NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”
Drd. ROTARU LIVIU
TEZA DE DOCTORAT
- REZUMAT -
TITLUL: IMPACTUL PERFORMANŢEI
ECONOMICE ASUPRA SECURITĂŢII
NAŢIONALE
Conducător de doctorat
Gen. (r) prof. univ. dr.
FRUNZETI TEODOR
Bucureşti, 2016
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 12
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplar …….
Drd. ROTARU LIVIU
-------------------------------------------------------------------------------------------------
TEZA DE DOCTORAT
- REZUMAT -
TITLUL: IMPACTUL PERFORMANŢEI
ECONOMICE ASUPRA SECURITĂŢII
NAŢIONALE
Conducător de doctorat
Gen. (r) prof. univ. dr.
FRUNZETI TEODOR
Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de
DOCTOR în INFORMAŢII ŞI SECURITATE
NAŢIONALĂ
Bucureşti, 2016
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 12
CUPRINS
INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I. GLOBALIZARE ŞI DEZVOLTARE ECONOMICĂ 7
1.1. GLOBALIZARE POLITICĂ, ECONOMICĂ ŞI DE ALTĂ
NATURĂ
7
1.1.1. CARACTERISTICI STRATEGICE ALE LUMII DE AZI 7
1.1.2. GLOBALIZARE ECONOMICĂ 10
1.2. PIEŢE, STATE ŞI PUTERI 19
1.3. SITUAŢIA ECONOMIEI MONDIALE ÎN PREZENT 42
CAPITOLUL II. CREŞTERE ŞI COMPETIŢIE ECONOMICO-
SOCIALĂ
48
2.1. CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ 48
2.2. DOCTRINE, POLITICI ŞI STRATEGII DE CREŞTERE ŞI
DEZVOLTARE
59
2.3. CONCURENŢĂ ŞI COMPETIŢIE ECONOMICO-SOCIALĂ 81
CAPITOLUL III. COMPETIŢIA ECONOMICĂ ŞI NOILE
ECHILIBRE INTERNAŢIONALE
112
3.1. ASCENSIUNEA PUTERILOR EMERGENTE 112
3.2. MARILE PUTERI TRADIŢIONALE ÎN COMPETIŢIA
ECONOMICĂ GLOBALĂ
150
CAPITOLUL IV. RELAŢIA DINTRE CREŞTEREA
PERFORMANŢEI ECONOMICO-SOCIALE ŞI SECURITATEA
NAŢIONALĂ
190
4.1. VULNERABILITĂŢI, RISCURI ŞI PERICOLE NAŢIONALE ŞI
INTERNAŢIONALE
190
4.2. DIMENSIUNILE SECURITĂŢII NAŢIONALE 196
4.3. SECURITATEA ECONOMICĂ ÎN SECOLUL XXI 228
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 12
4.4. PERFORMANŢĂ ECONOMICĂ ŞI SECURITATE MILITARĂ 277
4.4.1. SECURITATE ŞI PUTERE MILITARĂ 277
4.4.2. PERFORMANŢĂ ECONOMICĂ, STRUCTURI MILITARE,
ARME ŞI ARMAMENTE
281
4.4.3. MĂSURI PENTRU CONTROLUL ARMAMENTELOR ŞI
DEZARMARE
313
4.4.4. DEMERSURI PENTRU SECURITATE LOCALĂ ŞI
ÎMPOTRIVA TERORISMULUI INTERNAŢIONAL
315
CAPITOLUL V. POLITICA ŞI STRATEGIA DE SECURITATE A
ROMÂNIEI
326
5.1. SECURITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI DUPĂ
ÎNCETAREA RĂZBOIULUI RECE
326
5.2. INSTRUMENTELE DE PUTERE NAŢIONALĂ 334
5.3. ECONOMIA CA SURSĂ ŞI INSTRUMENT DE PUTERE 346
CONCLUZII ŞI PROPUNERI 365
GLOSAR CU ABREVIERI 378
BIBLIOGRAFIE 383
ANEXA NR. 1 397
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 12
INTRODUCERE
Importanța temei
Lucrarea de faţă este o lucrare de stringentă actualitate în contextul politic
intern şi internaţional al zilelor noastre.
Aceasta se axează pe ipoteza că performanţa economico-socială are un
impact direct şi indirect major asupra securităţii naţionale şi internaţionale. Obiectivele vizate în lucrate sunt: înţelegerea conceptelor de globalizare şi
regionalizare; descifrarea relaţiilor dintre state, interese naţionale, multinaţionale,
ONG-uri pe scenele economiei globale, regionale şi naţionale; identificarea cauzelor
complexe ale creşterii şi dezvoltării economico-sociale şi elaborării principalelor
doctrine, politici şi strategii de dezvoltare; relaţia dintre concurenţă economică şi
creştere economico-socială, asigurarea securităţii naţionale.
Motivaţia: Consider că un astfel de demers ştiinţific contribuie la o înţelegere
mai aprofundată a temelor majore de securitate economico-socială şi a evoluţiilor în
curs, în dinamica raporturilor externe de putere.
CAPITOLUL I
GLOBALIZARE ŞI DEZVOLTARE ECONOMICĂ
Capitolul I se referă la relația dintre Globalizare și dezvoltare economică. Se
scoate în evidență faptul că o caracteristică fundamentală a lumii contemporane rezidă
în globalizarea economică și mondializarea socială – politică a Terrei; principalii
actori internaționali sunt SUA, UE, China și din punct de vedere nuclear strategic, F.
Rusă.
Într-o lume mult mai interdependentă și mai multilaterală, principalele
probleme de securitate tind să se se deplaseze dinspre politic și militar spre sfera
economică. Așa se explică și dezvoltarea de excepție a organizațiilor regionale,
precum: UE, NAFTA, ASEAN, MERCOSUR, OCS, UA etc. Regionalizarea pare să
indice și formarea unor sfere de influență politico-militară dominate de SUA, China,
F. Rusă etc. Din păcate, UE parcurge o criză provocată de incapacitatea sa de a forma
o federație reală.
În altă ordine de idei, chiar dacă piețele par să domine lumea, regulile lor de
funcționare le stabilesc statele, inclusiv în organizațiile internaționale. Cele mai
puternice forțe ale pieței globale și regionale sunt formele multinaționale, în
majoritate din SUA, UE și Japonia.
Totuși, o tendință clară de dezvoltare este afirmarea economiilor emergente (în
frunte cu China, India, Brazilia), ce tind să acopere 50% din piețe.
Determinanții puterii statelor sunt: teritoriu; populația; resursele naturale;
puterea economică, financiară și tehnologică; guvernarea; coliziunea economico –
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 12
socială; puterea civilizațională; puterea militară etc. Puterea tehnologică pare să dețină
astăzi primatul în sistemul puterilor statelor.
Economia internațională este încă marcată de urmările crizei internaționale din
2007-2008. Creșterea economică este încă fragilă, în special, din cauza încetinirii
ritmului de dezvoltare din China, Brazilia și chiar India. Nici economiile UE și din
Japonia nu parcurg etape certe de ascensiune.
CAPITOLUL II
CREŞTERE ŞI COMPETIŢIE ECONOMICO-SOCIALĂ
Capitolul II al lucrării este dedicat Creșterii și Competiției economico-
sociale. Se insistă asupra faptului că această creștere și competiție economico-socială
se plasează astăzi în centrul dezbaterilor privind dezvoltarea statelor și societății.
Au fost definiți ca factori principali ai creșterii economico-sociale: resursele
umane; resursele naturale; capitalul; tehnologia; educația; buna guvernare.
Creșterea economică este determinantă pentru evoluția PIB-ului, sau Indicelui
Dezvoltării Umane. Instituționaliștii insistă asupra rolului mediului politico-
administrativ în stimularea creșterii și dezvoltării, mai ales a celei durabile (fără de
care nu se poate concepe progresul social).
Au fost definiți ca factori principali ai creșterii economico-sociale: resursele
umane; resursele naturale; capitalul; tehnologia; educația; buna guvernare.
Creșterea economică este determinantă pentru evoluția PIB-ului, sau Indicelui
Dezvoltării Umane. Instituționaliștii insistă asupra rolului mediului politico-
administrativ în stimularea creșterii și dezvoltării, mai ales a celei durabile (fără de
care nu se poate concepe progresul social).
Concurența și competiția economico-socială sunt în prezent considerate
adevărate ”motoare ale dezvoltării”; ambele vizează realizarea de performanțe în
economie, administrație, cercetare științifică, inovare, învățământ, sănătate etc. Statele
și organizațiile internaționale reglementează concurența și competiția economică.
A fost relevat faptul ca în cadrul competiției economice contează: avantajul
competitiv; avantajul comparativ; avantajul concurențial; competitivitatea națională.
Toate statele au politici și strategii economico-concurențiale. Sursele competitivității
sunt: reducerea costurilor proceselor economice; inovațiile tehnologice; atingerea de
performanțe superioare tehnico-economice
Definitoriu, a fost demonstrat, că pe lângă performanța tehnologică și
performanța organizațională, toate aspectele esențiale ale activităților economico-
sociale, administrative, de cercetare-dezvoltare, învățămînt, sănătate, mediu se
măsoară cu ajutorul indicatorilor de performanță.
În prezent, se apreciază că în ansamblul lor, cunoașterea și dezvoltarea sunt
factorii determinanți ai competiției și performanței. Inovația și transferul de cunoștințe
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 12
caracterizează actuala societate a cunoașterii. Statele și formele care nu au acces la
cunoașterea tehnologică se plasează clar în inferioritate în competițiile economico-
politice globale și regionale.
O poziție deosebită a ajuns să dețină în prezent capitalul uman, întărit prin
politici și strategii de învățământ și cercetare.
Capitalul uman și cel tehnologic conferă putere statelor pe scena lumii.
CAPITOLUL III
COMPETIŢIA ECONOMICĂ ŞI NOILE ECHILIBRE
INTERNAŢIONALE
Capitolul III, intitulat Competiția economică și noile echilibre
internaționale se centrează pe evidențierea mutațiilor profunde impuse în contextul
globalizării în desfășurare. Asemenea mutații exprimă ascensiunea unei lumi
multipolare, după dispariția celei bipolare, la finele Războiului Rece.
Impresionează în primul rând, ascensiunea puterilor emergente, în frunte cu R.
P. Chineză, Brazilia, India, Mexic, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan etc. OECD
apreciază că se află aproximativ 20 de puteri emergente, pe lângă cele 7 puteri
avansate, din G8. Împreună, ele formează organizația G20.
Principalele puteri emergente sunt: China, cu un PIB de 14 miliarde de dolari;
F. Rusă, cu PIB-ul de aproximativ 2.400 dolari, India având un PIB de 2.200 dolari,
Brazilia, cu un PIB de 2.400 dolari.
Statele emergente domină organizațiile internaționale precum: BRICS,
MERCOSUR, ASEAN și OCS. China a ajuns deja un partener principal al Americii
Latine, Africii și ASEAN. Statele BRICS susțin New Development Bank, Asian
Infrastructure Invest Bank și proiectele chineze de ”drumuri ale mătăsii” spre Asia și
Europa.
Puterile emergente, mai ales China și F. Rusă pun în discuție supremația
Occidentului asupra Terrei. Ambele, ca și restul statelor BRICS și OCS – sunt adepte
ale multilateralismului. În plus, F. Rusă reclamă o sferă proprie de interese în Europa
de Est și Asia de Vest; la rândul ei, China solicită recunoașterea sferei sale de interese
din ASEAN, Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud.
Marile puteri avansate au luat în considerare ascensiunea puterilor emergente.
În principal, SUA vede în această ascensiune o formă de contestare a întâietății
americane în lume; în consecință, Washington-ul insistă să întărească solidaritatea
euro-atlantică, parteneriatul cu UE, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua
Zeelandă.
În plus, SUA înțelege să mențină un ramificat sistem de baze militare în lume,
să consolideze NATO, să întărească prezența militară Occidentală în Marele Orient,
Atlantic, Pacific, Oceanul Indian.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 12
SUA promovează și tratate de liber schimb cu UE și un tratat al Pacificului.
Ambele pot fi apreciate drept ”provocări” la adresa R. P. Chineze.
UE, la rândul ei a realizat unele progrese în direcția coordonării și integrării
economice, cu toate că se confruntă cu Brexitul britanic; în același timp, UE a încheiat
tratate de asociere cu statele balcanice, Ucraina, R. Moldova și Georgia. De
asemenea, UE și-a asumat atât misiunea medierii unui acord de pace în Ucraina, cât și
o ”soluționare umanitară” a crizei emigranților.
Pe de altă parte, UE derulează misiuni de pace în Africa, unde încearcă să
impună și acorduri de asociere și participă la Cvartetul pentru Orientul Mijlociu. Criza
din Siria se abordează în C.S. ONU, sub supravegherea SUA și F. Rusă.
Pe plan mai larg, R. P. Chineză participă la formatele pentru crizele din R. P. D.
Coreeană și Afganistan, alături de SUA și F. Rusă.
Problemele cheie ale lumii sunt abordate în comun de puterile tradiționale
și de cele emergente; armamentul nuclear deținut de toate marile puteri face
puțin probabil un război mondial, pentru rezolvarea crizelor și conflictelor
actuale.
Prin urmare, aproape toate statele preferă negocierile în care ”alianțele” și
”coalizările” sunt posibile, indiferent de regimurile politice din fiecare stat. Se
detașează negocierile din cadrul OECD (la care participă statele cu economii
dezvoltate, cu excepția Chinei), din sistemele G8 și G20; în anii din urmă, G20 a
devenit principala organizație internațională în care activează puterile economice ale
lumii.
În egală măsură, ascensiunea puterilor emergente s-a reflectat și în reformarea
FMI sau în activitatea Organizației Mondiale a Comerțului și a Băncii Mondiale.
CAPITOLUL IV
RELAŢIA DINTRE CREŞTEREA PERFORMANŢEI
ECONOMICO-SOCIALE ŞI SECURITATEA NAŢIONALĂ
Capitolul IV este repartizat studierii Relației dintre creșterea performanței
economico-sociale și securitatea națională Securitatea națională și internațională – ca lipsă de amenințări – impune și
identificarea vulnerabilităților, amenințărilor, pericolelor și riscurilor din mediul
internațional, regional și național. Vulnerabilitățile sunt slăbiciuni, amenințările pot fi
interne și externe, riscurile decurg din acțiune etc.
Pe de altă parte, relevăm faptul că securitatea națională și internațională are
dimensiuni: politice, economice, sociale, administrative, culturale, de mediu, militare
etc. Pe primele locuri se plasează amenințările și pericolele politice, economice și
militare; cele mai grave sunt cele materializate în crize și conflicte deschise.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 12
Toate statele au politici și strategii de securitate. Starea de securitate și
performanșele de securitate sunt măsurabile prin Indicele de Putere Mondială. Cu
titlu de exemplu:
SUA, 9,51; Japonia, 0,8; Germania, 0,8; China, 0.84 etc
Securitatea politică se măsoară cu Economist Intelligence Units Index (20 state
au democrație stabilă, 59 democrație instabilă, 37 regimuri hibride).
Se apreciază că democrația consolidează securitatea națională.
Securitatea socială ca performanță se măsoară și prin calitatea sistemelor de
asigurări medicale și de altă natură (96% din populație în Franța, 36,1% în SUA,
31,9% în Germania). 73% din populația lumii nu beneficiază de asigurări sociale.
Securitatea umană se corelează cu securitatea ecologică, domeniu în care UE se
prezintă mult mai bine decât SUA și China.
Obs. Foarte periculoasă este tendința de a fabrica și întrebuința arme meteo
pentru a stimula diferite dezastre naturale.
Securitatea economică se asociază cu performanțele economico-sociale. Politici
și strategii de securitate economică promovează SUA, Franța, Germania, China, F.
Rusă, India, Brazilia etc. Se au în vedere: asigurarea libertății de acces la resurse
naturale, capitaluri, forță de muncă înalt calificată, tehnologii de vârf; se pune accent,
pe libertatea de asigurare a necesarului de fonduri de investiții și de altă natură.
Contează foarte mult eficiența sistemelor bancare și bursiere.
Se apreciază că globalizarea a ajutat milioane de oameni să scape de sărăcie în
China, Brazilia, India, Mexic etc. În altă ordine de idei, blocajele în funcționarea
economiei – mai ales crizele de amploare – pot provoca nemulțumiri sociale ample și
pot destabiliza chiar și regimuri democratice consolidate.
În acest sens, criza internațională din 2007-2008 a redus puterea de cumpărare a
clasei mijlocii în SUA și UE și la aproape 10% din forța de muncă activă a Uniunii în
șomaj. Concomitent și anumite forme structurale, precum cea recentă din Franța, pot
provoca tensiuni sociale vizibile.
Forța economică se evidențiază ca o componentă definitorie a securității și
puterii statelor. O economie performantă și robustă contribuie la menținerea securității
sociale, buna funcționare a administrației, întărirea sistemelor de ordine, securitate și
apărare națională.
O forță economică redutabilă favorizează participarea statelor pe piețele
globale, regionale și naționale. Această forță permite statelor avansate să depășească
crize economice de amploare, precum cea din 2007-2008. De asemenea, o astfel de
forță pune la adăpost statele de dependența marcată de importurile sau exporturile de
materii prime.
Chiar și statele cu economii avansate, precum Germania, China, SUA, Japonia
depind mai mult sau mai puțin de exporturi (40% din exporturile germane se
realizează în UE). Un avantaj enorm al SUA rezidă în faptul că Washington-ul asigură
peste 60% din moneda în care se derulează principalele schimburi internaționale.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 12
Securitatea economică se referă și la protecția infrastructurilor critice,
contracararea ”războiului monetar” și la activitățile dăunătoare ale evaziunii fiscale și
criminalității organizate. Se constată o creștere amenințătoare a criminalității
informatice, spionajului economic, copierii mărfurilor consacrate, slabei protecții a
drepturilor de proprietate etc.
În anii din urmă, OECD și alte organizații insistă să se ajungă la realizarea de
Acorduri Internaționale de Investiții. Astfel de acorduri ar oferi o protecție mai mare
afacerilor și ar combate numeroase tentații protecționiste.
O atenție specială se acordă în prezent și anticipării proceselor economico-
sociale. Se încearcă evitarea unor surprinderi majore, precum cea din cursul crizei
economice internaționale din 2007-2008. Statele încearcă să identifice prioritățile de
inteligență economică; tehnologia informației, nanotehnologie, biologie etc.
Securitatea și puterea militară sunt pe mai departe vitale pentru state, deși
factorul economic pare a fi trecut pe primul plan.
Structurile militare trebuie să servească interesele naționale vitale ale statelor,
independența și integritatea lor teritorială, drepturile și libertățile națiunilor etc.
Componente tot mai importante ale politicilor, strategiilor și sistemelor de securitate
si apărare națională sunt destinate contracarării terorismului internațional și
fundamentalismului islamic.
Amenințările și pericolele militare se corelează cu: disputele de frontieră dintre
state; acțiuni secesioniste; agresiuni militare directe și indirecte; operații teroriste etc.
În vederea contracarărilor, statele fac apel la: dreptul ONU la autoapărare; alianțe
politico-militare defensive; intervenții de pace aprobate de CS.ONU etc.
Statele cu economii dezvoltate și resurse financiare pot susține sisteme militare
redutabile. Pe primele locuri se plasează: SUA, cu bugete militare de peste 800
miliarde euro pe an; statele UE și NATO, în jur de 200 miliarde, China aproximativ
100 miliarde, F. Rusă, la un nivel apropiat de China etc. O adevărată putere militară,
regională este și Israelul. NATO este cea mai puternică comunitate de securitate din
lume, capabilă să ofere asistență în aproape toate misiunile internaționale de pace.
Securitatea militară se asigură și prin măsuri pentru controlul armamentelor și
dezarmare. Se adaugă și demersurile pentru securitate locală și antiteroriste, sau
operații antipiraterie; în anii din urmă s-a remarcat participarea Chinei și a Japoniei la
operații de pace.
Performanțele economice ale statelor se reflectă și în forța sistemelor lor de
securitate și apărare.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 12
CAPITOLUL V
POLITICA ŞI STRATEGIA DE SECURITATE A ROMÂNIEI
Capitolul V se ocupă de Politica și Strategia de Securitate a României. Se
apreciază că securitatea națională respectă interesele fundamentale ale României, și pe
apartenența țării noastre la ONU, OSCE, UE și NATO; în egală măsură Parteneriatul
Strategic cu SUA are un loc distinct în sprijinirea securității naționale a României.
Documentele cadru (Strategia Națională de Apărare a țării, 2015-2019, Carta
Albă a Apărării, Strategia Militară a României) își propun aprofundarea
parteneriatelor strategice în funcțiune, sporirea cheltuielilor naționale de apărare,
întărirea flancului estic NATO și instalarea unei flote NATO în Marea Neagră; o
influență deosebită asupra acestor măsuri a venit din partea comportamentului tot mai
agresiv al F. Ruse în Est.
Pe cât posibil, România încearcă să-și revigoreze industria proprie de apărare și
să sprijine orientarea euro-atlantică a R. Moldova.
CONCLUZII Din conținutul tezei, se constată că: Se manifestă o semnificativă tendinţă de instaurare a unei guvernanţe globale şi
a unei societăţi internaţionale, chiar dacă, după încetarea Războiului Rece, „anarhia
internaţională!” (lipsa unui unic centru de conducere) pare dominantă.
Globalizarea economică a avut ca rezultat de primă mărime crearea unei pieţe
internaţionale şi a unor pieţe regionale caracterizate prin diferite tipuri de concurenţe
parţial reglementate de OMC şi prin alte reguli şi norme promovate de state, ONU,
OECD şi diferite alte instituţii de profil.
Există argumente suficiente pentru a se susţine aserţiunea că, în mare măsură,
concurenţa şi competiţia economico-socială se manifestă concomitent cu
interdependenţele multiple dintre actorii internaţionali.
Dezvoltarea economico-socială este însă imposibil de obţinut în lipsa creşterii
economice, a stimulării inovaţiei, cercetării-dezvoltării, ridicării standardelor de
pregătire profesională a capitalului uman. În acest sens, statele şi corporaţiile
transnaţionale au politici şi strategii speciale de dezvoltare şi creştere. Statele îşi
creează în acest sens multiple instrumente de acţiune legislative, fiscale şi de altă
natură.
Competitivitatea economică a unei ţări rezidă în capacitatea ei de a vinde în
exterior mai mult decât cumpără. De fapt, pe pieţele internaţionale domină doctrinele
competitivităţii economice, care materializează şi o accentuare a concurenţei dintre
state şi companii, relativ diferită de cea din secolele XIX-XX.
Indiferent de abordările teoretice referitoare la avantaje comparative sau
competitive, se manifestă o competiţie politică între state cu folosirea „armelor
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 12
economice”. De aceea statele se şi reunesc în carteluri economico-politice
internaţionale şi tind deja să formeze blocuri regionale. Adesea, politicile militare, de
securitate, de securitate economică se coordonează la nivelul respectivelor grupări,
mai mult sau mai puţin integrate.
S-a demonstrat că securitatea naţională depinde de creşterea economică,
stabilitatea socială, starea mediului, buna guvernare. Securitatea internaţională se
raportează la calitatea guvernanţei economice mondiale, regionale, la consolidarea
unui mediu multilateral de stabilitate şi prosperitate, de combaterea riscurilor şi
ameninţărilor globale, regionale şi naţionale.
Securitatea naţională şi internaţională impun analizarea vulnerabilităţilor,
ameninţărilor, pericolelor şi riscurilor majore. Prezenţa vulnerabilităţilor şi
ameninţărilor se poate corela cu tensiunile, crizele şi conflictele internaţionale,
războaiele fiind cele mai îngrijorătoare înfruntări armate de forţe. ONU are principala
responsabilitate în prevenirea şi soluţionarea conflictelor militare.
Performanţele social-economice ale statelor se raportează în mod direct şi
indirect la problemele de securitate naţională, regională şi globală. Analiştii de astăzi
socotesc că „recesiunea economică” de după 2007 s-a combinat cu o „competiţie
agresivă”. Ea este influenţată de: interesele puterilor şi firmelor, de grupurile de
presiune care acţionează în diverse ţări şi organizaţii internaţionale, diferitele criterii
de performanţă urmărite (operaţionale, financiare, organizatorice, sociale, cetăţeneşti,
de mediu etc.).
Actuala situaţie strategică regională şi globală evidenţiază existenţa unui pol
militar regional NATO şi a cel puţin cinci-şase poli regionali economici. În
perspectiva unei astfel de intensificări a competiţiei de putere în lume, trebuie privite
şi tentativele Washingtonului de a realiza tratatele de liber schimb Trans-pacific şi
Trans-atlantic, parţial contracarate de demersurile Beijingului de a dezvolta BRICS,
OSC şi alianţa China-ASEAN.