CARTIER POPULAR

Mircea STREINUL

Drama Casei Timoteu

Roman

EARTIE R

Cuprins

Prolog

Sub spinzuretoare

- A venit? intreb6, poate pentru azecea oardinziuaaceea

posomoriti qi friguroasl, domnul Igel, directorul inchisorii,

chinuindu-gi musti{ile arse de nicotin[, care ascundeau si-

rdcia unei guri cu abia doi-trei dinli in gingiile de o culoare

neplicuti ca a rimelor.Rispunsul, negativ gi de astl dat6, il scoase din sdrite qi,

nemaiavdnd ribdare si stea labiroul imens ca o cript6, acoperit

cu coleclii de legi gi dosare voluminoase, legate cu qnururi, pe-

cetluite gi unsuroase, domnul director Igel se duse gchiopitind

Ia fereastr5, s[ priveascl spdnzuritoarea din mijlocul curliivaste gi pavate, pe care o inconjurau zidurile mohorite 9i roase

de intemperii ale penitenciarului din ,,Austria-Platz"-

- Hm! flcu domnul director, incercind si ghiceasci dacl

ploaia asta afurisiti va continua si-i frimdnte si mAine bietele

oase chinuite de reumatism.

Omul de serviciu, obignuit si-i citeasci gindurile, spuse

respectuos:

- De mdine se-nsenineazl, domnule director!

Bitrdnul, care crezuse cl e singur in camera imensi 9i

duqminoasl, tresiri sPeriat:

- Erai aici? Po{i si te duci, Iancic. Adici, stai! il rog pe

domnul subdirector Pasternak si pofteasc[ incoace. Dar

imediat! M-ai infeles? Imediat! Du-te! Mai egti aici?

Omul de serviciu disp[ru ca o umbri dupi uga imbricatiin piele singerie gi betute cu linte lucitoare de alami.

- E-n toane bune der alte Herr? se-ngrijord subdirectorul

Pasternak, culegindu-gi ochii dintr-o carte, pe care o feri

instinctiv de privirea curioasd a lui lancic.

- Nu prea. Ploaia-l cam scoate din sirite pe domnul direc-

tor. AfurisitdL boali reuma! Md-ncearci gi pe mine citeodatS,,

blestemata! deveni familiar camerierul.

,,Domnul Igel iar o s6-mi lini o conferinlidespre decadenla

disciplinei administrative gi despre lipsa mea de patriotism. . ." -oft6 subdirectorul, ale cd,rui sentimente de simpatie pentru

social-democrafii de la Viena, unde studiase, erau cunoscute

in intreg oragul.

Trecindu-gi mina peste pirul tuns cu magina nr. 3, mur-muri un ,,Lua-l-ar dracu'!", care se referea la ,,maniacul 9i

senilul Herr Direktor", gi se gribi si bat[ foarte-foarte res-

pectuos la uqa ,,Diavolului gchiop".

- Ia loc, domnule subdirector Israel Pasternak! qi mdna

osoasi gi cu vine umflate a directorului indicd un fotoliu cu

arcuri plesnite, care impungeau nemilos pielea neagrd, sco-

rojitir de vechime.

lrlslcrnak se conformi gi numai cu greu se decise s6-gi

llrlirr'pt'ivirt'ir voitlatii de ochelari lafa\a omului de a ciruiliruhfl irst trlitrl lrt'tlrrriru pini Ei pietrele penitenciarului din( )crnilu{i.

- Ei, ce ne f'accrrr, l'trstcrnirk?

Cum subdirectorului nu-i trccct prin t:a1.l dcsl.rre ce e vorba,

superiorul siu se enervi gi strigi de se auzi plrril-n coridor:

- Ce te uifi aga la mine? Evident ci md gAndesc la cdl5u.llirrc rr(clcs, dumneata n-ai habar de nimic! Miine-dimineafi

trebuie si fie spdnzurat un om aici, dar onorabilul domn Israel

Pasternak se distreazd cu romanele acelea imorale, pe care m-aq

jena si le iau in mAni. Domnul consilier mi-a comunicat ciTimoteiu trebuie executat neaplrat mAin e in zorli zilei. Cererea

de graliere a fost respinsi de prea luminatul nostru impirat,

aga c5... Hm! Doamne, Dumnezeule! Afurisit lucru. ..

- Cred ci diligenla de la Lemberg nu va \ntdtzia ptea

mult gi condamnatul va putea fi...

- Dumneata crezll Dumneata crezil Crezi! Crezlt Crezi!

Pufin mi intereseazi ce crezi dumneata! Daci nu intdrziai

adresa citre directorul inchisorii din Lemberg, cildul era incide ieri aici! Dar dumneata ai alte griji... Romane! Ca mdine o

si aflu ci intrelii vreo... Na! Atita !i-ar trebui! Eu nu admit

cocote in casa funclionarilor mei.

,,Afurisit individ! Doamne, greu e si ai un director bolnav

de reumatism! $i migarul acela de Iancic nu gi-a putut linegura cu cirlile mele..." - se gindi amS,rit 9i furios Pasternak,

rozAndu-qi nervos unghiile tdiate in formi de semiluni.

- Daci pini la orele gase seara c5,l5,ul nu va fi aici, s[ faci

o adres[ cdtre domnul consilier gi s[ mi-o aduci s-o semnez.

$i bagn de seami s[ nu mi-o scrii pe coperta vreunui roman

de-al dumitale! pufni batjocoritor Igel.

,,MAnia zeilor asupra ta!" se gindi gi mai furios subdirec-

torul, ridicindu-se sd plece.

- La cdliva paEi de noi un om igi agteapte moartea gi

dumneata eqti de-un calm atit de nesimlit, incAt... incdt...

pleac5, domnule!

Pasternak se retrase cu o adAncl pleclciune gi inchise fdrizgomot uga dupi sine. in coridor, se izbi de Iancic, care-Ei

permise sil intrebe perfid:

- Cum l-a!i gisit dispus pe Herr Direktor?

Subdirectorul cletine evaziv din cap gi-gi jurn sI nu-i mai

dea niciodatd bacgiguri Kammerdienerului,,impertinent gi

gmecher".

in biroul siu, directorul se plirnba tot mai nervos incoace

gi-ncolo. incercase sI citeasci o revistl de criminalogie dinViena, dar dupi cinci minute o aruncl plictisit gi enervat.

Agezdndu-se iarIgi la birou, deschise dosarul celui ce-gi aqtepta

moartea Ei reciti poate pentru a suta oari:

Culpa: crimi premeditati;condamnatul: Inochent Timoteiu, agricultor, in etate de

24 de ani, in deplinitatea facultililor mintale;victima: Toader Timoteiu, pirintele condamnatului;sentinfa: condamnare la moarte prin strangulare.

Directorul igi apdsi cu pumnii s5.i uscali gi mici tAmplele gi

gemu. Niciun condamnat nu-l tulburase atAt de mult ca acest

Inochenliu Timoteiu. Dorise din toat[ inima ca impiratulsiJ grafieze gi, prin absurd, chiar sperase acest lucru. Totulii pirea atdt de ciudat, incit, impotriva realitilii, se-ntreba

daci Inochent Timoteiu comisese intr-adevir crima aceea,

care pasionase cercurile judiciare din intreaga Austrie.

Seara incepuse si se lase prin ploaia mirunti, care-l lm-bolnivea pe director, gi Iancic aprinse lampa chioar[ de pe

birou. Pasternak aduse adresa de amdnare a execufiei, cdndtirrrrt'rit'nrl sc irpropie pe virful picioarelor, plecdndu-se ca

l'('nlt u it sltun(' t cvit litittir'.

l)orrrrtrlt'tlirt'r'tor'... Nu rrrai c rrcvoie se iscelili... Avenit... A venit chiar acurrrn... Aiilcaptii in coridor...

- A venit..., gi directorul sc scr.rturir ca cle frig. SI se

prezinte!

Ciliul, imbricat intr-o largi manta de cilitorie, iqi ficusfios aparilia.

- Sd trii{i, domnule directorl Am primit abia ieri or-

dinul... Cu toate ci l-am primit camt|rziu, ag fi sosit mai

curind, insd drumurile-s grozav de desfundate. in Galiliaploui de-o sdptimdni... CAnd trebuie si aibi loc execufia?

- Miine in zorii zilei. Deci pe la orele cinci... Apucd-te

imediat de lucru... Iar dumneata, Pasternak, vezi si i se punila dispozilie toate cele necesare.

- Am inleles... SA trliti, domnule director!

Ciliul iegi urmat de Pasternak.

OftAnd, directorul ii porunci lui Iancic s-aprindi un fe-

linar.

- Du-mi la condamnat.

O luard prin coridoarele intortocheate ale inchisorii. Pagii

lor risunau a piatri goald; umbrele tremurau pe zidurilemucegiite; cAte-un qobolan chitdia insp[imdntat de lumin6,incurcdndu-se intre picioarele camerierului care mergea

inaintea directorului. O ticere aproape nefi.reasci domnea inaceasti clidire uriagi, ale cirei coridoare fdrd sfrrgit dideauimpresia unui labirint. Niciun lan! nu se miqca. Definuliiparci igi lineau risuflarea gi noaptea mocnea a umezealS, inziduri,iar lumina felinarului pirea un fluture cu zbor nesigur.

in curte, ciliul qi ajutoarele sale controlau spdnzuritoa-rea, de-al cirei cArlig fusese prinsi o fringhie nou6, cici cea

veche putrezise.

Apoi, ajutoarele ciliului trecuri in atelierul de tdmpl5rie

al inchisorii, ca si pregiteasci sicriul, qi, in curAnd, loviturilesurde ale topoarelor sparseri linigtea noplii. Fiecare lovituriparci bitea un cui in inima definufilor, care incepeau s[ se

agite surd in celulele friguroase gi pline de gobolani piti{i inungherele umede.

Iancic veni la cil[u:

- Domnul director m-a trimis si,{i arit odaia dumitale...Am fdcut si-oleaci de foc, ci noaptea aiasta are si fie camrlcoroasi... Sunt trei paturi in ea...

- Nu-i nicio grab[, domnule Iancic. Mai bine si fumimo ligari aici, sub streaqind, pAn-or termina ajutoarele mele cusicriul. Doamne, cumplit m-a zdruncinat cilitoria astal Mise pirea mereu ci nu se mai sfArseste... Aga nigte ploi n-aumai pomenit din opt sute trezeci! Potop, nu alta!

Cildul avea o voce moale, obositi si, uneori, abia goptiti.in etate de 50 de ani, pdrea, totugi, mai bitrAn si avea o priviresfioasi de om nenorocit. imbricat in haine cuviincioase, cam

demodate, fdcea impresia unui negustor. Lui Iancic ii plicea s[stea de vorbi cu ddnsul, cici cil5ul stia intotdeauna o multimede noutili sau de istorii ciudate cu iz mucegiit de cimitir.

- Am avut de lucru in ultimul timp. Alaltdieri, am spdn-

zurat o femeie la Lemberg. $i-a ucis ibovnicul, ca si-l prade.

UrAt s-a mai zbitut! Mt zgdriat, m-a mugcat... A trebuit s5-i

leg mdinile. Da' aiesta, al vostru, ce-a fiptuit? Ha? Am auzitci-i un biet tinerel... Tare m5. usturd inima cAnd trebuie siexecut un om tdnir...

- $i-a omordt tatil.

- T1!! Cumplit lucru!Capitul figirilor lucea in intuneric. Ploaia ropotea acuma

gi acoperigul de tabl5 al clidirii suna ca o daraband. Pe stradd,

trecea uneori cite-o ciruli, insS huruitul rolilor abia de se

auzea prin zgomotul ploii.ln celula condamnatului la moarte nu pitrundea niciun

sunet. Flacira felinarului pdlpiia sirac, aga ci ungherele rimd-neau intunecate, ascunzAnd lesiturile plianjenilor. Directorulse-agezase pe-o lavi(d gi se gdndea cum sd inceapi. Celorlallicondamnali la moarte, care trecuseri pe-aici, le spusese in-

totdeauna brusc, fdrd mili: ,,Mdine ai si fii spdnzurat! Sl-1i

trimit un preot?" - dar acestuiapatcd nu-i putea vorbi astfel.

- $ezi, m[i bliete..., il indemn[ cu glas blAnd directorul.

Condamnatul se supuse gi se-aqez[ pe scdndura goali a

patului de fier.

- MAi biiete... Miria sa impiratul... a... respins cererea

ta de gra{iere. .. Dumnezeu s[ te ierte, cici mAine-dimineall...

mdine dimineali, gtii tu... Hm!

Fllclul didu din cap c-ain{eles.

Directorul relui cu glas stins gi jalnic:

- Cum de !i-ai ucis tatil, mii bliete, c[ doar eqti om

intreg gi cu judecati?

Fldclul iEi strdnse a ticere inc[pildnati dinlii.Renunldnd si insiste, directorul oftl; apoi, continu[:

- A fost vara la pe la noi...

Condamnatul se ghemui in sine 9i ochii ii luciri atdt de

chinuit, incAt bitrdnul funclionar simli o mili cum n-o avu-

sese, niciodath, fa!|de nimeni.

- Vara ta a niscut. E biiat'Fliciul slri in picioare; pdrea buimac; apoi, ochii ii sticlire

de bucurie, insl - aproape imediat - iqi relui vechea infiligare

gi se-aqezi iarlgi pe marginea patului, care scdrldi jalnic din

incheieturile ruginite.

Directorul flcu o ultimi incercare:

- De ce vrei si duci in mormdnt taina omorului tiu?

TdcAnd, iei cu tine un picat cumplit de greu asupra ta.

Ydzind ci nu va mai putea scoate nimic din gura biieta-

nului, directorul se ridicd.

- i1i trlmit un preot...

Timoteiu didu negativ din cap gi directorul pleci mai

turburat decAt venise. Dupi cdteva minute, se ardt5, cil[ul,

t3

care-i scurti condamnatului pdrul de la ceafi. Terminind,il imbie cu o tigari; fldcdul o primi, fumdnd-o lacom. Decrim6, cdliul nu pomeni nimic. $tia ci nu are niciun sens sidiscute despre culpa lor cu condamnalii. in schimb, il incu-rajd cu multi simpatie pe Inochent, care-l privea ca dintr-odepirtare nesfdrgiti.

- Si n-ai nicio teami... Moartea prin spdnzuritoare n-arenimic ingrozitor in ea. Aproape ci nici n-o simti. As puteaspune ci e chiar pl5cuti... Mai rdu ii in Fran{a, cici acolo letaie oamenilor capul. Aga insd nici nu prinzi de veste ci mori.Si qtii, dragule, cd am mdna priceputi la legarea lalului... -gi, l[sdndu-i un pachet intreg de tigiri, se duse, cici Iancic ilastepta ca sd meargd amdndoi la o cdrciumi din Mehlplatz,unde se petrecea bine, cici erau gi femei frumoase acolo; instradi cildul ii spuse lui Iancic: - Siracu' b6ietan! Are ochiatAt de bldnzi... Cum de-a ucis?

- N-a vrut si mirturiseasc[ din ce pricini gi-a omorAtp[rintele. furalii erau tare mAnioqi c[ nu puteau scoate niciovorbi de la ddnsul. Amu, are un biiat, flcut cu o var6 de a

lui, pe care tot Timoteiu il cheamd.incet-incet, trecuri la alte subiecte. Lui Iancic ii pldcea

si discute cu cildul. Amdndoi holtei bitrini gi se,nfelegeaubine intreolaltd. ,,Siracu' Laufer..." - igi spunea de multeori Iancic. ,,Ce,i de vini daci e cildu?" - gi ficea un semnnelamurit cdtre cer.

Amdndoi petrecurd pdni aproape de miezul nopfii, cdndse despirtiri cu asiguriri reciproce de amicilie eterni. Lauferajunse pe la ora I din noapte acas[, cici se tot oprise in drum,vorbind verzi gi uscate cu felinarele, care aveau chefstragnicde taifas. in odaia din parterul inchisorii era cald si pllcut,cici Iancic nu economisise cu lemnele inainte de a iesi in oras.

FicAnd luminl, Laifer constat[ c[ primele doui ajutoare se

duseserd de asemenea si colinde ,,Cernowitz"-ul gi incd nu se

intorseserd. ,,Bie!ii bdieli au prilejul sd petreaci gi ei olecu![,

slracii..." - mormii c5:l6ul. La Lemberg, cele dou6: ajutoare nu

se puteau apropia de nicio femeie, cici toati lumea le cunogtea

ocupafia, Ei trebuia sI triiascd asemenea unor pdgAni. Laufer

iltrezipe cel de al treilea ajutor, tinerelul a cirui mustali abia

mijea deasupra buzelor roEii ca focul.

- Haide, m5! Trage-mi ciubotele!* Miqcd-te odati! se stropgi Laufer, insd stropgeala era

doar de formi, cdci cildul il apuci mdngdietor de pi,rul rogu,

care perea o flacdrd de aur, qi-l bdtu cu palma peste ceafd. Hai,

mdi, hai! Aga! Trage qi cealalt[ ciuboti... Da' de ce nu te-ai

dus gi tu in orag, ha?

- Ce era sd caut? cisci somnoros ajutorul.

- Ce era si cau!i?! Na! Asta-i bun[! Si fiu eu in locu' tiu...Thii, si am numai doudzeci de ani! Aq Eti ce si caut... Stinge

lumAnarea gi marg la culcare, prostule! Migc[, mI! Migci!Dupb cAtva timp, ofti:

- Cine te-a pus sd te faci ucenic de cil[u?

La orele 4, un gardian bitu in geamul odiii. Laufer bojbiiprin intuneric qi aprinse un fanar; apoi, igi scuturi ajutoarele,

care, inci amelite de biuturd, ar fi avut mare poft[ si mai

doarm[.

-Latreabd,biieli,la treabd! Dupi ce termindm, vd putefi

culca iarigi! le promise dAnsul, degi gtia prea bine ci, dupd

orice execulie, nimeni din ei nu mai reuqegte sd-gi inchidd

ochii, ci se pune si bea pdni la pierderea cunogtinfei.

Se-mbrlcard in grabi gi iegird in ogradi. Un gardian aprin-

sese o torld gi-o infipse lAng[ spdnzuritoare, aga ci zidarile

15

interioare ale inchisorii luaseri o culoare rogie, de iad. Ploaia

nu contenise. Blllile, in care se oglindea torla, pireau de sAnge.

- Afurisiti vreme! imi distruge nervii..., se pllnse cdliul.Mi! De ce dracu'nu pui scaunul sub spdnzuritoare? Umezi{ibine gtreangul, daci nu l-a umezit ploaia destul, s,i ungeli-lcu sdpun! De toate trebuie sd am eu grijd..., se tAngui dAnsul,

tuqind sec. N-am vizut oameni mai lisitori decAt voi!Ajutoarele ficardintocmai si, apoi, aduseri sicriul. Mai in

umbr5, agtepta un furgon, la care erau inhimate doui gloabe

ca vai de ele. in curAnd, se luminari c?tteva ferestre; venise

directorul. Laufer se prezenti imediat la ddnsul.

- Gata? Totul in ordine?

- in ordine, domnule director, raporti cillul,ludnd pozilie

de drepli.Peste un sfert de ori, Laufer gi doui din ajutoarele sale

intrari in celula condamnatului. in tot spectacolul execuliei,

acestea era momentul cel mai penibil pentru ciliu, clci uniicondamnali strigau gi se-apirau cu-nversunare, aga cd trebuiasd se-ntrebu inteze for ta.

Inochent Timoteiu insi era linistit si ciliul fu foarte bu-curos de acest lucru.

- Ia o gurd de rom. Poli lua qi douS:, ci nu md supir...,qi-i intinse sticla cu blutur6; condamnatul ficu un gest de

refuz; totugi, pe urmd, inghili cdteva guri. AEa, mii biietane!Sn-ti leg mAinile?

- Trebuie numaidecdt?

- Nu, dar e mai bine. Cd, la Lemberg, am avut o mare

belea cu o femeie ciruia nu i le-am legat...Fliciul se supuse. Cdlnul ii vAri o ligari intre buze gi i-o

aprinse. Preotul de la biserica Sfintul Nicolae, care fusese

16

chemat siL-l asiste pe condamnat, murmura rugS,ciuni intr-un

ungher gi glasul curgea lin ca o cAntare de ingeri.

- Nu te gindi la nimic' biietane... Nu mai glndi la

nimic..., il indemni cdliul. Totul are si fie foarte ugor.. ' Si

nu te sperii, ci, atunci, e mai riu... Fii liniqtit, cdt mai linigtit" '

$i si nu-!i incorzi truPul.

Directorul aEtePta in coridor.

Inochent plgi calm in intuneric Ei, urmat de ceilalli, o luiinainte; cineva ridicd fanarul, ca Timoteiu siL vadi drumul'

Directorul se-apropie cu o implorare in ochi de condamnatul

careparcizdmbea cuiva nevdzttt-Fllciul se-opri gi fu cuprins

de mili pentru omul de lAngi sine, omul care voia sd ;tie cu

orice prel.

- Inochent Timoteiu, poate ci vrei sd spui de ce l-ai

omordt pe tatel teu...

Fliciul didu incet cu miinile intr-o parte, ca 9i cum ar

fi vrut s-alunge pe cineva sau s5-9i fac[ loc printre vipiilecine-qtie-clrui foc necrulitor.

- Da. Am sl vi spun. L-am ucis,f indcd am luptat cu

diavolul.

- Ai luptat cu diavolul? intrebi aiurit directorul, care

pirea foarte palid in lumina fanarului'

- Da. Iati, v-am spus taina' $i, de-aici, incepe alt[ tain6,

pe care n-o mai pot spune, fiindci n-o gtiu. Fiindci nimeni

nu poate s-o gtie. Nimeni... Numai Dumnezeu!

Spre marea sa mirare, Pasternak vS,aLla lumina fume-

goasi a fanarului, pe care unul din ajutoarele cillului il tot

agita deasupra tuturor, ci directorul are lacrimi in ochi 9i,

pentru prima dat[ de cdnd era funclionar la penitenciarul

din Cernluli, avu o und[ de simpatie fa16 de morocdnosul gi

nesuferitul siu suPerior.