DR. KARL PILLEMER

30 de lecţii de viaţăSfaturi testate şi adevărate de la cei mai

înţelepţi americani

Traducere din limba engleză de Simona Luncașu

2018

CUPRINS

Cuvânt-înainte 7Mulțumiri 12O notă cu privire la nume 16

Capitolul 1Cine sunt cei mai înțelepți americani și ce ne pot spune ei? 19

Capitolul 2E grozav să fii împreună: lecții despre cum să ai o căsnicie fericită 35

Capitolul 3Să te trezești dimineața cu bucurie: lecții pentru o carieră de succes și plină de satisfacții 79

Capitolul 4Nimeni nu-i perfect: lecții despre creșterea copiilor pe tot parcursul vieții 119

Capitolul 5Descoperă magia: lecții despre cum să îmbătrânești fără să te temi și să te bucuri de viață 167

Capitolul 6Pot să privesc toți oamenii în ochi: lecții despre cum să trăiești o viață fără regrete 215

Capitolul 7Alege să fii fericit: lecții despre cum să trăiești ca un expert 255

Capitolul 8Ultima lecție 319

Zece întrebări pe care să le adresezi experților din viața ta 327Anexă: Cum a fost realizat studiul 329Note 338

CAPITOLUL UNU

Cine sunt cei mai înţelepţi americani şi ce ne pot spune ei?

Să găses�ti partenerul potrivit s� i să ai o căsnicie fericită pe parcursul î�ntregii viet�i. Să cres�ti copii care se dezvoltă fru-mos s� i care se bucură de prezent�a ta. Să descoperi munca pe care î�t�i place la nebunie s-o faci. Să î�mbătrânes�ti cu grat�ie s� i fără să te temi. Să evit�i să ai regrete foarte mari. Să ajungi la sfârs� itul viet�ii având un sentiment de realizare s� i de î�m-plinire. S-ar putea ca aceste lucruri să pară o ret�etă minunată pentru o viat�ă bine trăită. Dar unde putem găsi î�ndruma-rea de care avem nevoie pentru a î�ndeplini aceste obiective î�n viat�ă?

Dacă ai ales această carte fiindcă titlul t�i-a atras atent�ia, probabil că t�i-ai pus această î�ntrebare. S� i atunci când am scris-o, scopul meu a fost acela de a-t�i oferi sfaturi practi-ce, concrete cu privire la modul î�n care să te bucuri cât mai mult de viat�ă exact î�n aceste moduri. Dar, mai î�ntâi, trebuie să î�t�i spun cine sunt aces�ti „cei mai î�nt�elept�i americani” s� i ce fel de ghid este acesta. După cum vei vedea, este un ghid di-ferit de orice fel de carte cu recomandări pe care ai citit-o până acum. Asta se datorează faptului că se bazează pe o

20 30 de lecţii de viaţă

sursă unică, ce există de mii de ani, dar care este aproape uitată î�n societatea contemporană.

Se pare că apetitul americanilor î�n materie de recoman-dări este unul de nestăvilit. Urmărim „expert�i” care apar la televizor, sperând să găsim solut�ii pentru problemele in-terpersonale, pentru dezastrele financiare s� i disfunct�iile sexuale. Citim articole cu recomandări s� i mergem la semi-narii. Consultăm site-uri de dezvoltare personală. S� i cum-părăm cărt�i. Î�n zilele noastre, î�n Statele Unite ale Americii au fost tipărite peste treizeci de mii de cărt�i de dezvoltare per-sonală, s� i se estimează că americanii vor cheltui anul acesta* aproape un miliard de dolari pentru a le cumpăra.

Dă-mi voie să fac o mărturisire: eu î�nsumi sunt oarecum dependent de literatura motivat�ională. Sunt genul de per-soană care, î�n librăriile mari, se duce direct la culoarul unde se găsesc cărt�ile de dezvoltare personală. Î�n biblioteca mea vei găsi câte un volum cu recomandări relevante pentru aproape fiecare subiect de care sunt interesat. Membrii fa-miliei mele au î�nvăt�at să mă ignore atunci când citesc cu voce tare cele mai recente sfaturi din ziar despre cum să devii organizat, despre cum să reduci stresul, despre cum să in-vestes� ti pentru când vei ies� i la pensie sau despre oricare problemă la ordinea zilei. S� tiu că nu sunt singurul care are acest gen de î�ndeletniciri – se pare că aproape toată lumea caută răspunsuri la î�ntrebările complexe despre viat�ă.

S� i totus� i, după cum am observat î�n toată această căuta-re, am simt�it că ceva lipses�te. Ce acreditări au as�a-zis� ii guru pentru a oferi recomandări despre o viat�ă mai bună? Ce le dă dreptul să devină o autoritate specială când vine vorba de rezolvarea problemelor de viat�ă? S� i, din moment ce avem

* Este vorba despre anul 2011, anul apariției cărții. (n.red.)

Cine sunt cei mai înţelepţi americani 21

atât de mult�i sfătuitori de profesie, de ce atât de mult�i oa-meni continuă să fie as�a nefericit�i? Se pare că aceste sfaturi nenumărate nu reus�esc să potolească setea de cunoas�tere a multor oameni care se declară nemult�umit�i de ele.

Filosofi, psihologi s� i lideri spirituali scot î�n evident�ă ne-mult�umirea pe care mult�i americani o resimt cu privire la ce se î�ntâmplă cu viat�a lor. Trăim î�n mijlocul bels�ugului, dar se pare că î�ntotdeauna vrem mai mult. Ni se pare că nu avem timp suficient, s� i totus� i ne pierdem timpul pret�ios cu jocuri video, cu SMS-uri, citind despre viet�ile celebrităt�ilor care nu au talent sau câs� tigând mai mult�i bani pentru a cumpăra lucruri de care nu avem nevoie. Se pare că suntem mereu î�ngrijorat�i ‒ din cauza sănătăt�ii, a copiilor, a căsniciilor, a locurilor noastre de muncă.

Unde, am î�nceput să mă î�ntreb, putem găsi sfaturi care se bazează pe realitatea palpabilă, care au trecut proba tim-pului s� i oferă o s�ansă reală de a ne ajuta să ne bucurăm din plin de viat�a noastră? Î�n urmă cu s�ase ani, când am î�mplinit cincizeci de ani, mi-am dat seama că î�mi doresc din răspu-teri s� i urgent să găsesc un răspuns la această î�ntrebare. Î�m-plinirea vârstei de cincizeci de ani te aduce î�ntr-o fază nouă s� i interesantă a viet�ii (cel put�in as�a a fost î�n ceea ce mă pri-ves�te). Î�ncă es�ti implicat î�n căsnicie, î�n muncă, î�n cres�terea copiilor s� i î�t�i faci planuri ambit�ioase pentru viitor. Dar simt�i, de asemenea, o boare a lucrurilor ce vor fi să vină. Copiii se apropie de vârsta maturităt�ii s� i de momentul î�n care vor pleca de acasă. E posibil să-t�i fi pierdut unul sau ambii pă-rint�i. E posibil ca sănătatea ta perfectă să fie mai put�in perfectă.

Dar, cel mai important, î�ncepi să ai mai multă experien-t�ă de viat�ă. S� i î�t�i dai seama că s� tii lucruri. Vezi un tip de

22 30 de lecţii de viaţă

douăzeci s� i trei de ani care suferă din dragoste s� i te trezes�ti spunând: „Am trecut prin asta. Crede-mă, o să-t�i treacă”. Vezi doi colegi mai tineri care se iau la trântă, luptându-se din cauza unui lucru banal, s� i î�i spui unui coleg de vârsta ta: „Cum pot�i să te ambalezi as�a din cauza unui fleac?” Î�n unele privint�e, culmile succesului s� i consecint�ele es�ecului nu sunt la fel de mari sau de mici. Î�ncepi să as�ezi lucrurile î�n per-spectivă, să analizezi anumite evenimente î�ntr-un context mai larg. S� i poate că î�ncepi să-i accept�i mai mult pe ceilalt�i, să vrei să iei lucrurile un pic mai us�or s� i să devii mai cons�ti-ent de micile plăceri ale momentului prezent.

Î�n mintea mea a î�nceput să apară o idee: poate că, atunci când î�mbătrânes� ti, î�nvet�i cum să trăies� ti un pic mai bine. Mă frământa o î�ntrebare care a dat nas� tere proiectu-lui de fat�ă: Am putea să-i socotim pe cei mai bătrâni ame-ricani drept experți î�n modul î�n care să ne trăim viața? S� i am putea să atingem acea î�nt�elepciune care să ne ajute să profităm la maximum de viat�ă?

Sunt un pic jenat să spun că această idee a venit ca o surpriză pentru mine, pentru că am avut o carieră de geron-tolog: o persoană care studiază oamenii de „vârsta a treia” – considerată, de obicei, a fi perioada de după vârsta de s�ai-zeci s� i cinci de ani. De-a lungul ultimilor treizeci de ani, am efectuat zeci de studii s� i am publicat articole s� tiint�ifice pe teme cum ar fi stresul generat de î�ngrijirea părint�ilor care suferă de boala Alzheimer, modalităt�ile î�n care pot�i să-i ajut�i pe bătrâni să facă fat�ă durerii cronice s� i handicapului s� i cum să î�mbunătăt�es�ti serviciile de î�ngrijire din aziluri. Î�n studiile mele am folosit metode riguroase, es�antioane selectate s�ti-int�ific s� i măsuri demonstrate, pentru a î�ncerca să î�nt�eleg procesul de î�mbătrânire. Cu toate acestea, am simt�it că ceva

Cine sunt cei mai înţelepţi americani 23

lipses�te. Î�n ciuda faptului că am studiat problemele persoa-nelor î�n vârstă timp de câteva decenii, am avut o bănuială sâcâitoare că puteau să-mi spună mai multe despre cum să duci o viat�ă mai bună.

Apoi, un anumit eveniment m-a î�mpins ferm î�ntr-o nouă direct�ie s� i a generat un efort care avea să-mi ocupe timpul (unii ar spune să mă obsedeze) timp de cinci ani. A fost un punct de cotitură, de a cărui important�ă nu mi-am dat seama imediat, dar care, î�n cele din urmă, a condus la 30 de lecții de viață.

Datorită serviciului meu, am fost adesea î�n aziluri. Nu s� tiu cât timp ai petrecut tu î�n aziluri, dar crede-mă pe cu-vânt că sunt cele mai fericite locuri din lume. Î�n ciuda faptu-lui că cele mai multe dintre ele oferă servicii bune de î�ngrijire, au o atmosferă institut�ională care te deprimă de cum intri pe poartă. Atât rezident�ii, cât s� i personalul s�tiu că intrarea î�n cămin este ca o stradă cu sens unic: pentru aproape tot�i cei de acolo, singura ies� ire î�nseamnă sfârs� itul viet�ii. Î�n aziluri sunt î�ngrijit�i cei mai bolnavi s� i mai vulnera-bili oameni din societatea noastră, dintre care mult�i i-au pierdut pe cei dragi, s�i-au pierdut capacitatea de a avea grijă de ei î�ns� is� i s� i, uneori, s� i-au pierdut până s� i amintirile s� i con-s�tiint�a de sine.

Î�n această zi anume, o asistentă medicală cu care am stat de vorbă a zis: „Avet�i un minut? As� vrea s-o cunoas�tet�i pe June Driscoll. Am auzit că vă place să î�ntâlnit�i vârstnici interesant�i” – ceea ce era adevărat – s� i vreau să vă prezint o astfel de persoană.”

Era o cameră obis�nuită î�n astfel de institut�ii, cu două paturi. June, care stătea lângă fereastră î�ntr-un fotoliu, s-a î�n-tors atunci când asistenta a salutat-o. Am observat că

24 30 de lecţii de viaţă

June era suplă, cu fat�a î�ncadrată de aura unui păr alb s� i mă-tăsos ca bumbacul. Pielea ei avea acea transluciditate de ceară, care se observă uneori la persoanele cu o vârstă foar-te î�naintată. Asistenta î�mi spusese că June era o rezidentă care beneficia de „servicii complete de î�ngrijire”, care nece-sita asistent�ă pentru fiecare activitate din viat�a cotidiană, inclusiv pentru cele mai intime. „Î�s� i pierde vederea, as�a că stat�i aproape, ca să vă vadă”, mi-a spus asistenta. După aproape nouăzeci de ani, trupul lui June se afla î�n proces fi-nal de degradare.

Asistenta a salutat-o ca de obicei: „Ce mai facet�i?” Dar răspunsul m-a marcat foarte tare. „Foarte bine!”, a răspuns June cu un glas surprinzător de puternic. „Am avut o zi bună până acum! Am făcut baie, masa de prânz a fost bună s� i mă pregătesc să mă uit la emisiunea mea.” Fără să facă vreo pa-uză, ea a continuat conversat�ia, î�ntrebând-o pe asistentă despre copilul ei de doi ani, care fusese bolnav î�n ultimele câteva zile. După ce a primit asigurări că e bine, June s� i-a î�n-dreptat atent�ia spre mine. Nu s�tiu cum altfel să spun asta, dar părea să se simtă foarte bine.

Eram extrem de curios să aflu cum de avea o atitudine atât de veselă, des� i era aproape de sfârs� itul viet�ii s� i avea o mult�ime de probleme fizice. Poate că era ceva special î�n acel moment, dar, î�nainte să mă gândesc prea mult, m-am trezit pur s� i simplu punându-i această î�ntrebare. S� i June n-a părut deloc surprinsă. A dat din cap î�ntr-un mod prietenos s� i mi-a spus: „Păi, uite care-i treaba. Am fost crescută î�n ceea ce ai putea numi o baracă, cu o podea jegoasă s� i fără baie î�nă-untru. Am avut s�ase copii, iar sot�ul meu a fost part�ial infirm, s� i uneori avea de lucru, alteori nu. Am muncit din greu î�n fi-ecare zi din viat�a mea până am ajuns să fiu epuizată

Cine sunt cei mai înţelepţi americani 25

complet. Am trecut prin perioada de Criză, când abia dacă aveam ce mânca. Acum, iată-mă î�ntr-un loc unde am un aco-peris� deasupra capului, trei mese pe zi s� i oameni foarte amabili care au grijă de mine. Aici pot face multe lucruri. Mă trezesc, s� i soarele străluces�te î�n fereastră. La urma urmei, trăiesc. Aud. Văd î�ncă destul de bine.”

June s-a aplecat un pic î�n fat�ă. „Tinere”, a zis ea – s� i nu mi-e rus� ine să recunosc că mi-a făcut plăcere să fiu numit „tânăr”, la vârsta mea. „O să î�nvet�i, sper, că fericirea e ceea ce faci tu să fie, acolo unde te afli. Ce motiv as� avea eu să fiu nefericită? Oamenii de aici se plâng tot timpul, dar eu nu. Eu am responsabilitatea de a fi cât se poate de fericită, chiar aici, astăzi.”

A repetat ultima frază, ca s� i cum ar fi vrut să se asigure că am î�nt�eles caracterul imperios al observat�iei: „Eu am res-ponsabilitatea de a fi cât se poate de fericită, chiar aici, as-tăzi”. Apoi, m-a anunt�at cu politet�e că î�ncepe emisiunea ei la televizor, un program despre evenimentele de actualitate: „Î�mi place să fiu la curent cu ce se î�ntâmplă!” Î-am mult�umit pentru timpul acordat s� i mi-am luat rămas bun.

Nu m-am mai î�ntors la acel azil, s� i î�mi imaginez că June Driscoll n-a mai trăit mai mult de câteva luni. Dar mi-am dat seama că mă gândeam: „Despre ce e vorba aici?” Cum e po-sibil ca o persoană ajunsă la sfârs� itul viet�ii s� i asaltată de o serie de probleme fizice să aibă o astfel de perspectivă pozi-tivă s� i optimistă?

S� i astfel am plecat î�n căutarea î�nt�elepciunii. Nu am cău-tat urmând căile obis�nuite, călătorind prin lume, găsind un terapeut sau apucându-mă de vreo practică religioasă ezo-terică. Pentru a găsi î�ndrumări practice despre viat�ă, solut�ia

26 30 de lecţii de viaţă

mea a fost să caut înțelepciunea vieții pe care o au bătrâ-nii. S� i n-am fost dezamăgit.

Am ajuns să cred că aceste cunos�tint�e ale vârstnicilor din America pot fi un ghid extraordinar pentru găsirea î�m-plinirii î�n situat�iile dificile ale viet�ii. Bătrânii apelează la ex-perient�a lor directă. Ei au trăit viat�a s� i au î�nvăt�at din ea. Dintr-odată, răspunsul mi s-a părut evident: ce-ar fi să intervievez un număr mare de vârstnici, astfel î�ncât s� i alte persoane să profite de „î�nt�elepciunea maselor”? Noi s�tim că grupurile mari de oameni se dovedesc adesea mai istet�e decât cât�iva analis�ti de elită s� i mai bune î�n rezolvarea pro-blemelor s� i î�n luarea deciziilor potrivite.

Când pui laolaltă o mult�ime de bătrâni care au trăit o viat�ă bogată s� i î�mplinită s� i care sunt dispus�i să î�mpărtăs�eas-că lect�iile de viat�ă s� i altor persoane, obt�ii o sursă unică de î�ndrumare – una care poate să-i ajute pe americanii de toate vârstele. Î�nt�elepciunea lor î�i face să devină expert�i adevărat�i când e vorba de a trăi bine, chiar s� i atunci când vremurile se î�năspresc. Cititorii vor găsi î�n volumul de fat�ă atât solut�ii practice, cât s�i asigurări cu privire la faptul că este î�ntr-adevăr posibil să depăs�es�ti provocările majore ale viet�ii s� i să des-coperi bucuria î�n fat�a adversităt�ii.

Americanii vârstnici: experţii în arta de a trăiSuntem pe punctul de a pierde o resursă naturală de neî�nlo-cuit. Procesul inexorabil al î�mbătrânirii umane ne privează de unul dintre cele mai extraordinare grupuri de fiint�e uma-ne care au trăit vreodată: generat�ia vârstnică a Ameri-cii. Ultimul veteran din Primul Război Mondial a murit; cei din cel de-al Doilea Război Mondial se află acum î�n al nouă-lea deceniu de viat�ă. Cei care au fost copii î�n timpul Marii

Cine sunt cei mai înţelepţi americani 27

Crize au ajuns la sfârs�itul celui de-al optulea lor deceniu. Când această generat�ie va dispărea, î�ncotro ne vom î�ndrepta pen-tru a obt�ine lect�iile de viat�ă pe care le-au î�nvăt�at ei s� i î�nt�e-lepciunea pe care ne-o pot oferi despre supraviet�uire s� i prosperare î�ntr-o lume dificilă? As�a cum demonstrează in-terviurile din cartea de fat�ă, fiecare persoană î�n vârstă este un depozitar de experient�e s� i sfaturi despre cum să trăim bine. Î�nsă, pe măsură ce fiecare dintre aceste viet�i se î�ncheie, lumina pe care o poate revărsa se pierde. Î�n spatele acestei cărt�i se află un sentiment de stringent�ă. Este bazată pe ne-cesitatea de a distila, de a păstra s� i de a î�mpărtăs� i ceea ce vârstnicii din America ne î�nvat�ă despre cum să avem o viat�ă fericită s� i î�mplinită – î�nainte ca ei să dispară.

După cum indică titlul cărt�ii de fat�ă, eu cred că bătrânii nos�tri sunt cei mai î�nt�elept�i dintre americani. Prin urmare, î�n toată această carte am folosit un termen special pentru a desemna oamenii cu care am vorbit: „expert�i”. De ce î�i nu-mesc eu expert�i î�n arta de a trăi din plin? O să-t�i prezint câteva motive î�ntemeiate.

Bătrânii au o sursă unică de cunos�tint�e pe care noi cei-lalt�i n-o avem: ei și-au trăit viața. Ei au trăit lucruri pe care oamenii mai tineri nu le-au trăit. E adevărat că s-ar putea să nu fie cei mai rapizi dacă trebuie să programeze un DVD player, s-ar putea să prefere să aibă de-a face cu un casier bancar î�n persoană, decât să utilizeze un ATM, s� i probabil că nu sunt la curent cu cel mai recent reality-show de la te-levizor. Dar au un avantaj enorm care constă î�n experient�a lor de viat�ă. Î�ntr-adevăr, oamenii care s� i-au trăit cea mai mare parte a unei viet�i î�ndelungate sunt î�ntr-o pozit�ie idea-lă pentru a evalua cu exactitate ce „funct�ionează” s� i ce nu. Este exact tipul de expertiză pe care se bazează cartea

28 30 de lecţii de viaţă

de fat�ă. O persoană mai tânără pur s� i simplu nu poate să cu-noască viat�a la fel de profund s� i de intim ca o persoană î�n vârstă.

Un alt motiv ca să ascult�i sfaturile expert�ilor despre viat�ă este acela că sunt oameni extraordinari. Vârstnicii din Ame-rica au trecut prin experient�e pe care mult�i dintre noi abia ni le putem imagina î�n ziua de azi. Lor li s-au testat limitele prin boală, es�ecuri, opresiune, pierderi s� i pericole. Tocmai aceste situat�ii duc la î�nt�elepciune transcendentală. Îar vârstnicii din America sunt mai î�nt�elept�i decât ceilalt�i dintre noi, pentru că, î�n medie, au fost pus� i î�n situat�ii limită mai mult decât noi. Ei au supraviet�uit acestor experient�e, le-au integrat s� i au obt�inut din ele informat�ii de nepret�uit.

Oamenii î�n vârstă (mai ales cei care au s�aptezeci de ani s� i peste) au trăit î�ntr-un mod foarte diferit de america-nii de azi. Ei s� i-au riscat viat�a î�n al Doilea Război Mondial, au revenit acasă cu o perspectivă lărgită asupra lumii, dar s�i cu ci-catrici adânci. Unii dintre ei au supraviet�uit Holocaustului, iar alt�ii au reus�it să evite moartea zi de zi, luptând î�n Rezis-tent�ă. Cei mai mult�i dintre ei au crescut î�n vremuri marcate de o sărăcie extremă, fapt care le-a modelat atitudinea cu privire la avere s� i la bunurile materiale. Î�n copilărie, s-au confruntat uneori cu dificultăt�i groaznice, iar mult�i dintre ei au trăit pe propria piele ororile războiului s� i sărăcia. Dar ei î�s� i amintesc totodată de vremea î�n care aerul s� i apa erau mai curate, î�n care oamenii nu-s� i î�ncuiau casele s� i pu-teai să chemi vecinii î�n ajutor. Ei aduc problemelor s� i alege-rilor contemporane perspectiva unor vremuri diferite. Acest punct de vedere unic poate fi extrem de valoros, ca o lentilă prin care să ne privim propria viat�ă.

Cine sunt cei mai înţelepţi americani 29

Î�n sfârs� it, mai există un motiv pentru care, pe tot par-cursul cărt�ii, î�i numesc pe vârstnicii din America „expert�i” s� i datorită căruia mă refer la ei î�n titlul acestui capitol ca la „cei mai î�nt�elept�i americani”. Perspectiva lor unică oferă un antidot foarte necesar î�mpotriva î�nt�elepciunii convent�iona-le cu privire la ce î�nseamnă o „viat�ă bună”, î�n societatea americană contemporană. Î�nt�elepciunea convent�ională este ceea ce s�tie toată lumea – ceea ce tot�i membrii unei socie-tăt�i î�nvat�ă pe măsură ce cresc. Î�nt�elepciunea convent�ională este convenabilă, î�ntrucât oferă sfaturi despre cum să tră-ies�ti, furnizând imagini despre ce î�nseamnă o viat�ă bună s� i consolidând valorile culturale. Î�n cele din urmă, î�nt�elepciu-nea convent�ională devine baza pentru propria identitate s� i pentru respectul de sine.

Sfaturile expert�ilor oferă adesea o perspectivă diferită fat�ă de î�nt�elepciunea convent�ională contemporană s� i indică o alternativă. Această î�nt�elepciune alternativă sfidează cla-sificările simple: uneori observat�iile lor sunt ceea ce noi considerăm a fi liberale (de exemplu, bătrânii sust�in tole-rant�a religioasă s� i resping viziunile materialiste asupra lu-mii), iar alteori conservatoare (de exemplu, ei propun ca mariajul să fie considerat un angajament pe viat�ă). Câteo-dată punctul lor de vedere pare radical diferit de cel al per-soanelor mai tinere – asta este valabil î�n ceea ce prives� te atitudinea lor fat�ă de timp s� i fat�ă de modul î�n care ne petre-cem timpul. Dar adevărata valoare a î�nt�elepciunii lor constă tocmai î�n faptul că ei contestă viziunea convent�ională asu-pra lumii pe care o au oamenii mai tineri. Aceasta ne poate face să examinăm convent�iile sociale contemporane s� i să luăm mai multe decizii cons�tiente cu privire la propriile sce-narii pentru fericire.

30 30 de lecţii de viaţă

Îdeea principală a acestei cărt�i este următoarea: î�nt�e-lepciunea cumulată a vârstnicilor din America – expert�ii – poate servi drept excelent ghid de viat�ă pentru oameni de toate vârstele. Expert�ii posedă cunos�tint�e profunde despre aproape orice problemă cu care se confruntă o fiint�ă uma-nă. Rămâne ca tu să decizi s� i să vezi ce anume î�t�i transmit sfaturile a peste o mie dintre cei mai î�nt�elept�i ameri-cani. Pe cât posibil, i-am lăsat chiar pe expert�i să vorbească, pentru ca tu să afli î�n mod direct lect�iile pe care le oferă, prin intermediul citatelor. Cred că vei descoperi că ghidul despre viat�ă pe care ei î�l oferă te va ajuta să dobândes�ti o nouă per-spectivă asupra situat�iei î�n care te afli s� i să alegi moduri noi de a trăi, care te vor face mai fericit.

Cum am cules lecţiile de viaţă ale experţilorAs� vrea să-t�i spun cum au fost adunate informat�iile din car-tea de fat�ă, fără să te plictisesc cu detalii tehnice. (Pentru cei interesat�i, la sfârs�itul acestei cărt�i apare o notă metodologică detaliată.) Am abordat colectarea informat�iilor folosind me-tode care să le permită oamenilor să vorbească liber, spu-nându-s� i amănunt�it poves� tile (lucru pe care specialis� tii î�n s�tiint�e sociale î�l numesc „cercetare calitativă”). Am î�nce-put prin a face public proiectul s� i prin a-i invita pe oamenii î�n vârstă să-mi trimită răspunsurile la două î�ntrebări: „Care sunt cele mai importante lect�ii pe care le-at�i î�nvăt�at de-a lungul viet�ii?” s� i „Dacă ar fi să le oferit�i persoanelor mai ti-nere un sfat despre cum să trăiască, ce le-at�i spune?” Spre surprinderea s� i bucuria mea, am primit sute de scrisori, din toată t�ara, iar mai mult�i oameni s� i-au postat răspunsurile pe un site web creat special pentru acest proiect.