Uşile, uşile! Elena Armenescu

Nu vine nimeni să se uiteîn tăcerile şi suspinele mele?

Doar Dumnezeu, veşnică priveghereLa uşa şi fereastra mea,Mai aruncă o frunză, o floareMai aprinde câte o stea, mai trimite câte o speranţăPrin hămăitul unui câine adormit,Mai umple gândulCu tropote de cai,Înhămaţi la constelaţiiAcoperite de nepăsarea greierilorce-şi fracă delirant picioarelePână-n auzul meusemn că încă n-am murit.