşti a acţiunilor de creanţă trebuie respectată condiţia de timp. Acţiuni civile care se încadrează în categoria acţiunilor privind apărarea unor drepturi de creanţă supuse unor drepturi de prescripţie extinctivă:acţiunea pentru plata contravalorii fructelor percepute fără drept;acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere;

21

acţiunea revocatorie sau pauliană provocată de creditorii chirografari;acţiunea oblică sau subrogatorie.Prescripţia dreptului la acţiune se răsfrânge şi asupra drepturilor accesorii: „odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii (ex. Plata unor dobânzi). Exceptii de la principiul prescriptibilităţii drepturilor de creanţă:acţiunea în restituirea depunerilor la Casa de Economii şi Consemnaţiuni (sumele depuse de persoanele fizice la CEC pe instrumente de economisire, precum şi dobânzile şi câştigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat. Acestea se restituie la cererea titularului sau a reprezentanţilor legali ai acestora. Drepturile de creanţă asupra sumelor, dobânzilor şi câştigurilor sunt imprescriptibile)acţiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările facultative de persoane, deci drepturile asiguraţilor asupra sumelor ce rezultă din rezerva de prime care se constituie la asigurările de persoane pentru obligaţii de plată scadente în viitor: dreptul la suma de rascumparare, la suma asigurara redusa ori alte sume prevazute a se plati ca urmare a expirarii sau la implinirea unui anumit termenPrescripţia extinctivă şi drepturile reale accesorii:Din interpretarea per a contrario a art. 21 din Decretul 167/1958 care prevede că „ Dispoziţiilor Decretului de faţă nu se aplică dreptul la acţiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaţiune, servitute şi superficie” drepturile reale succesorii sunt supuse prescripţiei extinctive potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 167 / 1958.Prescripţia extinctivă şi drepturile reale principale:Drepturile reale sunt drepturile civile subiective în virtutea cărora titularii lor pot să-şi exercite atributele asupra unui lucru determinat mobil sau imobil în mod direct şi nemijlocit, fără intervenţia unei alte persoane.Art. 21 din Decretul 167/1958: „dispoziţiile Decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate, drepturile de uzufruct, uz, abitaţiune, servitute şi superficie”. Toate aceste drepturi, dacă sunt încălcate sau nerecunoscute, urmează a fi apărate pe calea unei acţiuni în revendicare acţiunea e imprescriptibilă dpdv extinctiv.Spre deosebire de drepturile de creanţă care sunt nelimitate, drepturile reale sunt limitate ca număr, astfel încât devine posibilă stabilirea prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii lor pentru fiecare caz în parte.In domeniul drepturilor reale principale, regula o reprezintă imprescriptibilitatea, iar prescriptibilitatea constituie excepţia. Acţiuni reale imprescriptibile extinctiv:acţiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată (cu excepţia situaţiei în care este paralizată prin invocarea uzucapiunii);acţiunea în revendicare mobiliară sau imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică indiferent dc titularul e statul sau o unitate administrativ - teritorialaacţiunea de partaj;acţiunea în revendicarea unui bun mobil proprietate privată de la posesorul de rea-credinţă sau de la detentor;acţiunea de partaj, adică acţiunea prin care se cere împărţirea bunurilor aflate în proprietate comună acţiunea negatorie;acţiunea confesorie prin care se urmăreşte apărarea unui drept de superficie;acţiunea în grăniţuire.Exceptii ale imprescriptibilitatii acţiunile reale prescriptibile extinctiv:acţiunea în revendicarea unui bun mobil proprietate privată, pierdut sau furat, exercitată împotriva posesorului de bună-credinţă;

acţiunea în revendicare imobiliară în cazurile prevăzute de art. 498 C. civ. (avulsiunea) şi de art. 520 C. proc. civ. (revendicarea imobilului adjudecat în cadrul procedurii de urmărire silită imobiliară), în ambele situaţii cu excepţia cazului când imobilul revendicat este proprietate publică;acţiunea confesorie prin care se urmăreşte apărarea dreptului de uzufruct, a dreptului de uz sau de abitaţie şi a dreptului de servitutePrescripţia extinctivă în cadrul drepturilor nepatrimoniale

22

Drepturile personale nepatrimoniale: drepturile civile subiective al căror conţinut nu poate fi exprimat valoric, în sume de bani, aceasta pe motiv că aceste drepturi sunt strâns legate de existenţa şi atributele persoanelor fizice şi servesc la individualizarea lor. Apărarea pe cale judiciară a acestor drepturi nu este limitată în timp e consacrată imprescriptibilitatea dreptului la acţiune în privinţa apărării pe cale judiciară a drepturilor civile subiective.Principiul imprescriptibilităţii drepturilor personale nepatrimoniale: regula de drept potrivit căreia protecţia drepturilor nepatrimoniale pe calea acţiunii în justiţie nu este limitată în timp, putându-se obţine oricând.Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune în cazul drepturilor personale nepatrimoniale îşi găseşte justificarea în primul rând prin faptul că aceste drepturi sunt legate strâns de persoana umană ca subiect de drept şi, ca atare, nu pot fi negate sau lipsite de apărare fără a nega sau lipsi de apărare pe însăşi titularul lor. În al doilea rând, aceste drepturi sunt perpetue deci netransmisibile ceea ce impune în mod necesar ca ele să fie apărate oricând ca durată în timp pentru a le asigura în acest fel finalitatea pentru care prin lege sunt necunoscute titularilor lor. În al treilea rând, se poate vorbi şi de o justificare legală formulată şi dedusă pe baza interpretării per a contrario prin art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1954.Excepţii de la regula imprescriptibilităţii dreptului la acţiune – sunt prescriptibile extinctiv:acţiunea în declararea nulităţii relative a unui act juridic, chiar si atunci cand ar fi vorba de un act nepatrimonial;acţiunea în nulitatea relativă a căsătorieiacţiunea în tăgaduirea paternităţiiacţiunea în stabilirea paternităţiiIncălcarea sau nesocotirea unor drepturi civile subiective cu caracter nepatrimonial pot genera sau pot da naştere unor consecinţe cu caracter patrimonial. Având în vedere obiectul lor, acţiunile în repararea unui asemenea prejudiciu sunt prescriptibile (ex. plata remuneraţiei dreptului de autor, deşi acest drept este nepatrimonial, este supusă prescripţiei de drept comun).Unele probleme speciale privind domeniul prescripţiei extinctiveSituaţii juridice în care se ridică problema prescriptibilităţii:Pentru o bună înţelegere a problemei prescriptibilităţii este necesară explicarea anumitor situaţii care în practică au primit soluţii diferite.A. Soluţii adoptate în rezolvarea problemei prescriptibilităţii. Valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea excepţiei:Dreptul subiectiv civil e posibilitatea recunoscută, în limitele normelor juridice civile de a recurge, atunci când dreptul subiectiv e nesocotit sau încălcat, la forţa coercitivă a statului.Valorificarea dreptului subiectiv civil poate fi obţinut atât pe calea acţiunii, cât şi pe calea excepţiei. EX: atunci când reclamantul formulează o pretenţie împotriva pârâtului, iar acesta din urmă, pentru a obţine respingerea pretenţiei formulate împotriva sa, se apără invocând un drept subiectiv civil, se spune că dreptul subiectiv respectiv e valorificat (apărat, ocrotit) pe cale de excepţie (de drept material, substanţial) valorificarea unui drept subiectiv civil pe cale de excepţie pp că titularul dreptului, fiind chemat în judecată, se prevalează de acel drept spre a obţine respingerea pretenţiei formulate împotriva sa, fără însă a supune judecăţii o pretenţie anume faţă de adversar.În doctrină nu există un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte problema prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii excepţiei (de drept material).De regulă, se admite că valorificarea dreptului subiectiv civil pe cale de excepţie este supusă prescripţiei extinctive în aceleaşi condiţii ca şi valorificarea dreptului respectiv pe cale de acţiune (totuşi, nu trebuie exclusă posibilitatea de a se considera, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, că prescripţia extinctivă nu a început să curgă ori că a fost întreruptă prin recunoaştere tacită sau expresă).Excepţia care se ridică în cursul dezbaterilor unui proces sunt excepţiile de procedură şi excepţii de fond, acestea din urmă fiind cele care trebuie avute în vedere pentru a desemna apărarea de fond.Se disting situatiile:dacă dreptul subiectiv civil putea valorificat, apărat pe calea acţiunii, iar această acţiune e potrivit legii prescriptibilă şi excepţia trebuie să fie prescriptibilă în aceleaşi condiţii ca şi acţiunea, soluţia bazându-se

23

atât pe necesitatea de a opri posibilitatea eludării normelor imperative, privind caracterul prescriptibil al acţiunii, cât şi pe un argument de analogie: ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet;dacă acţiunea e imprescriptibilă şi ocrotirea dreptului subiectiv civil pe calea excepţiei este imprescriptibilă.B. Acţiunea în constatare: acţiunea în justiţie prin care reclamantul solicită instanţei să constate existenţa unui drept subiectiv al său faţă de pârât sau, după caz, inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.Atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă a fost adoptată soluţia imprescriptibilităţii acţiunii în constatare. Acţiuni în constatare imprescriptibile extinctiv: acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic civil, acţiunea în declararea simulaţiei etc.C. Acţiunile mixte: acţiunile care au caracteristici de acţiuni reale, personale ori în constatare, prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea lor fiind determinată separat pentru fiecare caz, în funcţie de calificarea dată acţiunii după scopul urmărit la intentarea ei (ex. plata unei creanţe).D. Dualitatea de acţiuni: situaţia în care titularul dreptului subiectiv îşi poate proteja dreptul său prin 2 acţiuni:o acţiune bazată pe un contract civil (ex contractul), supusă prescripţiei extinctive – o actiune personalao acţiune reală, în revendicarea bunului, supusă prescripţiei de 30 de ani sau imprescriptibila. EX: cazul deponentului, al comodantului, al proprietarului bunului dat în gaj etc. nu e vorba de acelaşi drept subiectiv ocrotit prin 2 acţiuni distincte, ci de un drept de creanţă izvorât din contractul de depozit, de comodat, de locaţiune etc. (dreptul la restituirea bunului) şi care e apărat printr-o acţiune patrimonială şi personală (prescriptibilă extinctiv), precum şi de un drept de proprietate asupra aceluiaşi bun, apărat printr-o acţiune reală (imprescriptibilă sau, după caz, prescriptibilă).Între dualitatea de acţiuni şi acţiunile mixte prin care se solicită predarea bunului ce a format obiectul derivat al unui act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale există următoarele deosebiri:- în cazul dualităţii de acţiuni nu e vorba de un act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale dreptul real şi dreptul de creanţă nu au aceeaşi cauză generatoare, ci izvorul dreptului real preexistă izvorului dreptului de creanţă; în cazul acţiunii mixte e suficientă dovedirea actului juridic respectiv, în vreme ce, în cazul dualităţii de acţiuni, dacă a intervenit prescripţia extinctivă a acţiunii personale, admiterea acţiunii reale e condiţionată de dovedirea dreptului de proprietate.- în cazul acţiunii mixte, fiind vorba nu de 2 acţiuni, ci de 1, pretenţia constând în predarea lucrului se fundamentează pe însuşi actul juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale, iar prescripţia extinctivă se va raporta numai la dreptul real, iar în cazul dualităţii de acţiuni, dacă pretenţia în restituire e fundamentată pe contractul de depozit, comodat, locaţiune etc., cererea va fi respinsă ca prescrisă, dacă prin raportare la dreptul de creanţă, ar fi împlinit termenul de prescripţie extinctivă la data exercitării acţiunii personale, urmărind ca deponentul, comodantul, locatarul etc. să introducă o nouă acţiune în justiţie pe un alt fundament, adică o acţiune reală.E. Drepturile secundare: includ drepturile subiective civile care nu dau naştere direct unui drept la acţiune, adică acele prerogative constând în puterea de a da naştere prin manifestare unilaterală de voinţă unui efect juridic ce afectează şi interesele altei persoane: dreptul de alegere în cazul unei obligaţii alternative; dreptul de denunţare unilaterală a unui contract, în cazurile admise de lege; dreptul terţilor, în cazul simulaţiei, de a opta între actul aparent şi actul real; dreptul de a ratifica o gestiune a intereselor altuia; dreptul de opţiune al utilizatorului, în contractul de leasing, ce constă în posibilitatea de a solicita achi-ziţionarea bunului, restituirea acestuia sau prelungirea contractului de leasing; dreptul de opţiune succesorală (dreptul persoanei care îndeplineşte condiţiile pentru a putea moşteni de a alege între consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi desfiinţarea acelui titlu prin renunţarea la moştenire) - e supus prescripţiei extinctive.dreptul de a revoca o ofertă etc. în realitate, drepturile secundare nu sunt veritabile drepturi subiective civile, ci doar simple facultăţi ori beneficii legale sau convenţionale.

24

Întrucât nu dau naştere direct şi imediat unui drept la acţiune, drepturile secundare sunt apreciate ca fiind im-prescriptibile extinctiv. Totuşi, efectele prescripţiei extinctive se vor produce indirect, anume în ceea ce priveşte dreptul la acţiune care se naşte din raportul juridic referitor la care s-a exercitat dreptul secundar. EX: în cazul unei obligaţii alternative, nu se prescrie dreptul (de regulă, al debitorului) de a efectua alegerea între cele 2 prestaţii ce formează obiectul obligaţiei, însă, prescripţia extinctivă poate interveni în privinţa dreptului creditorului de a pretinde de la debitor prestaţia aleasă.F. Acţiunea în repararea (compensarea) unei daune (prejudiciu) moral:Deşi prejudiciul e moral (adică nepatrimonial în sine), repararea (compensarea) acestuia poate fi atât nepatrimonială, cât şi patrimonială.Acţiunea în repararea nepatrimonială a unei daune morale e imprescriptibilă extinctiv.În schimb, acţiunea în repararea (compensarea) patrimonială a unui prejudiciu moral, fiind o acţiune în justiţie prin care se valorifică un drept de creanţă, deci o acţiune patrimonială şi personală, atrage incidenţa dispoziţiilor legale care guvernează prescripţia extinctivă în categoria drepturilor de creanţă şi, în consecinţă, este prescriptibilă extinctiv.G. Acţiunea în restituirea prestaţiilor executate în baza unui act juridic civil (desfiinţat)Acţiunea în nulitate (prescriptibilă sau imprescriptibilă după cum nulitatea e relativă sau absolută) nu se confundă cu acţiunea în restituirea, totală sau, după caz, parţială a prestaţiilor executate în temeiul actului juridic care a fost desfiinţat, chiar dacă e posibilă exercitarea concomitentă a celor 2 acţiuni, într-un proces în care nulitatea formează obiectul capătului de cerere principal, iar restituirea prestaţiilor executate constituie obiectul unui capăt de cerere accesoriu.Cât priveşte incidenţa prescripţiei extinctive asupra acţiunii în restituirea prestaţiilor executate în temeiul unui act juridic care ulterior a fost desfiinţat, trebuie, în primul rând, să se ţină seama de natura patrimonială a acesteia. În al doilea rând, este necesar să se ia în considerare natura dreptului patrimonial ce se urmăreşte a se valorifica prin intermediul unei asemenea acţiuni (drept real sau drept de creanţă).În cazul desfiinţării unui act juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale asupra unor bunuri individual determinate, acţiunea prin care cel ce a înstrăinat sau constituit dreptul real solicită restituirea prestaţiei sale are caracterul unei acţiuni reale, devenind deci aplicabile regulile care guvernează domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor reale. EX: acţiunea prin care fostul vânzător solicită obligarea fostului cumpărător să îi predea lucrul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare care ulterior a fost desfiinţat are natura juridică a unei acţiuni în revendicare.În toate celelalte cazuri, acţiunea în restituire are caracterul unei acţiuni patrimoniale şi personale, fiind deci o acţiune prescriptibilă extinctiv, care se încadrează lato sensu în acţiunile bazate pe îmbogăţirea fără justă cauză sau, uneori (declararea nulităţii contractului sinalagmatic după ce ambele părţi şi-au executat obligaţiile asumate prin acel contract), în acţiunile întemeiate pe plata nedatorată.Soluţia este asemănătoare şi în ipoteza în care se solicită restituirea prestaţiilor executate în temeiul unui contract sinalagmatic desfiinţat ca urmare a rezoluţiunii, desfăcut ca urmare a rezilierii (de exemplu, acţiunea prin care se solicită restituirea bunului care a format obiectul unei locaţiuni reziliate pentru neplata chiriei) ori al unui act juridic revocat.H. Acţiunile în materie de carte funciarăacţiunea în rectificarea înscrierilor definitive şi a celor provizorii, exercitată împotriva dobânditorilor nemijlociţi sau a terţilor subdobânditori de rea-credinţă, în principiu, este imprescriptibilă extinctiv; acţiunea în rectificarea înscrierilor definitive şi a celor provizorii, exercitată împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real dobândit cu bună-credinţă şi printr-un act juridic cu titlu gratuit este prescriptibilă extinctiv; acţiunea în rectificarea înscrierilor definitive şi a celor provizorii, exercitată împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real dobândit cu bună-credinţă şi printr-un act juridic cu titlu oneros este prescriptibilă extinctiv .acţiunea în rectificarea erorilor materiale cuprinse în cartea funciară e imprescriptibilă sau, după caz, prescriptibilă extinctiv.

25

acţiunea în rectificarea notărilor cu efect de opozabilitate sau de informare pentru terţe persoane e imprescriptibilă extinctiv, fiind vorba de acte şi fapte juridice privitoare la drepturi personale, la starea şi capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.acţiunea în prestaţie tabulară este imprescriptibilă extinctiv În lipsa unor dispoziţii legale exprese, în privinţa prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii altor acţiuni în materie de carte funciară, apreciem că soluţia trebuie dată pornindu-se nu de la caracterul nepatrimonial sau patrimonial al acestor acţiuni, ci de la premisa că dreptul de a face opozabil faţă de terţi dreptul real imobiliar care s-a transmis ori constituit are caracter accesoriu în raport cu însuşi dreptul real imobiliar respectiv în principiu, aceste acţiuni sunt supuse sau nu prescripţiei extinctive, după cum dreptul real imobiliar la care se referă este sau nu prescriptibil extinctiv (accesorium sequitur principale).I. Prescripţia extinctivă în materie succesoralăDreptul de opţiune succesorală e supus prescripţiei extinctive „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii”.Acţiunea prin care se solicită ieşirea din indiviziunea succesorală (partajul succesoral) este imprescriptibilă extinctiv Acţiunea de partaj este imprescriptibilă extinctiv nu numai în ceea ce priveşte împărţirea bunurilor mobile şi imobile care alcătuiesc masa succesorală, ci şi a fructelor produse de bunurile indivize, în măsura în care aceste fructe mai există în materialitatea lor; dacă însă fructele nu mai există în materialitatea lor, cererea de aducere la masa de împărţit a echivalentului valoric al acestora are caracter patrimonial şi personal, fiind prescriptibilă în termen de trei ani de la data culegerii fructelor respective.Acţiunea prin care se solicită constatarea masei succesorale, a calităţii de moştenitor sau a cotelor succesorale este imprescriptibilă extinctiv, fiind vorba de o acţiune în constatare. Acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive are caracterul unei acţiuni patrimoniale şi personale şi deci este supusă prescripţiei extinctive, termenul de prescripţie fiind de 3 ani şi se calculează de la data deschiderii succesiunii.Aceeaşi este soluţia şi în cazul acţiunii privind raportul donaţiilor, deci o asemenea acţiune, având caracter patrimonial şi personal, poate fi introdusă în termenul general de prescripţie de 3 ani, fiind fără relevanţă împrejurarea că raportul donaţiilor se solicită separat (fie înainte de partaj, fie ulterior partajului succesoral) sau în cadrul procesului de ieşire din indiviziunea succesorală.Dacă nu se solicită restituirea bunurilor succesorale, ci numai constatarea vocaţiei succesorale, petiţia de ereditate este o simplă acţiune în constatare, fiind deci imprescriptibilă extinctiv.Referitor la prescriptibilitatea acţiunii prin care se cere predarea (executarea) legatului cu titlu particular, soluţia trebuie dată în funcţie de obiectul legatului cu titlu particular:dacă legatul cu titlu particular are ca obiect drepturi de creanţă sau bunuri de gen, acţiunea are caracter patrimonial şi personal, fiind deci supusă prescripţiei extinctive;dacă obiectul legatului îl constituie dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun individual determinat e vorba de o acţiune reală, astfel încât, sub aspectul prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii acesteia, urmează a se aplica regulile care guvernează acţiunea în revendicare sau, după caz, acţiunea confesorie. Acţiunea în declararea nulităţii legatului se prescrie în termen de 3 ani dacă se invocă o cauză de nulitate relativă a acestui act juridic, însă este imprescriptibilă extinctiv atunci când se invocă o cauză de nulitate absolută.Acţiunea în revocarea (desfiinţarea) legatului pentru neexecutarea sarcinii e o acţiune patrimonială şi personală, fiind supusă prescripţiei extinctive în termenul de 3 ani .Aceeaşi e soluţia şi în cazul acţiunii în revocarea (desfiinţarea) legatului pentru ingratitudinea legatarului, cu precizarea că, în cazul în care cererea de revocare e întemeiată pe o injurie gravă făcută memoriei testatorului, se stabileşte un termen de 1 an de la data delictului.Acţiunea lichidarea cheltuielilor de înmormântare este supusă prescripţiei extinctive, deoarece are ca obiect valorificarea unui drept de creanţă, fiind deci vorba de o acţiune cu caracter patrimonial şi personal, aceeaşi fiind soluţia în cazul lichidării oricăror datorii ale moştenirii (acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor, există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii) şi sarcini ale moştenirii (acele obligaţii patrimoniale care, fără a fi existat în patrimoniul celui ce lasă moştenirea, se nasc în

26

persoana moştenitorilor la deschiderea moştenirii sau ulterior, independent de voinţa defunctului ori a moştenitorilor, precum cheltuielile pentru administrarea şi lichidarea moştenirii, plata legatelor cu titlu particular etc.) acţiunea exercitată de către moştenitorul ce a plătit peste partea sa împotriva celorlalţi moştenitori este supusă prescripţiei extinctive în termenul general de prescripţie aplicabil drepturilor de creanţă, iar aceasta indiferent că cererea se valorifică pe cale separată sau în cadrul procesului de ieşire din indiviziunea succesorală. Însă, dacă e cazul, posesia exercitată asupra bunurilor succesorale aflate în indiviziune de către moştenitorul care a plătit peste partea sa are semnificaţia unei recunoaşteri din partea celorlalţi moştenitori, fiind deci vorba de o întrerupere a prescripţiei ori de o amânare a începutului cursului acesteia prescripţia acţiunii în restituire va începe să curgă de la data pierderii posesiei bunurilor succesorale ori de la data împărţelii voluntare sau de la data formulării unei cereri de partaj de către unul din ceilalţi moştenitori.În privinţa separaţiei de patrimonii, Codul civil distinge, sub aspectul prescripţiei extinctive, după cum bunurile succesorale sunt mobile sau imobile:în cazul bunurilor mobile, privilegiul creditorului separatist se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii; în cazul bunurilor imobile, privilegiul e imprescriptibil, sub rezerva prescripţiei dreptului la acţiune în fond, fiind opozabil şi terţilor dobânditori, în măsura în care a fost conservat potrivit regulilor de la publicitatea imobiliară.Acţiunea în anularea certificatului de moştenitor nu e o acţiune de sine stătătoare, ci o acţiune grefată pe acţiunile care sancţionează direct drepturile moştenitorilor sau, după caz, ale terţilor, aşa încât urmează a fi supusă regulilor, în materie de prescripţie extinctivă, aplicabile acestor acţiuni, fiind deci necesar să se stabilească dacă dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu supus prescripţiei extinctive se face distincţia:când cel ce solicită anularea certificatului de moştenitor a participat la procedura succesorală notarială şi a consimţit la eliberarea certificatului, anularea acestuia poate fi cerută numai pentru vicii de consimţământ sau incapacitate, ipoteză în care, fiind vorba de o nulitate relativă, acţiunea este supusă prescripţiei extinctive, ori pentru cauze de nulitate absolută, ipoteză în care acţiunea este imprescriptibilă extinctiv; cel care nu a participat la procedura succesorală notarială, întrucât menţiunile cuprinse în certificatul de moştenitor îi sunt opozabile până la proba contrară, poate solicita instanţei să constate calitatea lui de moştenitor, stabilirea masei succesorale şi a drepturilor fiecărui moştenitor => acţiunea în anularea certificatului de moştenitor deja emis are caracterul unei acţiuni în constatare şi deci e imprescriptibilă extinctiv (însă, desigur, prescripţia extinctivă ar putea interveni în privinţa dreptului de opţiune succesorală), ori, nefiind moştenitor, poate contesta cuprinderea în masa succesorală a unui bun proprietatea lui, ipoteză în care acţiunea în anularea certificatului de moştenitor este guvernată de regulile aplicabile acţiunilor reale.

Termenele de prescripţie extinctivăTermenele de prescripţie extinctivă a dreptului la acţiune: intervalele de timp stabilite de lege înăuntrul cărora trebuie sesizate instanţele judecătoreşti competente sub sancţiunea pierderii în întregul ei a posibilităţii de a mai putea obţine protecţie judiciară a drepturilor civile încălcate sau nerecunoscute.Ca orice termen, şi termenul de prescripţie extinctivă are un început (marcat de data la care începe să curgă prescripţia extinctivă), o durată, precum şi un sfârşit (marcat de data împlinirii prescripţiei extinctive).Termenul de prescripţie extinctivă este un termen esenţialmente legal, deoarece numai prin lege se poate stabili un asemenea termen. În consecinţă, prin act juridic, părţile nu pot nici să stabilească alte termene de prescripţie extinctivă, nici să modifice termenele de prescripţie extinctivă edictate de lege; o clauză în acest sens ar fi lovită de nulitate absolută. Termenul de prescripţie extinctivă, cu caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligaţionale este instituit de 3 ani. Acest termen se aplică tuturor acţiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligaţional, cu excepţia cazurilor pentru care există termene speciale de prescripţie extinctivă.Clasificarea termenelor de prescripţie extinctivă

dupa sfera de aplicare sau vocatie: termene generale

27

termene speciale de prescripţie extinctivă.Normele care stabilesc un termen general reprezintă norma generală, iar normele care stabilesc termene speciale, reprezintă norme speciale, corelaţia dintre aceste norme fiind cârmuită de legile generalio specialibus non derogant şi specialio generalibus derogant.dupa izvorul normativ al termenelor: termene instituite de Decretul nr. 167 / 1958 termene instituite în alte izvoare de drept civil (Codul Civil, Codul familiei, legile 31/1990, 11/1991).dupa mărimea sau întinderii lor - termenele speciale se împart în: termene mai mari decât termenul general, termene egale cu termenul general; termene mai mici decât termenul general de prescripţie extinctivă.Termenele generale de prescripţie extinctivă: termene care se aplică în practică atunci când nu îşi găseşte aplicaţie un termen special de prescripţie extinctivă într-un anume caz dat.Termenele speciale de prescripţie extinctivă: termene care derogă de la reglementarea de principiu şi se disting prin particularitatea de a fi aplicate numai în cazurile expres prevăzute de lege.Termene speciale aplicabile acţiunilor personale, întemeiate pe drepturi de creanţătermenul de prescripţie extinctivă de 2 ani, aplicabil pentru unele raporturi contractuale de asigurare de bunuri, prevăzut de art. 3 alin. 2, astfel: „Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurările de persoane, termenul de prescripţie este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare …”;termenul de prescripţie extinctivă de 6 luni, aplicabil acţiunii pentru daunele rezultate din vicii ascunse fără viclenie, prevăzut de art. 5: „Dreptul la acţiune privitor la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie”. Analiza acestui text, având în vedere condiţia impusă ca viciile să nu fi fost ascunse cu viclenie, impune aplicarea sa în mod restrictiv, în caz contrar fiind aplicabil termenul de prescripţie de drept comun (3 ani);termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani, aplicabil unor sume aflate „în depozit”, prevăzut de art. 23 alin. 1: „Dreptul la acţiunea privitoare la suma de bani consemnate sau depuse la instituţiile de bancă, credit şi economie sau la orice alte organizaţii de stat, pe seama statului ori a organizaţiilor de stat, se prescrie în termen de 3 ani de la data consemnării sau depunerii”.În alineatele 2 şi 3 ale aceluiaşi articol sunt stabilite cazurile când nu se aplică acest termen de 3 ani, astfel:termenul e de 1 an, când eliberarea sumelor este condiţionată de un act al organului judecătoresc sau al altui organ de stat;termenele de prescripţie pentru sumele constituite drept garanţie, pe baza normelor legale sau a clauzelor contractuale, sunt cele stabilite în reglementările speciale privind constituirea de garanţii.termenul de prescripţie extinctivă de 60 de zile, prevăzut de art. 24: „Dreptul la acţiune privitoare la sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru spectacolele care nu au mai avut loc se prescrie în termen de 60 de zile de la data când trebuia să aibă loc spectacolul”.

Începutul prescripţiei extinctivea) Regula generală privind începutul prescripţiei extinctiveOri de câte ori nu îşi găseşte aplicare o regulă specială, edictată pentru o anumită situaţie, se va aplica regula generală potrivit căreia prescripţia extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.b) Pentru dreptul subiectiv pur şi simplu, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data naşterii raportului juridic.c) Pentru dreptul subiectiv afectat de o condiţie suspensivă ori de un termen suspensiv, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data realizării condiţiei sau, după caz, de la data împlinirii termenului.d) În cazul acţiunii în răspundere civilă pentru paguba cauzată prin fapta ilicită, prescripţia extinctivă începe să curgă, în principiu, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia ori putea să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.

28

Această regula specială se aplică, în mod corespunzător, acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză (deci prescripţia extinctivă începe să curgă din momentul în care cel care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât şi pe cel care a beneficiat de această mărire), precum şi acţiunilor asimilate de doctrină acesteia din urmă: acţiunea bazată pe gestiunea intereselor altuia (gestiunea de afaceri), acţiunea întemeiată pe plata nedatorată, acţiunea revocatorie (pauliană), acţiunea în restituirea prestaţiilor executate în baza unui act juridic care ulterior a fost anulat.e) Ipoteza acţiunii în declararea nulităţii relativeMomentul de la care începe să curgă prescripţia extinctivă a acţiunii în declararea nulităţii relative diferă în funcţie de cauza de nulitate relativă.Pentru violenţă, există un moment obiectiv şi anume cel la care a încetat acest viciu de consimţământ, deci prescripţia extinctivă a acţiunii în declararea nulităţii relative pentru violenţă începe să curgă de la data încetării acestui viciu de consimţământ.Pentru celelalte cauze de nulitate relativă, legea fixează două momente alternative de la care poate începe să curgă prescripţia extinctivă, anume, fie momentul subiectiv al cunoaşterii cauzei de anulare, fie momentul obiectiv al expirării celor 18 luni de la încheierea actului juridic.f) În cazul acţiunii în răspundere civilă pentru viciile ascunse ale lucrului, lucrării sau construcţiei, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea termenului de garanţie pentru aceste vicii.g) Alte reguli speciale privind începutul prescripţiei extinctivePrescripţia extinctivă a dreptului la acţiune referitor la sume de bani consemnate sau depuse la instituţiile de bancă, credit şi economice pe seama statului ori a organizaţiilor de stat începe să curgă de la data consemnării ori depunerii; atunci când eliberarea sumelor consemnate sau depuse este condiţionată de un act al organului judecătoresc sau al altui organ de stat, prescripţia începe să curgă de la data când se poate cere restituirea pe baza actului organului de stat.Prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune referitor la sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru spectacole ce nu au mai avut loc începe să curgă de la data când ar fi trebuit să aibă loc spectacolul.Prescripţia extinctivă a dreptului de opţiune succesorală începe să curgă de la data deschiderii succesiunii. Se admite însă că, de la această regulă, există următoarele excepţii: în cazul unui copil conceput, dar nenăscut la data deschiderii succesiunii, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii; deşi data deschiderii succesiunii celui declarat mort pe cale judecătorească este data stabilită prin hotărâre ca fiind data morţii, prescripţia dreptului de opţiune succesorală începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a declarat moartea, deoarece numai din acel moment dreptul de opţiune poate fi exercitat; dacă hotărârea judecătorească prin care se stabileşte legătura de rudenie cu de cuius rămâne definitivă după data deschiderii succesiunii, atunci prescripţia extinctivă a dreptului de opţiune succesorală pentru cel ce şi-a stabilit astfel legătura de rudenie începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii respective; în cazul în care legatarul a luat cunoştinţă mai târziu de calitatea sa de moştenitor (testamentul din care rezultă calitatea de legatar a unei persoane a fost descoperit mai târziu), termenul de prescripţie a drep-tului de opţiune succesorală se calculează de la data cunoaşterii acestei calităţi. Pentru această din urmă ipoteză, deci când s-a descoperit mai târziu calitatea de moştenitor, fie prin descoperirea unui testament, fie prin descoperirea legăturii de rudenie cu de cuius, apreciem că ar fi mai indicat să se aplice regulile referitoare la repunerea în termenul de prescripţie extinctivă.Prescripţia extinctivă a acţiunii în tăgăduirea paternităţii începe să curgă de la data când tatăl (soţul ori, după caz, fostul soţ al mamei) a cunoscut naşterea copilului. În situaţia în care, mai înainte de împlinirea termenului de prescripţie extinctivă de 6 luni, tatăl (soţul ori fostul soţ al mamei) a fost pus sub interdicţie, un nou termen curge pentru tutore de la data când acesta a aflat despre naşterea copilului, iar dacă acţiunea nu a fost pornită de către tutore, ea va putea fi pornită de tată înăuntrul unui termen de 6 luni de la ridicarea interdicţiei.Prescripţia extinctivă a acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei începe să curgă de la naşterea copilului. Dacă un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a admis cererea de tăgăduire a paternităţii, termenul de prescripţie extinctivă de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă. În

29

cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată sau dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, prescripţia extinctivă va începe să curgă de la încetarea convieţuirii sau a întreţinerii.În cazul acţiunilor posesorii, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data tulburării posesiei sau, după caz, a deposedării.Prescripţia extinctivă a acţiunii în revendicarea imobilului ce a format obiectul urmăririi silite imobiliare (sau a acţiunii confesorii prin care se pretinde un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra acestui imobil ori chiar al acţiunii personale prin care se invocă un drept de folosinţă asupra imobilului respectiv) începe să curgă de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.Prescripţia extinctivă a acţiunii în rectificarea înscrierii în cartea funciară exercitată împotriva terţului dobânditor de bună-credinţă începe să curgă de la data la care a fost înregistrată cererea prin care terţul respectiv a solicitat înscrierea dreptului său în cartea funciară.Reguli speciale privind începutul prescripţiei extinctiveIpoteze pentru care sunt instituite reguli speciale - acestea sunt urmarea regulii generale, în sensul că se precizează data când se naşte dreptul la acţiune supus prescripţiei extinctive, în diferite situaţii şi ipoteze - ne aflăm în prezenţa unor raporturi juridice civile a căror subiecte, cu unele excepţii, sunt determinate încălcarea dreptului civil subiectiv nu poate fi pusă decât pe seama persoanelor obligate chiar de la data naşterii raportului juridic. putem vorbi despre următoarele ipoteze:Ipoteza dreptului subiectiv civil pur şi simplu;Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă;Ipoteza răspunderii civile pentru fapta ilicită şi cazuri asimilate;Ipoteza acţiunii în anulabilitate;Ipoteza răspunderii pentru viciile lucrului, lucrării ori construcţiei;Alte situaţii speciale.Conţinutul regulilor speciale privind începutul prescripţiei extinctive:Ipoteza dreptului subiectiv civil pur şi simplu:În această situaţie, dreptul nu este afectat de modalităţi (când nu există termen sau condiţie suspensivă sau când obligaţia urmează să se execute la cererea creditorului).- prin expresia „în obligaţiile ce urmează să se execute la cererea creditorului” trebuie să se înţeleagă atât situaţia – regulă în care nu există termen sau condiţie, suspensive, care să afecteze dreptul subiectiv civil şi obligaţia corelativă, cât şi situaţiile în care există un termen suspensiv, dar este în favoarea creditorului (putând renunţa la beneficiul lui, cum este cazul deponentului) sau există o condiţie care este rezolutorie (ştiut fiind că pura est sed sub conditione resolvitur);- prin expresia „în obligaţiile al căror termen de executare nu este stabilit” se înţelege situaţia obligaţiilor în care termenul lipseşte cu desăvârşire.Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă: această regulă specială se referă la acele situaţii în care dreptul subiectiv civil este „afectat de modalităţi”, acestea fiind, aici, termenul suspensiv şi condiţia suspensivă.Ipoteza răspunderii civile pentru fapta ilicită şi cazuri asimilate:În cazul în care răspunderea civilă are la bază săvârşirea unei fapte cauzatoare de prejudicii, precum şi în cazurile asimilate (îmbogăţirea fără justă cauză), prescripţia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia(ori putea) să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.Ipoteza acţiunii în anulabilitate:Prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data când aceasta a încetat. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.Această regulă nu este aplicabilă în cazul cererii de anulare a căsătoriei pentru eroare sau viclenie, deoarece aceasta se face în termen de 6 luni „de la încetarea violenţei sau de la descoperirea erorii sau vicleniei”, de către persoana a cărui consimţământ a fost viciat. De asemenea, această regulă nu se aplică în cazul cererii de anulare a unui legat, deoarece prescripţia începe să curgă de la data deschiderii succesiunii.

30

Legea distinge situaţia în care cauza de anulare este violenţa, de cea în care anulabilitatea actului se datorează celorlalte cauze (eroare, dol, leziune, incapacitate, nesocotirea altor dispoziţii legale ce ocrotesc interese personale).În cazul violenţei, prescripţia extinctivă începe să curgă din momentul în care a încetat acest viciu de consimţământ (moment obiectiv).În ceea ce priveşte celelalte cauze de nulitate, în începutul cursului prescripţiei extinctive se disting 2 momente:a) un moment subiectiv, care se aplică ori de câte ori cunoaşterea cauzei de anulabilitate a avut loc în intervalul de timp cuprins între momentul încheierii actului juridic şi momentul în care se împlinesc 18 luni de la încheierea actului;b) un moment obiectiv, care se aplică de la data împlinirii a 18 luni calculate de la încheierea actului juridic numai dacă, în acest interval de 18 luni, nu a fost cunoscută cauza de anulabilitate de cel sau cei îndreptăţiţi să ceară anularea.

Ipoteza răspunderii pentru viciile lucrului, lucrării ori construcţieiPrescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă, cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.Prescripţia acţiunii privind viciile unei construcţii începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea a 3 ani de la predare.Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de garanţie, legale sau convenţionale.Această regulă priveşte acele vicii care nu pot fi descoperite prin mijloace obişnuite cu ocazia predării sau recepţiei, nu însă şi dreptul la acţiune privind viciile aparente – cele care pot fi depistate fără nici o dificultate la predare sau recepţie - această regulă specială se aplică doar în privinţa viciilor ascunse de lucrului transmis, lucrării executate sau construcţii, vicii care sunt de natură să împiedice folosirea lucrului, lucrării sau construcţiei potrivit destinaţiei lor sau să fie de natură a diminua considerabil folosirea acestora.Regulile privind începutul prescripţiei pentru viciile lucrului, lucrării sau construcţiei prezintă caracteristica stabilirii – alternativa a 2 momente de la care poate începe să curgă prescripţia:1) un moment subiectiv, constând „în data descoperirii viciilor”;2) un moment obiectiv, constând în data expirării termenelor de garanţie, de un an, pentru lucru ori lucrare şi de 3 ani pentru construcţie.Alte situaţii speciale:1) prescripţia dreptului la acţiune asupra sumelor de bani consemnate sau depuse la instituţiile de bancă, credit şi economic pe seama statului ori a instituţiilor de stat, pentru care termenul de prescripţie începe să curgă de la data consemnării ori depunerii.2) prescripţia dreptului la acţiune privitoare la sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru spectacolelor ce nu au mai avut loc, prescripţia care începe să curgă de la data când urma să aibă loc spectacolul.3) prescripţia dreptului la acţiunea posesorie, care începe să curgă de la data primului act de tulburare a posesiei.4) prescripţia dr de opţiune succesorală care începe să curgă de la deschiderea succesiunii (care este data morţii lui de cujus).Exceptii:- în cazul unui copil conceput, dar nenăscut la data deschiderii succesiunii, termenul de prescripţie începe să curgă de la data naşterii, cu condiţia ca acesta să se nască viu;- în cazul declarării judecătoreşti a morţii, data succesiunii este data prevăzută în hotărârea judecătorească definitivă ca fiind data morţii, dar prescripţia dreptului de opţiune succesorală începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte, deoarece dreptul de opţiune succesorală poate fi exercitat numai din acel moment;

31

- în cazul unei moşteniri testamentare, când testamentul din care rezultă calitatea de moştenitor a unei persoane a fost descoperit mai târziu, termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală se calculează de la data cunoaşterii calităţii de moştenitor a unei persoane.5) Acţiunea în tăgada paternităţii se prescrie în termen de 6 luni de la data când tatăl (soţul mamei sau fostul soţ al mamei) a cunoscut naşterea copilului.6) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului. Daca un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an pentru primirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, va curge de la data când acea hotărâri a rămas definitivă, chiar dacă a trecut mai mult de un an de la naşterea copilului. În cazul în care mama a convieţuit ci pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinerea, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii.7) Prescripţia dreptului la acţiune în revendicarea imobilului ce a format obiectul urmăririi silite imobiliare începe să curgă de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.8) Prescripţia extinctivă a acţiunii în răspunderea pentru daunele efective cauzate de operatorii publici şi furnizorii de servicii de telecomunicaţii începe să curgă de la data primirii răspunsului la reclamaţie sau, dacă nu s-a răspuns la reclamaţie, de la exprimarea termenului de soluţionare a acesteia.9) Prescripţia dreptului la acţiune în rectificarea înscrierii în cartea funciară exercită împotriva terţului dobânditor de bună credinţă începe să curgă de la data la care a fost înregistrată cererea prin care terţul respectiv a solicitat înscrierea dreptului său în cartea funciară.

Suspendarea prescripţiei extinctiveTermenele de prescripţie au o durată în timp. Această durată mai mică sau mai mare este determinată de momentul începerii termenului de prescripţie avut în vedere şi, respectiv, de împlinirea lui. În determinarea momentului de îndeplinire, trebuie avut în vedere şi modul de calcul. Calculul termenelor de prescripţie, indiferent de unităţile de timp în care sunt stabilite (luni sau ani), se face potrivit sistemului calcului intermediar, aceasta în sensul că ziua când începe curgerea termenului de prescripţie termenul este inclusă în calcul.Calculul termenului de prescripţie se face întotdeauna prin determinarea momentului naşterii la acţiune, adică a zilei care marchează dies a quo (ziua când începe termenul) urmând dies a quam (ziua când se sfârşeşte termenul) să fie determinată în funcţie de câtimea termenului avut în vedere.Situaţiile care pot interveni în ceea ce priveşte începerea şi împlinirea termenului la acţiune – în determinarea momentului începerii şi împlinirii termenului de prescripţie, trebuie avute în vedere şi anumite necesităţi prevăzute în mod expres prin lege care pot determina suspendarea, întreruperea şi repunerea în termen.Rolul şi importanţa prescripţiei extinctive se concretizează în ideea de sancţiune a persoanelor interesate care din neglijenţă sau pasivitate nu sesizează organele de justiţie în termenul prevăzut de lege pentru a-şi valorifica dreptul subiectiv pretins a fi încălcat sau nerecunoscut.Suspendarea prescripţiei extinctive: modificarea cursului acesteia ce constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripţie, pe timpul cât durează situaţiile, limitativ prevăzute de lege, care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului la acţiune.Cauzele de suspendare a cursului prescripţiei extinctive prezintă următoarele caractere juridice:- sunt legale, în sensul că ele sunt stabilite numai prin lege;- sunt limitative, ceea ce înseamnă că ele sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind susceptibile de aplicare prin analogie;- produc efecte de drept (ope legis), organul de jurisdicţie nerămânându-i decât să constate producerea lor, deci, dacă în cursul procesului (având ca obiect recunoaşterea sau stabilirea dreptului subiectiv) se invocă prescripţia extinctivă, instanţa va constata că a operat suspendarea cursului acesteia şi va trece la soluţionarea cauzei în fond.Cauzele de suspendareCauzele de suspendare a prescripţiei extinctive sunt legale şi limitative. Cursul prescripţiei dreptului la acţiune este suspendat:1) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere.

32

2) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din forţele armate ale României, iar acestea sunt puse pe picior de război;3) până la rezolvarea reclamaţiei administrative, făcute de cel îndreptăţit cu privire la despăgubiri sau restituirii, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de trei luni, socotit de la înregistrarea reclamaţiei.Cursul prescripţiei dreptului la acţiune e suspendat în situaţiile:„Între părinţi sau tutori şi cei ce se află sub ocrotirea lor, între curatori şi acei pe care-i reprezintă, precum şi între orice altă persoană, care în temeiul legii sau al hotărârii judecătoreşti, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate prescripţia nu curge, cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate.Prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitatea de exerciţiu, cât timp nu are reprezentant legal şi nici împotriva celui cu capacitatea restrânsă cu timp nu are cine să-i încuviinţeze actele.Prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei.”Analiza cauzelor de suspendare a cursului prescripţiei extinctive1) Forţa majoră. un eveniment imprevizibil şi insurmontabil precum cutremurul de pământ, inundaţia şi altele asemenea.2) Participarea la forţele armate ale României, care sunt puse pe picior de război - în această situaţie trebuie să se afle „creditorul sau debitorul”. Va opera suspendarea şi în situaţia în care atât creditorul cât şi debitorul fac parte din forţele armate ale României, iar acestea sunt pe picior de război; simpla participare la forţele armate ale ţării (ca militar activ ori pentru satisfacerea stagiului militar) nu constituie cauză de suspendare a prescripţiei extinctive.Şi această cauză pune titularul dreptului la acţiune în imposibilitatea materială (fizică) de a acţiona.3) Reclamaţia administrativă - pentru ca prevederile să fie suspendată, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:- reclamaţia administrativă prealabilă să aibă ca obiect „despăgubirii ori restituiri” în termenul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii;- să nu treacă mai mult de 3 luni de la înregistrarea reclamaţiei; dacă petiţionarul primeşte răspuns, care nu-i convine, înainte de împlinirea celor 3 luni, prescripţia este suspendată numai până la primirea acelui răspuns, nefavorabil; dacă reclamaţia rămâne nerezolvată, neprimindu-se răspuns, în cele trei luni, suspendarea încetează, iar titularul dreptului la acţiune este în drept să formuleze cerere de chemare în judecată la organul de jurisdicţie competent.4) Între ocrotitor şi ocrotit, prescripţia e suspendată cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate - aceste dispoziţii se aplică raporturilor dintre părinte, tutore şi curator, pe de o parte, şi cele ale cărui bunuri sunt administrate de ocrotitorul legal pe de altă parte (minor, interzis, cel ocrotit prin curatelă).5) Prescripţia este suspendată:a) cât timp cel lipsit de capacitate de exerciţiu nu are reprezentant legal;b) cât timp cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are ocrotitor legal care să-i încuviinţeze actele.Această cauză de suspendare priveşte minorul sub 14 ani, aceasta fiind interzisul judecătoresc şi minorul între 14 – 18 ani, aceasta fiind aplicată pe toată durata lipsei reprezentantului legal sau a ocrotitorului legal, după caz. Din cele prezentate rezultă că putem vorbi despre o imposibilitate de natură juridică.6) Prescripţia este suspendată în raporturile dintre soţiPrescripţia este suspendată pe toată durata căsătoriei, fără a avea importanţă dacă soţii sunt sau nu despărţiţi în fapt, în text nefiind explicat acest aspect. Ne aflăm aici într-o imposibilitate morală de a acţiona.Efectele suspendării prescripţiei extinctiveA. Efectele generale ale suspendăriiDupă încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare se face astfel distincţie între:- efectul anterior cauzei de suspendare;- efectul pe durata cauzei de suspendare;- efectul ulterior cauzei de suspendare.

33

Pentru perioada anterioară cauzei, suspendarea nu produce efecte juridice, intrând în calculul termenului de prescripţie şi timpul scurs între începutul prescripţiei şi data suspendării acesteia.B. Efectul special al suspendăriiPrescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la data încetării cauzei de suspendare, cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât după exprimarea unui termen de o lună de la suspendare acest efect special se produce doar în cazurile în care:- până la împlinirea termenului de prescripţie a rămas mai puţin de 6 luni, dacă termenul de prescripţie aplicabil este mai mare de 6 luni (ex. termenul general de prescripţie de 3 ani);- până la împlinirea termenului de prescripţie a rămas mai puţin de o lună dacă termenul de prescripţie aplicabil este mai mic de 6 luni (ex. termenul de 60 de zile)

Întreruperea prescripţiei extinctiveIntreruperea prescripţiei extinctive: modificarea cursului acesteia constând în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive.Asemănător suspendării prescripţiei extinctive, şi în cazul întreruperii prescripţiei extinctive este necesar ca împrejurarea ce constituie, potrivit legii, cauză de întrerupere să intervină după ce prescripţia extinctivă a început să curgă şi mai înainte de împlinirea termenului de prescripţie extinctivă.Cauzele de întrerupere a prescripţiei extinctive prezintă următoarele caractere juridice: sunt legale; sunt limitative; produc efecte de drept (ope legis), organul de jurisdicţie urmând doar să constate producerea lor.Prescripţia se întrerupe:a) prin recunoaşterea dreptului a cărei acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia;b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ de arbitraj necompetent.c) printr-un act începător de executare, aceasta fiind o cauză de întrerupere a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, fiind studiată de dreptul procesual civil.Prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.Întreruperea cursului prescripţiei extinctive produce următoarele efecte:- înlăturarea (ştergerea) prescripţiei extinctive scurse anterior momentului apariţiei cauzei de întrerupere;- începerea, după încetarea cauzei de întrerupere, a cursului unei noi prescripţii extinctive.Problema întreruperii cursului prescripţiei dreptului la acţiune pune în discuţie atitudinea celor două persoane care urmează să figureze în cadrul procesului civil în calitate de părţi, respectiv titularul dreptului subiectiv în calitate de reclamant şi titularul obligaţiei în calitate de pârât. întreruperea cursului prescripţiei dreptului la acţiune: „Oprirea cursului unei prescripţii începute datorită atitudinii luate de una sau alta dintre viitoarele părţi a procesului civil fără a se mai ţine seama de timpul care s-a scurs deja cu consecinţa începerii, dacă sunt întrunite condiţiile cerute de lege unui nou termen de prescripţie a dreptului la acţiune”.Efectele întreruperii prescripţiei extinctiveÎntreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere, începe să curgă o nouă prescripţie.În cazul când prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripţie nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare. întreruperea prescripţiei extinctive produce un efect anterior şi un efect posterior. anterior datei întreruperii, prescripţia este înlăturată astfel încât timpul scurs între momentul de început al prescripţiei şi data cauzei de întrerupere este socotit necurs.Efectul posterior întreruperii constă în începerea unui nou termen de prescripţie.Dacă în cazul întreruperii prin recunoaştere efectele se produc instantaneu, în cazul întreruperii prin cererea de chemare în judecată, efectele se produc definitiv, pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii, aceasta însemnând că între data sesizării instanţei şi data rămânerii definitive a hotărârii operează o întrerupere provizorie, sub condiţia admiterii cererii şi rămânerii definitive a hotărârii.

34

Efectele întreruperii prescripţiei extinctive se produc de plin drept (ope legis), organul de jurisdicţie urmând să constate doar producerea lor.

Repunerea în termenul de prescripţieRepunerea în termenul de prescripţie: beneficiul acordat de lege titularului dreptului la acţiune, care din motive temeinice nu a putut formula acţiunea în justiţie înăuntrul termenului de prescripţie, astfel că organul jurisdicţional este îndreptăţit să soluţioneze, în fond, cererea de chemare în judecată, deşi a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripţie.Repunerea în termenul de prescripţie este o instituţie juridică consacrată cu caracter general în art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958: „Instanţa judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii ori să încuviinţeze executarea silită.”Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin probe din care rezultă acceptarea moştenirii. Moştenitorii, în sensul prezentei legi sunt socotiţi de drept acceptanţii succesiuni de la data depunerii cererii prevăzute la art. 14 pentru restituirea în natură a apartamentelor, sau, după caz, pentru acordarea de despăgubiri. Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului pot fi revendicate de foşti proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. Succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea, sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi ….Domeniul repunerii în termenul de prescripţie extinctivăCauzele de repunere în termen nu sunt enumerate cu titlu limitativ, de lege, organul de jurisdicţie putând considera „cauză de repunere în termen”, orice cauză temeinic justificată.Cauze temeinic justificate: împrejurările de fapt care fără a avea gravitatea forţei majore şi fără a implica culpa proprie, l-au împiedicat pe titularul dreptului să sesizeze instanţei cu pretenţia sa în termenul prevăzut de lege.Cauze care justificată repunerea în termen:- existenţa unor împrejurări speciale în care s-a găsit moştenitorul, care l-au împiedicat să afle despre deschiderea unei moşteniri la care era chemat;- executarea unei pedepse privative de libertate, care nu a permis darea unui mandat pentru întreruperea prescripţiei;- cunoaşterea unor fapte, stabilite de organele de urmărire penală, numai după împlinirea termenului de prescripţie;- spitalizarea îndelungată ori repetată;- părăsirea minorului.Cauze care nu justifică repunerea în termen:- eroarea de drept, invocată de titularul dreptului la acţiune;- absenţa ori aglomerarea cu probleme a conducătorului persoanei juridice sau juristului acesteia;- depăşirea culpabilă a termenului de acceptare a moştenirii.Termenul de repunere în termenul de prescripţie extinctivăCererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie 2 aspecte ale termenului în care poate fi cerută repunerea în termenul de prescripţie:1) durata lui, care este de o lună;2) începutul acestui termen, care este marcat de data încetării cauzei care justifică depăşirea termenului de prescripţie.Termenul de o lună are o dublă semnificaţie şi anume: priveşte pe de o parte introducerea cererii de repunere în termen, iar pe de altă parte, introducerea cererii de chemare în judecată care priveşte fondul litigiului.Efectul repunerii în termenul de prescripţie extinctivăDatorită repunerii în termen, prescripţia extinctivă este considerată ca fiind neîmplinită, deşi termenul de prescripţie a expirat. Prin repunerea în termenul de prescripţie extinctivă, efectul extinctiv al prescripţiei este

35

anihilat, organul de jurisdicţie având astfel posibilitatea să treacă la soluţionarea pricinii pe fond. Efectul repunerii în termen a constat în îndrituirea moştenitorului de a solicita „reconstituirea” dreptului de proprietate asupra pământului sau restituirea în natură a imobilului ori acordarea de despăgubiri, după caz, în condiţiile legilor menţionate. În ceea ce priveşte modul de operare, repunerea în termen pp darea unei hotărâri, de către organul de jurisdicţie competent, hotărâre ce trebuie să fie motivată, pentru a putea fi verificată temeinicia sa.

Împlinirea (calculul) prescripţiei extinctiveImplinirea prescripţiei extinctive: determinarea momentului în care expiră termenul de prescripţie.De lege ferenda, se impune ca regulile privind calculul termenelor de prescripţie să se regăsească în acelaşi act normativ ce reglementează şi prescripţia. Modul de calcul al termenului de prescripţie extinctivă stabilit pe ani sau pe luni: aceste termene ce vor împlini în ziua corespunzătoare din ultimul an sau din ultima lună. Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare, termenul va fi împlinit în ultima zi a acelei luni (de exemplu, un termen de prescripţie de o lună care a început să curgă la 31 ianuarie, s-a împlinit la 29 februarie). În cazul termenelor stabilite pe săptămâni, termenul de prescripţie extinctivă se socoteşte împlinit în ziua corespunzătoare din ultima săptămână a perioadei. Pt termenele stabilite pe zile - termenul se calculează pe zile şi nu pe ore. Ziua se împarte în 24 de ore. Ea începe la miezul nopţii şi se sfârşeşte la miezul nopţii următoare, ziua în care începe cursul prescripţiei nefiind luată în calcul. Prescripţia nu se socoteşte calculată, decât după împlinirea celei de-a doua zi a termenului prevăzut de lege - acest sistem de calcul se numeşte „intermediar”, deoarece se plasează între „sistemul termenului exclusiv” (pe zile libere) în care nu sunt luate în calcul nici prima şi nici ultima zi a termenului şi „sistemul inclusiv” (numit şi pe zile pline), în care intră în calcul atât prima cât şi ultima zi a termenului.

DREPT CIVIL - anul II

I. Drepturile reale principale 1. Definiţia si caracterele dreptului de proprietate.Dintre toate drepturile pe care o persoana le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul de proprietate pentru ca el oferă titularului sau exerciţiul tuturor facultatilor, tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaşte.

1. PosesiaPrin posesie, in vorbirea uzuala, se intelege ,,deţinerea unui lucru” , ,,a avea stăpânire un lucru” etc.Codul civil roman (art. 1846) defineşte posesia ca fiind ,,deţinerea unui lucru” sau ,,folosirea unui drept”, de noi insine sau de altul in numele nostru.Posesia nu trebuie confundata cu detenţia. Esenţial, pentru posesie, este existenta elementului intenţional - ,,animus”-; adică stăpânesc un anumit lucru pentru mine (sunt proprietarul acestuia), spre deosebire de detenţie, numita si detenţie precara, unde lipseşte elementul intenţional, animus, fiind prezent numai elementul corpus, adică deţinerea materiala a lucrului; de exemplu, deţin un lucru proprietatea altuia, in numele acestuia, pentru ca aşa a dorit proprietarul cand mi-a lăsat lucrul in păstrare ori mi l-a închiriat etc.Asadar, putem concluziona ca posesia este un mijloc indispensabil fiecarui proprietar pentru a-si realiza scopul sau, adica utilizarea economica a proprietatii sale. Orice proprietar trebuie sa aiba posibilitatea materiala de a se folosi de bunul avut in proprietate, in caz contrar proprietatea ar ramane doar o simpla utopie.

2. Folosinţa - ,,jus utendi” si ,,jus fruendi”Folosinta reprezinta acea prerogativa in virtutea careia proprietarul poate sa intrebuinteze bunul in interesul sau (,,jus utendi”) si poate sa culeaga fructele acestuia (,,jus fruendi”), fie ca sunt naturale, industriale ori civile. In acest sens, art. 482 Cod civil prevede ca: ,,Proprietatea unui lucru mobil sau imobil de drept asupra tot ce produce lucrul si asupra a tot ce uneşte ca accesoriu cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial”.3. Dispozitia - ,,Jus abutendi”.

36

Reprezinta prerogativa proprietarului de a dispune liber de bunul avut in proprietatea sa.In acest sens, proprietarul are libertatea de a hotari soarta acelui bun, putand sa-l înstrăineze contra unui beneficiu mulţumitor sau gratuit, sa-l închirieze, sa-l lase moştenire, sa-l abandoneze ori sa-l distrugă. Exercitarea acestui drept trebuie sa se desfasoare in limitele determinate de lege, urmărind realizarea intereselor sale fara ca aceste acţiuni sa prejudicieze alta persoana. Exercitarea abuziva a dreptului de proprietate atrage după sine răspunderea juridica a titularului dreptului, vinovat de savarsirea abuzului respectiv.

1.1. Definitia dreptului de proprietate După aceste noţiuni privind dreptul de proprietate si având in vedere si definiţia data de Codul civil roman: ,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”. (art.480 Cod civil), dar exista o definiţie mult mai completa care sa corespunda normelor juridice este următoarea:

Dreptul de proprietate este acel drept real in virtutea căruia titularul dreptului, persoana fizica sau juridica, este indreptatit sa posede, sa folosească si sa dispună de un lucru in mod exclusiv si absolut, prin putere proprie si in interes propriu, insa in limitele determinate de lege.

1.2. Caracterele generale ale dreptului de proprietate1. Dreptul de proprietate este un drept absolut

Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezulta chiar de dispoziţia Codului civil, care precizează acest lucru: ,,proprietarulunui lucru se bucura si dispune de acesta in mod exclusiv si absolut”. Făcând parte din categoria drepturilor absolute, dreptul de proprietate conferă titularului puteri nelimitate in privinţa folosirii economice a lucrului, precum in ceea ce priveşte soarta juridica a acestuia. Puterea proprietarului asupra lucrului avut in proprietate se poate manifesta prin doua modalitati:

a) prin acte materiale de folosinţa si de consumaţie, de exemplu, citesc cartea, locuiesc apartamentul, mă deplasez cu automobilul.

b) prin acte juridice, cum ar fi: înstrăinez imobilul prin vânzare ori donaţie, închiriez apartamentul, las prin testament bunurile din patrimoniul meu unor persoane etc.

Caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat astfel: titularul dreptului de proprietate asupra unui lucru are posibilitatea de a trage toate foloasele, de a profita de utilitatile pe care acesta le conferă si de a savarsi actele juridice care răspund intereselor proprietarului.2. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv Caracterul ,,exclusiv” al dreptului de proprietate poate fi privit intr-un dublu sens:a) in sens general si comun tuturor drepturilor reale, dreptul de proprietate este un ,,drept exclusiv”, pentru ca este opozabil oricărei persoane. De exemplu, o persoana este unui teren, ea poate împiedica pe oricine ar dori sa treacă pe acel teren, fara incuviintarea sa, chiar daca trecerea nu i-ar cauza nici un prejudiciu material. De aici apare si dreptul de a cere si a obţine despăgubiri in vederea acoperirii pagubelor suferite prin încălcarea acestui drept.b) dreptul de proprietate este un drept exclusiv, specific dreptului de proprietate, pentru ca numai proprietarul este singurul indreptatit sa exercite cele trei prerogative conferite acestui drept: posesia, folosinţa si dispoziţia. Fătul ca este un drept exclusiv, da dreptul proprietarului de a revendica bunul in mana oricărui s-ar găsi.

2. Dreptul de proprietate este un drept perpetuuProprietatea este un drept perpetuu intr-un dublu sens:a) proprietatea nu este limitata in timp, pentru ca ea trece de la titularul actual la urmaşii săi direcţi sau la acei cărora le-a transmis dreptul prin acte cu titlu oneros ori cu titlu gratuit, iar de la aceştia la urmaşii lor si aşa mai departe. Pentru acest motiv se spune ca dreptul de proprietate este un drept ,,cesibil” si ,,transmisibil”, atât timp cat exista bunul asupra cărui s-a dobândit dreptul;

b) dreptul de proprietate este un drept perpetuu, întrucât are o existenta independenta de exercitarea dreptului si, ca atare, nu se poate pierde prin nefolosinta decât prin situaţii expres prevăzute de lege, cum ar fi prescripţia achizitiva in cazul imobilelor si prescritia extinctiva in cazul tuturor mobilelor.1.3. Obiectul si intinderea dreptului de proprietate

Obiect al dreptului de proprietate îl poate constitui orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal.

37

Dreptul de proprietate asupra unui lucru se întinde nu numai asupra lucrului propriu-zis, ci si asupra a tot ce depinde de el, ca accesoriu, precum si la tot ceea ce produce el. De exemplu, in cazul proprietatii unui teren, obiectul proprietatii se întinde asupra suprafeţei solului, asupra plantaţiilor ce ar putea cuprinde, precum si a produselor ce se vor realiza pe suprafaţa respectiva.

Delimitare in suprafaţa – in linie orizontala – consta in măsurarea suprafeţei solului sau a suprafeţei construite si fixarea liniei despartitoare, adica a hotarului. Delimitarea in suprafaţa a proprietatii funciare prezintă o importanta deosebita in cadrul operaţiunilor de punere in aplicare a prevederilor Legii fondului funciar (Legea nr. 19/1991).

Operaţiunea de stabilire a hotarului – de granituire – va fi mult uşurata de efectuarea lucrărilor cadastrale, impuse de Legea cadastrului.

Delimitarea in inaltime – pe linie verticala – se refera la dreptul proprietarului unui teren de a folosi numai suprafaţa acestuia, dar si spaţiul ce se afla deasupra acelui teren. Dreptul asupra spaţiului aerian permit unui proprietar sa ridice construcţii si sa facă plantaţii care se înalta pe verticala, intre limitele hotarului. In virtutea acestui drept, proprietarul unui teren poate cere vecinului sa taie crengile arborilor ce se extind deasupra terenului sau. Acest spaţiu aerian se suprapune terenului, adica intinderea lui nu trece de limitele acestuia.

Delimitarea in adâncime – in profunzime – priveşte subsolul terenului asupra căruia se exercita dreptul de proprietate.

De la dispoziţia art. 491 Cod civil, conform căreia „ proprietarul poate face in subsolul terenului sau tot ceea ce gaseste de cuviinţa”, exista numeroase derogări. Astfel, Constituţia din 1923, art. 19, prevede ca „zăcămintele miniere, precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea statului”.

Dreptul de proprietate si dreptul de accesiuneDreptul de accesiune este un drept real ce se naşte in legătura cu dreptul de proprietate, având temeiul

legal in dispoziţiile codului civil, art.482, care prevede ca: „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil, da dreptul asupra a tot ceea ce produce lucrul si asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul in mod natural sau artificial”2.

Sunt situaţii numeroase in privinţa dreptului de proprietate, cum ar fi: - cand sporirea suprafeţei terenului a avut loc pe cale naturala, prin aluvionare, suprafaţa respectiva devine proprietatea celui care este si proprietatea la care s-a alipit suprafaţa rezultata din depunerea aluviuni; - plantaţiile si construcţiile făcute pe terenurile altuia revin proprietarului, care va avea obligaţia sa restituie contra valoarea lor, celui care le-a făcut fiind de buna credinţa sau sa ceara înlăturarea lor si sa i se plătească despagubirilr de la cel ce le-a făcut cu rea credinţa; - atribuirea lucrului mobil rezultat din combinarea a doua substanţe, proprietarului lucrului cu valoarea mai mare (un aliaj din argint) si, bineinteles, cu despăgubirea corespunzătoare a proprietarului lucrului cu valoare mai mica (in exemplu dat, proprietarul argintului) – este aşa numita „confuziune” - atribuirea lucrului mobil rezultat din prelucrarea unui material apartinand altei persoane, aceluia care are contribuţia mai însemnata la bunul respectiv, de exemplu, statuia obţinuta dint-un bloc de marmura, va reveni sculptorului, spre deosebire de situaţia in care se confectioneaza o haina, aceasta va reveni proprietarului stofei si nu confecţionerului – este „specificatiune”. 2. Formele dreptului de proprietate

Conform Constituţiei României, dreptul de proprietate poate fi: drept de proprietate publica si drept de proprietate privata.Dinstinctia intre proprietatea publica si cea privata este determinata de:

persoana care este subiectul dreptului de proprietate; obiectul asupra căruia se exercita dreptul de proprietate; regimul juridic aplicabil;

2.1. Dreptul de proprietate publicaDreptul de proprietate publica este acel drept patrimonial real apartinand statului si a unitatilor

administrativ-teritoriale, care exercita posesia, folosinţa si dispoziţia in regim de drept public in limitele prevăzute de lege.

38

Caracteristicile dreptului de proprietate publicaCaracterele de proprietate publica sunt precizate in Constituţia Romanei (pct. 4 din art. 135):

„Bunurile proprietate publica sunt alienabile”, iar Legea nr. 215/2001 privind administraţia publica, art.122, alin.2, prevede ca ,, bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, impresciptibile si insesizabile”. De asemenea, Legea nr.public sunt inalienabile, impresciptibile si insesizabile, iar Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia statuează in art.11: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, adica:

a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau închiriate, in condiţiile legii;

b) nu pot fi supuse executării silite si asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna –

credinţa asupra bunurilor mobile.Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta.Prin caracterul inalienabil intelegem ca bunurile proprietate publica sunt scoase din circuitul civil, adica nu pot fi înstrăinate prin acte juridice civile.Caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate publica trebuie privit din punct de vedere „extinctiv” si din punct de vedere „achizitiv”.In acest sens, acţiunea in revendicare a unui drept de proprietate publica, poate fi introdusa oricând, indiferent de timpul in care el nu a fost exercitat.Sub aspect achizitiv, bunurile din proprietate publica nu pot dobândite pe calea uzucapiunii, oricât de lunga ar fi uzucapiunea, in cazul bunurilor imobile, iar bunurile mobile nu pot fi dobândite prin posesia de buna credinţa, conform dispoziţia art. 1844 Cod civil: „Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comerţ”. Caracterul insesizabil deriva din caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publica, pentru ca are in vedere prezumţia ca statul este solvabil întotdeauna, iar creanţele creditorilor statului si unitatilor administrativ-teritoriale se realizează pe calea unor mijloace specifice, pe baza unor norme de drept financiar, speciale si nu pe calea urmăririi silite a bunurilor debitorului, cum se întâmpla cu bunurile din domeniul privat.Obiectul dreptului de proprietate publica Obiect al dreptului de proprietate, in principiu, poate fi orice bun mobil sau imobil. Bunurile apartinand statului, respectiv unitatilor administrativ-teritoriale, poarta denumirea de „bunuri domeniale”.Bunurile domeniale se împart in doua categorii si anume:

a) bunuri apartinand domeniului public;b) bunuri care aparţin domeniului privat;

Domeniul public cuprinde bunurile care, prin natura lor ori prin destinaţia lor, sunt declarate prin lege ca aparţin domeniului public(art.135, pct. 4 si 5 din Constituţie). Domeniul public poate fi de interes naţional ori local.

Domeniul public de interes naţional aparţine statului. După Constituţie (art.135, pct. 4), aparţin domeniului public de interes naţional: bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicaţii, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, plajele, marea teritoriala, resursele economice ale zonei si platoului continental al Marii Negre, albiile râurilor, fluviilor si cuvetele lacurilor de interes public, rezervaţiile si parcurile naţionale, monumentele istorice si ale naturii, terenurile pentru nevoile apărării tarii, terenurile folosite pentru cercetări stiintifice, fasia de protecţie a frontierei, aeroporturile, clădirile având destinaţia sa servească drept sedii ale instituţiilor centrale ale statului si ale organelor judecatoresti.

Domeniul public local al comunelor si oraşelor cuprinde: terenurile si clădirile de interes public, pieţele, caile de comunicaţii, străzile, zonele de agrement, parcurile publice, pădurile, pasunile, lacurile, alte bunuri mobile sau imobile care sunt, potrivit legii sau naturii lor, de interes local.

Domeniul privat al statului cuprinde bunurile ce alcătuiesc patrimoniul privat al statului si unitatilor administrativ-teritoriale (comuna, oraşul, municipiul, judeţul).

39

Legea nr. 213/1998 in art.4 statuează „Domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitatile administrativ-teritoriale au dreptul de proprietate privata”.

Moduri specifice de dobândire a dreptului de proprietate publicaIn afara de modurile de dobândire a dreptului de proprietate publica, pe caile arătate mai înainte, mai

exista o serie de modalitati specifice, după cum urmează:1. Expropierea pentru cauza de utilitate publica

Expropierea reprezinta trecerea in proprietatea statului a unor bunuri apartinand unor persoane fizice sau juridice pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, insa cu o dreapta si prealabila despăgubire.2. Confiscarea reprezinta o sancţiune de natura administrativa sau penala complementara, ce insoteste sancţiunea principala, constând in trecerea in proprietatea statului, in mod forţat si fara plata a unor bunuri determinate. Ca sancţiune administrativa, sunt supuse măsurii confiscării, de regula, bunurile produse prin contravenţie si lucrurile care au servit la savarsirea contravenţie.

Ca sancţiune penala, confiscarea averii condamnatului poate fi totala sau parţiala si este o pedeapsa complementara care insoteste pedeapsa principala cu închisoare.3. Amenda este o sanctiune civila sau pedeapsa penala, care consta in obligarea persoanei vinovate la plata unei sume de bani legal determinate. Amenda contravenţionala este principala sancţiune ce se aplica in cazul savarsirii unor contravenţii.

Amenda penala reprezinta o pedeapsa penala alternativa cu pedeapsa închisorii si se aplica in cazul savarsirii unor infracţiunii cu un grad redus de pericol social.

4. Rechezitia poate fi un mijloc de dobândire a dreptului de proprietate publica, atunci cand este „totala”, ea făcându-se in interesul apărării tarii.

Modurile de dobândire a dreptului de proprietate publica specifice dreptului civil In aceasta categorie intra: bunurile fara stăpân; bunurile unor proprietari necunoscuţi; bunurile găsite

si predate politiei, neridicate de titulari lor in termen legal; bunurile abandonate in vămi sau neridicate in termenul prevăzut de lege; navele parasite in porturi sau in apele teritoriale; succesiunile vacante, adica cele fara moştenitori legali sau cele la care moştenitorii renunţa ori nu le accepta in termenul legal.

2.2. Dreptul de proprietate privata Proprietatea privata aparţine particularilor si beneficiază de un regim juridic de vocaţie egal cu proprietatea publica.Dreptul de proprietate privata este acel drept patrimonial real care conferă titularului dreptului exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosinţei si a dispoziţiei, in mod exclusiv, absolut si perpetuu, prin putere proprie si in interes propriu, in limitele impuse de lege1.Caracterele dreptului de proprietate privata1. Caracterul absolut da proprietarului lucrului dreptul de a trage „intrega utilitate economica” pe care acesta i-o poate oferi. In realizarea acestui scop, proprietarul are dreptul de a face acte materiale de folosinţa si de consumaţie, precum si de a face acte de dispoziţie cu privire la soarta juridica a lucrului: sa-l vanda, sa-l inchiereze, sa-l distrugă, etc.2. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate privata conferă titularului dreptul de a opune dreptul sau oricărei persoane ce intra in contact cu lucrul sau.3. Caracterul patrimonial real rezulta din faptul ca acest drept are conţinut economic, se poate evalua in bani si se naşte in legătura cu anumite lucruri asupra cărora titularul isi poate exercita acţiunile sale fara a fi nevoie de intervenţia altei persoane.4. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate privata reiese din faptul ca acest drept nu se stinge, nu încetează nicioadata, atâta timp cat exista lucrul.5. Caracterul individual si social al dreptului de proprietate privata rezulta din faptul ca legea recunoaşte tuturor persoanelor, fizice sau juridice, dreptul de a dobândi in proprietate bunurile necesare in vederea satisfacerii oricăror nevoi.6. Caracterul alienabil al dreptului de proprietate privata conferă titularului dreptul de a înstrăina bunul potrivit cu interesele sale.

40

7. Dreptul prescriptibil este dreptul de proprietate sub aspect achizitiv, in sensul ca proprietatea privata se poate dobândi prin uzucapiune.8. Caracterul sesizabil înseamnă ca bunurile mobile si imobile care formează obiectul dreptului de proprietate privata pot fi urmărite de creditori in vederea realizării creanţelor pe care le au împotriva proprietarilor debitori, lucru ce rezulta de dispoziţia art. 1718 Cod civil: oricine este obligat personal, este ţinut a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile sau imobile, prezente si viitoare, iar, in continuare, art. 1719 precizează ca: „Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor săi”

2.3. Regimul juridic al terenurilorRegimul juridic al terenurilor depinde de categoria din care fac parte .

In funcţie de destinaţie, terenurile se împart in:o terenuri cu destinaţie agricola;o terenuri cu destinaţie forestiera;o terenuri aflate permanent in ape;o terenuri din intravilan;o terenuri cu destinaţie speciala;

3. Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate Prin modalitati ale dreptului de proprietate intelegem situaţiile in care prerogativele dreptului de proprietate sunt exercitate, toate sau numai o parte dintre ele, de doua sau mai multe persoane.

Codul civil roman prevede următoarele modalitati ale dreptului de proprietate:1. Proprietatea anuabila este modalitatea juridica a dreptului de proprietate caracterizata printr-o

incertitudine vremelnica in care se gaseste acest drept, cand a fost transmis de la o persoana la alta printr-un act juridic anuabil.

2. Proprietatea rezolubila reprezinta incertitudinea vremelnica in care se gaseste dreptul de proprietate, atunci cand transmiterea acestui drept de la persoana la alta s-a făcut sub „condiţie rezolutorie” (realizarea unui eveniment viitor nesigur).

3. Proprietate aparenta, aşa cum ne sugerează numele, reprezinta acea modalitate a dreptului de proprietate generata de disputa dintre doua persoane, dintre care una este adevăratul proprietar, iar cealaltă exercita aributele proprietatii, fara vreun drept asupra lucrului in disputa.

4. Proprietatea comuna sau coproprietatea este acea modalitate a dreptului de proprietate in care acest drept aparţine concomitent la doua sau mai multe persoane, ce exercita împreuna posesia, folosinţa si dispoziţia, asupra aceluiaşi lucru.

4. Restrictii privind exercitarea dreptului de proprietate In principiu, exercitarea dreptului de proprietate este nelimitata. Proprietarul unui bun, pe lângă dreptul de a-l poseda, de a-l folosi, de a-i culege foloasele si de a dispune de el in mod exclusiv si absolut, dar cu precizarea: „in limitele legii”.Constituţia României prevede ca: „dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii si obiceiului, revin proprietarului”.Îngrădirile legale privesc acele prescripţii care rezulta din dispoziţii legale, oricare ar fi ele. Îngrădirile de interes public privesc fie proprietatea clădita, fie proprietatea necladita si pot fi grupate astfel:1. Restrictii de interes edilitar, sunt acelea prin care cei ce construiec in perimetrul localitatilor sunt obligaţi sa respecte anumite reguli de aliniere, inaltime, etc.2. Restrictii de interes istoric si cultural, prin care legiuitorul a avut in vedere ocrotirea, salvarea si conservarea urmelor trecutului nostru istoric-cultural, precum si a valorilor specifice spiritului romanesc.3. Restricţiile in interesul salubritatii si a sanatatii publice sunt acelea prin care se urmareste înlăturarea surselor poluante ce pun in pericol sănătatea publica.4. Restricţiile de interes economic general sau interes fiscal privesc:- regimul de exploatare al pădurilor, legiferat prin Legea nr. 26/1996 Codul silvic, de Legea nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar si forestier, Legea nr. 1/2001 precum si alte acte normative

41

- regimul de exploatare a bogatiilor naturale ale subsolului care, potrivit art.135 din Constituţia României, sunt proprietate publica.- regimul de folosire a apelor curgătoare, a lacurilor, precum si a apelor marii teritoriale este, de asemenea reglementat de legi speciale.- regimul de producere si transportul energiei electrice impuse proprietarilor de terenuri o serie de restricţii, cum ar fi tăierea arborilor si pomilor crescuţi sub aceste reţele.5. Restrictii in interesul apărării sunt acelea care privesc necesitatile de apărare a tarii si de siguranţa in zona frontierei de stat.6. Alte îngrădiri de utilitatea publica:- distanta minima a construcţiilor fata de calea ferata;- regimul juridic al construcţiilor drumurilor;- regimul juridic al folosiri apelor;

- regimul juridic privind vânzarea sau folosirea anumitor bunuri, cum ar fi medicamentele, substanţele toxice, stupefiantele, aromele si muniţiile, etc.

Îngrădirile de interes privat sunt generate de raporturile de vecinătate si Codul civil distinge doua asemenea îngrădiri si anume: servitutii naturale si legale.

Obligaţia de granituire sau hotărnicie izvoraste din prevederile art. 584 Cod civil conform căruia proprietarul are dreptul de a cere vecinului sau sa fixeze linia de hotar dintre cele doua proprietatii.

Obligaţia de a îngrădi proprietatea impusa de dispoziţiile art. 585 si 600 din Codul civil. In acest sens, se prevede ca: „tot proprietarul isi poate îngrădi proprietatea, afara de cazurile exceptate de lege”, iar art.600 prevede ca: „fiecare proprietar poate, in oraşe si suburbii, a îndatora pe vecinul sau sa contribuie la clădirea si repararea îngrădirii ce desparte curţile si grădinile lor”.Îngrădirile ce impun prestaţii pasive-abstentatiuni sunt grupate astfel:

restricţii privitoare la scurgerea apelor; restricţii privitoare la plantarea pomilor; restricţii privitoare la lucrări sau construcţii; restricţii privitoare la vederea in proprietatea vecinului; restricţii de trecere; interdicţia instrainarii terenului atribuit prin constituirea dreptului de proprietate; restricţia privind picătura streşinilor;

Îngrădirile convenţionale – restricţiilor privitoare la exercitarea dreptului de proprietare se pot face si pe calea convenţionale, adica prin intelegerea parţilor.Astfel, un proprietarul care isi instraineaza un teren sau un imobil, cu titlu oneros sau gratuit, poate conveni cu dobânditorul ca drept de proprietate dobândit prin aceea convenţie sa sufere anumite îngrădiri.Îngrădiri pe cale judecatoreasca – dreptul de proprietate poate suferi anumite îngrădiri si pe cale judecatoreaca. Aceste îngrădiri nu sunt enumerate de lege, insa rezulta din raporturile de vecinătate, in care instanţa este chemata sa constate si sa le hotărască.Îngrădiri aduse prin convenţii care lovesc de indisponibilitatea bunul înstrăinat – legislaţia romana recunoaşte aceste îngrădiri, daca sunt întrunite doua condiţii:- inalienabilitate prevăzuta de convenţie sa aiba caracter temporar, de exemplu, donatorul donează o parte din averea sa altei persoane, cu condiţia ca donatorul sa nu o înstrăineze înainte de a ajunge la majorat; - inalienabilitatea sa fie întemeiata pe un interes legitim si serios, de exemplu, donatorul pune condiţia ca donatorul sa nu instraineze bunul donat, atâta timp cat donatorul este in viata.

5. Modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate

Enumerare. Clasificare In raport cu diferitele criterii folosite de teoreticieni, se deosebesc mai multe moduri de dobândire a dreptului de proprietate.După intinderea dobândirii, se disting:

a) moduri de dobândire universala;

42

b) moduri de dobândire cu titlu particular; După momentul cand operează transmisiunea, exista:

a) moduri de dobândire intre vii;b) moduri de dobândire pentru cauza de moarte;

După situaţia juridica a bunului in momentul dobândirii:a) moduri de dobândire originare;b) moduri de dobândire

După caracterul transmisiuni, se disting:a) moduri de dobândire cu titlu oneros;b) moduri de dobândire cu titlu gratuit;

5.1. Convenţia (contractul)Convenţia sau contractul reprezinta cel mai important mod de dobândire a dreptului de proprietate, precum si a altor drepturilor reale.In ceea ce priveşte transferul unui drept real, acest lucru nu se realizează concomitent cu inchierea convenţiei translative de drepturi reale in următoarele cazuri:a) partile au convenit, printr-o declaraţie de voinţa expresa, sa amâne transferul dreptului real, la împlinirea unui termen sau după realizarea unei condiţii;b) instrainarea are ca obiect un lucru viitor;c) proprietatea bunurilor de gen se trasfera numai in momentul predării efective;d) drepturile reale privitoare la imobile trecute in cartea funciara se transfera in momentul in care se face înregistrarea dreptului in cartea funciare;e) instrainatorul nu este proprietarul lucrului;

5.2. Accesiunea Denumita si incorporatiune, este un mod de dobândire a dreptului de proprietate care a fost tratat

anterior, la începutul acestui capitol.

5.3. Prescripţia achizitiva (uzucapiune)Prescripţia achizitiva este un mijloc de dobândire a dreptului de proprietate prin posesiunea exercitata inlauntrul unui anumit termen prevăzute de lege.

Utilitate uzucapiune consta in următoarele:a) in marea majoritate a cazurilor, posesia corespunde dreptului de proprietate, insa dovada acestuia

este greu de făcut, astfel ca uzucapiunea suplineşte aceasta dificultate de proba;b) nevoia de stabilite si securitate juridica a raporturilor juridice determina recunoaşterea de efecte

juridice unei aparente îndelungate de proprietate;c) uzucapiunea apare ca o sancţiune împotriva vechiului proprietar care da de dezinteres si de lipsa

de diligenta.Uzucapiunea de 30 de ani, prevăzuta de art. 1980 Cod civil, presupune:

a) sa existe o posesie de 30 de ani;b) posesia sa fie utila si neviciata;c) posesorul poate fi de buna credinţa, de rea credinţa si fara nici un titlu.

Uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, prevăzuta de art. 1985 Cod civil, stipulează ca: cel ce castiga cu buna credinţa si printr-o justa cauza un nemiscator determinant, va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, daca adevăratul proprietar locuieşte in circumscripţia tribunalului judeţean – unde se afla nemiscatorul, si prin 20 de ani daca afara din aceea circumscripţie”. Cauzele de suspendare a prescripţiei achizitive: a) cat timp cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forta majora sa facă acte de întrerupere; b) cat timp ce se pretinde proprietar se afla in rândul forţelor armate romane, ce se găsesc pe picior de război; c) intre parinti sau tutore si cel ce se afla sub ocrotirea lor, pentru bunurile pe care aceştia le administrează in numele celor puşi sub ocrotire;

43

d) prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitatea de exerciţiu, cat timp nu are reprezentant legal; e) prescripţia nu curge intre soţi in timpul casatoriei.5.4. Prescripţia instantanee asupra bunurilor mobilePotrivit art. 1909 Cod civil: „bunurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiuni lor, fara sa fie trebuinţa de vreo curgere de timp”, dar cu condiţia sa fie întrunite următoarele condiţii:

a) sa fie un bun mobil corporal;b) posesia sa fie utila, adica neviciat;c) posesorul sa fie de buna credinţa;

5.5. TradiţiaTradiţia consta in remiterea materiala a lucrului in mana dobânditorului. In dreptul roman, acest mod

de dobândire a dreptului de proprietate se bucura de o larga aplicatiune, deoarece convenţia simpla dintre parţi nu producea decât obligaţia de a transfera proprietatea.

5.6. Ocupaţiunea Ocupaţiune reprezinta operaţiunea care consta in luarea in posesie a unui bun ce nu aparţine nimănui, cu intenţia de a deveni proprietarului.In acest sens, art, 477 si 646 Cod civil dispun ca toate bunurile vacante si fara stăpân, precum si cele ale persoanelor care mor fara moştenitori sau ai căror moştenitori nu le-au acceptat, revin statului.

5.7. Hotărârea judecatoreascaHotărârile judecatoresti sunt declarative de drepturi, adica recunosc parţilor un drept anterior, ele neacordand celui ce pretinde, un drept nou. Hotărârile judecatoresti, in anumite situatii, devin constitutive de drepturi, adica pot fi considerate ca un mod de transmitere, respectiv de dobandirea proprietatii, prin aşa numita ordonanţa de adjudecare, prin care se definitivează executarea silita, constând in vânzarea la licitaţie publica a bunurilor unei persoane.

6. Dezmembramintele dreptului de proprietate

6.1. Noţiunea de dezmembraminte ale dreptului de proprietatePrin dezmembraminte ale dreptului de proprietate intelegem acele drepturi reale care rezulta din separarea prerogativelor de care se bucura proprietarul

6.2. Dreptul de uzufructPrin dreptul de uzufruct se intelege acel drept real de folosinţa pe care o persoana numita „uzufructuar” îl exercita cel mult pana la încetarea sa din viata, asupra lucrurilor altuia, cu obligaţia de a-i conserva substanţa (art. 517 Cod civil).Caracterele dreptului de uzufruct sunt următoarele:

a) dreptul de uzufruct este un drept real;b) dreptul de uzufruct este un drept absolut;c) dreptul de uzufruct se bucura de un drept de urmărire si de preferinţa;d) uzufructul este un drept de folosinţa;e) uzufructul este un drept temporat;

Modurile de constituire a uzufructuluiDreptul de uzufruct se poate constitui prin voinţa omului, prin lege si prin uzucapiune.1. Uzufructul constituit prin voinţa omului are loc atunci cand proprietarul, din proprie iniţiativa, incredinteaza folosinţa lucrului sau unei alte persoane.2. Uzufructul dobândit prin uzurcapiune,desi neprevăzut in mod expres de lege, se poate constitui prin aplicarea regulilor referitoare la dobândirea proprietatii prin prescripţie achizitiva3. Uzufructul legal se constituie in împrejurări excepţionale si are caracter temporar.Drepturile uzufructuaruluiUzufructuarul are următoarele drepturi:

a) sa ceara proprietarului sa-i dea bunul;b) sa culeaga fructele bunului, fara insa, a atinge substanţa lucrului;c) sa se folosească de lucrul respectiv, conform intereselor sale;

44

d) sa cedeze dreptul sau de folosinţa altei persoane.

Obligaţiile uzufructuaruluiIn timpul exercitării dreptului de uzufruct, uzufructuarul are următoarele obligaţii: sa folosească lucrul ca un bun proprietar; sa conserve substanţa lucrului; sa nu schimbe modul de folosinţa a lucrului; sa suporte cheltuielile de folosinţa lucrului; sa predea lucrul, la încetarea uzufructului, aşa cum l-a primit;

Obligaţiile proprietarului sunt: sa nu stânjeneasca, in vreun fel, pe uzufructuar in exercitarea dreptului acestuia; sa facă cheltuielile de mare importanta impuse de starea lucrului;

Modurile de stingere a uzufructuluiCauzele care duc la stingerea uzufructului sunt:

moartea uzufructuarului; la expirarea termenului pentru care a fost instituit; prin consolidare, adica prin dobândirea dreptului de proprietate asupra lucrului de către

uzufructuar; prin prescripţie extinctiva; prin pieirea totala a lucrului; prin renunţarea uzufructuarului la dreptul sau; prin decăderea din dreptul de uzufruct, care se pronunţa de instanţa de judecata, in urma acţiunii

formulate de proprietar, pe motiv de abuz in folosinţa si intretinerea lui.6.3. Dreptul de uz si de abitatie

Dreptul de uz si de abitatie sunt drepturi reale ce deriva din dreptul de uzufruct.Dreptul de uz reprezinta dreptul unei persoane de a servi de un lucru si de a-i culege fructele in vederea satisfacerii nevoilor sale, precum si ale familiei sale.Dreptul de abitatie este dreptul unei persoane de a folosi casa de locuit in scopul satisfacerii nevoilor lui de locuit si ale familiei sale.

6.4. Dreptul de servituteServitutile reprezinta sarcini impuse unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil, care aparţine altui proprietar.Caracterul servitutiilorServitutea presupune existenta a doua fonduri:

a) un fond imobil ce aparţine unui proprietar si in folosul căruia se constituie servitutea, fond numit dominant;

b) un fond aservit, constituit dintr-un fond imobil ce este proprietatea altei persoane si asupra căruia s-a stabilit sarcina servitutii.

Clasificarea servitutiilorServitutii naturale care se nasc din situaţia lucrurilor, cum sunt: servitutea de scurgere a apelor naturale, de granituire, de îngrădire si a izvorului.Servituti legale, stabilite prin lege, de exemplu, servitutea referitoare la zidul ori santul comun, servitutea referitoare la interdicţia de a construi sau de a planta pe un anumit teren.Sevituti convenţionale sunt acelea stabilite prin fapta omului. Legea prevede ca proprietarul este in drept sa greveze proprietatea sa cu orice fel de sarcini, cu condiţia sa nu deranjeze ordinea publica.Moduri de dobândire a servitutii:

- prin titlu, in care includem: orice convenţie si testamentul;- prin uzucapiune;

45

- prin destinaţia stabilita de proprietar.Stingerea servitutilor Exista mai multe modalitati de stingere a servitutilor:

- imposibilitatea materiala;- confuziune, situaţie in care cele doua fonduri, dominant si aservit, s-a unit;- neuzul;- pieirea lucrului aservit;- renunţarea la servitute din partea titularului dreptului;- a expira termenul, atunci cand s-a stabilit un astfel de termen;- cel ce a constituit servitutea a revocat-o.6.5. Dreptul de superficie

Dreptul de superficie reprezinta dreptul de proprietate pe care îl are o persoana denumita superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor, sau lucrărilor ce se afla pe suprafaţa unui teren ce aparţine altui proprietar.Spre deosebire de dreptul de proprietate, dreptul de superficie prezintă următoarele particularitati:a) dreptul de proprietate poate avea ca obiect bunuri de orice natura, pe cand dreptul de superficie poate avea ca obiect numai construcţii si plantaţii;b) dreptul de proprietate conferă titularului posesiunea, folosinţa si dispoziţia asupra bunului ce formează obiectul dreptului, pe cand dreptul de superficie, pe lângă aceste prerogative, mai conferă titularului sau si dreptul de folosinţa privitor la terenul pe care se afla construcţiilor si plantaţiile.Modurile de obţinere a dreptului de superficie sunt:

a) pe cale convenţionala sunt: prin convenţia dintre proprietarul unui teren, care permite superficiarului sa ridice o

construcţie, sau sa facă o plantaţie pe terenul sau; prin intermediul unui contract cand transmisiunea dreptului de superficie de la vechiul

titular la noul titular are loc pe cale acordului de voinţa a ambelor parti; prin atribuirea folosinţei terenului de care stat persoanelor fizice sau juridice in scopul

ridicării unor construcţii b) pe cale succesorala, dreptul de superficie se dobandeste prin testament sau prin lege.c) dreptul de superficie se mai poate dobândi si ca efect al unei posesiuni îndelungate – ucucapiune

Cele mai frecvente modalitati de naştere a dreptului de superficie sunt contractul de închiriere a unui imobil, in care s-a stipulat ca locatarul poate sa facă anumite adăugiri imobilului închiriat si contractul de arenda al unor terenuri pe care arendaşul face anumite construcţii sau plantaţii, asupra cărora el dobandeste un drept de superficie.

II. Obligaţiile

EFECTELE SPECIFICE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE

i. Excepţia de neexecutare a contractului – este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii.Temeiul juridic const în reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, implică simultaneitatea de executare a acestor obligaţii.Aceasta este o sancţiune specifică.ii. Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor.a. Rezoluţiunea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractelor sinalagmatice, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.Rezoluţiunea nu operează de drept; partea îndreptăţită trebuie să se adreseze instanţei judecătoreşti cu o acţiune în rezoluţiune.Ea poate fi intentată numai de partea care a executat sau care se declară gata să se execute contractul.Condiţiile rezoluţiunii.

46

- una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin- neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia- debitorul obligaşiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în codiţiile prevăzute de lege.

Părţile obijnuiesc să prevadă în contractul încheiat, anumite clauze privind rezoluţiune pentru neexecutare.Clauzele contractuale exprese privind rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea poartă denumirea de pacte comisorii.Efectele rezoluţiunii

o Repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului, restituindu-şi una alteia tot ceea ce şi-au prestat în temeiul contractului desfiinţat.

o Partea care şi-a executat obligaţia este îndreptăţită la despăgubiri.b. Rezilierea contractelor.- rezoluţiunea se aplică în caz de neexecutare a unor contracte cu executare instantanee.- rezilierea se aplică cu executare succesivă.Rezoluţiunea desfiinţează retroactiv contractul.Rezilierea desfiinţează contractul pentru viitor.

RISCUL CONTRACTULUI

Se pune în cazul contractelor sinalagmatice.Cine va suporta riscul contractului, în cazul imposibilităţii fortuite de executare a uneia din părţi.Deci – cauză independentă de orice culpă a vreuneia din părţi.Regula este – riscul contractului este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat.Dacă obligaţia a devenit parţial imposibil de executat, sunt două soluţii;

- fie de a se reduce – în mod corespunzător – contraprestaţia executată de către cealaltă parte, iar debitorul obligaţiei imposibil de executat va suporta riscul contractului numai în măsura părţii neexecutate de el

- soluţia desfiinţări sau desfacerii, în întregime a contractului.

Regula pentru contractele translative de proprietate.

Riscul contractului îl suportă acea parte care avea calitatea de proprietare al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia – res perit domino.Pentru contractele de vânzare cumpărare – riscul contractului îl va suporta cumpărătorul, deoarece el a devenit proprietarul lucrului prin simplul fapt al încheierii contractului, chiar dacă bunul nu îi fusese predat.El va trebui să achite preţul lucrului pierit către vânzător.Regula aici este – res perit creditor. Regula se aplică pentru bunurile certe – prin care transmiterea proprietăţii se realizează în momentul încheierii contractului.Pentru lucrurile de gen – transferul se realizează odată cu predarea către cumpărător, deoarece atunci se realizează individualizarea.Dacă până la predare intervine o imposibilitate de executare, riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat adică de vânzător.În această categorie intră:cvasicontractele:

o gestiunea intereselor altei persoaneo plata lucrului nedatorato îmbogăţirea fără justă cuzăo fapte ilicite cauzatoare de prejudicii ( delictele )

primele două sunt şi reglementate de Codul Civil.

47

GESTIUNEA INTERESELOR ALTEI PERSOANE ( art. 987 Cod Civil )

Este o operaţie ce constă în aceea că o persoană intervine, prin fapta sa voluntară şi unilaterală şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia.Persoana care intervine este – gerantPersoana pentru care se acţionează este – gerat

Condiţiile gestiunii- obiectul gestiunii: - acte materiale ( repararea unui bun al geratului ), - acte juridice ( plata unor

taxe şi impozite )actele de gestiune nu trebuie să depăşească limitele unui act de administrare

- gestiunea – să fie utilă geratului să-i fie folositoare ( să se evite o pierdere patrimonială )- atitudinea părţilor faţă de actele de gestiune – geratul să fie complet străin de operaţia pe care

gerantul o săvârşeşte în interesul său.Gerarea se face fără ştirea proprietarului

- gerantul trebuie să acţioneze cu intenţia de a gera interesele altuia.Actele de gestiune trebuie să fie efectuate cu intenţia de a-l obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor.

Capacitatea părţilor

Gerantul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu.Gerantul nu trebuie să îndeplinească vreo condiţie de capacitate.

Efectele gestiunii intereselor altei persoane

Obligaţiile gerantului.- obligaţia de a continua gestiune începută până ce gerantul sau moştenitorii săi vor fi în măsură să

o preia- în efectuarea actelor de gestiune să depună diligenţa unui bun proprietar- de a da socoteală gerantului cu privire la operaţiile efectuate

Obligaţiile geratului- va fi obligat a îndemniza pe gerant pentru toate cheltuielile necesare utile pe care le-a făcut- faţă de terţi gerantul va fi ţinut să execute toate obligaţiile decurgând din actele încheiate în

numele sîu de gerant.

Proba gestiunii intereselor altei persoaneFaptele materiale pot fi dovedite prin orice mijloc de probăFaptele juridice ( acte juridice ) – regulile cu privire la actelel juridice.

PLATA LUCRULUI NEDATORAT

Reprezintă executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără intenţia de a plăti datoria altuia.

- cel ce a efectuat plata – solvens- cel ce a primit-o – accipiens

Prin efectuarea unei plăţi nedatorate se naşte un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligaţii de restituire a ceea ce el a plătit iar accipientul este debitorul aceleiaşi obligaţii.

Condiţiile plăţii nedatorate

48

- prestaţia pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificaţia operaţiei juridice a unei plăţi

- să fi fost făcută cu titlu de plată ( prin plată înţelegându-se executarea unei obligaţii )- datoria pentru care s-a efectuat plata să nu existe, din punct de vedere juridic în raporturile dintre

solvens şi accipiens- plata să fi fost făcută din eroare

Efectele plăţii nedatorateSe naşte obligaţia pentru accipiens de a restitui solvensului ceea ce el a primit cu titlu de plată.

Cine poate cere restituirea- solvensul- creditorii chirografari ai solvensului pe calea acţiunii oblice

Cazuri în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate.- în cazul obligaţiilor civile imperfecte ( naturale ) achitate de bună voie de către debitor- când plata s-a efectuat în termenul unui contract pentru o cauză imorală gravă- când plata a fost efectuată pe temeiul unui contract anulabil pentru cauză de incapacitate- când plata a fost făcută de o altă persoană decât debitorul iar creditorul accipiens a distrus cu bună

credinţă titlul constatator al creanţei sale.

Natura juridică a plăţii nedatorate – apare ca o îmbogăţire fără just temei.

ÎMBOGĂŢIREA FĂRĂ JUSTĂ CAUZĂ

Codul Civil în vigoare nu prevede un text pentru consacrarea principiului restituirii îmbogăţirii fără justă cauză.

Definiţie: Faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.Deşi din acest fapt juridic se naşte obligaţia pentru cel care îşi vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care şi-a diminuat patrimoniul.Acţiunea prin care se pretinde restituirea se numeşte – actio de in rem verso - .

Condiţiile- mărirea unui patrimoniu- micşorarea unui patrimoniu- existenţa unei legături de cauzalitate între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt- inexistenţa unui temei juridic al măririi unui patrimoniu pe seama altuia

Efectele îmbogăţirii fără justă cauză.- cel care şi-a mărit patrimoniul nu poat fi obligat să restituie decât în măsura creşterii

patrimoniului său- cel care şi-a micşorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decât diminuarea patrimoniului său,

căci astfel s-ar îmbogăţi fără just temei

FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICIU CA IZVOR DE OBLIGAŢII( RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ )

Sediul materiei – art. 998 – 1003 Codul Civil

49

Felurile răspunderii civile delictualePrincipiul răspunderii civile delictuale – fiecare este răspunzător pentru propriile fapte

a. răspundera pentru fapta proprie ( art 998 – 999 )b. răspunderea pentru fapta altei persoane, care poate fi de trei feluri:

o răspundrea părinţilor pentru faptele ilicite săvârşite de copii minori ( art 1000 al. 2 Codul Civil )

o răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor ( art 1000 al. 4 Codul Civil )

o răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate

c. răspunderea pentru: lucruri, edificii şi animaleo răspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate în paza sa juridică

( art 1000 al 7 Codul Civil )o răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale aflate în paza juridică a unei persoane

( art 1001 Codul Civil )o răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauzate ca urmare a ruinei

edificiului ori a unui viciu de construcţie ( art. 1002 Codul Civil )

RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA PROPRIE

Art. 998 Codul Civil prevede că „ orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acele din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara ”

Art. 999 „ omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi prin acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa ”

Condiţiile răspunderiiSe cer întrunite cumulativ:

- existenţa unui prejudiciu- existenţa unei fapte ilicite- existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu- existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în:

intenţia neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat

- existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit fapta ilicităPrejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ, suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.Despăgubirea care se acordă este întodeauna patrimonialăDacă prejudiciul poate fi evaluat în bani, el este un prejudiciu patrimonial.Dacă prejudiciul nu este succeptibil de evaluare bănească, el este un prejudiciu moral ( onoare, demnitate, suferinţă de ordin fizic provocată de accidente )

Pentru a se putea repara prejudiciul:Să fie cert – adică să fie sigur atât în privinţaexistenţei cât şi a posibilităţii de evaluare.Este cert prejudiciul actual dar şi cel viitor ( eventual )

Repararea prejudiciului

50

Nimic nu împiedică victima şi pe autorul prejudiciului să convină, prin bună învoială, asupra întinderii despăgubirilor şi a modalităţilor de reparare a acestuia.

- principiul general este – acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicităautorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv ( danenum emergens ) dar şi beneficiul nerealizat ( lucrum cesaus )

- repararea în natură. Repararea prin echivalent.În principiu repararea se face în natură, dacă astfel însă nu este posibil, repararea se face prin echivalent sub forma acordării de despăgubiri

Repararea prin echivalent se poate asigura:- fie prin acordarea unei sume globale- fie prin stabilirea unor prestaţii periodice succesive cu caracter viager sau temporar

Fapta ilicită – reprezintă orice faptă prin care, încăcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. Fapta – poate fi omisivă sau omisivă prin inacţiune

Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei- legitima apărare- starea de necesitate- îndeplinirea unor activităţi impuse ori permise de lege, ori a ordinului superiorului- executarea unui drept subiectiv- consimţământul victimei

RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE

1. Răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minoriArt. 1000 al 2 Codul Civil „ tatăl şi mama, după moartea bărbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copii lor minori care locuiesc cu dânşii,tatăl şi mama .... sunt apăraţi de responsabilitate dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil”Condiţiile răspunderii – pe lângă cele generale există şi cele speciale

- copilul să fie minor- copilul să aibă locuinţa la părinţii săi

Temeiul răspunderiiRăspunderea părinţilor se întemeiază pe o prezumţie de culpă în modul în care şi-au îndeplinit anumite îndatoriri

- nerespectarea de către părinţi a obligaţiei ce le revine de a exercita supravegherea asupra copiilor lor minori

- culpă în educaţia minoruluiIar Codul Familiei – răspunderea părinţilor trebuie să fie întemeiată:

- atât pe neândeplinirea sau pe îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoriri de supraveghere- cât şi a obligaţiei de creştere a copilului minor

Se realizează o corelaţie a răspunderii părinţilor cu răspunderea profesorilor sau a meşteşugarilor

2. Răspunderea instituţiilor pentru faptele elevilor şi a meşteşugarilor pentru faptele ucenicilorArt. 1000 al 4 Codul Civil „ institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghere ”Ei se pot apăra de răspundere dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil ( art 1000 al 5 Codul Civil )Condiţiile speciale de răspundere

- cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev sau ucenic şi să fie minor

51

- fapta ilicită să fie fost săvârşită în timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea profesorului sau a meşteşugarului.

Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilorArt. 100 al 3 Codul Civil „ comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat ”. Ei sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil.Fundamentarea răspunderii.

o culpă în alegerea prepusului, ori culpă în alegerea unită cu o culpă în supraveghereo prepusul acţionează ca un adevărat mandatar al comitentului, şi deci fapta sa ilicită este

fapta comitentului şi deci fapta sa ilicită este fapta comitentului însăşi.

Condiţiile speciale de răspundere:o existenţa raportului de prepuşenie ( contract de muncă )o săvârşirea faptei în funcţiile încredinţate

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, de edificii şi de bunuri în generalArt. 1001 Codul Civil „ proprietarul unui animal, sau acela care se serveşte cu dânsul, în cursul serviciului , este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află în paza sa sau că a scăpat ”.Animalele prevăzute de textul de lege sunt animale domestice, animale sălbatice captive din grădini zoologice, circuri etc.Persoanele ţinute a răspunde – incubă persoanelor care, la momentul producerii prejudiciului, avea paza juridică a animalului.Paza juridică decurge din dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi de animalul respectiv.

Condiţiile răspunderiiVictima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal şi că la data cauzării prejudiciului se afla în paza juridică a persoanei de la care pretinde plata despăgubirilor.

Răspunderea pentru ruina edificiuluiArt. 1002 Codul Civil „ proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreţinere, sau unui viciu de construcţie ”

Fundamentarea răspunderiiÎntr-o primă orientare – răspunderea se bazează pe vinăA doua orintare – afirmă existenţa unei răspunderi obiective, independente de orice vină, chiar prezumată a proprietarului

Condiţiile răspunderiiRuina edificiului a fost cauzată de lipsa de întreţinere ori de un viciu de construcţie

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în generalArt. 1000 al 1 Codul Civil „ suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră ”Legea se referă nu numai la lucrurile mobile ci şi la imobile, fără distincţie dacă acestea, prin natura lor, sunt sau nu potenţial periculoase, fără distincţie dacă au sau nu au un dinamism propriu, ori dacă au produs prejudiciul fiind în mişcare, sau aflându-se în staţionare.

Fundamentarea răspunderii

52

Tendinţa generală este afirmarea, din ce în ce mai hotărâtă, a concepţiei potrivit căreia răspunderea pentru lucruri este o răspundere obiectivă, independentă de vina celui ce are paza juridică, întemeiată pe simplul raport de cauzalitate dintre „ fapta lucrului ” şi prejudiciu.

EFECTELE OBLIGAŢIILOR

Efectul oricărei obligaţii este dreptul pe care acesta îl conferă creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care el este obligat

EXECUTAREA DIRECTĂ ( ÎN NATURĂ ) A OBLIGAŢIILOR

În materia executării obligaţiilor se vorbeşte de – principiul executării în natură a obligaţiilorExecutarea în natură a obligaţiilor înseamnă executarea prestaţiei însăşi la care s-a obligat debitorul şi nu la plata unui echivalent bănesc.Plata reprezintă executarea voluntară a obligaţiilor de către debitor, indiferent de obiectul ei.În limbaj juridic plata – înseamnă executarea oricărei obligaţii ( nu numai remiterea unei sume de bani ).Codul Civil priveşte plata ca un mijloc de stingere a obligaţiilor.

CONDIŢIILE PLĂŢIICine poate face plata ? principiul general este – oricine poate face plata.Poate fi achitată de orice persoană interesată chiar şi de o persoană neinteresată.În primul rând poate face plata:

o debitorul ( personal sau prin reprezentant )o persoana ţinută alături de debitor ( codebitor )o pentru debitor ( fidejusorul )o de orice persoană interesată sau o persoană neinteresată

Pata este un act juridic.

Cui se poate face plata?Cel ce primeşte plata trebuie să fie o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu.În primul rând plata se face:

o creditoruluio moştenitorilor săi ( dacă creditorul moare )o cesionarulo terţ desemnat de justiţieo un mandatar al creditorului

Oiectul plăţii – el obligat va trebui să plătească exact cât datoreazăCel ce face plata trebuie să plătească în întregime,adică plătind tot ce datorează.

Data plăţii – se face plata când datoria a ajuns la scadenţă, adică a devenit exigibilă.Dacă e cu termen – se face termenul stabilit de părţi.Pentru obligaţiunilecu execuţie imediată – plata se face la momentul naşterii raportului juridic.

Locul plăţii – la locul ales de părţi.Dacă nu au stabilit altfel se face la domiciliul debitorului.Dacă au stabilit la creditor – plata este portabilă.Cheltuielile pentru efectuarea plăţii sunt în sarcina debitorului.

Imputaţia plăţii – dacă un debitor are faţă de acelaşi creditor mai multe datorii.

53

Imputaţia plăţii se face prin acordul părţilor.Apoi ea poate fi făcută numai de una din părţi – fie numai de degitor, - fie numai de creditor.În lipsa convenţiei, primul care poate decide asupra cărei obligaţii se impută plata efectuată este debitorul.Plata are drept efect liberarea debitorului de obligaţia asumată.Dacă creditorul refuză plata – debitorul poate să-i facă creditorului oferta reală urmată de consemnaţiune.Ca efecte – oferta reală urmată de consemnaţiune este liberatorie pentru debitor întocmai ca o plată.

EXECUTAREA SILITĂ ÎN NATURĂ A OBLIGAŢIILOR

Dacă debitorul nu execută de bună voie obligaţia ( nu efectuează plata ), creditorul va cere executarea silită, care se efectuează tot în natură ( numai dacă nu este posibil de făcut în natură se trece la executarea ei prin echivalent ).Dacă obligaţia are ca obiect o sumă de bani executarea ei în natură este întodeauna posibilă.Practica judecătorească a creat un mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură şi anume daunele cominatorii.Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei.Nu se aplică obligaţiilor ce au ca obiect sume de bani deoarece acestea produc dobânzi în caz de întârziere.

EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR ( EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT )

Dacă debitorul nu poate executa exact obligaţia, creditorul are dreptul la desdăunare.Aceste desdăunări reprezintă – echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării necorespunzătoare de către debitor.Ele se numesc despăgubiri sau daune interese.Executarea indirectă a obligaţiei de a pretinde şi de a obţine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării, executării întârziate sau necorespunzătoare a obligaţiei asumate.Categorii de despăgubiri ( daune interese ):

- despăgubiri moratorii – reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul ţl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei.

- Despăgubiri compensatorii – reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei.

Despăgubirile moratorii se pot acumula cu executarea în natură a obligaţiei.Despăgubirile compensatorii nu pot fi cumulate cu această executare ( ele au menirea de a înlocui ).Suntem în prezenţa unei obligaţii de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. Ea îşi are temeiul în ? unui fapt ilicit cauzator de prejudicii caz în care suntem în prezenţa unei răspunderi civile delictuale.Dar îşi poate avea temeiul în nerespectarea unei obligaţii născute dintr-un contract caz în care se numeşte răspundere contractuală.Răspunderea civilă delictuală alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile.Răspunderea civilă contractutală este o răspundere cu caracter derogator.

Condiţiile răspunderii civile contractualeo existenţa unei fapte ilicite ( nerespectarea obligaţiei contractuale )o prejudiciu patrimonialo raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciuo vinovăţia celui ce săvârşeşte fapta ilicită

condiţii speciale:

54

o debitorul să fie pus în întârziereo să nu existe clauză de neresponsabilitate

Punerea în întârziere a debitorului se face prin:- notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti- cererea de chemare în judecată a debitorului

În literatura de specialitate există:a. convenţie care exonerează de răspundereb. convenţie prin care se limitează răspundereac. convenţie prin care se agravează răspunderea

Evaluarea despăgubirilor ( daunelor interese )

Evaluarea judiciară – Codul Civil ( art. 1084 – 1086 ) stabileşte principiile pe baza cărora se realizează evaluarea despăgubirilor de către instanţă.

a. prejudiciul suferit de creditor datorită neexecutării, executării cu întârziere sau executare necorespunzătoare a obligaţiei trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită ( domnum emergens ) şi câştigul nerealizat ( lucrum cesaris )b. art. 1085 Codul Civil „ debitorul nu răspunde decât de daunele interese care au fost prevăzute, sau care au putut fi prevăzute la facerea contractului, când neândeplinirea nu provine din dolul său ”

Debitorul va fi ţinut să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului.c. Este reparabil numai prejudiciul direct, care se găseşte în legătură cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului. Nu-s supuse reparării prejudiciile indirecte.

Evaloarea legală – se face de lege.În dreptul nostru, evaluarea legală există în privinţa prejudiciului suferit de creditor în cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani.Daunele interese pentru asemenea obligaţii nu pot cuprinde decât dobânda legală.

Evaluarea convenţională ( prin convenţia părţilor ).1. Părţile pot conveni asupra cumulului despăgubirilor datorate de debitor; după ce s-a produs

încălcarea obligaţieicontractualel asumate, deci după producerea prejudiciului.2. Părţile pot stabili în cuprinsul contractului sau printr-o convenţie separată, ulterioară

încheierii acestuia – dar înainte de producerea prejudiciului – cuantumul daunelor interese datorate de debitor.

Aceasta este clauza penalăClauza penală este acea convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat achivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său.

Caracterele juridice ale clauzei penale.a. este o convenţie cu caracter accesoriu. Nulitatea clauzei penale nu duce la nulitatea

obligaţiei principale.b. Prin ea se fixează anticipat valoarea prejudiciului cauzat creditoruluic. Scopul este de a determina, prin convenţia părţilor, întinderea prejudiciului.

Debitorul obligaţiei cu clauză penală nu are un drept de opţiune între executarea obligaţiei principale şi plata clauzei penale.

Creditorul poate însă cere fie îndeplinirea obligaţiei principale fie clauza penală.Această alegere este posibilă numai după ce obligaţia principală a devenit exigibilă.

d. Instanţa de judecată nu are dreptul să-i reducă sau să-i mărească cuantumul.e. Ea este datorată atunci cînd sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri.f. Creditorul obligaţiei cu clauză penală este un creditor chirografar.

55

DREPT CIVIL – anul III I. Contracte speciale

I. Contractul de vânzare cumpărare

1. Contractul de vânzare cumpărare. Noţiune şi caractere juridice Potrivit art. 1650 din N.C.C. (Noul Cod civil) „Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.” Aliniatul 2 al aceluiaşi articol arată că „Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept”. Caractere juridice: A. Vânzarea este un contract consensual, N.C.C. stabilind prin art. 1178 principiul libertăţii formei, în sensul că încheierea contractului se realizează prin simplul acord de voinţă al părţilor, capabile de a contracta, dacă legea nu impune o anumită formalitate, text coroborat art. 1.674 - „Transmiterea proprietăţii” Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă. Excepţia o constituie vânzarea de bunuri imobile care potrivit art. 1676 C. civ. arată că transferul proprietăţii se produce potrivit dispoziţiilor aplicabile în materia cărţii funciare. B. Vânzarea este un contract bilateral (sinalagmatic), pentru că dă naştere la obligaţii reciproce între părţile contractante, vânzătorul are obligaţia să predea lucrul vândut, iar cumpărătorul să plătească preţul; prestaţia uneia dintre părţi fiind cauza obligaţiei asumate de cealaltă parte. C. Vânzarea este un contract cu titlu oneros, pentru că fiecare parte urmăreşte un interes patrimonial, respectiv primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei la care se obligă; „îndeplinirea obligaţiei vânzătorului este echivalentul celeilalte obligaţii şi viceversa” D. Vânzarea este un contract comutativ, întrucât existenţa şi întinderea obligaţiilor reciproce sunt cunoscute din momentul încheierii contractului şi nu depind de un eveniment viitor şi nesigur de a se produce (alea). Spre deosebire de contractele aleatorii (de exemplu, contractul de asigurare, renta viageră etc.), în contractele comutative nu există şanse de câştig şi pierdere pentru părţile contractante, prestaţiile acestora fiind considerate echivalente E. Vânzarea este un contract translativ de proprietate. În măsura în care vânzarea-cumpărarea strămută dreptul de proprietate (nu un alt drept) şi după încheierea valabilă a contractului se produce şi transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător cu excepţia situaţiei descrise de art. 877 - „Drepturile tabulare” unde „Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară sunt drepturi tabulare. Ele se dobândesc, se modifică şi se sting numai cu respectarea regulilor de carte funciară.” 2. Contractul de vânzare cumpărare. Incapacităţi de a cumpăra Potrivit art. 1652 din N.C.C. „Principiul capacităţii - Pot cumpăra sau vinde toţi cei cărora nu le este interzis prin lege.” De la acest principiu, art. 1653 N.C.C. stabileşte că sunt incapabili de a dobândi prin cumpărare drepturi litigioase următoarele categorii de persoane: „judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă” care nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea sub sancţiunea nulităţii absolute. Legea permite totuşi acestor persoane să dobândească drepturi litigioase în situaţia în care privesc: drepturile succesorale ori a cotelor-părţi din dreptul de proprietate de la comoştenitori sau coproprietari, după caz; cumpărarea unui drept litigios în vederea

56

îndestulării unei creanţe care s-a născut înainte ca dreptul să fi devenit litigios; cumpărarea care s-a făcut pentru apărarea drepturilor celui ce stăpâneşte bunul în legătură cu care există dreptul litigios. Alin. 3 al aceluiaşi articol defineşte şi noţiunea de „drept litigios” ca fiind dreptul cu privire la existenţa sau întinderea căreia există un proces început şi neterminat. Mai sunt incapabili a cumpăra (art. 1654 N.C.C.): a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă; b) părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă; c) funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii în insolvenţă, executorii, precum şi alte asemenea persoane, care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează. 2 3. Contractul de vânzare cumpărare. Bunurile ce pot fi vândute. Vânzarea de bunuri viitoare Se stabileşte cu valoare de principiu că „orice bun poate fi vândut în mod liber, dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată prin lege sau prin convenţie ori testament”. (art. 1657 N.C.C.) Art. 1.658 N.C.C. reglementează „vânzarea unui bun viitor”. Va fi considerat un bun viitor acela care nu exista în materialitatea sa la momentul încheierii vânzării sau daca era în stadiu de realizare nu era apt a fi folosit potrivit destinaţiei în vederea căreia a fost încheiat contractul. Deşi textul de lege nu-l defineşte ca atare se poate ajunge la această concluzie prin interpretarea logică a art. 1658 alin. 5 N.C.C. care arată că „bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinaţiei în vederea căreia a fost încheiat contractul”. Astfel dacă obiectul vânzării îl constituie un bun viitor, cumpărătorul dobândeşte proprietatea în momentul în care bunul s-a realizat. În privinţa construcţiilor, sunt aplicabile dispoziţiile corespunzătoare în materie de carte funciară. În cazul vânzării unor bunuri dintr-un gen limitat care nu există la data încheierii contractului, cumpărătorul dobândeşte proprietatea la momentul individualizării de către vânzător a bunurilor vândute. Atunci când bunul sau, după caz, genul limitat nu se realizează, contractul nu produce niciun efect. Cu toate acestea, dacă nerealizarea este determinată de culpa vânzătorului, el este ţinut să plătească daune-interese. Când bunul se realizează numai parţial, cumpărătorul are alegerea fie de a cere desfiinţarea vânzării, fie de a pretinde reducerea corespunzătoare a preţului. Aceeaşi soluţie se aplică şi în cazul prevăzut mai sus atunci când genul limitat s-a realizat numai parţial şi, din acest motiv, vânzătorul nu poate individualiza întreaga cantitate de bunuri prevăzută în contract. Dacă nerealizarea parţială a bunului sau, după caz, a genului limitat a fost determinată de culpa vânzătorului, acesta este ţinut să plătească daune-interese. Atunci când cumpărătorul şi-a asumat riscul nerealizării bunului sau genului limitat, după caz, el rămâne obligat la plata preţului iar în această situaţie contractul de vânzare cumpărare capătă cu caracter de excepţie natură aleatorie. 4. Contractul de vânzare cumpărare. Condiţii ale preţului I. Preţul constă întotdeauna într-o sumă de bani şi constituie contravaloarea pecuniară a bunului dobândit de cumpărător, fiind obligaţia principală a acestuia. II. Condiţii: Serios şi determinat sau cel puţin determinabil. III. Preţul determinabil. Vânzarea făcută pe un preţ care nu a fost determinat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unei modalităţi prin care preţul poate fi determinat ulterior, dar nu mai târziu de data plăţii şi care nu necesită un nou acord de voinţă al părţilor. IV. Modalităţi de determinare a preţului A. Determinarea preţului de către un terţ Preţul poate fi determinat şi de către una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului părţilor. Atunci când persoanele astfel desemnate nu determină preţul în termenul stabilit de părţi sau, în lipsă, în termen de 6 luni de la încheierea contractului, la cererea părţii interesate, preşedintele judecătoriei de la locul încheierii contractului va desemna, de urgenţă, în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, un expert pentru determinarea preţului. Remuneraţia expertului se plăteşte în cote egale de către părţi. Dacă preţul nu a fost determinat în termen de un an de la încheierea contractului, vânzarea este nulă, afară de cazul în care părţile au convenit un alt mod de determinare a preţului.

57

B. Determinarea preţului în funcţie de greutatea lucrului vândut Când preţul se determină în funcţie de greutatea lucrului vândut, la stabilirea cuantumului său nu se ţine seama de greutatea ambalajului. C. Modalităţi de stabilire a preţului în lipsa determinării exprese de către părţi Preţul vânzării este suficient determinat dacă poate fi stabilit potrivit împrejurărilor. Când contractul are ca obiect bunuri pe care vânzătorul le vinde în mod obişnuit, se prezumă că părţile au avut în vedere preţul practicat în mod obişnuit de vânzător. În lipsă de stipulaţie contrară, vânzarea unor bunuri al căror preţ este stabilit pe pieţe organizate este presupusă a se fi încheiat pentru preţul mediu aplicat în ziua încheierii contractului pe piaţa cea mai apropiată de locul încheierii contractului. Dacă această zi a fost nelucrătoare, se ţine seama de ultima zi lucrătoare. V. Preţul fictiv şi preţul derizoriu Vânzarea este anulabilă atunci când preţul este stabilit fără intenţia de a fi plătit. De asemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când preţul este într-atât de disproporţionat faţă de valoarea bunului, încât este evident că părţile nu au dorit să consimtă la o vânzare. 3 4. Contractul de vânzare cumpărare. Cheltuielile vânzării şi ale predării Art. 1666 şi 1667 din N.C.C. reglementează aceste aspecte după cum urmează: Cheltuielile vânzării În lipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumpărătorului. Măsurarea, cântărirea şi cheltuielile de predare a bunului sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare şi transport de la locul executării sunt în sarcina cumpărătorului, dacă nu s-a convenit altfel. În absenţa unei clauze contrare, cheltuielile aferente operaţiunilor de plată a preţului sunt în sarcina cumpărătorului. Cheltuielile predării În lipsa uzanţelor sau a unei stipulaţii contrare, dacă bunul trebuie transportat dintr-un loc în altul, vânzătorul trebuie să se ocupe de expediere pe cheltuiala cumpărătorului. Vânzătorul este liberat când predă bunul transportatorului ori expeditorului. Cheltuielile de transport sunt în sarcina cumpărătorului. De remarcat că, prevederile legale mai sus menţionate sunt norme dispozitiv-supletive deoarece prin utilizarea sintagmei „în lipsă de stipulaţie contrară” sau „în lipsa uzanţelor” legiuitorul a lăsat la latitudinea părţilor modificarea acestor obligaţii, legea urmând a se aplica numai în situaţia în care părţile nu convin altfel. 5. Contractul de vânzare cumpărare. Pactul de opţiune privind contractul de vânzare Art. 1278 din N.C.C. reglementează pactul de opţiune ca fiind situaţia în care „…părţile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria declaraţie de voinţă, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza, acea declaraţie se consideră o ofertă irevocabilă şi produce efectele prevăzute la art. 1191 N.C.C.” (Oferta este irevocabilă de îndată ce autorul ei se obligă să o menţină un anumit termen. Oferta este, de asemenea, irevocabilă atunci când poate fi considerată astfel în temeiul acordului părţilor, al practicilor statornicite între acestea, al negocierilor, al conţinutului ofertei ori al uzanţelor. Declaraţia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect.) În cazul pactului de opţiune privind un contract de vânzare asupra unui bun individual determinat, între data încheierii pactului şi data exercitării opţiunii sau, după caz, aceea a expirării termenului de opţiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului. Atunci când pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de opţiune se notează în cartea funciară. Dreptul de opţiune se radiază din oficiu dacă până la expirarea termenului de opţiune nu s-a înscris o declaraţie de exercitare a opţiunii, însoţită de dovada comunicării sale către cealaltă parte. (art. 1668 N.C.C.) 6. Contractul de vânzare cumpărare. Promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare Deşi N.C.C. nu conţine o definiţie expresă a promisiunii de a contracta, din economia art. 1279 şi 1327 din N.C.C, rezultă că promisiunea de a contracta este ”acea convenţie cu caracter bilateral sau unilateral, prin care părţile se obligă să încheie în viitor un contract, determinându-i natura şi clauzele esenţiale realizării acestuia”. De principiu, în situaţia în care promitentul nu îşi execută obligaţia de a încheia contractul convenit, titularul promisiunii are fie posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată care va pronunţa o hotărâre ce va ţine loc de contract (excepţie făcând promisiunea de donaţie) fie va putea pretinde daune interese (art. 906, 1279 alin. 3, 1327, 1014 din N.C.C.).

58

Art. 1669 N.C.C. care reglementează promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare stabileşte că atunci când una dintre părţile care au încheiate promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite. Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. În cazul promisiunii unilaterale de cumpărare a unui bun individual determinat, dacă, mai înainte ca promisiunea să fi fost executată, creditorul său înstrăinează bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligaţia promitentului se consideră stinsă. În lipsă de stipulaţie contrară, sumele plătite în temeiul unei promisiuni de vânzare reprezintă un avans din preţul convenit. (1670 N.C.C.) 7. Contractul de vânzare cumpărare. Obligaţiile principale ale vânzătorului. Predarea bunului Noţiune. Predarea se face prin punerea bunului vândut la dispoziţia cumpărătorului, împreună cu tot ceea ce este necesar, după împrejurări, pentru exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei. Întinderea obligaţiei de predare este reglementată de art. 1.686 N.C.C. şi presupune obligaţia de a preda bunul se întinde şi la accesoriile sale, precum şi la tot ce este destinat folosinţei sale perpetue. Vânzătorul este, de asemenea, obligat să predea titlurile şi documentele privitoare la proprietatea sau folosinţa bunului. În cazul 4 bunurilor de gen, vânzătorul nu este liberat de obligaţia de predare chiar dacă lotul din care făceau parte bunurile respective a pierit în totalitate, afară numai dacă lotul era anume prevăzut în convenţie. Predarea bunului imobil. Predarea imobilului se face prin punerea acestuia la dispoziţia cumpărătorului, liber de orice bunuri ale vânzătorului. Predarea bunului mobil se poate face fie prin remiterea materială, fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care îi permite cumpărătorului preluarea în orice moment. Locul predării. Predarea trebuie să se facă la locul unde bunul se afla în momentul încheierii contractului, dacă nu rezultă altfel din convenţia părţilor ori, în lipsa acesteia, din uzanţe. Starea bunului vândut. Bunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului. Cumpărătorul are obligaţia ca imediat după preluare să verifice starea bunului potrivit uzanţelor. Dacă în urma verificării se constată existenţa unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere iar în lipsa informării, se consideră că vânzătorul şi-a executat obligaţia. 7. Contractul de vânzare cumpărare. Garanţia pentru evicţiune – condiţii, modificare şi limite Noţiune. Evicţiunea este pierdere in total sau in parte a dreptului de proprietate asupra unui lucru de către persoana care a dobândit acest drept ca urmare a recunoașterii, dreptului invocat către alta persoana asupra aceluiași lucru pe cale judiciară. Vânzătorul este obligat să garanteze contra evicţiunii pe cumpărător dar şi faţă de orice dobânditor subsecvent al bunului, fără a deosebi după cum dobândirea este cu titlu oneros ori cu titlu gratuit. Condiţiile garanţiei contra evicţiunii. Vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicţiunii care l-ar împiedica total sau parţial în stăpânirea netulburată a bunului vândut. Garanţia este datorată împotriva evicţiunii ce rezultă din pretenţiile unui terţ numai dacă acestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior datei vânzării şi care nu a fost adus la cunoştinţa cumpărătorului până la acea dată. De asemenea, garanţia este datorată împotriva evicţiunii ce provine din fapte imputabile vânzătorului, chiar dacă acestea s-au ivit ulterior vânzării. Modificarea sau înlăturarea convenţională a garanţiei. Părţile pot conveni să extindă sau să restrângă obligaţia de garanţie. Acestea pot chiar conveni să îl exonereze pe vânzător de orice garanţie contra evicţiunii. Stipulaţia prin care obligaţia de garanţie a vânzătorului este restrânsă sau înlăturată nu îl exonerează pe acesta de obligaţia de a restitui preţul, cu excepţia cazului în care cumpărătorul şi-a asumat riscul producerii evicţiunii. Limitele clauzei de nerăspundere pentru evicţiune. Chiar dacă s-a convenit că vânzătorul nu va datora nicio garanţie, el răspunde totuşi de evicţiunea cauzată ulterior vânzării prin faptul său personal ori de cea provenită din cauze pe care, cunoscându-le în momentul vânzării, le-a ascuns cumpărătorului. Orice stipulaţie contrară este considerată nescrisă. 8. Contractul de vânzare cumpărare. Garanţia pentru evicţiune - efecte

59

Noţiune. Evicţiunea este pierdere in total sau in parte a dreptului de proprietate asupra unui lucru de către persoana care a dobândit acest drept ca urmare a recunoașterii, dreptului invocat către alta persoana asupra aceluiași lucru pe cale judiciară. Vânzătorul este obligat să garanteze contra evicţiunii pe cumpărător dar şi faţă de orice dobânditor subsecvent al bunului, fără a deosebi după cum dobândirea este cu titlu oneros ori cu titlu gratuit. În principiu cumpărătorul evins poate cere rezoluţiunea contractului de vânzare cu daune interese fie o reducere proporţională de preţ în cazul evicţiunii parţiale. Cumpărătorul poate cere rezoluţiunea vânzării dacă a fost evins de întregul bun sau de o parte a acestuia îndeajuns de însemnată încât, dacă ar fi cunoscut evicţiunea, el nu ar mai fi încheiat contractul. Odată cu rezoluţiunea, cumpărătorul poate cere restituirea preţului şi repararea prejudiciului suferit. Vânzătorul este ţinut să înapoieze preţul în întregime chiar dacă, la data evicţiunii, valoarea bunului vândut a scăzut sau dacă bunul a suferit deteriorări însemnate, fie din neglijenţa cumpărătorului, fie prin forţă majoră. Întinderea daunelor-interese se va stabili în funcţie de: a) valoarea fructelor pe care cumpărătorul a fost obligat să le restituie celui care l-a evins; b) cheltuielile de judecată efectuate de cumpărător în procesul cu cel ce l-a evins, precum şi în procesul de chemare în garanţie a vânzătorului; c) cheltuielile încheierii şi executării contractului de către cumpărător; d) pierderile suferite şi câştigurile nerealizate de către cumpărător din cauza evicţiunii. De asemenea, vânzătorul este ţinut să ramburseze cumpărătorului sau să facă să i se ramburseze de către acela care evinge toate cheltuielile pentru lucrările efectuate în legătură cu bunul vândut, fie că lucrările sunt autonome, fie că sunt adăugate, dar, în acest din urmă caz, numai dacă sunt necesare sau utile. 5 Dacă vânzătorul a cunoscut cauza evicţiunii la data încheierii contractului, el este dator să ramburseze cumpărătorului şi cheltuielile făcute pentru efectuarea şi, după caz, ridicarea lucrărilor voluptuare. 8. Contractul de vânzare cumpărare. Garanţia pentru viciile bunului vândut - condiţii Viciile reprezintă deficiente ale unui bun, care ii afectează utilitatea, făcând-o să scadă. Viciile pot fi aparente atunci când se pot constata de către cumpărător după o examinare sumară a bunului şi se pot descoperi fără a fi nevoie de cunoştinţe de specialitate şi ascunse atunci când nu se pot descoperi la o cercetare cât mai atentă şi mai serioasa, pe care orice cumpărător este obligat sa o facă fie personal, fie apelând la o persoană de specialitate. Condiţii: Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic. Garanţia este datorată dacă viciul sau cauza lui exista la data predării bunului. Vânzătorul nu datorează garanţie contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoştea la încheierea contractului. În vânzările silite nu se datorează garanţie contra viciilor ascunse. Clauza care înlătură sau limitează răspunderea pentru vicii este nulă în privinţa viciilor pe care vânzătorul le-a cunoscut ori trebuia să le cunoască la data încheierii contractului. 9. Contractul de vânzare cumpărare. Garanţia pentru viciile bunului vândut – efectele garanţiei pentru vicii Viciile reprezintă deficiente ale unui bun, care ii afectează utilitatea, făcând-o să scadă. Viciile pot fi aparente atunci când se pot constata de către cumpărător după o examinare sumară a bunului şi se pot descoperi fără a fi nevoie de cunoştinţe de specialitate şi ascunse atunci când nu se pot descoperi la o cercetare cât mai atentă şi mai serioasa, pe care orice cumpărător este obligat sa o facă fie personal, fie apelând la o persoană de specialitate. În temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine, după caz: a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii; c) reducerea corespunzătoare a preţului; d) rezoluţiunea vânzării.

60

La cererea vânzătorului, instanţa, ţinând seama de gravitatea viciilor şi de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum şi de alte împrejurări, poate dispune o altă măsură decât cea solicitată de cumpărător. 10. Contractul de vânzare cumpărare. Obligaţiile cumpărătorului Cumpărătorul are următoarele obligaţii principale: a) să preia bunul vândut; b) să plătească preţul vânzării. Locul şi data plăţii preţului. În lipsa unei stipulaţii contrare, cumpărătorul trebuie să plătească preţul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi de îndată ce proprietatea este transmisă. Dacă la data încheierii contractului bunurile se află în tranzit, în lipsa unei stipulaţii contrare, plata preţului se face la locul care rezultă din uzanţe sau, în lipsa acestora, la locul destinaţiei. Dobânzi asupra preţului. În cazul în care nu s-a convenit altfel, cumpărătorul este ţinut să plătească dobânzi asupra preţului din ziua dobândirii proprietăţii, dacă bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe, însă îi procură alte foloase. Suspendarea plăţii preţului. Cumpărătorul care află de existenţa unei cauze de evicţiune este îndreptăţit să suspende plata preţului până la încetarea tulburării sau până când vânzătorul oferă o garanţie corespunzătoare. Cumpărătorul nu poate suspenda plata preţului dacă a cunoscut pericolul evicţiunii în momentul încheierii contractului sau dacă în contract s-a prevăzut că plata se va face chiar în caz de tulburare. 6 II. Donaţia 1. Contractul de donaţie. Noțiunea şi caracterele juridice ale contractului Definiţie. Contractul de donație este acel contract unilateral, gratuit si solemn, prin care o persoana (numita donator) transmite irevocabil dreptul sau de proprietate asupra unui bun determinabil, unei alte persoane (numita donatar), care îl accepta. Caracterele juridice: a) Donația este un contract unilateral - deoarece donatarul nu are nici o obligație fata de donator. Ea poate fi si sinalagmatica, când este impusa o sarcina donatarului. b) Donația este un contract solemn, deoarece este supusa unei forme speciale, necesara însăşi pentru validitatea ei. c) Donația este, in principiu, un contract translativ de proprietate. Uneori, efectul translativ de proprietate este subsecvent încheierii contractului de donație. Pentru validitatea donației nu este obligatoriu sa aibă loc predarea bunului donat. Principiul potrivit căruia proprietatea se transfera prin simplul acord de voinţă al parților este valabil si in cazul donației. Atât timp cit donația naște o creanţă in favoarea donatarului, acesta va putea pretinde de la donator sau moștenitorii acestuia sa-i predea bunul. d) Donația este, in principiu, un contract irevocabil. Odată încheiat contractul, donatorul nu va putea reveni asupra deciziei sale. Revocarea donației nu va putea avea loc decât in cazurile prevăzute de lege. Dar, atât timp cit legea interzice donațiile imposibile, ilegale sau imorale, nimic nu împiedica părţile sa supună donația unei condiții pur cauzale. 2. Contractul de donaţie. Încheierea contractului. Forma donaţiei De principiu, donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 1011 N.C.C.). Nu sunt supuse acestei condiții de formă donaţiile indirecte, cele deghizate şi darurile manuale. Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi evaluate într-un înscris (ştat estimativ), chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei. Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor, însoţit de tradiţiunea bunului. În scop de informare a persoanelor care justifică existenţa unui interes legitim, notarul care autentifică un contract de donaţie are obligaţia să înscrie de îndată acest contract în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii. Dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile. 3. Contractul de donaţie. Principiul irevocabilităţii şi întoarcerea convenţională Donaţia nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voinţa sa. Astfel, este lovită de nulitate absolută donaţia care: a) este afectată de o condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa donatorului;

61

b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta în viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu este determinată în contractul de donaţie; c) conferă donatorului dreptul de a denunţa unilateral contractul; d) permite donatorului să dispună în viitor de bunul donat, chiar dacă donatorul moare fără să fi dispus de acel bun. Dacă dreptul de a dispune vizează doar o parte din bunurile donate, nulitatea operează numai în privinţa acestei părţi. Întoarcerea convenţională. Contractul poate să prevadă întoarcerea bunurilor dăruite, fie pentru cazul când donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul când atât donatarul, cât şi descendenţii săi ar predeceda donatorului. În cazul în care donaţia are ca obiect bunuri supuse unor formalităţi de publicitate, atât dreptul donatarului, cât şi dreptul de întoarcere sunt supuse acestor formalităţi. 4. Contractul de donaţie. Răspunderea donatorului. Garanţia contra evicţiunii În executarea donaţiei, dispunătorul răspunde numai pentru dol şi culpă gravă. Donatorul nu răspunde pentru evicţiune decât dacă a promis expres garanţia sau dacă evicţiunea decurge din fapta sa ori dintr-o împrejurare care afectează dreptul transmis, pe care a cunoscut-o şi nu a comunicat-o donatarului la încheierea contractului. În cazul donaţiei cu sarcini, în limita valorii acestora, donatorul răspunde pentru evicţiune ca şi vânzătorul. 7 Garanţia contra viciilor ascunse. Donatorul nu răspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat. Totuşi, dacă a cunoscut viciile ascunse şi nu le-a adus la cunoştinţa donatarului la încheierea contractului, donatorul este ţinut să repare prejudiciul cauzat donatarului prin aceste vicii. În cazul donaţiei cu sarcini, în limita valorii acestora, donatorul răspunde pentru viciile ascunse ca şi vânzătorul. 5. Contractul de donaţie. Cauzele de revocare Donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul. Revocarea pentru ingratitudine şi pentru neîndeplinirea sarcinilor nu operează de drept. Revocarea pentru ingratitudine. Donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri: a) dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat; b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator; c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei. Cererea de revocare Dreptul la acţiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se prescrie în termen de un an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta de ingratitudine. Acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatarului. Dacă donatarul moare după introducerea acţiunii, aceasta poate fi continuată împotriva moştenitorilor. Cererea de revocare nu poate fi introdusă de moştenitorii donatorului, cu excepţia cazului în care donatorul a decedat în termenul prevăzut la alin. (1) fără să îl fi iertat pe donatar. De asemenea, moştenitorii pot introduce acţiunea în revocare în termen de un an de la data morţii donatorului, dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare. Acţiunea pornită de donator poate fi continuată de moştenitorii acestuia. III. Contractul de locaţiune 1. Contractul de locaţiune. Noţiune şi caractere juridice Potrivit art. 1777 N.C.C. „Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.” Caracterele juridice: Locațiunea este un contract sinalagmatic (bilateral) intricat da naștere la obligații reciproce intre parți. Locatorul se obliga sa asigure folosința vremelnica a lucrului închiriat, iar locatarul se obliga sa plătească locatorului prețul locațiunii. Locațiunea este un contract cu titlu oneros, in care ambele parți contractante urmăresc un interes propriu patrimonial. In opoziție cu împrumutul de folosința (comodat), care este un contract esențialmente gratuit, locațiunea este dimpotrivă, prin definiție (esențialmente) cu titlu oneros. Daca folosința unui lucru se transmite cu titlu gratuit, contractul este nul ca locațiune, dar poate fi valabil ca un împrumut de folosința,

62

daca lucrul s-a predat (comodatul fiind un contract real) si daca sunt îndeplinite si celelalte condiții de validitate. Locațiunea este un contract comutativ, in care existenta si întinderea obligațiilor nu depinde de hazard si deci nu exista șanse de casting si pierdere pentru parți. Locațiunea este un contract consensual, care se încheie prin acordul - fie si tacit al parților (solo consensu), fără vreo formalitate. Locațiunea este un contract cu executare succesiva, in timp. Elementul "timp"' este de esența locațiunii. Locatorul asigura folosința lucrului pana la încetarea locațiunii, iar prețul este calculat după durata folosinței si timpul se are in vedere chiar daca prețul s-a fixat in mod global. Spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare, locațiunea nu transmite dreptul de proprietate, ci numai dreptul de folosința temporară a lucrului închiriat. Astfel fiind, riscul pieirii fortuite, este suportat de locator. 2. Contractul de locaţiune. Felurile locaţiunii, bunurile ce pot face obiectul locaţiunii preţul locaţiunii Locaţiunea bunurilor imobile şi aceea a bunurilor mobile se numeşte închiriere, iar locaţiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare. Dispoziţiile sunt aplicabile, în mod corespunzător, închirierii locuinţelor şi arendării, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru aceste contracte. 8 Locaţiunea spaţiilor destinate exercitării activităţii unui profesionist este supusă prevederilor aplicabile la închirierea locuinţei privind durata nedeterminata cu aplicarea dreptului de preferinţă la încheierea unui nou contract şi folosinţa spaţiilor comune. Bunurile ce pot face obiectul locaţiunii. Toate bunurile, atât mobile cât şi imobile, pot face obiectul locaţiunii, dacă dintr-o prevedere legală sau din natura lor nu rezultă contrariul. Preţul locaţiunii. Chiria poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii. Dispoziţiile privitoare la stabilirea preţului vânzării sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi chiriei. 3. Contractul de locaţiune. Obligaţiile principale ale locatorului Locatorul este ţinut, chiar fără vreo stipulaţie expresă: a) să predea locatarului bunul dat în locaţiune; b) să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii; c) să asigure locatarului liniştita şi utila folosinţă a bunului pe tot timpul locaţiunii. Predarea bunului. Locatorul este obligat să predea bunul împreună cu toate accesoriile sale în stare corespunzătoare utilizării acestuia. Sarcina reparaţiilor. Locatorul este obligat să efectueze toate reparaţiile care sunt necesare pentru a menţine bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare pe toată durata locaţiunii, conform destinaţiei stabilite prin contract. (2) Sunt în sarcina locatarului reparaţiile locative, a căror necesitate rezultă din folosinţa obişnuită a bunului. Asigurarea folosinţei. Locatorul este obligat să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a asigura în mod constant locatarului folosinţa liniştită şi utilă a bunului, fiind dator să se abţină de la orice fapt care ar împiedica, diminua sau stânjeni o asemenea folosinţă. Garanţia contra viciilor. Locatorul garantează contra tuturor viciilor lucrului care împiedică sau micşorează folosirea lui, chiar dacă nu le-a cunoscut la încheierea contractului şi fără a ţine seama dacă ele existau dinainte ori au survenit în cursul locaţiunii. Locatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului şi pe care locatarul nu le-a reclamat. Locatorul poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzează vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a locatarului. 4. Contractul de locaţiune. Obligaţiile locatarului Locatarul are următoarele obligaţii principale: a) să ia în primire bunul dat în locaţiune; b) să plătească chiria în cuantumul şi la termenul stabilite prin contract; c) să folosească bunul cu prudenţă şi diligenţă; d) să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de locaţiune. Caracterul executoriu. Contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum şi cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege.

63

Obligaţiile privind folosirea bunului. Locatarul este obligat să folosească bunul luat în locaţiune cu prudenţă şi diligenţă, potrivit destinaţiei stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit celei prezumate după anumite împrejurări, cum ar fi natura bunului, destinaţia sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îl foloseşte. Schimbarea formei ori destinaţiei bunului. Folosirea abuzivă Dacă locatarul modifică bunul ori îi schimbă destinaţia sau dacă îl întrebuinţează astfel încât îl prejudiciază pe locator, acesta din urmă poate cere daune-interese şi, după caz, rezilierea contractului. 5. Contractul de locaţiune. Sublocaţiunea şi cesiunea contractului de locaţiune Locatarul poate să încheie o sublocaţiune, totală sau parţială, ori chiar să cedeze locaţiunea, în tot sau în parte, unei alte persoane, dacă această facultate nu i-a fost interzisă în mod expres. Cu toate acestea, dacă bunul este mobil, sublocaţiunea ori cesiunea nu este permisă decât cu acordul scris al locatorului. Interdicţia sublocaţiunii şi a cesiunii. Interdicţia de a încheia o sublocaţiune o include şi pe aceea de a ceda locaţiunea. Interdicţia de a ceda locaţiunea nu o include pe aceea de a încheia o sublocaţiune. Interdicţia de a încheia o sublocaţiune priveşte atât sublocaţiunea totală, cât şi pe cea parţială. Interdicţia de a ceda locaţiunea priveşte atât cesiunea totală, cât şi pe cea parţială. Efectele sublocaţiunii. Acţiuni împotriva sublocatarului. În caz de neplată a chiriei cuvenite în temeiul locaţiunii, locatorul îl poate urmări pe sublocatar până la concurenţa chiriei pe care acesta din urmă o datorează locatarului principal. Plata anticipată a chiriei către locatarul principal nu poate fi opusă locatorului. Locatorul îşi păstrează dreptul prevăzut anterior atunci când creanţa având ca obiect chiria datorată în temeiul sublocaţiunii a fost 9 cedată. Locatorul poate, de asemenea, să se îndrepte direct împotriva sublocatarului pentru a-l constrânge la executarea celorlalte obligaţii asumate prin contractul de sublocaţiune. Efectele cesiunii locaţiunii. Prin cesiunea contractului de locaţiune de către locatar, cesionarul dobândeşte drepturile şi este ţinut de obligaţiile locatarului izvorâte din contractul de locaţiune. Dispoziţiile privind cesiunea contractului se aplică în mod corespunzător. 6. Contractul de locaţiune. Cauze legale de încetare a contractului Încetarea contractului Denunţarea contractului. Dacă locaţiunea a fost făcută fără determinarea duratei, oricare dintre părţi poate denunţa contractul prin notificare. Notificarea făcută cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau, în lipsă, de uzanţe nu produce efecte decât de la împlinirea acelui termen. Rezilierea locaţiunii. Atunci când, fără justificare, una dintre părţile contractului de locaţiune nu îşi execută obligaţiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul de a rezilia locaţiunea, cu daune-interese, dacă este cazul, potrivit legii. Imposibilitatea folosirii bunului. Dacă bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei stabilite, locaţiunea încetează de drept. Dacă imposibilitatea folosirii bunului este numai parţială, locatarul poate, după împrejurări, să ceară fie rezilierea locaţiunii, fie reducerea proporţională a chiriei. Desfiinţarea titlului locatorului. Desfiinţarea dreptului care permitea locatorului să asigure folosinţa bunului închiriat determină încetarea de drept a contractului de locaţiune. Cu toate acestea, locaţiunea va continua să producă efecte şi după desfiinţarea titlului locatorului pe durata stipulată de părţi, fără a se depăşi un an de la data desfiinţării titlului locatorului, însă numai dacă locatarul a fost de bună-credinţă la încheierea locaţiunii. Moartea locatorului sau a locatarului. Locaţiunea nu încetează prin moartea locatorului sau a locatarului. Cu toate acestea, în cazul locaţiunii cu durată determinată, moştenitorii locatarului pot denunţa contractul în termen de 60 de zile de la data la care au luat cunoştinţă de moartea locatarului şi existenţa locaţiunii. IV. Contractul de mandat 1. Contractul de mandat. Noţiune. Felurile mandatului Noţiune. Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant. Felurile mandatului. După cum mandatarul este sau nu remunerat mandatul cu titlu gratuit sau cu titlu oneros Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros. Dacă mandatul este cu titlu oneros, iar remuneraţia mandatarului nu este determinată prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate.

64

Dreptul la acţiunea pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea pentru plata acesteia. După cum efectele se produc faţă de mandant mandatul este cu sau fără reprezentare. 2. Mandatul cu reprezentare. Forma şi întinderea mandatului Forma mandatului. Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar. Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel. Cazul special de acceptare tacită. În absenţa unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat dacă priveşte actele a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta şi-a oferit serviciile fie în mod public, fie direct mandantului. 3. Contractul de mandat. Obligaţiile mandatarului Executarea mandatului. Mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat. Cu toate acestea, el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului. 10 Diligenţa mandatarului. Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ţinut să execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar. Dacă însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri. Mandatarul este obligat să îl înştiinţeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului şi care pot determina revocarea sau modificarea acestuia. Obligaţia de a da socoteală. Orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. În perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui se află în deţinerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve. Răspunderea pentru obligaţiile terţilor. În lipsa unei convenţii contrare, mandatarul care şi-a îndeplinit mandatul nu răspunde faţă de mandant cu privire la executarea obligaţiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu excepţia cazului în care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit să îi fi fost cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane. 4. Contractul de mandat. Obligaţiile mandantului Sumele necesare executării mandatului. În lipsa unei convenţii contrare, mandantul este obligat să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului. Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuării cheltuielilor. Despăgubirea mandatarului. Mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de către mandatar în executarea mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului. Remuneraţia mandatarului. Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să plătească mandatarului remuneraţia, chiar şi în cazul în care, fără culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat. 5. Contractul de mandat. Încetarea mandatului Modurile de încetare: Pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare dintre următoarele moduri: a) revocarea sa de către mandant; b) renunţarea mandatarului; c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. Cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor ori al moştenitorilor acestora.

65

Condiţiile revocării: Mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil. Împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere revocă mandatul iniţial. Efectele revocării: Mandantul care revocă mandatul rămâne ţinut să îşi execute obligaţiile faţă de mandatar. El este, de asemenea, obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate ori intempestive. Atunci când părţile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se consideră a fi nejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forţă majoră. 6. Contractul de mandat. Mandatul fără reprezentare Noţiune. Mandatul fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părţi, numită mandant, şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat. Dispoziţiile prezentei secţiuni se completează, în mod corespunzător, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare. Efectele faţă de terţi. Terţii nu au niciun raport juridic cu mandantul. Cu toate acestea, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanţă născute din executarea mandatului, dacă şi-a executat propriile sale obligaţii faţă de mandatar. Bunurile dobândite de mandatar. Mandantul poate revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa de către mandatarul care a acţionat în nume propriu, cu excepţia bunurilor dobândite de terţi prin efectul posesiei de bună-credinţă. Dacă bunurile dobândite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat să le transmită mandantului. În caz de refuz, mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor dobândite. 11 V. Contractul de rentă viageră. Noţiune. Moduri de constituire Noţiune. Prin contractul de rentă viageră o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul unei anumite persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile. Renta viageră se constituie pe durata vieţii credirentierului dacă părţile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane determinate. Modurile de constituire. Renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natură, sau cu titlu gratuit şi este supusă, sub rezerva dispoziţiilor capitolului de faţă, regulilor proprii ale actului juridic de constituire. Atunci când renta viageră este stipulată în favoarea unui terţ, chiar dacă acesta o primeşte cu titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevăzute pentru donaţie. VI. Contractul de întreţinere. Noţiune şi forma contractului Noţiune. Prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată. Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii. Forma contractului. Contractul de întreţinere se încheie în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. VII. Contractul de depozit 1. Contractul de depozit. Noţiune şi caractere juridice Depozitul este contractul prin care depozitarul primeşte de la deponent un bun mobil, cu obligaţia de a-l păstra pentru o perioadă de timp şi de a-l restitui în natură. Remiterea bunului este o condiţie pentru încheierea valabilă a contractului de depozit, cu excepţia cazului când depozitarul deţine deja bunul cu alt titlu. Caractere juridice: Caracter real deoarece potrivit art. 2103 N.C.C „Remiterea bunului este o condiţie pentru încheierea valabilă a contractului de depozit, cu excepţia cazului când depozitarul deţine deja bunul cu alt titlu.” Caracter gratuit sau oneros. De principiu, contractul de depozit este gratuit dar potrivit art. 2106 N.C.C. „depozitul este cu titlu gratuit, dacă din convenţia părţilor sau din uzanţe ori din alte împrejurări, precum profesia depozitarului, nu rezultă că trebuie să fie plătită o remuneraţie” situaţie în care poate avea şi caracter oneros. Caracter unilateral daca este gratuit deoarece în această situaţie se nasc obligaţii numai în sarcina depozitarului, dar poate avea şi caracter bilateral în cazul depozitului remunerat deoarece în această situaţie în sarcina deponentului ia naştere obligaţia de plată a remuneraţiei.

66

Caracter netranslativ de proprietate deoarece prin efectul său contractul de depozit nu duce la transferul proprietăţii sau a unui al dezmembrământ al dreptului de proprietate ci doar unei obligaţii de creanţă referitoare la detenţia precară exercitată de către depozitar asupra bunului (obligaţie de a face). 2. Contractul de depozit. Obligaţiile depozitarului. Restituirea bunului Restituirea bunului. Dacă nu s-a convenit altfel, restituirea bunului primit trebuie să se facă la locul unde acesta trebuia păstrat, iar cheltuielile ocazionate de restituire sunt în sarcina deponentului. Totuşi, atunci când depozitarul, fără fără să fie nevoit, a schimbat unilateral locul păstrării bunului, deponentul poate cere depozitarului fie să aducă bunul în acel loc în vederea restituirii, fie să suporte diferenţa dintre cheltuielile prilejuite de restituire şi acelea care s-ar fi făcut în lipsa acestei schimbări. Bunul se restituie în starea în care acesta se află la momentul restituirii. Deteriorarea ce nu a fost pricinuită de fapta depozitarului rămâne în sarcina deponentului. În caz de neexecutare culpabilă a obligaţiei de restituire, dacă bunul nu poate fi recuperat în natură de către deponent, depozitarul are obligaţia de a plăti despăgubiri, al căror cuantum se determină prin raportare la valoarea de înlocuire a bunului, iar nu la valoarea pe care acesta a avut-o la data la care a fost încheiat contractul. Restituirea fructelor şi plata dobânzilor. Depozitarul este obligat să restituie fructele bunului, dacă le-a perceput. Depozitarul nu datorează dobândă pentru fondurile băneşti depozitate decât din ziua în care a fost pus în întârziere să le restituie. 12 3. Contractul de depozit. Obligaţiile deponentului Cheltuielile şi despăgubirile. Deponentul este obligat să ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a făcut pentru păstrarea bunului. Deponentul trebuie, de asemenea, să îl despăgubească pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare a depozitării bunului, cu excepţia cazului în care depozitarul a primit bunul cunoscând sau trebuind să cunoască natura sa periculoasă. Plata remuneraţiei Dacă nu s-a convenit altfel, plata remuneraţiei către depozitar se face la data restituirii bunului. În lipsă de stipulaţie contrară, dacă restituirea are loc înainte de termen, depozitarul nu are dreptul decât la partea din remuneraţie convenită, corespunzătoare timpului cât a păstrat bunul. VIII. Tranzacţia 1. Tranzacţia. Noţiune, caractere juridice şi domeniu de aplicare Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă. Prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părţi. Caractere juridice - Caracter consensual. Interpretând dispoziţiile art. 2272 N.C.C. „Condiţiile de formă - Pentru a putea fi dovedită, tranzacţia trebuie să fie încheiată în scris” se ajunge la concluzia că, dacă legiuitorul sub aspectul formei a impus numai o cerinţă ad probationem tranzacţia are caracter consensual. - Sinalagmatic deoarece părţile tranzacţiei tind la stingerea litigiului prin concesii reciproce. - Comutativ deoarece părţile tranzacţiei îşi cunosc întinderea obligaţiilor de la încheierea contractului - Produce de regula efecte declarative – adică părţile îşi recunosc cu caracter ex tunc existenţa anumitor drepturi

Domeniul de aplicare. Nu se poate tranzacţiona asupra capacităţii sau stării civile a persoanelor şi nici cu privire la drepturi de care părţile nu pot să dispună potrivit legii. Se poate însă tranzacţiona asupra acţiunii civile derivând din săvârşirea unei infracţiuni.

2. Contractul de donaţie; Contractul de donatie

I.Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitateNotiune

67

Omul poate dispune de patrimoniul sau, cu titlu gratuit. Art. 945 Cod civil prevede ca un contract este oneros atunci cind fiecare urmareste sa dobindeasca un avantaj, iar potrivit art. 946 Cod civil, contractul este gratuit, cind nu se vizeaza obtinerea unui echivalent. La rindul lor, contractele cu titlu gratuit se impart in liberalitati si acte dezinteresate. Liberalitatea este acel contract gratuit prin care debitorul isi asuma o obligatie (de a transmite un drept sau un patrimoniu) fata de creditor, fara sa primeasca ceva in schimb. Prin intermediul actului juridic dezinteresat, se face un serviciu gratuit unei persoane, fara sa i se diminueze patrimoniul. Donatia este o liberalitate, deoarece diminueaza ireversibil patrimoniul donatorului. Art. 801 Cod civil defineste donatia ca fiind "un act de libertate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului, care-l primeste". Aceasta definitie este inexacta. Astfel, donatia este un contract si nu un act. Daca donatarul ar refuza primirea bunului, donatia nu s-ar mai finaliza, raminind in stadiul de simpla oferta. Obiectul unei donatii il poate forma nu numai un lucru - cum prevede art. 801 Cod civil -, dar si un drept. In sfirsit, definitia data de legiuitor este incompleta, deoarece omite sa evidentieze caracterul solemn al donatiei (conditie ad validitatem pentru existenta contractului). Nu trebuie sa se confunde donatia cu mandatul gratuit, imprumutul fara dobinda, cu depozitul gratuit etc., deoarece aceste din urma contracte sint doar acte dezinteresate, carora nu li se aplica regulile de la donatie. Contractul de donatie este acel contract unilateral, gratuit si solemn, prin care o persoana (numita donator) transmite irevocabil dreptul sau de proprietate asupra unui bun determinabil, unei alte persoane (numita donatar), care il accepta.

Caracterele juridicea) Donatia este un contract unilateral - deoarece donatarul nu are nici o obligatie fata de donator (art. 944 Cod civil). Ea poate fi si sinalagmatica, cind este impusa o sarcina donatarului (art. 943 Cod civil). Jurisprudenta a stabilit ca, spre deosebire de contractele sinalagmatice, unde cauza fiecareia dintre obligatiile partilor o constituie executarea prestatiei promise de catre cealalta parte, "in contractele cu titlu gratuit cauza obligatiei celui care dispune consta in intentia de a mari patrimoniul celui gratificat, fara a primi in schimb o contraprestatie".^1) b) Donatia este un contract solemn, deoarece este supusa unei forme speciale, necesara insasi pentru validitatea ei. Astfel, art. 813 Cod civil prevede expres ca "toate donatiile se fac prin act autentic", iar art. 1168 Cod civil dispune ca: "Donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciurile unei donatiuni intre vii; nula in privinta formei, ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite". Absenta solemnitatii contractului va provoca nulitatea absoluta a actului juridic, nulitate care poate fi invocata oricind, de orice persoana interesata, inclusiv de instanta din oficiu.^2) Forma solemna va trebui respectata si in cazul ofertei de donatie. Acceptarea donatiei, ce are loc tot in forma solemna (art. 814 Cod civil), trebuie sa fie notificata donatorului. Acesta din urma poate revoca donatia, tacit sau expres, dar numai in momentul notificarii acceptarii. Deci, in cazul donatiei se impune, in mod obligatoriu, autentificarea actului juridic, lipsa acesteia atragind nulitatea conventiei,^3) cu exceptia situatiei in care sintem in prezenta unui dar manual. c) Donatia este, in principiu, un contract translativ de proprietate. Uneori, efectul translativ de proprietate este subsecvent incheierii contractului de donatie. Este cazul, de exemplu, contractelor de donatie imobiliare, in zonele supuse regimului de carte funciara, unde dreptul real se stramuta, se modifica zsi se stinge - chiar si intre partile contractante - numai prin intabulare (art. 17 din Decretul-Lege nr.115/1938). Pentru validitatea donatiei nu este obligatoriu sa aiba loc predarea bunului donat. Principiul potrivit caruia proprietatea se transfera prin simplul acord de vointa al partilor este valabil si in cazul donatiei. Atit timp cit donatia naste o creanta in favoarea donatarului, acesta va putea pretinde de la donator sau mostenitorii acestuia sa-i predea bunul. d) Donatia este, in principiu, un contract irevocabil. Odata incheiat contractul, donatorul nu va putea reveni asupra deciziei sale. Revocarea donatiei nu va putea avea loc decit in cazurile prevazute de lege. Dar, atit timp cit legea interzice donatiile imposibile, ilegale sau imorale, nimic nu impiedica partile sa supuna donatia unei conditii pur cauzale (art. 1005 Cod civil). A permite ca revocarea sa aiba loc oricind la initiativa exclusiva a donatorului, inseamna a-l determina pe donator sa se afle intr-o permanenta incertitudine. In acest sens, art.

68

822 Cod civil dispune ca "Este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atirna numai de vointa donatorului".

Conditiile de validitate ale contractului de donatie1.Capacitatea partilor Potrivit art. 949 Cod civil, poate incheia un contract orice persoana care nu este declarata incapabila de lege. Capacitatea fiind regula, iar incapacitatea, exceptia, inseamna ca incapacitatea este de stricta interpretare. Incapacitatile sint absolute (persoane care nu pot dona, dar nici primi) si relative (persoane care nu pot dona anumitor persoane si nici primi de la unele din ele). Incapacitatile relative nu sint reciproce (de exemplu, minorul nu poate dispune in favoarea tutorelui sau, insa tutorele poate dona minorului).

Incapacitatea de a dispune Sint incapabili de a dispune cei pusi sub interdictie judecatoreasca si minorii.

a) Interzisii judecatoresti. Pentru validitatea donatiei este necesar ca donatorul sa inteleaga efectele actului sau, iar vointa sa sa se manifeste liber. Aceasta inseamna ca persoana care gratifica trebuie sa fie in deplinatatea facultatilor mintale. Din punct de vedere juridic, nu are importanta cit de afectat de boala este trupul unui om, esential fiind ca mintea sa-i fie sanatoasa. Dar un alienat sau debil mintal, nepus sub interdictie, este prezumat normal, asa incit actul incheiat de el va fi validat. Desigur, ulterior se va putea cere anularea actului pe considerentul ca persoana in cauza, in momentul incheierii contractului, nu se afla in deplinatatea facultatilor sale mintale. Dovada absentei discernamintului se va putea face prin orice mijloc de proba, inclusiv prin martori sau prezumtii. Batrinetele cele mai adinci si infirmitatile fizice, care n-au alterat inca facultatile intelectuale, nu sint, de asemenea, prin ele insele, o cauza de anulare a dispozitiei, daca dispunatorul este in stare de a-si manifesta vointa sa. Deci, vor putea dona orbii, surzii, mutii, inclusiv surdo-mutii din nastere, daca isi pot manifesta vointa in mod clar si in forma dispusa de lege. Betia, desi altereaza uneori facultatile mintale, nu constituie totusi o cauza de anulare a contractului, daca se va face dovada ca, in momentul incheierii actului, donatorul se afla in deplinatatea facultatilor sale mintale. Cind donatorul este insa pus sub interdictie la data incheierii contractului, actul incheiat va fi lovit de nulitate. Interzisii judecatoresti nu vor putea incheia donatii, nici personal, nici prin reprezentantii lor legali. Ratiunea se gaseste in faptul ca donatia nu este un act necesar. b) Minorii nu pot face donatii nici chiar cu incuviintarea autoritatii tutelare (art. 129, alin. 1-3 si art. 133 alin. 3 comb. cu art. 105 alin. 3 si 147 C. fam.). Numai la majorat persoana este libera sa doneze. In cazul in care minorul se casatoreste, el dobindeste prin aceasta capacitatea de exercitiu deplina si va putea incheia contracte de donatie (evident, este vorba de fetele minore care se casatoresc). Cu toate acestea, sint valide acele donatii efectuate sub forma unor daruri obisnuite (ex: la aniversari etc.), inclusiv de minori. c) Sint nule, fata de creditori, actele si instrainarile cu titlu gratuit facute de faliti, cu sase luni inainte de data incetarii platilor (art. 724, alin. 2 pct.1 Cod comercial). Ii sint interzise falitului donatiile sub orice forma, inclusiv darurile manuale. In asemenea cazuri, frauda este prezumata, iar falitul nu s-ar putea apara nici facind dovada bunei sale credinte la incheierea contractului.

Incapacitatea de a primi Aceste incapacitati sint de doua feluri: absolute, care impiedica o persoana sa primeasca de la oricare alta; relative, care interzic ca cineva sa primeasca de la anumite persoane determinate.

1. Incapacitati absolute de a primi. Acestea sint: persoanele neconcepute; organizatiile care nu au dobindit personalitate juridica; incapacitatea strainilor de a dobindi terenuri agricole. a) Persoanele neconcepute. Codul civil prevede ca "Este capabil de a primi prin donalie intre vii oricine este conceput in momentul donatici" (art. 808 alin.1 Cod civil). Deci, nu poate primi o donatie o persoana care nu are o existenta fizica.

69

Este o favoare exceptionala din partea legiuitorului ca considera existent un copil conceput, atunci cind aceasta este in interesul lui. O afirma expres art. 654, alin. 2 Cod civil: "Copilul conceput este considerat ca exista" (qui in utere est; este aplicarea principiului: infans conceptus pro nato habetur, quotiens de ejus commodis ipsius partus quaeritur). Conditia este insa ca copilul sa se nasca viu. In acest sens, art. 654, alin. 3 Cod civil este categoric: "Copilul nascut mort este considerat ca nu exista".^1) Daca o persoana neconceputa nu poate fi gratificata direct, in cazul acestor persoane sint posibile donatii indirecte. S-a relevat, in literatura de specialitate, de exemplu, ca persoanele care nu au fost concepute vor putea fi gratificate "prin liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane capabile, sau prin contractul de asigurare de persoane, ca beneficiare ale asigurarii". b) Organizatiile care nu au dobindit personalitate juridica. Ca sa poata primi o donatie, organizatia trebuie sa aiba o existenta legala si sa fie autorizata sa primeasca liberalitatea. Art. 811 Cod civil, care reglementa donatiile facute unor anumite categorii de persoane juridice, a fost modificat prin art. 10 al Legii pentru persoanele juridice - promulgata cu Decretul nr. 452/1924, cu modificarile ulterioare si prin reglementarea Decretului nr. 478/1954 privitor la donatiile facute statului. Neindeplinirea conditiilor expres prevazute in decret atrage nulitatea absoluta a actului juridic incheiat, aceasta putind fi invocata de orice persoana interesata sau ridicata de instanta, chiar si din oficiu. Cu toate acestea, potrivit art. 33, alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, organizatiile care nu au dobindit personalitate juridica in perioada constituirii lor vor putea primi donatii, "dar numai intrucit acestea sint cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta, in mod valabil" . Deci, este posibil ca donatia sa fie facuta in vederea formarii patrimoniului viitoarei persoane juridice. c) Incapacitatea strainilor de a dobindi terenuri agricole. Potrivit art. 47 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, persoanele fizice care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania nu pot dobindi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii (deci, inclusiv donatii).

2) Incapacitati relative de a primi a) Incapacitatea minorului sau fostului minor de a dispune in folosul tutorelui sau fostului sau tutore. Chiar ajuns major, minorul nu poate dona in favoarea fostului sau tutore, atit timp cit acesta nu a facut socotelile definitive ale tutelei (art. 809 Cod civil). Ratiunea acestei dispozitii se gaseste in teama ca tutorele, beneficiind de influenta asupra celui care a fost sub tutela sa, sa-l determine sa-i faca donatii si sa ascunda astfel eventualele abuzuri ale modului in care a fost administrat patrimoniul minorului. Dupa ce tutorele a fost descarcat de gestiunea sa, de catre autoritatea tutelara, minorul, devenit major, va putea face donatii fostului tutore, fara nici un impediment. Regula prevazuta de art. 809 Cod civil comporta o exceptie, in sensul ca incapacitatea nu mai opereaza cind calitatea de tutore o au parintii minorului, bunicii sai etc., cu alte cuvinte, ascendentii. Minorul va putea face acestora donatii, dar cum aceasta exceptie este de stricta interpretare, inseamna ca vor putea fi facute donatii ascendentilor prin alianta ai minorului (de exemplu, barbatul al doilea al mamei etc.). b) Incapacitatea medicilor, farmacistilor si preotilor. Medicii si farmacistii, care au tratat o persoana de o boala de care aceasta moare, nu vor putea primi donatii de la bolnav in timpul tratamentului (art. 820 Cod civil). Interdictia prevazuta de lege se intemeiaza pe o prezumtie de sugestie si captatie, asa inclt nu se va putea face dovada ca donatia este consecinta unei vointe libere.^2) In ceea ce-i priveste pe farmacisti, interdictia nu-i vizeaza pe cei care s-au limitat sa elibereze medicamente dupa reteta medicului. Incapacitatea prevazuta de art. 810 Cod civil se aplica si preotilor care l-au asistat pe bolnav in timpul bolii de care a decedat. Este necesar ca preotul sa-l fi asistat pe bolnav si sa nu fi savirsit un act izolat. In categoria preotilor vor intra: preotii mireni, calugarii, diaconii, arhiereii, ieromonahii etc. Incapacitatea nu se refera insa la dascali, paraclisieri etc. Sintem de parere ca interdictia prevazuta de art. 810 Cod civil ii vizeaza nu numai pe reprezentantii cultului ortodox si catolic, ci si ai celorlalte culte (ebraic, musulman, protestant etc.). Textul legii trebuie inteles in finalitatea lui, la scopul urmarit de legiuitor. In consecinta, pentru ca un medic, farmacist sau preot sa fie capabili de a primi, trebuie intrunite cumulativ urmatoarele conditii: donatia sa fi fost facuta in timpul bolii de care bolnavul a decedat, decesul sa fi fost

70

produs de aceasta boala (daca bolnavul moare din alte cauze, liberalitatea ramine valabila); donatarul sa-l fi tratat pe bolnav. Contractul de donatie, incheiat cu incalcarea prevederilor art. 810 Cod civil va fi lovit de nulitate relativa. De la principiul cuprins in art. 810 Cod civil, exista si unele exceptii, cind bolnavul poate dona medicului, farmacistului sau preotului. Aceste exceptii sint: - Dispozitiile remunetorii cu titlu particular (art. 810, alin. 2 pct. 1 Cod civil). Ar fi inechitabil ca medicul, farmacistul sau preotul sa nu fie rasplatiti pentru serviciile lor. Numai ca aceste dispozitii remunetorii trebuie sa fie proportionale cu starea materiala a bolnavului si serviciile facute. Cind aceste dispozitii ar fi disproportionate, ele vor fi supuse reductiei, libertatea de apreciere revenind judecatorului. Legea nu admite decit dispozitiile cu titlu particular si nu pe cele cu titlu universal (care vor fi anulate). - Dispozitiile universale facute in favoarea unor rude determinate. Medicul, farmacistul sau preotul, care sint rude cu donatorul pina la gradul patru inclusiv (veri primari), pot primi donatii de la acesta. Face exceptie situatia cind donatorul ar avea mostenitori in linie dreapta (descendenti sau ascendenti). Rudenia poate fi directa sau colaterala. Doctrina si jurisprudenta veche au considerat ca prevederile art. 810 Cod civil nu s-ar aplica sotului medic, farmacist sau preot al bolnavului. Exceptiile prevazute de art. 810, alin. 2 Cod civil sint de stricta interpretare si nu pot fi extinse la alte cazuri. c) Surdo-mutul, conform art. 816 Cod civil, "ce nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decit cu asistarea unui curator special", numit de autoritatea tutelara. Sanctiunea incapacitatii speciale de a face si de a primi donatii. Art. 812 Cod civil prevede ca "donatiile in favoarea unui incapabil sint nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie facute in numele unor persoane interpuse". Jurisprudenta a hotarit ca o donatie incheiata cu incalcarea normelor de capacitate este lovita de nulitate relativa. Tot anulabila va fi donatia si atunci cind partile recurg la interpunere de persoane sau deghizare. S-a considerat ca doar cind donatiile ar fi fost incheiate cu nerespectarea unor interdictii legale ar fi nule absolut (de exemplu, in cazul donatiilor facute medicilor, farmacistilor sau preotilor).^3) Dimpotriva, din punctul nostru de vedere, donatia facuta cu incalcarea dispozitiilor art. 810 Cod civil este numai anulabila. Doar donatiile incheiate cu incalcarea incapacitatilor absolute de a dona sint lovite de nulitate absoluta. In ce priveste liberalitatile efectuate prin persoane interpuse sau deghizate, intr-un cuvint, simulate, le vom trata intr-o sectiune speciala.

2.Consimtamantul Pentru ca donatia sa fie valabila, este necesar ca consimtamintul partilor sa fie liber. El trebuie sa fie intotdeauna exteriorizat, de regula, expres, in scris, in forma autentica. Un viciu de consimtamint iI constituie violenta (fizica sau morala), care duce la anularea donatiei, indiferent daca actele de violenta provin de la donator sau de la tert. In practica, mai frecvent, donatarul sau un tert recurg la manopere frauduloase pentru a-l determina pe donator sa doneze (dol sub forma sugestiei si captatiunii). Sugestia si captatia sint acele activitati executate cu scopul de a cistiga increderea unei persoane si a o determina sa faca o donatie, fie in favoarea autorului acestor activitati, fie in favoarea altor persoane. S-a sustinut ca, in general, nu se poate face o delimitare neta intre sugestie si captatie, decit cel mult sub aspectul mijloacelor si procedeelor folosite, si ca sugestia presupune recurgeri la procedee mai rafinate, insidioase, pentru a se atinge scopul urmarit.^1) Intr-adevar, prin sugestie, autorul dolului urmareste sa inoculeze donatorului ideea de a face o donatie, pe care, in absenta procedeelor dolosive, nu ar fi facut-o. In cazul captatiei, autorul mijloacelor dolosive recurge la insinuari, indemnuri, maguliri etc., pentru a capta bunavointa altuia si a dobindi o donatie Manoperele dolosive pot proveni de la donatar, dar si de la un tert, esential fiind ca consimtamintul donatorului sa fi fost viciat in momentul incheierii contractului. Sugestia si captatia nu se prezuma niciodata, asa incit, fiind chestiuni de fapt, vor trebui dovedite cu orice mijloc de proba. De exemplu, afectiunea deosebita a donatarului fata de donator nu constituie o cauza de anulare; tot astfel, concubinajul nu este, prin el insusi, o dovada a captatiunii. Eroarea (ca viciu de consimtamint) poate sa priveasca identitatea donatarului, bunul donat sau cauza donatiei.

71

3.Obiectul contractului de donatie Pot forma obiectul contractului de donatie bunurile mobile si imobile si numai acelea care se gasesc in circuitul civil.

4.Cauza in contractul de donatie Aceasta trebuie sa fie reala, licita si morala. Scopul pentru care donatorul transfera cu titlu gratuit proprietatea sau un alt drept patrimonial altei persoane difera de la un contract de donatie la altul. Judecatorii sint preocupati sa stabileasca motivul pentru care o persoana face alteia o liberalitate, care sint motivele subiective concrete care au determint incheierea contractului de donatie. In mod obisnuit, aceste motive sint normale (recunostinta, afectiune, recompensa etc.), dar ele pot avea si un continut ilicit sau imoral (incurajarea unor vicii, savirsirea unei infractiuni sau mentinerea unor relatii de concubinaj etc.). Cind se constata ca aceste motive subiective sint incapabile cu legea, donatia a fost declarata nula. Jurisprudenta a constatat nulitatea unor contracte de vinzare-cumparare sau intretinere, pentru cauza morala, cind s-a stabilit ca asemenea contracte ascund in realitate donatii deghizate, incheiate pentru a-i determina pe cei gratificati sa inceapa sau sa intretina relatii de concubinaj.^1) In principiu, nu este interzisa donatia facuta de un concubin in favoarea altui concubin. Daca insa liberalitatea a urmarit inceperea sau mentinerea relatiilor de concubinaj, ea este lovita de nulitate absoluta, pentru ca are o cauza imorala. O donatie intre concubini va fi legala, deoarece casatoria exclude "ideea ca prin perfectarea contractului s-a urmarit determinarea uneia din parti sa intre sau sa ramina in relatii de concubinaj cu cealalta parte". ^2) Daca donatia s-a facut in scopul incheierii casatoriei, ea va fi valabila, deoarece incheierea contractului in vederea casatoriei nu constituie o cauza imorala sau ilicita.

5.Forma autentica a donatiei, conditie de validitate a contractului Caracterul solemn al donatiei rezulta din continutul art. 813 Cod civil, conform caruia, "toate donatiunile se fac prin act autentic". In cazul donatiei, inscrisul autentic e cerut nu ca un mijloc de proba, ci ca un element esential al contractului. Art. 1168 Cod civil dispune chiar ca donatia, "nula in privinta formei, ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite" . Viciul de forma nu poate fi acoperit prin executare voluntara sau confirmare. Forma autentica este de esenta donatiei. Instantele judecatoresti au stabilit ca "forma autentica a actului de donatie, fiind ceruta de lege ad solemnitatem, inseamna ca dovada unei donatii nu poate fi facuta cu martori chiar daca exista un inceput de dovada scrisa". Caracterul solemn al unei donatii exista si in cazul inzestrarii unui copil in vederea casatoriei; din acest motiv, inzestrarea nu poate avea loc decit prin act autentic.

II.Donatii indirecte, donatii deghizate si daruri manuale1.Donatii indirecte Contractul de donatie este un act solemn, iar absenta formei impuse de lege ad validitatem - duce la nulitatea contractului. Exista cazuri cind o persoana doreste sa gratifice pe o alta, dar nu prin intermediul contractului de donatie, ci al unui alt act juridic. Cu alte cuvinte, are loc o donatie indirecta. Aceasta forma de donatie presupune un animus donandi din partea donatorului, numai ca gratificarea are loc printr-un alt act juridic decit donatia. In acest caz, nu mai este necesara forma autentica, inclusiv pentru acceptarea liberalitatii. Desigur, si la donatia indirecta nu este suficient consimtamintul donatorului, fiind necesar si acordul donatarului. In absenta acceptarii, ne vom afla doar in prezenta unei oferte. Formele concrete sub care se poate materializa donatia indirecta sint urmatoarele: a) Remiterea de datorie. Creditorul renunta la creanta sa, predind debitorului titlul original al creantei (art. 1138 Cod civil).

72

b) O persoana plateste o renta viagera cu titlu gratuit in folosul unui tert. In acest sens, art. 1642 Cod civil prevede ca renta viagera se poate infiinta, in favoarea unui tert, "ce n-are nici un drept la renta" (de exemplu, vind o casa si cer cumparatorului ca, pe linga pretul pe care mi-l plateste, sa achite si o suma de bani, lunar, fratelui meu, cu titlu de renta viagera. Liberalitatea este o parte din pretul vinzarii si nu trebuie sa imbrace forma autentica). c) Creditorul nu-si exercita dreptul sau, tocmai in scopul de a-1 gratifica pe debitor. De exemplu, creditorul lasa sa se implineasca termenul de prescriptie, fara sa exercite dreptul la actiune. d) Renuntarea la un drept. In principiu, renuntarea la un drept nu constituie o liberalitate, deoarece poate avea si caracter oneros. Dar uneori prin renuntare se urmareste gratificarea unei persoane. De exemplu, in materia succesiunii, renuntarea la mostenire de catre un succesibil va profita celorlalti comostenitori (art. 697 Cod civil). e) O donatie indirecta poate avea loc printr-un contract de asigurare pe viata. Astfel, constituie liberalitati primele de asigurare achitate de catre de cujus, in vederea asigurarii copiilor sai. f) Stipulatia in favoarea unei alte persoane, cind este facuta cu intentia de a gratifica.

2.Donatia deghizata O donatie este deghizata cand este facuta sub forma unui contract cu titlu oneros, in sensul ca o parte declara nereal ca a primit echivalentul banesc in schimbul folosului prestat de ea. Cel care pretinde ca un contract cu titlu oneros ascunde, in realitate, o liberalitate, are obligatia sa faca dovada sustenirilor sale. Proba simulatiei va putea fi facuta prin orice mijloace de dovada (inclusiv cu martori si prezumtii). Donatiile vor putea fi facute prin persoane interpuse, atunci cand se urmareste sa se faca o liberalitate unei persoane, iar legea interzice aceasta. Persoana interpusa, capabila de a primi donatia, urmeaza sa remita apoi bunul donat incapabilului. In asemenea cazuri, simulatia imbraca doua acte juridice: unul aparent, care are in vedere actul oneros, si unul secret, care atesta liberalitatea. Orice donatie deghizata printr-un contract oneros este supusa regulilor liberalitatilor, cum ar fi: revocarea, raportul si reductiunea. Cel care reclama existenta donatiei deghizate are obligatia sa faca dovada liberalitatii. Potrivit art. 812, alin. 2 Cod civil, sunt declarate interpuse tatal si mama, copiii si ceilalti descendenti, precum si sotul persoanei incapabile. Cand se refera la copii, legea nu distinge intre minori si majori. Donatia deghizata, facuta in favoarea unui minor, este valabila, iar nulitatea care sanctioneaza indeplinirea neregulata a formelor de acceptare a unei donatii de catre un minor are caracter relativ si poate fi invocata exclusiv de persoana lipsita de capacitate, ocrotita prin dispozitia legala (art. 815 Cod civil).^1)

3.Darurile manuale In decursul anilor, doctrina juridica^1) si jurisprudenta^2) au recunoscut validitatea darurilor manuale, ca una din formele donatiei. Ele au ca obiect bunurile mobile corporale, care sint predate donatorului fara nici o formalitate. Nu are importanta valoarea darurilor manuale, asa incit nu s-ar putea sustine ca, in cazul valorii deosebite a bunului donat, n-ar mai exista dar manual. Cea care da valoare acordului de vointa a partilor este traditiunea bunului. Donatarul trebuie sa beneficieze de posesiunea reala si efectiva a bunului donat. Predarea bunului nu mai face necesara incheierea unui inscris. Intocmirea unui inscris sub semnatura privata, anterior sau in acelasi timp cu traditiunea bunului, face donatia nula sub aspectul formei (obligatia partilor era sa intocmeasca un act autentic). Daca insa un asemenea inscris este intocmit ulterior traditiunii (momentul predarii coincizind cu cel al perfectarii donatiei), el nu va afecta validitatea darului manual. Nu este exclus ca traditiunea bunului sa se faca prin intermediul unui tert. Mandatarul, desemnat de donator sau donatar, nu trebuie sa fie recunoscut printr-un act autentic, deoarece nici darului manual in sine nu i se cere respectarea formei solemne.

73

Cit timp darul manual nu a fost acceptat de donatar, el ramine in faza de oferta, care poate fi oricind revocata. Deci, daca mandatarul nu preda bunul donatarului, iar donatorul moare, atunci el va fi obligat sa-l restituie mostenitorului acestuia. Nu pot face obiectul darului manual bunurile imobile si mobile incorporale (creantele). Predarea unor sume de bani, direct sau prin virament la unitatea care se preocupa de construirea de locuinte proprietate personala, pe seama altei persoane, are caracterul unui dar manual. Daca darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiei, el trebuie sa respecte insa regulile de fond. Donatorul si donatarul trebuie sa fie capabili de a dispune si de a primi. Darurile manuale sint valabile intre soti, numai ca ele vor fi revocabile (art. 937 Cod civil). Odata facute, darurile manuale devin irevocabile; ele vor deveni bunuri proprii ale persoanelor gratificate, iar donatorul nu mai poate pretinde restituirea lor. Un dar manual poate fi afectat de sarcini "pe care donatarul este tinut sa le aduca la indeplinire, in caz contrar donatorul avind dreptul sa ceara, potrivit art. 1021 Cod civil, fie executarea lor, fie rezolutiunea donatiei". Deci, cel care invoca darul manual va trebui sa-l probeze conform art. 1169 Cod civil daca se pretinde ca donatarul a furat bunul sau a ajuns fraudulos in posesia bunului, cel ce invoca asemenea fapte va trebui sa faca dovada lor.

4.Darurile de nunta Frecvente sint situatiile in practica judiciara cind instantele judecatoresti sint solicitate sa solutioneze litigii privind natura juridic: a darurilor de nunta (de exemplu, cu ocazia impartirii bunurilor comune, a iesirii din indiviziune a comostenitorilor etc.). Potrivit traditiei, exista obiceiul ca parintii sa-si inzestreze copiii cu obiecte sau valori, bunuri de natura a contura, pentru inceput, patrimoniul comun al sotilor. De regula, aceste bunuri sint daruite cu ocazia serbarii nuntii, deci dupa incheierea casatoriei, ceea ce face ca ele sa constituie bunuri comune ale sotilor.^1) Art. 31 lit. b, arata ca bunul donat este comun numai daca donatorul "a prevazut aceasta, duce la concluzia ca prevederea respectiva trebuie sa fie expresa, iar nu prezumata. De regula, cheltuielile privind sarbatorirea nuntii sint facute fara intentia de a recupera din darurile de nunta, situatie in care, daca se va face dovada intelegerii, va trebui sa i se dea eficienta de catre instanta. Se pune insa problema daca darurile de nunta, ca modalitate a donatiei, trebuie sa imbrace sau nu forma actului autentic. Darul de nunta reprezinta o donatie sub forma darului manual. Or, este stiut ca darul manual constituie o exceptie de la principiul solemnitatii donatiilor. Din aceasta perspectiva, darul manual se poate face si fara a fi materializat printr-un act autentic. Inzestrarea copiilor se poate face cu bunuri mobile (situatie in care ne vom afla in prezenta darului manual) sau bunuri imobile. In acest din urma caz, donatia trebuie sa imbrace, desigur, forma actului autentic. Darurile de nunta, reprezentind bunuri mobile, pot fi cuprinse si inscrise sub semnatura privata si dovedite cu martori, daca, fireste, exista un inceput de dovada scrisa. Unele probleme apar, in cazul darurilor de nunta, in sfera dreptului succesoral. Sotul supravietuitor, daca nu vine la mostenire in concurs cu descendentii defunctului, are dreptul sa culeaga, in afara de partea sa succesorala, si darurile de nunta (art. 5 din Decretul-lege nr. 319/1944).^2) Se au in vedere numai darurile de nunta facute ambilor soti, iar la partajul succesoral doar partea indiviza din darurile respective care apartin sotului predecedat. Sotului supravietuitor nu i se recunoaste o rezerva speciala asupra darului de nunta. Nimic nu-l impiedica insa pe sotul decedat ca, in timpul vietii, sa decida ca darurile de nunta sa fie cuprinse in masa succesorala, care revine tututor succesorilor, sau, pur si simplu, sa dispuna integral sau partial de ele, prin acte intre vii sau testament.^3) In concurs cu parintii la mostenire, sotul supravietuitor va culege integral darurile de nunta, deoarece parintii nu au vocatie succesorala la aceste bunuri. Desigur, situatia va fi diferita daca defunctul ar fi decis, de exemplu, ca si darurile de nunta sa fie incluse in masa succesorala, ceea ce ar echivala cu o dezmostenire a sotului supravietuitor. In concurs cu descendentii, sotul supravietuitor nu mai beneficiaza exclusiv de darurile de nunta.

5.Aspecte privind donatia facuta unui sot, ambilor soti, intre soti

74

Bunul donat unuia dintre soti devine bun propriu al acestuia. Donatia fiind un contract intuitu personae, donatorul a gratificat avind in vedere persoana donatarului. Nu este exclus insa ca transmitatorul sa dispuna ca bunul sa fie comun, situatie in care donatari - parti ca atare in contract - sint ambii soti. Este posibil ca donatia sa se faca numai unui sot - donatarul din contract -, fara nici o mentiune cu privire la natura juridica a bunului donat, caz in care se prezuma, pina la proba contrarie, ca bunul este propriu al sotului gratificat. Daca sotii dobindesc un bun si cu contributia parintilor unuia dintre ei, instanta suprema a stabilit ca "aceasta contributie nu poate fi socotita decit o donatie facuta in favoarea exclusiva a copilului lor, cit timp nu au aratat in mod expres ca au inteles sa gratifice pe ambii soti, situatie in care bunul va fi comun. Cind bunul este donat ambilor soti, fara mentiunea ca este comun, sotii vor dobindi o coproprietate in devalmasie asupra bunului respectiv.^1) Intr-o alta opinie, pe care nu o impartasim, s-a sustinut ca bunul ar fi comun pe cote-parti.^2) Donatiile intre soti sint permise prin lege, dar, potrivit art. 937 Cod civil, ele sint revocabile de catre sotul donator. Bunul donat de un sot celuilalt sot trebuie sa faca parte din bunurile sale proprii. Este de neconceput sa se doneze un bun comun, deoarece un asemenea act ar fi lovit de nulitate, de vreme ce, prin incalcarea dispozitiilor art. 30 al. 1 din Codul familiei, comunitatea legala s-ar reduce, iar, pe de alta parte, ar insemna ca un sot, prin propria sa vointa, sa schimbe regimul juridic al unui bun: din bun comun, in bun propriu. Revocarea donatiei poate avea loc oricind, prin vointa unilaterala a sotului donator, deoarece nici o dispozitie legala nu conditioneaza revocarea de un anumit termen. Daca, in cazul celorlalte donatii, se cere indeplinirea unor conditii expres prevazute de lege pentru a decide revocarea, in cazul donatiei intre soti nu se cere realizarea nici unei conditii, cum ar fi, de exemplu, ingratitudinea din partea donatarului. Revocarea nu trebuie sa fie motivata, sotul donator manifestindu-si pur si simplu vointa de a o revoca. Revocarea poate avea loc in mod expres, atunci cind sotul donator isi manifesta in mod neindoielnic vointa de a desfiinta donatia; dar revocarea poate fi si tacita, cind ea rezulta "din orice act ulterior al donatorului din care sa se poata constata vointa acestuia de a revoca donatia anterioara". Ramine in sarcina instantei de a identifica bunul donat, precum si faptul ca revocarea tacita vizeaza tocmai acel bun. In acest sens, in practica judiciara s-a considerat ca poate fi apreciata ca un act de revocare a donatiei predarea unei procuri judiciare in scopul promovarii unei actiuni in anularea actului de donatie cu privire la un anumit imobil, chiar daca actiunea in anulare nu a fost intentata. Intentia donatorului de a revoca donatia rezulta, implicit, din faptul inminarii procurii judiciare, chiar daca justitia nu a mai fost ulterior sesizata. O revocare tacita poate avea loc si pe calea unui legat in favoarea altei persoane. Revocarea va fi indreptata impotriva sotului donatar, chiar dupa incetarea casatoriei, precum si impotriva succesorilor acestuia.

6.Donatia cu sarcini (sub modo)

Uneori, se confunda sarcina cu conditia, sau se considera, eronat, ca donatia poate fi supusa unei conditii suspensive ori rezolutorii potestative. Frecventa este donatia cu sarcina de intretinere, aceasta confundindu-se, uneori, cu un contract de intretinere. La donatia cu sarcini, in schimbul liberalitatii, donatorul il obliga pe donatar la o obligatie de a da, a face sau a nu face. Din momentul acceptarii donatiei, donatarul este obligat sa o execute. Sarcina poate fi impusa in interesul gratificatului, a unui tert sau chiar a donatorului. Daca donatia cu sarcina se face in favoarea exclusiva a unui sot (de pilda, pentru a efectua o anumita calatorie etc.), bunul donat va deveni bun propriu al sotului beneficiar al donatiei. Sarcina nu se confunda cu conditia suspensiva, deoarece ea nu suspenda nasterea sau exercitarea dreptului donatorului, sarcina fiind considerata "o afectare economica a unui bun", pe cind conditia ar interesa statutul personal al celui gratificat. O confuzie mai mare se face, de regula, intre donatia cu sarcini si contractul de intretinere. Pentru a le distinge, s-a relevat ca "este necesar, in primul rind, sa avem in vedere criteriul cauzei (scopului), actului, iar, in mod complementar, echivalenta avantajelor pe care partile le-au avut in vedere la incheierea lui". La donatia cu sarcini, valoarea obiectului liberalitatii este mai mare decit cea a sarcinii. Este absolut necesar ca sarcina intr-o donatie sa fie impusa in mod expres si nu tacit (implicit).

75

In cazul neexecutarii sarcinii, donatorul va putea opta intre solutia executarii contractului sau cea a revocarii donatiei.^1) Vor putea cere revocarea donatorul, mostenitorii sai, precum si creditorii personali ai donatorului, pe calea actiunii oblice. Totusi, daca sarcina consta in obligatia de intretinere, actiunea apartine numai donatorului, iar mostenitorii sai nu vor putea decit sa o continue, in cazul in care a fost declansata de donator. In cazul in care donatorul decedeaza inainte de executarea sarcinii, s-a decis ca, acesta nu poate fi obligat sa restituie bunul donat mostenitorilor donatorului, deoarece donatia cu sarcini s-a transformat intr-o donatie pura si simpla.^2) Deoarece donatia cu sarcini are un caracter sinalagmatic, practic actiunea in revocare imbraca forma actiunii in rezolutiune. In cazul decesului creditorului inainte de executarea sarcinii, donatarul nu va putea fi obligat sa restituie bunul donat, deoarece neexecutarea nu ii este imputabila, iar rezolutiunea nu se poate pronunta decit in cazul culpei debitorului. Daca bunul a fost donat cu clauza de intretinere ambilor soti, el va deveni comun; daca e donat numai unuia dintre soti, bunul va fi bun propriu al sotului donatar. Numai intr-o actiune in rezolutiune se va putea pune in discutie desfiintarea contractului. Rezolutiunea nu opereaza de drept la donatia cu clauza de intretinere - ca, de altfel, la orice contract sinalagmatic -, exceptind situatia cind s-a stipulat de catre parti un pact comisoriu expres, in sensul ca rezolutiunea sa opereze de drept si fara o alta formalitate.

III.Efectele donatiei1.Efectele donatiei intre parti Donatia transfera dreptul de proprietate asupra bunului donat din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Transferul dreptului de proprietate are loc, chiar daca nu a fost predat bunul donatarului, deoarece donatia este un contract consensual. Consensualismul nu este insa suficient, deoarece vointa partilor trebuie sa se materializeze intr-un inscris autentic. In cazul darurilor manuale, traditiunea bunului este absolut necesara. Este nula donatia bunului altuia.

Obligatiile donatorului a) Donatorul este obligat sa predea bunul donatarului, dupa incheierea contractului. b) Donatorul raspunde de evictiune, "cind el a promis expres garantie (art. 828, alin. 2 Cod civil ). In materia donatiilor, donatorul nu este raspunzator sa-l garanteze pe donatar contra evictiunii sau viciilor ascunse. Deci, in principiu, donatarul nu are o actiune impotriva donatorului. Donatorul raspunde insa cind evictiunea provenind din faptul sau personal, situatie in care se aplica regulile raspunderii pentru evictiune in materia contractului de vinzare-cumparare. Donatorul mai raspunde impotriva evictiunii atunci cind s-a obligat in acest sens prin contract. Donatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii si in cazul in care donatia este oneroasa (cu sarcini). Obligativitatea garantiei este doar pina la limita sarcinii, deoarece numai pina la acest plafon donatia are caracter oneros.

Obligatiile donatarului Atunci cind donatia nu este afectata de vreo sarcina, donatarul nu are nici o obligatie fata de donator. I se cere cel mult o obligatie de recunostinta care, daca este incalcata, poate duce la revocarea donatiei (art. 831 Cod civil). Desigur, daca donatia este cu sarcini (sub modo), donatarul are obligatia de a executa sarcina deoarece, in caz contrar, donatia va fi revocata. Conform conventiei, sarcina se va executa in favoarea donatarului sau a unui tert. Creditorii chirografari ai donatorului vor putea recurge doar la actiunea pauliana, prin care sa solicite revocarea donatiei, deoarece actul a fost 2ncheiat prin fraudarea intereselor lor.2.Efectele donatiilor in ceea ce priveste pe terti Cind obiectul donatiei il formeaza un bun imobil, daca donatorul il doneaza la mai multe persoane, si nici una dintre acestea nu a intrat in posesia bunului, atunci proprietarul bunului va fi primul donatar. Cind bunul a fost predat unuia dintre donatari, care este si de bunacredinta, atunci acesta va fi proprietarul bunului. In cazul creantelor, numai prin efectul notificarii donatiei, donatarul va deveni proprietar fata de terti.

76

Cind obiectul donatiei il constituie un imobil, contractul devine opozabil tertilor doar din momentul transcrierii lui (art. 818 Cod civil). Prin transcriere tertii sint pusi in garda asupra eventualelor fraude din partea donatorului. Vor fi supuse transcrierii donatiile imobiliare afectate de modalitati; donatia drepturilor succesorale; in cazul donatiilor deghizate, va fi transcris doar actul cu titlu oneros, care ascunde liberalitatea; donatiile intre soti care cuprind imobile. Cel interesat sa solicite transcrierea este donatarul, pentru a-i impiedica pe terti sa dobindeasca drepturi asupra bunului donat. Mai pot cere transcrierea donatiei mandatarul donatarului, donatarul minor sau interzis (deoarece transcrierea este un act de conservare), tutorele, ascendentii minorului donatar si chiar donatorul. Art. 820 Cod civil dispune insa ca exista anumite persoane care sint obligate sa solicite transcrierea donatiei. Acestea sint: tutorii care ii reprezinta pe minori si interzisi; administratorii persoanei juridice. Daca tutorele a omis sa ceara transcrierea, iar donatorul instraineaza bunul altei persoane, minorul nu mai poate cere bunul donat, dar ei vor avea o actiune in daune impotriva tutorelui. In ceea ce-i priveste pe administratorii persoanei juridice, daca ei neglijeaza sa transcrie donatia, persoana juridica va avea o actiune impotriva administratorului, deoarece, din neglijenta sa, a fost prejudiciata. Absenta transcrierii va putea fi invocata de orice persoana interesata (este vorba de cei care au primit de la donator proprietatea bunului, printr-un act gratuit sau oneros); mai pot invoca lipsa transcrierii creditorii care au o inscriptie ipotecara asupra imobilului donat (sint exclusi creditorii chirografari, deoarece ei nu au nici un drept asupra imobilului); succesorii cu titlu particular ai donatorului. Legea interzice insa unor persoane sa invoce absenta transcrierii donatiei (art. 819 Cod civil). Acestea sint: donatarul si reprezentatii sai; donatorul si succesorii sai universali; persoanele obligate de lege a face transcrierea si reprezentantii lor.

IV.Irevocabilitatea donatiei1. Consideratii generale despre irevocabilitatea donatiei Principiul irevocabilitatii donatiei este consacrat in art. 801 Cod civil si niciodata nu s-ar putea conveni de catre parti ca donatia sa se revoce unilateral de catre donator. O asemenea clauza ar face donatia nula. S-ar parea ca reglementarea expresa a caracterului irevocabil al donatiei ar fi inutila, in conditiile in care, potrivit principiului fortei obligatorii a contractelor, nici una din parti nu va putea desfiinta unilateral contractul. Aceasta este adevarat, insa, asa cum s-a relevat in doctrina juridica, "Irevocabilitatea donatiilor are un caracter mai accentuat decit irevocabilitatea contractelor cu titlu oneros, in sensul ca, in materie de donatii, irevocabilitatea priveste nu numai efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui".^1) Stipularea unei clauze care ar leza principiul irevocabilitatii donatiei va duce la nulitatea integrala a contractului. Doar daca donatia ar fi divizibila, s-a considerat ca va fi anulata doar clauza nelegala, restul contractului urrnind sa-si produca efectele.

2.Aplicarea principiului irevocabilitatii donatiilor Exista unele clauze care sint incompatibile cu principiul irevocabilitatii. 1. Donatiile facute sub o conditie potestativa din partea donatorului Art. 822 Cod civil dispune expres ca: "Este nula orice donatie facuta cu conditii a caror indeplinire atirna numai de vointa donatorului. Desigur, nimic nu impiedica ca o donatie sa fie afectata de o conditie rezolutorie sau suspensiva,^1) cazuala sau mixta. Interzice insa ca donatia sa depinda de o conditie suspensiva sau rezolutorie potestativa din partea donatorului. Conditia pur potestativa face ca obligatia sa depinda numai de vointa debitorului. O donatie poate fi afectata insa de termen. 2. Donatia facuta cu sarcina pentru donatar de a achita datoriile donatorului (art. 823 Cod civil) Donatorul este liber sa impuna orice sarcina donatarului, atit timp cit este legala si morala. Cu toate acestea, nu se poate impune donatarului sa plateasca datoriile donatorului, care nu existau in momentul incheierii contractului si nici nu au fost mentionate in act. Aceasta inseamna ca, per a contrario, donatorul poate impune donatarului sa-i plateasca datoriile prezente, determinabile. In acest caz, donatia este valida, chiar daca valoarea datoriilor ar depasi valoarea bunurilor donate. Referitor la plata datoriilor viitoare, vom face urmatoarele observatii. Astfel, daca in contract sint

77

determinate datoriile viitoare, atunci donatia este valida; dimpotriva, daca in act nu se mentioneaza datoriile viitoare (ceea ce ar face ca donatarul sa fie la discretia donatorului), donatia va fi anulabila. 3. Donatia facuta sub rezerva de a dispune de bunul donat (art. 824 Cod civil). Clauza prin care donatorul si-ar rezerva dreptul de a dispune, in viitor, de bunul donat, face contractul anulabil in intregime, iar donatarul s-ar afla la discretia donatorului, care ar putea oricind sa instraineze bunul etc. Cind clauza de a dispune de bun vizeaza doar o parte din acesta, atunci contractul va fi nul numai in ceea ce priveste aceasta parte.

3.Clauze compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor Vor fi permise urmatoarele clauze: Cele prin care donatia este afectata de un termen (situatie in care termenul nu afecteaza decit exercitiul dreptului). Cele prin care donatia este supusa unei conditii cauzale sau mixte. Cele prin care se stipuleaza sarcina platii datoriilor prezente sau chiar viitoare, cind sint insa concretizate in contract. Cele prin care, potrivit art. 825 Cod civil, donatorul ar stipula intoarcerea bunurilor donate (cind donatarul ar muri inaintea donatorului sau donatorul ar muri inaintea donatarului). Clauzele de acest gen nu vor putea fi convenite decit in favoarea donatorului. Cele prin care donatia are ca obiect doar nuda proprietate, donatorul pastrindu-si uzufructul. Nu este exclusa si situatia inversa, cind se doneaza uzufructul, donatorul rezervindu-si nuda proprietate.

4.Cazurile in care donatia este revocabila Regula este ca donatiile sint irevocabile. Principiul comporta insa unele exceptii. a) Revocarea donatiei pentru neindeplinirea sarcinilor impuse donatarului. Potrivit dispozitiilor art. 830 Cod civil, donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunurile reintrind in stapinirea donatorului. O asemenea revocare nu are niciodata loc de drept (art. 832). In dreptul actual, neindeplinirea sarcinilor de catre donatar nu este considerata un act de ingratitudine. Revocarea produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut. Chiar daca donatarul ar fi constituit unele sarcini reale asupra bunului donat (servituti, ipoteci), imobilul va reveni donatorului liber de aceste sarcini. In situatia in care bunul imobil a fost instrainat de donatar, atunci donatorul il va putea revendica de la tertii detentori, daca donatia a fost revocata. Tertul va putea opune doar implinirea termenului de prescriptie. Restituind bunul, donatarul va trebui sa predea donatorului si fructele. Eventualele cheltuieli necesare facute de donatar cu conservarea bunului vor fi suportate de donator; vor fi platite donatarului inclusiv cheltuielile care au sporit valoarea bunului. Atit timp cit revocarea donatiei are efect retroactiv, partile vor fi puse in situatia anterioara, donatorul fiind obligat sa restituie donatarului ceea ce a primit in executarea sarcinii. Cind darul manual a fost facut cu sarcini, neindeplinirea acestora atrage revocarea donatiei. Solutia este similara si in ceea ce priveste donatiile indirecte si deghizate. In absenta unei clauze contrare, revocarea donatiei are loc numai prin justitie. Solutia se impune, deoarece prevederile art. 1021 Cod civil sint aplicabile si in cazul donatiei cu sarcini. Judecatorul poate acorda donatarului un termen de gratie pentru a-si executa obligatia. In cazul neexecutarii sarcinii, donatia devine un contract sinalagmatic. Or, este stiut ca, in cazul contractului sinalagmatic, creditorul poate opta intre obligarea debitorului la executarea contractului sau pentru rezolutiunea contractuala. Cererea de revocare a donatiei o pot face: donatorul, mandatarul sau, succesorii sai, credltorii, in temeiul art. 974 Cod civil, de cesionar (atunci cind i s-a transmis actiunea in revocare, cu titlu gratuit sau oneros). Actiunea in revocare va fi introdusa impotriva donatarului sau a mostenitorilor sai. b) Revocarea donatiei pentru ingratitudine. Art. 829 Cod civil dispune ca donatia se revoca pentru ingratitudinea donatarului. Ratiunea revocarii pentru ingratitudine nu poate fi intemeiata pe existenta unei conditii rezolutorii tacite, deoarece, intr-adevar, recunostinta nu transforma donatia intr-un contract sinalagmatic. De aceea, revocarea pentru ingratitudine nu poate fi calificata decit ca o sanctiune legala. In aceste conditii, cazurile de revocare pentru ingratitudine sint de stricta interpretare.

78

Aceste cazuri de revocare sint prevazute de art. 831 Cod civil si le vom trata in continuare. Donatarul a atentat la viata donatorului. Nu este necesar sa existe o hotarire de condamnare a donatarului, fiind suficient sa se fi stabilit intentia lui de a curma viata donatorului, chiar daca intentia nu a fost concretizata. Prin atentat vom intelege deci vointa donatarului de a-l ucide pe donator. Revocarea donatiei nu va opera atunci cind in partea donatorului s-a produs din culpa sau legitima aparare. Nu are importanta daca donatarul atentator este minor sau major (in ceea ce-l priveste pe minor, este necesar ca el sa-si dea seama de consecintele faptei sale). Donatarul s-a facut vinovat fata de donator de delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea injuriilor va fi apreciata de judecatori. Faptele mentionate vor trebui savirsite de donatar sau de o alta persoana, din ordinul sau. Cind faptele sint consecinta actelor provocatoare din partea donatorului, sintem de parere ca revocarea donatiei nu va mai opera. Actele de cruzime vizeaza integritatea corporala sau sanatatea donatorului si trebuie sa fie grave, chiar daca legea nu o prevede expres. Injuriile (sau insultele, invectivele) ating onoarea, demnitatea sau reputapa donatorului si ele trebuie sa fie neaparat grave. Nu are importanta daca injuriile au fost savirsite in public sau intr-un cadru restrins, in scris sau verbal. Simplele certuri dintre donator si donatar nu constituie motive pentru revocarea donatiei.^1) Fireste, ramine obligatia instantei judecatoresti sa aprecieze, in fiecare caz in parte, gravitatea faptelor. Manifestarile de ingratitudine trebuie sa fie savirsite cu intenfe; faptele comise din culpa nu vor avea efect asupra donatiei. Revocarea nu va opera nici in situatia in care donatarul este alienat mintal. c) Refuzul donatarului de a da alimente donatorului. Este situatia in care donatorul a solicitat alimente donatarului, deoarece se afla in nevoie, iar donatarul a refuzat, desi avea posibilitatea. Aceasta obligatie alimentara va exista numai in cazul in care donatorul nu are rude care sa-i acorde intretinerea. Valoarea alimentelor nu poate depasi valoarea bunului donat. Cind bunul a fost donat mai multor persoane si numai una din acestea se face vinovata de ingratitudine, revocarea donatiei va actiona numai impotriva donatarului vinovat. Actiunea in revocare trebuie introdusa numai impotriva donatarului, de catre donator (art. 833 alin. 2 Cod civil). Cu toate acestea, actiunea va putea fi promovata si de mostenitorii donatorului, in urmatoarele doua situatii: - cind actunea in revocare a fost intentata de donator, insa acesta a decedat in timpul procesului; - donatorul a decedat anterior promovarii acpunii in revocare, insa in cursul termenului de un an. Aceste exceptii sint discutabile, in condipile in care revocarea donatiei este o problema de apreciere din partea donatorului (revocarea este o actiune personala, care presupune o apreciere subiectiva). Daca, in cazurile mentionate, mostenitorii pot exercita actiunea in revocare, creditorii donatorului nu au acest drept. Actiunea in revocare nu poate fi exercitata decit impotriva donatarului ingrat; aceasta inseamna ca actiunea nu va putea fi exercitata impotriva mostenitorilor donatarului. Intre parti, revocarea donatiei produce urmatoarele efecte: donatarul este obligat sa restituie donatorului valoarea bunurilor donate si nu pretul obtinut din instrainarea bunurilor; se vor mai restitui fructele din ziua introducerii acpunii in revocare. Daca bunurile donate nu au fost instrainate, atunci donatarul va trebui sa le restituie in natura. d) Revocarea donatiei pentru nasterea unui copil. Revocarea donatiei pentru nasterea unui copil poate avea loc, potrivit art. 836 Cod civil, cu respectarea urmatoarelor conditii: - donatorul sa nu fi avut} copii si nici alti descendenti la data incheierii contractului de donatie; - dupa incheierea donatiei, donatorul sa aiba un copil din casatorie sau din afara casatoriei. Indeplinirea acestor conditii face revocabila orice donatie (cu exceptia donatiei intre soti, deoarece este revocabila prin vointa donatorului). Daca in momentul donatiei donatorul avea un copil, donatia este irevocabila (nu are importanta daca este un copil sau alt descendent). Copilul trebuie sa fie nascut si nu numai conceput. Intr-adevar, prevederea legala potrivit careia copilul conceput nu impiedica revocarea donatiei "nu se prea aplica, caci, cel putin, de cite ori daruitorul a avut cunostinta de zamislirea copilului, nu se poate zice ca el a dispus de averea sa pentru ca credea ca n-are sa mai aiba copii".

79

In ceea ce priveate copilul adoptat, credem ca el impiedica revocarea donatiei, deoarece este asimilat copilului din casatorie. Cind, in momentul donatiei, donatorul avea un copil declarat disparut, nasterea ulterioara a unui copil permite revocarea donatiei, deoarece copilul trebuie sa fie existent la data incheierii contractului. Potrivit prevederilor art. 836 Cod civil, revocarea donatiei va avea loc chiar si in cazul in care se naate copilul dupa moartea donatorului. Pentru nastere de copii, sint revocabile: donatiile gratuite; donatiile cu sarcina; darurile manuale; donatiile indirecte ai deghizate. Nu vor fi revocabile pentru nastere de copii: darurile obisnuite, de o valoare redusa, care sint scutite de raport; donatiile facute intre soti in timpul casatoriei; donatiile facute sotilor de ascendentii lor. Spre deosebire de revocarea donatiei pentru nerespectarea sarcinii, care este facultativa si judiciara, revocarea donatiei pentru naatere de copii are loc de drept ai fara interventia justitiei. Donatorul este obligat sa restituie bunurile primite. Daca dupa revocare copilul nascut ar muri, donatia nu ar reinvia. Legea interzice donatorului sa convina cu donatarul ca va renunta la revocarea donatiei pentru nastere de copii (art. 839 Cod civil), deoarece revocarea este in interesul copilului. Revocarea pentru nastere de copii va permite donatorului sa ceara bunul donat nu numai de la donatar, ci si de la tertii care l-ar fi dobindit de la donatar. Impotriva donatarului, donatorul va avea o actiune personala rezultata din contract, iar impotriva tertilor, o actiune in revendicare, la care poate recurge orice proprietar. Legea permite donatarului sa retina fructele dobindite pina in ziua in care a fost inatiintat despre nasterea sau recunoasterea copilului.

V.Raportul si reductiunea donatiei1.Raportul donatiei Nu trebuie sa se confunde raportul donatiei cu reductiunea liberalitatilor excesive. Astfel, raportul vizeaza numai donatia, nu orice liberalitate; el actioneaza indiferent daca s-a incalcat sau nu cotitatea disponibila; defunctul il poate scuti pe moatenitor de raport; spre deosebire de reductiune, raportul se rasfringe numai asupra unor mostenitori. Au obligatia de a raporta donatia descendent sotul supravietuitor cind vin la mostenire in concurs cu descendentii, fiind scutiti de raport legatarii ai ceilalti mostenitori legali. Obligatia de raport va exista si in cazul descendentului donatar, care participa la mostenire prin reprezentare.^1) Numai descendentul sau sotul supravietuitor care accepta mostenirea datoreaza raportul, nu si in cazul in care s-a renuntat la mostenire, situatie in care donatorul pastreaza donatia. Daca insa donatarul a instrainat, anterior deschiderii succesiunii, bunurile daruite lui de catre defunct, el este obligat - in ipoteza reducerii donatiei - sa raporteze (in limitele reducerii respective) contravaloarea acestor bunuri, in situatia data mostenitorii rezervatari neavind actiune impotriva subachizitorilor pentru restituirea bunurilor dobindite de la donatar (art. 855 Cod civil). Raportul donatiei nu va opera atunci cind donatorul l-a scutit pe donatar de aceasta obligatie. In doctrina juridica s-a sustinut ca scutirea de raport trebuie sa fie expresa, dar in practica judecatoreasca s-a decis ca scutirea poate fi si tacita, o atare forma de dispensa de raport fiind si facerea liberalitatii sub forma unui act oneros, care implica, in general, pina la dovada contrara, intentia parintelui donator de a avantaja pe donatar, deoarece bunurile dobindite cu titlu oneros nu sint supuse raportului, ci doar reductiunii, daca se dovedeste ca, in realitate, actul oneros a constituit o donatie deghizata". Prin ea insasi, o donatie deghizata nu prezinta o scutire de raport, dar, in mod judicios, s-a statuat ca "judecatorii fondului sint chemati sa aprecieze, si sa decida daca intentia donatorului a fost ca mostenitorul sa fie sau nu scutit de raportul donatiei".^2) Dar, chiar daca scutirea de raport nu are loc printr-o clauza expresa, intentia de scutire trebuie sa rezulte neindoielnic. In prezenta unei scutiri de raport, donatia se va imputa asupra cotitatii disponibile. Donatia va fi supusa insa reductiunii daca depaseste cotitatea disponibila. Daca aceasta obligatie subzista in sarcina rezervatarului, ceea ce depaseste cotitatea disponibila, se va raporta. In cazul in care mostenitorul rezervatar nu a fost scutit de raport, iar donatia intrece partea de rezerva cuvenita donatarului, in literatura de specialitate s-a afirmat "ca excedentul donatiei se va imputa asupra cotitatii disponibile".

80

Odata raportata, donatia se contopeste cu masa succesorala si va fi impartita, cu totalitatea bunurilor succesorale, intre comostenitori. Sint supuse raportului donatiile consfintite printr-un act autentic, donatiile directe si simulate, precum si darurile naturale. Daca bunurile donate au fost scoase din circuitul civil, de asemenea ele nu vor fi raportate. Raportul donatiilor nu actioneaza de plin drept, el trebuind a fi solicitat pe calea unei actiuni de realizare. Este exclusa deci raportarea donatiei prin intermediul unei actiuni in constatare. Raportul poate fi cerut printr-o actiune independenta sau in cadrul actiunii de iesire din indiviziune. Actiunea are caracter personal si se prescrie in termen de 3 ani, socotiti de la data deschiderii succesiunii, conform Decretului nr. 167/1958,^3) si nu poate fi promovata decit impotriva mostenitorului donatar, iar nu si in contra persoanelor care au dobindit bunul de la acesta. Raportul va opera indiferent de perioada de timp care s-a scurs de la data donatiei, obligatia subzistind chiar daca s-ar fi implinit termenul de prescriptie achizitiva.^4) Intr-adevar, donatarul a dobindit posesia bunului nu ca uzurpator, astfel ca dispozitiile legale, care reglementeaza prescriptia achizitiva, devin inaplicabile. Concret, raportul donatiilor va avea loc in natura, prin echivalent sau prin imputatie din partea celui obligat.

2.Reductiunea donatiei Am vazut ca raportul donatiilor consta in readucerea la masa succesorala (de catre unii dintre mostenitori) a bunurilor care le-au fost donate de donatorul defunct. Spre deosebire de raport, reductiunea succesorala este o sanctiune civila si consta in reducerea liberalitatilor excesive, adica a donatiilor efectuate sau legatelor instituite de catre defunct peste limitele cotitatii disponibile. Potrivit prevederilor art. 847 Cod civil, vor fi reductibile donatiile care depasesc cotitatea disponibila. Singurii in drept sa solicite reductiune sint mostenitorii rezervatari (precum si succesorii lor, cesionarii drepturilor succesorale si creditorii personali ai mostenitorului rezervatar). Sint mostenitori rezervatari: descendentii; ascendentii privilegiati; sotul supravietuitor. Deoarece dreptul de a invoca reductiunea se naste la data deschiderii succesiunii, donatarul poate opune rezervatarului exceptia implinirii termenului de prescriptie extinctiva ori aceea privind renuntarea expresa sau tacita, de catre mostenitorii rezervatari, ulterior deschiderii succesiunii, la exercitiul actiunii in reductiune. Reductiunea donatiilor poate fi ceruta nu numai pe cale de exceptie, in cadrul unei actiuni de iesire din indiviziune, dar si printr-o actiune separata, sarcina probei apartinind eredelui rezervatar. Prin admiterea reductiunii, donatia este desfiintata total sau partial, retroactiv, erezii rezervatari dobindind proprietatea asupra bunurilor, cu care li s-a incalcat rezerva, cu incepere din ziua deschiderii succesiunii. De la aceasta data, vor fi datorate si fructele civile si naturale folosite de donatar. Desigur, daca bunul a fost instrainat tertul dobinditor il va pastra, iar donatarul va intregi rezerva prin echivalent. In situatia in care bunul a fost insa instrainat ulterior deschiderii succesiunii, actiunea in reductiune se va rasfringe si asupra tertilor dobinditori. Tot prin echivalent va actiona reductiunea in cazul in care obiectul donatiei l-a format un bun consumptibil. In ipoteza in care reductiunea va avea loc prin echivalent, in toate cazurile, valoarea va fi aceea din momentul deschiderii succesiunii.

3. Contractul de locaţiune (dreptul comun)Contractul de locatiune

Dupa vinzare, contractul de locatiune a cunoscut o frecventa deosebita, deoarece permite omului sa beneficieze de foloasele bunului altuia. Un prestigios autor sublinia ca locatiunea, in lumea moderna, este unul dintre "contractele care exercita cea mai mare inriurire asupra prosperitatii publice" . Obiectul contractului de locatiune iI pot forma lucrurile sau o lucrare (prestarea unui serviciu) .

81

Vom defini contractul de locatiune ca fiind acel contract prin care o persoana (locator) se obliga sa asigure unei alte persoane (locatar) folosinta temporara a unui bun determinat sau sa faca ceva in schimbul unui pret. Caracterele juridice ale contractului de locatiune sint consensual, sinalagmatic, oneros, comutativ si temporar. In continuare, vom examina cele doua forme principale sub care se materializeaza locatiunea: locatiunea de lucruri si locatiunea de lucrari (art. 1410 Cod civil).

I.Locatiunea lucrurilor1.Reglementarea locatiunii lucrurilor

Consideratiuni generale Art. 1411 Cod civil defineste contractul de locatiune al lucrurilor ca fiind acel "contract prin care una din partile contractante se indatoreste a asigura celeilalte folosinta unui lucru pentru un timp determinat, drept un pret determinat". Deci, locatorul asigura locatarului folosinta temporara a unui bun, in schimbul unui pret determinat.

Caracterele juridice ale locatiunii de lucruri a) Este un contract consensual, ceea ce inseamna ca se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, verbal sau scris. b) Este un contract cu titlu oneros. In schimbul folosintei lucrului, se plateste un pret care, ca si la vinzare, nu trebuie neaparat sa fie determinat in contract, fiind suficient sa fie si determinant. In absenta pretului, ne vom afla in prezenta unui imprumut de folosinta (comodat). Chiar cind ar exista pretul, dar ar fi neserios, conventia va fi un comodat. De regula, pretul este stabilit de parti, dar nimic nu le poate impiedica sa apeleze si la ajutorul unui tert. Desi s-a considerat de un autor ca pretul locatiunii de lucruri nu poate fi stabilit decit in bani,^1) alti autori au fost de parere ca pretul poate fi si in produse. Pretul se poate stabili global sau fractionat. El se calculeaza in raport de durata folosintei bunului. c) Este un contract sinalagmatic. Contractul naste obligatii in sarcina ambelor parti. Locatorul trebuie sa puna la dispozitie locatarului lucrului si sa-l garanteze pe locatar de evictiune si vicii ascunse. Locatarul, la rindul sau, trebuie sa foloseasca lucrul ca un bun fata de familie si sa plateasca pretul. Regulile aplicabile contractelor sinalagmatice se aplica si acestui contract; se va putea invoca exceptia de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus), in caz de neexecutare a obligatiei; se va putea cere rezolutiunea judiciara . d) Contractul este cu executare succesiva. Intr-adevar, durata folosintei lucrului este de esenta locatiunii. S-a considerat ca sint "valabile locatiunile cu perioade succesive si care pot fi remnoite dupa facultatea uneia sau celeilalte parti sau a amindurora impreuna". Mai mult, s-a considerat ca este posibila si stipularea unei clauze care sa cuprinda o conditie potestativa. Locatiunea poate avea loc si pe o perioada nedeterminata, situatie in care locatorul va pune capat contractului atunci cind va crede el de cuviinta. Dar locatiunea nu va putea fi perpetua. Legea interzice expres locatiunile ereditare (cunoscute sub denumirea de emfiteoza, embatic sau besman). Prevederea cuprinsa in art. 1415 alin. 1 Cod civil nu mai este aplicabila, deoarece pamintul care alcatuia obiectul locatiunilor respective a fost expropriat in folosul embaticarilor, prin art. 7 al Legii pentru reforma agrara din 14 iulie e) Obiectul locatiunii de lucruri il pot forma toate bunurile aflate in circuitul civil (mobile sau imobile; corporale sau incorporale; prezente si viitoare).

82

Importanta locatiunii de lucruri O aplicabilitate deosebita, in lumea moderna, o are locatiunea bunurilor mobile (de exemplu, inchirierea autoturismelor, posturilor de radio si televiziune, de casete audio sau video, echipamente sportive etc.). In conditiile in care accesul la proprietatea imobiliara a fost ani la rind strangulat prin diferite prohibitii legislative, locatiunea imobiliara, sub forma contractului de inchiriere a locuintelor a fost cea mai frecventa.

Deosebirea locatiunii de alte contracte - Deosebirea de contractul de vinzare consta in faptul ca locatarul beneficiaza doar de un drept de folosinta asupra lucrului dat in locatiune, pe cind cumparatorul, la vinzare, dobindeste proprietatea asupra bunului vindut. - In cazul contractului de comodat, folosinta bunului este gratuita, pe cind locatiunea este intotdeauna oneroasa. - O anumita asemanare exista intre locatiune si uzufruct, dar cele doua institutii civile se deosebesc sub multe aspecte.

2.Conditii de validare ale contractului de locatiuneCapacitatea partilor Locatiunea lucrurilor este un act de administrare. Locatorul trebuie sa aiba deci capacitatea de a efectua acte de administrare. In aceste conditii, ele vor putea fi facute si de tutori, precum si de catre un sos, in timpul casatoriei, fara consimtammtul celuilalt sot. Ca sa poata fi considerat act de administrare, locatiunea nu trebuie sa depaseasca 5 ani; daca se va incheia contractul pe o perioada mai mare de cinci ani, atunci locatiunea va fi considerata un act de dispozitie. In acest din urma caz, va trebui ca locatorul sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie. In ce priveste locatiunea imobilelor, unii autori au considerat ca, daca se depaseste termenul de trei ani, locatiunea va fi considerata un act de dispozitie,^1) motivat de faptul ca, potrivit art. 711 Cod civil, o locatiune care depaseste trei ani va fi supusa transcrierii. S-au manifestat insa rezerve fata de acest punct de vedere, pe considerentul ea transcrierea nu afecteaza natura contractului, ci vizeaza numai opozabilitatea actului fata de terti. De altfel, termenul de cinci ani se aplica si in materie de uzufruct. Deoarece locatiunea este considerata un act de administrare, nu este necesar ca locatorul sa fie proprietarul bunului. Din acest motiv, asemenea acte pot fi efectuate si de mostenitorul aparent, curatorul unei succesiuni vacante, posesorul de buna credinta etc. In ce priveste capacitatea locatarului, acesta trebuie sa aiba capacitatea de a contracta, potrivit normelor de drept comun. Nimic nu impiedica insa pe un coindivizar sa ia in chirie bunul indiviz, deoarece "coproprietarul contractului este proprietarul partii sale si locatar pentru celelalte parti".^2)

Consimtamantul partilor In cazul locatiunii de lucruri se aplica regulile referitoare la consimtamint, care sint ale obligatiilor in general. In primul rind, consimtamintul trebuie sa existe asupra urmatoarelor elemente: asupra lucrului care face obiectul contractului; asupra destinatiei sale stipulate in contract; asupra pretului; asupra duratei de folosinta a bunului. Consimtamintul poate fi tacit sau expres, iar vicierea lui atrage nulitatea relativa a contractului de locatiune.

83

Bunurile care pot face obiectul contractului de locatiune Desi legea n-o spune expres, vor putea forma obiectul locatiunii bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale, prezente sau viitoare, cu conditia sa se afle in circuitul civil. Cu toate acestea, s-a considerat ca si unele bunuri scoase din circuitul civil pot forma obiectul locatiunii. De exemplu, un spatiu dintr-o piata, o gradina sau o strada, desi fac parte din domeniul public, vor putea fi inchiriate. Prin Legea nr. 50 din 7 august 1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor terenurile apartinind domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale vor putea fi concesionate, in conditiile legii, pentru executarea unor constructii. De asemenea, cimitirele fac parte din domeniul privat al localitatilor, dar sint concesionate temporar sau permanent pentru inmormintari. Atit timp cit contractul de locatiune nu este translativ de proprietate, obiectul contractului il mai pot forma: dreptul de uzufruct, dreptul de a vina sau pescui etc. Nu pot face insa obiectul locatiunii dreptul de uz si de abitatie, deoarece aceste drepturi sint personale .

Pretul Nu este posibil de conceput o locatiune fara un pret, deoarece, in caz contrar, ne-am afla in prezenta unui comodat sau a unei donatii. De regula, pretul consta intr-o suma de bani, dar el poate fi format si din produse. Vom analiza problema pretului atunci cind vom examina obligatia locatarului de a-l plati locatorului.

3.Forma si dovada contractului de locatiune Contractul de locatiune este consensual, el putind fi materializat intr-un inscris (autentic sau privat) ori poate fi verbal. Uneori incheierea contractului poate fi si tacita, cum ar fi in cazul relocatiunii. Din motive practice, partile obisnuiesc sa concretizeze conventia intr-un inscris, pentru a nu exista dificultati de proba. In situatia in care contractul de locatiune este verbal si nu a fost pus in executare, iar una din parti ii neaga existenta, nu va fi admisibila proba cu martori, chiar daca s-ar pretinde ca s-a platit arvuna si chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa (art. 1416 Cod civil). Dovada unui asemenea contract verbal se va putea face numai prin marturisirea judiciara. In cazul in care a existat un inscris, dar partea afirma ca l-a pierdut, dintr-o cauza care nu-i este imputabila, dovada se va putea face prin orice mijloc de proba. Prevederea cuprinsa in art. 1416 Cod civil este aplicabila numai raporturilor dintre partile contractante, nu se aplica in raporturile acestora cu tertii. Cind contractul va contine clauze obscure, interpretarea lui se va face in favoarea locatorului sau locatarului, dupa cum clauza contine o obligatie in sarcina unuia sau altuia . In situatia in care contractul verbal de locatiune a fost pus in executare, dar se contesta pretul, dovada acestuia va fi facuta cu ajutorul marturisirii locatorului. Este posibil ca locatarul sa apeleze si la un expert pentru stabilirea valorii locative.

4.Sublocatiunea si cesiunea contractului de locatiune In principiu, atit locatorul, cit si arendasul au posibilitatea sa subinchirieze bunul inchiriat sau arendat, cu singura conditie ca aceasta facultate sa nu-i fi fost interzisa prin conventie (art. 1418 Cod civil). Interdictia trebuie insa stipulata in mod expres in contract. Subinchirierea sau subarendarea reprezinta tot un contract de locatiune si poate viza bunul in intregimea lui sau partial.

84

Dar art. 1419 Cod civil prevede nu numai posibilitatea subinchirierii sau subarendarii, ci si cedarea contractului catre o alta persoana. Cesiunea contractului de locatiune constituie o vinzare, motiv pentru care trebuie sa respecte formalitatile prevazute de art. 1393 Cod civil referitoare la vinzarea creantelor. Deosebirile dintre cesiune si subinchiriere sint evidente: - daca cesiunea trebuie notificata locatorului initial (art. 1393 C.civ.), sublocatiunea nu trebuie notificata si acceptata; - locatarul care a subinchiriat sau subarendat, pentru pretul sublocatiunii beneficiaza de privilegiul prev. de art. 1730 Cod civil, pe cind de acest privilegiu nu se va bucura cedentul; - bunul subinchiriat trebuie predat in starea de a fi folosit, pe cind cesionarul ia bunul in starea care se gaseste; - sublocatiunii ii sint aplicabile prevederile art. 1416 si 1417 Cod civil care reglementeaza proba contractului de locatiune, pe cind cesiunii nu. Sublocatiunea nu impiedica respectarea obligatiilor locatarului principal fata de proprietar. Mai mult, chiar daca proprietarul ar fi fost de acord cu sublocatiunea, obligatiile locatarului principal fata de proprietar vor continua sa subziste. Intre locatarul principal si sublocatar vor fi aceleasi obligatii care exista intre proprietar si locatarul principal. Sintem de parere ca sublocatarul nu va avea actiune directa impotriva proprietarului, cu care nu este in raporturi contractuale. Dar, in ceea ce priveste creanta rezultata din pretul chiriei, proprietarul va avea o actiune directa impotriva sublocatarului. Textul legii permite partilor sa diminueze sau chiar sa inlature dreptul locatarului sa subinchirieze sau sa cedeze bunul care face obiectul locatiunii. Cu toate acestea, s-a considerat ca locatarul poate da gratuit folosinta imobilului inchiriat unui tert. Prohibitia sublocatiunii ramine valabila si in ce priveaste pe mostenitorii locatarului. Desigur, nimic nu-l impiedica pe proprietar sa renunte la clauza prin care se restringe sau chiar se suprima posibilitatea locatarului de a subinchiria bunul. Renuntarea poate fi expresa sau tacita (renuntarea va fi tacita, de exemplu, atunci cind proprietarul incaseaza de la sublocatar subchiria etc.). In prezent, sublocatiunea apare mai frecvent in cazul contractului de inchiriere, cind locatarul subinchiriaza locuinta. Contractul de subinchiriere a suprafetei locative este reglementat atit de Codul civil (art. 1418 Cod civil), cit si de Legea nr. 114/1996. In prezent, s-a considerat ca "Sfera de aplicare a dispozitiilor Codului civil s-a restrins la subinchirierea locuintelor proprietate personala din mediul rural, locuintele exceptate in mod expres de la aplicarea Legii nr. 5/1973 (art. 60 alin. penultim coroborat cu art. 62)".^1) Exista un raport de dependenta a contractului de sublocatiune fata de contractul principal de inchiriere. Aceasta inseamna ca durata subinchirierii nu poate depasi pe cea a inchirierii; nulitatea absoluta sau relativa a contractului de inchiriere atrage si nevaliditatea contractului de subinchiriere. Nu trebuie sa se confunde situatia juridica a subchiriasului cu cea a toleratului. Toleratul este acea persoana care locuieste in locuinta chiriasului, cu consimtamintul acestuia, si care, neavind un drept locativ propriu asupra locuintei, poate fi oricind evacuat la cererea locatarului principal. Jurisprudenta a facut o distinctie constanta intre tolerat si subchirias.^2) Astfel, s-a stabilit ca toleratul nu va putea dobindi mai multe drepturi decit cel care il tolereaza. Instantele judecatoresti au mai decis ca: "Faptul proprietarului de a tolera o persoana, datorita, de exemplu, legaturii de rudenie, sa locuiasca in imobil fara plata vreunei chirii are caracterul unei situatii care nu poate fi mentinuta decit atit timp cit el intelege sa-i acorde acest avantaj, desigur, in masura in care nu este tinut de vreo obligatie de intretinere. Prin urmare, din moment ce, in raport de intelegerea partilor, proprietarul revoca acest avantaj, persoana tolerata va trebui sa-i plateasca,

85

tinind seama de chiria legala, o suma ce i se cuvine pentru lipsa de folosinta a locuintei ocupate". Retinem deci ca: o persoana poate avea calitatea de tolerat nu numai in raporturile cu chiriasul, dar si cu proprietarul. Spre deosebire de tolerat, subchiriasul are dreptul de a folosi locuinta pe durata stabilita, iar evacuarea lui nu se poate face decit pe calea unei acliuni de drept comun. O conditie a subinchirierii o constituie forma scrisa a conventiei, asa incit dovada se va face numai cu inscrisul contractului. In conditiile Legii nr. 5/1973, nu este posibil contractul verbal de subinchiriere. Fata de locator, subinchirierea nu produce nici un efect.

II.Efectele contractului de locatiune1.Obligatiile locatoruluia)Obligatia de a preda bunul inchiriat sau arendat locatarului Predarea bunului presupune si predarea tuturor accesoriilor acestuia. Locul predarii este cel unde se afla bunul inchiriat sau arendat, doar daca partile n-au convenit altfel. Daca locatorul ar refuza predarea bunului, locatarul va putea cere justitiei fie obligatia la predare, fie rezolutiunea contractului pentru neexecutare. Cum obligatia de predare este indivizibila, daca locatarul moare, atunci un mostenitor nu va putea preda doar partea sa, ci va trebui sa predea intreg bunul. Cind refuzul de predare a bunului l-ar prejudicia pe locatar, atunci locatarul va putea fi obligat si la plata despagubirilor civile. Daca predarea s-a facut cu intirziere, s-a considerat ca locatarul poate cere o diminuare de pret, proportional cu lipsa de folosinta. Impiedicarea predarii bunului din caz fortuit (care s-a realizat dupa incheierea contractului), locatarul este in drept sa ceara rezolutiunea contractului. Care va fi situatia cind locatorul inchiriaza bunul la doua persoane diferite? Deoarece consideram ca dreptul locatarului este personal, va trebui sa fie preferat locatarul al carui contract are o data certa anterioara.b)Obligatia locatorului de a mentine lucrul potrivit destinatiei Obligatia locatorului de a mentine lucrul in stare de a servi potrivit destinatiei pentru care a fost inchiriat sau arendat Exceptind reparatiile locative, care cad in sarcina locatarului sau arendasului, locatorul are obligatia de a face reparatiile necesare la bunul mobil sau imobil inchiriat sau arendat. Numai astfel se va putea asigura locatarului folosinta bunului. In cazul in care reparatiile necesare nu vor fi efectuate de locator, atunci ele vor putea fi executate de locatar, pe socoteala locatorului. Desigur, refuzul executarii reparatiilor necesare poate justifica promovarea unei actiuni in rezilierea contractului de locatiune . Cind lucrul se afla intr-un grad avansat de uzura, fapt care impune demolarea si reconstruirea lui, proprietarul nu mai are obligatia efectuarii lucrarii, deoarece contractul a incetat.^1)c)Obligatia de garantie Aceasta obligatie a locatorului o vom examina sub trei aspecte: garantarea locatarului pentru pierderea bunului inchiriat sau arendat; garantarea pentru viciile ascunse; garantarea impotriva tulburarilor care provin de la locator sau de la terti. a) Garantarea locatarului pentru pierderea bunului inchiriat sau arendat (art. 1423 si 1439 pet. 1 C.civ.). Vom distinge dupa cum pierderea lucrului este totala sau partiala. In primul caz, contractul de locatiune se va desfiinta de drept, deoarece lipseste obiectul. Pentru ca legea nu distinge, desfiintarea contractului va avea loc indiferent daca pieirea bunului este fortuita sau consecinta

86

culpei locatorului. Daca pieirea este urmarea fortei majore, locatorul nu va datora daune-interese. Despagubirile vor fi datorate atunci cind pieirea lucrului este culpabila locatorului. Este posibil ca pieirea totala a bunului inchiriat sau arendat sa fie urmarea faptei locatarului. In acest caz, locatarul are obligatia sa plateasca chiria pe perioada pina la o noua reinchiriere a bunului (art. 1453 Cod civil). b) Garantarea locatarului impotriva viciilor ascunse ale bunului inchiriat sau arendat (art. 1422 Cod civil). Locatorul are obligatia sa-l garanteze pe locatar atit pentru viciile ascunse, cit si pentru stricaciunile bunului care lezeaza intrebuintarea lui normala. Ca si in cazul vinzarii, va trebui garantat nu numai cind viciul ascuns impiedica total folosinta bunului, ci si atunci cind viciul ii diminueaza intrebuintarea. Solutia se impune, deoarece este de presupus ca, daca locatarul ar fi cunoscut viciul ascuns, n-ar fi incheiat contractul de locatiune. Locatarul poate renunta expres sau tacit la garantie. Daca datorita viciilor locatarul a suportat un prejudiciu, el va trebui despagubit. Deoarece contractul de locatiune contine o conditie rezolutorie tacita, cind viciile ascunse fac bunul impropriu folosintei, locatarul va putea cere rezilierea contractului. Dimpotriva, daca viciile nu sint grave, locatarul nu va putea pretinde decit o diminuare a pretului.

c) Garantarea pentru evictiune. Locatorul este obligat sa garanteze atit pentru faptele personale, cit si pentru faptele tertilor, prin care s-ar tulbura pasnica folosinta a lucrului. Garantarea locatarului pentru faptele personale. Locatarul este obligat sa se abtina de la orice fapta prin care ar tulbura folosinta lucrului. In timpul locatiunii, locatorul nu poate schimba forma bunului inchiriat sau arendat (art. 1424 C.civ.). Desigur, nimic nu-l impiedica pe locator sa faca unele schimbari, daca acestea nu-l afecteaza pe locatar. In cazul in care modificarile facute de locator iI stinjenesc pe locatar, acesta va putea solicita justitiei sa dispuna sistarea lucrarilor, iar daca au fost facute, locatorul sa fie obligat sa le ridice. Daca unele reparatii sint urgente si nu se mai poate astepta sfirsitul contractului, locatorul este in drept sa le execute. Cind reparatiile ar depasi perioada de 40 de zile, locatarul va putea pretinde o diminuare a pretului. Garantarea impotriva faptelor provenite din partea tertilor. Daca tulburarea provine de la un tert, vom distinge intre tulburarea de fapt si cea de drept. Tulburarea de fapt poate proveni dintr-un delict sau cvasidelict al tertului, prin care este impiedicata folosinta linistita a bunului. Locatorul nu garanteaza pentru tulburarile de fapt, situatie in care tertul va putea fi urmarit direct de locatar in numele sau personal. In cazul tulburarii de drept, tertul pretinde un drept asupra bunului inchiriat sau arendat (de exemplu, considerindu-se proprietar asupra imobilului il cheama in judecata pe locatar, pentru a fi evacuat). Tertul poate invoca nu numai un drept de proprietate, dar si un drept de uzufruct, uz sau abitatie. In procesul in care tertul il declanseaza impotriva locatarului, acesta va trebui sa-l introduca in proces pe locator, pentru a-l garanta de evictiune. Cind locatarul a fost evins, atunci locatorul este obligat sa-l despagubeasca. Important de retinut este faptul ca evictiunea sa fie generata de o cauza anterioara contractului de locatiune, deoarece, daca ar proveni dintr-o cauza posterioara, nu va mai exista obligatia de garantie din partea locatorului. Desi pentru evictiunea care provine din cauze posterioare contractului nu exista obligatia de garantie, daca locatarul pierde folosinta bunului, el va putea pretinde sa i se restituie pretul sau acesta sa fie diminuat. Tulburarea din partea tertului va trebui sa fie adusa imediat la cunostinta locatorului, deoarece, in caz contrar, acesta nu va putea fi obligat la despagubiri.

87

Cind evictiunea este totala, se produce rezilierea contractului de locatiune, iar locatarul este scutit de a mai plati pretul. Dimpotriva, daca evictiunea este partiala, in raport de imprejurari, locatarul va putea sa pretinda rezilierea contractului sau o diminuare a pretului. Daca evictiunea l-a prejudiciat pe locatar, el va putea cere si daune-interese.d)Obligatia locatorului sa restituie cheltuielile facute de locatar Obligatia locatorului sa restituie locatarului cheltuielile efectuate de acesta la bunul inchiriat Desigur, nu este vorba de plata contravalorii acelor reparatii care cadeau in sarcina locatarului. Daca insa locatarul a executat lucrarile care cadeau in sarcina locatorului, atunci cheltuielile suportate vor trebui restituite. I se vor restitui si cheltuielile utile, cu exceptia celor voluptorii. Jurisprudenta a stabilit ca, atunci cind "lucrarile de sporire a confortului au fost facute de chirias, fara autorizarea proprietarului, iar acesta, desi initial nu a inteles sa le retina, totusi la sfirsitul locatiunii si le insuseste, imbogatindu-se fara just temei, fostul locatar are dreptul sa pretinda valoarea investitiilor, acest drept fiind opozabil si proprietarului care a dobindit imobilul ulterior".^1) Totusi, cind lucrarile de sporire a confortului s-au facut fara aprobarea prealabila a locatorului, iar acesta nu doreste sa le retina, chiriasul nu va mai putea recupera cheltuielile, "ci va putea fi obligat ca, la incetarea locatiunii, sa le ridice si sa aduca locuinta in starea ei anterioara, platind eventual si despagubiri, dar fara a i se putea pretinde o majorare de chirie pentru sporul de confort".^2) Daca in urma sporului de confort realizat de locatar, locatorul pretinde o chirie majorata, acesta nu mai poate reveni ulterior asupra manifestarii de vointa; locatarul va putea deci solicita cheltuielile facute cu lucrarile care au dus la marirea confortului.

2.Obligatiile locataruluia)Obligatia de a folosi bunul inchiriat conform destinatiei Obligatia de a folosi bunul inchiriat sau arendat conform destinatiei sale si ca un bun proprietar (art. 1429 Cod civil) Folosirea bunului inchiriat ca un bun proprietar consta in faptul ca locatarul trebuie sa intrebuinteze bunul ca si cum ar fi al sau. Trebuie sa-l conserve si sa-i perceapa fructele. Daca spatiul va fi inchiriat in scopuri comerciale, trebuie sa nu fie tulburata linistea colocatarilor din imobil. Daca se abuzeaza de locuinta, locatorul poate cere repararea prejudiciului . Folosirea bunurilor inchiriate conform destinatiei lor este valabila atit la bunurile mobile, cit si la cele imobile (in acest caz, regula este valabila atit la constructii, cit si la terenuri). Este posibil ca partile sa fi omis sa precizeze in contract destinatia bunului inchiriat; in acest caz, "se va lua in consideratie destinatia care dupa imprejurari au avut-o partile in vedere la incheierea contractului". La aprecierea imprejurarilor se vor avea in vedere natura si destinatia anterioara a bunului inchiriat, obiceiurile locului, profesiunea locatarului etc. Cu consimtamintul locatorului, locatarul va putea efectua unele schimbari ale destinatiei bunului inchiriat. Consimtamintul poate fi expres sau tacit. Schimbarea destinatiei bunului de catre locatar permite locatorului sa solicite rezilierea contractului de locatiune; dar chiar daca nu s-ar face schimbari, ci ar fi folosit bunul intr-un alt mod, tot e posibila rezilierea. Va fi mai antrenata raspunderea locatarului in cazul distrugerilor provocate de membrii familiei sale sau de catre sublocatari. Instantele judecatoresti au insistat asupra necesitatii existentei acordului tuturor colocatarilor la efectuarea unor lucrari, in interiorul locuintei, totusi au considerat ca judecatorul va putea incuviinta acele lucrari care nu lezeaza drepturile locative ale colocatarilor, dar permit o folosire mai lesnicioasa a spatiului de locuit.^1)

88

Instanta suprema a mers si mai departe, considerind ca judecatorul va putea incuviinta neamplasarea unei dependinte in cadrul apartamentului, atunci cind s-ar permite prin aceasta o folosire mai buna a dependintei de catre toti locatarii.^2)b)Obligatia de a nu schimba forma bunului Nu numai locatorul este obligat sa respecte forma bunului inchiriat, dar si locatarul, pentru a-l putea remite, la incetarea contractului, in starea in care a fost primit. Consideram ca aceasta obligatie este strins legata de cea privind folosirea bunului conform destinatiei sale initiale. Astfel, pe terenul inchiriat, nu se vor putea face constructii sau plantatii .c)Obligatia de a intretine bunul in stare de functionare Obligatia de a intretine bunul in stare de intrebuintare, asa cum a fost predat de locator la incheierea contractului Locatarul va trebui sa faca reparatiile necesare in cursul contractului. In caz de conflict, instanta va stabili care reparatii trebuie efectuate de locator si care de locatar. Art. 48 alin. 1 din Legea nr. 5/1973 obliga pe chiriasi la intretinerea si repararea elementelor de constructii si instalatii din interiorul unei locuinte, precum si a partilor de folosinta comuna ale cladirii si anexelor acesteia. Cind reparatiile au devenit necesare din culpa locatarului, acesta este obligat sa le execute. Sub acest aspect, art. 48 alin. 2 din Legea nr. 5/1973 dispune ca chiriasii au obligatia de a repara si inlocui elementele de constructii si instalatii deteriorate prin folosirea lor necorespunzatoare. Daca reparatiile au devenit insa necesare printr-un caz de forta majora, ele vor trebui executate de locator (art. 1448 Cod civil). Daca locatarul refuza sa execute reparatiile care cad in sarcina sa, instanta judecatoreasca il va putea obliga sa le efectueze, determinind si valoarea lor; in subsidiar, se va putea recunoaste proprietarului, cind locatarul refuza, sa execute el insusi reparatiile in contul si pe cheltuiala locatarului.^1)d)Obligatia de a plati chiria Una din obligatiile principale ale locatarului este plata chiriei la termenele stabilite in contract. Plata se va face locatorului sau mandatarului acestuia. Cind inchirierea sau arendarea s-a facut la mai multe persoane, din partea acestora va exista solidaritate in ce priveste plata chiriei. Daca proprietarul vinde imobilul, iar noul proprietar nu incunostiinteaza pe locatar, va fi valabila plata facuta de acesta vechiului proprietar. Omisiunea stabilirii termenelor de plata a chiriei in contract, plata se va face la termenele determinate de natura bunului sau de obiceiul locului (de exemplu, plata se va face la Sf. Gheorghe). Plata chiriei se va face la domiciliul debitorului (fiind, deci, cherabila), iar daca dupa incheierea contractului debitorul isi schimba domiciliul, plata se va face la noul sau domiciliu. Desigur, partile pot decide ca plata prevazuta sa fie portabila sau sa se faca intr-un alt loc. Dovada platii chiriei se va face potrivit regulilor generale de drept. Problema platii pretului la contractul de locatiune a facut obiectul unei vaste jurisprudente atit in trecut, cit si in prezent. Cele mai frecvente probleme au aparut in aplicarea prevederilor Legii nr. 5/1973. Neplata la termen a chiriei in cazul contractului de inchiriere a locuintelor din fondul locativ de stat atrage majorari de intirziere, atunci cind neplata chiriei este urmarea unui fapt culpabil al locatarului. Termenul in care se poate solicita plata chiriei restante este de trei ani si "fiecare rata se stinge printr-o prescriptie deosebita, iar data la care incepe sa curga termenul de prescriptie este aceea la care rata respectiva a devenit exigibila". Daca sotii sint despartiti in fapt, iar unul din ei a parasit irevocabil domiciliul conjugal, declaratia data de sotul respectiv, in sensul ca renunta la dreptul sau locativ, este valabila si s-a considerat ca "ar fi inechitabil ca in asemenea situatii sa continue a plati

89

chirie numai pe motiv ca este titularul contractului de inchiriere asi ca inca nu a divortat de celalalt sot". O asemenea renuntare nu este interzisa de codul civil sau de Legea nr. 5/1973. Locatarul va putea recurge la consemnarea chiriei la CEC, doar daca proprietarul refuza incasarea sumei. El are insa obligatia sa comunice proprietarului depunerea sumei in contul debitului, deoarece, in caz contrar, se va considera ca locatarul nu si-a satisfacut obligatia contractuala referitoare la plata chiriei. Neplata chiriei sau a cotei-parti din cheltuielile ce-i revin, cu rea credinta, atrage evacuarea locatarului din imobil (art. 24 alin. 1 lit. d din Legea nr. 5/1973). Locatarul are posibilitatea sa retina din chirie contravaloarea lucrarilor executate in contul proprietarului, fara a mai fi necesar sa se adreseze justitiei; daca va fi chemat in judecata de proprietar pentru plata chiriei restante, locatarul va putea opune, in vederea compensarii, sumele investite in lucrarile de imbunatatire a imobilului, cu aprobarea proprietarului, fara a trebui sa mai introduca o cerere reconventionala. Locatarului ii incumba obligatia de a face proba platii chiriei.^1)e)Obligatia de a pastra bunul impotriva uzurparilor Pe linga obligatia de a conserva bunul, locatarul va trebui nu numai sa-l instiinteze pe locator de uzurparile care au loc asupra bunului, dar sa si apere bunul impotriva uzurparilor. Prin uzurpare vom intelege nu numai luarea in posesie, integral sau partial, de catre un tert, a bunului inchiriat, dar si tulburarile de drept. Aducerea la cunostinta se va putea face in scris sau verbal.f)Obligatia de a mobila locuinta inchiriata(art. 1446 Cod civil) Textul urmareste sa asigure privilegiul proprietarului asupra bunurilor mobile ale chiriasului (art. 1730 Cod civil). S-a considerat insa ca dispozitia cuprinsa in art. 1446 Cod civil ar constitui o garantie excesiva a dreptului proprietarului, neputindu-se admite rezilierea contractelor de locatiune pentru lipsa unor garantii indestulatoare ale platii chiriei.g)Obligatia de a nu parasi imobilul Din interpretarea art. 1429 Cod civil, rezulta ca locatarul nu poate parasi imobilul inchiriat inainte de expirarea contractului. Potrivit art. 19 al legii nr. 5/1973, lipsa din locuinta mai mult de sase luni atrage evacuarea locatarului; aceasta prevedere speciala nu este declt reflectarea obligatiei locatarului de a nu parasi locuinta. Absentarea de la locuinta (exceptind cazurile prevazute de lege) mai mult de sase luni atrage pierderea dreptului locativ. Dar pentru acest drept, este necesar ca locatarul sa fi abandonat locuinta. Absenta sa aiba un caracter continuu si definitiv. Parasirea efectiva si definitiva a locuintei, fiind o chestiune de fapt, va putea fi dovedita prin orice mijloc de proba. Cind copilul se casatoreste si paraseste locuinta parintilor mutindu-se la locuinta celuilalt sot inseamna "ca a renuntat implicit, dar neechivoc, la dreptul locativ avut in familia parintilor si ca a intervenit o pierdere ireversibila a acestuia". Pierde dreptul locativ cel care a incheiat un contract de inchiriere, dar nu l-a valorificat, ceea ce inseamna ca nu mai are nevoie de locuinta.h)Obligatia de a plati cheltuielile contractului In absenta unei clauze contrarii, locatarul are obligatia de a suporta cheltuielile necesare incheierii contractului (taxe de timbru, de transcriere etc.). Dimpotriva, impozitele si celelalte taxe datorate statului vor fi platite de locator.

i)Obligatia restituirii bunului La expirarea contractului, locatarul este obligat sa restituie locatorului bunul inchiriat sau arendat cu toate accesoriile lui. Exceptind situatia cind bunul s-ar fi degradat datorita vechimii sau fortei majore, locatarul va raspunde pentru degradarile care ii sint culpabile.

90

Vom distinge dupa cum luarea in primire a bunului de catre locatar s-a facut sau nu in baza unui inventar. Cind s-a intocmit inventarul, bunul va trebui restituit in starea in care a fost primit. in absenta inventarului, va actiona prezumtia ca locatarul a primit bunul in stare buna.^1) Cheltuielile necesare efectuate de locatar in timpul locatiunii vor trebui restituite de locator. Cind locatarul a ridicat constructii sau a facut plantatii pe terenul locatorului, daca nu s-a convenit nimic de catre parti, atunci constructiile si plantatiile vor deveni proprietatea locatorului, in virtutea dreptului la ascensiune (art. 494 Cod civil). Obligatia de restituire va inceta in situatia in care bunul a pierit din forta majora.

III.Incetarea contractului de locatiune1.Incetarea contractului prin incetarea termenuluiVom distinge, dupa cum partile au prevazut sau nu un termen determinat: a) Cind locatiunea s-a facut pentru un termen determinat, la implinirea termenului, contractul inceteaza de drept (art. 1436). Partile pot conveni insa ca locatarul sa paraseasca imobilul inainte de expirarea termenului, daca locatorul va avea absoluta nevoie de imobil. La implinirea termenului, contractul inceteaza de drept, fara instiintare prealabila. Tacita relocatiune (reconductiune). Este posibil ca, dupa expirarea termenului prevazut de parti prin contract, locatarul sa continue sa foloseasca bunul, fara a fi impiedicat de locator (art. 1437 Cod civil). In acest caz, se considera ca locatiunea a fost reinnoita in mod tacit, desi, in contract, partile n-au stipulat expres aceasta prelungire. Este insa absolut necesar ca locatarul sa aiba intentia de a folosi in continuare bunul, iar contractul de locatiune sa fi fost incheiat pe o perioada determinata. Totusi, la incheierea contractului, partile vor putea stipula clauza ca, la implinirea termenului, tacita relocatiune nu va fi posibila. Judecatorul va aprecia daca durata posesiunii dupa expirarea termenului va putea conduce la concluzia daca exista sau nu o tacita relocatiune. In continuare, locatarul si locatorul vor avea aceleasi drepturi si obligatii, pe care le-au avut in contractul initial. In doctrina juridica s-a aratat ca: "relocatiunea tacita ia nastere fara garantiile ce fusesera stipulate pentru executarea contractului primitiv" Prelungirea legala a contractului de locatiune. Daca in cazul relocatiunii tacite prelungirea contractului este consecinta vointei partilor, uneori legea prelungeste termenul. Pina in anul 1989, o serie de acte normative au prelungit de drept contractele de inchiriere incheiate pina la o anumita data. Contractele de locatiune care nu intrau sub incidenta decretului nr. 78/1952, Legii nr. 10/1968 si legii nr. 5/1973 ramineau supuse prevederilor Codului civil si nu le erau aplicabile prelungirile legale. In cazul acestor contracte, prelungirea este posibila, dar prin acordul partilor. Tacita reconductie si decretele de prelungire a contractelor de inchiriere nu pot opera cu privire la un contract nu de drept". b) Situatia in care partile nu au determinat in contract termenul locatiunii. Dar in cazul inchirierii bunurilor mobile, legea fixeaza durata locatiunii. Aceasta va fi determinata de scopul locatiunii (de exemplu, inchirierea unui autoturism in vederea efectuarii unei calatorii va dura atit cit tine calatoria). Cind locatarul va inchiria bunurile mobile pentru apartamentul sau, se prezuma ca inchirierea lor va dura atit timp cit a fost inchiriat apartamentul.

2.Pieirea totala a bunului inchiriat In acest caz, contractul este desfiintat de drept, deoarece ii va lipsi obiectul. Nu are relevanta daca pieirea este consecinta uneia din parti sau a fortei majore. Desigur, in cazul in care pieirea totala este culpabila uneia din parti, aceasta va trebui sa plateasca despagubirile civile.

91

Pieirea partiala a bunului va putea duce la desfiintarea contractului, dar numai atunci cind partea care a pierit este atit de grava, incit este de presupus ca, initial, partea n-ar fi fost de acord cu incheierea contractului. In caz contrar, se va cere doar o reducere de pret.

3.Rezilierea contractului de locatiune Art. 1439 alin. 2 Cod civil prevede expres ca: "in cazul cind una din parti nu-si indeplineste indatoririle sale principale, cealalta parte poate cere desfiintarea contractului". Textul nu este decit o aplicare a prevederilor art. 1021 Cod civil Cind o parte nu-si executa obligatiile, contractul nu se desfiinteaza de drept, ci va trebui sa fie sesizata instanta judecatoreasca, care va aprecia in ce masura se impune desfiintarea conventiei. Cind partile au stipulat in contract un pact comisoriu expres, in acest caz va fi aplicat pactul respectiv. Rezilierea poate avea loc atunci cind o locuinta este obtinuta prin savirsirea infractiunii de pretindere, primire sau plata a unei filodorme; neplata cu rea credinta, timp de trei luni de zile consecutiv, a chiriei sau cota-parte a cheltuielilor de intretinere. Desigur, rezilierea contractului poate avea loc si ca urmare a incalcarii celorlalte obligatii contractuale de catre parti.

4.Desfiintarea titlului locatorului O asemenea desfiintare are drept efect si incetarea contractului de locatiune, deoarece locatorul nu mai poate asigura locatarului folosinta lucrului (resolutio jure dantis, resolvitur jus accipientis). Titlul locatorului poate fi anulat, rezolvit sau locatorul este evins. Legea cunoaste insa citeva exceptii de la regula sus-mentionata. In primul rind contractul de locatiune incheiat de uz.ufructar ramine in vigoare timp de cinci ani, chiar daca uzufructul a incetat. In al doilea rind, ramin valide contractele de locatiune incheiate de mostenitorul aparent, in cazul in care locatarul a fost de buna-credinta, in al treilea rind, s-a considerat ca "ramin valabile si contractele incheiate de tertul dobinditor al imobilului ipotecat (s.n. - SRE), chiar daca este evins, cu conditia ca contractul de locatiune sa fi fost incheiat cu buna credinta si cu data certa anterioara transcrierii comandamentului . Incetarea contractului de locatiune pentru neplata pretului atrage si incetarea contractului de sublocatiune si a cesiunilor contractului.5.Obiectul contractului a fost vandut sau transmis altei persoane In dreptul roman si in dreptul francez vechi, constituia o cauza de incetare a contractului de locatiune instrainarea bunului inchiriat. In prezent, dimpotriva, o asemenea instrainare nu mai constituie o cauza de incetare a locatiunii. In principiu, cumparatorul imobilului este obligat sa respecte contractul de locatiune incheiat de locator. Solutia se impune, deoarece contractul a fost intocmit sub forma autentica sau printr-un act sub semnatura privata, care a dobindit data certa anterioara instrainarii . Dar principiul consacrat si de jurisprudenta nu-si va gasi aplicarea in urmatoarele cazuri: - partile au convenit in contract ca, in momentul instrainarii, locatiunea sa inceteze; - contractul de locatiune nu a fost autentificat si nici nu are data certa (de exemplu in cazul unui contract verbal).

6.Incetarea contractului de locatiune prin acordul ambelor parti Ca orice contract sinalagmatic, locatiunea va putea inceta prin consimtamintul partilor. In acest caz, contractul de sublocatiune se va mentine, deoarece, in caz contrar, sublocatarul ar putea fi fraudat prin intelegerea dintre locator si locatar.

92

7.Incetarea contractului de locatiune prin denuntarea unilaterala Cind partile au stabilit in contract durata locatiunii, oricare dintre ele poate denunta unilateral contractul, dar cu obligatia de a respecta termenul de preaviz. In doctrina juridica s-a relevat ca "manifestarea de vointa de a desface contractul (numita de lege concediu, este un act unilateral de vointa, care produce efecte chiar daca a fost acceptata de partea concediata, care trebuie sa suporte desfacerea contractului". Desi legea nu reglementeaza cum trebuie materializata denuntarea, practic ea va avea loc in scris, fie direct, fie prin intermediul executorului judecatoresc. Prin termenul de preaviz prevazut de art. 1436 alin. 2, vom intelege intervalul dintre momentul in care se manifesta vointa de a inceta contractul de locatiune si ziua cind contractul va trebui sa inceteze efectiv. Ratiunea acestui preaviz consta in faptul ca se ofera posibilitatea locatarului sa gaseasca un alt bun. Denuntarea unilaterala nu trebuie motivata. Denuntarea unilaterala va trebui sa rezulte insa din fapte si imprejurari neechivoce. Casatoria trebuie protejata, dar nu oricum, in orice situatie si cu orice pret. De aceea, atunci cind locatarul paraseste locuinta, "iar aceasta imprejurare nu poate fi interpretata in alt mod ca o renuntare definitiva, revenirea lui in aceeasi locuinta este lipsita de orice efecte juridice, deoarece in urma renuntarii are nevoie de un nou titlu locativ".^1)

8.Exproprierea obiectului contractului(cauza de utilitate publica) Incetarea contractului de inchiriere mai poate avea loc prin exproprierea totala a bunului, deoarece, in acest caz, locatiunii ii lipseste obiectul. Locatarul va fi despagubit, chiar daca contractul nu avea data certa. Daca exproprierea este partiala, locatarul beneficiaza de un drept de optiune: fie va putea solicita rezilierea contractului, cind partea expropriata este insemnata, fie va putea cere o reducere a pretului. Oricum, in cazul exproprierii, locatarul nu va putea cere niciodata despagubiri de la locator. Deoarece exproprierea a fost asimilata cazului fortuit, s-a considerat ca locatorul nu-l va putea obliga pe locatar sa recladeasca imobilul distrus prin expropriere.

4. Contractul de mandat.

1.Notiune.Mandantul este un contract prin care o persoana , numita mandatar, se obliga sa incheie acte juridice pe seama unei alte persoane ,numita mandant,care ii da aceas-ta imputernicire si pe care il reprezinta. 2.Deosebirea intre mandant si alte contracte inrudite. Desi mandantul este, in principiu, un contract cu titlu gratuit, legea nu interzice ca mandatarul sa fie remunerat, daca exista stipulatie expresa in acest sens. Deci legiutorul prezuma numai gratuitatea mandatului. Daca mandatarul este un profesionist, prezumtia de gratuitate nu opereaza,cuantumul remuneratiei urmand a fi stabilita de catre instanta,avand in vedere natura si volumul serviciilor prestate. Prin faptul ca mandatul poate fi cu titlu oneros, el se aseamana cu contractul de munca si cu contractul de antrepriza. Principala deosebire consta in aceea ca mandatarul este insarcinat cu indeplinirea unor acte juridice si este reprezentatul mandantului, in timp ce contractul de munca sau de antrepriza are ca obiect actesau fapte materiale si salariatul,respectiv antreprenorul, nu are calitatea de reprezentant.Precizam insa, ca salariatul poate primi imputernicire de reprezantare din partea unitatii,in care caz va avea calitatea de mandatar, cel putin in raporturile dintre el si tertul contractant, precumsi intre

93

acesta din urma si mandant, chiar daca in raporturile dintre mandant si salariatul lui, datorita raporturilor de munca,regulile mandantului vor fi inlocuite cu regulile aplicabile raportului de munca.3.Forma mandatului. Mandatul este, de regula, un contract consensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus vreunei forme speciale.in practica mandatuleste constatat de obicei printr-un inscris numit procura sau imputernicire.Procura, ca negotium, este un act juridic unilateral, iar ca instrumentum, este inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar in numele mandantului. Partile redacteaza un inscris pentru ca tertii sa fie in masura sa verifice puterile conferite mandatarului, precum si limitele in care aceasta poate contracta in numele mandantului.Cand actul juridic la care participa mandatarul in numele mandantului urmeaza sa fie incheiat in forma solemna, atunci procura trebuie data si ea in aceeasi forma,deoarece mandatul formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat..Astfel, de exemplu ,mandatarul imputernicit sa cumpere sau sa schimbe un teren in forma autentica.Tot astfel, mandatarul care solicita inscriptia sau stergerea ipotecii .Precizam ca mandatarul trebuie sa fie imputernicit prin procura autentica numai in cazul in care legea prevede o asemenea forma pt. validitatea actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat prin mandatar, nu insa si atunci cand acest act a fost incheiat in forma autentica fara ca legea sa prevada o atare cerinta.Pe de alta parte, pt unele operatii juridice legea prevede necesitatea unei procuri autentice indiferent de forma actului juridic ce urmeza sa fie incheiat de catre mandatar in numele mandantului. De exemplu, unitatile cu capital de stat si cooperatiste pot face plati in numerar “numai persoanelor indicate in documente sau celor imputernicite de acestea pe baza de procura autentificata,speciala sau generala” cu exceptia retributiilor, burselor, ajutoarelor din fondurile de asigurari sociale, premiilor si altor drepturi asimilate acestora, care pot fi platite membrului din familia titularului sau altui salariat din aceeasi unitate, pe baza de “imputernicire” (procura) sub semnatura privata, vizata de seful ierarhic al titularului drepturilor banesti.Cand manadatul este un contract consensual, consimtamantul partiloe poate fi dat in mod expres, dar si in mod tacit. Mandatul tacit rezulta din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor. Oferta de mandat special , in orice caz, trebuie sa fie expresa. In schimb, acceptarea ofertei de mandat special, rezultand din executarea lui din partea mandatarului.Mandatul tacit nu trebuie sa fie confundat cu mandatul aperent;in acest caz desi lipseste vointa mandantului de a fi reprezentat – tertii contracteaza cu credinta scuzabila , legitima ca mandatarul aparent are puteri de reprezentare. Astfel se intampla, de exemplu, in cazul revocarii mandatului a fost ori nu in culpa.4. Dovada mandatului. Intrucat dovada mandatului poate fi dovedita prin executarea lui de catre mandatar , problema se pune mai ales in legatura cu oferta de mandat si a acceptarii mandatului neexecutat.Daca mandatul este expres si legea speciala nu prevede altfel, dovada se face dupa regulile dreptului comun, atat intre parti , cat si de catre tertul care contracteaza cu mandatarul , deoarece validitatea contractului pe care il incheie depende de existenta mandatului , formand un tot unitar cu acesta.Prin urmare , daca actul in vederea caruia s-a dat mandatul expres are o valoare mai mare de 250 lei , dovada se va face prin inscris , fiin aplicabile si dispozitiile privitoare la existenta unui inceput de dovada scrisa si la imposibilitatea procurarii dovezii scrise sau la interdictia dovedirii prin martori impotriva ori peste cuprinsul inscrisului.Precizam insa, ca formalitatea prevazuta de art.1180 C.civ. nu trebuie sa fie indeplinita , intrucat mandatul nu are ca obiect plata unei sume de bani sau de

94

catime oarecare de lucruri; iar daca mandatul este un titlu oneros, fiind deci un contract sinalagmatic, regula multiplului exemplar nu se impune in privinta procurii, care nu cuprinde “o conventie sinalagmatica, ci constata numai oferta de mandat.Alta este situatia in ipotezea mandatului tacit , admis de legiuitorul nostru dupa modelul C.civ.italian.Deoarece atat conferirea , cat si acceptarea mandatului tacit poate rezulta din imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor, dovada acestor fapte se poate face – atat de catre carti , cat si de tertul care contracteaza cu mandatarul sau de alti terti – prin orice mijloc de proba admid de lege, indiferent de valoarea actului incheiat sau care urmeaza sa fie incheiat de catre mandatar. Cerinta dovezii scrise ar contra veni notiunii de mandat tacit, caci mandatul scris este prin definitie, expres; or,potrivit C.civ. , mandatul poate fi si tacit.Daca incheierea contractului de mandat nu poate fi dovedita , raporturile dintre parti urmeaza a fi solutionate potrivit regulilor gestiunii de a face sau imbogatirii fara justa cauza. 5. Capacitatea partilor. Mandatul trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar.Deci capacitatea mandantului se apreciaza in functie de natura actului juritic care urmeaza sa fie incheiat prin mandatarIn privinta mandatarului se cere , in toate cazurile , capacitate deplina de exercitiu. Numai trimisul , care este un simplu mesager , iar nu reprezentant , poate fi o persoana chiar lipsita de capacitatea de exercitiu , caci transmite doar declaratia de vointa a persoanei care l-a trimis , fiin suficient sa aiba discernamantul strict necesar pentru activitatea sa .In schimb mandatarul , care este un reprezentant ,trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, caci in actele pe care le incheie in numele reprezentantului trebuie sa exprime un consimtamant valabil , lipsa consimtamantului sau viciile de vointa fiind apreciate nu numai in persoana mandantului , dar si in aceea a mandatarului. Aceasta solutie rezulta , per a contrario, si din art.1552 pct.3 C. civ.,care prevede ca mandatul se stinge prin punerea sub interdictie a mandatarului. Daca mandatul incheiat cu un capabil de a contracta inceteaza datorita incapacitatii ulterioare a mandatarului , un contract de mandat incheiat cu un mandatar incapabil sau capacitate de exercitiu restransa nu poate fi recunoscut valabil.Chiar daca am recunoaste ca valabil un contract incheiat cu un mandatar incapabil, acesta ar raspunde fata de mandant numai dupa regulile generale relative la obligatiile incapabililor .6.Obiectul si intinderea mandatului. Obiectul mandatului trebuie sa fie determinat , posibil si licit, ca la orice contract . In toate cazurile , mandatul nu poate avea alt obiect decat incheierea de acte juritice de catre mandatar , acte materiale putand avea numai caracter accesoriu.Iar actele juritice cu caracter strict personal nu pot fi facute prin mandatar In ceea ce priveste intinderea, mandatul poate fi special sau general. Mandatul este special atunci cand se da peste o singura operatie juritica sau pentru anumite operatii determinate , si general cand mandatarul primeste imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandatului.Pentru de dispozitie se cere un mandat special. Specializarea nu trebuie dusa insa la extrem; mandatul va fi cu suficienta special daca va indica natura operatiei juritice si obiectul ei .Actele de conservare sau de administrare pot fi incheiate de mandatar pe baza unui mandat general.Potrivit art. 1536 alin. C.civ., mandatul conceput in termeni generali nu este valabili decat pentru actele de administrare. Inseamna ca puterile conferite mandatarului sunt supuse unei interpretari restrictive, ceea ce explica prin grija legiuitorului fata de interesele mandantului, care ar putae fi pagubit in cazul redactarii imprecise, care ar putea fi pagubit in cazul redactarii imprecise , echivoce a procurii.In toate cazurile, mandatarul nu poate face nimic afara din limitele mandatului sau.Fie ca este special sau general, mandatarul trebuie sa se incadreze in limitele imputernicirii primite. De exemplu,

95

mandatul special dat pentru vanzarea unor bunuri nu poate servi pentru vanzarea altora. Iar mandatul general circumscris la numite acte de administrare, nu indreptateste la savarsirea altora. Spre deosebire de modelul sau francez, textul citat precizeaza insa, ca facultatea de a face o tranzactie cuprinde si pe aceea de a face un compromis cu toate ca in primul caz concesiile au consecinte cunoscute, iar in cel de al doilea consecintele sunt imprevizibile.7. Actul cu sine insusi si dubla reprezentare. Mandatul in interes comun. In cazul in care mandatarul incheie actul juritic care formeaza obiectul mandatului cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta, exista pericolul neglijarii intereselor mandantului, in primul caz, sau al unui dintre mandanti,in cel de al doilea. Bineinteles, un asemenea pericol nu exista daca mandantul, respectiv mandantii, fiind in cunostinta de cauza, convin sa dea imputernicire mandatarului in acest sens ori daca cauzele actului sunt astfel precizate, incat este exclusa vatamarea intereselor mandatului. In caz contrar, desi C.civ. nu contine o regula generala si expresa in aceasta privinta, consideram ca mandantul poate cere anularea actului pentru dol prin reticenta.Actul cu sine insusi si dubla reprezentare nu trebuie sa fie confundate cu mandatul in interes comun. In acest caz nu se poate pune problema nulitatii intrucat mandatarul contracteaza cu un tert pe care nu-l reprezinta, numai ca- alaturi de mandant – este si el cointeresat in incheierea actului care formeaza obiectul mandatului.Precizam ca mandatul in interes comun nu se confunda cu mandatul remunerat; in primul caz, mandatarul este cointeresat in incheierea actului care formeaza obiectul mandatului, cat timp, in cel de-al doilea caz, interesul lui rezida in contractul de mandat care il indreptateste la plata remuneratiei, chiar daca operatiunea juridica in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi realizata. 2. Efectele contractului mandat

8. Intrucat mandatarul este reprezentantul mandantului, contractul de mandat produce efecte nu numai intre parti, dar si in privinta tertului cu care se incheie actul juritic ce formeaza obiectul mandatului.

A. Efecte intre parti

1. Obligatiile mandatarului

9. Indeplinirea mandatului. Principala obligatie a mandatarului este de a executa mandatul. Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a acestei obligatii face ca mandatarul sa fie raspunzator nu numai in dol dar si de culpa simpla. Precizam ca prin executarea mandatului nu trebuie inteleasa neaparat incheierea actului proiectat. Dca mandatarul, cu toate diligentele depuse, nu poate invheia actul juritic in conditiile imputernicirii primite, raspunderea lui nu va fi angajata. Diligenta ceruta mandatarului in indeplinirea mandatului, inclusiv pastrarea sumelor de bani sau a altor bunuri primite de la sau pentru mandant, va fi apreciata cu mai putina rigurozitate daca mandatul este cu titlu gratuit. In acest caz, culpa mandatarului se apreciaza in concret deci in functie de diligenta pe care o depune in propriile sale treburi. Daca mandatul este cu titlu oneros, raspunderea lui se va aprecia dupa tipul abstract al omului prudent si diliget, adica dupa regula generala aplicabila raspunderii contractuale.

96

Daca lucrul detinut in baza mandatului piere fortuit mandatarul nu raspunde chiar daca l-ar fi putut salva, sacrificand un bun propriu, intrucat art. 1566 C.civ. nu este aplicabil in materia mandatului.Conditiile raspunderii mandatarului pot fi modificate prin conventia partilor.10. Obligatia de a da socoteala. Mandatarul trebuie sa dea mandantului socoteala despre indeplinirea mandatului.In virtutea acestei obligatii mandatarul este dator sa dea in plinire mandantului tot ce I s-a predat in puterea mandatului pe care l-a executat, chiar daca acestea nu s-ar cuveni mandantului, deoarece tertul pagubit va cere - daca este cazul – restituirea platii nedatorate de la mandant.Sumele de bani cuvenite mandantului si intrebuintate de mandatar in folosul sau sunt producatoare de dobanzi din ziua intrebuintarii, fara sa fie nevoie de vreo punere in intarziere. Sumele nerestituite de mandatar, dar neintrebuintate de el poarta dobanzi numai “din ziua cand I s-au cerut acele sume”. Inseamna ca, prin derogare de la art. 1088 alin.2C.civ.,punerea in intarziere a mandatarului se poate face printr-o simpla notificare.Inrucat dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau altor bunuri primite de mandatar de la terti in cursul executarii mandatului nu se poate naste de la data incheierii contractului de mandat, prescriptia incepe sa curga – potrivit art. 7 alin. 1 sau 3 din Decr. Nr. 167/1958 – de la dat incetarii contractului fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de incetare a raporturilor dintre parti.In legatura cu inceperea curgerii termenului de prescriptie de la data executarii contractului, se pune problema stabilirii acestiu moment, mai ales in cazul sumelor de bani ridicate de la CEC in baza unei “ clauze de imputernicire “ este unanim admis in literatura de specialitate si in practica judecatoreasca ca o asemenea clauza reprezinta un mandat, o imputernicire data de catre titularul libretului beneficiarului clauzei, acesta din urma avand obligatia sa dea socoteala mandantului, inclusiv sa remita sumele de banisumele de bani ridicate si neintrebuimtate in interesul acestuia daca raporturile de mandat dintre ei nu sunt dublate de alte raporturi juritice. Astfel fiind, se pune intrebarea referitoare la momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie a actiunii avand ca obiect predarea sumelor de bani ridicate de la CEC. Intrucat problema nu poate fi solutionata in baza art. 7 din Decretul nr. 167/1958 , s-a adoptat solutia aplicarii art. 8 alin. 1 din acelasi Decret , respectiv calcularea prescriptiei din momentul in care titularul de libret a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba ce I-a fost pricinuita de mandatar prin ridicarea sumelor de bani si nerespectarea obligatiei de a da socoteala.In sfarsit, precizand ca problema prescriptiei, la care ne-am referit in randurile de mai sus, vizeaza, evident, numai actiunea personala a mandantului, iar nu actiunea reala in revendicare intentata de mandant in calitate de proprietar guvernat de regulile specifice acestei actiuni reale.11. Obligatii rezultand din substituirea unei terte persoane. In principiu, mandatarul trebuie sa execute personal insarcinarea primita. In contractul de mandat se poate prevedea insa dreptul mandatarului de a-si substitui o terta persoana, trecandu-I parte sau toate drepturile ce-I sunt conferite de mandant.In cazul cand s-a facut substituirea, mandatarul este obligat sa raspunda de faptele substituitului,dar numai in urmatoarele doua cazuri:

a) daca a efectuat substituirea fara sa fi avut acest drept ; b)daca a fost autorizat sa se substituie si a trecut puterile asupra unei persoane cunoscuta ca incapabila sau de insolvabilitate notorie; culpa in eligendo. Daca mandatarul a fost autorizat sa se substituie, va putea acorda acest drept si substituitului.In toate cazurile, mandantul are o actiune directa contra substituitului. In schimb, substituitul poate actiona impotriva mandantului numai pe calea actiunii oblice, intrucat posibilitatea intentarii unei

97

actiuni directe – derogatorii de la regulile generale – nu pote fi recunoscuta in lipsa unei dispozitii exprese a legii. Dar daca mandatarul a fost autaorizat sa-si substitue o terta persoana, consideram ca substituitul poate actiona impotriva mandantului in baza raporturilor directe pe care le are – prin intermediul mandatarului – cu mandantul. In acest caz, nu mai suntem in prezenta unei “actiuni directe “ propriu-zise, caci aceasta vizeaza ipotezele lipsite de fundamentul raporturilot juridice directe. In privinta actiunii directe a mandantului legea nu ami face aceeasi distinctie – fiind fara relevanta practica existenta sau inexistenta raporturilor juritice dintre mandant si substituit.In raporturile dintre mandatar si persoana substituita se aplica regulile mandatului.12. Pluralitatea mandatarilor. Daca imputernicirea a fost data printr-un singur mandat mai multor mandatari, nu exista solidaritate intre ei decat daca solidaritatea s-a stipulat in mod expres. Fiecare mandatar poate insa executa singur, daca nu s-a prevazut altfel in contract. II.Obligatiile mandantului

13.Dezdaunarea mandatarului. Mandantul este obligat sa restitue mandatarului toate cheltuielile facute cu ocazia executarii mandatului. El nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata si nici sa ceara reducerea lor pe motiv ca ar fi fost exagerate, daca mandatarului nu I se poate imputa nici o culpa.Mandantul trebuie sa plateasca si dabanzi la sumele avansate de mandatar; aceste dobanzi curg, fara punere in intarziere, din ziua cand mandatarul a fcaut plata.De asemenea, mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, daca nu I se poate imputa vreo culpa.Pentru a explica aceasta dispozitie se citeaza, cu titlu de exemplu, paguba rerzultata din furtul comis in cursul unei calatorii facuta cu ocazia executarii mandatului sau accidentului intamplat cu ocazia diriguiriiunor lucrari facute pentru mandant. In ceea ce ne priveste, consideram ca instantele trebuie sa aiba in vedere numai pagubele suferite de mandatar – fara culpa din partea sa- si care sunt “ocazionate”, adica in conexiune cu activitatile desfasurate de mandatar in executarea mandatului, iar nu si alte pagube suferite fara legatura cu executarea mandatului, cum ar fi furtul comis in cursul calatoriei. In asemenea cazuri, mandantul va suporta, in calitate de proprietar, numai paguba rezultata din furtul lucrului incredintat mandatarului, iar nu si alte “pierderi. 14. Plata remuneratiei. Cand mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca suma stipulata, chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata. Numai culpa mandatarului in indeplinirea mandatului il poate scuti pe mandant de plata remuneratiei. Chiar daca mandatul a fost executat dupa expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseste de actul incheiat, el este obigat sa plateasca remuneratia, considerandu-se ca a renuntat implicit la termenul stipulat.15. Solidaritatea mandantilor. Cat mai multe persoane au numit un mandatar pentru o operatie comuna, fiecare dintre ele este raspunzatoare solidar pentru efectele mandatului. Solidaritatea este in acest caz legala.16. Dreptul de retentie al mandatarului. Printr-o interpretare larga a notiunii de conexiune a datoriei cu lucru, se admite ca mandatarul poate retine lucrurile pe care le-a primit, pentru mandant, pana la achitarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea mandatului, intrucat creantele corelative sunt prilejuite de acelasi raport juridic. Astfel fiind, dreptul de retentie cunoasac limitele imputernicirii- este insa corespunzator fara de terti, in sensul ca este tinut sa le garanteze validitatea actelor, afara de cazul cand a dat tertilor posibilitatea de a lua cunostinta de intinderea imputernicirii. Daca tertii accepta sa contracteze cu mandatarul peste limitele mandatului, se presupune ca au luat asupra lor riscurile contractului incheiat in astfel de conditii.

98

3.Incetarea contractului de mandat

17. Enumerarea cazurilor particulare de incetare. In afara de cauzele generale de stingere a obligatiilor contractuale, mandatul se stinge prin revocarea lui, prin renuntarea mandatarului si prin moartea, punerea sub interdictie ori insolvabilitate sau falimentul uneia dintre parti. Aceste cauze particulare de incetare se explica prin faptul ca contractul se incheie intuitu personae si are la baza increderea reciproca dintre parti, iar daca aceste motivatii inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut.18. Revocarea mandatului. Mandatul este, in principiu, revocabil; mandantul poate revoca mandatul oricand, chiar daca este un termen si poate sa-l constranga pe mandatar a-I restitui procura. In caz de pluralitate de mandanti revocarea se poate face numai prin consimtamantul tuturor.Facultarea de revocare exista atat pentru mandatul cu titlu gratuit, cat si pentru cel cu titlu oneros; legea nu face o dinstinctie in acest sens. Dar daca mandatul este cu titlu oneros; mandatarul poate cere o indemnizatie cand revocarea ar fi intempestiva sau abuziva. Iar in cazul mandatului in interes comun, daca mandantul nu si-a rezervat facultatea de revocare unilaterala, va fi obligat la despagubiri, daca nu justifica o cauza straina exoneratoare sau culpa mandatarului care il determina sa reconvoce mandatul. Aceste din urma reguli sunt aplicabile si daca in contractul de mandat s-a prevazut o clauza de irevocabilitate, intrucat mandantul nu poate fi reprezentat de catre o persoana in care si-a pierdut increderea. Revocarea poate fi expresa sau tacita.Revocarea expresa nu este supusa vreunei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica.Revocarea nu este insa opozabila tertilor, decat dupa ce a fost adusa la cunostinta lor. Pana la notificarea revocarii mandantului va raspunde fata de tertii de buna-credinta, insa cu drept de regres contra mandatarului incorect.

II. Succesiuni DEVOLUŢIUNEA LEGALĂ A MOŞTENIRII În principiu legea cheamă la moştenire rudele apropiate ale defunctului (indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei ori din adopţie), precum şi pe soţul supravieţuitor. Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în cel de-al doile caz, în linie colaterală. Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă. Potrivit art.659 C.civ. ,, succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale”. Ordinea de preferinţă în care rudele defunctului sunt chemate de lege la moştenire este stabilită de art.669-675 C.civ., prin stabilirea a patru clase de moştenitori:- clasa I- clasa descendenţilor în linie dreaptă, este alcătuită din copiii defunctului, nepoţii,

strănepoţii acestuia, fără limită de grad.- clasa a II a- clasa ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi, cuprinde părinţii defunctului, fraţii

şi surorile acestuia, precum şi descendenţii acestora până la gradul IV inclusiv.- clasa a III a- clasa ascendenţilor ordinari, cuprinde bunicii, străbunicii defunctului, fără limită

de grad.- clasa a IV a- clasa colateralilorordinari, cuprinde rudele în linie colaterală ale defunctului,

altele decât cele din clasa a II a până la gradul IV inclusiv (mătuşile, verii primari, fraţii şi surorile bunicilor defunctului).

99

Gradul de rudenie se stabileşte astfel:- în linie dreaptă, după numărul naşterilor. Fiul şi tatăl sunt rude de gradul întâi, nepotul de fiu şi

bunicul sunt rude de gradul al doilea.- în linie colaterală,după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul

comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă. Fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul şi nepotul de frate sunt rude de gradul al treilea, verii primari sunt rude de gradul al patrulea.

Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii şi excepţiile de la acestea1. Principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii din clase

diferite.Sunt chemaţi la moştenire moştenitorii din clasa I, cu excluderea celor din clasele II, III, IV. În lipsa moştenitorilor din clasa I sau dacă aceştia sunt renunţători sau nedemni, vin la succesiune moştenitorii din clasa a IIa. La fel se procedează şi în celelalte două cazuri. Prioritatea chemării la moştenire este ordinea claselor de moştenitori stabilită de lege şi nu gradul de rudenie cu defunctul. Prin excepţie de la această regulă, soţul supravieţuitor, care nu este inclus în nici una din cele patru clase de moştenitori, vine la moştenire în concurs cu fiecare clasă de moştenitori; el nici nu înlătură, dar nici nu este înlăturat de la moştenire, indiferent de clasa de moştenitori chemată la moştenirea defunctului.

2. Principiul proximităţii gradului de rudenie cu defunctul între moştenitorii din aceeaşi clasă . Între moştenitorii din aceeaşi clasă au prioritate la moştenire cei care sunt în grad mai apropiat de rudenie cu defunctul. Prin excepţie, în clasa a IIa de moştenitori, părinţii defunctului, care sunt rude de gradul întâi, nu înlătură de la moştenire pe fraţii şi surorile defunctului, care sunt rude de gradul al doilea, venind împreună la moştenire.

3. Principiul împărţirii moştenirii în părţi egale (pe capete) între rudele din aceeaşi clasă şi acelaşi grad. În cazul în care la moştenire vin mai mulţi moştenitori din aceeaşi clasă şi aceştia au acelaşi grad de rudenie cu defunctul, moştenirea se împarte pe capete, adică în atâtea părţi egale câţi moştenitori sunt.

Reprezentarea succesoralăReprezentarea succesorală este un beneficiu acordat de lege moştenitorilor legali în grad mai îndepărtat de rudenie cu defunctul de a urca în locul şi gradul ascendenţilor lor decedaţi anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege în locul acestora partea ce li s-ar fi cuvenit din moştenire dacă nu ar fi încetat din viaţă.Ascendentul precedat se numeşte reprezentat, în timp ce persoana care vine la moştenire prin reprezentare se numeşte reprezentant.Potrivit Codului civil român, reprezentarea succesorală este permisă numai în cazul descendenţilor în linie directă ai defunctului şi în cazul descendenţilor colaterali privilegiaţi.Condiţiile reprezentării succesoraleA. Persoana reprezentată să fie decedată la data deschiderii succesiunii.Art. 668 C.civ. statuează

că ,, nu se reprezintă decât persoanele moarte”. B. Locul persoanei reprezentate să fie util. Reprezentatul trebuie să îndeplinească toate condiţiile

pentru a putea moşteni pe defunct. Persoana care şi-a pierdut dreptul la moştenire pentru nevrednicie nu poate fi reprezentată.

C. Reprezentantul să aibă vocaţie succesorală proprie la moştenirea defunctului.Reprezentantul trebuie să aibă toate condiţiile cerute de lege pentru a-l moşteni pe defunct (să aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemn faţă de acesta şi să aibă vocaţie proprie la moştenirea defunctului).

Efectele reprezentării

100

Moştenirea se împarte în funcţie de numărul persoanelor chemate în nume propriu la moştenire şi a persoanelor reprezentate la acest grad de rudenie, indiferent de numărul reprezentanţilor.

Reguli speciale aplicabile devoluţiunii legale a moştenirii

Clasele de moştenitoriClasa I – a descendenţilor. Primele rude chemate de lege la moştenire sunt descendenţii. În această categorie intră copiii defunctului şi urmaşii acestora la infinit, indiferent dacă sunt născuţi din căsătorie sau din afara căsătoriei. De asemenea, în această categorie intră şi copiii adoptaţi de defunct. În clasa descendenţilor, regula este accea a împărţirii moştenirii pe capete, adică în funcţie de numărul de descendenţi moştenitori de acelaşi grad.Descendenţii defunctului sunt moştenitori rezervatari, ceea ce înseamnă că defunctul este oprit de lege să facă liberalităţi (donaţii şi legate) peste o anumită parte din moştenire (cotitate disponibilă), restul (rezerva) revenind în virtutea legii acestor moştenitori. De asemenea, moştenitoriidefunctului sunt moştenitori sezinari, adică au dreptul de a intra în posesiunea moştenirii fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi.Clasa a II a – a ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi.a. Ascendenţii privilegiaţi. Aceştia sunt părinţii defunctului, adică tatăl şi mama acestuia. În această categorie mai intră şi adoptatorii acestuia.b. Colateralii privilegiaţi. În această categorie intră fraţii şi surorile defunctului,precum şi descendenţii acestora până la gradul patru de rudenie cu defunctul inclusiv. Sunt colaterali privilegiaţi atât fraţii buni, născuţi din aceeaşi părinţi, cât şi fraţii vitregi. Clasa a III a – a ascendenţilor ordinari. Cuprinde pe ceilalţi ascendenţi ai defunctului decât părinţii, care sunt incluşi în clasa a II a de moştenitori. Ea cuprinde pe bunicii, străbunicii, etc. ai defunctului la infinit. Moştenirea se împarte conform principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al împărţirii pe capete între rudele de acelaşi grad.Clasa a IV a – a colateralilor ordinari. Aceştia sunt unchii, mătuşile, verii primari, precum şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului. Moştenirea se împarte conform principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al împărţirii pe capete între rudele de acelaşi grad. Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu, iar nu prin reprezentare.

Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitorSoţul supravieţuitor trebuie să întrunească condiţiile generale cerute de lege pentru a putea moşteni, trebuie să aibă calitatea legală de soţ al defunctului la data deschiderii moştenirii.1. Drepturile de moştenire proprii ale soţului supravieţuitor în concurs cu fiecare clasă de moştenitoria. În concurs cu descendenţii defunctului, indiferent de numărul acestora 1/4 din moştenire.b. În concurs cu ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, atunci când aceştia vin împreună la

moştenire, 1/3 din moştenire, iar dacă vine în concurs ori numai cu ascendenţii privilegiaţi ori numai cu colateralii privilegiaţi, 1/2 din moştenire.

c. În concurs cu ascendenţii ordinari sau cu colateralii ordinari, indiferent de numărul acestora, 3/4 din moştenire.

În ipoteza în care nu există moştenitori în nici una din cele patru clase de moştenitori, soţul supravieţuitor va culege singur moştenirea defunctului. Soţul supravieţuitor poate veni la moştenirea defunctului numai în nume propriu, fiind exclusă posibilitatea reprezentării. De asemenea, este moştenitor rezervatar şi datorează raportul donaţiilor primite de la defunct în cazul în care vine la moştenire cu descendenţii defunctului; el nu este moştenitor sezinar.

101

2. Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntăCând vine la moştenire cu alţi succesori decât descendenţii defunctului, în afară de partea sa succesorală stabilită de lege, soţul supravieţuitor are un drept special de moştenire asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă. În cazul în care la moştenire vin şi descendenţi ai defunctului, acest drept special al soţului supravieţuitor nu mai subzistă, bunurile respective incluzându-se în masa succesorală.3.Dreptul temporar de abitaţie al soţului supravieţuitorPotrivit art. 4 alin.1 din legea nr. 319/1944 ,,soţul supravieţuitor care nu are o locuinţă proprie, va avea până la executarea ieşirii din indiviziune şi în orice caz, cel puţin timp de un an de la încetarea din viaţă a soţului său un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din succesiune”.Pentru aceasta sunt necesare următoarele condiţii:- Soţul supravieţuitor să nu aibă o locuinţă proprie.- Locuinţa asupra căreia se constituie dreptul să facă parte din masa succesorală, adică să nu fi

aparţinut în proprietate soţului decedat.- Soţul supravieţuitor să fi locuit la data decesului lui de cujus în locuinţa respectivă, fie împreună

cu soţul său, fie separat.- Dacă locuinţa a aparţinut în exclusivitate defunctului, să existe mai mulţi moştenitori cu vocaţie

la moştenirea lei de cujus.

Dreptul statului asupra moştenirilor vacantePotrivit art. 680 C.civ. ,,în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului".

DEVOLUŢIUNEA TESTAMENTARĂ A MOŞTENIRII

TESTAMENTULEste un act revocabil prin care testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viaţă, de tot sau de o parte din avutul său.Testamentul poate să cuprindă:- Sarcini impuse legatarilor.- Exhederări, adică îndepărtări de la moştenire a unor moştenitori legali nerezervatari.- Desemnarea unui executor testamentar, adică a unei persoane împuternicite să aducă la

îndeplinire ultima voinţă a defunctului.- Revocarea dispoziţiilor dintr-un testament anterior.- Retractarea revocării dispoziţiilor unui testament anterior.- Un partaj de ascendent.- Recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei.- Dispoziţii cu privire la îngroparea şi funeraliile defunctului.

Caracterele juridice ale testamentuluia. Întruneşte trăsăturile unui act juridic, deoarece conţine manifestări de voinţă făcute în scopul de a

produce efecte juridice.

102

b. Este un act unilateral, întrucât efectele sale se datoresc unei singure voinţe – aceleia a testatorului, iar nu voinţei beneficiarilor acestuia.

c. Este un act solemn, întrucât el trebuie să îmbrace ad validitatem formele anume prevăzute de lege.

d. Este un act personal, neputând fi încheiat prin reprezentare.e. Este un act mortis causa, în principiu fiind destinat să producă efecte la moartea testatorului.f. Este un act esenţialmente revocabil, testatorul fiind în drept ca până la moartea sa să revină

oricând asupra dispoziţiilor unui testament al său anterior.

CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE TESTAMENTULUICondiţiile de fondA. ConsimţământulEste unul din elementele esenţiale ale oricărui act juridic – deci şi al testamentului – întrucât exprimă voinţa autorului la încheierea actului juridic respectiv.Lipsa consimţământului este sancţionată cu nulitatea absolută. Consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol.B. CapacitateaManifestarea de voinţă (consimţământul) trebuie să emane de la o persoană cu capacitate de a dispune prin liberalităţi, iar persoana în favoarea căreia este făcut testamentul să aibă capacitatea de a primi liberalităţi.Incapacităţi de a dispune prin testament:- Minorul sub 16 ani nu poate dispune în nici un fel prin testament.- Minorii între 16-18 ani nu pot dispune decât de jumătate din ceea ce ar putea dispune ca majori.- Minorii între 16-18 ani nu pot dispune prin testament în favoarea tutorelui lor; incapacitatea se

menţine şi după vârsta majoratului până la predarea-primirea socotelilor tutelei.- Incapacitatea interzişilor judecătoreşti şi a persoanelor care, fără a fi puse sub interdicţie, sunt

lipsite de discernământ la momentul încheierii actului de dispoziţie testamentară.Incapacităţi de a primi prin testamenta. Incapacităţi de folosinţăI. Incapacităţile absolute de folosinţă care se referă la:- Incapacitatea persoanelor fizice neconcepute până la data deschiderii succesiunii şi a persoanelor

care nu au luat fiinţă.- Incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalităţi care nu corespund

scopului lor, determinat prin lege, actul de înfiinţare sau statu.II. Incapacităţile relative de folosinţă care se referă la:

- Incapacitatea medicilor şi farmaciştilor, care nu pot primi legate de la cei pe care i-au îngrijit în ultima boală de care aceştia au decedat, dar liberalitatea a fost făcută în cursul acestei boli.

- Incapacitatea preoţilor de a primi legate de la cei pe care i-au asistat religios în cursul ultimei boli.

- Incapacitatea ofiţerilor de marină de a primi legate de la călătorii aflaţi la bordul navelor în călătoriile maritime, dacă nu sunt rude cu testatorul.

b. Incapacităţi de exerciţiu Minorii şi interzişii lipsiţi de capacitate de exerciţiu nu pot exercita acest drept decât prin reprezentanţii lor legali.C. Obiectul

103

Ca orice act juridic, testamentul pentru a fi valabil trebuie să aibă un obiect determinat, licit şi posibil.D. CauzaPentru ca testamentul să fie valabil, este necesar să aibă o cauză licită şi morală.E. Prohibiţia substituţiilor fideicomisareSubstituţia fideicomisară constă în instituirea ca legatar a unei persoane, numită institut, cu obligaţia de a păstra şi remite la moartea sa unei alte persoane desemnate tot de testator, numită substitut, obiectul legatului.F. Prohibiţia testamentului conjunctivDouă sau mai multe persoane nu pot testa prin acelaşi act, una în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia persoane. Condiţiile de formăLegislaţia română cunoaşte mai multe forme de testamente (autentice, olografe, mistice sau secrete), dar oricare dintre acesteaeste aleasă de testator trebuie să îmbrace forma scrisă, testamentul verbal (nuncupativ) nefiind îngrădit.

DIFERITELE TIPURI DE TESTAMENTE1. Testamente ordinareTestamentul olograf- este testamentul scris în întregime, datat şi semnat de testator cu mâna lui. El poate fi făcut oriunde, oricând şi fără participarea vreunei alte persoane. Poate fi păstrat secret şi revocat oricând. Condiţii specifice de valabilitate ale testamentului olograf:- Scrierea. Testamentul trebuie să fie scris în întregime de testator, întrucât prin aceasta, pe de o

parte, se poate presupune că exprimă voinţa sa liberă, iar pe de altă parte, în caz de contraprestaţie, prin procedura verificării de scripte, se poate atesta caracterul său de autenticitate, deci nu poate fi fost contrafăcut prin fals.

- Data testamentului. Un alt element specific de validitate al testamentului olograf este datarea lui de către testator. Data trebuie să fie scrisă de mâna testatorului.

- Semnătura. Garantează că actul provine de la testator şi confirmă că acesta şi-a însuşit cuprinsul testamentului.În mod obligatoriu trebuie să fie manuscrisă.

Testamentul olograf înainte de a fi pus în executare trebuie prezentat notarului public în a cărui rază teritorială s-a deschis succesiunea pentru a se constata prin proces-verbal deschiderea lui şi starea în care a fost găsit.Testamentul autentic – este acela care este adeverit de autoritatea anume investită în acest scop. Autentificarea testamentelor este de competenţa notarilor publici. Prezintă avantajul că poate fi folosit şi de persoanele care nu ştiu să scrie sau nu pot să citească.Testamentul mistic sau secret – este testamentul scris de testator sau de o altă persoană, dar în ambele cazuri semnat de testator, care apoi fiind strâns şi sigilat este prezentat judecătoriei locale pentru îndeplinirea unor formalităţi. Asigură secretul dispoziţiilor testamentare.

2. Testamente privilegiate

104

Testamentul militarilor – militarii ( atât cei de carieră, cât şi rezerviştii chemaţi sub arme) pot testa în forma simplificată atâta timp cât se află în situaţii excepţionale cum sunt: expediţia militară pe teritoriul străin, prizonieratul sau staţionarea lor într-o localitate asediată din ţară ori într-un alt loc din care nu se poate comunica din cauza războiului. Se poate testa în mod valabil în faţa comandantului militar al unităţii sau în prezenţa unui alt ofiţer superior, cu asistarea a doi martori.Testamentul făcut în timp de boală contagioasă – în cazul în care o localitate este izolată din cauza ciumei sau unei alte boli contagioase, persoanele aflate în acea localitate pot testa în formă autentică în faţa unui memvru al consiliului local asistat de doi martori. Această formă de testare îşi are raţiunea doar dacă în acea localitate nu există notar public.Testamentul făcut pe mare (maritim) – această formă de testament este practicabilă doar atâta timp cât vasul se află în călătorie pe mare, iar nu şi în cazul în care se află ancorat la ţărm. Se întocmeşte în faţa comandantului navei sau a unui înlocuitor al său, asistat de ofiţerul intendent de bord şi de doi martori.Reguli comune aplicabile testamentelor privilegiate- Trebuie să fie întocmite în formă scrisă.- Trebuie să fie semnate de testator, de agentul instrumentator şi de către martori.- Dacă testatorul nu ştie sau nu poate să scrie, se va face menţiune despre aceasta.- În cazul martorilor este obligatorie semnarea testamentului de cel puţin unul dintre aceştia.3.Alte testamente reglementate de legeTestamentul privind depunerile la CEC – titularul unei depuneri are dreptul să indice CEC persoanele cărora urmează să li se elibereze sumele depuse în caz de moarte a sa. Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziţii testamentare se eliberează de CEC moştenitorilor legali.Testamentul făcut de români în străinătate – cetăţenii români aflaţi în străinătate pot dispune prin testament fie în forma testamentului olograf după legea română, fie în forma autentică reglementată de legea locului unde se întocmeşte testamentul.

PRINCIPALELE DISPOZIŢII TESTAMENTARELEGATELE Constituie dispoziţii de ultimă voinţă ale testatorului prin care acesta desemnează persoana sau persoanele care la moartea sa urmează să primească universalitatea întregului patrimoniu succesoral, universalitatea unei frecţiuni din acesta sau anumite bunuri determinate din moştenire.Desemnarea legatarului – poate fi făcută direct (fie prin nominalizare, fie prin arătarea calităţilor care îl individualizează pe acesta – fiu, frate, nepot, etc.) sau indirect (cazul exhederării moştenitorilor nerezervatari sau a moştenitorilor rezervatari în limitele cotităţii disponibile. Desemnarea legatarului trebuie să fie făcută prin testament şi să fie făcută personal de testator.

Clasificarea legatelor după criteriul modalităţilor care afectează voinţa testatoruluiLegatul pur şi simplu – este legatul neafectat de modalităţi. Transferă proprietatea de la testator la legatar deîndată ce intervine moartea lui de cujus, deci de la deschiderea succesiunii.Legatul cu termen – legatul poate fi supus de testator unui termen, adică să se stipuleze că executarea sau stingerea lui va depinde de un eveniment viitor şi sigur în ceea ce priveşte producerea lui.Legatul sub condiţie – este cel a cărui naştere sau stingere depinde de un eveniment viitor şi nesigur în ceea ce priveşte producerea lui.

105

Condiţia suspensivă face ca dreptul cuprins în legat să nu ia naştere de la data decesului lui de cujus ci numai de la data împlinirii sale, efectele împlinirii ei urcând până la data deschiderii succesiunii.Condiţia rezolutorie face ca dreptul formând obiectul legatului să se nască pe data decesului lui de cujus, dar existenţa acestuia atârnă de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţieiLegatul cu sarcină – presupune stipularea transmiterii unor drepturi cu obligarea legatarului de a îndeplini ceva (să dea, să facă) sau de a nu face ceva. Sarcinile pot fi stipulate în interesul unei terţe persoane, în interesul testatorului sau în interesul legatarului.

Clasificarea legatelor după obiectul lorLegatul universal – este dispoziţia prin care testatorul lasă după moartea sa la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale. Sunt considerate legate universale:- Legatul tuturor mobilelor şi imobilelor testatorului.- Legatul nudei proprietăţi a întregii moşteniri.- Legatul cotităţii disponibile a moştenirii.- Legatul prisosului succesoral rămas după plata tuturor celorlalte legate.Legatul cu titlu universal – este acela care conferă legatarului vocaţie la o fracţiune din moştenirea testatorului. Sunt legate cu titlu universal:- Legatul unei fracţiuni din moştenire.- Legatul tuturor bunurilor imobile.- Legatul tuturor bunurilor mobile.- Legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor imobile.- Legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor mobile.Legatul particular – este acela care are ca obiect unul sau mai multe obiecte determinate. Legatul particular conferă vocaţie doar la anumite bunuri succesorale. Poate avea ca obiect atât bunuri corporale (individual determinate sau de gen), cât şi bunuri incorporale.

INEFICACITATEA LEGATELOR

1. Nulitatea – este sancţiunea civilă prin care actele juridice încheiate cu încălcarea condiţiilor de validitate (de fond sau de formă) sunt lipsite de efecte. Se întemeiază pe motive anterioare sau concomitente actului. Cauzele de nulitate a legatelor pot fi atât din rândul celor comune tuturor actelor juridice (incapacităţi, vicii de consimţământ, cauză ilicită, etc.), cât şi din cele specifice actelor mortis causa (nerespectarea interdicţiei testamentului conjunctiv, nerespectarea interdicţiei substituţiei fideicomisare, lipsa formelor anume prevăzute de lege). Termenul de prescripţie a acţiunii în anulare nu curge de la data întocmirii testamentului, ci de la data când acesta urmează să producă efecte, adică de la data deschiderii succesiunii.1. Revocarea legatelor – există situaţii în care legatele iau naştere în mod valabil, dar datorită unor

împrejurări intarvenite ulterior sunt desfiinţate. Este chiar cazul revocării.

A. Revocarea legatelor prin manifestarea de voinţă a testatoruluiRevocarea voluntarăTestamentul fiind un act revocabil, până la ultima clipă a vieţii, testatorul poate reveni oricând asupra dispoziţiilor sale testamentare anterioare.a. Revocarea voluntară expresă – în cazul în care rezultă dintr-o declaraţie anume a testatorului în

acest sens. Nu se poate face decât fie printr-un act autentic, fie printr-o formă de testament prevăzută de lege. Este un act solemn, iar lipsa formei este sancţionată cu nulitatea absolută.

106

b. Revocarea voluntară tacită – revocarea tacită a unui testament anterior intervine numai dacă între acesta şi cel posterior există incompatibilitate sau contrarietate. Incompatibilitatea presuoune imposibilitatea absolută materială sau juridică de a aduce la îndeplinire două legate din două testamente succesive. Contrarietatea presupune o imposibilitate de executare concomitentă a două dispoziţii testamentare succesive, dar această imposibilitate nu este una absolută, ci doar una relativă, deductibilă după intenţia subiectivă a testatorului

Revocarea voluntară tacită prin înstrăinarea sau distrugerea voluntară a bunului care formează obiectul legatuluiOrice înstrăinare a obiectului legatului, făcută cu orice mod sau condiţie, revocă legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului. Înstrăinarea obiectului legatului de către testator relevă implicit intenţia acestuia de a-l revoca.Esenţială este nu atât înstrăinarea bunului în sine, cât intanţia exteriorizată a testatorului de a dispune altfel decât prin legatul iniţial de bunul respectivRevocarea (voluntară) tacită prin distrugerea voluntară a testamentului de către testatorDistrugerea materială a testamentului de către testator sau de către un terţ la ordinul acestuia echivalează cu o revocare voluntară tacită.Retractarea revocării voluntare a legatuluiRevocarea unui testament sau a unei dispoziţii testamentare, fiind o dispoziţie de ultimă voinţă ca şi testamentul însuşi, poate fi revocată sau retractată. Retractarea expresă a revocării testamentului nu se poate face decât prin act autentic distinct sau printr-un testament posterior.

B. Revocarea judecătorească a legatelorLegatele sunt revocabile pe cale judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinilor şi pentru ingratitudine.Revocarea judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinilorLa deschiderea succesiunii legatarul este în drept să opteze între acceptarea legatului şi renunţarea la acesta. Odată acceptat legatul, sarcinile instituite de testator devin obligaţii pentru legatar. Potrivit art.930 şi 830 C.civ. neîndeplinirea sarcinilor impuse de testator atrage revocarea legatului. Neîndeplinirea sarcinilor atrage revocarea legatului doar în cazul în care aceasta este culpabilă, deci imputabilă legatarului, iar nu şi atunci când se datoreşte unui caz fortuit sau de forţă majoră.Revocarea judecătorească pentru ingratitudineRevocarea judecătorească pentru ingratitudine intervine pentru:- Atentat la viaţa testatorului.- Delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa testatorului.- Injurie gravă la adresa memoriei testatorului.

3. Caducitatea legatelor – presupunând că testamentul este valabil încheiat, este totuşi posibil ca din pricina unor împrejurări survenite independent de voinţa testatorului să existe imposibilitatea de executare a legatelor la data deschiderii succesiunii.Cazurile de caducitatea. Predecesul legatarului – orice dispoziţie testamentară devine caducă, când acela în favoarea

căruia a fost făcută a murit înaintea testatorului.

107

b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenită ulterior datei testamentului. c. Neîndeplinirea condiţiei suspensive sub care a fost stipulat legatul.d. Refuzul legatarului de a primi legatul.e. Pieirea în întregime a lucrului legat.f. Dispoziţiile testamentare în favoarea ospiciilor, săracilor dintr-o comună sau stabilimente de

utilitate publică nu pot produce efecte decât dacă sunt autorizate de şeful statului la propunerea Guvernului.

Destinaţia bunurilor care au format obiectul legatelor ineficiente – dreptul de acrescământÎn caz de ineficacitate a legatelor, bunurile care formează obiectul acestora vor reveni persoanelor cu vocaţie succesorală din a căror parte urmau să se execute acele legate, adică, după caz, moştenitorilor legali, legatarilor universali şi în mod excepţional, legatarilor particulari.Legatul conjunctiv este legatul al cărui obiect este lăsat la mai mulţi legatari fără a se preciza partea ce revine fiecăruia, situaţie în care toţi legatarii au vocaţie eventuală la întregul obiect al legatului. În cazul în care legatul este ineficace în raport cu unul sau altul dintre legatari, dar valabil în raport cu cel puţin unul dintre ei, în lipsă de prevedere testamentară contrară, legatul va reveni legatarului sau legatarilor în raport cu care el este eficace. Acesta este aşa-numitul drept de acrescîmânt sau drept de creştere.

EXHEREDAREA (DEZMOŞTENIREA)Exheredarea este dispoziţia de ultimă voinţă a testatorului prin care acesta înlătură de la moştenire unul sau mai mulţi mpştenitori legali.Exheredarea directă – rezultă dintr-o declaraţie expresă de voinţă a testatorului prin care înlătură de la moştenire (în tot sau în parte) pe unul sau altul dintre moştenitorii săi legali.Exheredarea indirectă – rezultă din instituirea de legatari asupra moştenirii fără a se menţiona expres exheredarea unuia sau altuia dintre moştenitorii legali.Exheredarea totală – duce la înlăturarea de la moştenire a tuturor moştenitorilor legali ai testatorului.Exheredarea parţială – este cea prin care se înlătură de la moştenire numai anumiţi erezi.

EXECUŢIUNEA TESTAMENTARĂDe regulă, aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor testamentare este asigurată de erezii defunctului şi de legatarii universali. Potrivit art. 910 C.civ. testatorul poate numi în acest scop unul sau mai mulţi executori testamentari. Nu pot fi executori testamentari decât persoanele cu capacitate de exerciţiu deplină la data deschiderii succesiunii.În esenţă execuţia testamentară este un mandat, executorul testamentar fiind un mandatar al testatorului. De aici decurg următoarele consecinţe:- executorul testamentar poate accepta sau refuza execuţiunea, după cum crede de cuviinţă.- executorul poate fi revocat doar pentru incapacitate, infidelitate sau insolvabilitate.- puterile executorului fiind conferite intuitu personae, mendatul de execuţiune testamentară

încetează la moartea executorului.- executorului testamentar îi incumbă obligaţiile care incumbă oricărui mandatar (de a îndeplini

mandatul, de a da socoteală, de a răspunde pentru faptele persoanelor substituite în executarea mendatului).

Puterile şi îndatoririle executorului testamentarDiferă după cum aceştia au sau nu sezina, adică posesia în tot sau în parte a bunurilor succesorale.

108

Executorul fără sezină – are doar un rol de supraveghere şi control al executării dispoziţiilor testamentare, neavând nici o abilitate pentru a le executa el însuşi.Drepturi şi îndatoriri:- De a cere punerea peceţilor atunci când există moştenitori minori, interzişi sau absenţi.- De a stărui ca notarul public să facă inventarul bunurilor succesorale în prezenţa moştenitorilor

prezumtivi.- De a se îngriji de luarea măsurilor de conservare a bunurilor succesorale.- De a interveni ăn judecată pentru susţinerea validităţii testamentului contestat în cursul executării

sale.Executorul cu sezină – are nu numai rolul de supraveghere şi control al executării testamentului, ci şi pe acela de a duce la îndeplinire el însuşi dispoziţiile testamentare.Sezina executorului testamentar nu poate purta decât asupra bunurilor mobile succesorale, iar nu şi asupra imobilelor, chiar dacă testatorul i-ar fi conferit acest drept prin testament.Durata maximă a sezinei poate fi de cel mult un an. Sezina poate lua sfârşit înaintea împlinirii termenului de un an în următoarele condiţii:- Dacă executorul îşi îndeplineşte misiunea înaintea împlinirii termenului de un an.- Dacă moştenitorii defunctului oferă executorului sume îndestulătoare pentru plata legatelor de

bunuri mobile sau dacă fac dovada că au plătit aceste legate.- În caz de deces al executorului înaintea împlinirii termenului de un an.Drepturi şi obligaţii:- aceleaşi ca şi la executorul fără sezină.- obligaţia de a achita legatarilor particulari legatele de bunuri mobile.- dreptul de a urmări debitorii succesorali şi de a încasa creanţele datorate.

Încetarea execuţiunii testamentareExecuţia testamentară încetează prin:- aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor testamentare.- moartea executorului testamentar.- revocarea executorului de către instanţa de judecată la cererea moştenitorilor defunctului pentru

abuzuri sau incapacitate în îndeplinirea funcţiilor încredinţate.- renunţarea executorului pentru motiv de pagube însemnate pe care i le-ar pricinui continuarea

execuţiunii. LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE mortis causa DE BUNURILE SUCCESORALE

În principiu, orice persoană este liberă să dispună aşa cum crede de cuviinţă de bunurile sale pentru cauză de moarte. Dreptul de a dispune pentru cauză de moarte nu poate fi exercitat într-un mod cu totul discreţionar, pentru anumite raţiuni el fiind îngrădit în limite prevăzute de lege.

INTERDICŢIA PACTELOR ASUPRA SUCCESIUNILOR NEDESCHISE (VIITOARE)Interdicţia posibilităţii renunţării la o succesiune nedeschisă, precum şi a pactelor (convenţiilor) asupra unor asemenea succesiuni intervenite între eventualii viitori succesibili şi terţi – art. 702 şi 965 al.2 C.civ.Condiţii pentru ca un anumit act să intre în categoria pactelor asupra succesiunilor nedeschise prohibite de lege:

109

- să existe o înţelegere.- convenţia să aibă ca obiect o moştenire nedeschisă.- convenţia să nu fie din categoria celor admise în mod excepţional de lege.În cazul încălcării interdicţiei pactelor asupra succesiunilor viitoare intervine sancţiunea nulităţii absolute.

INTERDICŢIA ACTELOR DE DISPOZIŢIE CARE ÎNCALCĂ REZERVA SUCCESORALĂRegula libertăţii de a dispune este aplicabilă şi în domeniul actelor de dispoziţie ale lui de cujus cu referire la bunurile succesorale. Prin excepţie, acest drept de a dispune este îngrădit de reglementările legale referitoare la rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă.Rezerva succesorală este acea cotă-parte a averii defunctului pe care legea o atribuie unor anumiţi moştenitori legali şi de care de cujus nu poate dispune prin liberalităţi nici între vii (donaţii) şi nici mortis causa (legate).Cotitatea disponibilă este acea parte a averii succesorale care excede rezervei succesorale şi de care defunctul poate dispune în mod discreţionar, atât prin liberalităţi între vii, cât şi mortis causa.

MOŞTENITORII REZERVATARI- descendenţii defunctului.- ascendenţii privilegiaţi.- soţul supravieţuitor.A. Rezerva succesorală a descendenţilorRezerva diferă în funcţie de numărul lor:- 1/2 din moştenire pentru un singur descendent.- 2/3 din moştenire pentru doi descendenţi.- 3/4 din moştenire pentru trei sau mai mulţi descendenţi.Rezerva succesorală se aplică în prezent nu numai copiilor născuţi din căsătorie, ci şi celor născuţi dinafara căsătoriei şi celor adoptaţi. Se iau în considerare doar descendenţii care vin efectiv la moştenire, iar nu şi cei care devin străini de aceasta ca urmare a renunţării sau nedemnităţii.B. Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţiÎn această categorie intră tatăl şi mama defunctului, precum şi adoptatorii cu efecte depline sau restrânse ai defunctului. Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi este de 1/2 din moştenire, în cazul în care defunctul lasă doi sau mai mulţi părinţi şi de 1/4 din moştenire, când lasă un singur părinte.C. Rezerva succesorală a soţului supravieţuitorRezerva succesorală a soţului supravieţuitor este de 1/2 din cota succesorală ce i se cuvine ca moştenitor legal.Cota succesorală a soţului supravieţuitor diferă în funcţie de clasa de moştenitori cu care vine în concurs:- în concurs cu descendenţii rezerva soţului supravieţuitor este de 1/8 din moştenire (1/2 din 1/4).- în concurs cu ascendenţii privilegiaţi ai defunctului (părinţii) şi cu colateralii privilegiaţi ai

acestuia (fraţii şi surorile sau descendenţii acestuia) împreună, rezerva este de 1/6 din moştenire (1/2 din 1/3).

- în concurs ori numai cu ascendenţii privilegiaţi, ori numai cu colateralii privilegiaţi, rezerva este de 1/4 din moştenire (1/2 din 1/2).

110

- în concurs cu ascendenţii ordinar sau colateralii ordinari ai defunctului, rezerva este de 3/8 din moştenire (1/2 din 3/4).

- în concurs cu orice alţi moştenitori ai defunctului, afară de cei legali, rezerva soţului supravieţuitor este de 1/2 din moştenire (1/2 din 1/1).

Caracteristicile rezervei soţului supravieţuitor:- constă într-o cotă fixă de 1/2 dintr-o cotă variabilă reprezentată de partea succesorală la care are

dreptul ca moştenitor legal, cotă ce diferă în funcţie de clasa de moştenitori cu care vine în concurs.

- este reprezentată de o fracţiune raportată la porţiunea ereditară care i se cuvine ca moştenitor legal.

- se atribuie întotdeauna individual.

DREPTUL DE OPŢIUNE SUCCESORALĂOpţiunea succesorală este acel drept subiectiv, născut la data decesului persoanei despre a cărei moştenire este vorba, în persoana succesibililor acesteia, care constă în dreptul de a alege între acceptarea succesiunii (pură şi simplă sau sub beneficiu de inventar) sau renunţarea la aceasta şi care se exercită în anumite condiţii prevăzute de lege.De la data deschiderii moştenirii, dreptul de opţiune succesorală se naşte în favoarea tuturor succesibililor defunctului, indiferent dacă izvorul vocaţiei succesorale este legea sau testamentul şi indiferent dacă vocaţia la succesiune este universală, cu titlu universal sau cu titlu particular.Caracterele juridice ale actului de opţiune succesorală- este un act unilateral, reprezentând voinţa unei singure persoane.- este un act juridic întotdeauna pur şi simplu, neputând fi afectat de modalităţi (termen sau

condiţie).- este un act juridic indivizibil (unitar), nefiind posibil ca o succesiune să fie acceptată în parte, iar

în parte nu.- este un act juridic irevocabil când se referă la acceptarea succesiunii şi revocabil, în anumite

condiţii, atunci când se referă la renunţarea la succesiune.- este un act juridic declarativ, în sensul că efectele sale se produc retroactiv de la data deschiderii

succesiunii.Condiţiile de validitate ale actului juridic de opţiune succesorală- să emane de la o persoană capabilă. Minorii şi interzişii nu pot face valabil acceptarea unei

moşteniri, decât conformându-se regulilor referitoare la minoritate şi tutelă.- consimţământul exprimat să nu fie viciat.- obiectul actului de opţiune să fie licit şi posibil şi să aibă o cauză licită şi morală.- să întrunească condiţiile de formă cerute de lege.Revocarea pauliană a actului juridic de opţiune succesoralăRenunţarea la moştenire făcută de un succesibil în dauna creditorilor săi. Acţiunea poate fi promovată doar de creditorii personali ai succesibilului renunţător cu creanţe anterioare renunţării, iar nu şi de creditorii succesiunii. Admiterea acţiunii pauliene are ca efect revocarea renunţării şi desfiinţarea consecinţelor acesteia, adică a transmisiunii subsecvente a actului de renunţare la moştenire. Această desfiinţare operează numai în favoarea creditorului reclamant, el nu devine proprietar al bunurilor succesorale a căror transmitere este revocată, având doar dreptul de a proceda la vânzarea silită a acestora pentru satisfacerea creanţei sale.Prescripţia dreptului de opţiune succesorală

111

Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii. Prin împlinirea termenului, dreptul de a accepta moştenirea se stinge, aceasta constituind o renunţare implicită la moştenire.

ACCEPTAREA MOŞTENIRIIEste actul sau faptul juridic prin care succesibilul îşi însuşeşte calitatea de moştenitor al defunctului. Poate fi pură şi simplă sau sub beneficiu de inventar.

ACCEPTAREA PURĂ ŞI SIMPLĂ A MOŞTENIRIIConstă în actul sau faptul juridic care face ca succesibilul să devină moştenitor al defunctului prin confuziunea patrimoniului personal cu acela succesoral, astfel încât răspunderea lui pentru datoriile şi sarcinile succesiunii poate opera dincolo de limitele patrimoniului succesoral, dar numai în proporţie cu partea ce îi revine din moştenire.A. Acceptarea pură şi simplă voluntară

1. Acceptarea voluntară expresă – este atunci când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat. Poate fi făcută numai în scris. Acceptarea voluntară expresă poate fi făcută atât personal, cât şi prin mandatar.

2. Acceptarea voluntară tacită – este atunci când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune neapărat intenţia de acceptare.

B. Acceptarea pură şi simplă forţatăÎn cazul în care erezii au dat la o parte sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai pot renunţa la succesiune, cu toată renunţarea lor, ei rămân erezi şi nu pot lua nici o parte din lucrurile ascunse. Eredele care a ascuns obiecte ale succesiunii sau care cu ştiinţă şi rea-credinţă nu a trecut în inventar efecte din succesiune, nu se poate folosi de beneficiul de inventar.În aceste cazuri, moştenitorii care se fac vinovaţi de săvârşirea acestor fapte pierd cu titlu de sancţiune dreptul de opţiune.Condiţii cerute pentru aplicarea sancţiunilor:- să existe un element obiectiv de dare la o parte sau de ascundere ori de nedeclarare la inventar a

unor bunuri succesorale din partea unui succesibil.- să existe un element subiectiv constând în intenţia de a frauda pe ceilalţi comoştenitori.- acţiunea frauduloasă să fie susceptibilă de a păgubi alte persoane.Sancţiunile atrase sunt:- succesibilul este considerat că a acceptat moştenirea pur şi simplu, pierzând dreptul de a o

accepta sub beneficiu de inventar.- succesibilul nu poate lua nimic din lucrurile pe care le-a dosit. ACCEPTAREA SUB TITLU DE INVENTAR A MOŞTENIRIILa această soluţie se recurge când există unele incertitudini cu privire la solvabilitatea moştenirii, subzistând pericolul ca acceptând moştenirea pur şi simplu moştenitorul să fie obligat la plata unor datorii sau sarcini ale succesiunii dincolo de limitele activului succesoral insuficient.

Este obligatorie în următoarele cazuri anume prevăzute de lege:- în cazul succesibililor minori sau puşi sub interdicţie.- în cazul moştenitorilor succesibilului decedat înainte de a-şi fi exercitat dreptul de opţiune

succesorală, care nu se înţeleg asupra modului de exercitare a dreptului de opţiune succesorală.Condiţiile impuse de lege pentru acceptarea sub beneficiu de inventar a moştenirii:

112

- o declaraţie expresă a succesibilului făcută în faţa notarului public de la locul deschiderii succesiunii în sensul acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar.

- întocmirea inventarului fidel şi exact al bunurilor succesorale.Efectele acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar:- de a răspunde pentru pasivul succesoral numai în limita activului succesiunii.- de a nu opera confuziunea între patrimoniul său şi cel succesoral.

RENUNŢAREA LA MOŞTENIRERenunţarea expresă la moştenire este manifestarea de voinţă a unui succesibil din care rezultă că acesta nu îşi însuşeşte titlul de moştenitor la care îi dă dreptul legea sau testamentul. Renunţarea la moştenire este un act solemn.Efectele renunţării:- partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit renunţătorului revine prin acrescământ moştenitorilor

(legali sau testamentari) care au acceptat succesiunea.- renunţătorul nu poate fi reprezentat, descendenţii săi putând moşteni doar în nume propriu.- drepturile stinse prin consolidare sau confuziune renasc- renunţătorul nu are obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct, fiind în drept să le

păstreze în limita disponibilului succesoral.Retractarea renunţării poate surveni dacă:- nu s-a împlinit în raport cu renunţătorul termenul de prescripţie.- succesiunea nu a fost acceptată de alţi moştenitori.

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI ŞI PASIVULUI MOŞTENIRIIObiectul transmisiunii succesorale îl constituie patrimoniul succesoral, adică drepturile şi obligaţiile cu conţinut patrimonial al defunctului.Activul succesoral cuprinde:- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile.- drepturile reale derivate din dreptul de proprietate (dreptul de uzufruct, uz, abitaţie, superficie şi

servitute).- drepturile reale accesorii (ipoteca şi gajul).- dreptul real de folosinţă sau de accesiune.- drepturile de creanţă.- drepturile patrimoniale de autor.- acţiunile patrimoniale (acţiunea pentru anularea unui contract pentru vicii de consimţământ,

acţiunea pentru repararea unui prejudiciu patrimonial cauzat defunctului, etc.). Pasivul succesoral cuprinde datoriile succesiunii, adică obligaţiile cu caracter patrimonial aflate în patrimoniul defunctului la data decesului, indiferent de izvorul lor (contractual, delictual, quasicontractual).TRANSMISIUNEA ACTIVULUITransmisiunea universală sau cu titlu universal – conferă moştenitorilor vocaţie la întreaga moştenire, în timp ce transmisiunea cu titlu universal conferă vocaţie la o fracţiune (cotă-parte) din moştenire.Transmisiunea cu titlu particular – decurge întotdeauna dintr-un legat cu titlu particular, care poate avea ca obiect unul sau mai multe bunuri aparţinând defunctului.

TRANSMISIUNEA PASIVULUI

113

Pasivul succesoral (datoriile şi sarcinile moştenirii) este suportat de moştenitorii legali, legatarii universali şi legatarii cu titlu universal, adică de moştenitorii universali sau cu titlu universal ai defunctului.Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral – obligaţia de plată a pasivului succesoral se divide de drept la deschiderea succesiunii între persoanele ţinute la această obligaţie, proporţional cu partea ce revine fiecăreia din moştenire. Excepţii de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Principiul nu se aplică în următoarele situaţii:- când obligaţia are ca obiect un lucru cert, caz în care moştenitorul posesor este ţinut singur la

executare.- când obligaţia de plată a fost stabilită de testator în sarcina unuia sau altuia dintre comoştenitori.- când obligaţia de plată este indivizibilă fie prin natura ei, fie prin voinţa părţilor contractante.

SEPARAŢIA DE PATRIMONIISeparaţia de patrimonii este un privilegiu conferit de lege creditorilor succesiunii şi legatarilor particulari prin care aceştia obţin delimitarea bunurilor succesorale de acelea ale succesorilor în vederea îndestulării din acestea cu preferinţă faţă de creditorii succesorilor.Separaţia de patrimonii poate fi cerută de orice creditor al succesiunii, indiferent dacă este privilegiat sau chirografar şi indiferent dacă are o creanţă exigibilă sau neexigibilă. Mai pot cere separaţia şi legatarii particulari ale căror legate au ca obiect bunuri de gen sau obligaţii de a face sau a nu face. Separaţia de patrimonii poate fi invocată atât pe cale directă, prin acţiune, cât şi pe cale indirectă.Efectele separaţiei de patrimonii – dă creditorilor succesorali şi legatarilor separatişti dreptul de a fi plătiţi cu preferinţă faţă de creditorii moştenitorilor din preţul bunurilor succesorale cu privire la care s-a invocat separaţia.

TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOŞTENIRIINumai descendenţii şi ascendenţii au posesiunea de drept a moştenirii din momentul deschiderii succesiunii, ceilalţi moştenitori legali sau testamentari trebuind să ceară trimiterea în posesie. Posesiunea de drept a moştenirii poartă numele de sezină, iar moştenitorii care beneficiază de ea sunt moştenitorii sezinari.Din unghiul de vedere al posesiunii moştenirii, Codul civil face distincţie între:- moştenitorii legali sezinari.- moştenitorii legali nesezinari, care trebuie să ceară trimiterea în posesie.- legatari, care obţin trimiterea în posesie prin cererea de predare a legatelor.

DOBÂNDIREA DE DREPT A POSESIUNII MOŞTENIRII DE CĂTRE MOŞTENITORII LEGALI SEZINARIMoştenitorii sezinari sunt descendenţii şi ascendenţii defunctului, deci rudele în linie dreaptă ale acestuia, indiferent dacă rudenia rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie.Sezina – este beneficiul conferit de lege unor categorii de moştenitori legali ai defunctului (rude în linie dreaptă) de a exercita acţiunile care sancţionează drepturile aflate în patrimoniul succesoral fără a fi necesar ca în prealabil să se facă o verificare şi atestare notarială sau judecătorească a titlurilor de moştenitor.Efectele sezinei:

114

- moştenitorii care beneficiază de sezină sunt în drept să exercite toate acţiunile patrimoniale ale defunctului (acţiunea în revendicare, acţiunea pentru plata preţului unui lucru vândut de defunct, acţiunea pentru plata unei chirii).

- dreptul moştenitorului însezinat de a administra averea succesorală percepând fructele naturale şi civile.

TRIMITEREA ÎN POSESIE A MOŞTENITORILOR LEGALI NESEZINARICeilalţi moştenitori legali ai defunctului decât descendenţii şi ascendenţii, adică colateralii privilegiaţi, colateralii ordinari, soţul supravieţuitor şi statul, dobândesc posesiunea moştenirii (sezina) numai după trimiterea lor în posesie.În principiu, procedura de trimitere în posesie este graţioasă (necontencioasă) şi se realizează de notarul public de la locul deschiderii succesiunii. Se realizează efectiv prin eliberarea certificatului de moştenitor sau de vacanţă succesorală.Efectele trimiterii în posesie ale moştenitorilor legali nesezinari sunt identice cu efectele sezinei în cazul moştenitorilor legali sezinari.

PREDAREA LEGATELORLegatarii intră în categoria moştenitorilor nesezinari, adică a celor care trebuie să fie puşi în posesie.Predarea legatelor universale – când testatorul are moştenitori rezervatari, predarea legatului universal se va cere de la aceştia. Legatarul universal are dreptul la fructele bunurilor succesorale din ziua în care a cerut punerea în posesie sau din ziua în care erezii ţinuţi în executare îi predau de bunăvoie legatul.În ipoteza în care nu există moştenitori rezervatari, cererea de predare a legatului se face de către notarul public competent cu aducerea la îndeplinire a procedurii succesorale notariale.Predarea legatelor cu titlu universal – există mai multe ipoteze:- dacă există numai moştenitori rezervatari, cererea de predare se va adresa acestora.- dacă există numai moştenitori nerezervatari, cererea va fi adresată acestora, după trimiterea lor în

posesie.- dacă există atât moştenitori rezervatari cât şi nerezervatari, punerea în posesie va fi cerută de la

rezervatari atâta timp cât nerezervatarii nu au fost puşi în posesie, iar după acest moment de la nerezervatari.

- dacă nu există rezervatari şi există un legatar universal, predarea se cere acestuia, după punerea lui în posesie.

- dacă există moştenitori rezervatari şi un legatar universal, punerea în posesie se va cere legatarului, după punerea în posesie.

Predarea legatelor cu titlu particular – legatarii cu titlu particular intră în posesie din ziua în care solicită în justiţie predarea legatului de la cei ţinuţi la executare sau din ziua în care predarea se face de bună-voie.În caz de opunere la predare din partea persoanelor ţinute la aceasta, legatarul particular are la dispoziţie următoarele acţiuni:- o acţiune în constatare, care se sxercită când se află în posesia bunului legat, dar i se contestă

într-un mod oarecare dreptul.- o acţiune personală întemeiată pe testament, când obiectul legatului este un drept de creanţă.- o acţiune ipotecară, care poartă asupra imobilelor succesorale şi care garantează legatarilor ale

căror legate au ca obiect o sumă de bani executarea acestora.

115

- o acţiune reală, care conferă legatarilor particulari ale căror legate au ca obiect bunuri individual determinate dreptul de a exercita acţiunea în revendicare.

PETIŢIA DE EREDITATEEste acţiunea prin care succesorul neposesor al bunurilor succesorale solicită în justiţie ca posesorul acelor bunuri să recunoască calitatea sa de moştenitor legal sau testamentar cu vocaţie universală sau cu titlu universal şi să îi predea bunurile succesorale pe care le deţine, în tot sau în parte, în virtutea unui titlu aparent de moştenitor.Caractere juridice:- este o acţiune reală, deoarece se urmăreşte deposedarea moştenitorilor aparenţi de bunurile

succesorale.- este o acţiune divizibilă.- este o acţiune imprescriptibilă, deoarece prin intermediul ei adevăratul moştenitor cere să i se

constate această calitate şi să i se predea bunurile succesorale.Pentru ca acţiunea în petiţie de ereditate să fie admisă este necesar ca reclamantul să dovedească calitatea sa de moştenitor legal sau testamentar cu vocaţie universală sau cu titlu universal la moştenire. Dovada titlului de moştenitor se poate face cu certificatul de moştenitor.Efectele petiţiei de ereditate:- efectele în raporturile dintre adevăratul moştenitor şi moştenitorul aparent – moştenitorul aparent

are obligaţia să restituie reclamantului recunoscut ca adevărat moştenitor bunurile succesorale.- efectele în raporturile dintre adevăratul proprietar şi terţi – dacă moştenitorul aparent a încheiat

acte de conservare şi administrare cu terţii, acestea vor fi menţinute ca valabile, deoarece de ele profită adevăratul moştenitor.

PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ.CERTIFICATUL DE MOŞTENITORProcedura succesorală notarială este o procedură graţioasă, necontencioasă. Ea nu este obligatorie, în caz de litigiu moştenitorii putând să se adreseze direct instanţei de judecată. Competenţa teritorială de rezolvare a procedurii succesorale notariale revine notarului public mai întâi sesizat din circumscripţia teritorială a judecătoriei de la locul ultimului domiciliu al defunctului.Procedura succesorală notarială se poate deschide la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domociliu.Inventarierea bunurilor succesorale se poate face numai cu acordul persoanei în posesia căreia se află bunurile, iar în caz de refuz se va încheia un proces-verbal de inventariere ce va cuprinde enumerarea, descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data decesului.Notarul public dispune citarea moştenitorilor legali care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament vor fi citaţi şi lagatarii, precum şi executorii testamentari instituiţi (atunci când este cazul).Suspendarea procedurii succesorale:- când au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii şi succesibilii deşi au fost legal citaţi nu s-au

prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea.

- când succesibilii îşi contestă unul altuia calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor ce li se cuvin.

116

când moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.

117