Transcript
Page 1: Tipuri de Comunicare

Câteva caracteristici ale acestor tipuri de comunicare:

1. comunicarea intrapersonală (dialogurile cu sine,„vocea interioară”) - este necesară pentru echilibrul psihic şi emoţional;

2.comunicarea interpersonală (relaţia „de la om la om” şi „între patru ochi”) – oferă şansa unei adevărate cunoaşteri a interlocutorului şi are frecvent ca obiectiv influenţarea interlocutorului. Limbajul nonverbal are aici un teren fertil de manifestare.

3.comunicarea de grup (într-un anturaj intim, în interiorul echipei, al familiei, adunări adhoc) – cea în care indivizii îşi petrec mare parte din viaţa socială şi profesională, se împărtăşesc cunoştinţe, se rezolvă nevoi etc.

4.comunicarea publică – orice tip de cuvântare, expunere sau prezentare în faţa unui grup mai mare de 3 persoane. Este tipul de comunicare cel mai atent studiată de-a lungul timpului. De cele mai multe ori obiectivul ei nu este transmiterea de informaţii, ci câştigarea publicului – de

Page 2: Tipuri de Comunicare

aceea depinde de ambele capete ale relaţiei: vorbitor şi public.

5.comunicare de masă – producerea şi difuzarea mesajelor scrise, vizuale sau audiovizuale printr-un sistem mediatic instituţionalizat către un public variat şi numeros, caracterizată de folosirea de mijloace impersonale de comunicare, cunoscute generic sub numele de massmedia

COMUNICAREA INTERPERSONALĂ ESTE CEA MAI MARE REALIZARE A

OMENIRII

Comunicarea interpersonala este caracteristica cea mai importanta a omenirii si, în acelasi timp, cea mai mare realizare a sa. Este abilitatea oamenilor de a transforma spusele fara noima în cuvinte vorbite si scrise, prin care ei sunt 414l1117e capabili sa îsi faca cunoscute nevoile, dorintele, ideile si sentimentele.

Comunicarea interpersonala este un proces complex care poate sa fie descris, în termeni simplificati, prin aceea ca un Emitator si un

Page 3: Tipuri de Comunicare

Receptor schimba mesaje între ei, mesaje care contin deopotriva si idei si sentimente.

Emitatorul codifica mesajele folosind elemente verbale, vocale si vizuale.

Cuvintele formeaza elementul verbal.

Elementul vocal include tonul, intensitatea vocii si “muzica limbajului”.

Elementul vizual încorporeaza tot ceea ce Receptorul vede. Poate sa vi se para surprinzator, dar elementul vizual, non-verbal, este cel mai puternic element, cel care atrage si retine in primul rand atentia Receptorului. Elementele vocale si verbale urmeaza doar dupa cel vizual.

Receptorul primeste mesajele si le decodeaza, punand în ordine si interpretand cele trei elementele, în functie de propriile experiente, credinte si nevoi.

Page 4: Tipuri de Comunicare

DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE INTERPERSONALĂ?Suntem fiinte sociale.Traim într-o lume în care milioane si milioane de alti oameni traiesc. Traim împreuna, muncim împreuna si ne jucam împreuna.Avem nevoie unii de altii pentru siguranta noastra, pentru confortul nostru, pentru prietenie si dragoste.Avem nevoie unii de altii pentru a ne maturiza prin dialog.Avem nevoie unii de altii ca sa ne îndeplinim scopurile si obiectivele. Nici una dintre aceste nevoi nu ar putea fi satisfacuta fara comunicare interpersonala.Comunicam ca sa: Ne cunoastemNe împartasim emotiile unii altoraSchimbam informatiiConvingem pe altii sa înteleaga punctul nostru de vedereConstruim relatii Comunicarea interpersonala este seva vitala a oricarei relatii. Relatiile pe care le consideram a

Page 5: Tipuri de Comunicare

fi bune sunt cele care au la baza o comunicare deschisa, clara si sensibila.Adevarul este ca in ziua de azi suntem capabili sa trimitem mesaje de pe luna, dar ne este mult mai greu sa construim si sa intretinem in bune conditii relatiile cu cei pe care îi iubim.Comunicarea ineficienta cauzeaza singuratate, conflicte, probleme în familie, insatisfactii profesionale, stres psihologic, boli fizice si chiar moartea, atunci cînd comunicarea este complet întrerupta.Împaratul Frederic, care a condus Sfîntul ImperiuRoman în secolul al 13-lea, a dorit sa stie ce limbi se vorbeau la nasterea omenirii, în Gradina Raiului. Era vorba de ebraica, de greaca sau de latina?-se întreba el. Prin urmare, a dat ordin sa se faca un experiment: un grup de copii urma sa fie complet izolat, într-un mediu care reproducea cu mare acuratete circumstantele originale din Gradina Raiului. Copiii urmau sa fie crescuti de catre dadace, carora li s-a interzis sa vorbeasca în prezenta acestora. Nici un cuvânt nu urma sa fie auzit, pîna ce acestia nu începeau sa vorbeasca propria lor limba. Rezultatul? Toti copiii au murit. Lipsa comunicarii poate sa fie mortala.

Page 6: Tipuri de Comunicare

Din Robert Bolton, People SkillsPUTEM SĂ NE ÎMBUNATATIM ABILITĂŢILE DE COMUNICARE?Am trai într-o lume perfecta daca am comunica la fel ca în filmul stiintifico-fantastic Star Trek, în care domnul Spock reusea sa transfere informatii de la o minte la alta, prin atingerea capetelor, printr-un proces fara cusur (fara greseli, fara continut emotional, fara abordari personale). Din pacate, în lumea în care traim, o astfel de comunicare mentala nu este posibila. Noi trebuie sa ne luptam cu un sistem imperfect, care are multiple capcane ce produc întreruperea procesului comunicarii. Multi oameni sunt pesimisti în ce priveste abilitatile lor de comunicare. Speram ca nu faceti parte dintre cei care cred ca felul în care vorbesc si comunica le este un “dat”, asa cum este culoarea ochilor lor.Noi credem exact contrariul si speram sa va convingem ca:Fiecare dintre noi poate învata sa comunice mai bineFiecare dintre noi se poate schimba.

Page 7: Tipuri de Comunicare

De fapt, schimbarea este inevitabila, fiecare dintre noi se va schimba inevitabil. Oamenii se schimba continuu, de la copilarie si pîna la batrînete. Legea schimbarii spune ca: lucrurile nu ramân neschimbate; daca nu se schimba în bine, atunci se vor schimba în rau. In cazul in care conflictul nu va scadea în intensitate, cu siguranta va avea loc o escaladare a acestuia. In cazul in care relatiile nu vor deveni mai puternice, cu siguranta vor deveni mai slabe. In cazul in care relatiile nu vor deveni mai apropiate, cu siguranta vor deveni mai distante. In cazul in care relatiile nu vor deveni mai eficiente, cu siguranta vor deveni mai putin eficiente. Este foarte important sa avem abilitatile de comunicare necesare pentru a putea controla schimbarile, in loc sa le lasam sa ni se întâmple pur si simplu. Oamenii care înteleg procesul comunicarii au mai mare control asupra schimbarilor si mai putine esecuri.

de seducţie etc.) sau funcţională / profesională (atunci când se bizuie pe competenţa şi

Page 8: Tipuri de Comunicare

calificarea de specialitate socialmente dovedite). Apelând apoi la o distincţie interesantă propusă de J.M. Bochenski7, vom spune că avem de-a face cu o autoritate epistemică, dacă este vorba de acceptarea adevărului unei clase de propoziţii, respectiv cu oautoritate epistemică, dacă este cazul impunerii unei clase de directive. Indiferent dacă este epistemică sau deontică, autoritatea poate fi exercitată prin coerciţie sau prin persuasiune. Dacă în impunerea influenţei pot fi folositemijloa ce punitive legitime8, avem de-a face cu o relaţie de putere, iar dacă influenţa se realizează exclusiv prin câştigarea adeziunii subiectului (prin manipulare emoţională ori prin convingere raţională), vorbim de o autoritate în sens restrâns. Politica este câmpul de manifestare a relaţiei de putere şi presupune utilizarea statului (de drept) ca instrument de impunere (eventual prin forţă) a unor valori şi moduri de comportament la nivelul unei întregi comunităţi, în scopul implementării unei ordini sociale care este socotită în cel mai înalt grad dezirabilă. Dintre cele patru modele posibile de combinare a puterii cu autoritatea (în sens restrâns)9 – (i)

Page 9: Tipuri de Comunicare

putere şi autoritate, (ii) putere fără autoritate, (iii) autoritate fără putere şi (iv) nici putere, nici autoritate – doar primul ni se pare a fi dezirabil şi el caracterizează spaţiul democratic european. În aceste condiţii, comunicarea politică la care ne vom referi va fi indisolubil legată atât de mijloacele coercitive de exercitare a puterii, cât şi de metodele de persuadare a subiecţilor puterii. O dată definite conceptele cheie decomunicare şipolitică, putem trece la „fuzionarea“ lor, sub forma noţiunii de comunicare politică. În acest sens, comunicarea politică poate fi văzută în două ipostaze distincte, însă strâns corelate: 1.acţiune colectivă semiotică ce se realizează în contextul organizării şi conducerii unei societăţi (id est în contextul manifestării relaţiei de putere), respectiv 2. act de exercitare a puterii prin folosirea exclusivă a semnelor. În ambele variante, comunicarea politică apare ca un act politic aparte,subiacen t altor acte politice (promulgarea unei legi, demiterea unui guvern, investirea unui preşedinte etc.), pe care le condiţionează în mod necesar. Printre rezultatele comunicării politice nu pot fi înscrise

Page 10: Tipuri de Comunicare

decât efectele care decurg doar din utilizarea semnelor, efecte care sunt tratate, apoi, ca mijloace de atingere ale unor alte obiective. Două poziţii extreme se cer, aşadar, evitate în delimitarea sferei comunicării politice: una care extinde această sferă la întreaga activitate politică (uitându-se faptul că acţiunile politice conţin şi subacte care ies din limitele comunicării), iar cealaltă care restrânge aceeaşi sferă la un obiectiv mult prea specific, cum ar fi strategiile de câştigare a alegerilor (neţinându-se cont de faptul că organizarea şi conducerea unei societăţi, politica, nu se rezumă la câştigarea puterii). Ambele poziţii par să fie îmbinate într-o conjuncţie paradoxală de către Andrei Stoiciu. Pe de o parte, înţelesul larg al conceptului de comunicare politică este asumat în următorul fragment: „Comunicarea politică include procedurile, normele şi acţiunile prin care este folosită şi organizată informaţia politică. Comunicarea politică nu înseamnă numai tipărirea afişelor electorale sau înregistrarea intervenţiilor televizate ale unui candidat; ea include toate acţiunile de recrutare de personal, de concepţie, de anchetă, de marketing, de

Page 11: Tipuri de Comunicare

evaluare strategică, de grafică, de analiză a peisajului audio-vizual, de calcul 7 J.M. Bochenski, Ce este autoritatea?, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 57-69; 82-92. 8 Ţinem să subliniem ideea că exercitarea puterii permite utilizarea mijloacelor de coerciţie legitime (şi recunoscute ca atare la nivelul întregii societăţi), însă nu o reclamă în chip necesar. Mijloacele de coerciţie trebuie să conteze mai mult ca factor de descurajare, decât ca instrumente punitive aplicate frecvent şi pe scară largă. Aparent paradoxal, aplicarea exagerată a coerciţiei subminează puterea (politică), fiind un semn indiscutabil al delegitimării ei. 9 Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii, Institutul European, Iaşi, 1999. 5

financiar, de pregătirea răspunsurilor care preced […] tipărirea afişelor electorale sau intervenţia unui candidat pe un post de televiziune“10. Pe de altă parte, subtitlul cărţii – Cum se vând idei şi oameni – şi însuşi conţinutul lucrării mărginesc comunicarea politică

Page 12: Tipuri de Comunicare

la acţiunea de câştigare a puteri (politice), potrivit unei definiţii restrânse a marketingului: „Vinde cât mai bine ceea ce ai produs!“. Întrucât conceptul de comunicare politică este „concurat“ în lucrările multor teoreticieni de conceptul mult mai „actual“ de marketing politic, se cuvine să operăm şi aici o distincţie minimală. Constatăm, înainte de toate, că promotorii conceptului de marketing politic nu îi dau acestuia acelaşi conţinut. În lucrarea Marketing politic şi electoral, coordonată de Bogdan Teodorescu, marketingul politic este definit ca ansamblu de tehnici care are drept obiective: (i) adaptarea imaginii unui candidat în funcţie de electoratul vizat“, (ii) cunoaşterea candidatului de un număr cât mai mare de electori şi (iii) crearea diferenţelor dintre candidat şi contracandidaţii săi11. Pentru Cristina Pripp, „studiile de marketing politic reuşesc să previzioneze intenţiile de vot, motivaţiile comportamentului politic, mentalităţile, modurile de a percepe, precum şi analiza contextelor prezente şi viitoare“, „strategiile de marketing politic încearcă să optimizeze capacitatea de atracţie exercitată asupra

Page 13: Tipuri de Comunicare

electoratului de personalităţi ale vieţii publice, partide sau mişcări politice“, iar „cercetarea de marketing politic identifică cele mai eficiente căi prin care oamenii politici pot ajunge la sufletul electoratului“12. Dedicând prima parte a excelentei sale lucrări Communication et marketing de l’homme politique13 etapelor constituirii marketingului politic american, Philippe J. Maarek tratează marketingul politic ca pe o formă fundamentată ştiinţific de comunicare politică, ce presupune conceperea şi utilizarea unor strategii şi tehnici de câştigare a alegerilor. În fond, finalitatea marketingului ar fi adăugarea unei valori simbolice cât mai mari la valoarea de întrebuinţare potenţială a produsului pentru a-i incita pe clienţi la cumpărarea lui. Prin specificare, marketingul politic ar avea drept scop mărirea valorii simbolice a omului politic pentru determina „cumpărarea“ – mai exact, votarea – acestuia. Trecând cu vederea unele formulări neclare (spre exemplu, nu ştim ce ar putea să însemne ajungerea la „sufletul electoratului“), am putea conchide că marketingul politic revine la o formă specializată de comunicare politică

Page 14: Tipuri de Comunicare

(condusă de comunicatori profesionişti) ce este axată pe câştigarea alegerilor. În această accepţiune, marketingul politic ar fi o specie a comunicării politice, aceasta din urmă „acoperind“, în plus, interacţiunile semiotice (de ordin politic) petrecute în afara campaniilor electorale. În ce ne priveşte, conform titlului asumat pentru acest curs, ne vom ocupa în cele ce urmează atât de actele de comunicare specifice campaniilor electorale (de câştigare a puterii politice), cât şi de actele de comunicare aferente perioadei de exercitare a puterii politice. 10 Andrei Stoiciu, Comunicarea politică. Cum se vând idei şi oameni, Humanitas-Libra, 2000, p. 14. 11 Bogdan Teodorescu (ed.), Marketing politic şi electoral, Editura SNSPA, Bucureşti, 2001, p. 19. 12 Cristina Pripp, Marketingul politic, Editura Nemira, Bucureşti, 2002, p. 13-14. 13 Philippe J. Maarek, Communication et marketing de l’homme politique, deuxième édition, Litec, Paris, 2001. 6

Page 15: Tipuri de Comunicare

2. FACTORI AI COMUNICĂRII POLITICE Promotor de seamă al praxeologiei (adică al teoriei acţiunii eficiente), Tadeusz Kotarbiński a căutat să determine cu exactitate variabilele necesare şi suficiente ale oricărei acţiuni (umane) şi a ajuns la concluzia pertinentă că „Orice muncă exterioară ar face cineva, există întotdeauna un autor, un impuls intenţionat, un material, un produs, un instrument sau o unealtă, un mod de acţiune, un scop şi o operă“ [3: 55]. Din considerente metodologice şi didactice, vom adopta o variantă simplificată a modelului propus de Tadeusz Kotarbiński, considerând că fenomenul comunicării politice – formă aparte de acţiune colectivă – rezultă din corelarea a şase variabile sau factori: agentul (sau autorul), instrumentul, contextul, impulsul intenţionat, maniera de realizare (sau înfăptuire) şi rezultatul. În cele ce urmează vom căuta să precizăm succint locul şi rolul fiecărui factor menţionat, pentru a fi în măsură, apoi, să indicăm subactele comunicării politice care corepund acestora. 2.1. Agenţii comunicării politice Potrivit unei definiţii general acceptate în cadrul teoriilor acţiunii, pot fi socotiţi autori ai unui

Page 16: Tipuri de Comunicare

eveniment şi agenţi ai acţiunii care îl provoacă doar persoanele ale căror impulsuri intenţionate sunt cauze ale evenimentului respectiv. Dacă un eveniment survine independent de comportamentele intenţionate (sau nu) ale unei persoane, atunci această persoană nu poate fi considerată autor al evenimentului. Spre exemplu, eu nu sunt (co) autor al ameliorării (sau al degradării!) învăţământului superior românesc, decât dacă se poate proba faptul că actele mele au concurat la crearea acelei situaţii şi că, în absenţa impulsurilor mele intenţionate, o atare situaţie nu ar fi survenit. Pe de altă parte, cineva poate fi tratat ca autor al unui eveniment chiar dacă nu l-a dorit sau l-a considerat improbabil. Astfel, sărăcirea unor largi categorii de români – pricinuită de inflaţie, incoerenţă legislativă, corupţie, incompetenţă etc. – poate fi imputată în bună măsură actualei clase politice româneşti, chiar dacă admitem că a fost de bună-credinţă şi nu a urmărit în mod pervers crearea acestei situaţii. Dintre persoanele fizice sau juridice care pot îndeplini rolul de agent al comunicării politice, (i) partidele politice, (ii) instituţiile şi autorităţile publice, (iii) compartimentele birocratice, (iv)

Page 17: Tipuri de Comunicare

grupurile de presiune, (v) mass media şi (vi) cetăţenii consideraţi în mod individual au o importanţă deosebită şi, ca atare, trebuie tratate în mod special.

Este un fapt binecunoscut deja ca pentru eficienta unei organizatii este nevoie de o buna comunicare (interna si externa). Comunicarea interna se realizeaza intre membri aceleiasi organizatii in timp ce cea externa se refera la comunicarea intre organizatii diferite, totodata in cadrul organizatiilor se face distinctia intre comunicarea formala si cea informala, comunicarea pe orizontala si comunicarea pe verticala (de la inferior la superior, de la superior la inferior). In cadrul unei organizatii se creaza structuri de grup pentru transmiterea unei informatii. Acestea se impart in structuri centralizate (in stea, in lant, in Y) si structuri descentralizate (toate legaturile si in cerc). Grupurile centralizate reusesc cel mai bine in indeplinirea sarcinilor simple deoarece persoana centrala are obligatia de a strange informatia de la cei aflati

Page 18: Tipuri de Comunicare

la periferia structurii si de a impartii sarcini catre acestia, astfel incat deciziile sa fie luate mai rapid. In schimb in acest tip de retea, dezinteresul indivizilor plasati la periferie este cel mai ridicat, iar nivelul de satisfactie cel mai redus. Pe de alta parte structurile noncentralizate au un grad mai ridicat de satisfactie a tuturor membrilor si de motivatie a acestora, dar lipsa unui lider poate cauza ivirea cele mai multor erori. Cand vine vorba despre sarcini complexe grupurile descentralizate  sunt considerate mai eficiente.Studiul de fata isi propune prezentarea strategiilor si  structurilor comunicationale in cadrul unei organizatii non-guvernamentale. Pentru aceasta am luat drept exemplu Asociatia Studentilor la Comunicare si Jurnalism (ASJC).  ASJC – Youthpress Romania este un ONG profesional ce consolideaza o comunitate de tineri jurnalisti si comunicatori, care sa contribuie la evolutia unui mediu profesional echilibrat. Asociatia ofera oportunitati de dezvoltare si networking prin desfasurarea propriilor proiecte si participarea la proiecte nationale si internationale organizate de catre parteneri. [1]

Page 19: Tipuri de Comunicare

Idea infiintarii unei asociatii care sa reunueasca tineri pana la varsta de 30 de ani interesati de domeniul comunicarii a luat contur in anul 2005, pentru ca in numai 3 ani aceasta sa isi dobandeasca statutul legal. ASJC – Youthpress Romania este din iunie 2008 membru cu drepturi depline a European Youth Press (EYP), o organizatie umbrela pentru 18 organizatii de tineret de media de la nivel European. In cadrul ASJC exista un Board[2] care ia decizile privid directia generala in care merge organizatia (ex. pozitionarea spre PR (relatii publice/comunicare) sau spre Jurnalism), numar de membri noi acceptati, strategii de fundraising(strangere de fonduri) si accepta/refuza noi proiecte. Boardul e format dintr-un presedinte (are grija ca asociatia sa evolueze, mentine armonia intre ceilalati membri ai boardului), un secretar general (se ocupa de acte, situatii financiare, deconturi), un VicePresedinte pe HR (el conduce departamentul de HR- comunicare interna) si un VP pe Comunicare (el conduce departamentul de PR- comunicare externa), VP Foundraising (Atrage fonduri folosind diferite

Page 20: Tipuri de Comunicare

strategii- bartere,sponsorizari,intrari platite la evenimente)Vice presedintii la randul lor conduc un departament. Au grija ca oamenii sa aiba activitati clar delimitate. Se asigura ca oamenii pot fi evaluati si evolueaza. In Board, ei reprezinta interesele oamenilor pe care ii conduc. Putem astfel distinge urmatoarea schema de comunicare interna:

BOARD (Presedinte, VP.Hr, VP.Comm, Secretar,) ------------->DEPARTAMENTE (HR,Comunicare, Fundraising.)--------------> MEMBRII------------> (oameni de HR, oameni de comunicare, si fundraiseri).

Trebuie mentionat ca informatia se modifica atunci cand trece de la un nivel la altul (indiferent daca e de "jos in sus": membru--->coordinator department--->Board; sau de "sus in jos": Board---coordonator----membru ). Astfel, in Board exista cateodata tensiuni (din cauza asta sunt 5 membrii si nu 4 sau 6; ar putea sa iasa"remiza" cand voteaza). Insa atunci cand este prezentata decizia finala, ei par un grup omogen si unit in fata membrilor.

Page 21: Tipuri de Comunicare

Invers, membrii pot fi nemultumiti dintr-un oarecare motiv. Coordonatorul de departament primeste informatia (sub forma de feed-back[3] de obicei), apoi o prezinta, in alta forma boardului. Scopul coordonatorului este de a rezolva problema, dar ca sa faca asta, trebuie sa prezinte intr-un mod in care membrii boardului sa rezoneze cu solutia propusa.In cadrul ASJC exista doua contexte de desfasurare a activitatilor. Activitatea continua a ONG-ului [Board->coord. dep-> membrii] despre  care am vorbit mai sus si proiectele [Project Manager-> Board,echipa proiect-> Public].Cand ne referim punctual la proiectele asociatiei trebuie sa mentionam ca Project managerul este cel care conduce echipa de proiect.  In functie de proiect echipa poate fi formata din sub-departament de comunicare, sub-departament de HR, sau pot fi acoperite de departamentul stabil al organizatiei. In acest sens voi aduce ca exemplu politica de recrutare a noilor membri. Dupa perioada de selectie acestia sunt impartiti in echipe care trebuie sa gandeasca si sa construiasca un proiect propriu. Proiectul castigator  va fi coordonat de un PM abia intrat

Page 22: Tipuri de Comunicare

in asociatie si un junior PM (membru vechi cu rol de suport).Va avea propriul depepartament de comunicare format din ceialti membri nou-intrati (chiar daca unii fac parte din departamentul  stabil al altui departament – o persoana poate intra in ASJC la Fundraising, dar in proiectul castigator sa faca PR ).Asadar in cadrul unui proiect exista un departament de comunicare propriu, departament de HR propriu, dar Fundraisingul se face de departamentul stabil al ASJC.Ca o concluzie, exista o organigrama a ONG-ului stabila, unde fiecare are rolul lui clar definit si o organigrama dinamica care este creata la inceputul fiecarui proiect in functie de nevoi

In comunicarea interna non-proiect

Informatia (comunicarea) merge prin niste canale deja stabilite. Sedinte de board, sedinte de departament, sedinte generale, minute (un fel de transcriere a unei sedinte care se posteaza pe grup[4]). Organizatorii intalnirilor anunta locul si ora, primesc confirmari. Fiecare intalnire are un desfasurator. Aceasta fiind schema de comunicare de Sus in Jos.

Page 23: Tipuri de Comunicare

De Jos in Sus se comunica de obicei prin feed-backuri si mailuri persoanale.

Comunicarea interna in proiect

In paralel, atunci cand incepe un proiect, se faca o organigrama in functie de nevoi  (un proiect poate nu are nevoie de HR- ex. o conferinta) se face o recrutare interna si se aleg X oameni. Ei comunica prin intalniri saptamanale (PM---> coordonatori--- executivi) si intalniri informale (pot fi oricat de dese, au loc intre grupuri mici de oameni). Pentru ilustrarea comunicarii interne in proiect voi lua drept exemplu proiectul Media Night. Media Night este evenimentul organizat cu scopul de a crea legaturi intre viitoarea generatie de jurnalisti si comunicatori si profesionistii media: jurnalisti, fotografi, oameni de televizi-une si radio, profesionisti din industria online si, nu in ultimul rand, reprezentanti ai celor mai mari agentii de publicitate si PR din Romania. Media Night este, in acelasi timp, Balul Bobocilor de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii.

Page 24: Tipuri de Comunicare

O unealta vitala de comunicare in proiecte este statusul activitatilor (din Diagrama Gantt). In aceasta diagrama sunt trecute in functie de departamente toate task-urile(activitatile necesare derulari proiectului) si dead-line-urile (termenul limita pana la care trebuie rezolvata problema). Astfel incat nerespectarea unui dead-line din cadrul unui department poate stopa activitatea altui department. De exemplu cand foundraiser-ul primeste bani trebuie sa anunte ca apoi departamentul de comunicare sa faca afise, daca depaseste termenul preconizat pentru rezolvarea acestei activitati nici departamentul de comunicare nu va putea merge inainte pentru ca sponsorii trebuie trecuti in afise. Fiecare membru al echipei trebuie sa confirme ca a terminat sau nu taskul care i-a fost atribuit. De obicei se foloseste un grup de discutii privat pentru comunicarea in proiecte.Alta linie a comunicarii interne intr-un proiect este relatia PM (project manager) ---> Board. PM-ul trebuie sa arate niste obiective, sa prezinte rezultate, sa ceara nevoie de ajutor cand e cazul. Informatiile astea pot fi sau nu cunoscute de membrii echipei de proiect. Informarea asta se face prin niste statusuri ca de

Page 25: Tipuri de Comunicare

exemlu:"Saptamana asta am gasit formatie si scena, am pus afisele conform planului, dar nu am strans bugetul necesar pentru cadouri". Pentru o ameliorare a comunicarii organizationale pe langa o buna implemantare a strategiilor si schemelor de comunicare, trebuie avuta in vedere si dinamica grupurilor. Indivizii pot ocupa diferite roluri in cadrul grupului: lider, organizator, opozant, analist, animator, marginal etc. De aici decurg moduri diferite de a actiona fata de aceste profiluri, moduri care permit sesizarea punctelor slabe ale grupului.O buna comunicare atat interna cat si externa este intotdeauna o prioritate pentru organizatii, dar din cauza nerespectarii schemelor de comunicare, sau din cauza unor factori de alta natura se poat ivi conflicte care slabesc organizatiile. Pentru ca acest lucru sa nu se intample frecvent rolul specialistilor in comunicare devine vital.

Page 26: Tipuri de Comunicare

COMUNICARE, SOCIETATE SI CULTURA DE MASAINTRODUCEREComunicarea umană se poate construi pe baza a două mari tipuri derelaŃii:a.) directe, dacă este vorba de comunicarea interpersonală, ocomunicare între două sau mai multe persoane ce se influenŃeazăreciproc,b.) indirecte, dacă este vorba de o comunicare mediată de un suporttehnologic (scrisoare, telefon, calculator) sau de un bun produsde un ansamblu de instituŃii, specialisti si dotări tehnologice. Înaceastă categorie intră cărŃile, filmele, ziarele, radioul,televiziunea si internetul.- comunicarea mediată include, la rândul ei:a.) comunicarea mediată tehnologic, ce leagă grupuri umane maipuŃin numeroase: de pildă, teleconferinŃele, videoconferinŃele,

Page 27: Tipuri de Comunicare

discursurile, spectacolele, conertele amplificate prin instalaŃiispecifice, etc.b.) comunicarea de masă, care leagă conglomerate sociale enorme,prin instalaŃii specifice: sistemul editorial, redacŃiile din presascrisă, radioul, televiziunea, studiourile de producŃiecinematofgrafică sau discograficăTermenul de masă desemnează „un conglomerat urias de oameni carenu se cunosc între ei, nu se află în relaŃii de proximitate spaŃială, nucomunică, nu au valori si scopuri comune si pe care nu-i leagă decâtun singur lucru – consumul aceluiasi produs cultural, distribuit pescară largă prin tehnologii moderne.” (M. Coman, Introducere însistemul mass-media, ed. cit., p. 15)Pe baza acestei noŃiuni s-au dezvoltat conceptele de societate de masă,cultură de masă si comunicare de masă.SOCIETATEA DE MASĂ

Page 28: Tipuri de Comunicare

Acest termen apare la sfârsitul secolului al XIX-lea si este caracterizatprin:a.) dispersia spaŃială a membrilor săib.) absenŃa unor forme coerente de organizarec.) absenŃa tradiŃiilor, valorilor si tradiŃiilor comuned.) slăbirea autorităŃii instituŃiilor si individualismul agresive.) consumul unor bunuri culturale eteroclite, produse în afaragrupului, de instituŃii specializate, cu scopul de a ficomercializatef.) amplificarea izolării si alienării indivizilor- trăsătura de bază este reprezentată de eterogenitate,- în termeni mai radicali, în societatea de masă „populaŃia este o masănediferenŃiată, ruptă de rădăcinile ei comunitare, de tradiŃie si demoralitatea arhaică, incapabilă să aibă gusturi culturale elevate sauclarviziune politică; în consecinŃă ea este supusă influenŃelor afective

Page 29: Tipuri de Comunicare

si stărilor de moment si este usor de manipulat de politicieni fărăscrupule” (C.A. Rootes, apud. M. Coman, op.cit, p.16)CULTURA DE MASĂ- este cultura ce caracterizează societatea de masă, fiind definită tot înmod negativ si globalizator fiind caracterizată prin:a.) generalizarea modului industrial de producere a bunurilor culturaleb.) standardizare produselorc.) cresterea distanŃei sociale între creatorii de bunuri culturale sipublicul respectivd.) înlocuirea criteriilor estetice de valorizare prin criterii economicee.) simplificarea conŃinuturilor si eliminarea dimensiunii intelectualeîn favoarea atributelor afective etc.- în spaŃiul cultural modern întâlnim diverse subculturi, ansamblurimai mult sau mai puŃin coerente „de reprezentări, care îsi tragrădăcinile din sfera culturală generală în care sunt integrate”.

Page 30: Tipuri de Comunicare

- există mai multe tipuri de subculturi în funcŃie de diversele categoriisociale, de diferenŃele geografice etc.- din această perspectivă există: (sub)cultura de elită, (sub)culturafolclorică, (sub)cultura populară, (sub)cultura de masă si alte tipuri desubculturi cum sunt cele religioase, etnice, profesionale, alternativeetc.COMUNICAREA DE MASĂ- în abordarea termenului există numeroase tipuri de definire siperspective de clasificare.- în principiu este vorba de o comunicare ce „este orientată cătreaudienŃe largi, eterogene, care nu sunt cunoscute de cătrecomunicator”, mesajele sunt transmise în mod public siconŃinuturile sunt transmise pe suporturi tipărite, sonore siaudiovizuale.- această noŃiune este considerată sinonimă cu mass-media,

Page 31: Tipuri de Comunicare

sintagmă provenind din cuvântul englez mass ce se referă lamasa de consumatori ai acestor forme culturale si termenul latinmedia, cu forma de plural si care se referă la suporturile pe caresunt fixate mesajele respective.SISTEMUL MASS-MEDIA- este alcătuit din diverse elemente ce pot fi ordonate în funcŃie dediferite criterii:a.) după suportul pe care este transmis mesajul:- media tipărite (cărŃi, ziare si reviste, afise)- media electronice (radio, televiziune, calculatoare)b.) după modelul de achiziŃionare:- produsele cumpărate direct (cărŃi, ziare, reviste, casete, CD-uri)- produse pentru care se plăteste o taxă de acces: televiziunea princablu, internet etc.- produse pentru care nu se plăteste un preŃ direct: radioul siteleviziunea comercială- prodese pentru care se plăteste numai pentru unitatea aleasă din

Page 32: Tipuri de Comunicare

ansamblul întregului produsc.) după conŃinut:- media de informare- media de divertisment- media de publicitated.) după mărimea publicului:- media de masă- media de grup (televiziunea cu circuit închis)- media media individuale (aparatul foto, walkman-ul)e.) după caracteristicile tehnice:- media de difuzare (transmit mesaje: cablul, undele hertziene)- media autonome (traduc semnalele si permit înŃelegerea mesajului:radioul, monitorul TV, consola de joc, lectorul CD)f.) după funcŃie:- media de informare (stochează si prelucrează date)- media de reprezentare (permit lectura mesajelor)- media de distribuŃie (transmit mesajele – sistemele detelecomunicaŃii)g.) după modul de corelare a comunicatorilor:

Page 33: Tipuri de Comunicare

- media off-line – conŃin meaje pe un suport ce nu permitecomunicarea directă: cartea, ziarul, CD-ul, banda electromagnetică- media on-line – transmit mesaje, leagă comunicatorii, oferă servicii:ansamblul magistralelor informaŃieiLa ora actuală pe lângă tipuile tradiŃionale au apărut si media noi cecombină elemente textuale si grafice cu sunete si imagini, motivpentru care sunt numite cu termenul generic de multimedia (e-mail,WWW, jocuri video, televiziune digitală, presa scrisă digitală etc).CARACTERISTICILE COMUNICĂRII DE MASĂParticularităŃile comunicării de masă sunt prezentate de Mihai Comanprin evidenŃierea caracteristicilor elementelor comunicării (emiŃător,canal, receptor si conŃinut).2.1. Comunicatorii- în comunicarea de masă mesajele sunt produse de echipe de oameni

Page 34: Tipuri de Comunicare

specializaŃi atât în căutarea si procesarea informaŃiei cât si înconcepeterea si fabricarea divertismentului.- specialistii lucrează în stricturi organizaŃionale complexe, bazate peo diviziune accentuată a muncii, pe ierarhii clare, pe norme siproceduri de lucru standardizate.- producŃia se desfăsoară pe principiul „bandei rulante”, vizeazărentabilitatea si eficienŃa, ce asigură obŃinerea profitului si estemarcată de competiŃia cu instituŃiile similare.- producŃia de mesaje mass-media este deosebit de costisitoare, depildă, pentru realizarea unui ziar ca Los Angeles Times se consumă450.000 t de hârtie.- numărul si varietatea specialistilor ce contribuie la finalizarea unuiprodus mass-media sunt semnificative, de exemplu pentru realizareaunei pagini de ziar lucrează mai mulŃi reporteri, fotoreporteri sieditori, un grafician, un secretar de redacŃie, un comentator sau un

Page 35: Tipuri de Comunicare

editorialist, numerosi tehnicieni (daclilografi, tipografi, corectori),apoi reprezentanŃii departamentului de management (ce asigurăaprovizionarea cu materie primă si organizarea muncii) si demarketing (ce se opcupă de promovarea ziarului).2.2. Canalul- mesajele create de industriile mass-media sunt distribuite cu ajutorulunui ansamblu de tehnologii controlate de numeroase instituŃiispecializate.- după F.Balle (apud. M. Coman, op.cit., p.24), există trei mari tipuride „media”:a.) media autonome – în aceste cazuri suportul de transmitere poartă înel mesajul, fie direct ca în cărŃi, ziare sau afise, fie prin existenŃa unui„decodor” (cum e radioul, televizorul, lectorul de discuri, casete sauCD-uri)b.) media de difuzare – suportul are doar funcŃia de a transmite mesaje

Page 36: Tipuri de Comunicare

releele, cablul, satelitulc.) media de comunicare – ce permit instaurarea dialogului la distanŃă(telefonul, poste tradiŃională sau electronică)- modul în care publicul percepe mesajele transmise este determinat decaracteristicile diferitelor mijloace: suportul tipărit (cartea, ziarul,revista) permite un contact prelungit cu informaŃiile date, ce poate fiîntrerupt sau prelungit, în funcŃie de dorinŃa receptorului. Acesta, larândul său, este activ, poate selecta si ordona mesajele după cum vrea.- suportul electronic, cum e audiovizualul, oferă mesaje ce apar sidispar cu repeziciune si nu pot fi stocate pe suportul lor iniŃial, iarreceptorul nu poate ordona mesajele, nici nu poate încetini sau grăbidesfăsurarea lor, după cum nu poate reveni asupra unui material dejatransmis.2.3. Publicul- în comunicarea de masă, adienŃa este constituită dintr-o multitudine

Page 37: Tipuri de Comunicare

de oameni, risipiŃi în plan geografic, eterogeni d.p.d.v. socio-cultural,aflaŃi în imposibilitatea de a comunica între ei sau cu persoanele ce auprodus mesajele respective- publicul consumă un produs mass-media în urma unei decizii liberasumate- ca urmare comunicatorii din mass-media sunt în permanenŃăpreocupaŃi de trezirea si menŃinerea interesului acestor grupurieterogene de oameni.- în consecinŃă mesajele transmise sunt accesibile, atrăgătoare, mereuinedite- există două forme de non-comunicare ce afectează comportamentulreceptorilor:a.) receptorii nu pot comunica direct cu emiŃătorii, desi existăforme de interacŃiune, acestea sunt extrem de selective si fără mareputere de influenŃareb.) receptorii mesajelor mass-media nu sunt legaŃi între ei printrun

Page 38: Tipuri de Comunicare

sistem de comunicare complex2.4. ConŃinutul- cea mai importantă caracteristică este că aceste produse suntdistribuite ca bunuri de consum: „un produs mass-media este o marfăsau un serviciu vândut unor consumatori potenŃiali, în concureŃă cualte produse mass-media” (McQuail, apus M. Coman, op. cit., p. 27)- oferta mass-media cuprinde următoarele categorii de bunuriculturale:a.) infomaŃiib.) idei si opiniic.) divertisment (filme, seriale, jocuri, sport, muzică, umor talkshow-uri etc.)d.) mesaje cu conŃinut educaŃional- destinate unui „om mediu” conŃinurile se caracterizează prin:simplitate, claritate, afectivitate, ceea ce oferă maselor la cesteproduse un acces direct, simplu si rapid la înŃelegerea mesajelorpurtate de ele.

Page 39: Tipuri de Comunicare

TIPOLOGIA INSTITUłIILOR DE PRESĂPRESA SCRISĂA.)În funcŃie de periodicitate există:- publicaŃii cotidiene, săptămânale, lunare, trimestriale si anuale. Dealtfel, cu cât publicul este mai specializat si mai limitat numeric, cuatât mai rare sunt publicaŃiile.În ceea ce priveste cotidianele există două tipuri de publicaŃii: cele cu6 apariŃii pe săptămână si cele care au ediŃii de duminică. În Ńărileanglofone, unde acest tip de apariŃie este generalizat, numărul deduminică este considerat o ediŃie specială, cu numeroase suplimente(sport, cultură, finanŃe, divertisment, sfaturi practice, anunŃuri si foartemulte reclame), pregătite cu foarte mult timp înainte.B.)Referitor la tiraj, numărul de exemplare nu poate fi judecat decât înmanieră relativă, în funcŃie de dimensiunile populaŃiei unei Ńări, desuprafaŃa acesteia, de gradul de alfabetizare, de dezvoltarea celorlalte

Page 40: Tipuri de Comunicare

forme de mass-media etc. La modul absolut, cel mai mare tiraj dinlume nu este deŃinut de un ziar din Europa, ci de cotidianul japonezYomuri Shimbun, nu un total de 14,5 milioane de exemplare zilnic.În Europa conduce Norvegia la criteriul numărului de ziare vândute lamia de locuitori cu 610 exemplare, după care urmează ElveŃia (592),Japonia (575), Suedia (472), Finlanda (471), mai apoi urmând SUA(226) si FranŃa (156) etc.C.) Cu privire la formatul în care sunt tipărite, se observă că acestedimensiuni derivate iniŃial din exigenŃele tipografice, au devenit mărciale anumitor formate-tip de presă scrisă: cotidianele au, în general,format mare, revistele – format „tabloid”, iar magazinele lunare –format mic. Se constată tendinŃa de a găsi o identitate vizuală aparteprin excepŃiile de la formatele standard, în măsură să promoveze mai

Page 41: Tipuri de Comunicare

usor un anume produs mass-media, de pildp, alegând formatul tabloidpentru un cotidian ca Libération sau cel mic pentru un cotidoan caNeue Kronen Zeitung.D.)Cât priveste aria de difuzare publicaŃiile din Europa au o circulaŃielocală, regională si naŃională, iar în afara graniŃelor naŃionale un ziarsau o revistă de prestigiu circulă în aceeasi formă si cu acelasi conŃinutca si ediŃia pentru publicul intern. TendinŃele actuale sunt ca dinperspectiva prestigiului, a tradiŃiei sau a importanŃei politice, cele maireprezentative să fie cele care au o circulaŃie naŃională, însă dinpersectivă economică, în ceea ce priveste tirajele si veniturile, multmai importantă sunt cele cu criculaŃie regională:- în Germania piaŃa este dominată de regionale ca WestdeutscheAllgemeine, Haniversche Allgemeine, Freie Presse s.a. cu tiraje

Page 42: Tipuri de Comunicare

mai mari decât ziarele cu circulaŃie naŃională cum suntFrankfurter Allgemeine Zeitung sau Die Welt- în FranŃa, ziare ca Ouest-France, La Voix du Nord, Sud-Ouestdepăsesc sau sunt egale în tiraje cu cotidianele de prestigiuprecum Le Figaro, Le Monde, France Soir sau Libération- în Italia, cotidianele metropolitane controlează piaŃa preseiscrise: Corrierre della Sera (Milano), La Republica (Roma), LaStampa (Torino) etc.E.) În ceea ce priveste conŃinutul majoritatea cotidianelor suntgeneraliste pentru a răspunde multiplelor interese si asteptări alepublicului lor numeros si eterogen. Există însă si excepŃiisemnificative, cotidiane specializate, de mare circulaŃie cum sunt celesportive - La Gazzetta della Sport, L’Équipe, economice - FinancialTimes, Il Sole, Handelsblatt sau chiar confesionale - La Croix etc.

Page 43: Tipuri de Comunicare

În presa anglo-saxonă tendinŃa este de a separa publicaŃiile „decalitate” de cele „populare”:- primele abordează subiecte cu impact social major (evenimentepolitice de pe plan naŃional si internaŃional sau aspecteeconomice si sociale) si menŃion un ton, neutru, echilibrat: DailyTelegraph, The Times, The Guardian, The Independent- celelalte abordează subiecte de tip senzaŃional (evenimente dinviaŃa personală a edetelor si a oamenilor politici) si promoveazăun stil afectiv, bazat pe naraŃiuni de tip senzaŃional cu exagerărisi aluzii, chiar si afirmaŃii nedemonstrate: The Sun, DailyMirror, Daily Mail, Daily ExpressÎn Anglia această opoziŃie este evidentă.Orientarea publicaŃiilor săptămânale si lunare este strict specializată înmajoritatea cazurilor. Se constată că peisajul acestor produse este

Page 44: Tipuri de Comunicare

deosebit de variat si cuprinde următoarele categorii:- publicaŃii de informare politică si generală, categorie din care facparte cele mai prestigioase reviste si magazine, cum sunt: TheObserver, cel mai vechi din Europa, cu apariŃie neîntreruptă din1791, Stern, Der Spiegel, Die Zeit, Paris-Match, FigaroMagazine, Nouvel Observateur etc.- publicaŃii economice cum e renumitul The Economist- presa feminină cu următoarele subclase:- presa de informare si divertisment: Elle,Femme actuelle, Oggi, Bild der Frau, Woman’sDay- presa casei si a familiei: Das Haus, GoodHousekeeping- presa sentimentală: Brigitte, Famigla Cristiana- publicaŃiile de modă: Marie-Claire, Burda etc.- presa pentru copii si adolescenŃi, presa confesională si presa dedivertisment (presa sportivă, de popularizare stiinŃifică, de pildă,

Page 45: Tipuri de Comunicare

National Geographic, Science et vie, presa de hobby, presa de artă,presa de informare în legătură cu noutăŃile cinematografice, de radio side televiziune).Cele mai mari tiraje de presă ne-cotidiană sunt deŃinută de cele dinultima categorie în fiecare din Ńările respective: Auf einem Blick, Hörzu sau TV-Movie (Germania), What/s on TV, Radio Times, TV Times(Anglia), TV Sorrisi e Canzoni, Telesette (Italia), Télé 7 Jours, Télé Z,Télé Star (FranŃa) etc.F.) Un ultim criteriu de clasificare, din ce în ce mai puŃin relevant înepoca modernă, este momentul apariŃiei. Monopolul deŃinut timp detrei secole de presa scrisă asupra distribuŃiei informaŃiilor corelat cudiversele ritmuri ale vieŃii urbane si cu posibilităŃile de transport aflatela dispoziŃia redacŃiilor au făcut ca ediŃiile diferite (de dimineaŃa, deprânz si de seara) să fie un fenomen strict metropolitan. ApariŃia

Page 46: Tipuri de Comunicare

audiovizualului a pus la dispoziŃia oamenilor un mijloc rapid sipersonalizat de obŃinere a informaŃiilor, la orice oră din zi si dinnoapte. În aceste condiŃii, ediŃiile de prânz si de seara au devenitinutile, mai ales că privatizarea consumului cultural, mai aes datorităteleviziunii, a redus drastic numărul celor care ies după-amiaza în ors.Prin urmare, ziarele de prânz si seara au devenit ziare de dimineŃa.Acest moment de difuzare este cel mai potrivit în perioada actualăpentru presa scrisă cotidiană, deoarece permite organizarea optimă aproducŃiei.STATUTUL PROFESIONAL AL JURNALISTULUIMihai Coman (Introducere în sistemul mass-media)_ Un câmp profesional eterogen_ Obstacole în definirea profesiei de jurnalist_ Profesie, profesionalism, profesionalizare_ Jurnalisti si non-jurnalisti_ Fantasmele jurnalismului

Page 47: Tipuri de Comunicare

1. Un câmp profesional eterogen_ ActivităŃile jurnalistice sunt fărâmiŃate si eterogene:_ fiecare tip de canal generează o sumă de diferenŃieri_ apoi modalităŃile specifice în fiecare instituŃie de presă_ tematica abordată constituiie o altă sursă de diferenŃe_ poziŃia instituŃiei aduce deosebiri importante2. Obstacole în definirea profesiei de jurnalist_ În sinteză: activitatea jurnalistică este definită prin aparteneŃa lao instituŃie mass-media si prin caracterul constant si remunerat alactivităŃilor3. Profesie, profesionalism, profesionalizare_ Profesia:_ - este organizată în jurul unui corp sistematic de teorii privindcunostinŃele si deprinderile de specialitate_ - membrii profeisiei beneficiază de “autonomie profesională”_ - profesia dezvoltă o “cultură profesională”, un ansamblu devalori, simboluri si norme comune

Page 48: Tipuri de Comunicare

_ - profesia este înclinată să “idealizeze” utilitatea ei socială_ - pentru membrii ei, profesia este o ocupaŃie pe termen lung_ Profesionalizare: procesul lung de dobândire a atributelorspecifice unei profesii4. Jurnalisti si non-jurnalisti_ Din perspectiva rolului pe care îl au în producŃia jurnalistică,breasla tinde să-i excludă:_ - pe cei care nu îndeplinesc în mod permanent sarcini de tipjurnalistic_ - pe cei care fac parte din redacŃii, dar oferă numai asistenŃătehnică_ - pe cei care mediază între pro

dusul jurnalistic si public


Top Related