drept civil 1

161
Testul 29 1.Defin gajul Gajul-este un drept real in al carui temei creditorul gajist poate pretinde satisfacerea creantelor sale cu preferinta fata de ceilali creditori,inclusiv statul ,din valoarea bunurilor depuse de gaj in cazul in care debitorul gajist nu exista,obligatia este garantata prin gaj. 1.2 Caracterele juridice ale gajului: -Gajul este un drept real-deoarece confera creditorului gajist doua prerogative a)dr. de urmarire b)dr.de preferinta -Gajul este un drept accesoriu-deoarece garanteaza executarea unei obligatii ,este conditionat in timp de durata obligatiei principale,daca legea sau contractul nu prevede altfel. -Gajul este indivizibil-gajul greveaza intregul bun afectat garantiei pina la plata integrala a datoriei. -Caracterul specializat-presupune ca bunul gajat trebuie sa se indentifice . 1.3Ete prezent caracterul juridic al gajului –gajul este indivizibil 2.1Obligatiile solidare-este obligatia cu pluralitate de subiecte in cadrul careia fiecare creditor poate cere debitorului intreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a prestatiei datorate creditorului. Temeiurile de aparietie a obligatiei solidare-prin act juridic,prin lege atunci cind prestatia este indivizibila. 2.2 Analizati continutul creantelor solidare. Solidaritatea presupune faptul ca datoria sau creanta nu se divide intre subectii RJ obligational. Exista 2 modalitati de solidaritate- active si pasiva si o varietate mixta. Solidaritatea active apare ca solidarit. intre creditori,care impiedika divizarea creantei,iar solidarity pasiva apara ca solidarity intre debitori care impiedika divizarea datoriei.In caz solidaritatii 1

Upload: daiana-sirbu

Post on 28-Jan-2016

43 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

ghjdy

TRANSCRIPT

Page 1: Drept Civil 1

Testul 291.Defin gajulGajul-este un drept real in al carui temei creditorul gajist poate pretinde satisfacerea creantelor sale cu preferinta fata de ceilali creditori,inclusiv statul ,din valoarea bunurilor depuse de gaj in cazul in care debitorul gajist nu exista,obligatia este garantata prin gaj.

1.2 Caracterele juridice ale gajului:-Gajul este un drept real-deoarece confera creditorului gajist doua prerogativea)dr. de urmarire b)dr.de preferinta

-Gajul este un drept accesoriu-deoarece garanteaza executarea unei obligatii ,este conditionat in timp de durata obligatiei principale,daca legea sau contractul nu prevede altfel.

-Gajul este indivizibil-gajul greveaza intregul bun afectat garantiei pina la plata integrala a datoriei.-Caracterul specializat-presupune ca bunul gajat trebuie sa se indentifice .

1.3Ete prezent caracterul juridic al gajului –gajul este indivizibil

2.1Obligatiile solidare-este obligatia cu pluralitate de subiecte in cadrul careia fiecare creditor poate cere debitorului intreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a prestatiei datorate creditorului.

Temeiurile de aparietie a obligatiei solidare-prin act juridic,prin lege atunci cind prestatia este indivizibila.

2.2 Analizati continutul creantelor solidare.Solidaritatea presupune faptul ca datoria sau creanta nu se divide intre subectii RJ obligational.Exista 2 modalitati de solidaritate- active si pasiva si o varietate mixta.Solidaritatea active apare ca solidarit. intre creditori,care impiedika divizarea creantei,iar solidarity pasiva apara ca solidarity intre debitori care impiedika divizarea datoriei.In caz solidaritatii mixte este impiedikata in egala masura atit divizarea creantei cit si divizarea datoriei.-Solidarit activa presupune existenta a 2 sau mai multi creditori care au dreptul sa pretinda la o prestatie in asa fel incit fiecare sa poata pretinde la intraga prestatie,iar pretaita facuta unuia dintre creditori elibereaza debitorul.-Solidaritatea pasiva presupune existenta a 2 sau mai multi debitori care datoreaza o prestatie in asa fel incit fiecare este dator se efectueze intrega prestatie, iar creditorul poate pretinde fiecaruia din debitori executarea obligatiei.-Efectele jurid ale solidaritaii active se analizeaza in 2 planuri dstincte:cel al R dintre creditori si debitori si cel al R dintre creditori.-La fel ca si solidaritatea activa, solidaritat pasiva genereaza simultan 2 grupe distincte de RJ:pe de o parte R dintre codebitorii solidari si creditorul lor comun, iar pe de alta parte R dintre codebitorii solidari.

TEST:1

1

Page 2: Drept Civil 1

1.Rezolutiunea,Rezilierea si revocarea contractului

1.1 Def notiunile rezilire, rezolutiune si revocare.-Rezol-consta in desfiintarea retroactiv a contr cu executarea instantanee si repunerea partilor in situatia existenta anterior incheierii lui.-Rezil-consta in desfiintarea contr cu executarea succesiva avind efecte numai pt viitor.-Revocarea-consta in desfiintarea de catre consumator a contr incheiat cu un intreprinzator in cazul in care ii revine un asemenea drept conform legii.

1.2 Identificati conditiile exercitarii rezolutiunii.Conditiile:1-una din parti sa nu-si fi onorat obligatiile asumate.Neexecutare include orice inkalcare a oblig, inclusiv executat necorespunzatoare sau tardiva.Insa nu orice neexecutare a oblig da temei pt rezolutiunea contr, o parte poate rezolvi contr doar daca exista o neexecut esentiala din partea celeilalte parti.Pt a determina in fiecare caz aparte dac neexecuatr este neesentiala trebuie a fi luate in vedere urmatoarele circumstanete:a)neececuaar sa priveze substantial creditorul de ceea ce a cesta se astepta de la executarea contr.b)- executarea in tocmai a oblig tine de esenta contr- aceasta circumstanta nu tine de gravitatea reala a neexecutarii,ci de natura obligatiei contractuale,a carei stricta execuatare poate fiesentiala.c)-neexecutarea sa fie intentioanta sau din culpa gravad)-neexecuatarea sa dea temei creditorului sa presupuna ca nu poate conta pe executarea inviiot a contr. 2-neexecutarea sa fie imputabila partii care nu sia indeplinit obligatia- daca neexecutarea este consecinta unor cauze neimputabile celeilalte parti incetarea contr are loc pt imposibilitatea fortuita de executare.In cazurile in care nu sunt intrunite conditiile enumerate mai sus creditorul va avea dreptul la o reducere proportionala a obligatiei sale corelativa.3-Partile isi pot rezerva in mod expres prin contract dreptul de rezolutiune a contractului.

1.3 Indicati efectele rezilierii si rezolutiunii. Efectele rezolutiunii:

a)contr este desfiintat si partile sunt eliberate de obligatia de a presta in viitor b) partile sunt repuse in situatia anterioara inkeierii contr, restiutuind una alteia prestatiile executate si veniturile realizabile in temeiul contractului desfiintat.Rezolut se aplica numai pt neexecuatrea contr cu executarea instantanee(de ex:in contr de vinzare-cumparare). Efectele rezilierii:a)ca si in cazul rezolutiunii partile sunt eliberate de obligat de a prsta in viitor.b)spre deosebire de rezolutiune in cazul rezilierii partile nu sunt repuse in situatia anteriaoara inkeierii contr si nusi restituie ana alteia prestatiile executate si veniturile realizate in temeiul contractului desfiintat.Rezilieraea se aplica numai pt neexecutarea contr cu executare succesiva(de ex:contr de locatiune), lasinduse neatinse prestatiile care au avut loc inaintea rezilierii.

2.Obligatiile de alternativa si faculatative.2.1Definiti obligatiile de alternativa si facultative.Obligatiile alternative sunt acele oblig care au ca obiect 2 sau mai mute prestatii principale,dintre care executarea uneia elibereaza integral debitorul.

2

Page 3: Drept Civil 1

(ex:debitor se obliga sa predea credirotului fie 100kg de porumb, fie 100 de griu).Debirotul va fi eliberat de obligatie cind va preda unul dintre cele 2 lucruri la care s-a obligat.Obligatiile facultative sunt acele oblig care au ca obiect o singura prestatie principala al carei debitor poate fi eliberat prin executarea unei alte prestatii.(de ex:debitor se obliga sa predea un friginder, aceasta fiind obligatia lui unika, dar prin contr i se ofera dreptul sase libereze si prin predarea unei sume de bani.

2.2Analizati continutul obligatiei de alternativa si oblig facultative.In cazul oblig alternative debitorul dupa regula generala este in drept sa aleaga prestatia pe care o va executa, executarea uneia din prestatii pt a duce la stingerea obligatiei trebuie sa fie integrala.-In cazul in care uneia din prestatii devine imposibil de executat, atunci debitorul este obligat sa exacute prestatia ramasa.Daca ambele prestatii devin imposibil de executat si aceasta imposibilitate se datoreaza vinovatiei debitorului atunci acesta e tinut sa despagubeasca creditorul pina la concurenta valorii prestatiei care a ramas ultima.-Exista posibilitatea ca partile sa deroge de la regula generala si sa stabileasca dreptul de a alege a prestatiei dupa creditor, situatie in care debitorul va fi oblig sa presteze obiectul solicitat de creditor.In caz in care drept de a legere aprtine creditorului , iar una din prestatii devine imposibil de executat atunci debitoul este obligat sa execute prestatia ramasa,daca imposibilitatea executarii se datoreaza culpei debotor, creditor are dreptul sa pretinda fie executarea in natura a prestatiei ramase, fie plata prejudiciilor aduse prin neexecutarea obligatiei devenite imposibil..Obligatiile facultative la rindul sau reprezinta o varietate distincta de obligatii alternative.Deoare obligatiile facultative are un singur obiect rezulta ca creditorul facultative nu poate cere decit executarea prestatiei principale,care de fapt constituie obiect al obligatiei,cealalta alcatuind doar posibilitatea debitorului de a se elibera de datorie.Dca obiectul oligatiei piere din caz fortuit sau este scos din circuitul civil, debitor este liberat de oarece el era tinut numai la aceasta prestatie,care constituie obiect al obligatiei.

2.3Evidentiati deosebirile dintre obligatiile de alternativa si oblig facultative.1).in cazul oblig alternat pierirea fortuita a uneia dintre lucruri impiedica posibilitatea de alegere, iar in cazul obligatiei facultative,pieirea foruita a lucrurlui duce la stingerea acesteia.2)in caz oblig alternat creditor poate cere oarecare din lucrurile datorate,iar in cazul oblig facultative poate cere numai executarea oblig principale, pt ca aceasta are o singura prestatie, cealalta fiind doar o facultate.3)daca obiectul oblig alternat este ilicit sau imposibil,oblig nu este nula,ea fiind restrinsa la celelalt obiect pe care creditorul poate sal ceara,iar daca obiectul oblig facultative este ilicit atunci oblig este nula si creditorul nu poate sa ceara executarea.4)la obligatia alternativa prestatia executata determina natura oblig,la oblig facultativa caracterul oblig este cert de la inceput.

Sub: 3 AMANETUL1.1Definiti si prezentati caracterele jurdice al amanetului.

3

Page 4: Drept Civil 1

Amanetul este o garantie depusa pt plata unei datorii sau executarea unei lucrari.El consta in transmiterea bunului gajat in posesiunea debitorului gajist si acorda creditorului gajist un dr real asupra lucrului amanetat .El are dreptul de a poseda un bun gajat pina la satisfacerea creantei si de al valorifica in caz cind debitorul nu-si executa obligatia.Caracterel juridice-1-amanetul este un contract accesoriu fata de raportul obligational principal intrucit nu are o existenta de sine statatoare.Soata acestui contract depinde de soarta obligatie principale pe care o garanteaza.2-e un contr real pt ca pentru nasterea obligatiei e necesara remiterea efectiva a bunului.3-indivizibilitatea amanetului-indivizibiliatea presupune ca el subzista integral asupra tuturor bunurilor gajate,asupra fiecaruia dintre ele,inclusive asupra partilor lor,chiar daca obligatia sau bunurile sunt divizibile.4-caracter specializat-care presupune ca bunul trebuie individulaizat,identificat.Identificarea caracterizindu-se prin descrierea trasaturilor individuale sau de gen ale bunului.5-este un contr constitutive de dr6-este un contr patrimonial-pt ca obiectul sau are valoare economica

1.2Analizati procedura amanetarii bunurilor la Lombard.Lombardul este un împrumutător de bani. Lombardul împrumută bani contra constituirii unui amanet asupra bunurilor personale ale unui debitor gajist Amanetul există numai atâta timp cât posesiunea exercitată de creditor este continuă-În cazul în care creditorul gajist nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător obligaţiile ce îi revin cu privire la conservarea şi întreţinerea corespunzătoare a bunului amanetat, debitorul are dreptul la satisfacerea creanţei şi restituirea acestui obiect sau poate să solicite predare bunului unui terţ pe cheltuiala creditorului gajist. -În cazul în care există pericolul dispariţiei bunului sau a diminuării apreciabile a valorii acestuia, debitorul poate solicita restituirea bunului, dar trebuie să ofere un alt mijloc de garantare a creanţei. Dacă debitorul nu oferă creditorului gajist o altă garanţie într-un termen stabilit de ultimul, atunci creditorul gajist are dreptul să valorifice obiectul amanetat. -În cazul în care creditul garantat prin amanetarea bunurilor la lombard nu va fi restituit în termen, lombardul are dreptul, în baza unui act notarial cu caracter executoriu, sa vîndă, după expirarea termenului de gratie de o luna, bunul amanetat conform regulilor de valorificare a patrimoniului amanetat . Dacă bunul este vîndut, suma de bani rezultată din vînzare înlocuieşte obiectul amanetului şi va fi păstrată pînă la expirarea termenului contractului efectuîndu-se totodată compensarea corespunzătoare.Creditorul gajist trebuie să facă toate actele necesare conservării şi întreţinerii bunului pe care îl are în posesie. Debitorul gajist este obligat să ramburseze creditorului cheltuielile necesare făcute de acesta pentru conservarea şi întreţinerea bunului.Creditorul gajist nu are dreptul să folosească obiectul amanetat, în măsura în care contractul nu prevede altceva. Creditorul gajist, care foloseşte bunul amanetat cu acordul debitorului trebuie să prezinte debitorului gajist o dare de seamăÎn cazul în care amanetul se stinge, creditorul gajist trebuie să restituie debitorului obiectul amanetului.

1.3Speta In conf cu CC si cu hot PCSJ cu privire la aplicarea legislatiei in solutionarea litigiilor legate de obligatiile de gaj Din suma incasata de la comercializarea obiectelor gajte se stinge plata pt pastrare,creditele si procentele pt ele,cheltueiele pt vinzare.Dupa aceasta cerintele lombardului fata de debitorul gajist se epuizeaza chiar daca suma incasata era insuficienta pt acoperirea datoriei. Test:2. Raspunderea contractuala

4

Page 5: Drept Civil 1

1.1 Definiti rasp contractuala si identificati izvor aparitiei acesteia.Rsp contractuala -este obligat debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau pri neexecutare,executare necorespunzatoare sau executare tardiva a prestatiei datorate.-Izvorul aparitiei raspunderii civile contractuale este contractul

1.2 Stabiliti si caracterizati succinct condit angajarii rsp contractuale.Pt angajarea rsp contractuale este necesar sa fie intrunite conditiile:

1-fapta ilicita care consta in neexecutarea oblig contractuale pe care si lea asumat debitorul prin contr valabil inkeiat cu creditoul obligatiei.Prin neexecutarea oblig trebuie sa fie inteleasa nu doar neexecutarea contr ci si executarea necorespunzatoare sau tardiva a obligatiilor.Fapta ilicita se prezuma si creditorul nu trebuie sa prezinte careva probe.

2-existenta unui prejudiciu in patrimoniul creditorului.Prejudiciul consta in consecinte daunatoare de natura patrimioniala sau nepatrimon,efecte ale inkalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinid creditorului sau contractual,prin neexecutarea prestatiilor contractuale.Debitorul va datora nu doar despagubirea pt neexecutarea contr, ci si prejudiciul efectiv cauzat creditorului cit si venitul ratat.

3-existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita a debitorului si prejudicial creditorului-se repara doar prejudicial care reprezinta efectul direct al neexecutarii.Importanta raportului de cauzalitate este faptul ca in dependenta de acesta se determina cuantumul despagubirii.Existenta raportului de cauzalitate in materie contractuala este prezumata de lege, debitorul nu poate fi obligat la plata despagubirilor daca neexecutarea se datoreaza fortei majore, cazuri fortuite etc.4-culpa(imprudenta sau neglijenta),dolul(intentia) debitorului ori alta forma de vinovatie stipulata in contr- intemeiera rsp pe vinovatie o necessitate sociala pt angajarea rsp contractuale, conditia de culpa trebuie sa existe in mod obligatoriu.Culpa debitorului este prezumata,debitorul se considera vinovat atita timp cit nu dovedeste ca neexecutarea obligatiei nu este imputabila.

1.3 spetsa a)care este deosebir dintr forta majora si caz fortuit?b)idicati organul competent in constatarea cazului de forta majora- Camera de Comert si Industrie a R.M.a)forta majora este un fenomen natural sau social exterior de nebiruit ,extraordinar si exclude in intregime angajarea rsp daca a fost cauza exclusiva a prejudiciului (inundatii,cutremure,alunecari de teren). Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut ,invincibil şi inevitabil.Prin caz fortuit se intelege o imrejurare interna care isi are originea in cimpul de activitate a celui kemat sa rsp sau intro imrejurare externa care nu are un caracter extraordinar si poate fi prevazuta si evitata cu diligenta si prudenta de care este in stare omul. Cazul fortuit poate exclude doar angajarea raspunderii contractuale nu si respunderea civila delictuala. Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.Speta: C) in cazul dat Gh bobu ca fi exonerat de rsp contractuala deaorece cazul fortuit este o circumstanta care il exonereaza pe Gh bobu de rsp, deoarece este o imrejurare interna si nu are un caracter extraordinar ca forta majora si ea a putut fi prevazuta si evitata de Petru.

2.Notiunea si principiile executarii oblig.

5

Page 6: Drept Civil 1

2.1 Expuneti notiunea de executare a obligat si evidentiati corelatia dintre expresiile executare a obligat, plata si dare in plata.-Prin executare a obligatiilor se inteleg acele actiuni pe care debitor treb sa le savirseasca in vederea satisfacerii creantei crditorului,precum ar fi:transmiterea unui bun, execuatrea unei lucrari , plata unei sume de bani. Corelatia:-Notiunea de executare a obligatiei, din punct de vedere terminologic este sinonim cu notiunea de plata.Sensul juridic al cuvintului plata este unul mai larg decit cel din vorbirea curenta.A plati in sens jurid inseamna a executa de buna voie o obligatie cum ar fi:a transfera dreptul de proprietate asupra lucrului vindut,a executa o lucrare sau un serviciu, a plati pretul obiectului cumparat.Darea de plata presupune transmiterea de catre debitor creditorului in locul prestatiei datorate,a unui alt bun, plata unei sume de bani, prestarea unor servicii.Darea de plata este un mod de stingere a obligatiilor.

2.2 Enumerati si caracterizati principiile ce stau la baza executarii obligatiilor.Principiile ce stau la baza executarii obligatiilor sunt:1-princ executarii in natura a obligatiilor- acesta desemneaza indeplinirea obligatiei in natura ei specifica, adika realizarea prestatiei stabilite de catre parti.Partile sunt tinute sa execute prestatiea la care sa obligat,neputinduse libera prin plata unui echivalent banesc al daunelor cauzate prin neexecutare,executarea prin echivalent are doar un caracter exceprioonal si subsidear.

2-princ executarii corespunzatoare a obligat- obligatiile se considera executate in mod corespunzator daca sunt respectate toate conditiile prevazute in contractul din care a luat nastere, cum ar fi cele referitor al obiect , subeict, loc, timp si mod de executare.Respectarea doar a unor din aceste conditii nu este suficienta pt a considera obligatiile executate in mod corespunzator.Condiitiile cu care trebuie sa corespunda executarea obligatiilor sunt determinate de lege sau contract.

3)Principiul execitarii cu buna-credinta a obligatiilor-participantii la raporturile juridice civile trebuie sa i-si exercite drepturile si sa-si execute obligatiile cu buna -credinta

2.3 Speta.In conformitate cu principiile executarii obligatiilor, pt ca prestatia sa fie considerata corespunzatoare, debitorul este obligat sa plateasca creditorului exact ceea ce datoreaza.Creditorul nu este obligat sa accepte o alta prestatie decit cea datorata, chiar daca prestatia propusa are o valoare mai mare.Nimik nu se opune insa ca respectivul creditor sa accepte o alta prestatie decit cea datorata,dar in caest caz obligat nu se mai stinge prin plata,ci prinutr-un alt mod de stingere care se numeste darea in plata.

3.RETENTIA

1.1 Definiti retentia.Dr de retentie este acel drept real de garantie imperfect care confera celui care detine un bun pe care trebuie sa-l remita sau sa-l restituie posibilitatea de a retine acest bun,in cazul prevazut de lege,atiat timp cit creditotul nu-l despagubeste pt cheltuielele necesare si utile pe care le-a facut pt acel bun si pt prejudiciile pe care bunul le-a cauzat.

6

Page 7: Drept Civil 1

1.2 Analizati dr de retentie ca mijloc de garantare a execut.oblig.Retenţia constituie unul din noile mijloace de garantare a executării obligaţiilor. acestui mijloc de garantare constă în faptul că creditorul, care este în acelaşi timp debitor al obligaţiei de restituire a bunului altuia, are posibilitatea de a reţine acel bun în stăpînirea sa şi de a refuza restituirea lui pînă cînd debitorul său, creditor al bunului, va plăti datoria ce s-a născut în sarcina sa în legătură cu bunul respectiv.- Pentru exercitarea dreptului de retenţie, în primul rînd, este necesat ca obiectul retenţiei să constea dintr-un bun al debitorului aflat în posesia creditorului. -Acest bun poate fi atît un bun mobil, cît şi unul imobil.- prin retenţie se poate garanta doar obligaţia de restituire a cheltuielilor necesare şi utile suportate de către creditor sau a prejudiciilor cauzate de bunul ce constituie obiectul retenţiei. - dreptul de retenţie poate fi invocat, doar dacă datoria pe care o pretinde deţinătorul bunului de la creditorul restituirii să se afle în legătură cu bunul, adică să fie prilejuită de acesta. - creanţa retentorului trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă; -dreptul de retenţie poate fi exercitat doar în cazurile expres prevăzute de lege.

1.3 Enumerati situatiile in care CC prevede aplicatii ale dr.de retentie.1.contr.de deposit-depozitarul are dr. sa retina bunul depozitat peste termenul prev de contr.pina la momentul retribuirii sale si compensarea cheltuielilor de pastrare.2.contr de mandat-mandatarul are dr sa retina din sumele pe care tre sa le remita mandantului ceea ce mandantul ii datoreaza pt executarea mandatului.3.contr de transport-carausul are dr de retentie asupra incarcaturii atita timp kit poate dispune de incarcatura pt toate costurile care decurg din contractul de transport.4.contr de vinz-cumpararre-in cazul in care bunul vindut tre conservat,partea obligate sa ia masuri de conservare a bunului are dr de retentie asupra lui puna kind I se va plati o recompense pt pastrare.5.contr de antrepriza-antreprenorul are dr de retentie si de gaj asupra bunului mobil produs sau imbunatatit de el,daca in cursul producerii sau a imbunatatirii bunul a ajuns in posesiunea lui.

Test:3 Modificarea contractului1.1 Indicati modalitatile de modificare a unui contr.Contractul este rezultatul unui accord de vointa in

urma caruia iau natere obligatii contractuale.Modificarea contract se poate produce doar atunci cind partile convin in acest sens sau atunci cind legea prevede o asemenea posibilitate.Necesitatea consimtamintului partilor pt modificarea contr este regula generala de la care exista exceptii:astfel dreptul uneia din partile contract pt care executarea contract a devenit prea oneroasa din cauza schimbarii in mod considerabil a imprejurarilor care au stat la baza inkeierii lui de aceea modificarea contract in vederea ajustarii lui la noile imprejurari.- modificarea contractului poate fi de 2 feluri:l)-legala,2)-conventionala.

1.2 Descrieti procedura de modificare a unui contract.Modificarea conventionala- acordul de vointa privind modificarea contractului este supusa aceluiasi conditii de fond si de forma ca si contractul in cauza care este modificat.-Modificarea conventionala poate avea loc pe diferite cai:1-prin manifestarea expresa a vointei de catre ambele parti.-In acest caz partile in urma negosierilor inkeie un act additional la contract sau un nou contract in care sunt stipulate modoficarile contractului

7

Page 8: Drept Civil 1

2-printro clauza inserata in cuprinsul contact prin care partile se obliga ca la survenirea anumitor imprejurari sau la anumite intervale de timp sa reexamineze contract si sa procedeze la ajustarea lui in vederea restabilirii echilibrului contractual.3- printro clauza inserata in cuprinsul contract care atribuie uneia dintre parti dreptul de a modofica,in mod unilateral in sensul si in limitele convenite, anumite clauze ale contract.

Modificarea legala-legea reglementeaza diferite situatii in care una din partile contractului este indrepatita sa ceara modificarea unui contract in curs de desfasurare,astfel legea reglementeaza ajustarea contract in cazul modificarii imprejurarilor.-Astfel daca imprejurarile care au stat la baza inkeierii contract sau skimbat in mod considerabil dupa inkeierea acestuia, iar partile prevazind aceasta schimbare nu ar fi inkeiat contract sau lar fi inkeiat in alte conditii, se poate cere ajustarea contract in masura in care nu se poate pretinde unei parti mentinerea neschimbata a contract.-Pt a opera modificarea contract, partile sunt obligate la renegocierea contract.Aceasta va incepe cu depunerea de catre partea indreptatita a cererii de ajustare a contractului, care trebuie sa fie facuta fara intirziere si sa fie motivata.

1.3 Exemplificati clauza de impreviziune(hadship) inserindo intrun contract. (clauza)Obligatia partilor de a proceda la modificarea continutul contract atunci cind pe parcursul executarii sale se produc,fara culpa partilor,evenimente ce nu puteau fi prevazute in momentul inkeierii contract dar care schimbind substantial elementele avute in vedere de parti in momnetul contractarii, creaza unul dintre contractanti o ingreunare substantiala a executarii contract, si care, deci ar fin inekitabil sa fie suportata numai de partea afectata.

2.Obligatiile divizibilie si indivizibile

2.1 Definiti oblig divizibile si indivizibile.-Obligatiile indivizibile- sunt acele obligatii cu pluralitate de subiecte al caror obiect nu este susceptibil de divizare prin natura sa ori prin conventia partilor.-Obligatiile divizibile- sunt acele oblgatii ce leaga mai multi creditori sau mai multi debitori,intre care creanta sau datoria este divizibila,in sens ca fiecare creditor nu are drept decit la partea lui si fiecare debitor nu datoreaza si nu poate fi urmarit decit pt partea lui.

2.2 Analizati oblig divizibile cu pluraltate de debitori si oblig divizibile cu pluralitate de creditori. Obligatiile divizibile constituie regula in materia obligatiilor cu pluralitate de subiecte.Oblig divizibile produce efecte specifice si anume:

1- daca sunt mai multi debitori fiecare este tinut si poate fi urmarit numai pt plata partii sale din datorii.

2- 2- daca sunt mai multi creditori fiecare poate pretinde de la debitor numai pt partea sa de creanta3- 3-daca unul dintre debitori devine insolvabil consecintele insolvabilitatii acestuia vor fi supotate

de catre creditor, deoarece el nu poate urmari pe ceilalti debitori pt partea debitorului insovabil.4- 4-punerea in intirziere a debitorului sau intreruperea prescriptiei facuta din unul din creditori, nu

profita si celorlalti creditori, deoarece fieacre creditor actioneaza exclusive in apararea propriilor sale interese.Lafel punerea in intirziere a unui debitor ca si intreruperea prescriptiei fata de un debitor nu preduce efecte fata de celialti debitori.

2.3 Care sunt efectele indivizibilitatii reglementate in CC.

8

Page 9: Drept Civil 1

în cazul în care obligaţia este indivizibilă aceasta nu poate fi împărţită între subiectele ei active sau pasive, nici între succesorii acestora. -Regula care prevede că obligaţia este indivizibilă între moştenitorii debitorilor, fapt care nu se întîmplă în cazul obligaţiilor solidare, oferă creditorilor un avantaj în plus.-Fiecare debitor sau moştenitorii acestora pot fi constrînşi să execute întreaga prestaţie care formează obiectul obligaţiei, iar fiecare creditor sau moştenitorii acestora pot să pretindă întreaga prestaţie. -Plata făcută de oricare dintre debitori oricăruia dintre creditori eliberează pe toţi debitorii faţă de toţi creditorii.- Succesorii debitorului vor fi obligaţi să execute întreaga prestaţie iar moştenitorii creditorilor vor putea pretinde întreaga prestaţie indiferent de cotele lor din moştenire.-Obligaţia nu devine indivizibilă prin faptul că părţile au stipulat în contract că obligaţia este solidară. -Este necesară să fie constatată voinţa expresă sau tacită a părţilor de a stabili caracterul indivizibil al obligaţiei.In cazul în care obligaţia are un singur debitor şi un singur creditor şi caracterul indivizibil al obligaţiei nu este stipulat expres sau tacit sau nu rezultă din natura prestaţie părţile vor trebui să execute obligaţia de parcă ar fi indivizibilă. -Acest lucru rezultă de fapt şi din principiul indivizibiităţii plăţii. Între moştenitorii debitorului sau a creditorului însă obligaţia va fi divizibilă.

3.GARANTIA DEBITORULUI

3.1 Definiti garantia debitorului ca mijloc de garantare de executare a obligatiilor. Garantia debitorului constituie un mijloc juridic general de garantare a executarii obligatiilor intemeiat pe gajul creditorilor chirografari

(.este intotdeuna de natura contractuala intrucit consituie un angajament asumat de debitor si consimtit de creditor privitor la executarea corespunzatoare a obligatiilor.Acest angajament poate sa constea fie in obligatia debitorului la o prestatie neconditionata fie in obligatia lui la o prestatie depasind obiectul prorpiu-zis al contractului. )

3.2 Analizati asemanarile si deosebirile dintre garantia debitorului si alte MGEO.

Ea este intotdeauna de natura contractuala, ca si celelatle MGEO.

2-obiecul garantiei consta in obligatia lui la o prestatie neconditionata sau la o prestatie ce depaseste obietul propriu zis al contract, pe cind obiectul clauzei penale este o suma de bani sau un alt bun arvuna, iar obiectul gajului este orice bun mobil/imobil, corporal/incorporal.

3-forma garantiei produce efecte doar daca e facuta in scriss, nerespectarea formei scrise trage nulitatea acesteia=gaj, clauza penala,fidejusiunea, , iar in cazull arvunei nerespectarea formei scrise nu atrage nulitatea act juridic ci decaderea partilor din dreptul de a acere proba cu martori in caz de litigiu.

Garantia,gajul, arvuna si fidejus garanteaza doar obligatiile contractuale, pe cind clauza penala poate sa garanteze si obligatii de alta natura cum ar fi de ex cele delictuale.

-Atit garantia , gaj, clauza penala cit si fidejusiunea au aceleasi functii cum sunt stimularea debitorului sa execute obligat in mod corespunzator si garantarea executarii obligatiilor, pe cind arvuna mai are si inka un scop-confirmarea inkeierii contract.

9

Page 10: Drept Civil 1

-In cazul garantiei instanta de judecata, nu are dreptul de a reduce marimea prestatiei exagerate pina la limita in care aceasta ar deveni neexagerata,cum se intimpla in cazul clauzei penale,ci lipseste garantia integral de efecte.In cazul fidejusiunii se obliga sa execute o prestatie o alta persoana in locul debitorului,iar la garantie insasi debitorul.

-Arvuna e reglementata in capitolul „mijloace de garantare a executarii obligatiilor”,tot asa si Clauza Pen,iar fidejusiunea in”Categorii de Obligatii”,iar gajul”alte Drepturi reale”

3.3 Elaborati proiectul unei garantii a debitorului.

Garantie pt executarea obligatiei izvorite din contr de imprumut nr1 din 21.2.98

Eu,(numele)in calitate de debitor in cadrul raportului obligational de intoarcere a imrpumutului de 10000euro catre creditorul (numele),ma oblig in kalitate de garantie sa prestez servicii

Test:4CLAUZELE CONTRACTUALE STANDART1.1 Definit caluzele contactuale standar si identificati caracter unei asemenea clause.

Clauzele contractuale standart sunt clauzele formulate anticipat pt o multitudine de contracte pe care o parte contractanta(utilizator) le prezinta celeilate parti la inkeierea contract.Caracterele:1-este o clauza formulata anticipat-atunci cind aceasta este imrpimata sau fixate intrun al mod pt o utilizare mutipla.2-clauza este destinata utilizarii in mai multe contracte-nu reprezinta clauzele standart care sunt prevazute doar pt folosirea intrun singur contract.3-clauza este prezentata celeilalte parti la inkeierea contract-aceasta presupune ca utilizatorul cere unilateral acceptarea de catre aderent a clauzei contractuale preformulate fara ai acorca posibilitatea influentarii continutului acesteia.

1.2 Identificati momentul includerii clauzelor contractuale standart.Clauzele standart devin parte a contractului numai cind acestea au fost valabil incluse in contract de catre partile contactante. Clauzele standart devin parte a contr numai atunci cind sunt satisfcatute anumite cerinte:1-aducerea expresa a clauzelor la cunostinta aderentului-utilizatorul trebuie sa comunice aderentului continutul clauzelor in orice forma in scris sauoral in asa mod incit un adherent sa poata lua cunostinta de ele fara dificultati.2-asigurarea posibilitatii effective aderentului de a lua cunostinta de continutul clauzelor sandart-acestea pot fi comunikate prin afisharea mentiunilor respective la locul inkeierii contractelor atunci cind nu este cu putinta aducerea la cunostinta a clauzelor fiecarui cocontractant in parte, cu conditia ca fishul sa fie suficient de vizibil si clar.La fel utilizatorul treb sa ieie in considerare si handicapul aderentului(de ex:dac o pers are vedere slaba sau este oarba utilizatorul trebuie sa o informeze intreo forma accesibila ei)

10

Page 11: Drept Civil 1

3-aducerea la cunostinta a clauzelor la momentul inkeierii contract-la faza precontractuala, dar nu mai tirziu de momentul in care aderentul isi manifesta vointa de a inkeia contract.4-acordul aderentului-acordul ca exista cind aderentul a avut posibilitatea de a lua cunostinta la aceste clause si nu sa opus includerii lor in contract.

1.3 Explicati controlul clauzelor surprinzatoare.-In functie de imprejurari si in raport cu aspectul exterior al contract, dispozitiile din clauzele contractuale standart pot fi atit neobisnuite incit partea care contracteaza nu trebuie sa presupuna existenta lor,nu devin clause contractuale.- Aceste clause surprinzatoare creaza o discrepanta considerabila intre asteptarile rezonabile ale aderentului si continutul real al acesteia.-Pt a determina daca o dispozitie este sau nu surprinzatoare treb de tinut cont pe de o parte de dispozitiile care sunt cuprinse in mod obisnuit in clausele standart utilizate in general in domeniul dat, iar pe de alta parte, de imprejurarile concrete ale cazurilor, in special cu aparenta exterioara a contractului.-Odata ce a fost inclusa o clauza standart in contr urmeaza a efectua un control al acesteia din punct de vedere al echitatii.In primul rind clauza respectiva se va examina prin prisma unui articol din CC care enumera un sir de clause standart considerate de legiuitor inechitabile prin insasi natura lor.-Daca nici o clauza nu va corespunde conditiilor din acest articol,mai este un articol care enumera o serie de clause standar care de obicei in practica sunt inekitabile.-In cazul in care nici o dispozitie nu cade sub incidenta acestor articole se va recurge la aplicarea unui alt articol care prevede ca o clauza standart este lipsita de efect daca clauza vizata prejudiciaza cealalta parte a contractului si acets prejudiciu este disproportional, contrar bunei credinte.-In cazul in care clauzele standart nu au devenit parte integranta a contract ori sunt nule in tot sau in parte, contract e valabil in partea ramasa.

2.SOLIDARITATEA CREDITORILOR

2.1 Definiti creantele soolidare si enumerate temeiurile de aparitie a acestora. Obligatiile solidare - sunt acele obligatii cu pluralitate de subiecte in cadrul caror fiecare creditor poate cere debitorului intreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a presatiei datorate creditorilor. Temeiul de aparitie:-Solidaritatea se naste prin act jurid, prin lege, sau atunci cind prestatia este indivizibila,solidaritatea nu se prezuma.Atunci cind izvorul solidaritatii il consttituie actele jurid, solidaritatea trebuie sa fie stipulata expres,deoarece ea contituie o exceptie de la regula divizibilitatii datoriei.

2.2 Analizati continutul creantelor solidare.Solidaritatea presupune faptul ca datoria sau creanta nu se divide intre subectii RJ obligational.Exista 2 modalitati de solidaritate- active si pasiva si o varietate mixta.Solidaritatea active apare ca solidarit. intre creditori,care impiedika divizarea creantei,iar solidarity pasiva apara ca solidarity intre debitori care impiedika divizarea datoriei.In caz solidaritatii mixte este impiedikata in egala masura atit divizarea creantei cit si divizarea datoriei.-Solidarit activa presupune existenta a 2 sau mai multi creditori care au dreptul sa pretinda la o prestatie in asa fel incit fiecare sa poata pretinde la intraga prestatie,iar pretaita facuta unuia dintre creditori elibereaza debitorul.

11

Page 12: Drept Civil 1

-Solidaritatea pasiva presupune existenta a 2 sau mai multi debitori care datoreaza o prestatie in asa fel incit fiecare este dator se efectueze intrega prestatie, iar creditorul poate pretinde fiecaruia din debitori executarea obligatiei.-Efectele jurid ale solidaritaii active se analizeaza in 2 planuri dstincte:cel al R dintre creditori si debitori si cel al R dintre creditori.-La fel ca si solidaritatea activa, solidaritat pasiva genereaza simultan 2 grupe distincte de RJ:pe de o parte R dintre codebitorii solidari si creditorul lor comun, iar pe de alta parte R dintre codebitorii solidari.

2.3 Evidentiati particularitatile reprezentarii creditor solidari.-solidaritatea activa este acea modalitate a obligatiei indivizibile cind 2 sau mai mutli creditori au drept sa pretinda la o prestatie in asa fel incit fiecare sa poata pretinda intreaga prestatie,iar plata facuta de debitor unuia din creditori sa duca la stingerea obligatiei.-In cadrul acesteia solidaritati se evidentiaza 2 categorii de RJ: 1-R dintre creditorii solidatii si debitorul lor comun, 2-R dintre creditorii solidari intre ei.1In R dintre creditorii solidari si debitorul lor comun legiuitorul consacra cu titlul de regula generala dreptul fiecarui creditor solidar de a pretinde si primi plata integrala a creantei.Pe de alta parte plata facuta de debitor unuia din creditori duce la stingerea obligatiei solidare si la eliberarea debitorului.Debitorul poate sa execute obligatia fata de oricare creditor atita timp cit nici unul dintre ei nu a pretins executarea obligatiei.In cazul exercitarii unei actiuni de catre unul dintre creditori debitorul va fi obligat sa execute obligatia doar afat de acel creditor.2In R dintre creditorii solidari regula este ca creditorii solidari se reprezinta unii pe altii -I n temeiul uniui mandata tacit de reprezentare in ceea ce priveste actele de conservare a obligatiilor.-In baza acestui principiu fiecare creditor solidar este dator sa conserve creanta colectiva,el nu este indreptatit sa intreprinda careva acte care ar influenta negative asupre drepturilor celorlalti creditori.-Creditorii profita de actele care au impact pozitiv asupra lor insa nu vor putea sa aiba nici o influenta din partea efectelor negative ale actelor savirsite de unul din creditori.-Deci, creditorul care a primit plata intregii creante este obligat sa transmita partea din creanta care se cuvine fiecarui creditor.

3.STINGEREA OBLIGATIEI PRIN COMPENSARE3.1defintit compensarea ca mod de stingere a obligatiei.Compensarea este stingerea reciproka a uneia obligatii si a unei creanta opuse, certe,lichide,de aceeasi natura si exigibile.

(Prin acest mijloc de stingere a oligat existente intre2 pers fiecare din ele este concomitant creditor si debitor al celeilalte.Prin stingerea oblig prin compensare se vita pierderea de timp,efectuarea a 2 plati cu cheltuielile respective.Compensarea asigura egalitatea subiectelor RJ obligational si este o garantie adaugatoare in executarea oblig.)

3.2 Analizati regimul jurid al compensarii.Compensarea se poate face atunci cind se intilnesc o obligatie si o creanta opuse, de aceeasi natura, care au ajuns la scadenta.-Crenatele supuse compensarii se sting integral in caz in care ele sunt echivalente,iar in caz ca ele nu sunt echivalente, se stinge doar creanta acoperita integral.

12

Page 13: Drept Civil 1

-Pt singerea oblig prin compensare, este necesar ca uneia din parti sa faca declaratie fata de cealalta parte sis a fie intrunite cumulative urmatorale conditii:1-obiectul oblig sa fie sume de bani, sau bunuri de aceeasi natura, in asa mod ca inaintea compensarii san u fie necesar acordul partilor prinvind achimbarea obiectului prestatiei.2-creantele trebuie sa fie certe(adika san u fie eventuale),lichide(adika valoare sa fie determinata sau determinabila) si exigibile(adika ajunse la scadenta)sau sa poata fi ceruta executarea.3-pertile sa participe la 2 oblig reciproce si de aceeasi natura,avind una fata de alta atit calitatea de debitor cit si cea de creditor. NU este admisa compensarea creantelor daca obiectul prestatiilor este un bun sesizabil;privind plata pensiei alimentare;privind intretinerea pe viata etc.

3.3speta In cazul dat

Test:5

CESIUNEA DE CREANTA SI PRELUAREA DATORIEI

1.1 Definiti cesiunea de creanta si preluarea datoriei.Cesiunea de creanta este contract prin care creditor transmite drept sau de creanta , cu titlul oneros sau cu titlul gratuit, unei alte persoane.la aceasta participa 2 persoane:creditorul care transmite creanta, numit cedent;dobinditorul creantei numit cesionar;debitorul creantei cedate numit debitor cedat. Preluarea datoriei este o operatie jurid prin care un debitor(debitor initial)transmite datoria sa unui tert(debitor nou)care se obliga in locul sau in fata creditorului.

1.2 Analizati conditiile cesiunii de creanta si a preluarii de datorie.-C esiunea de creanta fiind un contract, trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate a contractelor.-Obiectul contr poate fi orice creanta transmisibila si sesizabila.-Cesiuena de creanta nu trebuie sa aduka atingere drept debitorilor si nici nu poate face obligatia acestuia mai oneroasa.-Intrucit debitorul nu este parte la contract comsimtaminul lui nu este necesar.-Titularul unei creante o poate transmite ,fara comsimtamintul debitor , unui tert,daca aceasta nu contravene esentei obligatiei intelgerii dintre parti sau legii.-Cesiunea treb sa fie inkeiata in forma ceruta pt actul jurid in al carui temei sa nascut creanta cesionata.

Conditiile preluarii datoriei:-Datoria poate fi transmisa printrun contr inkeiat intre creditor si un tert,acesta substiutuindul pe debitorul initial.-Datoria poate fi transmisa si in baza unui accord inkeiat intre terti si debitorul initial cu donditia ca acest accord sa fie acceptat de catre debitor.-Nu se permite schimabera debitor fara comsimtamintul creditorului,pt ca creanta este un R personal.preluarea datoriei trebuie sa fie inkeiata in forma ceruta pt actul jurid in al carui temei sa nascut datoria.-Noul debitor poate opune creditorului exceptiile care rezulta R dintre creditor si debitorul precedent,darn u poate prezenta spre compensare o crenta ce aprtine debitorului initial.

13

Page 14: Drept Civil 1

1.3 Evidentiati particularit dintre:a)cesiunea de creanta si subrogatia; b)cesiunea de creanta si novatia c)cesiuena de creanta si delegatia. Cesiunea este un mod de transmitere a obligatiei, iar novatia este un mod de transformare a obligatiei. Deci, spre deosebire de cesiune unde obligatia este transmisa inclusiv cu accesoriile si garantiile ce o insoteau, novatia presupune stingerea vechii obligatii si nasterea unei noi obligatii care nu este insotita de accesoriile si garantiile vechii obligatii.Subrogatia- aceasta operatie se realizeaza prin acordul de vointa itervenita intre creditor si tertul care plateste datoria debitorului.In acest caz nu este necesar acordul debitorului, insa dupa cum se poate ushor de remarca,subrogatia conventionala comsimtita de creditor trebuie sa feie concomitenta cu plata.Subrogatia realizata anterior platii nu este altceva decit o cesiune de creanta. Delegatia poate fo perfecta si imperfecta, delegatia imperfecta este operatia prin care creditorul delegatar accept ape debitorul delegate, darn u consmite la liberarea debitorului delegate,pastrind ambii debitori.Delegatia perfecta si novatia prin schimbare de debitor se suprapun, delegatiea perfecta find o novatie prin schimbare de debitor.

2.ACCEPTAREA OFERTEI2.1 Dati notiune de acceptare a ofretei.Acceptarea ofertei reprez manifestarea de vointa a unei personae de a inkeia un contract in conditiile ofertei care ia fost adresat.

(Acceptarea constituie un act juridic unilateral, pt a produce efecte juridice accepatrea trebuie sa indeplineasca toate condtiile de validitate a actului juridic impuse de lege.acceptarea in principiu este libera, nimeni nu este obligat sa accepte oferta.)

2.2 Analizati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca acceptarea. 1-sa fie conforma ofertei-adika sa dea raspuns la toate conditiile expuse in oferta,.orice modificare a ofertei este considerate o noua oferta si va produce efecta juridice numai daca va fi acceptata de catre ofertantul initia.2-acceptarea trebuie sa fie neindoielnika.3-acceptarea trebuie sa prvina de la justa persoana-daca oferta a fost adresata unei anumite personae , numai aceasta persoana o poate accepta.Daca insa este cazul unei oferte publice , oferta poate proveni de la orice persoana care doreste sa inkeie contractul.4-acceparea trebuie sa fie facuta inainte ca oefrta sa fi devenit caduca sau sa fi fost revocata.Oferta devine caduca daca nu a fost acceptata in termen sau daca este stinsa.

2.3 Care sunt sit enumerate inCC cind acceptarea produce efecte jurid fara ca ofertatnul sa fie notficat.In ce conditii produce efecte jurid acceptarea tacita. Legea nu prevede anumite cerinte speciala referitor la forma acceptarii, ea poate fi expresa sau tacita.Acceptarea este tacita atunci cind rezulta cu certitudine din comportamentul destinatarului oefrtei.In virtutea ofertei, a practicii stabilite intre parti si a uzantelor,acceptantul poate sasi manifetse comsimtamintul prin savirsirea unor actiuni fara notificarea ofertantului.Aceste actiuni deseori marcheaza inceputul derularii contractului: clientul urca in autobus, furnizorul expediaza marfa comandata .In legatura cu acceptarea tacita legea prevede ca tacerea nu valoreaza acceptarea daca din lege, din practica stabilita intre parti si din uzante nu reiese altfel.Un exemplu de prevedere legala care confera tacerii valenta de acceptare este tacita reconductiunii a contract de locatiune.

14

Page 15: Drept Civil 1

Astfel daca R contractuale continuu in mod tacit dupa expirerea contract de locatiune, acesta se considera prelugit pe un termen nedeterminat.Un alt exemplu ar fi prevederea la contractul referitoare de prestari servicii sau atunci cind intre parti sa statornicit deja o practica pt acelasi tip de contract,se considera ca partea contractului care primeste o noua comanda trebuie sa protesteze imediat daca intentioneaza sa refuze comanda, altfel tacerea ei va valora ca acceptare.Partile prin contract lor pot sa convina ca simpla tacere dupa primirea ofertei valoreaza ca cceptare.

3..ACTIUNEA OBLICA(SUBROGATORIE)1.1.definiti actiunea oblica.Actiunea oblica este acel mijloc judiciar prin care creditorul exercita drepturile si actiunile debitorului sau atunci cind acesta refuza sau neglijeaza sa le exercite.

1.2 Caracterizati conditiile inaintarii si efectele exercitarii actiunii oblice.Pentru a putea inaintata actiunea oblica este necesar ca sa fie intrunite cumulativurmatoarele conditii:1deboitorul trebuie sa fie inactive,adica el trebuie sa neglijeze sau sa refuse intentarea actiunii,micsorind prin aceasta gajul general al creditorilor chirografari.2-Creanta creditorului sa fie:a)certa-adica ea trebuie sa fie ferma,adica san u fie eventuala deoarece in asa caz creditorii nu au acces la exercitiul actiunii oblice,pt ca dr si interesele debitorului care sunt nascute din asemenea creante nu au de suferit din cauza pasivitatii.b)lichida-sa aiba cuntumul sau volumul determinat.c)exigibila-adica sa se poata executa(ajunsa la scadenta).3-creditorul trebuie sa aiba un interes legitim si serios pt a exercita actiunea oblica.-de ex exista un interes atunci cind spre neglijenta sau refuzul debitorului de a exercita actiunile corespunzatoare acesta devine insolvabil,in caz contrar actiunea este lipsita de interes.

Efectele-În cazul exercitării cu succes a acţiunii oblice, se evita micşorarea patrimoniului debitorului, căci prin efectul acţiunii oblice, bunurile asupra cărora purta dreptul ce era ameninţat cu pieirderea este readus în patrimoniul debitorului. Drept urmare, aceste bunuri vor servi la asigurarea gajului general al tuturor creditorilor chirografari, fără ca creditorul care a exercitat acţiunea oblică să aibă vreun drept de preferinţă faţă de ceilalţi creditori. De aceea acţiunea oblică prin efectele sale conserva gajul general, garanţie comună a tuturor creditorilor aceluiaşi debitor.

1.3 Speta cu un contract de imprumut si ca secundus a depus cerere din numele lui pt accepta mostenirea lui primus.Dupa cum am mentionat mai sus actiunea oblica este acea actiune in care creditorul exericta dr si actiunille debitorului sau atunci cind acesta refuza sau neglijeaza sa le exercite.Insa legislatia prevede anumite cazuri cind actiunea oblica nu se poate inainta,unul dintre care este prezent si in speta data si anume Creditorul(primus)nu are dreptul de a inainta actiunea oblica in cazul actiunilor cu caracter patrimonial care implica o apreciere subiectiva din partea titularului sau,cum este in situatia data acceptarea unei mosteniri.

Test:6

OFERTA DE A CONTRACTA

15

Page 16: Drept Civil 1

1.1dati notiunea de oferta.Oferta este propunerea adresata unei sau mai multor persoane care contine toate elementele esentiale ale viitorului contract si care reflecta vointa ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.

(Oferta este un act juridic unilateral-o manifestare de voita facuta cu scopul de aproduce efecte juridice.In acest sens oferta trebuie sa indeplineasca toate conditiile actului juridic(obiect, cauza, capacitate, comsimtamint).

1.3 analizati conditiile de valabilitate a ofertei.Pt valabilitatea ofertei sunt necesare aceleasi conditii de valabilitate ca si pt oricare act juridic civil.Conditiile sunt:1-oferta treb sa fie ferma-adika ea trebuie sa exprime vointa neindoielnika a utorului ei de a se oblige in sens juridic in caz de acceptare.2-oferta trebuie sa fie precisa si completa-ea trebuie sa cuprinda toate elementele necesare pt realizarea acordului de vointa, astfel incit contract sa fie inkeiat prin simpla ei acceptare.3-treb sa fie univoka- oefrta este univocal atunci cind nu este facuta cu careva reserve , in asa fel incit san u creeze careva stari de echivoc.4-treb sa fie serioasa-nu va fi oferta propunerea facuta in gluma sau in orice alt mod din care ar rezulta cu certitudine dupa imprejurari sau obiceiuri ca persoana respective nu a intentionat sa se angajeze juridic

1.4 care sunt conditiile revocarii ofertei prevazute in CC?care oferta este irevocabila?dar care oferta este caduca? -Revocarea ofertei se solutioneaza diferit in functie de faptul daca propunerea se face unei personae prezente,sau daca ea se face unei personae absente,precum si daca intre oferta si acceptare curge un interval de timp:1in caz in care oferta este facuta unei personae prezente adika ofertantul si destinatarul ofertei se afla in acelasi loc, fara sa se fi acordat un termen pt a o accepta, oferta il oblige pe autorul ei numai daca a fost acceptata imediat, integral si fara reserve.Daca oefrta nu este acceptata imediat, ofertatnul nu are nici o obligatie.2In cazul in care oferta e facuta unei personae absente distingem 2 situatii:a)oferta poate fi revocata de catre ofertant daca revocarea ajunge la detinatar cel tirziu odata cu oferta;b)daca oferta include un termen pt acceptare, ea nu poate fi revocata pina la expirarea acestui termen;daca termenul pt acceptare nu este stability sau daca acest termen este nejustificat de mik,oferta nu poate fi revocata in termenul necesar pt ca destinatarul sa poata exprima acceptarea si ca raspunsul sa ajunga la ofertant conform circumstanelor cauzelor.Oferta este caduca:1 daca nu a fost acceptata in termen;2daca oferta este respinsa.

2.SOLIDARITATEA DEBITORILOR2.1Definiti obligatiile solidare si enumerate temeiurile de aparitie a obligatiilor solidare. Obligatiile solidare sunt acele obligatii cu pluralitate de subiecte in cadrul caror fiecare creditor poate cere debitorului intreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a presatiei datorate creditorilor.Solidaritatea se naste prin act jurid, prin lege, sau atunci cind prestatia este indivizibila,solidaritatea nu se prezuma.Atunci cind izvorul solidaritatii il consttituie actele jurid, solidaritatea trebuie sa fie stipulata expres,deoarece ea contituie o exceptie de la regula divizibilitatii datoriei.

2.2Analizati continutul obligatiilor solidare.

16

Page 17: Drept Civil 1

Solidaritatea presupune faptul ca datoria sau creanta nu se divide intre subectii RJ obligational.Exista 2 modalitati de solidaritate- active si pasiva si o varietate mixta.Solidaritatea active apare ca solidarity intre creditori,care impiedika divizarea creantei,iar solidarity pasiva apara ca solidarity intre debitori care impiedika divizarea datoriei.In caz solidaritatii mixte este impiedikata in egala masura atit divizarea creantei cit si divizarea datoriei.Solidarit activa presupune existenta a 2 sau mai multi creditori care au dreptul sa pretinda la o prestatie in asa fel incit fiecare sa poata pretinde la intraga prestatie,iar pretaita facuta unuia dintre creditori elibereaza debitorul.Solidaritatea pasiva presupune existenta a 2 sau mai multi debitori care datoreaza o prestatie in asa fel incit fiecare este dator se efectueze intrega prestatie, iar creditorul poate pretinde fiecaruia din debitori executarea obligatiei.Efectele jurid ale solidaritaii active se analizeaza in 2 planuri dstincte:cel al R dintre creditori si debitori si cel al R dintre creditori.La fel ca si solidaritatea activa, solidaritat pasiva genereaza simultan 2 grupe distincte de RJ:pe de o parte R dintre codebitorii solidari si creditorul lor comun, iar pe de alta parte R dintre codebitorii solidari.

2.3descrieti efectele incapacitatii de plata a unuia dintre debitorii solidari.In ce situatii se admite reprezentarea codebitorilor solidari? In raporturile dintre creditor si detorii solidari regula este ca fiecare codebitor este obligat fata de creditor ca si cum el ar fi singurul debitor al acestuia.Debitorul solidar actioenaza fata de creditorul comun si pt ceilalti codebitori.fiecare codebitor solidar este tinut sa execute obligatia fata de creditorul comun.debitorul fata de care a fost promovata actiunea nu poate opune diviziiunea creantei si va fi obligat sa plateasca in intregime. Daca unul din codebitorii solidari este in incapacitate de plata, atunci riscul insolvabilitatii va fi suportat de catre ceilalti codebitori, din caest punct de vedere lit de spec analizeaza solodaritatea ca o garantie de executare a obligatiilor. In R dintre debitorii solidari regula este ca debitorul solidar care a platit intreaga creanta este in drept sa promoveze o actiune de regres fata de ceilalti codebitori.La nivelul acestor legaturi dintre debitori obligatia nu poarta un caracter indivizibil, ea este divizibila corespunzator cotelor parti din datorie a fiecarui debitor.

STINGEREA OBLIGATIEI PRIN EXECUTARE

3.1Enumerati conditiile care trebuie sa le intruneasca executarea pt a atrage sintgerea obligatiei. Obligatia treb executata in modul corespunzator cu buna credinta , la locul si in momentul stabilit. Cel mai important mod de stingere a obligatiilor este executarea obligat efectuata in mod corespunzator.RJobligational inseamna drept creditorului de a pretinde debitorului sad ea, sa faca sau san u faca ceva,prestatii pe care acesta din urma este indatorat sa o execute,sub sanctiunea constringerii de stat.executarea acestui raport are ca effect eliberarea debitorului de datorii si stingerea obligatiei.Executarea oblig poate fi directa sau in natura si indirecta sau prin echivalent.

3.2Caracterizati darea in plata ca mod de stingere a obligatiilor prin executare.Stabiliti asemanarile si deosebirile dintre darea de plata si novatie. Obligatia se poate stinge si in cazul in care creditorul accepta o alta executare in locul celei datorate.Acest mod de stingere este denumit darea in plata.Darea in plata presupune transmiterea de catre debitor creditorului, in locul prestatiei datorate a unui alt bun, plata unei sume de bani,prestarea unor servicii

17

Page 18: Drept Civil 1

.Termenul, modalitatea executarii prin darea in plata sunt stabilite de parti

.Esential este ca creditor si debitor obligatiei au convenit asupra acestui mod de executare cu ocazia executarii,sin u in momentul contractarii obligatiei.darea in plata stinge R de obligatie cu toate accesoriile si gantiile sale personale sau reale.daca oblig a fost inkeiata in forma scrisa si executarea ei urmeaza sa fie stinse cu probe scrise.In urma executarii obligatiilor creditor treb sa confirme executarea obligatiei prine eliberarea chitantei;restituirea titluilui original cu confirmarea executarii.Restituirea de catre creditor a documentului constatator a executarii creantei confirma o plata reala si semnifica elibereea debitor de prestatie si stingere a obligatiei sale.Novatia spre deosebire de darea in plata nu inceteaza RJ dintre parti, deoarece obligatia care se stinge este inlocuita cu alta care se executa,subiectii obligatiei raminind aceiasi.Atit darea in plata cit si novatia stinge si obligatiile accesorii.In cadrul novatiei partile sting o obligatie veche si o inlocuiesc cu o obligatie noua, ceea ce nu este in cazul darii in plata.

3.3speta. Conform regulii generale, stingerea obligatiei se legalizeaza prin aceleasi modalitati ca si adoptarea ei,cum este in caz dat contr de imprumut, respective din aceasta reiese ca stingerea obligatiei a trebuit consemnata printrun inscris indifferent de faptul cine sun t partile contr si de suma act juridic.Primus nu a profitat de dreptul ce ia fost acordat pt a cere ca prmirea executarii sa aiba loc in forma indicate de lege(dr de a primi kitanta si de a cere titlul original) si sia asumat riscul efectelor nerespectarii formei scrise a actului juridic si anume dreptul de a cere proba cu martori pt a dovedi ca executarea a avut intradevar loc., el va trebui sa dovedeasca ca a achitat datoria in marime de 5000lei prin alte mijloace.

Test:71.NOTIUNEA SI CLASIFICAREA CONNTRACTELOR

1.1 Dati notiunea de contr civil si evidentiati elementele acesteia. Contr este acordul de vointa realizat intre 2 sau mai multe personae in care se stabilesc, se modifica sau se sting RJ.

Elementele:subiectul,obiectul,continutul. Subiectele raportului juridic de obligaţie. Raportul juridic obligaţional, ca orice

raport juridic, se stabileşte între persoane fizice sau juridice. El presupune, în mod necesar, două subiecte: subiectul activ şi subiectul pasiv.

Subiectul activ este denumit creditor, adică persoana care are încredere în cel care se obligă, iar subiectul pasiv poartă denumirea de debitor, deoarece datorează creditorului o prestaţie determinată.

*Conţinutul raportului juridic de obligaţie. Conţinutul raportului juridic de obligaţie cuprinde toate drepturile subiective ale creditorului, cărora le corespund obligaţiile debitorului. Conţinutul raportului juridic de obligaţie se stabileşte prin voinţa părţilor, ori este determinat prin lege, după cum izvor al obligaţiei îl constituie actul civil sau un alt izvor decât actul juridic al părţilor.

*Obiectul raportului juridic de obligaţie. Raportul juridic de obligaţie are ca obiect prestaţia la care s-a obligat debitorul, prestaţie ce poate fi pozitivă (a da, a face) sau negativă (a nu face).

18

Page 19: Drept Civil 1

1.2Analizati criteriile de clasificare a contr enumerate in CC. Exista mai multe criterii de clasificare a contractelor:1-dupa continutul lor se impart in:a)sinalagmatice;b)unilaterale. -Contr sinalagmatik este sinalagmatik atunci cind fiecare dintre parti se obliga reciproc, astfel incit obligaita fiecareia din ele sa fie corelativa obligatiei celeilalte.In aceste contr exista o corelatie si o interdependenta intre obligatiile reciproce ale partilor.Fiecare parte are concomitent atit calitatea de creditor cit si cea de debitor fata de cealalta parte(contr de locatiune, vinzar-cumparare)-.Contr unilaterale sunt acele contr care genereaza obligatii doar pt una din parti,in aceste contracte o parte este numai creditor iar cealalta numai debitor(comodatul, mandatul etc) 2-dupa scopul urmarit de parti:a)contr cu titlul oneros-acele contr in care avantajului patrimonial pe care o parte il procura celeilalte parti sau unui tert ii corespunde un avantaj patrimonial corelativ,(contr de vinzar –cumparare, locatiune etc).Contr cu titlul oneros la rindul lor se clasifica in:-contr comutative- contr in care existenta si intiderea prestatiilor partilor este certa si poate fi apreciata kiar la momentul inkeierii contr; -contr aleatorii- in care existenta sau intinderea prestatiilor partilor depinde de un eveniment incert, astfel incit la moment incheierii contr nu se poate cunoate si nu se poate aprecia cu certitudine cistigul sau pierderea fiecarei parti.b)contr cu titlul gratuit- acele contr in care avantajul patrimonial conferit uneia din parti nu are drept scop obtinerea avantajului corelativ(donatia,comodatul).Contr cu titlul gratuit la rindul lor se clasifica in :- contr dezinteresate- in care gratificatorul nu-si micsoreaza patrimoniul propriu (comodatul); -liberalitati- cntr prin care se opereaza un transfer de valori patrimoniale de la dispunator la gratificat, transfer care diminuiaza patrimonial dispunatorului(donatia). 3-dupa modul de formare: a)consensuale-care se inkeie prin simplul accord de vointa a partilor;b)solemne-care pe linga acordul de vointa mai este nevoie de indepilinirea unor formalitati impuse de lege sau conventite de parti; c)inregistrate- pt a fi valabile sau opozabile tertilor trebuie sa fie inregistrate in modul stabilit de parti d)reale-contr pt a caror formare pe linga acordul de vointa mai este necesar trimiterea unui bun de catre una dintre parti catre cealalta. 4-dupa modul de executare:a)cu executare instantanee-acele contra care au ca obiect una sau mai multe prestatii care se executa dintr-o data(contr de vinzare cumparare) b)contr de executare succesiva-a caror executare se desfasoara in timp fie ca o prestatie continua fie ca o succesiune de prestatie(contr de asigrare,locatiune)

1.2 Care este continutul reglementarilor din CC referitoare la forta obligator a contr si la obligatia de a contracta. Obligativitatea contr prezinta o importanta fundamentala atit pt raporturile dintre partile contractante cit si pt certitudinea si eficientii RJ. In conformitate cu acets principiu partile contractante sunt tinute sa execute in tocmai prestatiile la care s-au obligat, obligatiile contractuale trebuie sa fie efectuate cu buna credinta, care intruneste in sine obligat de loialitate si oblig de cooperare.Obligat de loialitate impune partilor contractante abtinerea de la savirsirea oricaror actiuni dolosive sau culpabile in executarea obligatiilor.Obligatia de cooperare consta in indatorirea partilor de a facilita reciproc executarea contr in vederea asigurarii echilibrului prestatiilor.

19

Page 20: Drept Civil 1

Forta obligatorie a contractului mai presupune ca contr nu poate fi modificat sau desfiintat prin vointa uneia dintre partile contractante. Conform CC obligarea la inkeierea unui contr este interzis, cu exceptia cazurilor cind oblig de a contracta este prevazuta de CC, de lege sau daca reiese dintro obligatie asumata benevol.CC prevede cazuri cind inkeierea contr de catre anumite categorii de subiecti este obligatorie, de ex:daca detine o pozitie dominata pe piata una dintre partile contractante este obligata sa contacteze in acest domeniu, legea la fel prevede si alte cazuri de inkeiere obligatorii a unor contr:de ex:legea cu privire la asigurari, prevede inkeierea obligatorie a contr de asigurare a detinatorilor de autovehicule.

Sub:2 CLASIFICAREA OBLIGATiilor2.1 Enumerati criteriile ce stau la baza clasificarii obligatiilor.Care din criteriile de clasificare a obligat au fost reglementate in CC. Multitudinea obligatiiilor impune necesitatea clasificarii dupa mai multe criterii:1-dupa izvorul lor:a)obligatii izvorite din acte jurid, care se subclasifica in :-obligat nascute din contr; -oblig nascute din acte jurid unilaterale;b)oblig izvorite din fapte juridice, se grupeaza in :-obligatii ce rezulta din fapte juridice licite;-obligatii ce rezulta din fapre juridice ilicite. 2-dupa obiectul lor:a)preluat din dreptul roman:de a da, da a face, da a nu face, b)pozitive , negative,c) in literatura moderna: obligatii determinate si obligatii de mijloace.3-dupa sanctiunea lor: a)civile;b) naturale, care se subclasifica in:- obligatii civile degenerate si obligatii civile avortate.4- dupa opozabilitatea lor: a)obligatii obinuite ,b) reale, c)opozable tertilor. IN CC, obligatiile se clasifica dupa obiectul lor, dupa izvorul lor si dupa santiunea lor.

2.2Analizati urmatoarele categorii de obli:a)de a da, de a face si de a nu face; b)obligatii naturale si civilie;c)oblig de rezultat si mijloace. A)obligatia de a da inseamna indatoriea debitor de a constitui sau de transmite un drept real(deex:oblig debitor gajist de a constitui in favoarea creditorului sau un drept de gaj sau de ipoteca),obligatia de a face -este indatoriea subiect pasiv de a efectua o lucrare un serviciu sau orice prestatie pozitiva inafara celor care se incadreaza in categoria prestatiilor de a da(de ex:oblig de a executa o lucrare,obligat vonzator de a preda lucrul vindut).-obligatia de anu face consta intr-o condutia negativa, adika in abtinerea debitor de la ceva ce ar fi putut face daca nu sar fi obligat fata de creditor(de ex:obligatia autorului care a inkeiat un contr de editare cu o anumita editura de a nu ceda altei edituri dr la difuzarea operei sale.) b)obligatiile civile sunt acele obligatii a caror executare este garantata prin forta de constinfgere a statului atunci cind deboitorlul refuza sau neglijeaza sasi onoreze obligatiile asumate, obligatiile naturale sunt acele obligatii in privinta carora nu se poate pretinde executarea silita, acestea la rindul lor se clasifica in 2 subcategorii:- obligatii degenerate-acele care initial sau nascut ca obligatii civlie perfecte; iar ulterior prin efectul prescriptiri extinctive sia pierdut sanctiunea cu care erau inregistrate.- obligatiile avrotate- acele care sau nascut de la bun inceput fara a fi insotite de santiunea in justitie( de ex:obligatii care rezulta din jocuri de noroc neautorizate) c)obligatiile de rezultat- acele indatoriri juridice care au ca obiect procurarea de catre debitor a unui rezultat determinat in folosul creditorului sau a persoanei desemnate de acesta.In cazul acestei categorii este obligatoriu atingerea rezultatului indiferent de mijloacele depuse de debitor pt Atingerea rezultatului

20

Page 21: Drept Civil 1

respectiv.Debitor va rsp pt neexecutarea obligatiei kiar daca a depus intreaga sa diligenta pt obtinerea rezultatului,insa rezultaul nu a fost obtinut.Obligatiile de mijloace –acele in care debitor are indatorirea de a pune in valoare toate mijloacele de care dispune si intraga diligenta pt a obtine u n anumit rezultat insa fara indatorirea de a realiza sau a garanta acel rezultat

2.3 descrieti semnificatia nasterii obligatiei la negocierea contrct si evidentiati particularitatile aparitiei obligatiei la negocierea contr si aparitia obligatiei din anticontract. O obligatie se poate naste prin inrtierea si desfashurarea negocierilor de inkeiere a contr, aceasta seminifica ca o obligatie se poate naste si in etapa precontractuala, de aici decurg anumite consecinte importante:neexecutarea obligatiei esumate va atrage responsabilitatea debitorului sau.Faza precontractuala a negocierilor intra in domeniul juridic,participantii la negocieri dobindind drepturi si asumindusi obligatii juridice. O parte negiciatoare poate cere celeilate parti companesarea cheltuielilor facute la incheierea contr daca in urma vinovatiei celelaltei parti, nu a fost inkeiat.Anticontrcatul este un acod de vointa prin care una dintre parti sau ambele parti sa inkeie in viitor un anumit contract a carui continut esential este determinat in prezent. Anticontract nu poate fi revocat de catre promitent in nici un caz, nerespectarea anticontr atrage rsp contactuala a promitentului.Beneficiarul este in drept sa ceara promitentului si tertului de rea credinta cu care a contracta promitentul, incalcind promisiunea de a contracta reparea prejudiciului cauzat prin nerespectarea promisiunii de a contracta.

3.NOVATIA

3.1Definiti novatia si determinati natura ei juridica. Novatia este o operatie juridica prin care partile sting o obligatie veche si o ilocuiesc cu o obligatie noua.Stingerea oblig veche si nasterea noii obligatii au loc concomitent,in baza unuia si aceluiasi act juridicSpre deosebire de alte acorduri ale partilor care duc la stingerea obligatiilor cum ar fi spre exepmlu darea in plata novatia nu inceteaza Rj dintre parti, pt ca oblig care se stinge este inlocuita cu alta care se executa,subiectele oblig raminind aceleasi.

3.2Descrieti conditiile si efectele novatiei. Pt valabilitatea actului de novatie se cer a fin intrunite toate conditiile de valaibilitate pe care trebuie sa le intruneasca orice act juridic.pe linga aceasta novatia presupune si respectarea urmatoarelor conditii:1-existenta unei obligatii valabile care urmeaza sa se stinge prin novatie,caci daca aceasta obligatie este lovita de o nulitate absoluta ea nu poate forma obiectul unei novatii,iar daca este lovita de nulitate relativa atunci ea poate fi novata,pt ca intentia de a nova implica o prealabila renuntare la invocarea nulitatii si deci vointa de a o confimra.2-nasterea unei obligatii noi valabile,pt ca numai prin existenta ei valabila se stinge vechea obligatie si se infaptuieste novatia.3-noua obligatie treb sa contina un element nou fata de cea veche, acest element trebuie sa priveasca unul din elementele constitutive ale obligatiei cum ar fi schimbarea uneia din parti, schimbarea obiectului .4-intentia pertilor de a nova-in lipsa acesteia crearea unei obligatii noi prin introducerea la obligatia veche a unui element nou, nu este suficienta pt a determina novatia.

Efectele novatiei:-Efect-extinctiv:stingerea obligatiei initiale,inclusiv accesoriile si garantiile ei

21

Page 22: Drept Civil 1

-Efect creator-nasterea unui raport de obligatii

3.3speta Violenta este o cauza de nulitate relativa care a fost acoperita printrun comsimtamint tacit, deci primul raport a fost confirmat deci rezulta ca si al doilea e valabil.Instanta nu va anula contract cil va obliga sa achite 20000 dolari.

Test:8TEORIA GENERALA A CONTRACTULUI

1.1 deosebiti notiunea de contr unilateral si act jurid unilateral. Este important de deosebit actul juridic unilateral de actul jurid unilateral.Astefel act jurid unilateral este rezulattul manifestarii vointei unei singure parti,de ex:testamentul procura.Contr este intotdeauna un act jurid bi sau multilateral,adika un acod a 2 sau mai multe vointe.Contr este unilateral atunci cind obligatia contractuala ii revine numai uneia din parti.

1.2 analizati clasificarea contr in dependenta de scopul urmarit de parti. In functie de scopul urmarit de parti,contr se clasifica in:1-contr cu titlul oneros-acele contr in care avantajul patrimonial pe care o parte il procura celeilalte partisau unui tert ii corespunde un avantaj patrimonial corelativ,(deex:contr de vinz cumpar, schimb).Cont cu titlul oneros la rindul lor se clasifica in:a)contr commutative-acele in care existenta si intinderea prestatiilor partilor este certa si poate fi apreciata kiar la momentul inkeierii cint, (de ex:contr de vinas cumparare, contr aleatorii)in care existenta sau intinderea prestatiilor partilor de pinde de un eveniment incert care poate sa aiba loc sau nu;2-contr cu titlul gratuit-acele contr in care avantajul patrimonial conferit uneia din parti nu are drept scop obtinerea avantajului corelativ(de ex:donatia, depozitul)Contractele cu titlul gratuity se clasifica in;contr dezinteresate-in care dispunatorul face un serviciu gratuir gratificatului,dar nusi micsoreaza patrimonial propriu(de ex:comodatul), si liberalitati-care dispunatorul face un serviciu gratuity gratificatului in urma caruia se diminueaza patrimonial dispunatorui(de ex:contr de donatie).

1.3 descrieti importanta practica a clasificarii contr dupa scopul urmarit de parti. Importanta practica a acestei clasificari se manifesta sub urmatorele aspecte:1-in scop protejarii intereselor persoanelor lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restinsa, legea interzice inkeierea contr cu titlul gratuity in numele acestor personae de catre tutore sau corator.2-in cazul contr cu titlul oneros obligatiile partilor si rsp lor contractuala sunt reglementate mai sever decit in cazul contr cu titlul gratuity.incheierea contr cu titlul gratuti este supusa unor reguli mai stricte. (De ex:pt a proteja comsimtamintul donatarului, legea stabileste ca contract de donatie sa fie inkeiat in forma autentica).

22

Page 23: Drept Civil 1

3-in mod diferit se solutioneaza problema revendicarii de catre proprietar a bunurilor aflate in posesiuneaunui dobinditor de buna credinta in functie de faptul daca bunul a fost dobindit cu titlul oneros sau cu titlul gratuit.

2)Obligatiile divizibilie si indivizibile.

2.1definiti oblig divizibile si indivizibile.Obligatiile indivizibile sunt acele obligatii cu pluralitate de subiecte al caror obiect nu este susceptibil de divizare prin natura sa ori prin conventia partilor, deci rezulta ca indivizibilitatea este de 2feluri:naturala si conventionala. Obligatiile divizibile care mai sunt denumite in natura de specialitate obligatii conjuncte sunt acele obligatii ce leaga mai multi creditori sau mai multi debitori,intre care creanta sau datoria este divizibila,in sens ca fiecare creditor nu are drept decit la partea lui si fiecare debitor nu datoreaza sin u poate fi urmarit decit pt partea lui.

2.2Analizati oblig divizibile cu pluraltate de debitori si oblig divizibile cu pluralitate de creditori. Obligatiile divizibile constituie regula in materia obligatiilor cu pluralitate de subiecte.Oblig divizibile produce efecte specifice si anume:1- daca sunt mai multi debitori fiecare este tinut si poate si urmarit numai pt plata partii sale din datorii.2- daca sunt mai multi creditori fiecare poate pretinde de la debitor numai pt partea sa de creanta3-daca unul dintre debitori devine insolvabil consecintele insolvabilitatii acestuia vor fi supotate de catre creditor, deoarece el nu poate urmari pe ceilalti debitori pt partea debitorului insovabil.4-punerea in intirziere a debitorului sau intreruperea prescriptiei facuta din unul din creditori, nu profita si celorlalti creditori, deoarece fieacre creditor actioneaza exclusive in apararea propriilor sale interese.La fel punerea in intirziere a unui debitor ca si intreruperea prescriptiei fata de un debitor nu preduce efecte fata de celialti debitori. 2.3Care sunt efectele indivizibilitatii reglementate in CC.

în cazul în care obligaţia este indivizibilă aceasta nu poate fi împărţită între subiectele ei active sau pasive, nici între succesorii acestora. Regula care prevede că obligaţia este indivizibilă între moştenitorii debitorilor, fapt care nu se întîmplă în cazul obligaţiilor solidare, oferă creditorilor un avantaj în plus.Fiecare debitor sau moştenitorii acestora pot fi constrînşi să execute întreaga prestaţie care formează obiectul obligaţiei, iar fiecare creditor sau moştenitorii acestora pot să pretindă întreaga prestaţie. Plata făcută de oricare dintre debitori oricăruia dintre creditori eliberează pe toţi debitorii faţă de toţi creditorii. Succesorii debitorului vor fi obligaţi să execute întreaga prestaţie iar moştenitorii creditorilor vor putea pretinde întreaga prestaţie indiferent de cotele lor din moştenire.Obligaţia nu devine indivizibilă prin faptul că părţile au stipulat în contract că obligaţia este solidară. Este necesară să fie constatată voinţa expresă sau tacită a părţilor de a stabili caracterul indivizibil al obligaţiei.In cazul în care obligaţia are un singur debitor şi un singur creditor şi caracterul indivizibil al obligaţiei nu este stipulat expres sau tacit sau nu rezultă din natura prestaţie părţile vor trebui să execute obligaţia de parcă ar fi indivizibilă. Acest lucru rezultă de fapt şi din principiul indivizibiităţii plăţii. Între moştenitorii debitorului sau a creditorului însă obligaţia va fi divizibilă.

23

Page 24: Drept Civil 1

3) ARVUNA3.1Definti arvuna si enumerati functiile. Arvuna:Este o sumă de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. Functiile:1-de plata-legea prevede ca arvuna se ia in calcul la executarea prestatiei.2-de confirmare a incheierii contractului- arvuna este de natură să probeze încheierea contractului, atunci cînd nu există înscrisuri sau alte dovezi în acest sens. Aceasta înseamnă că dacă părţile contractante nu contestă faptul transmiterii arvunei sau dacă chiar şi-l contestă, însă acest fapt este probat prin dovezile corespunzătoare, contractul se consideră încheiat. Pe de altă parte, dacă contractul prevede plata arvunei, ca o condiţie esenţială, atunci contractul nu se va considera încheiat, pînă cînd partea obligată nu-şi va onora obligaţiunea în cauză, chiar dacă celelalte condiţii sunt respectate.3-de garantie- arvuna este menită să tempereze interesul fiecărei părţi contractante de a face tot posibilul pentru ca contractul garantat cu arvună să se execute, căci în caz de neexecutare a contractului, partea vinovată va suporta consecinţele negative, manifestate fie prin pierderea arvunei de către partea care a dat-o, fie prin plata dublului arvunei de către partea care a primit-o.4-de compensare-in ipoteza in care partea culpabila de neexecutarea obligatiior contractuale este tinuta sa repare prejudiciile cauzate cocontractantului.In acets caz prejudicial va fi reparat in partea neacoperita prin plata arvunei.

3.2-Descrieti efectele neexecutarii obligatiilor garantate prin arvuna si evidentiati deosebirile dintre arvuna si avans.Legea prevede ca in cazul in care executarea prestatiei nu s-a facut arvuna se restituie,desi legea nu contine prevederi exprese in acest sens o asemena resituire poate avea loc doar atunci cind neexecutarea prestatiei a avut loc in virtutea unei intelegeri intre parti prin care partile renunta expres la executare sau in cazul imposibilitatii fortuite de executare. dacă pentru neexecutarea obligaţiei răspunde partea care a dat arvuna, ea va fi ţinută să repare prejudiciul, în partea ce depăşeşte valoarea arvunei. Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, atunci ea va fi obligată să plătească dublul arvunei şi suplimentar la aceasta să repare prejudiciul în partea ce depăşeşte valoarea ordinară a arvunei. Arvuna se deosebeşte de plata în avans, care la fel ca şi arvuna constituie o plată preventivă, însă nu este în stare să confirme încheierea contractului şi să garanteze executarea obligaţiei, căci partea care a efectuat o plată în avans este în drept să pretindă restituirea, practic în toate cazurile de neexecutare a contractului, iar partea care a primit avansul, nu poate fi obligată nici într-un caz să restituie dublul plăţii primite. Din acest considerent, pentru a evita eventualele litigii, părţile trebuie să stipuleze în termeni expreşi, că plata preventivă a fost efectuată anume cu titlu de arvună. În caz de dubii, se va aplica prezumţia potrivit căreia, suma plătită este considerată avans. 3.3SpetaIntelegerea cu privire la arvuna indifferent de suma ei trebuie sa fie intocmita in scris.legea nu prevede nulitatea ca sanctiune pt nerespectarea formei scrise a acestui act juridic.prin urmare neindeplinirea cerintei in cauza va atrage decaderea partilor din dreptul de a cere in caz de litigiu proba cu martori pt dovedirea actului juridic.

24

Page 25: Drept Civil 1

Test:9 STRuCTURA rj CIVIL OBLIGATIONAL

1.1Definiti obligatia in sens larg in sens ingust si in sens tehnik. In sens larg prin obligatie se intelege Rj in virtutea caruia creditorul este in drept sa pretinda de la debitor executarea unei prestatii ce poate consta in a da, a face sau a nu face ceva, de regula sub sanctiunea constringerii de stat.

In sens restrins termenul de obligatie desemneaza indatorirea debitor de a executa prestatia promise creditorului.

In sens ethnic termenul de obligatie deriva de la cuvintele latine “ob” si “ligare”ceea ce inseamna a lega pe cineva pt ceva.

1.3 Analizati strctura RJ de obligatie. RJ obligational, la fel ca si orice alt RJ este compus din 3 elemente:1-subiect2obiect3continut.Subeictele RJ obligational-pot fi atit PF cit si PJ au o calitate speciala-cea de creditor si debitor.denumirile de creditor ai debitor pe care le poarta subeictele obligatiei sunt notiuni de gen utilizabile in toate RJ obligationale.In divesre materii obligationale calitatea de debitor si creditor este desemnata pe termini speciali, cum ar fi vizator comparator,antrepenor client..Marea majoritatea Rj obligationale sunt R complexe,adika fiecare parte are atit calitatea de creditor cit si calitatea de debitor.2Obiectul RJ obligat il constit prestatia,adika conduit ape care creditorul o p[oate pretinde de la debitor sip e care acesta este obligat sa o execute.prestatia poate consta in a da, a aface sau anu face ceva.prestatia de a da consta in obligat debitor de a constitui sau a tranmsite un drept real(de ex:contr de vinz cyumparare,donatia)oblig de a aface consta in indatorirea debitorui de atransmite un bun,a aexecuta o lucrare sau a presta un serviciu.obligatia de a nu face costa in indatoriea debitor dean u face ceea c ear fi putut face in cazul in care nu siar fi asumat o asemenea obligatie.3Conitutul Rj obligational este format din dr de creanta a creditor si oblig corelativa a debitorului.Din faptul ca dreptul de creanta si obligatia corelativa au un character obligational rezulta ca si continutl Robligational are un character patrimonial.

1.4 Expuneti prpria opinie referitor la sanctiunea obligatiei.Argumentati pozitia. Sanctiunea este un element inerent al RJ obligational, kiar daca CC nu pomeneste nimik dsp sanctiune sau dsp executarea silita al obligatiilor in caz de necessitate, din dispozitiile C rezulta ca in caz de neexecutare benevola a obligatiei din partea debitor creditor poate recurge la forta de contringere a statului pt aducerea la indeplinire a obligatiei.-Sanctiunea obligatiei consta in mijloacele offensive pa care de regula creditorul le poate exercita prin intermediul fortei de constringere a statului, pt a obtine executarea prestatiei ce I se datoreaza, iar uneori doar posibilitatea legala de a refuza restituirea prestatiei execuatat voluntary de catre debitor.-Anume sanctiunea obligatiei sta la baza criteriului de clasificare intre obligatiile civile perfecte si obligatiile naturale.

2’)TEORIA GENERALA A CONTRACTULUI

25

Page 26: Drept Civil 1

2.1 definit notiunea de contr. Contr este acordul de vointa realizat intre 2 sau mai multe personae in care se stabilesc, se modifica sau se sting RJ.

(Aceasta definitie constituie elementele constitutive ale notiunii de contract.Din definitie rezulta ca contr este un act volitiv indreptat spre nasterea,modificarea sau stingerea unor raporturi cu alte personae , prin urmare este un act juridic.Esential in contract este acordul de vointa,fapt ce arata ca contract este un act jurid bi sau multilateral, adika reprezinta rezultatul vointei concordate a doua sau mai multe parti.)

2.2 Analizati tipurile contractelor dupa criteriul continututi lor. Dupa continutul lor contr se impart:sinalagmatice, unilaterale.Un contr este sinalagmatik daca fiecare dintre parti se obliga reciproc astfel incit obligatia fiecaruia din ele sa fie corelativa obligatiei celeilalte-.In contractele sinalagmatice exista o corelatie si o interdependenta intre obligatiile reciproce ale partilor: obligatia ce revine unei parti isi are cauza juridica in obligatia reciporca a celeialte parti.Fiecare parte are concominet atit calitatea de creditor cit si calitatea de debitor fata de cealalta parte, (de ex, contr de vinz cumparare)-Contractele unilaterale sunt acelea care genereaza obligatii doar pt una din parti, in aceste contr o parte este numai creditor iar cealalta numai debitor.(de ex comodatul, depozitul, mandatul etc).Clasificarea contr dupa continutul lor are importanta practica dupa regimul juridic al efectelor produse de aceste 2 categorii de contracte.Caracterul reciproc si interdependent al oblig in contr sinalagamatice determina anumite efecte sprecifice care nu pot fi gasite la contr unilaterale: de ex daca una din Partile contractului sinlagmatik nu executa obligatiile sale contractuale, cealalta parte este indreptatita sa rezolutioneze contractul; daca o prestatie din contr sinalagmatik devine imposibila din motive independente de parti, partea care treb sa execute prestatia devenita imposibila pierde dreptul de a cere executarea oblig corelative.

2.3 Corelati notiunuile:obligatie-contract,act juridic unilateral-contr unilateral,obligatie complexa-contract complex,inkeierea contr-kemare la oferta,contr-anticontr. -o conexsiune strinsa exista intre notiunile contr si obligatie deoarece contr este ptincipalul izvor al oblig civile, aceste notiuni sunt interdependente.Astfel reglementarile din CC “Dsp obligatii in general” sunt aplicabile obligatiile contractuale.2Noitiunile de contr unilateral si act jurid unilateral nu sunt identice.Actul jurid unilateral este rezultatul manifestarii vointei unei singure parti (de ex testamentul), iar contr este intotd un act jurid bi sau multilateral, adika un acord a 2 sau mai multe vointe.Contr este unilateral atunci cind obligatia contractuala ii revine numai uneia din parti.3Contr cmplexe sunt acele contr care imbina elemente ale unor contr diferite, numite sau nenumite, pe cind obligatiile complexe pot fi obligatii cu pluralitate de subiecte, obligatii cu pluralitate de obiecte si obligatii indivizibile.4.Prin incheierea contr se intelege realizarea acordului de vointa asupra clauzelor lui esnetiale, acordul se realizeaza prin propunerea unei personae de a inkeia un contract facut unei alte personae-oferta,si consimtamintul destinatarului acestei oferte de a incheia contr respective in conditiile preose de ofertant-accepatera ofertei, iar chemarea la oferta este o prepunere adresata unui crec nedeterminat de personae si daca aceasta propunere nu contine nic o manifestare expresa a vointei de afi legat prin acceptare.oasemena prepunere este o kemare la oefrta deoarece nici un cionsimtamint nu este inka dat, autorul prepunerii voind sa exploreze posibilitatea de a initia negocieri in vederea inkeierii unui contract.

26

Page 27: Drept Civil 1

5 Contr este acordul de vointa realizat intre 2 sau mai multe personae in care se stabilesc, se modifica sau se sting RJ, pe cind anticontractul este un accord de vointa pe care una din parti sau ambele parti se oblige sa inkeie in viitor un anumit contr, al carui continut essential este determinat in present.

3)CLAUZA PENALA1.1 Definti Clauza Penala. Este o prevedere contractuala prin care partile anticipat evalueaza prejud stipulind ca debitprul in cazul neexec oblig urmeaza sa remita creditorlui o suma de bani sau un alt bun. )

(Clauza penală constituie unul din cele mai frecvent întîlnite mijloace de garantare a executării obligaţiilor. După cum rezultă din definiţia dată în alin.1 al acestui articol, clauza penală constituie o evaluare convenţională şi prealabilă a eventualelor prejudicii pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării prestaţiei la care s-a îndatorat. Ea poate fi stipulată fie în contractul ce dă naştere raportului obligaţional, fie într-o convenţie ulterioară încheiată înainte de momentul în care intervine neexecutarea prestaţiilor datorate de debitor. Condiţiile de fond ale clauzei penale sînt aceleaşi ca şi ale contractului principal la care se referă, ţinîndu-se însă seama şi de caracterul ei accesoriu, de vreme ce validitatea obligaţiei principale constituie o condiţie esenţială pentru existenţa clauzei penale. Dacă obligaţia principală este nulă ori se stinge, atunci şi clauza penală va fi nulă ori se va stinge. Nulitatea clauzei penale nu duce la nulitatea obligaţiei principale.)

1.2 Analizati continutul clauzei penale..Continutul CP este in mod usual o suma de bani determinata sau determinabila numiate penalitate. ) Obiectul clauzei penale îl formează o sumă de bani determinată fie global, fie procentual, în raport cu valoarea obiectului contractului la care se referă. Se consideră că clauza penală este stabilită în mărime fixă, cînd contractul prevede o anumită sumă de bani (de exemplu, 1000 lei) pe care debitorul este obligat s-o plătească creditorului în cazul în care nu-şi execută obligaţia asumată. Cea de-a doua modalitate de stabilire a clauzei penale, se face prin stipularea unei cote procentuale din valoarea totală a obligaţiei sau doar a părţii neexecutate. (Spre exemplu, în cazul în care antreprenorul execută lucrarea de o calitate inferioară celei convenite, va fi ţinut să achite o clauză penală în mărime de 20 % din valoarea contractului.) Pentru cazurile în care obligaţia se execută cu întîrziere, plata clauzei penale se stabileşte în dependenţă de perioada de întîrziere.( Spre exemplu, în cazul în care vînzătorul nu transmite cumpărătorului bunul în termenul stabilit de contract, va achita o penalitate de 0,1 % din valoarea bunului, pentru fiecare zi de întîrziere.)

Elementele-1este o prevedere contractuala,2-prin Cp partile evalueaza anticipat prejud cauzat prin neexecutare.3-CP este o garantie personala-nu confera creditorului anumite drepturi preferentiale in raport cu alti creditori ai aceluiasi debitor,dar totodata nui confera acestuia nici dr de a urmari bunul sau suma prevazuta in contract in calitate de CP indiferent de faptul la cine s-ar afla.

1.3 Evidentiati particularitatile CP Inclusive,alternative si exclusive.O primă regulă cu caracter general, acordă creditorului dreptul de a pretinde repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală (clauza penală inclusivă).

27

Page 28: Drept Civil 1

Această regulă se justifică prin faptul că partea vinovată de neexecutarea obligaţiei este ţinută să repare prejudiciul nu numai în cazul în care obligaţia este garantată prin clauză penală, dar chiar şi în cazul în care aceasta n-ar fi fost garantată. -Pentru a obţine repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală, creditorul va trebui să dovedească toate elementele răspunderii contractuale şi, în primul rînd, existenţa şi întinderea prejudiciului a cărui reparare o pretinde.- Numai în aşa fel se va putea de stabilit dacă prejudiciul întrece valoarea clauzei penale şi respectiv suma cu care se depăşeşte clauza penală.

-Prin derogare de la regula generală susmenţionată, în cazurile prevăzute de lege sau contract, creditorul poate cere sau despăgubiri, sau penalitate (clauză penală alternativă), poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauză penală punitivă) sau poate cere doar penalitate (clauză penală exclusivă).

-Este de remarcat faptul că, în toate cazurile în care creditorul va cere plata despăgubirilor, el va fi ţinut să probeze, după regula generală, existenţa şi întinderea prejudiciului, iar în cazul în care va cere plata clauzei penale, va fi ţinut să dovedească numai existenţa obligaţiei contractuale şi faptul că aceasta nu a fost executată, fiind astfel scutit de sarcina de a proba mărimea prejudiciului, deoarece prejudiciul a fost evaluat cu anticipaţie încă la momentul încheierii contractului.

Testul 11.1Notiunea de cesiunea de creanta si preluarea datoriei.

*Cesiunea de creanta- este un contract prin care o parte ,denumita creditor cedent, transmite,cu titlu oneros sau cu titlu gratuit,dreptul sau de creanta pe care il are asupra unui tert,denumit debitor cedat,celeilalte parta denumita creditor cesionar.*Preluarea datorie –este un contract prin care o obligatie se transforma din patrimoniul debitorului in cel al unei alte persoane,incheiat intre creditor si un tert sau intre debitorul initial si noul debitor si cu consimtamintul creditorului.1.2 Conditiile cesiunii de creanta1) Cesiunea de creanta nu poate aduce atingere drepturilor debitorului si nici nu poate face obligatia acestuia mai generoasa2) Obiect al contractului de cesiune al creantei poate fi orice creanta sesizabila si transmisibila .3) Sunt incesibile creantele privitoare la incasarea pensiei alimentare,la repararea prejudiciului cauzat vietii si sanatatii persoanei,precum si alte drepturi legate de persoana creditorului.4) Titularul unei creante o poate transmite,fara consimtamintul debitorului,unui tert daca aceasta nu contravine esentei obligatiei,intelegerii dintre parti sau legii.-Intelegerea cu debitorul asupra inadmisibilitatii cesiunii produce efecte doar atunci cind acesta are un interes legitim.5) Cesiunea de creanta trebuie sa fie incheiata in forma ceruta pentru actulu juridic in al carui temei s-a nascut creanta cesionata.

Subiectul 2: Antecontractul2.1.Definiti notiunea de antecontract.

28

Page 29: Drept Civil 1

Antecontract- este un contract,deci un act juridic de formatie bilaterala,avind la baza un acord de vointe. (partile se obliga sa incheie in viitor un anumit contract sau anumite contracte)

Trasaturile caracteristice ale antecontractului:

1)Partile au denumiri specifice :promitent si beneficiar care in functie de caracaterul unilateral sau bilateral al continutului antecontractului sunt proprii fiecarui contractant sau comune lor.

2)Continutul antecontractului se refera la clauzele contractului promis in a caror lipsa partile nu ar putea executa promisiunea.

3)Efectele promisiunii de a contracta.Principalul efect consta in nasterea unei obligatii de a face,adica de a incheia in viitor un contract.

4)Contractul preconizat se va incheia fie in baza unei declaratii de acceptare fie prin incheierea propri-zisa a contractului in baza antecontractului.-incheierea contractului presupune consimtamintul ambelor parti.

Obiectul Antecontractului:il reprezinta o prestatie de a face pe care si-au asumat-o partile si care consta obligatia de a incheia in viitor contractul de baza.

Caracterele juridice ale antecontractului :1)Contractul nenumit este contractul nereglementat expres de lege si lipsit de o denumire legala. -Existenta acestui tip de contract se explica prin principiul libertatii contractuale. Astfel,partile pot incheia orice fel de contracte cu respectarea conditiilor generale. In mod judicios s-a aratat insa în literatura de specialitate ca din libertatea contractuala rezulta ca în masura în care partile pot contracta ele pot i precontracta.ș

2)Antecontractul este un contract cu titlu oneros.-Existenta unor obligatii reciproce,evaluabile in bani, face din antecontract un contract cu titlu oneros. De cele mai multe oriantecontractul prefigureaza elementele esentiale ale viitorului contract de vanzare-cumparare la încheierea caruia par ile sț -au obligat, îndeosebi cele referitoare la bunul care se va vinde i pretulacestuia, avand loc i o executare anticipata a acestor clauze prin predarea bunului si ș șplata pretului.

3)Antecontractul este un contract sinalagmatic.-Obligatiile promitentului-vanzator iș cele ale beneficiarului cumparator sunt reciproce  i șinterdependente, fiecare constituind cauza celeilalte. Vor fi astfel aplicabile regulile specifice acestei categorii de contracte, existandposibilitatea rezolutiunii pentru neexecutare.

4)Antecontractul este un contract comutativ.-Intinderea prestatiilor la care partile seobliga este cunoscuta înca de la încheierea antecontractului. Obligatia principala, specifica acestei conven ii, consta în a participa la încheierea țulterioara a contractului translativ de proprietate, dandu-i consimtamantul în acest scop si îndeplinind orice alta formalitate prevazutade lege.

5)Antecontractul este un contract cu executare uno ictu.

29

Page 30: Drept Civil 1

-Obliga ia specificaț antecontractului de vanzare-cumparare consta în a participa la încheierea ulterioara a contractuluitranslativ de proprietate, dandu-si consimtamantul în acest scop i îndeplinind șorice altaformalitate prevazuta de lege i ea se executa printrș -un singur act. Atunci cand partile au inclusînsă în antecontract i obliga ii spș ț ecifice viitorului act translativ de proprietate, pe care le-a siexecutat, se poate spune ca respectiva conventie este cu executare succesiva.Astfel,daca lucrul a caruivanzare a fost promisa este predat beneficiarului promisiunii inca de la incheierea antecontractului iar acesta plateste tot atunci pretul, antecontractul reprezinta temeiul folosinteilucrului i respectiv a sumei de bani de catre cele doua parti, pana la executarea obligatieiș principale sau pana la desfiintarea actului.

6)Antecontractul este un contract consensual.-Nici o conditie de forma nu esteprevazuta de lege pentru incheierea valabila a antecontractului, astfel încat va fi suficientaincheierea sa in forma scrisa, sub sernnatura privata,ad probationem,chiar i atuncș i candcontractul promis va trebui încheiat in forma autentica,ad validitatem.Forma scrisa este insanecesara pentru valorificarea ulterioara a antecontractului, In cazul în care una din parti ar refuza executarea sa benevola.

Elementele antecontractului.Conditiile de validitate ale antecontractului de vanzare-cumparare sunt cele generale, desi ele pot prezenta anumite particularitati determinate indeosebi de obiectul sau specific.

 Fortaobligatorie a antecontractului.-Antecontractul se bucura de forta obligatorie a oricarui contract, incheierea în viitor a contractului de vanzare-cumparare nefiind o simpla facultate pentru par i,el nu va putea fi desfiintat prin vointaț unilaterala a uneia din parti, iar neexecutarea sa culpabila va atrageraspunderea contractuala. -Oricare dintre partile contractante poate cere rezolutiunea antecontractului, daca sunt intrunite cerintele . Ca efect al rezolutiunii partile vor fi repuse în situatia anterioara, promitentul vanzator fiind obligat sa restituie pretul primit iar beneficiaruIcumparator sa predea terenul, in masura in care a avut loc o executare anticipata a acestor cauze din antecontract. Intr-o asemenea situatie se pune problema daca, odata antecontractul rezolutat,promitentul poate cere si restituirea fructelor.-Modul de solutionare a problemei a fost controversat, opiniile exprimate in doctrina iș  jurisprudenta fiind impartite intre a considera admisibila actiunea in restituire a fructelor, fie petemeiul principiului imbogatirii fara justa cauza, fie pe cel al atributelor dreptului de proprietate, fructele cuvenindu-se proprietarului terenului, cumparatorul fiind considerat posesor de rea credinta, detentor precar sau simplu tert, i intre a recunoaste dreptul cumparatorului de a pastra fructele culese, cu argumentul ca in cazșcontrar s-ar ajunge la "exploatarea muncii altuia", sau prin considerarea acestuia ca un posesor debuna credinta .-Asa cum am aratat deja, predarea anticipata a bunului i plata pretului reprezinta obligatii de a faceș  distincte de obliga iaț  principala de a participa la încheierea contractului de vanzare-cumparare, Asa fiind, odata executate, ele dobandesc o relativa autonomie fata de restul clauzelor antecontractului.  In aceasta privinta regimul juridic al efectelor desfintarii antecontractului va fi cel al rezilierii.

30

Page 31: Drept Civil 1

Incalcarea obligatiei.Vanzarea bunului catre un tert. Ce se va întampla însa daca promitentul-vanzator î i vaș  incalca obligatia principalaasumata iș  va vinde bunul unui tert?Autorii care afirma ca antecontractul da nastere i uneș i obigatii de a nu face, considera caincheierea unui asemenea contract ar însemna incalcarea obligatiei respective, ceea ce ar conferi beneficiarului dreptul de a solicita anularea actului subsecvent de înstrainare.- Urmatoarele argumente au fost aduse in sprijinul acestei afirmatii:

a)Obligatia de a nu face asumata de promitent preexista momentului incheierii actului cutertul dobanditor. Ea are forta juridica a unei interdictii legale, deci încalcareasa are semnificatia nerespectarii unei conditii esentiale în privinta incheierii contractului devanzare-cumparare.b) Fundamentul actiunii in anulare constituindu-l incalcarea obligatiei de a nu face, devin conform carora creditorul poate cere a se distruge ceea ce s-a facut, calcandu-se obliga ia de a nu face i poate ț șcere a fi autorizat a distruge el insusi cu cheltuiala debitorului, afara de despagubiric) Daca tertul dobanditor a savarsit o frauda,actionand cu viclenie,Pana la transcriere,drepturile rezultand din actele mentionate nu se vor putea opune celor de al treilea,care au drepturi asupra bunului nemiscător, chiar daca au cunostinta de existenta actului,se excepteaza cazurile de viclenie.

Subiectele-Promitent va putea fi în primul rand proprietarul bunului care urmeaza sa faca obiectulcontractului de vanzare-cumparare.Este însa valabila promisiunea de vanzare a unuibun cert, cum ar fi un teren, asumata de catre un neproprietar?In materia contractelor de vanzare-cumparare a bunurilor individual determinate seconsidera ca vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut.

Obiectul antecontractuluiObiectul antecontractului de vanzare-cumparare consta in obligatia reciproca pe care si-oasuma partile de a încheia în viitor un contract de vanzare-cumparare referitor la un bunindividual determinat. Aceasta inseamna ca partile se obliga nu doar la a-si da ulterior consimtamantul pentru i n c h e ierea contractului de vanzare-cumparare, dar i sașIndeplineasca orice alte operatiuni necesare în acest scop, cum ar fi obtinerea unor eventuale autorizatii, îndeplinirea forrnalitatilor pentru exercitarea dreptului de preemptiune.

Speta:In cadrul pactului de preferinta promitentul ramine liber sa incheie sau nu contractul daca insa se hotaraste sa-l incheie este tinut sa il prefere pe beneficiar.

Testul 3Sub1.Clauzele contractual standart1.1 CLAUZELE CONTRACTUALE STANDART1.1 Definiti clauzele surprinzatoareClauzele surprinzatoare- o clauză este calificată ca fiind surprinzătoare atunci cînd aderentul nu trebuia să se aştepte la aceasta, în mod rezonabil.

1.2 .Analizati criteriile de determinare a caracterului surprinzatoral al unei clauze contractuale standart.-Determinarea caracterului surprinzator al unei clauze se face pe criterii: obiective si subiective.

31

Page 32: Drept Civil 1

-Criteriile obiective se se refera la continutul,limbajul si prezentarea clauzei in in contract deci la imprejurarile in care a fost incheiat contractual.-Criteriul subiectiv:se refera la la capacittatea si cunostintele aderentului ,la un subiect de drept.1) Primul criteriu de determinare a caracterului surprinzator al unei clause contractual standard este continutul clauzei standard-o prevedere este surprinzatoare daca este redactata astfel incit o persoana rezonabila aflata intr-o situatie similara cu aderentul nu sa-r fi asteptat la genul respectiv de clauza standard reiesind din practica comerciala a contractelor in cauza si din negocierile individuale dintre parti.

2) Al doilea criteriu de determinare al caracterului surprinzator al unei clauze contractuale standard este natura limbajului-Limbajul ar putea fi specific sau obscur.Pentru a fi determinat carcterul surprinzator trebuie sa se tina cont de formularea folosita in general pentru clauze standard cit si de abilitatile profesionale si de experienta persoanelor din aceeasi categorie ca aderentul.3) Al treilea criteriu de determinare al carcterului surprinzator al unei clauze contractuale standard este modul de prezentare-o clauza contractuala standard poate fi surprinzatoare din cauza felului in care este prezentata grafic.Clauza poate fi inclusa la sfirsitul textului sau inclusa intr-o nota la subsol tiparita cu litere mici.

1.3.Stabiliti consecutivitatea controlului clauzelor contractuale standard surprinzatoare in structura mecanismului de protectie instituit in legea nationala in domeniul clauzelor contractuale standard.

Controlul clauzelor surprinzătoare -După stabilirea incorporării valabile a unei clauze standard într-un contract, legea prevede uncontrol suplimentar care are drept obiect aşa-numitele clauzele surprinzătoare. Conform cod.civ., dispoziţiile din clauzele contractuale standard care, în funcţie de împrejurări, şi,în special, în raport cu aspectul sau aparenţa exterioară a contractului, sînt atît de neobişnuite,încît partea care contractează nu trebuie să presupună existenţa lor, nu devin clauze contractuale.-Observăm că în cadrul reglementărilor respective ale Principiilor UNIDROIT controlul clauzelor surprinzătoare se prezintă în calitate de mecanism principal, iar legea naţională îl foloseşte numai ca unul dintre instrumentele suplimentare de protejare a părţii aderente şi restabilire a echităţii contractuale.-Conf. C.civ. este premergătoare controlului clauzelor inechitabile. O clauză surprinzătoare nu este în mod neapărat şi inechitabilă.Dispoziţiile clauzelor contractuale surprinzătoare standard trebuie să fie neobişnuite. Legea instituie nişte criterii obiective pentru stabilirea caracterului neobişnuit al clauzei. Astfel,caracterul neobişnuit va fi stabilit în raport cu împrejurările incidente încheierii contractului, şi,în special, în raport cu aspectul sau aparenţa exterioară a contractului. -O clauză surprinzătoare creează o discrepanţă considerabilă între aşteptările adecvate sau, cel puţin, rezonabile şi obişnuite ale aderentului şi implicaţiile acesteia. Dacă o parte contractantă nu ar trebui să presupună apariţia unei astfel de clauze, atunci aceasta nu devine o parte a contractului. În acelaşi timp controlul clauzelor surprinzătoare are şi o latură subiectivă. Caracterul neobişnuit al clauzei va fi apreciat în dependenţa de caracteristicile subiective ale aderentului. -Dacă aderentul aparţine aceleiaşi grupe profesionale, ca şi utilizătorul clauzelor surprinzătoare, acestea din urmă ar putea să nu fie neobişnuite pentru aderent, în comparaţie cu un contractant mediu.

Subiectul 2:Raspunderea civila delictuala2.1.Definiti raspunderea civila delictuala si identificati izvorul aparitiei acesteia.

32

Page 33: Drept Civil 1

*Raspunderea civila delictuala- repezintă obligațiile în temeiul cărora o persoană are îndatorirea de a repara prejudicial cauzat altei personae, atît direct prin fapta sa sau prin omisiune.

*Izvorul aparitiei-.raspunderii civile delictuale este delictul adica fapta juridica ilicita savirsita cu sau fara intentie,de care legea leaga producerea anumitor efecte juridice.

2.2.Analizati fundamentul ,domeniul de aplicabilitate si conditiile raspunderii civile delictuale.

-Fundamentul raspund.civ.delictuale este –incarcarea unei obligatii legale cu caracter general de a nu vatama drepturile altuia prin fapte ilicite-raspunderea pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii ii revine fiecarei persoane pentru faptele sale.Ea apare ca un instrument de ocrotire a drepturilor si a intereselor legale ale persoanelor si reglementeaza procesul de inlaturare a consecintelor negative care se datoreaza unei fapte ilicite.

Domeniul de aplicabilitate: raspunderea delictuala intevine in toate situatiile cand un prejudiciu este cauzat unei persoane prin incalcarea unei obligatii legale cu caracter general, care incumba tuturor. Răspunderea delictuală se fundamentează pe ideea că cel care a cauzat un prejudiciu unei persoane, va trebui să-l repare, iar în cazul în care fapta este săvîrşită cu vinovăţie sau în anumite situaţii, vor răspunde anumite persoane pentru prejudiciile cauzate de alte persoane, lucruri, animale, . Este reglementat de codul civil şi constă într-un raport obligaţional care izvorăşte dintr-o faptă ilicită şi prejudiciabilă care se numeşte delict.

Conditiile raspunderii civile delictuale:1.existenta unui prejudiciu-cheltuielile pe care persoana lezata intr-un drept al ei le-a suportat sau urmeaza sa le suporte la restabilirea dreptului incalcat,pierderea sau deteriorarea bunurilor sale,precum si beneficiul neobtinut prin incalcarea dreptului.

2.existenta unei fapte ilicite-fapta ilicita reprezinta o actiune sau inactiune care contravine prevederilor legale deoarece sunt incalcate norme ,formate in mod abstract pe care trebuie sa le respecte oricine in societate.

3.existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu-reprezinta un raport de de cauzalitate intre fapta si si rezultatul produs.Exista raport de cauzalitate in cazul in care rezultatul este generat de fapta ilicita.

4.existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constind in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat-atitudinea psihica a unei persoane fata de fapta savirsita si consecintele acestea sub forma de intentie si culpa.-Incalcarea este savirsita cu intentie atunci cind persoana cunoaste carcterul ilicit al actiunii sau inactiunii sale prevede consecintele ,le-a dorit sau le-a admis-Incalcarea este savirsita prin culpa atunci cin persoana prevede rezultatul faptei sale da-r nu-l doreste si nu-l accepta ,dar crede in mod usuratic ca ar putrea preveni,sau nu prevede rezultatul faptei sale ,desi trebuia si putea sa-l prevada.

5.Lipsa unor imprejurari sau cauze care inlatura raspunderea juridica.

2.3 Speta

33

Page 34: Drept Civil 1

Tema 1 :Notiuni generale privind dreptul obligational

1.Obligatia civila-raportul juridic unde creditorul este in drept sa pretinda de la debitor executarea unei prestatii ce poate consta in a da,a fa sau a nu face ceva,de regula sub sanctiunea constringerii de stat.

2.Trasaturile specifice raportului juridic obligational:a) Este o legatura dintre doua parti,debitor si crediti-in acest raport titularul dreptului se numeste creditor ,iar persoana care ii datoreaza prestatia,debitor.b) Are un caracter patrimonial

3.Elementele raportului juridic obligational:*subiectul-persoane fizice,pers.juridice,statul si unitatile administrativ-teritoriale.obiectul si continutul.-Creditorul-subiectul activ al obligatiei-Debitorul-subiectul pasiv al obligatiei,ce datoreaza o prestatie.

*Obiectul-conduita partilor participante la raportul juridic obligational.A da-indatorirea debitorului de a constitui dau transmite un drept real .A face- indatorirea debitorului de a efectua o lucrare un serviciu sau o alta prestatie .A nu face-conduita negativa a debitorului de a se abtine in a face ceva ceea ce ar fi putut face,daca nu sa-r fi obligat fata de creditor. 4. 3. Clasificarea obligaţiilor Clasificarea obligaţiilor poate fi realizată în baza unor variate criterii. Dintre aceste criterii vom reţîne ca fiind cele mai importante cele cu privire la: - izvorului care a generat obligaţia, obiectului obligaţiei, sînncţiunii obligaţiei civile şi cel al opozabilităţii obligaţiei. Fiecare dintre aceste criterii sînt aplicabile întregii sferei a obligaţiilor, ele neexcluzîndu-se una pe alta, ci reprezintă doar puncte de vedere deosebite prin prismă cărora poate fi examînată una şi aceiaşi obligaţie. Importanţa unei astfel de claşificări este relevată de faptul că izvorul acesteia înfluenţează reglementarea pe care o obligaţie o are şi de aici înfluenţa pe care poate să o aibă asupra obiectului sau sîncţiunei acesteia.

3.1. Clasificarea obligaţiilor după izvoare Cea mai importantă clasificare reţinută în literatura de specialitate este ceia ce împarte obligaţiile civile în: obligaţii izvorîte din acte juridice şi obligaţii izvorîte din fapte juridice. La rîndul lor obligaţiile izvorîte din acte juridice se subclaşifică în: obligaţii născute din contracte şi obligaţii născute din acte juridice unilaterale generatoare de angajamente juridice obligaţionale. Iar obligaţiile izvorîte din fapte juridice se grupează în obligaţii ce rezultă din fapte juridice ilicite şi obligaţii ce rezultă din fapte juridice licite. În această ultimă categorie sînt cuprinse, gestiunea de afaceri şi îmbogăţirea fără justă cauza. Natura izvoarelor generatoare de obligaţii prezîntă înteres sub aspectul regimului juridic aplicabil.

3.2. Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor. Pornînd de la natura prestaţiei datorate de subiectul paşiv se pot reţîne mai multe claşificări.

34

Page 35: Drept Civil 1

a.) O primă clasificare, distinge trei categorii de obligaţii: obligaţia de a da, obligaţia de a face şi obligaţia de a nu face. Această clasificare prezîntă înteres, deoarece în funcţie de obiectul astfel defînit, se vor aplica, după caz, unele reguli distîncte. b.) O altă clasificare, care, reprezintă în fond o variantă a celei anterioare, este cea în: obligaţii pozitive (obligaţia de a da şi a face) şi obligaţii negative (obligaţia de a nu face). c.) O a treia clasificare care se face tot după criteriul obiectului este: obligaţii determinate sau de rezultăt şi obligaţii de prudenţă sau deligenţă sau cum mai sînt denumite de mijloace.

Tema I - No ţ iuni generale despre obligatii 1. Definiţia şi elementele raportului juridic de obligaţie. 2. Clasificarea obligaţiilor.

1. Definiţia şi elementele raportului juridic de obligaţie.Obligaţia civilă este raportul juridic stabilit între două sau mai multe persoane, În

conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ denumit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor – şi căruia îi revine îndatorira corespunzătoare - să dea, să facă sau să nu facă ceva

-Elementele obligaţiei: subiectele, conţinutul şi obiectul. *Subiectele raportului juridic de obligaţie. Raportul juridic obligaţional, ca orice

raport juridic, se stabileşte între persoane fizice sau juridice. El presupune, în mod necesar, două subiecte: subiectul activ şi subiectul pasiv.

Subiectul activ este denumit creditor, adică persoana care are încredere în cel care se obligă, iar subiectul pasiv poartă denumirea de debitor, deoarece datorează creditorului o prestaţie determinată.

*Conţinutul raportului juridic de obligaţie. Conţinutul raportului juridic de obligaţie cuprinde toate drepturile subiective ale creditorului, cărora le corespund obligaţiile debitorului. Conţinutul raportului juridic de obligaţie se stabileşte prin voinţa părţilor, ori este determinat prin lege, după cum izvor al obligaţiei îl constituie actul civil sau un alt izvor decât actul juridic al părţilor.

*Obiectul raportului juridic de obligaţie. Raportul juridic de obligaţie are ca obiect prestaţia la care s-a obligat debitorul, prestaţie ce poate fi pozitivă (a da, a face) sau negativă (a nu face).

2. Clasificarea obligaţiilor. 1). În funcţie de obiectul lor: a) - obligaţia de a da – este îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real;

- obligaţia de a face – este îndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu ori de a preda un lucru; - obligaţia de a nu face – înseamnă îndatorirea generală de a nu face nimic de natură a aduce atingere acelui drept .

b) – obligaţii pozitive – sunt obligaţiile de “a da” şi “a face”; --obligaţii negative – sunt obligaţiile de “a nu face”.

35

Page 36: Drept Civil 1

c) – obligaţia de rezultat – acea obligaţie care constă în îndatorirea debitorului de a obţine un rezultat determinat); -- obligaţia de diligenţă – acea obligaţie care constă în îndatorirea debitorului de a pune toată stăruinţa pentru obţinerea unui anumit rezultat, fără a se obliga la însuşi rezultatul preconizat

2). După opozabilitatea lor, se împart în:a) obligaţie obişnuită – este acea obligaţie civilă care incubă debitorului faţă de care s-

a născut. b) obligaţie opozabilă şi terţi– este acea obligaţie care se naşte în legătură cu un lucru şi care îşi produce efectele şi asupra unei terţe persoane care dobândeşte ulterior un drept real asupra lucrului respectiv chiar dacă această persoană nu a participat în vreun fel la naşterea raportului juridic ce are în conţinut acea obligaţie;

c) obligaţie reală– este îndatorirea ce revine, potrivit legii, deţinătorului unui bun, în consideraţia importanţei deosebite a unui astfel de bun, pentru societate .

3). În raport de sancţiunea ce asigură respectarea lor:a) obligaţia perfectă – este acea obligaţie civilă a cărei exercitare este asigurată în caz

de neexecutare de către debitor, printr-o acţiune în justiţie şi obţinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus în executare silită;

b) obligaţia imperfectă– este acea obligaţie a cărei executare nu se poate obţine pe cale silită, dar odată executată de bună voie de către debitor, acesta din urmă nu are dreptul să pretindă restituirea prestaţiei .

Tema a II-a - Izvoarele obliga ţ iilor

1. Generalităţi în ce priveşte contractul ca izvor de obligaţii. contractul -acordul de voinţă, bi- sau multilateral, care dă naştere, modifică ori stinge

drepturi şi obligaţii.

3. Încheierea contractelor. încheierea contractului- realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor

contractuale esentiale..

Oferta de a contracta şi acceptarea ei reprezintă cele două laturi ale voinţei de a contracta, laturi care, iniţial, apar separate, dar care, prin întâlnirea lor, ajung a se reuni în ceea ce numim acord de voinţă.

Propunerea de a contracta făcută de o către o persoană poartă denumirea de ofertă sau policitaţiune.

Oferta poate fi făcută în scris, verbal sau chiar în mod tacit. Oferta poate fi adresată unei persoane determinată, dar, la fel de bine, ea poate fi adresată unor persoane nedeterminate – o ofertă adresată publicului; de exemplu, expunerea mărfurilor în vitrine, standuri, etc. cu indicarea preţului lor de vânzare.

36

Page 37: Drept Civil 1

Oferta poate fi făcută cu termen sau fără termen, în sensul că se precizează sau nu termenul în care trebuie să se realizeze acceptarea ei de către destinatar. Fiind o latură a consimţământului, oferta trebuie să întrunească condiţiile generale ale acestuia.

Conditiile Ofertei:a) Oferta trebuie să fie o manifestare de voinţă reală, serioasă, conştientă, neviciată şi cu

intenţia de a angaja din punct de vedere juridic.

b) Oferta trebuie să fie fermă, exprimând o propunere neîndoielnică pentru un angajament juridic, care, prin acceptare, să poată realiza încheierea contractului.

c) Oferta trebuie să fie univocă-trebuioe sa exprime vointa neindoielnica de a incheia contractul prin simpla ei acceptare.

d) Oferta trebuie să fie precisă şi completă, trebuie sa cuprinda toate elementele ce pot fi luate în considerate pentru încheierea contractului; caracterul complet şi precis face posibil ca simpla acceptare să realizeze perfectarea contractului.

Delimitarea dintre oferta si alte institutii juridice:-Acord de principiu-este contractul prin care partile convin asupra unor aspecte

preparatorii ale altui contract ce urmeaza a fi perfectat.-Promisiunea unilaterala-este contractul prin care beneficiarul promisiunii primeste

angajamentul contractual al promitentului de a incheia contractul,fara a se angaja la rindul sau.-Pactul de optiune-o varietate a promisiunii unilaterale de a contracta.-Pactul de preemtiune-este o alta varietate a promisiunii unilaterale si reprezinta un

contract prin care o persoana se obliga ca in cazul in care se va decide sa incheie un anumit contract sa faca mai intii o oferta celeilalte parti in conditii predeterminate sau deja propuse tertelor.

-Chemarea la oferta-o propunere adresata unui cerc nedeterminat de persoane este o chemare la oferta daca acesta propunere nu contine nici o manifestare expresa a vointei de a fi legat prin acceptare.

-Oferta nu trebuie să fie confundată cu antecontractul (promisiunea de a contracta). Oferta este un act juridic de formaţie unilaterală, pe când antecontractul este un contract, adică un act juridic de formaţie bilaterală.

Răspunderea pentru revocarea ofertei. Pină în momentul încheierii contractului oferta şi acceptarea sunt revocabile. Atâta timp cât oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca în mod liber şi

fără a avea de suportat vreo consecinţă. Este necesar ca revocarea să ajungă la destinatar cel mai târziu odată cu oferta.

-Dacă oferta a ajuns la destinatar, urmează a se distinge după cum oferta este cu termen – în sensul că s-a stabilit un termen pentru acceptare – ori fără termen.

În primul caz, se consideră că ofertantul este dator să o menţină până la expirarea termenului; de îndată ce termenul a expirat oferta devine caducă. Ofertantul poate primi ca bună şi o acceptare ajunsă peste termen, cu condiţia să încunoştinţeze de îndată pe acceptant despre aceasta .

37

Page 38: Drept Civil 1

Dacă oferta este fără termen, se admite că ofertantul este obligat să o menţină un timp rezonabil, apreciat în funcţie de circumstanţele de fapt, pentru a da posibilitate destinatarului să delibereze şi să se pronunţe asupra ei.

Dacă, înainte de acceptarea ofertei, ofertantul devine incapabil ori decedează, oferta devine caducă şi deci acceptarea ei, chiar în termen, devine fără efect.

-Retragerea ofertei, înainte de expirarea termenului, atrage răspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produce ca urmare a revocării intempestive.

-Oferta poate fi revocată până la încheierea contractului,revocarea împiedică ca contractul să devină perfect, dacă ea însă ajunge la cunoştinţa celeilalte părţi după ce acesta întreprinse executarea lui, atunci cel ce revocă contractul răspunde de daune interese”.

O asemenea situaţie este aceea în care în condiţiile unei oferte cu termene foarte scurte de executare a contractului, în bună-credinţă, destinatarul ofertei se consideră îndreptăţit ca odată cu expedierea acceptării să treacă la executarea viitorului contract.

Explicaţia răspunderii pentru retragerea ofertei o putem întemeia fie pe principiile răspunderii delictuale, fie pe ideea răspunderii pentru abuzul de drept.

Acceptarea ofertei este cea de-a doua latură a consimţământului şi constituie un răspuns în care se manifestă acordul cu oferta primită.

-Pe lângă condiţiile generale de fond privind consimţământul, acceptarea trebuie să întrunească şi alte cerinţe:

a) să concorde cu oferta, în sensul că trebuie să fie conformă acesteia. În caz contrariu, dacă acceptarea depăşeşte, condiţionează ori limitează cuprinsul ofertei, se consideră că oferta a fost refuzată, iar acceptarea are valoarea unei contraoferte;

b) să fie neîndoielnică;c) dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane, numai această

persoană o poate accepta; dacă este vorba de o ofertă adresată publicului, acceptarea poate proveni de la oricine doreşte să încheie contractul;

d) acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă ori să fi fost revocată.

Momentul şi locul încheierii contractului. Momentul încheierii contractului este acela

în care acceptarea întâlneşte oferta. Există următoarele trei ipoteze:a) Încheierea contractului între prezenţi. Nici o problemă deosebită nu se pune în

ipoteza în care ofertantul şi acceptantul, ambii fiind de faţă, cad de acord asupra încheierii contractului. Momentul încheierii este marcat de realizarea acestui acord.

b) Încheierea contractului prin telefon. Determinarea momentului încheierii contractului prin telefon se face asemănător cu încheierea contractului între prezenţi. Regulile încheierii contractului între prezenţi se aplică prin analogie, contractul fiind considerat perfectat dacă ofertantul şi acceptantul au căzut de acord asupra încheierii sale.

c) Încheierea contractului prin corespondenţă (între absenţi). Distanţarea în timp a ofertei şi a acceptării – determinată de împrejurarea că ofertantul şi acceptantul nu se află de faţă la momentul în care primul propune oferta iar cel de-al doilea o acceptă – ridică dificultăţi în privinţa determinării momentului încheierii contractului.

Mai multe sisteme şi teorii au fost propuse:

38

Page 39: Drept Civil 1

a) sistemul emisiunii (al declaraţiunii). Se consideră că acordul de voinţă al părţilor s-a format de îndată ce destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu oferta primită, chiar dacă nu a comunicat acceptarea sa ofertantului.Critica: nu se poate stabili cu siguranţă momentul încheierii contractului şi nu oferă nici o certitudine, întrucât, înainte de a fi expediat acceptarea către ofertant, acceptantul poate, oricând reveni asupra ei.

b) sistemul expedierii acceptării. Se consideră drept moment al încheierii contractului momentul în momentul în care acceptantul a expediat răspunsul său afirmativ, prin scrisoare sau telegramă, chiar dacă aceasta nu a ajuns la cunoştinţa ofertantului.

Critici: este posibil ca, până la ajungerea la destinaţie a corespondenţei, expeditorul să o retragă şi prezintă dezavantajul că ofertantul nu ia cunoştinţă de încheierea contractului decât mai târziu.

c) sistemul recepţiei acceptării de către ofertant (sistemul primirii acceptării). Se consideră că încheierea contractului a avut loc în momentul în care răspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul că ofertantul a luat sau nu cunoştinţă de cuprinsul lui.

Critica: se consideră că încheierea contractului a avut loc, deşi ofertantul nu cunoaşte că a avut loc acceptarea.

d) sistemul informării. Se consideră că momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul a luat efectiv cunoştinţă de acceptare. contractul se consideră încheiat „dacă acceptarea a ajuns la cunoştinţa propuitorului în temenul hotărât de dânsul sau în temenul necesar schimbului propunerii şi al acceptării după natura contractului”.

Critica: există posibilitatea unui arbitrar din partea ofertantului, care, spre a evita încheierea contractului, refuză să deschidă corespondenţa primită de la acceptant, precum şi incertitudinea ce există cu privire la momentul în care ofertantul a luat, efectiv, cunoştinţă de acceptare.

Sistemul este corectat prin instituirea unei prezumţii relativă că la momentul primirii corespondenţei, ofertantul a luat cunştinţă de acceptare.

„în contractele unilaterale propunerea este obligatorie deîndată ce ajunge la cunoştinţa părţii care este făcută”.

Determinarea momentului încheierii contractului prezintă interes din mai multe puncte de vedere, şi anume:

a) în raport cu acest moment se apreciază posibilitatea de revocare, precum şi caducitatea ofertei;

b) viciile voinţei şi, în general, cauzele de nulitate sau anulabilitate trebuie să existe la momentul încheierii contractelor;

c) momentul încheierii contractului determină legea aplicabilă acelui contract. Problema interesează îndeosebi în cazul conflictului de legi în timp;

d) efectele contractului se produc, de regulă, începând din momentul încheierii acestuia. e) momentul încheierii contractului interesează şi calculul termenelor de prescripţie ;f) în cazul ofertei adresate unor persoane nedeterminate, momentul încheierii

contractului determinat de prima acceptare primităm face ca acceptările ulterioare să rămână fără efect;

g) momentul încheierii contractului determină şi locul încheierii acestuia.

Locul încheierii contractului. Când contractul se încheie între părţi prezente, locul este acela în care se găsesc părţile.

-În cazul contractului încheiat la telefon -locul încheierii contractului va fi acela unde se află ofertantul.

39

Page 40: Drept Civil 1

-Dacă contractul se încheie prin corespondenţă, locul încheierii contractului este localitatea în care se află ofertantul şi unde i-a fost adresată corespondenţa.

-Locul încheierii contractului poate prezenta interes pentru determinarea instanţei competente, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze eventualele litigii născute în legătură cu contractul.

4. Efectele contractului (Puterea obligatorie a contractului). Efectul imediat al oricărui contract este acela de a da naştere unor drepturi şi obligaţii. În

acest sens se vorbeşte de puterea obligatorie a contractului.a) Interpretarea contractului.-Interpretarea contractului este operaţia prin care se

determină înţelesul exact a clauzelor contractului, prin cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă.

Interpretarea contractului nu se confundă cu proba acestuia. Se trece la interpretare, după ce, în prealabil, contractul a fost probat prin mijloacele prevăzute de lege.

Interpretarea contractului apare, adeseori, în strânsă legătură cu operaţia de calificare juridică a contractului. Deşi, teoretic, operaţia de interpretare a contractului poate fi separată de operaţia de calificare juridică a acestuia, în practică, dată fiind strânsa legătură dintre ele, cele două operaţii ajung adesea să se confunde. Calificarea juridică a contractului apare ca un prim rezultat al interpretării.

Operaţia nu se opreşte însă aici, deoarece încadrarea juridică a contractului într-o anumită categorie – calificarea – atrage după sine efectele juridice proprii acelei categorii; cuprinsul acestor efecte poate constitui, şi el, obiect de interpretare. Aşadar, interpretarea continuă, întemeindu-se, de această dată, pe calificarea juridică dată contractului.

Această suită de operaţii, interpretare – calificare juridică – interpretare, face ca operaţiile înseşi să se confunde adesea între ele.

Regulile de interpretare stabilite, cu caracter supletiv, de Codul civil sunt următoarele:- actul juridic se interpretează după voinţa internă (reală), iar nu după sensul literal al

cuvintelor întrebuinţate ;- actul juridic produce, pe lângă toate efectele în vederea cărora a fost încheiat, şi acele

efecte pe care legea, echitatea, sau obiceiul dau obligaţiei după natura acesteia.- clauzele obişnuite într-un act juridic se subînţeleg, chiar dacă nu sunt menţionate expres în

cuprinsul acestuia ;- clauzele unui act juridic trebuie supuse unei interpretări sistematice, deci se interpretează

unele prin altele, dându-se fiecăruia înţelesul ce rezultă din întregul act ;- dacă o clauză este susceptibilă de a primi două înţelesuri, ea se interpretează în sunsul în

care poate produce efecte, iar nu în sensul în care ar produce vreun efect;- clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care care rezultă din natura actului juridic;- în cazul în care rămân îndoieli, dispoziţiile respective “se interpretează după obiceiul locului

unde s-a încheiat contractul” ;- clauzele îndoielnice se interpretează în favoarea celui care s-a obligat-;- oricât de generali ar termenii întrebuinţaţi, efectele actului juridic trebuie să fie numai acelea

care pot fi presupuse că părţile le-au voit ;- când s-a folosit un exemplu pentru aplicarea înţelesului unor clauze, întinderea efectelor

actului juridic nu trebuie redusă la efectele din exemplu dat ;

b) Obligativitatea contractului în raporturile dintre părţile contractante.

40

Page 41: Drept Civil 1

Reguli: ► contractul este obligatoriu între părţi: „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”

Concluzii: - obligativitatea contractului legal încheiat de la care părţile nu se pot sustrage; - obligativitatea priveşte în primul rând părţile contractante, ceea ce este cunoscut sub principiul relativităţii contractului. ►trebuie să existe o simetrie între modul de încheiere a contractului şi modul de modificare, desfacere ori desfiinţare a acestuia;

„Convenţiile se pot revoca, prin comsimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege”.

Concluzie: numai prin consimţământul părţilor se poate modifica sau desfiinţa contractul.Excepţii: - trebuie să fie prevăzute în mod expres de lege sau în contract.Cauze autorizate de lege:a) denunţarea unilaterală. Cazuri: în contractul de închiriere fără termen – în contractul

de mandat, mandantul poate revoca mandatul; în contractul de depozit.b) forţa majoră, fiind o împrejurare exterioară voinţei părţilor. Poate determina fie o

suspendare a efectelor contractului, fie desfiinţarea acestuia atunci când are efect distructiv.c) decesul debitorului în cazul contractului intuitu personae.d) prelungirea sau prorogarea legală a unui contract (exemplu: în cazul contractului de

închiriere a locuinţelor, s-au adoptat legi prin care s-a prelungit termenul de închiriere).

c) obligativitatea contractului în raport cu persoanele care nu au calitatea de părţi contractante.

1) Principiul relativităţii efectelor contractelor.: „Convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”, adică drepturile şi obligaţiile privesc numai părţile contractante.

2) Opozabilitatea faţă de terţi a contractului. Terţii sunt obligaţi să respecte situaţii juridice create de către contract.

Opozabilitatea se poate manifesta în următoarele forme:- invocarea de către parte a contractului ca titlu de dobândire ori ca just titlu;- invocarea de către terţi a contractului împotriva părţii.Părţile contractante sunt părţile care au încheiat, direct sau prin reprezentare, contractul.Terţi sunt persoane străine de contract, care nu au participat, nici direct şi nici prin

reprezentare, la încheierea contractului.Categorii intermediare de persoane sunt acele persoane care, deşi nu au participat la

încheierea contractului, nici personal şi nici prin reprezentare, dar date fiind anumite raporturi în care se află cu părţile contractante, suportă efectele contractului.

Aceştia sunt succesori ai părţilor ( nu înţelegem prin succesori, moştenitorii acestora).Intră în acestă categori: - succesorii universali şi cu titlu universal;

- succesorii universali cu titlu particular;- creditorii chirografari.

Astfel, succesorii universali primesc întreg patrimoniul unei persoane.Succesorii universali cu titlu universal primesc o parte din patrimoniu, ei îşi însuşesc

efectele contractultelor pe care le-au încheiat părţile, cu excepţia celor intuitu personae şi a efectelor declarate de părţi, ca fiind intransmisibile către succesori.

Succesorii cu titlu particular au un drept, un bun determinat. Aceştia nu vor fi ţinuţi de obligaţii şi nu le vor profita drepturile pe care cel care le-a transmis un anumit drept, le-a dobândit prin contractele încheiate cu alte persoane, fără nici o legătură cu dreptul transmis către succesor. Succesorii cu titlu particular îi profită drepturile care sunt în strânsă conexiune cu dreptul dobândit. Exemplu: drepturile accesorii – garanţiile.

41

Page 42: Drept Civil 1

Obligaţiile asumate de către transmiţător nu trec asupra succesorului, chiar dacă au legătură cu dreptul transmis (exemplu: o persoană încheie un antecontract de vânzare-cumpărare, dar transferă dreptul de proprietate altei persoane, decât beneficiarul din antecontract).

Observaţii la regula obligativităţii contractului în raport cu persoanele care nu au calitatea de părţi contractante:

1) în cazul contractelor în care s-au adus modificări drepturile transmise – exemplu: dreptul de proprietate care este micşorat;

2) drepturile reale constrituite asupra bunului transmis – trebuiesc respectate;3) obligaţiile propter rem – care sunt legate de posesia bunului;4) obligaţiile scriptae in rem - adică acele obligaţii care trebuie respectate şi de către

dobânditor în ciuda faptului că el nu a participat la încheierea contractului (exemplu: opozabilitatea închirierii contractate de către vânzător faţă de cumpărătorul imobilului).

Condiţii: - anterioritatea stabilită prin dată certă, adică actul juridic să fie anterior transmisiunii;

- îndeplinirea cerinţelor de opozabilitate.Creditorii chirografari. În principiu, actele debitorului sunt opozabile creditorilor

chirografari. Dar, în anumte condiţii, având în vedere situaţia acestor creditori, ei pot să înlăture acesteată opozabilitate, prin introducerea unei acţiuni în simulaţie sau prin acţiunea pauliană (revocatorie).

EXCEPŢIILE DE LA PRINCIPIUL RELATIVITĂŢII CONTRACTULUI

1) Contractul în folosul unei terţe persoane – sau stipulaţia pentru altul – este convenţia încheiată între o parte numită stipulant şi o altă parte numită promitent, prin care acesta din urmă se angajează să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul unei terţe persoane, străină de contract, denumită terţ beneficiar.

Contractul în folosul unei terţe persoane nu are o reglementare generală în legislaţia noastră, însă, are aplicaţii în diferite materii: donaţia cu sarcini, contractul de transport, asigurările facultative.

Sunt două condiţii de validitate a contractului:- să existe voinţa certă, neîndoielnică de a stipula în folosul unei terţe persoane;- terţul beneficiar să fie determinat sau cel puţin determinabil;

Raporturile ce se nasc în cazul contractului în folosul unei terţe persoane:1 – raporturile dintre stipulant şi promitent. Din contractul încheiat se pot naşte

drepturi în favoarea stipulantului. Acestea nu interesează în mod deosebit contractul în folosul unei terţe persoane.

Ceea ce este important este că un astfel de contract dă naştere de drepturi direct şi nemijlocit în persoana terţului beneficiar. În caz de neexecutare de către promitent a obligaţiei faţă de terţul beneficiar, stipulantul îl poate acţiona, după caz: fie pentru îndeplinirea obligaţiei, fie pentru desfiinţarea contractului.

Există posibilitatea prevederii unor clauze penale care să fie executate în folosul stipulantului.

2 – raporturile dintre promitent şi terţul beneficar-Terţul beneficiar dobândeşte direct şi nemijlocit dreptul creat în folosul său, . indiferent de orice acceptare din partea sa.

42

Page 43: Drept Civil 1

Terţul beneficiar poate cere executarea prestaţiei, însă, nu va putea cere rezoluţiunea contractului, întrucât caracterul sinalagmatic se manifestă numai între stipulant şi promitent.

Fiind chemat în judecată, promitentul poate invoca faţă de terţul beneficiar toate excepţiile pe care le-ar fi putut opune stipulantului.

În cazul în care terţul beneficiar renunţă la dreptul constituit în favoarea lui, potrivit contractului, acesta va profita stipulantului, promitentului sau altui terţ beneficiar.

3 – raporturile dintre stipulant şi terţul beneficiar. Între aceste persoane, contractul în folosul unei terţe persoane nu creează prin el însuşi raporturi specifice.

Prin intermediul stipulaţiei pentru altul, între aceste părţi se pot rezolva alte raporturi, de exemplu: se pot efectua liberalităţi, se pot executa alte obligaţii.

2) Excepţie de la principiul relativităţii contractului - invocarea contractului de către un terţ în cadrul unei acţiuni directe.

Se recunoaşte de către lege dreptul unei persoane străină de contract de a acţiona direct împotriva unei părţi, invocând contractul faţă de care terţa persoană rămâne străină.

– din materia antreprizei, unde muncitorii angajaţi pentru efectuarea unei lucrări pot reclama plata direct de la beneficiarul lucrării, până la concurenţa sumei cu care acesta este dator faţă de antreprenor.

– în materia contractului de mandat, potrivit căruia mandantul poate să intenteze direct acţiunea contra submandatarului.

3) Excepţie de la opozabilitatea faţă de terţi a contractului. Simulaţia

Prin excepţie de la opozabilutatea faţă de terţi se înţelege că o terţă persoană este îndreptăţită să nu ţină seama de situaţiile juridice, care au fost create prin anumite contracte.

Prin simulaţie se înţelege procedeul prin care aceleaşi părţi încheie două contracte, unul aparent denumit contract simulat, prin care se crează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care acesta se anihilează în tot sau în parte aparenţa juridică creată prin actul public simulat.

Pentru a existenţa simulaţiei, actul secret trebuie încheiat concomitent sau eventual înainte de încheierea contractului aparent.

Formele simulaţiei:1 – contractul aparent este fictiv – adică nu există în realitate. De exemplu, un

debitor pentru a scoate de sub urmărire un bun, încheie o vânzare aparentă. În realitate, vânzarea nu are loc.

2- contractul deghizat – adică sunt ascunse anumite elemente ale acestuia. Deghizarea poate fi: totală – atunci când se ascunde adevărata natură juridică a actului. De exemplu, în realitate se încheie o donaţie pe care o deghizează sub forma vânzării-cumpărării; parţială – când se ascund anumite elemente mai puţin semnificative. De exemplu, preţul vânzării este 100 milioane lei, iar în act se trece suma de 30 milioane lei.

Efectele simulaţiei: ► inopozabilitatea. În cazul simulaţiei, faţă de terţa persoană nu poate fi opusă situaţia juridică ce este creată prin contractul secret.

Simulaţia poate fi înlăturată pe calea acţiunii în declararea simulaţiei. Astfel:

43

Page 44: Drept Civil 1

- între părţile simulaţiei şi succesorii universali ai acestora. actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii universali ai acestora”.

- faţă de terţi produce efecte contractul public, deşi nu corespunde realităţii. „un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”. Terţii care au cunoscut existenţa contractului secret la momentul naşterii interesului lor, legat de acel contract vor suporta efectele acestuia. Terţii pot invoca împotriva părţilor contractul secret.

- în caz de conflict între terţi. au câştig de cauză terţii care cu bună-credinţă se sprijină pe actul aparent.

Terţii în materia simulaţiei sunt: succesorii cu titlu particular, creditorii chirografari. Succesorii universali şi cei cu titlu universali ai părţilor, ale căror interese s-au urmărit a fi fraudate prin simulaţie, devin terţi.

În cazul terţilor faţă de simulaţie, ei pot face dovada actului secret prin orice mijloc de probă.

Efectul admiterii acţiunii în simulaţie constă în înlăturarea efectelor contractului aparent, dându-se eficienţă contractul secret, cu condiţia ca acesta să fie valid.

4) Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice.În cazul contractelor sinalagmatice, datorită reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor,

se întâlnesc următoarele efecte specifice: a) excepţia de neexecutare a contractului;

b) rezoluţiunea contractului; c) riscul contractui.

a) Excepţia de neexecutare a contractului. Definiţie. Constituie un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea să-şi execute propriile obligaţii.

Temeiul juridic îl reprezintă reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiei care reclamă în acelaşi timp simultaneitatea executării lor.

De exemplu, potrivit Cod civil este cazul în care vânzătorul refuză darea unui bun până la plata acestuia; cumpărătorul poate refuza plata preţului atunci când se promovează o acţiune ipotecară.

Conditii de invocare a excepţiei sunt următoarele:►obligaţiile reciproce trebuie să aibă temeiul în acelaşi contract;►din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parţială, dar suficient de

importantă;►neexecutarea să nu se datoreze faptei celei ce invocă excepţia;►una din obligaţiile reciproce să fie afectată de un termen suspensiv.Lipsa de simultaneitate a obligaţiei poate proveni din convenţia părţilor, din natura

obligaţiei ori dintr-o prevedere a legii.Invocarea excepţiei are loc direct între părţi fără a fi necesar să se pronunţe instanţa de

judecată şi nu este necesar ca debitorul, cel faţă de care se invocă excepţia să fi fost pus în întârziere.

Prin invocarea excepţiei se obţine o suspendare a executării propriilor obligaţii, până la momnentul în care celaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile ce-i revin.

44

Page 45: Drept Civil 1

b) Rezoluţiunea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.

Prin efectele sale rezoluţiunea se aseamănă cu nulitatea, însă se deosebeşte prin cauzele sale.

Temeiul juridic rezidă în reciprocitatea obligaţiilor, deşi în aparenţă, rezoluţiunea ar opera de drept ca rezultat a unei condiţii ce ar afecta contractul sinalagmatic, însă, în realitate, rezoluţiunea are caracter judiciar.

- contractul nu este desfiinţat de drept ci, partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul trebuie să promoveze acţiune în justiţie.

Instanţa de judecată are drept de apreciere în a hotărî desfiinţarea contractului sau executarea acestuia, putând acorda un termen de graţie părţii chemate în judecată.

Condiţiile de exercitare a acţiunii în rezoluţiune:► una din părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin, chiar în parte;► neexecutarea să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia;► debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condiţiile prevăzute de

lege.Punerea în întârziere se poate face fie prin somaţie extrajudiciară, înmânată prin

executorul judecătoresc –, fie prin cererea de chemare în judecată.Rezoluţiunea convenţională- înseamnă desfiinţarea unui contract în temeiul voinţei

părţilor acesteia, în conformitate cu prevederile din contract, în care se dispune desfiinţarea în caz de neexecutare.

Prevederea contractuală se numeşte pact comisoriu.Gradele pactelor comisorii:- Pactul comisoriu de gradul I. În conţinutul contractului este inclusă menţiunea

potrivit căruia în caz de neexecutare, acesta se desfiinţează.În literatura juridică s-a considerat că un astfel de pact şi că nu produce efecte prin el

însuşi, ci este necesară promovarea acţiunii în rezoluţiune.Prin excepţie, un astfel de pact ar produce efecte prin el însuşi, în cazul contractelor în

care, în mod normal, nu s-ar putea dispune rezoluţiunea; de exemplu, în contractul de rentă viageră nu se poate cere rezoluţiunea pentru neplata rentei.

- Pactul comisoriu de gradul II. Este clauza în care se prevede că în situaţia în care o parte nu-şi va executa obligaţiile, cealaltă parte este în drept să considere contractul ca desfiinţat.

Desfiinţarea are loc prin declaraţia unilaterală a creditorului în privinţa căruia nu s-ar executa obligaţia.

În prezenţa unei asemenea pact, instanţa sesizată poate doar să constate îndeplinite condiţiile rezoluţiunii.

- Pactul comisoriu de gradul III. Este acela în care se prevede că un contract se consideră rezolvit de plin drept.

Şi în acest caz, instanţa nu poate pronunţa rezoluţiunea, ci doar să o constate.În literatura juridică s-a arătat că pentru a opera un asemenea pact, debitorul trebuie să

fie pus în întârziere.- Pactul comisoriu de gradul IV. Pactul Este acela potrivit căruia contractul se

consideră desfiinţat de drept fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă.

Instanţa de judecată constată întrunirea condiţiilor şi dispune rezoluţiunea contractului.

45

Page 46: Drept Civil 1

Prevederea unor pacte comisorii nu înseamnă renunţarea creditorului de a cere executarea obligaţiilor. Dacă se dă sau nu eficienţă pactului comisoriu, creditorul este acela care poate hotărî.

Efectele rezoluţiunii:1)-În primul rând, desfiinţează retroactiv contractul, înlăturând efecele ce le-a produs.2)-În al doilea rând, conduce la repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii

contractului, în sensul restituirii prestaţiilor efectuate în temeiul contractului desfiinţat. Mai înseamnă şi desfiinţarea drepturilor subdobânditorului.

Excepţiile de la această regulă au fost analizate la materia proprietăţii rezolubile.Se pot acorda daune-interese sau despăgubiri, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate

prin neexecutare.În cazul contractului cu executare succesivă (unde se găsesc prestaţii ireversibile),

desfiinţarea contractului are loc numai pentru viitor, intervenind rezilierea.

c) Riscul contractului. Prin problema riscului contractului se înţelege stabilirea părţii care va suporta consecinţele neexecutării contractului sinalagmatic, ca urmare a imposibilităţii fortuite.

Regula suportării riscului este aceea că el se va localiza de la debitorul obligaţiei imposibil de executat (nu va putea pretinde celeilalte părţi să-şi execute obligaţia corelativă, dar nici cealaltă parte nu poate pretinde despăgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaţiei imposibil de executat).

Această regulă nu este cuprinsă într-o dispoziţie generală a legii, existând aplicaţii ale sale în unele materii. De exemplu:

– în materia închirierii; – în materia contractului de antrepriză.În cazul în care obligaţia a devenit numai parţial imposibil de executat, sunt două soluţii,

între reducerea corespunzătoare a prestaţiei celeilalte părţi sau desfiinţarea în întregime a contractului, dacă partea ce ar fi executată nu asigură satisfacerea scopului pentru care contractul a fost încheiat.

Regula suportării riscurilor în cazul contractelor translative de proprietate.-Riscul este suportat de către partea care avea calitatea de proprietar al lucrului la

momentul pieirii fortuite a acestuia.-contractele ce au ca obiect trasferul proprietăţii sau al unui alt drept real, proprietatea

sau dreptul se trasmite prin simplul consimţământ al părţilor, partea care suportă riscul este dobânditorul.

Precizări:- ea se aplică numai bunurilor certe, individual determinate;- transmiţătorul nu trebuie să fi fost pus în întârziere. Dacă a fost pus în întârziere, va

suporta el riscul, cu excepţia cazului în care face dovada că lucrul ar fi pierit şi la dobânditor.Dacă transferul proprietăţii este efectat de termen, riscul va fi al transmiţătorului.În cazul contractelor translative de proprietate sub condiţie, riscul este suportat de către

proprietarul sub condiţie rezolutorie din momentul pieirii bunului.Această regulă este o excepţie de la efectul retroactiv al condiţiei.În cazul pieirii parţiale a bunului pendente conditione, la momentul îndeplinirii condiţiei,

proprietarul sub condiţie suspensivă este ţinut să preia bunul în starea în care se află, ceea ce

46

Page 47: Drept Civil 1

înseamnă că acesta suportă riscul pieirii parţiale a lucrului în cazul transferului dreptului de proprietate afectat de condiţie.

B. Actul juridic unilateral ca izvor de obliga ţ ii 1. Aspecte generale privind actul juridic unilateral. 2. Cazuri de acte juridice

unilaterale apreciate în literatura juridică drept izvoare de obligaţii.

1. Aspecte generale privind actul juridic unilateral. Includerea actului juridic de formaţie unilaterală în rândul izvoarelor obligaţiilor este

controversată. Chiar dacă, în mod excepţional, se admite actul unilateral ca izvor de obligaţii, încă este contestată lista exemplarelor care s-ar încadra în această categorie.

Actul unilateral ca izvor de obligaţii constă în simpla şi unica voinţă de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestată de către o persoană, care dă naştere unei obligaţii a acesteia, fără a fi necesară o acceptare din partea creditorului

Se consideră că de îndată ce voinţa unilaterală generatoare de obligaţii a fost manifestată, ea devine irevocabilă, nemaiputând deci să fie retractată de către autor.

2. Cazuri de acte juridice unilaterale apreciate în literatura juridică drept izvoare de obligaţii.

În literatura juridică sunt prezentate următoarele operaţiuni juridice ca fiind acte unilaterale ce dau naştere la raporturi obligaţionale: promisiunea publică de recompensă, promisiunea publică de premiere a unei lucrări, în caz de reuşită la un concurs, oferta de purgă a imobilului ipotecat, oferta de a contracta, titlurile de valoare, gestiunea intereselor altuia, contractul în folosul altuia.

C. Faptul juridic licit ca izvor de obliga ţ ii 1. Gestiunea intereselor altei persoane. 2. Plata lucrului nedatorat. 3. Îmbogăţirea

fără justă cauză.

Definiţie. Faptele juridice licite -sunt acţiuni omeneşti fără intenţia de a da naştere la raporturi juridice de obligaţii, care totuşi produc asemenea efecte în puterea legii, fără ca prin asemenea efecte să se încalce normele de drept în vigoare.

Reglementare. sub denumirea de cvasicontracte sunt reglementate două asemenea izvoare de obligaţii: gestiunea de afaceri şi plata nedatorată .

Practica şi literatura au adăugat un al treilea fapt juridic licit – îmbogăţirea fără justă cauză.

1. Gestiunea intereselor altei persoane (gestiunea de afaceri)Definiţie. Gestiunea de afaceri este faptul juridic licit care constă în aceea că o

persoană numită gerant, fără a fi primit o împutenicire, încheie din proprie iniţiativă, aceste juridice sau săvârşeşte actel materiale necesare sau utile, iar în favoarea sau interesul altei persoane, numită gerat.

Condiţiile gestiunii de afaceri:a) să existe o gerare a intereselor altuia.

47

Page 48: Drept Civil 1

Acte juridice: plata unei datorii, actul pentru efectuarea unor reparaţii, chemarea unui medic, inscripţia unei ipoteci, încheierea unui contract de asigurare.

În principiu, actele nu pot depăşi sfera actelor de conservare şi administrare. Se pot încheia acte de dispoziţie asimilate actelor de administrare, de exemplu, în cazul mărfurilor perisabile.

Fapte materiale: descărcarea unor mărfuri, stingerea unui incendiu, repararea unei conducte, asistenţa medicală în caz de accident , salvarea unui animal.

b) actele şi faptele gerantului să fie utile geratului. Trebuie să aibă caracter patrimonial şi să fie evitat pierderea unei valori patrimoniale ori să fi sporit valoarea unui bun.

Utilitatea gestiunii se apreciază la momentul realizării sale.

c) actele de gestiune să fie săvârşite din iniţiativa gerantului, în absenţa unui mandat şi fără ştirea geratului.

Dacă există opoziţia geratului, continuarea intervenţiei gerantului în afacerile patrimoniale ale geratului echivalează cu o imixtiune ilegală.

d) actele şi faptele de gestiune să fie făcute cu intenţia de a gera interesele altuia.

Nu este necesar ca actele şi faptele să fie făcute în mod exclusiv în favoarea geratului.Trebuie să existe intenţia de a-l obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor făcute.

e) gerantul să aibă capacitatea de a contracta, având în vedere că este pus în situaţia încheierii unor acte juridice, pe de-o parte, şi prin faptele materiale săvârşite şi-ar putea agrava starea patrimonială. Nu interesează capacitatea geratului.

Efectele gestiunii de afaceri.A. Raporturile dintre gerant şi gerat –gestiunea intereselor altei persoane, deşi

faptul juridic este consecinţa activităţii unei singure persoane (gerantul) generează obligaţii reciproce.

1. Obligaţiile gerantului: a) obligaţia de a se îngriji de afacerile altuia cu diligenţa unui bun proprietar – art.

989 Cod civil.Excepţie: – răspunde numai pentru dol dacă fără intervenţia sa, afacerea geratului s-ar fi

putut compromite;

b) obligaţia de a duce la bun sfârşit afacerea începută sau de a o continua până când geratul va fi în măsură şi va avea mijloacele necesare să se ocupe personal de interesele sale –

– în cazul decesului geratului – continuarea gestiunii până când moştenitorii geratului vor putea lua direcţiunea afacerii.

c) obligaţia de a da socoteală geratului şi a-i preda tot ceea ce a primit în temeiul gestiunii.

2. Obligaţiile geratului: de a da gerantului toate cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut in timpul gestiunii

–.

48

Page 49: Drept Civil 1

Nu este obligat să-l remunereze pe gerant pentru serviciile făcute, cu excepţia cazului în care au fost efectuate în virtutea profesiunii.

B. Raporturile dintre gerat şi terţi. Dacă gestiunea a fost ratificată sau este utilă, geratul este îndatorat să execute toate obligaţiile contractate de gerant, în numele geratului ori în nume propriu, în interesul gestiunii, în măsura ăn care nu au fost încă executate.

C. Raporturile dintre gerant şi terţi:a) dacă le-a adus la cunoştinţă că acţionează numai în contul geratului şi gestiunea a

fost ratificată sau este utilă, nu are nici o obligaţie.b) dacă s-a angajat personal, nu are nici o obligaţie în mod direct şi nemijlocit de toate

obligaţiile asumate.

2. Plata nedatorată. Plata constă în executarea în natură a unei obligaţii care are ca obiect o prestaţie

pozitivă. Orice plată presupune existenţa unei datorii, iar ceea ce s-a plătit fără a fi datorat trebuie restituit.

Definiţie. Plata nedatorată este faptul juridic licit care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestaţii la care nu era obligată şi fără intenţia de a plăti pentru altul.

Creditorul este cel care a plătit din eroare – solvens – Debitorul – accipiens – primeşte plata din eroare sau cu ştiinţă.

Condiţiile plăţii nedatorate:a) existenţa unei plăţi – remiterea unei sume de bani sau a unui bun.În literatură se susţine că nu poate avea ca obiect prestaţii de a face. Considerăm greşită

această soluţie. Restrângerea plăţii nedatorate numai la cazurile în care prestaţia are ca obiect sume de bani ori bunuri are ca efect extinderea artificială a domeniului de aplicare a îmbogăţirii fără justă cauză.

Trebuie să existe intenţia solvensului de a stinge o datorie.

b) datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe. Nu interesează dacă datoria nu a existat niciodată sau a existat, dar fusese stinsă prin plată sau prin alt mod de stingere a obligaţiilor.

Inexistenţa obligaţiei poate fi şi relativă, cum este în situaţia în care debitorul plăteşte din eroare unei alte persoane decât creditorul său, ori în situaţia în care creditorul primeşte plata de la o altă persoană decât debitorul.

c) plata să fie făcută din eroare.

Condiţia erorii nu este cerută în următoarele cazuri:- plata unei obligaţii sub condiţie suspensivă, dacă acea condiţie nu s-a realizat;- plata unei obligaţii care ulterior a fost rezolvită;- plata făcută în executarea unei obligaţii nule;- plata unei datorii făcută a doua oară de către un debitor care după ce a executat

prestaţia datorată pierde chitanţe doveditoare şi este ameninţat cu urmărirea de către fostul său creditor. După găsirea chitanţei ce dovedeşte prima plată efectuată, cea de-a doua plată figurează ca o plată nedatorată.

Plata sub imperiul dolului sau sub imperiul violenţei produce aceleaşi efecte.

49

Page 50: Drept Civil 1

Efectele plăţii nedatorate.Diferenţiere în funcţie de obiectul plăţii şi de buna sau reaua-credinţă a accipiensului.A. Bunuri fungibile – restituirea sumei de bani ori a bunurilor de gen primite, în aceeaşi

cantitate şi de aceeaşi calitate.- accipiensul de rea-credinţă va plăti dobânzi la suma primită din ziua plăţii ori daune–

interese pentru lipsa de folosinţă a lucrurilor fungibile;

B. Bunuri certe – există obligaţia de restituire în natură.a) accipiensul de bună-credinţă:- dacă a înstrăinat bunul cu titlu oneros, va restitui preţul pe care l-a primit - dacă bunul a pierit ori a fost deteriorat din cauză de forţă majoră ori caz fortuit, este

liberat de datorie;b) accipiensul de rea-credinţă:- dacă a înstrăinat bunul – plăteşte valoarea bunului din momentul introducerii acţiunii;- dacă bunul a pierit în mod fortuit, va plăti valoarea din momentul introducerii acţiunii, cu

excepţia cazului în care va face dovada că ar fi pierit şi dacă se afla la solvens - va restitui fructele culese şi va plăti valoarea celor neculese din ziua plăţii .Obligaţia solvensului – de a plăti accipiensului, indiferent dacă acesta a fost de bună

ori de rea-credinţă, valoarea cheltuielilor necesare şi utile făcute în legătură cu bunul.

Cazuri în care nu se restituie plata primită nedatorat:– când creditorul, de bună-credinţă, desfiinţează titlul creanţei sale. Solvensul are acţiune

împotriva adevăratului debitor;- plata făcută unui incapabil de a primi plata – datorită incapacităţii accipiensului, actul

plăţii este lovit de nulitate şi, în principiu, nu are obligaţia de restituire. În conformitate cu principiul ocrotirii incapabilului, acţiunea se admite numai în măsura în care plata a profitat incapabilului (atunci când se dovedeşte că bunurile ori banii primiţi au servit pentru dobândirea unor bunuri sau servicii, pentru achitarea unor datorii, precum şi atunci când se găsesc în posesia incapabilului);

- literatura juridică – actul nul pentru cauză imorală gravă. Practica judiciară a făcut discuţii pe marginea actelor de înstrăinare încheiate în scopul stabilirii, menţinerii ori reluării relaţiilor de concubinaj, considerând că deşi un astfel de act este lovit de nulitate absolută, nu s-ar pune problema restituirii prestaţiilor efectuate în temeiul actului nul, pentru că ar avea ca temei propria turpitudine a reclamantului.

3. Îmbogăţirea fără justă cauză în materia dobândirii fructelor, din materia accesiunii imobiliare artificiale, – în materia

contractului de depozit;– în materie de gaj.Definiţie. Îmbogăţirea fără justă cauză este faptul juridic licit prin care are loc mărirea

patrimoniului unei persoane prin micşorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei juridic.

-Creditor este cel al cărui patrimoniu s-a diminuat.-Debitor este cel al cărui patrimoniu s-a mărit; are obligaţia de a restitui valoarea cu care

s-a îmbogăţit.

50

Page 51: Drept Civil 1

Condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză.A. Condiţii materiale:

a) să existe o îmbogăţire a pârâtului: dobândirea unui bun, îmbunătăţirea unui lucru, folosirea de un bun, prestarea unor numai ori servicii, evitarea unor cheltuieli;

b) să existe o diminuare a patrimoniului reclamantului: ieşirea unor valori din patrimoniu, prestarea unor activităţi sau servicii care nu au fost remunerate, efectuarea unor cheltuieli în favoarea îmbogăţitului;

c) mărirea patrimoniului pârâtului şi diminuarea patrimoniului reclamantului să aibă o cauză unică.

B. Condiţii juridice:a) îmbogăţirea şi sărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un

temei juridic care să le justifice;b) îmbogăţitul să fie de bună-credinţă;c) reclamantul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului

său de creanţă împotriva pârâtului.- Caracterul subsidiar al acţiunii – poate fi folosită această acţiune numai atunci când se

reţine că există o mărire a patrimoniului pârâtului ce nu are temei juridic şi că trebuie să se producă restituirea prestaţiei, dar nu este reglementat un al mijloc procesual la dispoziţia reclamantului. Acţiunea în restituirea îmbogăţirii fără justă cauză nu vine să înlocuiască nici acţiuni inadmisibile şi nici acţiuni al căror exerciţiu a fost pierdut de către reclamant ca urmare a intervenirii prescripţiei ori a decăderii.

Efectele îmbogăţirii fără justă cauză.Obligaţia de restituire în natură, fie în echivalent.a) îmbogăţitul restituie numai valoarea îmbogăţirii sale; nu va restitui fructele sau

dobânzile legale;b) reclamantul are dreptul de a i se restitui doar valoarea cu care s-a diminuat

patrimoniul său.Momentul la care se determină valoarea îmbogăţirii respectiv a sărăcirii, este acela al

cererii de chemare în judecată.

D . Fapta ilicit ă cauzatoare de prejudicii (R ă spunderea civil ă delictual ă ) 1. Aspecte generale: a) noţiune, terminologie şi reglementare juridică; b) funcţiile

răspunderii civile delictuale; c) comparaţie între răspunderea civilă delictuală şi alte feluri de răspundere.

2. Răspunderea pentru fapta proprie: a) condiţiile generale ale răspunderii; b) proba elementelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie; c) aspecte specifice privind răspunderea civilă pentru fapta proprie a persoanei juridice.

3. Răspunderea pentru fapta altei persoane: a) răspunderea părinţilor pentru fapta copilor minori; b) răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a meşteşugarilor pentru faptele ucenicilor; c) răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor.

4. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, edificii şi de lucruri: a) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale; b) răspunderea pentru ruina edificiului; c) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general.

1. Aspecte generale.

51

Page 52: Drept Civil 1

a) noţiune, terminologie şi reglementare juridică. „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. - „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

Corelaţii. Răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale ce revine fiecărei persoane pentru faptele sale. Constituie una din formele răspunderii juridice. Răspunderea juridică cunoaşte mai multe forme: răspunderea civilă, răspunderea penală, răspunderea disciplinară, răspunderea administrativă, precum şi diferite alte modalităţi în care răspunderea juridică se poate manifesta potrivit specificului diferitelor ramuri ale dreptului.

Răspunderea civilă se concretizează, de regulă, într-o obligaţie de despăgubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicită. La rândul său, răspunderea civilă poate fi delictuală sau contractuală.

Uneori, răspunderea civilă poate să apară singură. Alteori, ea se poate cumula, poate fi dublată cu alte forme de răspundere juridică, de exemplu, cu răspunderea penală ori cu răspunderea administrativă sau disciplinară etc. În contextul acestui cumul de răspunderi, fiecare răspundere păstrează caracterul de sine stătător şi va acţiona în formele sale specifice.

b) Funcţiile răspunderii civile delictuale.- Funcţia educativ-preventivă. Conştiinţa ca fapta ilicită cauzatoare de prejudicii nu

rămâne nesancţionată, ci atrage, după sine obligaţia de dezdăunare, este de natură a îndeplini o funcţie educativă şi deci o funcţie socială de prevenire a producerii unor asemenea fapte.

-Funcţia reparatorie. Întrucât răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligaţie de dezdăunare, care se stabileşte în sarcina autorului prejudiciului, îndeplineşte o funcţie reparatorie. Constituie un mijloc de apărare a drepturilor subiective.

c) Comparaţie între răspunderea civilă delictuală şi alte feluri de răspundere juridică.

Răspunderea civilă delictuală şi răspunderea penală. Atât răspunderea civilă delictuală cât şi răspunderea penală intră în acţiune ca urmare a comiterii unei fapte ilicite, care aduce atingere unor valori sociale ocrotite de lege.

În îndepărtata istorie a instituţiei răspunderii juridice, cele două feluri de răspundere – civilă şi penală – se confundau. Cu timpul, deosebirea dintre ele a devenit din ce în ce mai netă, ea fiind în prezent unanim acceptată în toate sistemele de drept.

În ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală, aceasta acţionează ori de câte ori, printr-o faptă ilicită a unei persoane, se cauzează un prejudiciu unei alte persoane.

Răspunderea penală nu exclude răspunderea civilă, după cum nici răspunderea civilă nu o exclude pe cea penală; cele două răspunderi pot acţiona concomitent, se pot, cu alte cuvinte, cumula.

Deosebiri existente între răspunderea civilă şi cea penală: temeiul, rolul vinovăţiei autorului, capacitatea persoanelor chemate să răspundă pentru faptele lor ilicite, modul de stabilire a răspunderii, competenţa instanţelor, modul de sesizare, procedura de judecată, reglementarea prescripţiei.

52

Page 53: Drept Civil 1

Răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală. Elementele care le condiţionează sunt aceleaşi: existenţa unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligaţie, aducându-se, prin aceasta, o atingere unui drept subiectiv; săvârşirea cu vinovăţie a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii; existenţa unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu; capacitatea juridică a celui chemat să răspundă.

O primă deosebire dintre cele două răspunderi o constituie faptul că, pe când în cazul răspunderii delictuale, obligaţia încălcată este o obligaţie legală, cu caracter general, care revine tuturor – obligaţia de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite –, în cazul răspunderii contractuale, obligaţia încălcată este o obligaţie concretă, stabilită prin contractul preexistent, încheiat între cele două subiecte ale răspunderii – cel păgubit şi cel care şi-a încălcat obligaţiile contractuale.

Pentru a se angaja răspunderea contractuală se cere să preexiste un contract, şi anume un contract valabil încheiat.

Un grup de deosebiri între răspunderea civilă delictuală şi cea contractuală se referă la unele condiţii ale răspunderii, referitoare la capacitatea celui responsabil, la punerea în întârziere şi la convenţiile de nerăspundere.

Cât priveşte capacitatea cerută în materie contractuală, aceasta este capacitatea deplină de exerciţiu. Referitor la capacitate, în materia răspunderii delictuale nu se stabileşte prin lege o vârstă anume; răspunde delictual, are deci capacitate delictuală, oricine a acţionat cu discernământ, indiferent de vârstă.

În cazul răspunderii delictuale, cel ce a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este de drept în întârziere fără a fi necesară efectuarea vreunei formalităţi speciale în acest scop.

Pentru a angaja răspunderea contractuală este necesar ca acela ce nu şi-a executat obligaţia contractuală să fi fost pus în întârziere, în formele prevăzute de lege; punerea în întârziere nu operează de drept.

În cazul răspunderii delictuale, convenţiile de nerăspundere încheiate anterior săvârşirii faptei ilicite sunt, în principiu, nule.

În cazul răspunderii civile contractuale, cu anumite limite, clauzele de nerăspundere sunt, în principiu, admisibile.

Întinderea reparaţiei este mai mare la răspunderea delictuală decât la răspunderea contractuală, întrucât în materia răspunderii civile delictuale aceasta este integrală, cel ce a săvârşit fapta ilicită fiind ţinut pentru toate pagubele cauzate, atât pentru cele previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile.

O altă deosebire dintre cele două răspunderi o aflăm în caracterul solidar al răspunderii delictuale, în caz de coautorat la săvârşirea faptei ilicite, şi în caracterul, în principiu divizibil, al obligaţiei de plată a daunelor, în cazul răspunderii civile contractuale.

În ceea ce priveşte dovada culpei sunt reţinute, de asemenea, unele deosebiri între cele două responsabilităţi.

În materia răspunderii civile delictuale, ca principiu, culpa autorului prejudiciului trebuie să fie dovedită de către cel păgubit. Există însă şi unele cazuri în care culpa este prezumată.

În materia răspunderii civile contractuale, creditorul trebuie să dovedească numai existenţa contractului şi faptul că obligaţia nu a fost executată. Pe baza acestor dovezi, culpa debitorului este prezumată.

Creditorul pagubit nu are dreptul de a opta între acţiunea contractuală şi acţiunea delictuală; este ţinut de contract.

Prin excepţie, se admite dreptul de opţiune al creditorului, dacă neexecutarea contractului este în acelaşi timp şi infracţiune. În situaţia în care neexecutarea contractului este infracţiune, iar persoana vătămată este o unitate menţionată la art. 145 C.pen. ori o persoană

53

Page 54: Drept Civil 1

lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită din oficiu, în procesul penal şi se rezolvă potrivit regulilor răspunderii civile delictuale. Astfel, nu există drept de opţiune, creditorul fiind obligat să se folosească numai de acţiunea delictuală.

Critică. Felul răspunderii nu se poate schimba după calea procedurală aleasă ori impusă.

2. R ă spunderea pentru fapta proprie . -delict –, „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a

cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara” „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi pe acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

Condiţiile generale ale răspunderii. Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ câteva condiţii, şi anume:

1) existenţa unui prejudiciu- numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;

3) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, fapta omului care „cauzează altuia prejudiciu”, obligă la repararea acestuia;

4) existenţa vinovăţiei (vinei) celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

1) Prejudiciul (pagubă, daună) reprezintă consecinţa negativă patrimonială şi nepatrimonială a încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane.

Clasificarea prejudiciilor: a) patrimoniale şi nepatrimoniale; b) cauzate direct persoanei umane şi cauzate direct bunurilor sale;c) previzibile şi imprevizibile;d) instantanee şi succesive.Prejudiciul trebuie să fie urmarea încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim

(rezultat al unei situaţii de fapt şi nu corespunde unui drept subiectiv). Condiţii pentru protejarea unui interes: situaţia de fapt să fi avut caracter de stabilitate; să

fie vorba de vătămarea unui interes licit şi moral.Condiţiile prejudiciului patrimonial. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de

reparare se cer a fi întrunite unele condiţii, şi anume: să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

1. Caracterul cert al prejudiciului -presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare.

Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci prejudiciul deja produs la data când se pretinde repararea lui.

Este, de asemenea, cert prejudiciul viitor , care, deşi nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind astfel, susceptibil de evaluare.

Prejudiciile viitoare şi eventuale obligă la reparare numai după ce s-au produs ori este sigur că se vor produce.

2. Condiţia ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă. Reperarea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, iar nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus faţă de paguba suferită.

54

Page 55: Drept Civil 1

De regulă, cel care trebuie să acopere prejudiciile cauzate este cel care a săvârşit fapta ilicită.

Există însă situaţii în care altcineva decât autorul prejudiciului a plătit despăgubiri ori a făcut anumite prestaţii, prin care s-a acoperit, în total sau în parte, prejudiciul.

Răspunderea civilă este înlăturată dacă victima a obţinut deja repararea prejudiciului de la autor sau de la persoana obligată a răspunde pentru acesta.

Situaţia plăţilor făcute de terţe persoane:a) plata făcută cu intenţia de a repara, total sau parţial – victima poate cere reparaţia de

la autorul faptei ilicite numai pentru eventuala diferenţă de prejudiciu care a rămas neacoperit;

b) plata făcută cu intenţia de a o gratifica sau de a-i veni în ajutor victimei – îşi păstrează dreptul de a obţine despăgubiri de la autorul faptei ilicite;

c) plata făcută de un terţ obligat să plătească pe un alt temei decât răspunderea civilă delictuală:

- autorul prejudiciului estre asigurat de răspundere civilă – are dreptul la eventuala diferenţă de despăgubire;

- victima este beneficiara unei asigurări de persoane – măsură de prevedere şi de economisire – are drept la despăgubiri de la autor;

- victima este beneficiara unei asigurări de bunuri are dreptul la eventuala diferenţă de prejudiciu neacoperită; asiguratorul are drept de regres împotriva autorului pentru sumele plătite;

- victima beneficiază de pensie de invaliditate ori de urmaş – poate pretinde eventuala diferenţă dintre pensie şi valoarea integrală a pagubei.

Repararea prejudiciului. În cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru a se putea obţine repararea prejudiciului, se pot stabili măsurile pentru repararea efectivă a acestuia.

Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere numai prejudiciul efectiv , dar şi beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmăreşte a se asigura restabilirea situaţiei anterioare a victimei prejudiciului.

În stabilirea întinderii despăgubirilor nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului, nici starea materială a victimei.

Gravitatea vinovăţiei nu constituie, în principiu, un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor: autorul prejudiciului răspunde integral, chiar şi pentru culpa cea mai uşoară. Gravitatea culpei poate fi luată în considerare în stabilirea despăgubirilor, în situaţia în care în producerea prejudiciului suferit de victimă se reţin, atât culpa autorului cât şi culpa proprie a victimei înseşi.

În principiu repararea prejudiciilor trebuie să se facă în natură. În cazul în care repararea în natură nu este posibilă, repararea se face prin echivalent sub forma acordării de depăgubiri (daune)care trebuie stabilite în raport cu prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit.

Repararea prin echivalent se poate asigura fie prin acordarea unei sume globale, fie prin stabilirea unor prestaţii periodice succesive, cu caracter viager sau temporar.

În cazul în care, după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, se face dovada unor noi prejudicii, având drept cauză aceeaşi faptă ilicită, se pot obţine despăgubiri suplimentare, fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunţate.

55

Page 56: Drept Civil 1

Stabilirea despăgubirilor, în cazul reparării prin echivalent a prejudiciilor:a) momentul în funcţie de care se apreciză achivalentul pagubelor materiale – data

cererii de chemare în judecată;

b) în caz de vătămare a sănătăţii: - vătămarea sănătăţii nu a avut consecinţe de durată: se iau în considerare cheltuielile

făcute pentru restabilirea sănătăţii şi, eventual diferenţa dintre retribuţie şi sumele primite pe durata concediului medical până la însănătoşire ori retribuţia de care a fost lipsit pe această perioadă;

- pierderea ori reducerea capacităţii de muncă: victima este îndreptăţită să primească, de regulă sub forma unor prestaţii periodice, diferenţa dintre pensia sau ajutorul social primit de la asigurările sociale şi veniturile lunare de care a fost lipsită ca urmare a vătămării suferite.

c) în cazul în care prin fapta ilicită s-a cauzat moartea unei persoane: - plata cheltuielilor medicale şi a cheltuielilor de înmormântare;- plata diferenţei dintre pensia de urmaş şi valoara întreţinerii pe care cel decedat o

acorda persoanelor pe care le avea în întreţinere.

Problema reparării prejudiciului extrapatrimonial prin acordare de despăgubiri băneşti. privind repararea prin mijloace nepatrimoniale:

- dreptul victimei de a cere instanţei să dispună încetarea săvârşirii în continuare a faptei care se aduce atingere drepturilor sale nepatrimoniale;

- obligarea autorului faptei săvârşite fără drept să aducă la îndeplinirea orice măsuri socotite necesare de către instanţa pentru a se ajunge la restabilirea dreptului încălcat;

- obligarea autorului faptei ilicite, dacă nu îndeplineştre, în termenul stabilit de instanţa, măsurile destinate să restabilească dreptul încălcat, la plata unei amenzi, în folosul statului, pe fiecare zi de întârziere, socotită de la expirarea termenului.

I. Etapa admiterii repărării băneşti –.

-Prejudiciul poate fi: patrimonial sau extrapatrimonial.Daune morale : atingeri aduse onoarei; denunţarea calomnioasă; defăimarea prin

presă; defăimarea prin actele vexatorii; suferinţa cauzată de moartea unei persoane; dureri cauzate de atingerile aduse integrităţii corporale; ruperea nejustificată a logodnei; seducţia dolosivă.

II. Etapa neadmiterii în practica judecătorească a reparării băneşti – literatura a propus completarea sistemului de apărare a drepturilor nepatrimoniale şi prin acordarea de reparaţii băneşti pentru daune morale.

III. Etapa reorientării practicii judiciare în sensul admiterii tezei tradiţionale a reparării daunelor morale prin despăgubiri băneşti.

Sumele de bani plătite nu au rolul unei reparaţii propriu-zise, al unor despăgubiri, ci al unor suferinţe fizice ori psihice ale victimelor.

Problema întinderii – nu trebuie să se transforme în amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici în venituri nejustificate pentru victime.

56

Page 57: Drept Civil 1

2).Fapta ilicită este acţiunea sau inacţiunea prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sau regulilor de convieţuire socială, se aduce atingere drepturilor subiective sau inteselor legitime ale unei persoane.

Trăsături: 1) are caracter obiectiv şi constă într-o conduită ori manifestare umană exteriorizată printr-o acţiune sau inacţiune;

2) fapta este mjlocul prin care se obiectivează un element psihic; este expresia unei atitudini psihice;

3) este contrară oridinei sociale: contrară legii în sensul larg al cuvântului; contrară regulilor de convieţuire socială sau bunelor moravuri.

Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii:- legitima apărare;- starea de necesitate;- îndeplinirea unei îndatoriri legale sau a ordinului dat de o autoritate competentă;- exercitarea normală a unui drept subiectiv – problema abuzului de drept;- consimţământul victimei.

3) Raportul de cauzalitate. Prejudiciul cauzat altuia trebuie să fie consecinţa faptei ilicite.

Teorii elaborate pentru stabilirea raportului de cauzalitate:

A. Sistemul echivalenţei condiţiilor sau condiţii sine qua non. Potrivit acestui sistem, în ipoteza în care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului, se atribuie valoare cauzală egală tuturor faptelor şi evenimentelor care au precedat acel prejudiciu.

Critica: se includ fapte foarte îndepărtate, cu rol neglijabil, oarecare, cu efect numai cu prilejul producerii pagubei.

B. Sistemul cauzei proxime. Din întreaga sferă a elementelor şi faptelor care au precedat producerea efectului păgubitor, reţine drept cauză, ultima faptă, cea care este imediat anterioară efectului; se consideră că, în lipsa acesteia, nici celelalte condiţii antecedente nu ar fi devenit eficiente sub aspect cauzal, că deci ultima cauză – causa proxima – înglobează în sine eficienţa tuturor cauzelor anterioare. Critica: se înlătură caracterul cauzal al unor fapte anterioare care au rol decisiv.

C. Sistemul cauzei adecvate (al cauzei tipice). În determinarea raportului de cauzalitate ar urma să fie reţinute numai acele antecedente ale efectului care întrunesc calitatea de condiţie sine qua non, care îi sunt adecvate, în înţelesul că sunt tipice, adică în mod obişnuit sunt susceptibil de a produce efectul respectiv.

D. Sistemul indivizibilităţii cauzei şi condiţiilor. Condiţiile sunt împrejurări care, fără a produce efectul păgubitor, favorizează producerea acestuia, înlesnind naşterea procesului cauzal, grăbind şi favorizând dezvoltarea lui sau garantându-i ori asigurându-i rezultatele negative.

4) Vinovăţia (culpa, greşeala). Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârşirii acesteia, faţă de faptă şi urmările acesteia.

57

Page 58: Drept Civil 1

Ca prim factor al atitudinii psihice apare, aşadar factorul intelectiv de conştiinţă, fiind reprezentarea semnificaţiei sociale a faptei şi prevederea ori posibilitatea de prevedere a urmărilor acesteia.

În procesul de formare a atitudinii psihice subiective, factorul intectiv este urmat de factorul volitiv, de voinţă, concretizat în actul psihic de deliberare şi deczie cu privire la comportamentul ce urmează a fi adoptat.

Formele vinovăţiei.două forme: intenţia şi culpa. intenţia este de două feluri: a) intenţia directă, când autorul faptei prevede rezultatul faptei şi urmăreşte

producerea lui prin săvârşirea acelei fapte; b) intenţia indirectă, când autorul prevede rezultatul faptei şi, deşi nu-l urmăreşte,

acceptă posibilitatea producerii lui.

Culpa este de două feluri: a) imprudenţa, când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă,

socotind, fără temei, că el nu se va produce;b) neglijenţa, când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea

să-l prevadă.

-Răspunderea delictuală operează, în principiu, pentru cea mai uşoară culpă, iar indiferent de gravitatea vinovăţiei, obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat este integrală.

-În cazul vinovăţiei comune a autorului şi victimei prejudiciului, gradul de vinovăţie ale celor doi se ia drept criteriu pentru stabilirea întinderii despăgubirilor datorate de autor.

-În cazul mai multor coautori ai prejudiciului, deşi faţă de victimă aceştia răspund împreună, solidar, între ei suportarea prejudiciului se stabileşte proporţional cu gravitatea vinovăţiei fiecăruia.

Pentru a putea fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernământul faptelor sale, să aibă, cum se mai spune, capacitate delictuală.

- minorii care nu au împlinit 14 ani răspund pentru faptele lor ilicite numai dacă se dovedeşte că au lucrat cu discernământ;

-Persoanele lipsite de discernământ care nu erau puse sub interdicţie, dar au împlinit vârsta de 14 ani, sunt prezumate că au capacitate delictuală.

Împrejurări care înlătură vinovăţia: a) fapta victimei înseşi; b) fapta unui terţ, pentru care autorul nu este ţinut să răspunde; c) cazul fortuit, stricto sensu; d) cazul de forţă majoră.

Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie.Faptele licite şi ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au

fost săvârşite cu prilejul îndeplinirii funcţiilor lor.Interpretarea extensivă: abuzul de funcţie, devierea de la funcţie sau a constituit prilejul

săvârşirii faptei.Dacă persoana juridică despăgubeşte victima, are acţiune de regres împotriva persoanei

fizice care a săvârşit fapta ilicită. – Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui care le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de cel de-al treilea.

58

Page 59: Drept Civil 1

3). Răspunderea pentru fapta altei persoane. a) Răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minori. Reglementare. „tatăl şi mama, după moartea bărbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii

lor minori ce locuiesc cu dânşii „tatăl şi mama...sunt apăraţi de responsabilitatea , dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil”.

Persoanele răspunzătoare: Părinţii fireşti, indiferent că filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătoriei; părinţii adoptivi, indiferent că adopţiunea este cu efecte depline sau efecte restrânse.

Nu răspund: instituţiile de ocrotire, tutorii, curatorii, rudele minorului ori persoanele cărora le-au fost încredinţaţi minorii.

Fundamentul răspunderii indirecte a părinţilor.I. Prezumţie legală relativă de culpă instituită în sarcina părinţilor. Codul civil

stabileşte un sistem de prezumţii referitoare la răspunderea părinţilor, menite să uşureze situaţia victimei sub aspect probatoriu.

În realitate, după ce victima prejudiciului face dovada, care indiscutabil că îi incumbă în mod direct, privind existenţa prejudiciului, a faptei ilicite a minorului şi legătura de cauzalitate dintre această faptă şi prejudiciu, o triplă prezumţie se declanşeazăîn privinţa părinţilor şi anume:

- prezumţia că în exercitarea îndatoririlor ce le reveneau faţă de copilul minor au existat abateri;

- prezumţia de cauzalitate între neîndeplinirea îndatoririlor ce le reveneau şi comiterea de către minor a faptei ilicite, cauzatoare de prejudicii;

- prezumţia vinei (culpei) părinţilor, de obicei în forma neglijenţei, în îndeplinirea necorepunzătoare a obligaţiilor pe care le aveau.

Problemă discutabilă. Determinarea sferei faptelor pentru care părinţii sunt prezumaţi în culpă:

a) opinia clasică – neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere sau supravegherea necorespunzătoare a copilului minor;

b) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorepunzătoare a obligaţiei de supraveghere, cât şi lipsa de educaţie sau educaţia necorespunzătoare dată copilului minor;

c) neîndeplinirea ori îndeplinirea necorepunzătoare a obligaţiei de supraveghere, precum şi a obligaţiei de creştere a copilului minor.

Obligaţia de creştere este mai cuprinzătoare decât aceea de educare.II. Ideea de garanţie, simplă sau combinată cu culpa prezumată.

Condiţiile răspunderii părinţilor:1) Condiţii generale: prejudiciul, fapta ilicită a minorului şi raportul de cauzalitate dintre

fapta minorului şi prejudiciului suferit;2) Condiţii speciale: minoritatea şi comunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii. Locuinţa minorului coincide de cele mai multe ori cu domiciul său legal.Domiciliul legal :– la părinţii săi, iar dacă părinţii nu au o locuinţă comună, la acela dintre părinţi la care el

locuieşte statornic

59

Page 60: Drept Civil 1

– domiciliul copilului încredinţat de instanţa judecătorească unei a treia persoane rămâne la părinţii săi.

Interesează locuinţa pe care legea o stabileşte pentru minor, adică cea pe care trebuie să o aibă şi nu aceea pe care o are în fapt.

Situaţii în care locuinţa de fapt a minorului se afla în altă parte decât la părinţii săi:

A. Copilul are locuinţa legală la părinţii săi, dar, temporar, se află în altă parte cu consimţământul sau ştirea părinţilor, de exemplu în vizită la rude, internat în spital. Părinţii răspund datorită carenţelor în educaţia acestora.

B. Copilul nu locuieşte în fapt cu părinţii săi, împotriva voinţei acestora. De exemplu, în cazul în care minorul este fugit de la locuinţă, părinţii răspund pentru fapta ilicită a acestuia; în cazul în care părinţii sunt arestaţi, de regulă, se consideră că aceştia nu răspund, apreciindu-se că fapta pentru care au fost arestaţi determină încetarea comunităţii de locuinţă.

C. În cazul în care minorul fugit dintr-o şcoală ori centru de reeducare, au fost date soluţii contradictorii. Recent s-a concluzinat că aceştia vor răspunde pentru fapta ilicită a minorului întrcât se datorează carenţelor în educaţie.

D. Minorul care are o altă locuinţă în scopul desăvârşirii învăţăturii, pregătirii profesionale ori determinată de faptul încadrării lui în muncă, s-a considerat că nu se suspendă nici nu încetează drepturile şi îndatoririle părinteşti, deci, în consecinţă răspund.

E. Minorul este încredinţat unuia dintre părinţi, datorită faptului că aceştia sunt divorţaţi sau despărţiţi în fapt, or acesta este născut din afara căsătoriei, soluţia tradiţională este că răspunde părintele căruia i-a fost încredinţat copilul prin hotărâre sau prin convenţia părţilor; mai poate răspunde părintele care locuia în fapt de un timp apreciabil; răspunde şi părintele la care nu locuieşte copilul minor indiferent dacă i-a fost încredinţat sau nu, pe motiv că ambii părinţi trebuie să contribuie la creştere şi educarea copiilor lor minori.

Efectele răspunderii. părinţii sunt ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minor.

În ipoteza în care minorul era lipsit de discernământ, numai părinţii vor răspunde. Dacă minorul a avut discernământ la momentul săvârşirii faptei ilicite, victima are

latitudinea de a trage la răspundere fie pe minor – singur –, fie pe părinţi – singuri –, fie deopotrivă pe minor şi pe părinţi.

Temeiurile răspunderii vor fi diferite: În măsura în care părinţii au plătit integral despăgubirile datorate pentru fapta săvârşită

de minorul cu discernământ, ei au posibilitatea ca, pe calea unei acţiuni în regres îndreptată împotriva acestuia, să recupereze de la acesta ceea ce au plătit pentru el.

Înlăturarea răspunderii părinţilor: ; înlăturarea prezumţiei de culpă – dacă probează că nu au putut împiedica faptul

prejudiciabil; cauza străină.b) Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a meşteşugarilor pentru

faptele ucenicilor. „institutorii şi artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii şi

60

Page 61: Drept Civil 1

ucenicii lor, în timpul ce se găsesc sub a lor priveghere”. Ei se pot apăra de răspundere „dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil”

Domeniul de aplicare a prevederilor legale. Prin institutor, în terminologia Codului civil s-a înţeles învăţătorul de la clasele primare.

Termenul a căpătat un înţeles mai cuprinzător, reţinându-se răspunderea nu numai a învăţătorului, dar şi a educatorului din învăţământul preşcolar şi aceea a profesorului din învăţământul gimnazial, liceal ori profesional, la care s-a adăugat, de asemenea, răspunderea pedagogilor din internatele de elevi şi a celor care supraveghează pe elevi în taberele şi coloniile de vacanţă.

Prin „artizan” în terminologia Codului civil se înţelege meşteşugarul care primeşte spre pregătire ucenici şi care au obligaţia să-i înveţe o artă sau o meserie.

Prin „elevi” se înţelege persoanele care învaţă într-o unitate preşcolară ori o unitate de învăţământ primar, gimnazial, liceal sau profesional.

Prin „ucenic” se înţelege persoana care învaţă o meserie sub îndrumarea şi instrucţia unui meseriaş.

Fundamentarea răspunderii. stabileşte o triplă prezumţie, dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de către un elev sau ucenic:

- prezumţia că îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinită în mod corespunzător;

- prezumţia de cauzalitate, dintre neîndeplinirea acestei îndatoriri şi săvârşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;

- prezumţia vinei (culpei) profesorului ori meşteşugarului, în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatorii ce îi revenea.

Prezumţia de culpă este relativă, ei putând face dovada că şi-au îndeplinit corect obligaţia de supraveghere.

Condiţiile răspunderii. Condiţii generale: fapta ilicită a elevului sau uceniciului, prejudiciul cauzat şi raportul de

cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.Nu este necesară culpa elevului sau a ucenicului; se răspunde chiar când nu are

discernământ ori prezintă discernământ diminuat, având în vedere că se impunea o supraveghere deosebită.

Condiţii speciale: a) elevul sau ucenicul să fie minor; b) fapta ilicită să fi fost săvârşită de elev sau ucenic în timpul cât se afla sau trebuia să se

afle sub supravegherea cadrului didactic sau meseriaşului. Dacă trebuia să se afle sub supraveghere, dar de fapt nu era, aceasta trebuie să se datoreze unor fapte omisive sau comisive ale cadrului didactic ori ale meseriaşului;

c) elevul sau ucenicul să fi cauzat prejudiciul unei terţe persoane.

Efectele răspunderii. Dacă sunt întrunite condiţiile generale şi cele speciale ale răspunderii, profesorul sau meşteşugarul este ţinut răspunzător faţă de victimă pentru întregul prejudiciu.

61

Page 62: Drept Civil 1

Victima poate să cheme la răspundere numai pe elev ori ucenic sau să cheme, deopotrivă, şi pe elev ori ucenic şi pe profesor ori meşteşugar. Faţă de victimă, profesorul sau meşteşugarul răspunde solidar cu elevul sau ucenicul.

În măsura în care profesorul ori meşteşugarul a plătit despăgubirea, el are o acţiune de regres împotriva elevului ori ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns.

Corelaţia răspunderii institutorilor sau artizanilor cu răspunderea părinţilor.Se pune această problemă în ipoteza în care copilul minor săvârşeşte o faptă cauzatoare

de prejudiciu în timpul în care se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea cadrului didactic ori a meşteşugarului. Se discută dacă se va angaja în mod exclusiv răspunderea cadrului didactic ori a meşteşugarului ori dacă se poate angaja şi răspunderea părinţilor. De asemenea, se pune întrebarea dacă institutorul ori artizanul după ce despăgubeşte victima, ar avea un drept de regres împotriva părinţilor elevului sau ucenicului în raport cu fapta căruia i s-a angajat răspunderea.

A. Opinia potrivit căreia cele două răspunderi se exclud. Soluţia a fost formulată în perioada în care la baza răspunderii părinţilor era aşezată teoria culpei în supraveghere; se considera că aflarea copilului minor în supravegherea institutorului sau a artizanului înlătură definitiv culpa în supraveghere a părintelui. În unele cazuri, la momentul la care a fost formulată teoria potrivit căreia părinţii sunt prezumaţi în culpă nu numai în ce priveşte supravegherea copilului, ci şi în ce priveşte educarea lui, s-a considerat că trebuie recunoscut regresul cadrului didactic împotriva părintelui.

B. Opinia potrivit căreia cele două răspunderi pot fi angajate simultan şi concomitent – fundamentul este al coexistenţei culpei în supraveghere a cadrului didactic sau a meşteşugarului cu culpa în educaţie a părinţilor. Fiind temeiuri diferite ale răspunderii, s-ar putea angaja simultan.

c) Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor. Reglementare. -comitenţii răspund „de prejudicul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat”.

- „Patronul răspunde de faptele prepusului...în limitele însărcinării ce i s-a dat”.În literatură şi în practică se consideră că ceea ce este definitoriu pentru calităţile de

comitent şi prepus este existenţa unui raport de subordonare care îşi are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredinţat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această încredinţare decurge posibilitatea pentru prima persoană – denumită comitent – de a da instrucţiuni, de a direcţiona, îndruma şi controla activitatea celeilalte persoane – denumită prepus – aceasta din urmă având obligaţia de a urma îndrumările şi directivele primite.

Temeiurile de naştere a raportului de prepuşenie pot fi foarte diverse. Cel mai adesea un astfel de temei îl constituite contractul de muncă, din care se nasc raporturi juridice cărora le este specifică subordonarea, în procesul desfăşurării activităţii, a persoanei încadrate în muncă faţă de unitatea la care este încadrată.

Deşi, în principiu, din contractul de mandat nu se naşte un raport de prepuşenie, în mod excepţional, un asemenea raport poate fi grefat pe un astfel de contract, în măsura în care prin contract se stabileşte o deplină subordonare a mandatarului faţă de mandant. În mod asemănător, se pune problema în cazul contractului de antrepriză.

62

Page 63: Drept Civil 1

Un astfel de raport poate exista, între părinte şi copil, între soţi, între şcoală şi elevul căruia i s-a dat o anumită însărcinare şi în alte asemenea cazuri de aşa-numiţi prepuşi ocazionali.

Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Este necesar ca, în persoana prepusului, să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie.

Condiţii speciale: a) existenţa raportului de prepuşenie; b) prepuşii să fi săvârşit fapta „în funcţiile ce li s-au încredinţat”.

Săvârşirea faptei prejudiciabile de către prepus în cadrul funcţiilor încredinţate de comitent înseamnă că săvârşeşte fapta în în interesul comitentului, în limitele funcţiilor ce i-au fost încredinţate şi cu respectarea ordinelor şi instrucţiilor date de comitent.

Nu poate fi pusă problema răspunderii comitentului pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită de prepusul său dacă fapta nu are nici o legătură cu exerciţiul funcţiei încredinţate (în timpul concediului de odihnă ori în timp ce venea la serviciu ori în drum spre casă, înapoindu-se de la serviciu, ori în calitate de locatar, chiar dacă prepusul locuia într-un imobil pus la dispoziţie de către comitent).

S-a ajuns la extinderea răspunderii comitentului în cazurile în care prepusul, profitând ori abuzând de funcţie, acţionează în propriul său interes sau în cazurile în care, cu ocazia exercitării funcţiei, dar fără legătură cu aceasta, uneori chiar fără nici o simplă aparenţă de legătură cu funcţia, săvârşeşte o faptă cauzatoare de prejudicii.

Critica: limitare la cazurile când există o corelaţie necesară între exerciţiul funcţiei şi comiterea faptei şi aparenţa că lucrează în interesul comitentului, victima fiind de bună-credinţă.

Fundamentarea răspunderii. În practica judecătorească şi în literatura de specialitate au fost exprimate diferite opinii cu privire la temeiurile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.

I. Teorii bazate pe ideea de culpă.A. ideea unei culpe în alegerea prepusului – culpa in eligendo – ori pe ideea unei culpe

în alegere unite cu o culpă în supraveghere – culpa in vigilando. Critici: de cele mai multe ori comitentul nu este în culpă fiindcă nu are posibilitatea de a

supraveghea pe prepuşii săi; contradicţie între faptul prezumării comitentului în culpă în mod absolut şi dreptul de regres împotriva prepusului; nu poate fi vorba de o prezumţie absolută împotriva căreia să nu se facă dovada contrarie .

B. O altă fundamentare a fost axată pe ideea considerării culpei prepusului ca fiind culpa comitentului.

Critici: răspunderea comitentului trebuie să rămână o răspundere indirectă; nu se explică regresul comitentului.

C. O altă fundamentare a răspunderii a fost axată pe ideea reprezentării. Prepusul acţionează în cadrul funcţiei încredinţate în calitate de reprezentant legal al comitentului.

Critici: reprezentarea este o instituţie specifică actelor juridice şi nu faptelor juridice; realizează un transfer al culpei.

II. Teorii potrivit cărora răspunderea comitentului se fundamentează pe temeiuri obiective, fără culpă.

A. O altă fundamentare a răspunderii comitentului are drept premisă ideea de risc, în sensul că răspunderea ar decurge din împrejurarea că el este acela care trage foloasele activităţii desfăşurate de prepus şi deci trrebuie să suporte şi consecinţele nefavorabile ale aceste activităţi – ubi emolumentum ibi onus.

Critică: nu se poate explica cerinţa dovedirii culpei prepusului şi dreptul de regres.

63

Page 64: Drept Civil 1

B. Fundamentarea pe ideea de garanţie. Această fundamentare explică răspunderea comitentului pentru fapta ilicită a prepusului pornind de la premisa se instituie o garanţie a comitentului faţă de victima prejudiciului, garanţie care este menită să ofere victimei posibilitatea de a fi despăgubită.

Efectele răspunderii comitentului. Victima are posibilitatea de a se adresa, la alegerea sa, pentru întreaga despăgubire, fie comitentului singur, fie comitentului şi prepusului deodată ori succesiv, fie numai prepusului, pe temeiuri diferite şi cu fundamentări diferite – comitentul, ca răspunzător garant pentru fapta prepusului,iar prepusul ca răspunzător pentru fapta proprie.

În cazul în care prejudiciul este provocat de faptele mai multor persoane care au calitatea de prepuşi ai unor comitenţi deferiţi, comitentul răspunde numai pentru partea de prejudiciu de care se face vinovat prepusul său.

4). R ă spunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, edificii ş i de lucruri . a) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. Reglementare:

„suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră”.l se referă la lucruri neînsufleţite, atât mobile, cât şi imobile, fără distincţie dacă acestea, prin natura lor, sunt sau nu potenţial periculoase, fără distincţie dacă au sau nu un dinamism propriu, ori dacă au produs prejudiciul fiind în mişcare sau aflându-se în staţionare..

Prin paza juridică se înţelege puterea de de direcţie, control şi supraveghere pe care o persoană o poate exercita în mod independent, asupra unui lucru sau animal.

Temeiul pazei juridice. Regula - un drept care conferă autoritatea, adică puterea independentă de direcţie, control şi supraveghere asupra lucrului.

Excepţia – atunci când prin furt sau printr-o altă formă de uzurpare, bunul este scos din posesia titularului dreptului, iar paza juridică trece la uzurpator.

Prin pază materială se înţelege puterea de direcţie, control şi supraveghere pe care o persoană o exercită asupra unui lucru, fiind sub autoritatea păzitorului juridic. Tragerea la răspundere a celui care are paza materială, pentru prejudiciul cauzat de lucru, va fi şi ea posibilă, pe temeiul răspunderii pentru fapta proprie .

Persoane care au calitatea de păzitori juridici ai lucrurilor:- proprietarul lucrului este prezumat, până la proba contrarie, că este paznicul juridic

al acestuia. Înlăturarea prezumţiei are loc prin dovada că a transmis paza juridică unei alte persoane ori că i-a fost uzurpată.

- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate – uzufruct, uz, abitaţie,, superficie, sevitute aparentă.

- posesorul;- detentori precari precum locatarul, comodatarul, utilizatorul în contractul de

leasing. Are loc o scindare a pazei juridice în paza structurii lucrului care rămâne la proprietar ori posesor şi paza juridică a utilizării lucrului care trece la detentor.

Fundamentarea răspunderii. A. Concepţia subiectivă a răspunderii întemeiază răspunderea pentru prejudiciile

cauzate de lucruri pe ideea unei prezumţii de vină a paznicului juridic.

64

Page 65: Drept Civil 1

a) prezumţia relativă de vină a celui ce exercită pază juridică. Se admite că această prezumţie ar putea fi înlăturată făcându-se dovada lipsei de culpă.

b) prezumţia absolută de culpă, prezumţie pentru înlăturarea căreia poate fi invocată numai forţa majoră, fapta victimei ori fapta unei terţe persoane, pentru care paznicul juridic nu este ţinut a răspunde.

c) teoria „culpei în paza juridică”. Răspunderea paznicului ar avea drept fundament nu o culpă prezumată, ci o culpă dovedită.

B. Concepţia obiectivă a răspunderii:a) fundamentarea pe ideea de risc, conformă căreia, de îndată ce o persoană

creează riscul unui prejudiciu prin folosirea unui lucru, întrucât ea culege profitul lucrului, trebuie să suporte şi răspunderea pentru toate pagubele cauzate de acesta.

b) „prezumţia de răspundere”. c) ideea de garanţie privind riscul de activitate.

Condiţiile răspunderii. Pentru declanşarea răspunderii prevăzute de Cod civil, victima prejudiciului trebuie să facă dovada prejudiciului precum şi a raportului de cauzalitate dintre „fapta lucrului” şi prejudiciu.

Cauzele de exonerare de răspundere. Pentru a se exonera de răspunderea care îi revine, paznicul juridic al lucrului trebuie să facă dovada: a) fapta vitimei însăşi; b) faptei unei terţe persoane, pentru care nu este ţinut a răspunde; c) cazului de forţă majoră – simpla dovadă a cazului fortuit nefiind suficientă.

Efectele răspunderii pentru lucruri. Victima prejudiciului este îndreptăţită să obţină despăgubiri de la cel ce are paza juridică a lucrului.

Poate să urmărească şi direct pe cel care, având paza materială a lucrului, i-a cauzat paguba, temeiul acţiunii sale .

În măsura în care paznicul juridic al lucrului a plătit despăgubirile, el va putea să urmărească, printr-o acţiune în regres, pe paznicul material, cu condiţia de a face dovada vinovăţiei acestuia.

b) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale. Reglementare. „proprietarul unui animal, sau acela care se serveşte de dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se afla în paza sa, sau a scăpat”.

Domeniul de aplicaţie a răspunderii. Cât priveşte animalele, textul se referă la animale care sunt apropiate într-o formă oarecare şi care pot fi efectiv supravegheate. În această categorie intră, fără îndoială, animalele domestice, precum şi animalele sălbatice captive.

Sunt ţinute a răspunde persoanele care la momentul producerii prejudiciului, aveau paza juridică a animalului.

Fundamentarea răspunderii. Elementul esenţial pentru fundamentarea acestei răspunderi îl constituie paza juridică. Orientări ale literaturii de specialitate:

Pornindu-se de la acest element, au fost conturate două orientări principale:a) fundamentarea răspunderii pe ideea de risc – potrivit căreia cel ce trage

foloasele unei activităţi trebuie să suporte şi consecinţele păgubitoare ale activităţii respective;b) fundamentarea pe ideea unei prezumţii de culpă în supraveghere, de

vinovăţie în exercitarea pazei juridice.c) ideea de garanţie din partea paznicului juridic al animalului, în sensul de

garanţie a comportamentului general, a defectelor de comportament ale animalului

65

Page 66: Drept Civil 1

respectiv. explică răspunderea pentru în acele ipoteze în care animalul a scăpat de sub supraveghere.

Condiţiile răspunderii. Victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal şi

că, la data cauzării prejudiciului, animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretinde plata despăgubirilor.

Cauze de exonerare de răspundere:a) faptei victimei înseşib) faptei unei terţe persoane pentru care cel are paza juridică a animalului nu este ţinut a

răspunde;c) cazului de forţă majoră, nu însă şi cazului fortuit.Efectele răspunderii. Victima prejudiciului este îndreptăţită să urmărească pe cel care

are paza juridică a animalului.Nimic nu o împiedică să urmărească, direct, pe cel ce are paza materială a animalului

însă, de data aceasta.Dacă cel ce are paza juridică a plătit despăgubirile, el are dreptul să se regreseze,

făcând dovezile cerute , împotriva celui căruia i-a încredinţat paza materială, din vina căruia animalul a fost pus în situaţia de a cauza prejudiciul.

c) Răspunderea pentru ruina edificiului . Reglementare. „proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este ca urmarea lipsei de întreţinere, sau a unui viciu de construcţie”.Prin edificiu- se înţelege orice lucrare realizată de om, prin folosirea unor materiale care

se încorporează solului devenind, în acest fel, prin aşezarea sa durabilă, un imobil prin natura sa. (De exemplu: o casă, un gard incorporat solului, un baraj, un pod, dar şi o construcţie subterană – cum ar fi un canal, o pivniţă.)

Prin ruina ediciului, se înţelege nu numai dărâmarea completă, dar şi orice dezagregare a materialului din care este construit, care, prin cădere, provoacă un prejudiciu unei alte persoane.

Nu intră în această noţiune demolarea voluntară, ci numai dezagregarea ori dărâmarea involuntară; de asemenea, nu intră aici nici dărâmarea provocată de incendiu, proasta funcţionare a unui agregat, lipsa unui dispozitiv de protecţie, etc.

-Ruina trebuie să fie urmarea lipsei de întreţinere ori a unui viciu de construcţie. Cu lipsa de întreţinere este asimilată şi vechimea edificiului. Dacă alta a fost cauza dărâmării şi nu lipsa de întreţinere ori viciul de construcţie.

Cod civil stabileşte răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin ruiună în sarcina proprietarului edificiului. Nu interesează, aşadar, cine este locatarul edificiului respectiv, cine are paza juridică a acestuia, cine este constructorul ori arhitectul, ci interesează cine este proprietarul său actual.

Această răspundere este întemeiată pe calitatea de proprietar. În caz de coproprietate, pe cote-părţi sau în devălmăşie, răspunderea proprietarilor va fi solidară.

Cu dreptul de proprietate asupra edificiului urmează însă a fi asimilat dreptul de superficie.

Fundamentarea răspunderii. 1) prezumţia de culpă: atunci când ruina s-a datorat lipsei de întreţinere a edificiului,

culpa constă în faptul că proprietarul nu a supravegheat starea acestuia şi nu a luat măsurile

66

Page 67: Drept Civil 1

necesare de întreţinere; atunci când ruina s-a datorat viciilor de construcţie, neimputabile deci proprietarului, ne-am afla în faţa unei răspunderi a proprietarului pentru fapta altuia.

2) răspundere obiectivă a proprietarului ori o răspundere întemeiată pe ideea unei obligaţii legale de garanţie, independentă de orice vină din partea proprietarului.

Condiţiile răspunderii. Pentru aplicarea răspunderii este necesar ca victima prejudiciului să facă dovada

existenţei prejudiciului a raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului şi prejudiciu, precum şi a faptului că ruina a fost cauzată de lipsa de întreţinere ori de un viciu de construcţie.

-Proprietarului nu poate să înlăture această răspundere prin simpla dovadă a faptului că a luat toate măsurile pentru asigurarea întreţinerii edificiului ori pentru prevenirea oricăror vicii ale construcţiei.

Cauze de exonerare de răspundere: a) fapta victimei înseşi; b) fapta unui terţ pentru care proprietarul nu este ţinut a răspunde; c) cazul de forţă majoră, nu însă şi cazul fortuit.

Efectele răspunderii. Dacă toate condiţiile răspunderii sunt întrunite, proprietarul edificiului va fi obligat să plătească despăgubirile pentru acoperirea prejudiciului cauzat.

Proprietarul, la rândul său, va avea drept de regres, pentru recuperarea daunelor plătite, după caz:

a) împotriva vânzătorului de la care a cumpărat construcţia, pe temeiul contractului de vânzare-cumpărare, în cadrul obligaţiei de garanţie ce revine vânzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut;

b) împotriva locatarului construcţiei, pe temeiul contractului de locaţiune, dacă ruina edificiului s-a datorat faptului că locatarul nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care reveneau privind efectuarea reparaţiilor locative;

c) împotriva constructorilor ori proiectantului, pe temeiul contractului de antrepriză ori de proiectare, pentru viciile ascunse ale edificiului, care au construit cauza ruinei.

Tema a III-a - Efectele obliga ţ iilor

1. Executarea directă (în natură) a obligaţiilor: a) plata; b) executarea silită în natură a obligaţiilor.

2. Executarea indirectă a obligaţiilor (Executare prin echivalent): a) categorii de despăgubiri; b) condiţiile acordării de despăgubiri; c) evaluarea despăgubirilor.

3. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului: a) categorii de drepturi; b) măsuri pentru conservarea patrimoniului debitorului; c) acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie); acţiunea revocatorie (pauliană).

1. Executarea directă (în natură) a obligaţiilor. Executarea în natură a obligaţiei înseamnă executarea prestaţiei înseşi la care l-a s-a obligat debitorul, şi nu plata unui echivalent bănesc în locul acesteia.

a) Plata. Noţiune. Executarea obligaţiei se face de către debitor, ca regulă generală, de bunăvoie, prin

plată. Plata reprezintă executarea voluntară a obligaţiei de către debitor, indiferent de obiectul ei.

Reglementare. Codul civil priveşte plata ca un mijloc de stingere a obligaţiilor.

67

Page 68: Drept Civil 1

Plata are drept efect stingerea obligaţiei, stingerea a însuşi raportului juridic obligaţional. Acest raport juridic poate fi stins şi prin alte moduri, dar în cadrul cărora creditorul nu primeşte ceea ce i se datorează. Dimpotrivă, plata duce la stingerea raportului juridic prin executarea obiectului său, prin realizarea a însuşi rezultatului voit de părţi.

Condiţiile plăţii. Cine poate face plata. Principiul general care cârmuieşte această materie este acela că

oricine poate face plata.- obligaţia poate fi achitată de orice persoană interesată şi chiar de o persoană

neinteresată.--Cel ţinut a dace plata şi care o poate face este debitorul. El poate plăti în mod valabil

personal sau prin reprezentant.Plata poate fi făcută de o persoană ţinută alături de debitor (un codebitor solidar) sau

pentru debitor (fidejusorul sau cauţiunea reală).-Plata poate fi făcută de o persoană interesată în efectuarea ei. (De exemplu,

dobânditorul unui imobil ipotecat poate face plata, pentru a evita urmărirea silită în privinţa imobilului dobândit, care ar putea avea drept efect pierderea dreptului de proprietate asupra bunului respectiv.)

-Plata poate fi făcută şi de orice persoană neinteresată , deci de un terţ neinteresat. În acest caz, terţul poate face plata fie în numele debitorului, fie în nume propriu. Potrivit Cod civil, atunci când terţul plăteşte în nume propriu nu se subrogă în drepturile creditorului fără consimţământului acestuia. O asemenea subrogaţie poate fi consimţită de creditor.

Excepţii:a) în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae, plata nu poate fi făcută decât de

debitorul acelei obligaţii ;b) când părţile au convenit ca plata să nu fie făcută de altcineva decât debitorul. Într-

adevăr, normele legale ce reglementează plata sunt supletive, astfel că părţile pot conveni şi altfel, cu respectarea condiţiilor generale pe care trebuie să le îndeplinească orice convenţie.

Condiţii speciale cu privire la cine poate plata în cazul obligaţiilor de a da. Plata este un act juridic.

- plata constă în executarea unei obligaţii de a da – transmiterea sau constituirea unui drept real asupra unui bun –, ea „trebuie făcută de proprietarul capabil de a înstrăina lucrul dat în plată”. Aceasta înseamnă că cel care efectuează plata trebuie să fie o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu şi, în acelaşi timp, proprietarul lucrului ce formează obiectul plăţii.

Nerespectarea acestor condiţii se sancţionează cu nulitatea actului juridic al plăţii.Cu toate acestea, dacă obiectul plăţii constă într-o sumă de bani sau în bunuri ce se

consumă prin întrebuinţare, nu se poate cere restituirea lor atunci când creditorul le-a consumat cu bună-credinţă, chiar dacă plata a fost efectuată de o persoană care nu era proprietarul bunurilor cu care s-a plătit şi nu avea capacitate deplină de exerciţiu.

Cui se poate face plata.plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său, sau aceluia ce este autorizat de justiţie ori de lege să primească pentru creditor.

Ea poate fi făcută şi unui terţ, desemnat de justiţie pentru a primi plata (creditorul popritor).

Codul civil prevede câteva situaţii în care plata este valabilă, deşi a fost făcută altei persoane decât creditorului sau unui împutenicit al său. Acestea sunt:

68

Page 69: Drept Civil 1

a) când creditorul ratifică plata făcută unei persoane fără calitatea de a primi; ratificarea atribuie aceste persoane retroactiv calitatea de mandatar al creditorului;

b) când plata a folosit creditorului, adică debitorul plăteşte unui creditor al acestuia; o asemenea plată profită creditorului, deoarece duce la stingerea obligaţiei pe care el o avea faţă de altă persoană – creditorul său .

c) când plata a fost făcută unui creditor aparent. plata făcută cu bună-credinţă aceluia care are creanţa în posesia sa este valabilă, chiar dacă după aceasta posesorul ar fi evins.

Cel ce primeşte plata trebuie să fie o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu. O plată făcută către o persoană incapabilă este sancţionată cu nulitatea relativă, iar cel care face plata poate fi obligat să plătească din nou către cel împuternicit a primi pentru incapabil.

Cu toate acestea, cel care face plata nu va fi ţinut să plătească a doua oară, în ipoteza în care va face dovada că lucrul plătit a profitat creditorului incapabil .

Obiectul plăţii. Plata trebuie să constea în executarea întocmai a obligaţiei asumate. Cel obligat va

trebui să plătească exact cât datorează. creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datoreşte, chiar când valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.

Creditorul poate accepta o altă prestaţie decât cea datorată, dar, în acest caz, obligaţia nu se mai stinge prin plată, ci printr-un alt mod de stingere care se numeşte dare în plată.

Dacă obiectul obligaţiei în a da un bun cert (a transmite dreptul de proprietate asupra unui asemenea bun), debitorul este liberat prin predarea lui în starea în care se găsea în momentul predării. El nu va răspunde de pierderea bunului sau de stricăciunile pe care acesta le suferă dacă acestea nu s-au produs prin fapta sa ori a persoanelor pentru care este ţinut să răspundă. Dar debitorul va răspunde de pierderea bunului sau de deteriorările survenite după punerea sa în întârziere, indiferent de cauza lor . Chiar atunci când a fost pus în întârziere nu va răspunde dacă va dovedi că bunul ar fi pierit şi la creditor .

Când obiectul obligaţiei de a da este o cantitate de bunuri de gen, debitorul nu poate fi liberat de predare prin pieirea sau stricăciunilor lor, deoarece genera non pereunt.

Cât priveşte calitatea bunurilor ce trebuie să predate, dacă ea nu este stabilită prin convenţia părţilor, bunurile trebuie să fie o calitate mijlocie .

Principiul indivizibilităţii plăţii. Cel care face plata trebuie să plătească în întregime. Excepţii:a) prin convenţia părţilor se stabileşte ca plata să fie divizibilă; b) în cazul decesul debitorului care lasă mai mulţi moştenitori, datoria se va diviza între

ei, fiecare plătind pro parte , afară de cazul când obligaţia este indivizibilă ;c) în caz de stingere a obligaţiei prin compensaţie, când datorii reciproce se sting până la

concurenţa celei mai mici dintre ele; urmează a se plăti restul rămas din datorie;d) în ipoteza în care în locul debitorului datoria este plătită de fidejusori; ei au beneficiul

de diviziune, adică fiecare va plăti ce i se cuvine;e) în cazul în care instanţa acordă debitorului termen de graţie, poate eşalona plata .

69

Page 70: Drept Civil 1

Data plăţii. Plata urmează a se face atunci când datoria a ajuns la scadenţă, adică a devenit exigibilă.

În această privinţă, distingem între obligaţii cu executare imediată – pure şi simple – şi obligaţii cu termen.

La obligaţiile cu execuţie imediată plata trebuie făcută la momentul naşterii raportului juridic obligaţional; chiar la acel moment obligaţia a devenit exigibilă.

Dacă obligaţia este cu termen plata este exigibilă la termenul stabilit de părţi; creditorul nu poate pretinde plata înainte de împlinirea acestui termen. Termenul poate însă prevăzut în interesul uneia dintre părţi sau în interesul ambelor părţi.

- termenul este presupus întodeauna în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie expresă sau din circumstanţe că a fost prevăzut şi în favoarea creditorului.

Dacă termenul a fost prevăzut exclusiv în favoarea debitorului, cum ar fi contract de împrumut fără dobândă, acesta poate efectua şi anticipat.

În ipoteza că termenul a fost prevăzut exclusiv în favoarea creditorului, plata se poate face anticipat numai cu consimţământul lui.

Dacă termenul a fost prevăzut în favoarea ambelor părţi – un contract de împrumut cu dobândă, spre exemplu – plata trebuie făcută la acel termen. Nimic nu se opune însă ca părţile să convină şi un alt termen pentru plată, deci ea să se facă şi anticipat.

În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei. Acordarea lor este condiţionată, în principiu, în raporturile dintre persoanele fizice de punerea în întârziere a debitorului pe calea unei proceduri prevăzute de lege.

Instanţa de judecată poate acorda debitorului un termen de graţie, în cadrul căruia poate eşalona plata.

Locul plăţii.plata trebuie efectuată la locul convenit de părţi. Dacă părţile nu au stabilit locul plăţii,

Codul civil prevede că ea să se efectueze la domiciliul debitorului; în acest caz plata este cherabilă. Dacă părţile au convenit ca palata să se facă la domiciliul creditorului, atunci plata este portabilă.

Când obiectul plăţii este un bun cert şi părţile nu au stabilit locul la care ea trebuie efectuată, plata se va face la locul unde se găsea bunul în momentul încheierii contractului .

Determinarea locului plăţii prezintă interes din cel puţin două puncte de vedere:

a) în raport de locul plăţii se determină cheltuielile de transport ocazionate de transportarea obiectului plăţii în acel loc;

b) în raporturile de drept internaţional privat legea ţării locului unde urmează a se face plata este legea care cârmuieşte raporturile juridice privin executarea obligaţiei.

Cheltuielile pentru efectuarea plăţii. cheltuielile pentru efectuarea plăţii sunt în sarcina debitorului. Dar norma înscrisă în

acest articol este supletivă, astfel că păţile pot conveni şi altfel.

Imputaţia plăţii. Este posibil ca un debitor să aibă faţă de acelaşi creditor mai multe datorii care au drept obiect de bunuri de aceeaşi natură. Imputaţia plăţii poate fi făcută mai întâi prin acordul părţilor.

În al doilea rând, ea poate fi făcută numai de una din părţi, de fie numai de debitor, fie numai de creditor.

70

Page 71: Drept Civil 1

În sfârşit, în anumite situaţii, legea însăşi poate dispune asupra modului cum se va face imputaţia.

Aşadar, în lipsa convenţiei părţăilor, primul care poate decide asupra căreia asupra cărei obligaţii se impută plata efectuată de debitorul

. Debitorul va trebui să ţină seama însă de câteva principii, şi anume:a) plata trebuie să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie asupra căreia debitorul

face imputaţia, căci în caz contrar s-ar face o plată parţială, încălcându-se principiul indivizibilităţii plăţii;

b) dacă debitorul are o obligaţie exigibilă (scadentă) şi alta neexigibilă (nescadentă) nu poate face imputaţia asupra obligaţiei nescadente, deoarece s-ar face o plată anticipată;

c) când creanţa este producătoare de dobânzi şi creditorulo datorează şi suma împrumutată şi dobânzi, plata se impută mai întâi asupra dobânzilor, afară de cazul în care creditorul ar fi de acord ca ea să se impute mai întâi asupra capitalului .

-Dacă debitorul nu face imputaţia plăţii cel chemat să o facă este creditorul. De regulă, el va preciza, prin chitanţa liberatorie de obligaţie pe care o debitorului, ce datorie s-a stins prin prestaţia făcută de acesta din urmă.

-Debitorul este ţinut de imputaţia făcută de creditor şi nu o poate contesta decât atunci când creditorul l-a surprins sau l-a indus în eroare prin manopere pe care le-a făcut .

Când nici una din părţi nu a făcut imputaţia, aceasta se va face după principiile înscrise în Codul civil , şi anume:

a) dacă o datorie este scadentă şi una nescadentă, plata se impută asupra celei scandente, chiar dacă debitorul avea mai mare interes s-o stingă pe cealaltă;

b) dacă toate datoriile au ajuns la scadenţă, imputaţia se va face asupra aceleia care este mai oneroasă pentru debitor, adică pe care el avea mai mare interes să o stingă, de exemplu, cea producătoare de dobânzi mari;

c) dacă toate datoriile sunt scadente şi depopotrivă de oneroase, imputaţia se va face asupra celei mai vechi dintre ele;

d) dacă datoriile sunt scadente, depotrivă de oneroase şi au aceeaşi vechime, plata se va imputa proporţional asupra fiecăreia dintre ele.

Dovada plăţii. Plata are drept efect liberarea debitorului de obligaţia asumată. Se poate întâmpla ca un creditor să conteste executarea obligaţiei de către debitorul său, astfel că urmează a se pune problema probei plăţii.

Cu privire la întrebarea cine are sarcina probei, urmează a se face aplicarea principiului general, potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească” .

Din punctul de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor şi debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligaţii trebuie să dovedească existenţa ei. La rândul său, în măsura în care debitorul pretinde stingerea ei prin plată, va trebui să dovedească tocmai faptul efectuării plăţii. Cu unele precizări care se impun, uneori faptul plăţii este prezumată de lege.

remiterea voluntară a titlului original făcută de creditor debitorului dă proba liberaţiunii, iar remiterea voluntară a copiei legalizate a titlului prezumă, până la proba contrarie, remiterea de datorie sau plată.

Dacă se restituie debitorului titlul original constatator al creanţei, înscris autentic sau hotărâre judecătorească învestită cu formula executorie, prezumţia de liberare, prin plată, este relativă.

71

Page 72: Drept Civil 1

În celelalte cazuri, creditorul va elibera debitorului o chitanţă prin care să ateste plata efectuată – chitanţa liberatorie.

Mijloacele de probă vor fi cele din materia actelor juridice. Se admite că, în cazul imposibilităţii materiale sau morale de a cere creditorului o asemenea chitanţă, debitorul poate face dovada plăţii cu orice mijloc de probă.

Oferta reală urmată de consemnaţie. Debitorul are obligaţia de a plăti. În cazul în care creditorul, din diverse motive, refuză plata, legea i-a pus la dispoziţie acestuia o producedură prin care se poate libera de obligaţia ce-i incumbă. Procedura se numeşte oferta reală urmată de consemnaţiune. Este reglementată de Codul civil şi cuprinde două etape: oferta reală şi consemnarea.

În ipoteza în care creanţa nu prevede un termen în favoarea creditorului, iar acesta refuză a primi plata, debitorul poate să-i facă oferta reală, somându-l prin intermediul executorului judecătoresc să primească plata al cărei obiect îl ţine la dispoziţia creditorului. Dacă creditorul primeşte plata astfel oferită, debitorul va fi liberat, situaţie ce se va consemna într-un proces verbal întocmit de executorul judecătoresc. Dacă însă el refuză în continuare plata, debitorul poate consemna lucrul la dispoziţia creditorului.

Ca efecte, oferta reală urmată de consemnaţiune este liberatorie pentru debitor întocmai ca o plată făcută creditorului. De aceea, de la data consemnării, el nu va mai fi ţinut să plătească daune moratorii pentru executarea cu întârziere a obligaţiei şi nu mai suportă riscul pieirii fortuite a lucrului, care, deşi este de gen, prin consemnare se individualizează.

b) Executarea silită în natură a obligaţiilor. De regulă, debitorul îşi îndeplineşte de bunăvoie obligaţia prin efectuarea plăţii. Totuşi, dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia, deci nu efectuează plata, creditorul, pentru valorificarea dreptului său subiectiv patrimonial pe care îl are împotriva debitorului, poate recurge la mijloacele pe care legea i se pune la dispoziţie pentru a-l sili la executare; în acest creditorul va cere executarea silită.

În principiu, şi executarea silită se face tot în natură, prin obligarea debitorului să execute în mod efectiv şi real însuşi obiectul obligaţiei, deoarece numai în acest fel creditorul primeşte exact prestaţia care va duce la satisfacerea dreptului său de creanţă.

Numai când executarea în natură a obligaţiei nu mai este posibilă se trece la executarea ei prin echivalent, adică prin acordarea de despăgubiri creditorului pentru prejudiciul pe care îl încearcă datorită neexecutării în natură a obligaţiei.

Executarea silită în natură a obligaţiei prezintă aspecte diferite în funcţie de obiectul lor.Executarea obligaţiilor de a da. În primul rând trebuie să distingem după cum ele au

ca obiect: suma de bani, bunuri individual determinate sau bunuri de gen.1). Dacă obligaţia de a da are drept obiect o sumă de bani, executarea ei în

natură este întotdeauna posibilă. Chiar atunci când debitorul refuză executarea, creditorul pe temeiul dreptului său de gaj general asupra patrimoniuolui debitorului, drept ce-i garantează executarea creanţei, va putea trece la executarea silită prin vânzarea unor bunuri ale debitorului, iar din preţul obţinut îşi va satisface creanţa sa.

2) Dacă obligaţia de a da care ca obiect un bun individual determinat, debitorul are, din punct de vedere juridic, două obligaţii principale:

a) obligaţia de a transfera sau constitui dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra bunului respectiv; b) obligaţia de predare a lucrului.

a) Cât priveşte această primă obligaţie a debitorului, trebuie să pornim de la faptul că, în sistemul dreptului civil român, transferul dreptului de proprietate sau al oricărui drept real asupra unui bun individual determinat se face în temeiul acordului de voinţă al părţilor, la data realizării

72

Page 73: Drept Civil 1

acestui acord, dacă printr-o dispoziţie specială a legii sau prin acordul părţilor nu se prevede altfel. Aceasta înseamnă că, în principiu, obligaţia de a transfera dreptul de proprietate sau oricare alt drept real se poate executa întotdeauna în natură, chiar în temeiul legii.

b) Cât priveşte cea de-a doua obligaţie, aceea de a preda lucrul, ea implică activitate din partea debitorului şi este o obligaţie de a face, ce include şi păstrarea bunului până la predare.

Aşa fiind, executarea în natură pe cale silită va fi cu putinţă câtă vreme bunul se găseşte la debitor. Dacă însă debitorul nesocoteşte obligaţia de păstrare a bunului până la predare şi-l distruge sau ascunde, executarea în natură chiar pe cale silită a obligaţiei devine imposibilă, urmând a se trece la executarea prin echivalent.

În ipoteza în care debitorul întrăinează bunul către un terţ, creditorul va putea intenta acţiune în revendicare împotriva terţului dacă bunul care forma obiectul contractului este imobil. Terţul se va putea apăra invocând uzucapiunea.

Dacă bunul înstrăinat este mobil, acţiunea în revendicare va putea fi paralizată de multe ori prin invocarea dobândirii bunurilor mobile corporale prin posesia de bună-credinţă (art. 1909 Cod civil). De aceea, creditorul urmează a se mulţumi cu executarea prin echivalent.

3) Când obiectul obligaţiei de a da îl constituie un bun de gen dreptul de proprietate se va transmite numai la momentul individualizării bunului, operaţie care şi ea presupune un fapt personal, o activitate din partea debitorului.

În acest caz creditorul poate alege între mai multe posibilităţi:a) să ceară executarea silită în natură atunci când acest lucru este cu putinţă; b) să achiziţioneze cantitatea de bunuri ce formează obiectul obligaţiei din altă parte, pe

contul debitorului, urmând a recupera preţul prin executarea silită asupra bunurilor debitorului;c) să accepte executarea prin echivalent, adică plata de despăgubiri. Executarea

obligaţiei de a face şi de a nu face. Codul civil conţine prevederi speciale care pornesc de la premisa că şi obligaţiile de a

face şi de a nu face pot fi executate silit în natură. Astfel, în privinţa obligaţiilor de a face, prevede că, în caz de nerespectare a lor, creditorul poate fi autorizat de instanţa de judecătorească să le aducă el la îndeplinire, în contul debitorului.

Cât priveşte obligaţia de a nu face, codul civil, prevede posibilitatea pentru creditor de a cere instanţei obligarea debitorului la a distruge ceea ce a făcut cu încălcarea acestei obligaţii sau autorizarea de a distruge el însuşi, pe cheltuiala debitorului.

În realitate, , se aplică numai la obligaţiile de a face intuitu personae, care implică o activitate personală deosebită din partea debitorului activitate avută în vedere de creditor la naşterea raportului juridic obligaţional. Ea nu poate fi considerată că reprezintă îndeplinirea în natură a obligaţiei decât atunci când este executată, de bunăvoie, de către debitor.

Daunele cominatorii. Existenţa unor mijloace juridice puse de lege la îndemâna creditorului pentru a constrânge pe debitor să execute în natură obligaţiile de a nu face şi de a face – cu excepţia celor intuitu personae.

Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere – sau pentru o altă unitate de timp – până la executarea obligaţiei. Cuantumul sumei şi unitatea de timp pentru care se acordă se stabilesc prin hotărâre judecătorească. Dacă debitorul persistă în a nu-şi executa obligaţia, instanţa poate mări cuantumul lor.

Trăsătura esenţială a daunelor cominatorii este aceea că ele apar ca un mijloc de constrângere, prin ameninţarea pe care o prezintă pentru debitor, spre a-l determina să-şi

73

Page 74: Drept Civil 1

executatre obligaţia asumată. De aceea, ele sunt un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligaţiilor, cu posibilitatea de a fi aplicate chiar şi în cazul obligaţiilor intuitu personae.

Daunele cominatorii nu au nici o legătură cu prejudiciul încercat de creditor datorită neexecutării obligaţiei de către debitor. Ele nu au un caracter preparator, ci mai degrabă caracterul unei pedepse civile, tocmai prin ameninţarea pe care o prezintă pentru debitor.

Daunele cominatorii au caracter nedeterminat din punctul de vedere al întinderii lor, deoarece nu se cunoaşte cât timp debitorul nu va executa obligaţia sa.

În situaţia în care debitorul îşi execută obligaţia, nu mai pot fi acordate daune cominatorii.Ele nu se aplică obligaţiilor având drept obiect sume de bani, deoarece acestea produc

dobânzi în caz de întârziere la executare. De asemenea, ele nu pot fi acordate nici pentru obligaţiile de a da, care, în principiu, pot fi exercitate în natură.

Daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba despre asigurarea executării obligaţiilor de a face şi de a nu face. Dar în cazul acestor obligaţii ele nu se acordă în următoarele situaţii:

a) când executarea lor în natură nu mai este posibilă, deoarece scopul pentru care au fost asumate nu mai poate fi atins;

b) când este posibilă executarea obligaţiilor în natură pe cale silită, prin intermediul executorilor judecătoreşti sau de către creditor, pe contul debitorului;

În literatura juridică se mai menţionează un caz în care acordarea daunelor cominatorii nu este posibilă pentru a asigura executarea în natură a obligaţiilor de a face sau a nu face, şi anume atunci când refuzul debitorului de a executa obligaţia în natură este clar exprimat, astfel că instanţa trebuia să stabilească direct despăgubirea pentru prejudiciul suferit de către creditor.

Considerăm că atâta timp cât obligaţia nu a fost executată în natură, se poate dispune obligarea la plata daunelor cominatorii, care constituie un mijloc de constrângere prin ameninţarea pe care o prezintă pentru debitor, spre a-l determina să-şi execute obligaţia asumată, ele reprezentând, aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, un mijloc indirect de asigurare a executării obligaţiilor. În acest sens, s-a arătat că suma la care este condamnat debitorul devine “un adevărat mijloc de constrângere în contra debitorului, şi scopul ei este ca, sub ameninţarea sumei mari pe care ar plăti-o dacă ar persista în întârzierea sa, debitorul să se hotărască şi să prefere să execute obligaţiunea”. Tot astfel, se consideră că “raţiunea daunelor cominatorii este tocmai aceea de a înfrânge rezistenţa debitorului, oricât de clar exprimată ar fi ea. De aceea daunele cominatorii au fost denumite pedeapsă civilă, mijloc de constângere etc”.

În concluzie, daunele cominatorii şi-au găsit aplicare în cazul obligaţiilor de a face sau a nu face intuitu personae; cu alte cuvinte, în cazul obligaţiilor a căror executare presupune concursul unor aptitudini intelectuale sau morale ale debitorului, ceea ce face ca aceste obligaţii să nu poată fi aduse la îndeplinire de către o altă personă decât debitorul. De exemplu: executarea unui tablou, scrierea unui scenariu, interpretarea unei piese muzicale, susţinerea unui spectacol de către un actor, efectuarea unei intervenţii chirurgicale, etc.

În privinţa efectelor daunelor cominatorii şi a posibilităţii obţinerii lor pe calea executării silite, în literatura de specialitate s-au conturat două sisteme.

Dimpotrivă, numai recunoscând daunelor cominatorii un caracter executoriu, ele vor constitui într-adevăr un mijloc psihologic eficace de constrângere, de natură a impresiona pe debitor şi a-i înfrânge rezistenţa.

74

Page 75: Drept Civil 1

Tot astfel, relativ recent, s-a susţinut că, neavând caracter reparatoriu, daunele cominatorii se acordă independent de existenţa sau inexistenţa vreunui prejudiciu. Încasarea lor de către creditor nu este decât provizorie, deoarece, spre a se evita realizarea unei îmbogăţiri fără justă cauză a lui, acesta va trebui să restituie debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii, în cazul în care până la urmă datornicul şi-a executat obligaţia. Creditorul va putea păstra, într-o atare ipoteză, doar suma corespunzătoare prejudiciului suferit prin întârzierea executării.

Singura sancţiune a neîndeplinirii obligaţiei de a face conţinută într-un titlu executoriu, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, este obligarea la plata amenzii civile în faza de executare silită.

2. Executarea indirectă a obligaţiilor (Executare prin echivalent). Potrivit art. 1073 Cod civil, „creditorul are dreptul de a face dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei”, iar dacă acest lucru nu este cu putinţă, el „are dreptul la dezdăunare”.

Executarea indirectă a obligaţiei înseamnă dreptul creditorului de a pretinde şi a obţine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care le-a suferit, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei asumate.

Există unele situaţii în care executarea în natură a obligaţiilor nu mai poate fi obţinută, astfel că obligarea debitorului la plata despăgubirilor prezintă un interes deosebit pentru creditor. Ele sunt următoarele:

a) în cazul obligaţiilor de a face când: obligaţia asumată este intuitu personae sau obligaţia trebuia executată într-un termen considerat esenţial de către creditor, pe care debitorul l-a lăsat să treacă fără să execute;

b) în cazul obligaţiilor de a nu face, dacă debitorul nu-şi respectă această obligaţie.

a) Categorii de despăgubiri (daune-interese). Despăgubirile sunt de două feluri: 1) moratorii – reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare

a executării cu întârziere a obligaţiei; 2) compensatorii – reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru

neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei.Despăgubirile moratorii se pot cumula cu executarea în natură a obligaţiei, pe când, de

regulă, cele compensatorii nu pot fi cumulate cu această executare, ele având tocmai menirea de a o înlocui.

Natura juridică. Executarea indirectă a obligaţiilor înseamnă obţinerea de către creditor a reparării prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligaţiei debitorului său.

Suntem deci în prezenţa unei alte obligaţii, aceea de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită – neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare –, deci în prezenţa unei răspunderi civile.

Răspunderea civilă ăşi poate avea temeiul în nerespectarea unei obligaţii născute dintr-un contract, caz în care se numeşte răspundere contractuală.

Ea îşi poate avea temeiul şi în săvârşirea unui fapt ilicit sau îndeplinirii necorespunzătoare a unor obligaţii decurgând din faptele licite sau din acte unilaterale, în măsura în care acestea din urmă sunt izvor de obligaţii civile.

Ori de câte ori nu suntem în prezenţa unei răspunderi derivând din neexecutarea unei obligaţii contractuale, se vor aplica regulile răspunderii civile delictuale.

Condiţiile răspunderii civile contractuale:

75

Page 76: Drept Civil 1

a) existenţa unei fapte ilicite care constă în nerespectare unei obligaţii contractuale, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului;

b) existenţa unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere; c) vinovăţia (vina) celui ce săvârşeşte fapta ilicită. Rezultă că în esenţă sunt aceleaşi

condiţii care duc şi la naşterea răspunderii civile delictuale.Corelaţia dintre răspunderea civilă contractuală şi dreptul la despăgubiri

(daune-interese). Din momentul în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale, se naşte dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul. Creanţa iniţială este înlocuită cu altă creanţă, care constă în suma de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit. Despăgubirile se datoresc în virtutea obligaţiei iniţiale, care însă nu a fost executată.

Dar, pentru acordarea despăgubirilor, pe lângă întrunirea condiţiilor răspunderii civile contractuale mai este necesar, pe de o parte, ca debitorul să fie pus în întârziere, iar, pe de altă parte, să nu existe o clauză de neresponsabilitate.

Aşadar, după cum s-a subliniat în literatura de specialitate „condiţiile necesare pentru naşterea dreptului la daune-interese includ şi condiţiile răspunderii contractuale, sfera primei noţiuni fiind mai cuprinzătoare decât a celei de-a doua. În alte cuvinte, dreptul la daune-interese presupune în mod obligatoriu, existenţa condiţiilor răspunderii civile contractuale, deşi numai prezenţa lor, în anumite cazuri, nu este suficientă ca acordarea daunelor să aibă loc.

b) Condiţiile acordării de despăgubiri (daune-interese). Prejudiciul. Condiţia existenţei unui prejudiciu pentru acordarea de despăgubiri creditorului este implicit prevăzută în Cod civil, potrivit cu care „debitorul este osândit (obligat), de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării”.

lPrejudiciu este urmarea faptei ilicite a debitorului, care constă tocmai în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei asumate.

De asemenea, între această faptă a debitorului şi prejudiciul suferit de creditor trebuie să existe un raport de cauzalitate. Sarcina probei existenţei prejudiciului incumbă creditorului, cu excepţia situaţiilor în care întinderea prejudiciilor este fixată de lege. Este cazul obligaţiilor care au drept obiect sume de bani, când legea fixează drept despăgubire dobânda legală. Cu alte cuvinte, legea consideră că lipsa de folosinţa a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.

Vinovăţia (vina) debitorului. Pentru a se putea să se nască creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitor este necesar să mai fie îndeplinită o condiţie, şi anume neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei să-i fie imputabilă, deci debitorul să fi avut o vină atunci când nu şi-a executat obligaţia asumată.

Suntem în prezenţa laturii subiective a faptei debitorului, interesând deci atitudinea subiectivă pe care debitorul a avut-o faţă de faptă şi urmările acesteia.

două concluzii:1) O primă conluzie este aceea că debitorul va fi obligat la plata

despăgubirilor nu numai atunci când acţionează cu intenţia de a-l păgubi pe creditor, adică nu execută spre a-i pricinui o pagubă – „nu esre rea-credinţă din parte-i” –, ci ori de câte ori nu va dovedi existenţa „cauzei străine” care să nu-i fie imputabilă. Cu alte cuvinte, ori de câte ori nu-şi execută obligaţia din vina sa, indiferent dacă aceasta a constat în intenţie sau într-o simplă culpă.

2) o a doua concluzie este aceea că în sarcina sa operează o prezumţie de vină, deoarece debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor cât timp nu justifică

76

Page 77: Drept Civil 1

existenţa unei cauze străine, neimputabile. De aceea, se spune că în materia contractuală vina debitorului este prezumată. debitorul nu va fi obligat la plata despăgubirilor atunci când nu a putut executa datorită unui caz fortuit sau unui caz de forţă majoră. „cauza străină care nu-i este imputabilă debitorului” trebuie inclusă şi vina creditorului. Dacă debitorul dovedeşte cauza străină, el va fi exonerat de răspundere.

Cu privire la urmările asupra raporturilor juridice contractuale, „cauza străină” va putea:

- fie să facă imposibilă executarea şi în acest caz, la contractele unilaterale obligaţia se va stinge fără ca debitorul să fie obligat la plata de despăgubiri, iar la contractele bilaterale se va pune problema riscului contractului care va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat;

- fie să suspende temporar executarea obligaţiei, ceea ce va face ca debitorul să execute cu întârziere, dar fără a plăti despăgubiri pentru aceasta.

Cu privire la cine va trebui să dovedească neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare, distingem:

a) în cazul obligaţiilor de a nu face, creditorul va trebui să dovedească faptul săvârşit de debitor prin care se încalcă, această obligaţie;

b) în cazul obligaţiilor de a da şi de a face, creditorul trebui să dovedească existenţa creanţei. Dacă el face această dovadă, neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedeşte executarea.

-Debitorul va fi exonerat de răspundere numai dacă va dovedi că nerespectarea obligaţiei se datoreşte cauzei străine, deci cazului fortuit sau de forţă majoră, sau vinei înseşi a creditorului.

-Prezumţia de vină în sarcina debitorului care nu-şi execută obligaţia este relativă. Ea poate fi răsturnată tocmai prin dovada cazului fortuit, a cazului de forţă majoră sau a vinei creditorului.

Cât priveşte forţa majoră şi cazul fortuit, instanţa de judecată stabileşte, pe bază de probe, dacă evenimentul invocat a constituit sau nu caz de forţă majoră. constituie forţă majoră- orice eveniment care nu a fost previzibil în mod normal şi care a pus pe debitor în imposibilitate de a-şi executa obligaţia luată. În consecinţă, părţile nu sunt ţinute să definească forţa majoră prin contract”.

Punerea debitorului în întârziere. Pentru a se putea acorda daune interese creditorului trebuie îndeplinită o altă condiţie, şi anume debitorul să fie pus în întârziere cu privire la executarea obligaţiei.

Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voinţă din partea credutorului, prin care el pretinde executarea obligaţiei de către de debitor.

forme:1) notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti; ea constă în cererea formală

(somaţia adresată debitorului să execute);2) cererea de chemare în judecată a debitorului, prin care se pretinde executarea

obligaţiei pe calea acţiunii în justiţie.

-Există situaţii în care nu este necesară îndeplinirea unor formalităţi de punere în întârziere, debitorul fiind de drept în întârziere, şi anume:

77

Page 78: Drept Civil 1

- în cazurile anume determinate de lege -vânzarea de produse şi lucruri mobile, „vânzarea se va rezolvi de drept şi fără punerea în întârziere în folosul vânzătorului, după expirarea termenului pentru ridicarea lor”.

- când părţile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului la care trebuia să execute, fără îndeplinirea vreunei formalităţi;

- când obligaţia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire fără a executa ;

- în cazul obligaţilor continue, cum sunt obligaţiile de furnizare a apei, energiei electrice sau aceea de a întreţinere un anumit bun;

- în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face .Ceea ce trebuie subliniat este că punerea în întârziere este necesară numai pentru

neexecutarea unor obligaţii contractuale. În materia extracontractuală nu este necesară punere în întârziere; din momentul săvârşirii faptului prejudiciabil se naşte dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri debitorului.

Efectele punerii în întârziere: 1) de la data punerii în întârziere debitorul datorează creditorului daune-interese

moratorii;2) din acelaşi moment se stabileşte refuzul debitoruolui de a executa, iar creditorul va fi

îndreptăţit să pretindă daune compensatorii pentru neexecutarea obligaţiei;3) când obligaţia constă în a da un bun individual determinat, ca efect al punerii în

întârziere, riscul se strămută asupra debitorului .

Efectele punerii în întârziere încetează prin faptul debitorului atunci când acesta recurge la oferta reală urmată de consemnaţiune, în ipoteza în care creditorul refuză să primească palta.

De la data consemnării bunului sau sumei de bani la dispoziţia creditorului încetează pentru debitor obligaţia de a plăti daune moratorii şi de a suporta riscul pieririi forturite a bunului.

Efectele punerii în întârziere pot înceta şi prin faptul creditorului, în situaţia în care el renunţă expres sau tacit la punerea în întârziere.

Convenţii cu privire la răspundere. Convenţia părţilor cu privire la răspunderea debitorului trebuie să intervină înainte de ocazionarea prejudiciului pentru creditor, prin ea se poate agrava, înlătura sau restrânge răspunderea debitorului.

Nu interesează aici convenţiile prin care, posterior producerii prejudiciului, creditorul renunţă la repararea lui. Asemenea convenţii pot căpăta o altă semnificaţie juridică, spre exemplu o iertare de datorie.

Nu avem în vedere nici ipoteze în care legea însăşi agravează răspunderea debitorului, cum ar fi aceea a comodatarului, care, în unele cazuri răspunde de pierirea fortuită a bunului .

În sfârşit, trebuie evitată orice confuzie între convenţiile asupra răspunderii şi cele prin care se determină anticipat întinderea obligaţiei de despăgubire (caluza penală) sau cele care poartă asupra asigurării de responsabilitate din partea unui terţ – asiguratorul.

În literatura de specialitate se distinge între: a) convenţii care exonerează de răspundere (responsabilitate) – ele sunt

permise numai pentru ipotezele în care vina debitorului îmbracă forma neglijenţei sau imprudenţei; astfel de conveţii sunt nule atunci când vina debitorului îmbracă forma intenţiei (dolului);

78

Page 79: Drept Civil 1

b) convenţii care limitează răspunderea – ele îşi vor produce efectele numai în cazul când vina debitorului constă în neglijenţa sau imprudenţa sa, nu şi în intenţia de a păgubi;

c) convenţii care agravează răspunderea – în sensul că debitorul se angajează să răspundă chiar şi în ipoteza în care neexecutarea sau executarea necorepunzătoare se datorează cazului fortuit sau cazului de forţă majoră, chiar dacă legea îl exonerează.

O asemenea convenţie trebuie să fie neîndoielnică, nefiind necesară folosirea unor termeni speciali.

Convenţiile de înlăturare, limitare sau agravare a răspunderii nu au nici un efect asupra obligaţiei iniţiale asumate de debitor. El este ţinut să-şi execute această obligaţie. Dacă nu execută, urmează a-şi produce efecte, după caz, convenţiile cu privire la răspunderea sa.

c) Evaluarea despăgubirilor (daune-interese). Stabilirea despăgubirilor se face în următoarele moduri:

1) pe cale judecătorească (evaluarea judiciară)- principiile în conformitate cu care urmează a se face despăgubirilor de către instanţă.

a) un prim principiu este acela că prejudiciul suferit de creditor datorită neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza .

b) un al doilea principiu „debitorul nu răspunde decât de daunele-interese care au fost prevăzute, sau care au putut fi prevăzute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligaţiei nu provine, din dolul său”. Aşadar, în principiu, debitorul va fi ţinut să repare numai prejudiciul prevezibil la momentul încheierii contractului.

De la acest principiu există o excepţie : anume, atunci când vina debitorului în neexecutarea obligaţiei contractuale îmbracă forma intenţiei (dolului). În acest caz, debitorul va fi ţinut să răspundă şi de prejudiciul imprevizibil la momentul încheierii contractului.

c) un al treilea principiu după care instanţa va aprecia întinderea despăgubirilor este acela potrivit cu care, în toate cazurile, este reparabil numai prejudiciul direct, care se găseşte în legătură cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului. Nu sunt supuse reparării prejudiciile indirecte.

2) prin lege (evaluarea legală). Aceasta înseamnă că evaluarea daunelor-interese se face de lege. În dreptul nostru evaluarea legală există în privinţa prejudiciului suferit de creditor în cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani.

Neexecutarea obligaţiei de a da o sumă de bani nu poate avea drept consecinţă obligarea debitorului la plata de depăgubiri compensatorii, care ar trebui să constea tot într-o sumă de bani, ci numai la plata de despăgubiri moratorii .

Trăsături speciale ale evaluării a daunelor-interese:a) creditorul obligaţiei având ca obiect a da o sumă de bani nu poate pretinde, drept

echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare, decât dobânda stabilită de lege. dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii, diminuat cu 20% .

Părţile au libertatea de a stipula dobânzi convenţionale, al căror cuantum poate depăşi cuantumul dobânzii legale cu cel mult 50% pe an.

b) în caz de evaluare legală, creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu. Legea porneşte de la ideea că lipsa de folosinţă a unei sume de bani provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii legale datorate pe perioada întârzierii la executare.

79

Page 80: Drept Civil 1

Dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens, după scadenţa lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an.

c) în sfârşit, daunele-interese constând în dobânda legală sunt datorate, de regulă, din ziua chemării în judecată, simpla notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti nefiind suficientă pentru datorarea şi acordarea lor. De la această regulă există unele excepţii, prevăzute de lege, când, fie că dobânda legală este datorată de la data somării prin executor judecătoresc , în materia fidejusiunii –, fie ca ea se datorează de drept, fără îndeplinirea une formalităţi , în materia contractului de mandat.

3) prin convenţia părţilor (evaluarea convenţională. Clauza penală). Un alt mod de evaluare a despăgubirilor (daunelor-interese) este evaluarea prin convenţia părţilor.

Cu privire la acest mod de evaluare trebuie să distingem:a) părţile pot conveni asupra cuantumului despăgubirilor datorate de debitor, după ce s-a

produs încălcarea obligaţiei contractuale asumate, deci după producerea prejudiciului.

b) pot stabili în cuprinsul contractului sau printr-o convenţie separată, ulterioară încheierii acestuia, dar înainte de producerea prejudiciului cuantumul daunelor-interese datorate de debitor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei sale şi care au menirea să acopere tocmai prejudiciul încercat de creditor. Deci părţile determină, prin acordul lor de voinţă, întinderea prejudiciului şi cuantumul daunelor care-l vor acoperi, înainte ca acesta să se fi produs. În acest din urmă caz părţile au prevăzut o clauză penală.

Clauza penală este acea convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său.

Clauza penală poate consta în obligaţia debitorului de a presta creditorului, în caz de neexecutare a obligaţiei, o sumă de bani sau o altă valoare patrimonială . Ea poate fi prevăzută atât pentru neexecutarea obligaţiei, cât şi unei clauze penale se poate face nu numai în cazul unor obligaţii contractuale, ci şi în privinţa unor obligaţii care au un alt izvor.

Caracterele juridice ale clauzei penale: a) ea este o convenţie, deci urmează a îndeplini condiţiile de validitate ale oricărei

convenţii.În acelaşi timp, ea care un caracter accesoriu, astfel ca validitatea obligaţiei principale

constituie o condiţie esenţială pentru existenţa clauzei penale. Dacă obligaţia principală este nulă ori se stinge, şi clauza penală va fi nulă ori se va stinge. Nulitatea clauzei penale nu duce la nulitatea obligaţiei principale.

b) stipularea clauzei penale prezintă o mare utilitate practică deoarece prin ea se fixează anticipat valoarea prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutare, executare cu întârziere sau necorepunzătoare. În acest fel, părţile sunt scutite de a se mai adresa justiţiei pentru evaluarea prejudiciului şi se înlătură dificultăţile pe care le ridică proba lui.

c) scopul clauzei penale este determinarea, prin convenţia părţilor, a întinderii prejudiciului în caz de neexecutare, şi nu crearea unei posibilităţi pentru debitor de a se libera printr-o altă prestaţie – clauza penală – decât cea principală.

Aşa fiind, debitorul obligaţiei cu clauză penală nu are un drept de opţiune între executarea obligaţiei pricipale şi plata clauzei penale, el nu poate refuza executarea, oferind clauza penală.

80

Page 81: Drept Civil 1

Creditorul însă, în caz de neexecutare din partea debitorului poate cere, fie îndeplinirea obligaţiei principale, fie clauza penală.

Această posibilitate de alegere există pentru creditor numai după ce obligaţia principală deşi a devenit exigibilă, nu a fost executată de debitor.

Subliniem că obligaţia cu clauză penală are un singur obiect, astfel că dacă acesta piere din caz fortuit sau din caz de forţă majoră, debitorul va fi liberat.

d) Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părţi; ca urmare, în principiu, instanţa de judecată nu are dreptul să-i reducă sau să-i mărească cuantumul. Deci, instanţa nu poate nici să verifice întinderea prejudiciului suferit de creditor, şi nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit.

În caz de neexecutare parţială, cuantumul clauzei penale poate fi micşorat de instanţa de judecată proporţional cu ce s-a executat .

Dacă s-a prevăzut clauza penală pentru întârzierea la executare, creditorul va putea cere atât executarea în natură, cât şi clauza penală.

Când ea a fost prevăzută pentru neexecutare; nu va putea fi cumulată cu executarea în natură; creditorul va putea pretinde numai acordarea clauzei penale.

e) Dat fiind faptul că semnificaţia clauzei penale este evaluarea convenţională a despăgubirilor (daunelor-interese) datorate creditorului pentru neexecutare, executare cu întârziere sau necorepunzătoare, ea este datorată atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri.

Se cere ca neexecutarea să provină din vina debitorului, să-i fie imputabilă, iar dacă el va dovedi cauza străină, va fi exonerat de plata clauzei penale.

De asemenea, debitorul trebuie pus în întârziere, afară de cazurile în care el este de drept în întârziere.

Menţionăm că stipularea clauzei penale este interzisă în contractele de împrumut.

f) creditorul obligaţiei cu clauza penală este un creditor chirografar, care vine în concurs cu ceilalţi creditori, fără vreun drept de preferinţă faţă de ceilalţi creditori chirografari ai aceluiaşi debitor.

3. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului. a) Categorii de drepturi ale creditorului asupra patrimoniului debitorului. Creanţa pe

care creditorul o are împotriva debitorului său în cadrul raportului juridic obligaţional îl conferă anumite drepturi asupra patrimoniului acestuia, drepturi care au în vedere asigurarea executării obligaţiei fie în natură, fie prin echivalent.

Debitorul răspunde pentru obligaţiile asumate cu întregul său patrimoniu. „oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare”. Suntem în prezenţa dreptului de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului său, adică al acelor creditori care nu-şi văd garantată creanţa prin garanţii reale care să poarte asupra unor bunuri determinate din acel patrimoniu.

Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari nu poartă aszpra unor bunuri determinate, ci asupra unei universalităţi – patrimoniul debitorului. De aceea, actele pe care debitorul le încheie fără fraudă şi care îi modifică patrimoniul sunt opozabile creditorilor chirografari, adică aceştia sunt ţinuţi să respecte efectele pe care ele le produc.

De asemenea, este de menţionat că dreptul de gaj general nu acordă creditorilor nici un fel de preferinţă: ei vin toţi în concurs la urmărirea bunurilor debitorului lor.

81

Page 82: Drept Civil 1

Oricare dintre creditorii chirografari va putea:1) să ceară executarea asupra bunurilor debitorului, în vederea obţinerii despăgubirilor

datorate pentru neexecutarea obligaţiei de către debitor. În acest caz, bunurile debitorului vor fi puse în vânzare, creditorul urmând a fi satisfăcut din preţul obţinut. Executarea silită face obiectul cercetării dreptului procesual civil;

2) să ceară luarea unor măsuri conservatorii asupra patrimoniului debitorului;3) să intenteze acţiunea oblică în cazurile în care debitorul nu intentează acţiuni pentru

valorificarea unor drepturi ce-i aparţin;4) să intenteze acţiunea revocatorie (pauliană), în cazurile în care debitorul încheie acte

juridice în frauda creditorilor săi chirografari.

b) Măsuri pentru conservarea patrimoniului debitorului. Deşi dreptul de gaj general poartă asupra întregului patrimoniu al debitorului lor, el poate să nu prezinte utilitate practică pentru creditor atunci când debitorul este insolvabil. Insolvabilitatea debitorului poate avea cauze diferite: contractarea de noi datorii, urmărirea exercitată de alţi creditori, nedibăcia debitorului în administrarea patrimoniului său.

Pentru a evita ca la scadenţă debitorul să apară ca fiind lipsit de elemente active în patrimoniul său, adică să fie insolvabil, legea acordă creditorilor chirografari anumite mijloace juridice destinate a asigura conservarea patrimoniului debitorului lor. Acestea sunt măsurile conservatorii .

Categorii de măsuri conservatorii. Măsurile care au drept scop conservarea patrimoniului debitorului sunt următoarele:

a) cererea de a se pune sechestru asigurator pe anumite bunuri ale debitorului, atunci când există temerea justificată că aceste bunuri vor fi ascunde, deteriorate sau înstrăinate de debitor;

b) cererea de efectuare a inscripţiei sau transcripţiei imobiliare, în ipoteza în care debitorul dobândeşte dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra imobil şi neglijează efectuarea lor;

c) dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorului cu privire la bunuri din patrimoniul său şi în procesele de împărţeală ale debitorului, „ca nu cumva împărţeala să se facă cu viclinie în vătămarea drepturilor lor” ;

d) dreptul creditorului de a intenta acţiunea în declararea simulaţiei, prin care se tinde a demonstra caracterul simulat al operaţiei care constă în încheierea concomitentă a unui act aparent care nu exprimă voinţa reală a părţilor şi a unuia secret, în care se exprimă voinţa reală.

Pentru intentarea acestei acţiuni creditorului nu trebuie să dovedească insolvabilitatea debitorului ci numai un interes serios şi legitim

c) Acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie); Acţiunea revocatorie (pauliană).Acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie). Definiţie. Este posibil ca un debitor să

devină insolvabil sau să-şi micşoreze elementele active ale patrimoniului său prin faptul cp din neglijenţă, din nepăsare sau din nepricepere, sau cu rea-credinţă nu-şi exercită anumite dtepturi pe care le are împotriva unor terţe persoane. În această situaţie, legea conferă creditorului chirografar dreptul de a le exercita el, în numele debitorului său.

„creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.

Acţiunea oblică este acea acţiune în justiţie pe care creditorul o exercitată pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său. Această acţiune se mai

82

Page 83: Drept Civil 1

numeşte indirectă sau subrogatorie, pentru că ea este exercitată de creditor în numele debitorului său, dar va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor.

Spre exemplu, un debitor are la îndemână o acţiune în revendicare împotriva unui terţ care este pe care să-i uzucapeze un bun şi neglijează să intenteze acţiunea; sau i-a fost cauzat un prejudiciu şi nu urmăreşte făptuitorul pentru repararea lui; sau a închiriat un bun, chiriaşul nu plăteşte chiria, iar el neglijează să i-o pretindă.

Domeniul de aplicaţie. În stabilirea domeniului de aplicaţie al acţiunii oblice se impun câteva precizări:

1) creditorul va putea exercita numai acţiunile cu privire la drepturi al căror titular este debitorul, deci care se află în patrimoniul acestuia. Datorită pasivităţii debitorului ele sunt pe cale de a se pierde; de exemplu pe cale de a fi prescrise.

Se admite că pe calea acţiunii oblice pot fi exercitate şi căile de executare silită.2) un creditor chirografar nu se poate substitui debitorului în administrarea

patrimoniului său; debitorul rămâne liber să efectueze orice fel de act juridic, dispunând în mod liber de bunurile sale. El poate contracta noi datorii sau dobândi noi drepturi.

Creditorul nu va putea însă să facă acte de dispoziţie sau de administrarea pentru debitor.

3) creditorul nu poate intenta acele acţiuni care au un caracter exclusiv personal, fie că prin ele se apără drepturi personale nepatrimoniale, fie chiar uneloe categorii de drepturi patrimoniale. Ele sunt următoarele:

a) acţiunile prin care se apără drepturile personale nepatrimoniale: acţiunile de stare civilă, stabilirea filiaţiei, drepturile părinteşti;

b) acţiunile care privesc drepturi patrimoniale, dar a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titulatului lor; întemeiată pe raţiuni de ordin etic cum ar fi o acţiune prin se cere revocarea unei donaţii pentru ingratitudine;

c) acţiunile privesc drepturi patrimoniale care au însă un obiect neurmăribil, cum ar fi pensia de întreţinere. Acţiunea oblică apare, în acest caz, ca inutilă.

Toate celelalte acţiuni patrimoniale, care privesc drepturi existente în patrimoniul debitorului, pot fi exercitate de creditori pe calea acţiunii oblice, în numele debitorului lor.

Condiţiile intentării acţiunii oblice. Pentru a se putea intenta – acţiunea este necesară îndeplinirea unor condiţii, astfel:

- debitorul să fie inactiv, adică să nu intenteze el însuşi acţiunea pe care o poate intenta. După ce creditorul a pornit acţiunea, debitorul o putea prelua, astfel că titularul ei devine debitorul; creditorul poate rămâne în proces, alături de debitor, pentru ocrotirea propriilor sale interese;

- creditorul trebuie să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea. Un asemenea interes există atunci când debitorul este insolvabil. Dacă debitorul este solvabil, acţiunea urmează a fi considerată ca lipsită de interes;

- creanţa pe care o are creditorul trebuie să fie certă, adică fermă, existenţa ei să nu dea naştere la discuţii, şi lichidă, adică să aibă cuantumul determinat. De asemenea, în concepţia practicii judecătoreşti, creanţa trebuie să fie şi exigibilă.

Nu se cere ca debitorul să fie introdus în proces. Totuşi, introducerea lui în proces este utilă deoarece, pe de o parte, va putea formula unele apărări şi excepţii iar, pe de altă parte, hotărârea judecătorească îi va fi opozabilă.

Efectele acţiunii oblice. Creditorul exercită acţiunea oblică în numele debitorului său. De aici decurg o serie de consecinţe:

83

Page 84: Drept Civil 1

- mai întâi, pârâtul acţionat de creditor îi va putea opune acestuia toate apărările (excepţiile) pe care le-ar fi putut opune şi debitorului;

- în al doilea rând, dacă creditorul câştigă procesul prin care pornit acţiunea oblică, bunul asupra căruia purta dreptul ce era ameninţat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului. Drept urmare, el va servi la asigurarea gajului general al tuturor creditorilor chirografari, fără ca acela dintre creditori care a intenta acţiunea oblică să aibă vreun drept de preferinţă faţa de ceilalţi creditori.

De aceea, o acţiune directă, ar prezenta mai mult interes pentru creditor. Dar, o asemenea acţiune poate fi intentată numai în cazurile expres prevăzute de lege, şi anume:

1). în cazul contractului de antrepriză, când lucrătorii folosiţi de antreprenorul care a construit o clădire pot acţiona direct pe beneficiarul construcţiei pentru plata sumelor care li se cuvin (creditori ai acestor sume) în măsura în care n-au fost plătite antreprenorului (art. 1488 Cod civil);

2). în cazul contractului de mandat, când pentru executarea contractului, mandatarul îşi substituie, pe baza unui contract separat, o altă persoană. Mandantului din primul contract i se recunoaşte o acţiune directă faţă de submandatar, deşi este terţ faţă de contractul prin care s-a produs substituirea (art. 1542 alin. final Cod civil).

Acţiunea revocatorie (pauliană). Definiţie. O altă acţiune care se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este acţiunea revocatorie (pauliană). Această acţiune reprezintă un mijloc juridic prin care creditorul poate ataca actele juridice încheiate de debitor în frauda dreptului său de gaj general.

Putem defini acţiunea revocatorie ca fiind acea acţiune prin care creditorul poate cere revocarea (desfiinţarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale. Prejudicierea creditorului se concretizează în faptul că prin încheierea actelor atacate debitorul îşi măreşte sau creează o stare de insolvabilitate.

Domeniul de aplicaţie. În principiu, domeniul de aplicaţie al acţiunii revocatorii nu diferă de acela al acţiunii oblice. Deci nu vor putea fi atacate actele care privesc drepturi personale nepatrimoniale, drepturi patrimoniale care implică o apreciere de ordin subiectiv din partea debitorului sau cele care privesc drepturi personale neurmăribile.

Se admite totuşi posibilitatea intentării unei acţiuni revocatorii chiar şi în ipoteza drepturilor neurmăribile, dacă, în stabilirea lor, sunt fraudaţi creditorii chirografari. Spre exemplu, în cazul unei obligaţii de întreţinere, debitorul plăteşte o sumă de bani care este excesivă, spre a frauda pe creditorii chirografari.

Condiţii intentării acţiuni revocatorii. Pentru a se putea intenta acţiiunea revocatorie este necesară îndeplinirea mai multor condiţii:

a) Actul atacat să fie creat creditorului un prejudiciu, adică prin acest act debitorul îşi micşorează activul patrimonial.

Creditorul nu poate ataca un act prin care debitorul plăteşte un al creditor al său sau prin care refuză a primi o donaţie ori acesta contactează noi datorii.

b) Frauda debitorului constă în aceea că debitorul a avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al actului faţă de creditor. Nu este necesar ca atitudinea subiectivă a debitorului să îmbrace forma intenţiei (dolului) de a-l păgubi pe creditor.

c) creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă, exigibilă şi, în principiu, anterioară actului atacat.

În principiu, un act juridic nu poate interesa decât pe creditorii prezenţi, nu şi pe cei viitori.

84

Page 85: Drept Civil 1

Data anterioară a creanţei creditorului faţă de actul atacat poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

Atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba de un act încheiat anterior naşterii dreptului său de creanţă.

Pentru exercitarea acţiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un titlu executoriu prin care să-i fie constatată creanţa, deoarece acţiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act.

d) complicitatea la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul atacat. Această condiţie trebuie îndeplinită numai atunci când se atacă un act cu titlu oneros. Când actul atacat este cu titlu gratuit este suficientă frauda debitorului. Actul va fi revocat numai când se dovedeşte frauda terţului. Ea constă în faptul că terţul cunoaşte că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.

Efectele acţiunii revocatorii. Ca urmare a reuşitei în acţiunea revocatorie, actul atacat, dovedind ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului.

Acţiunea revocatorie este proprie creditorului care o intentează. Ca atare, produce efecte relative, în sensul că, drept urmarea a reuşitei ei, va fi reparat numai prejudiciul suferit de creditorul reclamant.

Faţă de ceilalţi creditori ai debitorului, acţiunea pauliană nu produce nici un efect.

Natura juridică a acţiunii revocatorii. Acţiunea revocatorie se deosebeşte de acţiunea oblică prin aceea că prima aparţine creditorului chirografar, pe când cea de a doua este exercitată de creditor în numele debitorului.

Sub aspectul efectelor sale, acţiunea revocatorie duce la desfiinţarea actului, întocmai ca şi acţiunea în anularea unui act juridic. Dar se deosebeşte prin aceea că acţiunea în anulare produce efecte faţă de orice persoană, pe când acţiunea revocatorie are un caracter relativ, adică îşi produce efecte numai între creditor şi terţul dobânditor.

Acţiunea revocatorie are deci o configuraţie autonomă; ea este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda drepturilor creditorului său.

Tema a IV-a - Transmiterea ş i transformarea obliga ţ iilor

1. Moduri de transmitere: a) cesiunea de creanţă; b) subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei.

2. Moduri de transformare: a) novaţia; b) delegaţia.

1. Moduri de transmitere. a) Cesiunea de creanţă. Definiţie. Cresiunea de creanţă este o convenţie prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane. Creditorul care transmite creanţa se numeşte cedent; persoana către care se transmite creanţa, care o dobândeşte prin cesiune se numeşte cesionar; debitorul creanţei transmise (cedate) se numeşte debitor cedat. Aşadar, părţile convenţiei care are ca obiect cesiunea unei creanţe sunt cedentul şi cesionarul.

Condiţiile cesiunii de creanţă.

85

Page 86: Drept Civil 1

-Cesiunea de creanţă este o convenţie, un contract. Ca urmare, ea trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate ale contractului.

În principiu, orice creanţă poate forma obiectul unei cesiuni.-Cesiunea de creanţă este un contract consensual, deci este valabil din momentul

încheierii acordului de voinţă.Pentru validitatea cesiunii de creanţă nu este necesar consimţământul debitorului cedat.

Dar, pentru ca cesiunea să fie opozabilă terţilor, trebuie îndeplinite anumite formalităţi:

a) prin notificarea făcută de cedent sau cesionar debitorului cedat, i se face cunoscut faptul schimbării creditorului;

b) acceptarea din partea debitorului cedat are semnificaţia faptului că el a luat cunoştinţă despre cesiune, adică de schimbarea creditorului său, iniţial. Acceptarea trebuie făcută în formă autentică, spre a fi opozabilă tuturor categoriilor de terţi.

Efectele cesiunii de creanţă. În primul rând, cesiunea de creanţă produce efectele actelor juridice care se înfăptuiesc prin intermediul ei: vânzare, schimb, donaţie, împrumut. În al doilea rând, cesiunea de creanţă produce efecte specifice.

Astfel, între părţi, ca efect al cesiunii de creanţă, din momentul realizării acordului de voinţe creanţa se transferă la cesionar. Cesionarul devine creditor, în locul cedentului, preluându-i toate drepturile. Totodată, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei, indiferent de preţul pe care l-a plătit şi chiar dacă cesiunea s-a făcut cu titlu gratuit.

Atunci când cesiunea de creanţă se face cu titlu oneros, în raporturile dintre cedent şi cesionar, ea produce şi un alt efect, anume acela de a naşte în sarcina cedentului obligaţia de garanţie, care este de două feluri: de drept şi convenţională.

Cât priveşte garanţia de drept , ea cuprinde obligaţia cedentului de a răspunde de existenţa actuală a creanţei şi a accesoriilor sale. cedentul nu răspunde de drept de solvabilitatea debitorului cedat.

Regulile din materia garanţiei de drept sunt supletive, astfel că părţile pot să le modifice, în anumite limite, prin clauze de gara nţie convenţională. Ele pot să cinvină asupra agravării obligaţiei de garanţie a cedentului. Prin stipulaţie expresă, cedentul se poate angaja să garanteze şi solvabilitatea viitoare a debitorului cedat. În toate cazurile, cedentul răspunde numai în limitele preţului cesiunii.

Faţă de terţi, cesiunea produce efecte numai din momentul notificării făcute prin intermediul executorilor judecătoreşti sau al acceptării de către debitorul cedat prin înscris autentic.

Terţi în materia cesiunii de creanţă sunt: debitorul cedat; cesionarii ulteriori şi succesivi ai aceleiaşi creanţe; creditorii cedentului.

b) Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei. Definiţie. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei este un mijloc de transmitere legală sau convenţională a dreptului de creanţă, cu toate garanţiile şi accesoriile sale, către un terţ care a plătit pe creditorul iniţial, în locul debitorului.

Subrogaţia legală. Cazuri. subrogaţia operează de drept în următoarele cazuri:1). „în folosul aceluia care, fiind el însuşi creditor, plăteşte altui creditor, ce are

preferinţă”. Este ipoteza în care un creditor plăteşte altui creditor cu rang preferenţial, subrogându-se în drepturile acestuia.

86

Page 87: Drept Civil 1

2). „în folosul aceluia care, dobândind un imobil, plăteşte creditorilor căror acest imobil era ipotecat”. Este ipoteza în care dobânditorul unui imobil ipotecat plăteşte pe creditorii care au un drept de ipotecă asupra acelui imobil. Ea poate avea interes să-i plătească, pentru a împiedica urmărirea imobilului, adică scoaterea lui la vânzare de către creditorii ipotecari. Cumpărătorul va avea ipoteca asupra propriului său imobil, cu rangul creditorilor plătiţi.

3). „în folosul aceluia, care fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei, are interes de a o desface”, adică au interes să plătească.

Sunt obligaţi împreună cu altul în dreptul nostru civil: a) codebitorii solidari; b) codebitorii obligaţiilor indivizibile; c) fidejusorii între ei.

Sunt obligaţi pentru altul: a) fidejusorii; b) cauţiunea reală.4). „în folosul erederului beneficiar, care a plătit din starea sa datoriile succesiunii”. Acest

caz de subrogaţie legală priveşte moştenitorul care a acceptat o succesiune sub beneficiu de inventar şi plăteşte o datorie a succesiunii astfel acceptate din propriul său patrimoniu.

5)În limitele indemnizaţiei plătite în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Subrogaţia convenţională. a) Subrogaţia consimţită de creditor.„când creditorul, primind plata sa de la o altă

persoană, dă acestei persoane drepturile, acţiunile, privilegiile sau ipotecile sale, în contra debitorului; această subrogaţie trebuie să fie expresă şi făcută tot într-un timp cu plata”.

Din text rezultă că:1). cel ce face subrogaţia este creditorul, deoarece el, prin primirea plăţii se subrogă pe

terţul solvens în toate drepturile şi acţiunile pe care le are împotriva debitorului său.2). subrogaţia convenţională consimţită de creditor trebuie să se producă concomitent cu

plata.3). convenţia de subrogare dintre creditor şi terţul solvens trebuie să fie expresă, ceea ce

înseamnă că voinţa creditorului de a subroga pe terţ în drepturile şi acţiunile sale trebuie să rezulte în mod neîndoielnic.

4). pentru ca subrogaţia să fie opozabilă terţilor şi să se poată dovedi faptul că operaţia înlocuirii crediutorului s-a făcut concomitent cu plata, este necesar ca chitanţa să aibă dată certă.

b) Subrogaţia consimţită de debitor. Se efectuează atunci „când debitorul se împrumută cu o sumă spre a-şi plăti datoria şi subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului”.

În acest caz cel care face înlocuirea creditorului este debitorul. Spre a se împiedica eventualele fraude se cere, teza finală, ca:- actul de împrumut şi chitanţa de plată a datoriei să se facă în formă autentică:- în actul de împrumut să se precizeze expres suma ce se împrumută spre a se plăti

datoria;- în chitanţa de plată a datoriei să se arate că datoria se plăteşte cu suma împrumutată.

Aşadar, subrogaţia consimţită de debitor este un act juridic solemn. La această subrogaţie nu se cere consimţământul creditorului. Dacă el refuză plata, debitorul poate face ofertă reală urmată de consemnaţiune.

87

Page 88: Drept Civil 1

Efectele subrogaţiei. Prin subrogaţie, subrogatul dobândeşte toate drepturile creditorului plătit. El dobândeşte creanţa plătită cu toate drepturile şi accesoriile ei, şi toate eventualele garanţii ale creanţei respective: ipotecă, privilegii, gaj.

În cazul unei subrogaţii parţiale, drepturile creditorului se strămută la solvens în limitele plăţii pe care el a efectuat-o. Creditorul şi subrogatul vor veni în concurs, fără ca între ei să existe un drept de preferinţă.

2. Moduri de transformare: a) Novaţia. Definiţie. Novaţia este o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie existentă, înlocuind-o cu o nouă obligaţie.

Felurile novaţiei. Novaţia este de două feluri: obiectivă – se produce când creditorul şi debitorul

iniţial, dar, în raportul juridic obligaţional se schimbă obiectul sau cauza acestuia; subiectivă – presupune schimbarea creditorului sau a debitorului raportului juridic de

obligaţie. Novaţia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea unui nou creditor celui vechi, iar novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ se angajează faţă de crditor să plătească datoria, fără ca, pentru aceasta, să ceară concursul debitorului iniţial.

Condiţii. Novaţia, fiind un contract, va fi supusă tuturor condiţiilor de valabilitate ale contractelor.

În acelaşi timp, novaţia trebuie să îndeplinească condiţii specifice:- existenţa unei obligaţii valabile, care urmează a se stinge prin novaţie;- naşterea unei obligaţii noi valabile;- noua obligaţie să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie;- intenţia părţilor de a nova.Efectele novaţiei. În primul rând efectul principal este acela a stingerii vechii obligaţii şi

înlocuirea cu o obligaţie nouă. O dată cu cu vechea obligaţie se sting toate accesoriile şi garanţiile care o însoţeau.

În al doilea rând, între părţi se naşte un nou raport obligaţional. Acest raport este întotodeauna de natură contractuală, deoarece este rezultatul voinţei părţilor de a nova.

c) Delegaţia. Definiţie. delegaţia este o convenţie prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor, alături de el sau în locul lui.

Felurile delagţiei. Delegaţia poate fi: perfectă – se caracterizează prin aceea că delegatul descarcă prin declaraţie expresă

pe delegant şi înţelege că obligaţia să fie executată de delegat; imperfectă – delegatarul nu conseimte la liberarea delegantului, ceea ce face ca el,

creditorul iniţial, să aibă, pe lângă debitorul său, un nou debitor.Efectele delegaţiei. Delegaţia perfectă, în principiu, stinge vechea obligaţie şi o înlocuieşte cu una nouă.

88

Page 89: Drept Civil 1

Potrivit Cod civil se prevede două situaţii în care obligaţia delegantului subzistă faţă de delegatar: a) când delegatarul şi-a rezervat expres dreptul de a urmări de delegant în caz de insolvabilitate a delegatului; b) când delegatul este insolvabil în momentul delegaţiei.

Delegaţia imperfectă are ca efect faptul că un nou raport de obligaţie este adăugat celui preexistent: debitorul iniţial (delegant) nu este descărcat de obligaţia sa faţă de delegatar, dar aceasta are un nou debitor, alături de cel iniţial, delegatul. Creditorul delegatar poate urmări, la alegerea sa, pe oricare dintre ei.

Tema a V-a - Modurile de stingere a obliga ţ iilor

1. Moduri de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţei creditorului: a) compensaţia; b) confuziunea; c) darea în plată.

2. Moduri de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizarea creanţei creditorului: a) remiterea de datorie; b) imposibilitatea fortuită de executare.

Moduri de stingere a obligaţiilor sunt împrejurări, altele decât plata, care au ca efect încetarea raportului juridic obligaţional.

Clasificarea modurilor de stingere a obligaţiilor:1). după rolul voinţei părţilor în încetarea raportului juridic obligaţional: a)

moduri voluntare – remiterea de datorie şi compensaţia; b) moduri de stingere care operează în afara manifestării de voinţă a părţilor –

imposibilitatea fortuită de executarea şi confuziunea.

2). după stingerea obligaţiei de a dus sau nu la realizarea creanţei: a) moduri de stingere care duc la realizarea creanţei – compensaţia, confuziunea şi

darea în plată; b) moduri de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizarea creanţei – remiterea de

datorie şi imposibilitatea fortuită de executare.

1.Moduri de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţei creditorului. a) compensaţia. Definiţie. Compensaţia este modul de stingere a obligaţiilor care constă în stingerea a două

obligaţii reciproce, până la concurenţa cei mai mici dintre ele.

Cazuri în care nu operează compensarea: - când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar;- când se pretinde restituirea unui depozit neregulat;- când o creanţă este insesizabilă;- nu poate opera în dauna drepturilor dobândite de alte persoane prin poprire.

Felurile compensaţiei:1). legală, când operează în puterea legii, prin întrunirea anumitor condiţii;2). convenţională, când operează prin convenţia părţilor;3). judecătorească, când operează prin hotărârea instanţei de judecată.

89

Page 90: Drept Civil 1

1). Condiţiile compensaţiei legale: a) reciprocitatea obligaţiilor – ambele creanţe trebuie să existe între aceleaşi persoane,

care să fie creditor şi debitor, în acelaşi timp;b) creanţele să aibă ca obiect bunuri fungibile – altfel s-ar schimba, fără voinţa părţilor,

obiectul obligaţiei;c) creanţele reciproce să fie lichide – să fie determinate cu exactitate în valoarea lor;d) creanţele reciproce să fie exigibile – să fi ajuns la scadenţă.Dacă sunt întrunite aceste condiţii, compensaţia se produce de drept.

Compensaţia va fi rezolvită (desfiinţată), dacă părţile au săvârşit acte incompatibile cu stingerea, prin compensaţie, a datoriilor reciproce.

Cazuri:- acceptarea de către debitor a cesiunii de creanţă pe care o face creditorul său unui

cesionar;- acceptarea de către unul dintre cei doi creditori reciproci între care a operat

compensaţia legală a plăţii făcute de celălat – renaşte şi creanţa celui care a plătit;- când unul dintre cei doi creditori reciproci între care a operat compensaţia legală

urmăreşte pe celălalt şi acesta nu-i opune compensaţia.

Efectele compensaţiei. Compensaţia duce la stingerea datoriilor reciproce cu accesoriile şi garanţiile acestora, ca şi plata.

În cazul în care între părţi există mai multe datorii reciproce, compensarea lor se vor aplica regulile imputaţiei plăţii.

2). Compensaţia convenţională va opera prin convenţia părţilor, în aceleaşi condiţii ca şi compensaţia legală. Efectele vor fi aceleaşi, cu menţiunea că se vor produce de la data când s-a încheiat convenţia părţilor cu privire la compensaţie.

3). Compensaţia judecătorească intervine în momentul în care unul dintre creditori se va adresa instanţei de judecată, atunci când datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile, care va aprecia şi va dispune stingerea datoriilor până la concurenţa celei mai mici. Efectele vor fi aceleaşi, cu menţiunea că ele se vor produce de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus compensaţia.

b) Confuziunea. Definiţie. Confuziunea constă în întrunirea în aceeaşi persoană atât a calităţii de debitor, cât şi a

aceleia de creditor, în cadrul aceluiaşi raport juridic obligaţional. De exemplu, creditorul moşteneşte pe debitor sau invers.

Efectele confuziunii. Confuziunea stinge raportul juridic obligaţional cu toate garanţiile şi accesoriile sale. Aceasta înseamnă că prin confuziune va fi liberat şi garantul personal – fidejusorul.

În cazul unei obligaţii solidare, creanţa nu se va stinge decât pentru partea acestuia şi nu profită decât în aceeaşi măsură celorlalţi codebitori solidari. Acelaşi efect se va produce şi în cazul obligaţiilor indivizibile.

Confuziunea poate să înceteze atunci când încetează cauza care a provocat-o. Efectele confuziunii se vor desfiinţa şi vechea obligaţie renaşte, aceasta deoarece confuziunea nu este o cauză de stingere propriu-zisă a obligaţiei, ci mai degrabă o piedică în executare ei.

90

Page 91: Drept Civil 1

c) Darea în plată. Definiţie. Darea în plată este operaţia juridică prin care debitorul execută către creditorul său o altă prestaţie decât aceea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaţional.

Această schimbare a prestaţiei se face numai cu consimţământul creditorului. Darea în plată se aseamnă cu novaţia prin schimbare de obiect, deosebindu-se de aceasta prin aceea că darea în plată are loc în momentul efectuării plăţii.

Efecte. Darea în plată stinge datoria întocmai ca şi plata. Dar pentru ca aceasta să producă efectul extinctiv al dării în plată se cere ca, atunci când noua prestaţie constă în a da un bun individual determinat, cel care face darea în plată să fie proprietarul lucrului care înlocuieşte vechea prestaţie; în caz contrar, operaţia urmează a fi rezolvită pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate.

2. Moduri de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizarea creanţei creditorului.a) Remiterea de datorie. Definiţie. Remiterea de datorie este renunţarea cu titlu gratuit a creditorului de a-şi valorifica

creanţa pe care o are împotriva debitorului său.

Condiţiile remiterii de datorie.- Remiterea de datorie apare ca un contract cu titlu gratuit, care implică intenţia

creditorului de a face o liberalitate debitorului său.-Dacă se face prin acte între vii, remiterea de datorie constituie o donaţie indirectă şi este

supusă tuturor regulilor specifice acesteia cu privire la revocare, reducţiune sau raport. Remiterea de datorie nu trebuie să se încheie în formă autentică.

-Dacă se face prin testament, ea trebuie să îndeplinească condiţiile de formă ale testamentului, validitatea ei depinzând de aceea a testamentului prin care a fost făcută.

Proba remiterii de datorie. Fiind un contract, urmează a se aplica regulile de drept comun aplicabile actelor juridice.

Creditorul poate elibera debitorului o chitanţă fictivă de plată; poate întocmi un înscris constatator al remiterii de datorie; poate înmâna debitorului însuşi titlul original constator al creanţei – dacă înscrisul este sub semnătură privată operează o prezumţie absolută, iar dacă înscrisul este autentic sau o copie legalizată a unei hotărâri judecătoreşti învestită cu formula executorie, prezumţia de liberare a debitorului este relativă.

Efectele remiterii de datorie. Prin remiterea de datorie obligaţia debitorului se stinge cu accesoriile şi garanţiile creanţei, iar debitorul va fi liberat de executare ei.

În cazul unor codebitori solidari, remiterea de datorie făcută unuia, liberează şi pe ceilalţi, cu excepţia rezervării exprese a drepturilor creditorului împotriva acestora.

Remiterea de datorie făcută unuia dintre fidejusori nu liberează nici pe debitorul principal şi nici pe ceilalţi fidejusori.

b) imposibilitatea fortuită de executare. Obligaţia se poate stinge şi prin faptul că executarea ei a devenit imposibilă datorită unui caz fortuit sau de forţă majoră.

Această imposibilitate poate privi obligaţiile de a da un bun individual determinat, de a face şi de a nu face şi nu şi obligaţia de a da bunuri de gen.

Pentru ca debitorul să fie liberat datorită cazului fortuit sau de forţă majoră, se cere ca pieirea obiectului obligaţiei să fi avut loc fără culpa acestuia şi înainte de punerea sa în întârziere.

91

Page 92: Drept Civil 1

Dacă posibilitatea fortuită de executare este temporară, obligaţia nu se va stinge, ci se suspendă executarea ei.

Tema a VI-a - Obliga ţ ii complexe

1. Obligaţiile afectate de modalităţi: a) termenul; b) condiţia; c) sarcina.2. Obligaţiile plurale: a) obligaţiile cu pluralitate de obiecte (alternative şi

facultative); b) obligaţiile cu pluralitate de subiecte (conjuncte, solidare şi indivizibile).

1. Obligaţiile afectate de modalităţi: a) Termenul. Definiţie. Termen este un eveniment viitor şi sigur că se va produce, care afetează fie executarea, fie stingerea unei obligaţii.

Clasificare:- după efectul său:

a) termen suspensiv: suspendă executarea obligaţiei până la îndeplinirea unui eveniment viitor şi sigur; b) termen extinctiv: determină data la care obligaţia se stinge.- în funcţie de titularul beneficiului termenului:

a) termen în favoarea debitorului: “Termenul este presupus întotdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului…” – reprezintă regula;

b) termen în favoarea creditorului:-dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului”;

c) termen în favoarea atât a debitorului, cât şi a creditorului .

- în funcţie de izvorul său:a) termen voluntar sau convenţional, adică este cel stabilit prin convenţia părţilor;b) termen legal, adică acel termen stabilit printr-un act normativ;c) termen juridiciar, prin care se înţelege acel termen acordat de către instanţele de

judecată.- după criteriul cunoaşterii sau nu a datei împliniri sale la momentul încheierii actului juridic:

a) termen cert: este acel termen a cărui împlinire este cunoscută chiar din momentul naşterii raportului juridic obligaţional;

b) termen incert: este termenul a cărui împlinire nu este cunoscută în momentul naşterii obligaţiei, deşi împlinirea lui este sigură.- după modul în care a fost precizat în raportul juridic obligaţional:

a) termen expres, este prevăzut în mod direct de părţi;b) termen tacit, când este dedus din natura raportului obligaţional sau din alte

împrejurări legate de acesta.

Efecte. Trebuie să distingem între:Efectele termenului suspensiv : nu afectează existenţa obligaţiei, ci numai

exigibilitatea sa.

92

Page 93: Drept Civil 1

1). plata efectuată pedente termine este valabilă; faptul executării înainte de termen este privit ca o renunţare la beneficiul termenului.

2). pedenti termine creditorul poate lua măsurii conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului;

3). până la împlinirea termenului nu curge termenul de prescripţie.

Efectele termenului extinctiv : marchează momentul stingerii obligaţiei prin unul din modurile de stingere ale acesteia.

Efecte specifice termenului de graţie. Termenul de graţie se acordă de instanţa de fond numai în favoarea debitorului, fără a cere consimţământul creditorului şi chiar fără a ţine cont de eventualele stipulaţii contractuale. El nu poate fi acordat când părţile au prevăzut în contract pacte comisorii de gradul III sau IV.

Acest termen poate fi acordat, în principiu, pentru orice obligaţie, indiferent de izvorul sau obiectul ei.

Termenul de graţie amână, până la împlinirea termenului (sau până la decăderea debitorului din beneficiul termenului de graţie), executarea silită a obligaţiei, însă nu împiedică, dacă este cazul, compensaţiei.

Excepţii. termenul de graţie nu poate fi acordat în cazul: depozitului; când părţile au prevăzut un pact comisoriu expres; în materie comercială; dacă bunurile debitorului se urmăresc de alţi creditori; dacă debitorul este în stare de faliment sau insolvabilitate cunoscută; dacă prin fapta sa debitorul a micşorat garanţiile date prin contract creditorului şi dacă debitorul nu a dat garanţiile promise.

b) Condiţia. - Este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde existenţa (naşterea ori desfiinţarea) raportului juridic obligaţional.

Clasificare:- după criteriul efectului:

a) condiţie suspensivă este acea condiţie de a cărei împlinire depinde naşterea raportului obligaţional;

b) condiţie rezolutorie este acea condiţie de a cărei îndeplinire duce la desfiinţarea retroactivă a raoortului obligaţional;- după criteriul legăturii cu voinţa părţilor a realizării sau nerealizării evenimentului:

a) condiţie cauzală este acea condiţie a cărei realizare depinde de hazard, de întâmplare, fiind independentă de voinţa părţilor ;

b) condiţie mixtă este condiţia a cărei realizare depinde de voinţa uneia din părţi şi de voinţa unei alte persoane, determinată ;

c) condiţie potestativă este condiţia a cărei realizare depinde de voinţa uneia dintre părţi

Condiţia potestativă poate fi pură sau simplă. Condiţia pur potestativă este acea condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa unei părţi. Condiţia potestativă simplă este acea condiţie a cărei realizare depinde de voinţa unei părţi şi de un fapt exterior sau de voinţa unei persoane nedeterminate.

93

Page 94: Drept Civil 1

Deosebiri: - obligaţia asumată sub condiţie suspensivă pur potestativă din partea celui care se obligă este nulă, deoarece o asemenea condiţie echivalează practic cu lipsa intenţiei debitorului de a se obliga;

- obligaţia asumată sub condiţie (suspensivă sau rezolutorie) pur potestativă din partea creditorului este valabilă; - obligaţia asumată sub condiţie potestativă simplă este valabilă atât în privinţa debitorului, cât şi a creditorului (excepţie: donaţia; “este nulă orice donaţiune făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului”).

- după modul ei de formulare: a) condiţie pozitivă, atunci când raportul juridic obligaţional este afectat de un

eveniment care urmează să se îndeplinească;b) condiţie negativă, atunci când raportul juridic obligaţional este afectat de un

eveniment care urmează să nu se îndeplinească.- alte clasificări: condiţie posibilă şi condiţie imposibilă; condiţie licită şi morală şi condiţie ilicită şi imorală.

Condiţia imposibilă (constă într-un eveniment care nu se poate realiza, fie sub aspect material, fie sub aspect juridic) sau ilicită (care contravine legii sau prin care se urmăreşte obţinerea unui rezultat contar legii) ori imorală (care constă într-un fapt potrivnic regulilor de convieţuirea socială) este lovită de nulitate. O asemenea condiţie desfiinţează obligaţia, numai atunci când este vorba de o condiţie suspensivă; în schimb dacă este o condiţie rezolutorie, ea nu desfiinţează obligaţia, ci urmează a fi socotită pură şi simplă.

Efecte. Condiţia îşi produce, în principiu, efectele retroactiv . Trebuie să distingem între:Efectele condiţiei suspensive

Pedente conditionae: se presupune că obligaţia încă nu există. În consecinţă:- creditorul nu poate cere executarea obligaţiei (plata);- debitorul nu datorează nimic, iar dacă totuşi plăteşte, el poate cere restituirea plăţii ca

nedatorată;- obligaţia nu se poate stinge prin compensaţie, deoarece nu se stinge nici prin plată;

- -prescripţia extinctivă nu începe să curgă (dreptul la acţiune).

Drepturile creditorului:- riscul pieirii fortuite a bunului individual determinat, care face obiectul obligaţiei de a da,

va fi suportat de debitorul acestei obligaţii;- creditorul poate totuşi să facă acte de conservare, cum ar fi: întreruperea unei

prescripţii, dobânditorul sub condiţie suspensivă al unui drept real imobiliar îl poate înscrie în CF;

- creditorul poate să solicite şi să obţină garanţie pentru creanţa sa (gaj, garanţie reală mobiliară, ipotecă, fidejusiune);

- creditorul poate să cedeze, prin acte inter vivos sau prin acte mortis causa dreptul său condiţional (excepţie: “orice dispoziţie testamentară, făcută sub condiţie suspensivă, cade când eredele sau legatarul a murit înaintea împlinirii condiţiei – art. 925 C.civ.);

- debitorul este ţinut să respecte dreptul creditorului.

Eveniente condionae: 1) dacă condiţia s-a realizat, obligaţia fiind considerată că-şi produce efectele ex tunc. În

consecinţă:

94

Page 95: Drept Civil 1

- plata efectuată pedente conditionae, deşi era nedatorată şi se putea cere restituirea ei, este validată prin îndeplinirea condiţiei şi nu mai poate fi restituită;

- transmisiunile de drepturi consimţite pedente conditionae de către titularul dreptului condiţional sunt consolidate;

Excepţii: - prescripţia extinctivă începe să curgă numai de la data împlinirii condiţiei; - fructele culese de înstrăinător rămân ale sale; - actele de administrare făcute de cel care a înstrăinat înainte de împlinirea condiţiei rămân valabile, deşi, ca efect al împlinirii condiţiei suspensive, se consideră că el nu a mai fost proprietarul bunului din momentul încheierii raportului juridic obligaţional; - riscurile produse pedente conditionae sunt în sarcina celui care a înstrăinat.

2) dacă nu s-a îndeplinit condiţia suspensivă, atunci părţile se găsesc în situaţia în care ar fi fost dacă nu ar fi încheiat raportul juridic obligaţional. Prin urmare:

- toate prestaţiile efectuate trebuiesc restituite;- garanţiile constituite de desfiinţează;- toate drepturile constituite de către debitor se consolidează.

Efectele condiţiei rezolutoriiPedente conditionae: condiţia rezolutorie nu îşi produce efectele, raportul juridic

obligaţional comportându-se ca pur şi simplu. În consecinţă:- debitorul trebuie să îşi execute obligaţia asumată, iar creditorul poate să solicite

executarea acesteia;- dobânditorul sub condiţie rezolutorie al unui bun individual determinat suportă riscul

pieirii fortuite, în calitate de proprietar;- dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie poate fi transmis prin acte inter vivos sau prin

acte mortis causa şi va fi dobândit tot sub condiţie rezolutorie.

Eveniente condionae:1) dacă condiţie s-a realizat, raportul juridicobligaţional se desfiinţează cu efect

retroactiv. Prin urmare:- părţile trebuie să-şi restituie prestaţiile efectuate; - dacă pedente conditionae dobânditorul a constituit anumite drepturi cu privire la bun,

acesta se desfiinţează retroactiv;

Excepţii: - riscurile produse pedente conditionae sunt suportate de dobânditorul proprietar sub

condiţie rezolutorie, aşa încât el va fi ţinut să plătească preţul bunului, deşi, în momentul împlinirii condiţiei, dreptul său dispare cu efect retroactiv;

- actele de administrare făcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân valabile;- fructele culese de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân în proprietatea sa.Dacă condiţia rezolutorie nu s-a realizat, raportul juridic obligaţional se consolidează,

fiind socotit încă de la naşterea sa ca pur şi simplu.

c) Sarcina. Definiţie. Sarcina este obligaţia de a da, a face sau a nu face, impusă gratificatului de către dispunător în contractele cu titlu gratuit.

Efecte:

95

Page 96: Drept Civil 1

- sarcina nu afectează valabilitatea raportului juridic obligaţional în caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia;

- neexecutarea sarcinii atrage ca sancţiune, în principiu, revocarea (rezoluţiunea) contractului cu titlu gratuit prin care a fost instituită;

- datorită caracterului pro parte în contractul sinalagmatic, conferit de sarcină, neexecutarea sarcinii dă dreptul dispunătorului de a opta între a cere rezoluţiunea (revocarea) contractului sau a pretinde obligarea la executarea în natură a sarcinii, iar dacă aceasta nu mai este posibilă, despăgubiri.

În timp ce condiţia operează de drept (în caz de litigiu instanţa numai constată efectele produse de realizarea sau nerealizarea condiţiei), revocarea (rezoluţiunea) pentru neexecutarea sarcinii trebuie cerută instanţei judecătoreşti.

2. Obligaţiile plurale: a) Obligaţiile cu pluralitate de obiecte pot fi alternative şi facultative.

Obligaţia alternativă este acea obligaţie al cărei obiect constă în două sau mai multe prestaţii, dintre care, la alegerea uneia din părţi, executarea unei singure prestaţii duce la stingerea obligaţiei.

Efecte. În principiu, alegerea prestaţiei aparţine debitorului. Ea aparţine creditorului numai dacă există stipulaţie expresă în acest sens .

Când alegerea este făcută de debitor se produc următoarele efecte:- dacă la scadenţă debitorul nu optează, creditorul poate cere executarea silită numai a

unei prestaţii;- dacă obligaţia are două obiecte, din care unul este ilicit, imoral sau imposibil, obligaţia

urmează a fi considerată pură şi simplă;- dacă unul din obiecte piere sau nu mai poate fi predat din orice altă cauză, chiar

imputabilă debitorului, obligaţia devine simplă.Când alegerea este făcută de către creditor se produc următoarele efecte:- dacă unul din obiecte piere fără culpa debitorului, creditorul primeşte obiectul rămas;- dacă unul din obiecte piere din culpa debitorului, creditorul poate alege dintre bunul

rămas şi preţul bunului pierit;- dacă pier amândouă obiectele din culpa debitorului, creditorul poate cere preţul

oricăreia dintre ele;- dacă numai unul piere din culpa debitorului, creditorul poate cere numai preţul acestuia.

Obligaţia facultativă este acea obligaţie în care debitorul se obligă la o singură prestaţie, cu facultatea pentru el de a se libera, executând o altă prestaţie determinată.

Efecte. Creditorul nu poate cere decât executarea prestaţiei care singură constituie obiectul obligaţiei, iar pieirea acestuia în mod fortuit duce la liberarea debitorului.

b) obligaţiile cu pluralitate de subiecte pot fi conjuncte, solidare şi indivizibile. Obligaţia conjunctă sau divizibilă este acea obligaţie cu pluralitate de subiecte – mai

mulţi creditori sau mai mulţi debitori – între care creanţa sau datoria se divide de plin drept. Această obligaţie apare de cele mai multe ori în cazul transmisiunii succesorale.

96

Page 97: Drept Civil 1

Efecte: - dacă sunt mai mulţi debitori, fiecare este obligat să plătească numai partea sa de

datorie şi nu poate fi urmărit decât pentru acea parte;- dacă sunt mai mulţi creditori, fiecare poate urmări pe debitor numai pentru partea sa din

creanţă;- dacă unul dintre debitori devine insolvabil, consecinţele insolvabilităţii acestuia vor fi

suportate de creditor, deoarece el nu poate urmări pe ceilalţi debitori pentru partea debitorului insolvabil;

- fiecare creditor, în cadrul obligaţiei conjuncte, acţionează pentru a-şi apăra propriile sale interese.

Obligaţia solidară (solidaritatea) este acea obligaţie cu subiecte multiple în cadrul căreia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrală a prestaţiei datorate de toţi creditorului.

Obligaţia solidară poate fi: convenţională şi legală.După cum împiedică diviziunea creanţei între creditori sau între debitori, solidaritatea

poate fi: activă şi pasivă.Solidaritatea activă poate să-şi aibă izvorul numai în convenţia părţilor sau în

testament. În Codul nostru civil nu există solidaritate activă legală.

Efectele solidarităţii active.I. Raporturile dintre creditorii solidari şi debitorul lor comun se produc

următoarele efecte:- fiecare creditor poate pretinde şi să primească plata integrală;- debitorul poate plăti întreaga datorie oricărui creditor în mod valabil, dacă nu a fost

chemat în judecată.II. Raporturile dintre creditorii solidari, potrivit Cod civ. reprezintă unii pe alţii

în actele care pot avea ca efect conservarea obligaţiei, cu următoarele consecinţe:A). în cazul în care fiecare a primit împuternicirea de a conserva creanţa:

- fiecare dintre creditor poate să încaseze întreaga creanţă;- dacă un creditor pune în întârziere pe un debitor, efectele punerii în întârziere profită şi

celorlalţi creditori;- daunele moratorii ceruute de un creditor profită şi celorlalţi creditori;- întreruperea prescripţiei făcută de către unul dintre creditor profită tuturor creditorilor.

B). în cazul în care numai un creditor nu poate face nimic de natură să înrăutăţească situaţia celorlalţi:

- numai unul dintre creditori nu poate face acte de dispoziţie cu privite la întreaga creanţă, fără consimţământul celorlalţi creditori solidari;

- efectele unei hotărâri judecătoreşti obţinute de unul dintre creditori profită celorlalţi numai dacă sunt favorabile creditorului urmăritor.

Creditorul solidar care a încasat întreaga creanţă trebuie să o împartă, dacă nu probează a fost contractată în interesul său.

Solidaritatea pasivă. Potrivit Cod civil solidaritatea pasivă nu se prezumă.

Trăsăturile juridice ale obligaţiei solidare pasive: - toţi codebitorii se obligă la acelaşi obiect;

97

Page 98: Drept Civil 1

- existenţa unei pluralităţi de legături obligaţionale distincte, unind pe fiecare dinte codebitori cu creditorul său;

- obligaţia solidară este divizibilă prin transmiterea ei pe cale de succesiune.

Efectele solidarităţii pasive. Solidaritatea pasivă produce două feluri de efecte: unele care se produc între codebitorii solidari şi creditorul lor comun, şi altele care se produc numai între codebitorii solidari.

I. Raporturile dintre codebitor cu creditorul. Efectul principal este obligaţia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime. Creditorul are dreptul de a urmări oricare dintre debitori pentru întreg , dar poate să urmărească concomitent pe mai mulţi debitori . Insolvabilitatea unui codebitor este suportată de ceilalţi codebitori. Plata făcută de un singur codebitor, liberează pe toţi codebitorii.

Efectele secundare derivă din principiul potrivit căruia un codebitor solidar reprezintă pe ceilalţi codebitori în toate actele care au drept să stingă sau să micşoreze obligaţia, precum şi în cele ce tind la păstrarea obligaţiei solidare.

Efectele secundare se produc cu privire la următoarele acte:- Acţiunea intentată împotriva unuia dintre codebitori solidari face să se întrerupă

prescripţia împotriva tuturor ;- cererea de dobânzi făcută de un creditor împotriva unuia dintre codebitorii solidari face

să curgă dobânzile faţă de toţi codebitorii ;- punerea în întârziere a unui codebitor produce efecte faţă de toţi ceilalţi codebitori

solidari ;- dacă unul dintre codebitorii solidari tranzacţionează cu creditorul, tranzacţia favorabilă

poate fi opusă celorlalţi codebitori solidari .

Excepţiile care pot fi opuse de debitor pot fi comune şi personale.A. Excepţii comune: - cauzele de nulitate care afectează acordul de voinţă al tuturor; - modalităţile comune tuturor acordurilor de voinţă;

- cauzele de stingere a obligaţiei care a determinat stingerea datoriei faţă de toţi codebitorii solidari.

B. Excepţii personale pot fi excepţii personale ce folosesc indirect şi celorlalţi codebitori şi excepţii pur personale.

1) Excepţii personale ce folosesc indirect şi celorlalţi codebitori sunt: - remiterea de datorie consimţită de unuia dintre codebitorii solidari;- confuziunea;- compensaţia părţii unui codebitor;- renunţarea la solidaritate făcută pentru unul dintre codebitorii solidari.

2) Excepţii pur personale sunt:- cauza de nulitate relativă care operează numai în privinţa unuia dintre codebitori;- modalităţi consimţite numai unui codebitor.II. Raporturile dintre codebitori. Efectul principal al solidarităţii pasive cu privire la

raporturile dintre codebitori solidari este acela că ori de câte ori numai unul dintre codebitori plăteşte întreaga datorie, prestaţia executată se împarte pe deplin drept între codebitori şi trebuie suportată de toţi. După efectuarea plăţii, între codebitorii solidari datoria este conjunctă.

În cazul insolvabilităţii unui debitor, riscul va fi suportat de către toţi ceilalţi, proporţional cu cotele lor contributive din datorie.

98

Page 99: Drept Civil 1

Încetarea solidarităţii pasive. Aceasta poate înceta prin:- moartea unuia dintre codebitorii solidari;- renunţarea la solidaritate. Aceasta poate fi: totală (absolută) îşi va produce efectele faţă

de toţi codebitorii, astfel că datoria va deveni conjunctă; parţială (relativă) îşi produce efecte numai faţă de codebitorul beneficiar.

Renunţarea la solidaritate poate să fie expresă, când este stipulată ca atare de părţi şi tacită, când rezultă din anumite situaţii, prin interpretarea voinţei creditorului. Asemenea situaţii pot fi: primirea de către creditor a părţii unuia din codebitorii solidari cu specificarea în chitanţa liberatorie că plata este primită pentru partea lui; chemarea în judecată numai a unuia dintre codebitori pentru partea lui şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de obligarea a acestuia la plată sau achiesarea din partea codebitorului solidar.

Obligaţia indivizibilă este acea obligaţie care, datorită obiectului ei sau convenţiei părţilor, nu poate fi împărţită între subiectele ei active sau pasive.

În cazul obligaţiei de a da, adică de a constitui sau transfera un drept real, nu este indivizibilă. Indivizibilitatea naturală se întâlneşte când este vorba despre obligaţia de a face (inclusiv obligaţia de predare a lucrului) sau de a nu face.

Manifestarea de voinţă prin care se creează indivizibilitatea poate fi expresă sau tacită, când rezultă în mod cert din împrejurări.

Stipularea indivizibilităţii poate prezenta avantaje pentru creditor. Indivizibilitatea oferă un avantaj în plus faţă de solidaritate, anume că împiedică divizarea datoriei între comoştenitorii debitorilor obligaţi indivizibili.

Efectele obligaţiilor indivizibile. Trebuie să distingem după cum este vorba despre indivizibilitate între creditori (activă) sau între debitori (pasivă).

A. Indivizibilitatea activă este de regulă, naturală. Efecte:- oricare creditor poate cere executarea întregii creanţe:

- plata făcută oricărui creditor, liberează pe debitor.

B. Indivizibilitatea pasivă :- fiecare codebitor poate fi obligat să execute în întregime prestaţia datorată;- debitorul poate introduce în proces pe ceilalţi codebitori pentru a fi obligaţi la executarea

obligaţiei indivizibile prin aceeaşi hotărâre.

Tema a VII-a - Garantarea obliga ţ iilor 1. Garanţiile personale. Fidejusiunea (cauţiunea).2. Garanţiile reale: a) dreptul de retenţie; b) gajul; c) ipoteca; d) privilegiile.

Garantarea obligaţiilor- constituie o măsură de asigurare a acestei executări, în plus conferă creditorului garant anumite prerogative suplimentare, constând, de regulă, fie într-o prioritate faţă de ceilalţi creditori, fie în posibilitatea ca, în caz de neexecutare din partea debitorului, să urmărească pe o altă personă, care s-a angajat să execute ea obligaţia ce revenea debitorului.

Clasificarea garanţiilor. Garanţiile se clasifică în: personale şi reale.

99

Page 100: Drept Civil 1

Garanţiile personale constau în angajamentul pe care o altă persoană decât debitorul principal şi-l asumă faţă de creditor, de a executa obligaţia. Este cazul fidejusiunii.

Garanţiile reale constau în afectarea specială a unui bun pentru garantarea obligaţiei în instituirea unui drept accesoriu. Este cazul gajului, ipotecii şi a privilegiilor reale.

O formă de garanţie reală imperfectă este aşa-numitul drept de retenţie.

1. Garanţiile personale. Fidejusiunea (cauţiunea). Definiţie. Fidejusiunea sau caţiunea este contractul prin care o persoană – fidejusor – se obligă faţă de creditorul altei persoane să execute obligaţia celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa.

Fidejusiunea este de trei feluri: convenţională – când debitorul şi creditorul cad de acord pentru aducerea unui garant; legală – când printr-o dispoziţie a legii, debitorul este obligat să aducă pentru

garantarea obligaţiilor ce-i revin; judecătorească – când într-o cauză litigioasă, instanţa poate dispune aducerea unui

fidejusor, care să garanteze executarea obligaţiei unei persoane.

Caractere juridice. Fidejusiunea este un contract accesoriu. Astfel, fidejusiunea urmează soarta

obligaţiei principale, cât priveşte cauzele de validitate şi de stingere. Excepţie în cazul minorităţii debitorului. De asemenea, fidejusiunea nu poate întrece ca întindere datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase. Fidejusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde şi la toate accesoriile acelei obligaţii, precum şi la cheltuielile necesitate de urmărirea silită.

Fidejusiunea este un contract consensual, în sensul că simplul acord de voinţă al părţilor este suficient pentru încheierea lui valabilă. Încheierea lui în formă scrisă este necesară pentru proba contractului.

Fidejusiunea este un contract unilateral, întrucât dă naştere la o singură obligaţie.Fidejusiunea este un contract cu titlu gratuit, fidejusorul neurmărind să obţină o

compensaţie.

Condiţii cerute în persoana fidejusorului. Fidejusorul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie capabil de a contracta; să fie solvabil – dacă devine insolvabil trebuie adus un alt fidejusor, cu excepţia cazului

în care fidejusorul devenit insolvabil fusese stabilit de către creditor; să aibă domiciliul în raza teritorială a curţii de apel în care trebuie să execute obligaţia.

Obligaţiile care pot fi garantate. Pot fi garantate orice obligaţii, chiar şi acele intuitu personae. De asemenea, pot fi garantate obligaţiile existente şi viitoare, chiar eventuale.

Efectele fidejusiunii. Fidejusiunea produce efecte privite din mai multe puncte de vedere:

1) al raporturilor dintre creditor şi fidejusor. În principiu, creditorul poate urmări direct pe fidejusor.

100

Page 101: Drept Civil 1

Fidejusorul poate invoca unele excepţii şi anume:a) beneficiul de discuţiune. Invocarea beneficiului de discuţiune la cele dintâi lucrări

întreptate contra sa (sechestru, proces-verbal de situaţie). Fidejusorul trebuie să indice creditorului bunurile debitorului principal care pot fi urmărite şi să avanseze cheltuieli necesare urmăririi acestor bunuri. Bunurile indicate de fidejusor să se afle pe raza teritorială a curţii de apel în care trebuie să se facă plata.

Nu se poate invoca beneficiul de discuţiune în cazul în care fidejusorul a renunţat la el ori dacă s-a obligat în solidar, cât şi în cazul fidejusiunii judecătoreşti.

b) beneficul de diviziune. Este ipoteza în care există mai mulţi fidejusori pentru una şi aceeaşi datorie.

În principiu, fiecare răspunde pentru datoria întreagă, însă poate fi înlăturat prin invocarea beneficiului de diviziune.

Nu poate fi invocat beneficiul de diviziune atunci când s-a renunţat la el şi în caz de solidaritate.

c) excepţii de ordin general. Fidejusorul poate invoca excepţii personale ce decurg din însuşi contractul de fidejusiune. De asemenea, fidejusorul poate invoca excepţii inerente obligaţiei debitorului principal.

2) al raporturilor dintre fidejusor şi debitorul principal. Dacă fidejusorul a plătit, el se poate întoarce împotriva debitorului reclamând: suma plătită; dobânda la suma plătită din ziua când i-a notificat debitorului că a făcut plata; daune-interese.

Temeiul regresului îl constituie subrogaţia legală, mandatul ori gestiunea de afaceri.

Fidejusorul beneficiază de solidaritate în cazul codebitorilor solidari.Fidejusorul poate pierde dreptul de regres împotriva debitorului, dacă:- nu a înştiinţat pe debitor despre efectuarea plăţii, astfel că acesta a plătit a doua oară;- a plătit datoria fără să fi fost urmărit şi fără să fi înştiinţat pe debitor, iar acesta face

dovada că ar fi avut mijloace de stingere a datoriei.

3) al raporturilor dintre fidejusori. Fidejusorul care a plătit datoria se poate întoarce, printr-o acţiune de regres divizibilă împotriva celorlalţi fidejusori.

Stingerea fidejusiunii. Fidejusiunea se poate stinge în mod indirect, ca urmare a stingerii obligaţiei principale , cu excepţia subrogării unui terţ, prin plată, în drepturile creditorului.

Fidejusiunea se poate stinge pe cale directă, independent de soarta obligaţiei principale. Moduri generale de stingere: remiterea de fidejusiune; confuziunea din creditor şi fidejusor; compensaţia opusă de fidejusor.

Modul specific de stingere al fidejusiunii este în ipoteza în care din culpa creditorului, fidejusorul nu ar mai avea posibilitatea să dobândească privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul.

2. Garanţiile reale: a) Dreptul de retenţie-este acel drept de garanţie imperfect în virtutea căruia cel ce deţine un bun mobil sau imobil al alcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să reţină lucrul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreţinerea ori îmbunătăţirea acelui bun.

101

Page 102: Drept Civil 1

Condiţia debitum cum re iunctum, înseamnă că deţinerea lucrului şi creanţa corelativă sunt prelejuite de acelaşi raport juridic.

Natura juridică. Efecte. Dreptul de retenţie este un drept real de garanţie imperfect, fiind o garanţie pur pasivă, care nu dă drept la urmărire.

Dreptul de retenţie poate fi opus: creditorilor chirografari, celor privilegiaţi şi ipotecari ai deţinătorului, dacă privilegiile şi ipotecile s-au născut ulterior intrării lucrului în dentenţia retentorului. Poate fi opus şi subdobânditorilor ulteriori ai lucrului.

Dreptul de retenţie este indivizibil. Dreptul de retenţie conferă o simpă detenţie precară, deci nu o posesie.Dreptul de retenţie poate fi invocat pe cale de excepţie în litigii privind restituirea lucrului

ori pe calea contestaţiei la executare, dacă dreptul de retenţie s-a născut ulterior hotărârii de restituire sau dacă în procesul dintre părţi problema restituirii ori a evacuării nu a fost în mod de sine-stătător discutată.

b) Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil pentru garantarea datoriei .

Gajul prezintă două forme, şi-anume: gajul cu deposedare şi fără deposidare. După modul în care se stabileşte obligaţia de a constitui gajul: convenţional, legal şi

judecătoresc.Caracterele juridice. Gajul este un contract accesoriu faţă de raportul principal de

obligaţie pe care-l garantează, este un contract real, deoarece contractul nu ia naştere decât prin remiterea efectivă a bunului gajat şi este un contract unilateral, deoarece dă naştere unei singure obligaţii.

Constituirea gajului. Anumite condiţii se cer întrunite pentru constituirea gajului, dintre care unele se referă la persoana debitorului, altele la obiectul gajat, iar altele la fomalităţile necesare constituirii.

Astfel, persoana constituitorului trebuie să fie proprietarul bunurilor gajate şi să aibă capacitate deplină de exerciţiu. Bunurile care urmează a fi gajate trebuie să se afle în circuitul civil.

Cu privire la formalităţile necesare constituirii trebuie făcute unele precizări, şi-anume:

- gajul se constată printr-un înscris înregistrat conţinând suma datorată, felul şi natura lucrurilor gajate. Înregistrarea constă în păstrarea unui exemplar de pe înscrisul constator al gajului de către operatorul de Arhivei . Înscrisul şi înregistrarea nu constituie condiţii de validitate a gajului, ci pentru asigurarea opozabilităţii faţă de terţi;

- dacă bunul gajat este un bun mobil incorporal (creanţă), pentru opozabilitatea faţă de terţi, se cere întocmirea unui înscris întregistrat şi notificarea debitorului creanţei garantate.

Efectele gajului. Creditorul are următoarele drepturi şi obligaţii:- să reţină lucrul până la achitarea integrală a datoriei;- dreptul de a revendica bunul;- are calitatea de detentor precar;- răspunde de pierderea ori deteriorarea bunului din culpa sa;- nu are dreptul de a se folosi de lucru, în caz contrarm poate fi pus sub sechestru;- să restituie bunul dacă datoria a fost achitată. Creditorul are un drept de retenţie pentru

cheltuielile necesare şi utile.În caz de neachitare a obligaţiei de către debitor duce la reţinerea lucrului în contul

creanţei, pe baza unei expertize judiciare sau la vânzarea la licitaţie având un drept de preferinţă la distrubuirea preţului obţinut în urma vânzării bunului.

102

Page 103: Drept Civil 1

Stingerea gajului. Gajul se stinge ca o consecinţă a stingerii ori desfiinţării obligaţiei principale.

Supravieţuirea gajului faţă de obligaţia principală este în cazul contractarii unei altei datorii care a devenit exigibilă înaintea obligaţiei garantate prin gaj.

Stingerea independent de obligaţia principală; la rândul său, gajul se poate stinge prin moduri generale de stingere a obligaţiilor.

În cazul stingerii ca efect al pieirii bunului ce formează obiectul gajului, în temeiul Cod civil, prin subrogaţie reală cu titlu particular, dreptului creditorului gajist se strămută asupra indemnizaţiei de asigurare sau asupra despăgubirii.

c) Ipoteca- este o garanţie reală imobiliară afectată la plata unei obligaţii.Ipoteca este de două feluri: convenţioanală – atunci când ia naştere din convenţia părţilor, cu formele prevăzute de

lege ; legală – ia naştere în virtutea unei dispoziţii speciale a legii (art. 1749 alin.1 Cod civil).

Caracterele generale a tuturor felurilor de ipotecă: a) este un drept real accesoriu. Ipoteca acordă titularului său un drept de urmărire a

bunului şi un drept de preferinţă faţă de ceilalţi creditori;b) este o garanţie imobiliară, întrucât priveşte numai bunurile imobile;c) este supusă principiului specializării sub dublu aspect, sub sancţiunea

nulităţii, trebuie să fie determinată asuora imobilului afectat de garanţie şi trebuie să fie indicată valoarea garantate.

d) ipoteca este indivizibilă, adică ea continuă să existe asupra întregului imobil, chiar dacă a fost plătită o parte din datorie. În cazul unui partaj al unui imobil ipotecat, copărtaşul căruia i-a fost atribuit va trebui să suporte întreaga datorie, garanţia apărând ca fiind incorporată în imobil – res non persona habet.

Ipoteca convenţională. 1. Capacitatea cerută. Constituitorul trebuie să aibă calitatea de proprietar actual al

bunului. Bunurile viitoare ale debitorului nu pot forma obiectul unei ipoteci. De asemenea, constituitorul trebui să aibă capacitatea deplină de exerciţiu. ocrotitorul minorului nu poate ipoteca imobilul acestuia.

2. Condiţii de formă. Ipoteca este un contract solemn, fiind necesară încheierea lui în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Tot sub sancţiunea nulităţii, trebuie menţionat dublul aspect al specializării, şi anume imobilul ipotecat şi suma garantată.

Ipoteca legală. Acest fel de ipotecă ia naştere în virtutea unei dispoziţii legale, fără a fi nevoie de încheierea unei convenţii; sunt totuşi cazuri în care este necesară o astfel de convenţie.

Exemple de ipoteci legale:– ipoteca statului, a comunelor şi a stabilimentelor publice asupra mânuitorilor de bani

publici - ipoteca – în privinţa imobilelor sechestrate având caracter asigurator.

103

Page 104: Drept Civil 1

Publicitatea ipotecii. Ipoteca este supusă publicităţii imobiliare în scopul realizării opozabilităţii faţă de terţi. Terţii în această materie sunt creditorii chirografari, ceilalţi creditori ipotecari şi dobânditorii ulteriori ai imobilului.- ipoteca se înscrie în partea a III-a din cartea funciară a imobilului asupra căruia se constituie.

Data cererii de înscriere în cartea funciară acordă şi rangul ipotecii.Înscrierea ipotecii convenţionale conservă dreptul de ipotecă timp de 15 ani de la data

cererii de înscriere în cartea funciară, după care se perimă. Pentru conservarea efectelor înscrierii iniţiale, este necesar ca înainte de expirarea termenului să se procedeze la reînnoirea înscrierii, cu indicarea numărului şi datei primei cereri de înscriere. Ipoteca legală nu se perimă, oricât timp ar trece de la data înscrierii ei. Dacă se pune problema unei reînnoiri a inscripţiei ipotecii legale, legea cere ca aceasta să se facă în termen de cel mult un an de la data când a încetat cauza care a determinat-o.

Dacă datoria este achitată în întregime, ipoteca rămâne fără obiect, iar înscrierea ei trebuie să fie radiată. Dacă plata este numai parţială, inscripţia urmează a fi restrânsă prin operaţiunea numită reducerea inscripţiei ipotecare.

Efectele ipotecii:1. Debitorul păstrează detenţia imobilului pe care îl poate înstrăina grevat de sarcină.2. Creditorul are drept de urmărire şi de preferinţă.3. Terţii dobânditori ai imobilului au la îndemână următoarele posibilităţi:

a) pot invoca excepţii, şi anume: nulitatea actului de ipotecă, nulitatea inscripţiei ipotecare şi excepţia de garanţie contra evicţiunii, dacă creditorul urmăritor este moştenitorul vânzătorului de la care terţul a cumpărat imobilul; excepţie similară este a beneficiului de discuţiune dacă au rămas alte imobile ipotecate, pentru aceeaşi datorie, în patrimoniul debitorului principal;

b) procedura purgei, constând într-o ofertă pe care dobânditorul o face creditorului de a-i plăti datoriile şi sarcinile ipotecare;

c) plata creditorului urmăritor – subrogare art. 1108 pct. 2 Cod civil;d) delăsarea imobilului în mâna creditorului dacă este capabil şi nu este

obligat personal în plata datoriei;e) să permită derularea procedurii de executare silită.

Stingerea ipotecii:- pe cale accesorie: – ca urmare a stingerii raportului de obligaţie;- pe cale principală: - prin renunţare; - purga obţinută de dobânditorul imobilului ipotecat; - prescripţia achizitivă; - anularea actului constitutiv al ipotecii; - rezoluţiunea dreptului de proprietate al creditorului; - pieirea imobilului, caz în care ipoteca se strămută asupra indemnizaţiei de asigurare şi a despăgubirilor primite ; - exproprierea imobilului.

d) Privilegiiile. Privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care decurge de regulă din calitatea creanţei sale, de a fi preferat celorlalţi creditori, chiar dacă aceştia sunt gajişti sau ipotecari .

104

Page 105: Drept Civil 1

Clasificare. Privilegiile pot fi clasificate în trei categorii, în conformitate cu prevederile Codului civil. Astfel:

1. Privilegii generale: a) privilegii generale asupra tuturor bunurilor debitorului, mobile şi imobile;b) privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile .

2. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile;3. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile .

Natura juridică:- unele sunt adevărate drepturi reale: toate privilegiile imobiliare speciale şi unele

privilegii mobiliare speciale (creditorul gajist şi locatorul);- celelalte privilegii mobiliare speciale şi toate privilegiile generale constituie simple cauze

de preferinţă pe care legea le recunoaşte unor creditori chirografari dată fiind natura creanţei.1. Privilegiile generale. Sunt privilegii generale în Codul civil:

A. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile:- privilegiul cheltuielilor de judecată;

- privilegiul tezaurului public

B. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile; extinderea asupra imobilelor după ce au fost îndestulaţi creditorii cu privilegii imobiliare şi creditorii ipotecari:

- cheltuieli de judecată făcute în interesul comun al creditorilor;- cheltuieli de înmormântare a debitorului;- cheltuieli pentru îngrijirea medicală făcută în cazul ultimei boli în decurs de un an

înaintea decesului;- creanţe din salarii;- preţul obiectelor de subzistenţă date debitorului şi familiei sale în decurs de şase luni.

Ordinea în care se acordă: - cheltuielile de judecată şi executare trec înaintea tuturor creanţelor în interesul cărora

au fost făcute;- privilegiul cheltuielilor de înmormântare trece înaintea tuturor celorlalte privilegii;- privilegiile speciale primează înaintea tuturor celorlalte privilegii generale, altele decât

cheltuielile de judecată şi de înmormântare. Ordinea de preferinţă stabilită de dispoziţiile Codului de procedură civilă. „În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel: a) creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor; b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi

105

Page 106: Drept Civil 1

creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) creanţele rezultând din obligaţia de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă; d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale; e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat; f) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite; g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi; h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; În cazul creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia. dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferinţă conservate, în condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelorb). dobânzile şi penalităţile sau alte asemenea accesorii ale creanţei principale vor urma ordinea de preferinţă a acestei creanţe.

2. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile.A. Privilegiile întemeiate pe ideea de gaj expres sau tacit:

- creditorul gajist;- locatorului de imobile (15 zile de la mutarea mobilei);- hotelierului;- cărăuşului (24 de ore de la preluare).

B. Întemeiate pe ideea sporirii patrimonoului debitorului: vânzătorul neplătit.

C. Întemeiate pe ideea conservării unor bunuri în patrimoniul debitorului: cheltuieli pentru conservarea unui bun mobil.

D. Concursul între privilegiile speciale:- cheltuieli pentru conservarea lucrului premerg celorlalte privilegii speciale mobiliare;- privilegiile creditorului gajist, hotelierului şi cărăuşului premerg celui al vânzătorului

neplătit al bunului mobil, afară de cazul în care ei au ştiut când au primit lucrul, că preţul nu era încă plătit;

- privilegiul locatorului premerge privilegiului vânzătorului neplătit, afară de cazul în care vânzătorul a făcut cunoscut locatorului la momentul aducerii mobilierului, că preţul nu este încă plătit.

3. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile.- ipoteci privilegiate;- decurg din ideea de îmbogăţire a patrimoniului debitorului cu bunul asupra

căruia se poartă privilegiul:a) privilegiul vânzătorului unui imobil pentru preţul neîncasat al imobilului;b) privilegiul celui ce a împrumutat bani cumpărătorului pentru plata imobilului către

vânzător;

106

Page 107: Drept Civil 1

c) privilegiul copărtaşului – pentru garanţia împărţelii şi a sumelor pe care aceştia şi le datorează între ei (se conservă prin efectuarea inscripţiei în termen de 60 de zile de la actul de împărţeală sau de adjudecare);

d) privilegiul arhitectului, constructorului şi lucrătorului – înscrierea procesului-verbal de expertiză pentru determinarea valorii creanţei;

e) privilegiul celui ce a împrumutat pe beneficiarul lucrării cu bani pentru plata lucrătorilor, constructorilor;

f) privilegiul în caz de separaţii de patrimonii – trebuie conservat prin efectuarea inscripţiei în 6 luni de la deschiderea succesiunii; nici o ipotecă ce este înscrisă de către moştenitori în acest interval de timp, nu este opozabilă creditorului privilegiat.

107