1.Noțiune dreptului de proprietate publicaDreptul de proprietate publică este dreptul real principal, inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, care conferă atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, care, prin natura sa sau prin declarație a legii, este de uz sau de utilitate publică, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu, cu respectarea limitelor materiale și a limitelor juridice [2]. Titularul dreptului de proprietatea publică poate fi stat ul sau o unitate administrativ-teritorială.Bunurile de uz public sunt bunurile la a căror utilizare au acces toți membrii comunității, indiferent de momentul sau durata acestei utilizări. Exemple de astfel de bunuri sunt: drumurile naționale sau locale (în cadrul unor suprafețe mai mari de teren care sunt obiect al proprietății private pot exista însă și drumuri private), bibliotecile publice naționale sau locale etc.Bunurile de interes public sunt bunurile care, deși nu sunt accesibile uzului public, sunt afectate funcționării serviciilor publice (clădiri ale ministerelor și altor instituții publice, echipamente și instalații destinate apărării naționale etc.) sau sunt destinate să realizeze în mod direct un interes național sau local (bogățiile subsolului, opere de artă etc.).Bunurile care fac parte din domeniul public pot fie exploatate în următoarele modalități:drept de administrare;drept de concesiune;drept de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publică.

2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică Dreptul de proprietate publică are următoarele caractere:este un drept inalienabil, în sensul că nu poate fi înstrăinat;este un drept insesizabil, neputând fi obiect al procedurilor de executare silită;este un drept imprescriptibil, în sensul că bunurile care fac obiect al proprietății publice nu pot fi dobândite de terțe părți prin uzucapiune (prescripție achizitivă).

3.Atributele dreptului de proprietate publica dreptul de proproetate esre format din trei elemente strins legate intre ele:Posesia, folosinta si dispozitia.. Posesia constă în prerogativa titularului dreptului de proprietate de a stăpâni în fapt bunul. Altfel spus, posesia constă în posibilitatea proprietarului de a stăpâni bunul ce-i aparține în materialitatea sa, comportându-se față de toți ceilalți ca fiind titularul dreptului de proprietate. O asemenea stăpânire poate aparține direct și nemijlocit proprietarului, exercitându-se în interes propriu și în putere proprie. Proprietarul însă poate conveni ca stăpânirea de fapt să fie făcută și de o altă persoană, dar în numele și în interesul său.Posesia este un important atribut al dreptului de proprietate, fiindcă în caz că proprietarul este lipsit de posesie, el este și lipsit de posibilitatea de a-și exercita dreptul de proprietate. Neavând bunul în posesie, de regulă, nu îl poți folosi, nici dispune de el. Folosința este considerată acea prerogativă în temeiul căreia proprietarul poate întrebuința bunul în interesul său, percepându-i fructele (naturale, civile, industriale). Deci prin dreptul de folosință acordă proprietarului posibilitatea de a sustrage din bun calitățile utile ale acestuia în scopul satisfacerii necesităților materiale și culturale. Deci, în concluzie, am putea spune că, de regulă, este posibilă folosirea bunului numai dacă posezi acest bun sau, cu alte cuvinte, folosirea ca atribut al dreptului de proprietate este inseparabilă de alt atribut al dreptului de proprietate - posesia.Prin dreptul de dispoziție se înțelege posibilitatea stabilirii statutului juridic al bunurilor. Ca rezultat al exercitării dreptului de dispoziție, proprietarul intră în relații juridice cu persoane terțe. Dreptul de dispoziție este unul din cele mai importante atribute ale proprietarului. Anume prin această împuternicire se deosebește în mare măsură proprietarul de alți posesori titulari

4.obiectul drept de proprorpietate publica Patrimoniul a statului si unitatilor administrativ-teritoriale este format din bunurile domeniului public si bunurile domeniului privat.Bunurile domeniului public constituie totalitatea bunurilor mobile si imobile, destinate satisfacerii intereselor generale ale colectivitatii din unitatea administrativ-teritoriala. Bunurile domeniului privat constituie totalitatea bunurilor mobile si imobile, aflate in patrimoniul public al unitatii administrativ-teritoriale, care au o destinatie strict determinata, alta decit satisfacerea unui interes general.In proprietatea de stat a Republicii Moldova se afla pamintul, subsolul, apele, padurile, alte resurse naturale, bunurile organelor puterii de stat si ale administratiei de stat, valorile culturale si istorice, mijloacele bugetului republican, bancile de stat, fondurile deasigurare, fondurile de rezerva si alte fonduri, bunurile intreprinderilor de stat si ale complexelor economiei nationale,institutiile de invatamint, obiectele din sfera social-culturala si alte bunuri ce apartin republicii, care se afla atit pe teritoriul RepubliciiMoldova cit si in afara lui. Republica Moldova exercita jurisdictia suprema asupra spatiului aerian deasupra teritoriului ei.

5.regimul juridic a bunurilor din domeniul public Bunurile domeniului public formează obiectul exclusiv al proprietății publice al statului si unității administrativ-teritoriale. Circuitul civil al bunurilor domeniului public l este limitat sau interzis, după caz. sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. În special: bunurile domeniului public nu pot fi înstrăinate sub nici o formă, inclusiv prin privatizare, expropriere pentru cauză de utilitate publică sau depunere în capitalul social al unei persoane juridice; pot fi revendicate oricând din posesia ilicită și indiferent de termenul care a trecut din momentul ieșirii din posesia (controlul) statului sau unității administrativ-teritoriale; nu pot fi supuse urmăririi silite, nici chiar în cazul insolvabilității persoanei juridice care le gestionează; nu pot

constitui obiect al gajului sau al unei alte garanții reale, nu pot fi dobândite de terți prin uzucapiune sau prescripție achizitivă, dreptul de proprietate asupra bunurilor domeniului public nu se stinge prin neuz. Asupra bunurilor domeniului public se poate constitui servitute numai în cazurile în care această grevare este compatibilă cu uzul sau cu interesul public căruia bunurile îi sînt destinate. Actele juridice adoptate cu încălcare prevederilor legale sînt lovite de nulitate absolută.

6.Regimul juridic al bunurilor din domeniul privat Dreptul de proprietate privata al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, daca legea nu dispune altfel.Bunurile domeniului privat al statului si unității administrativ-teritoriale sînt alienabile, prescriptibile și sesizabile, cu excepțiile stabilite expres prin lege. În special:pot fi înstrăinate, cu excepția cazurilor expres stipulate prin lege;local pot fi urmărite de creditori pentru datoriile unităților administrativ-teritoriale;pot constitui obiect al gajului sau al unei alte garanții reale;, pot fi dobândite de terți prin uzucapiune sau prescripție achizitivă. Nu se permite înstrăinarea cu titlu gratuit sau darea în comodat persoanelor fizice cu statut de comercianți sau persoanelor juridice cu scop lucrativ, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege.

7.Subiectele dreptului de proprietate publicăConstituţie statuează că: “proprietatea publică aparţine statului şi unităţilor administrativ- teritoriale. titulari ai dreptului de proprietate publică sunt: a) statul, asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional şi, b) unităţile administrativ-teritoriale– comuna, oraşul, municipiul, judeţul – definite astfel ca având personalitate juridică, pentru bunurile din domeniul public de interes local, aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale ca persoane juridice de drept public sunt titulare ale acestui drept de proprietate. Aşadar exercitarea prerogativelor de către titulari nu este discreţionară, potenţarea caracterelor juridice specifice nu este posibilă decât în conformitate cu interesul general al acestei forme a dreptului de proprietate şi al regimului juridic pe care îl oferă.În acest context, este de subliniat că nici un alt subiect de drept public sau de drept privat nu poate să fie titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public. Aceste persoane juridice, dobândesc, tot în cadrul oferit de lege, un drept de administrare sau de concesionare asupra bunurilor din domeniul public, care sunt altceva decât dreptul real de proprietate. Ele sunt simple modalităţi de exercitare ale acestui drept, care nu pot fi confundate cu exercitarea atributelor dreptului de proprietate publică.