SANDY KEENE

Teama de

necunoscut

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

VALENTINA MUNTEANU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Claire [tergea de praf mobilele din camera ei,când auzi soneria telefonului, la parter. Sigur nuera pentru ea, dar Bruce, fratele ei mai mare,probabil nu-l auzise. Era \n gr`din` s` tund` iarba.Se gr`bi s` coboare sc`rile când… v`zu c` Brucer`spunsese deja.

– Alo ? Tu e[ti, Bob ? Ce spui ? O pe[ter` carenu e \nc` explorat` ? Chiar ast`zi e plecarea ?Bine\n]eles c` vin.

Din cap`tul sc`rilor, Claire se uita cu afec]iunela p`rul lui ciufulit. Singurul lucru care-l interesaera speologia. Voia s` se \ntoarc`, dar auzi :

– Bob ? relu` el cu o voce aspr`. |mi parer`u… nu pot s` merg. P`rin]ii mei sunt pleca]i

5

giannijollys

\n vacan]` [i i-am promis tatei c` repar ma[ina detuns iarba [i instala]ia electric` din atelier…

Claire se \ncrunt`. Era sigur` c` tat`l ei nu-iceruse nimic lui Bruce \nainte s` plece – cu atâtmai pu]in s` repare ma[ina de tuns iarba, carefunc]iona perfect.

– Mul]umesc pentru invita]ie, Bob. R`mâne pealt` dat`… Drum bun !

Bruce \nchise. Se pare c` Bob Edmons, cel maibun prieten al lui, tocmai \i propusese o expedi]iespeologic`, iar el refuzase o invita]ie atât de ten-tant` ! Claire se gândi un timp : din ce cauz`refuzase s` mearg` \n acest` excursie ? Pentru soralui mai mic`, bine\n]eles.

|n fiecare an, \n luna august, domnul Harper\nchidea cabinetul de arhitectur` pe care \l con-ducea cu fiii lui; pleca \ntâi el \n concediu dou`s`pt`mâni cu so]ia , apoi plecau Bruce [i Kit, astfel\ncât r`mânea \ntotdeauna cineva s` aib` grij` deClaire… Aceast` atitudine prea protectoare, \id`dea un sentiment de vinov`]ie. Dar avea atâtanevoie de sprijinul familiei! De patru ani, de cândse petrecuse drama, so]ii Harper f`cuser` totulpentru binele fiicei lor.

6

Bruce avea dou`zeci [i patru de ani, iar Kitdou`zeci [i unu ; amândoi ie[eau foarte des cu pri-etenii ; dar, dac` ceva neprev`zut \i obliga pep`rin]ii lor s` plece – cum a fost de exemplu \nziua când bunica lor \[i rupsese piciorul – unuldintre ei revenea acas`, astfel \ncât Claire nur`mânea niciodat` singur`. |nc` o dat`, Brucerenun]ase la o vacan]` ca s` stea cu ea…

Claire cobor\ sc`rile \n grab`. |l g`si pe frateleei \n buc`t`rie.

– F`ceam o cafea. Nu vrei [i tu o cea[c`?– Ba da, mul]umesc.Se a[ez` la mas` [i a[tept` s` vin` [i el. Era timpul

s` ia o hot`râre important`. Plin` de curaj spuse:– Bob Edmonds ]i-a propus s` pleci cu el \n

vacan]`, nu-i a[a?Bruce se mir` de aceast` \ntrebare.– Da… dar eu…– {tiu c` ma[ina de tuns iarba nu are nimic, ai

folosit-o pân` acum. {i l-am auzit pe tata când aspus c` afacerile pot s` a[tepte \ntoarcerea lui.

– Ce se \ntâmpl` ? \ntreb` tân`rul, mirat detonul ei hot`rât .

Claire oft`.

7

– V` stric vie]ile tuturor. Din cauza mea nu vreis` pleci.

– Nu-i adev`rat, Claire, \i r`spunse [i o trase u[or,\n glum`, de o [uvi]` din p`rul lung. Nu aveam niciun chef s` merg, [i n-am g`sit ce s`-i spun decâtaceast` poveste cu ma[ina de tuns iarba…

Dac` nu i-ar fi auzit exclama]ia de bucurie cândvorbea la telefon, poate s-ar fi l`sat p`c`lit`. Dincauza ei p`rin]ii [i fra]ii fuseser` nevoi]i s` renun]ela multe vacan]e. D`du din cap.

– Nu te cred, Bruce. {tiu cât \]i dore[ti s` mergicu Bob. Când pleac` ? Ast`zi?

– Da, pe la prânz.– Ei bine, pleci cu el ! spuse ea pe un ton

hot`rât.Se uit` la ceasul din buc`t`rie.– S` vedem… E ora zece [i cinci minute. Po]i

s`-]i faci bagajul \n mai pu]in de o jum`tate de or`.Pot s` ]i-l fac eu \n timp ce tu \l suni pe Bob [i-ispui c` te-ai r`zgândit.

– Mai u[or. N-am spus \nc` ultimul cuvânt.– Te rog, Bruce, f`-mi pl`cerea asta! M` simt

mult mai bine \n ultimul timp. |n plus, Kit e aici,nu r`mân singur` !

8

– Ce faci dac` vrea s` ias` \n ora[ \ntr-o sear` ?– M` duce la m`tu[a Katie, spuse ea, hot`rât` s`

nu ]in` seama de protestele lui. |n plus, el ahot`rât s` petreac` tot concediul \n atelier s`-[irepare ma[ina. Acum e \n ora[ s` cumpere piesede schimb pentru motor.

Cu mult` r`bdare [i viclenie, Claire reu[i s`-lconving` pe fratele ei s`-l sune pe Bob Edmonds.La dou`sprezece f`r` un sfert bagajul lui era gata ;dar Bruce a[tepta \ntoarcerea lui Kit.

– Probabil c` n-a g`sit toate piesele, \ncerc` eas`-l lini[teasc`. Dac` nu pleci acum, o s` \ntârzii.Bob nu te va a[tepta toat` dup`-amiaza.

– Mi-ar fi pl`cut s` stau cu el de vorb` \naintes` plec. |n]elegi c`, de la câteva zeci de metri subp`mânt, n-o s` pot suna.

– Bruce Harper, spuse ea pe un ton sever, ammai discutat asta cu mama [i cu tata acum câtevazile. Chiar tu ai insistat s` nu ne sune deloc.

Un zâmbet minunat \i lumin` fa]a, ceea ce se\ntâmpla destul de rar.

– Bine, ai grij` de tine…– Ia te uit`, sora mea devine cert`rea]` o dat` cu

vârsta? glumi Bruce. Bine, dac` e[ti de acord, te voisuna de fiecare dat` când dau de o cabin` telefonic`.

9

Se mai uit` o dat` pe fereastr`, apoi la ceas.– Kit o s` apar` imediat ce o s` dai col]ul str`zii,

mai spuse Claire când \l v`zu atât de \ngrijorat.|l conduse pân` la porti]a gr`dinii [i-l urm`ri

emo]ionat` pân` \l pierdu din ochi. Dar eramul]umit` de ceea ce f`cuse. Kit va veni dintr-oclip`-n alta [i va fi \ncântat s` aud` c` Bruce vapetrece câteva zile f`când ceea ce-i place maimult : speologie. |n timp ce-l a[tepta pe Kit, pusema[ina de sp`lat \n func]iune, cur`]` vasele, apoif`cu ordine \n buc`t`rie. De când terminase liceul,Claire o ajuta pe mama ei s` \ntre]in` casa, careera destul de mare. Ruth Harper n-ar fi acceptat omenajer`.

So]ii Harper nu voiau ca fata lor s` se angajeze;le era team`. La \nceput, Claire se acomodasefoarte bine cu via]a ei de acas`, dar de câtva timp\ncepuse s` se simt` vinovat` c`-[i f`ceauprobleme pentru ea. De fapt, le repro[a destul dedes c` o protejeaz` prea mult.

Dou` ore ! Un claxon scurt o anun]` c` frateleei venise. Fugi \n gr`din` [i-l v`zu sosind mândrula volanul ma[inii, un Spitfire vechi care f`cea unzgomot infernal. Parc` \n fa]a porti]ei [i s`ri din

10

ma[in`. Rareori \l v`zuse atât de gr`bit ! El, care deobicei era calm… |nalt [i sub]ire ca [i Bruce, Kitavea \ns` p`rul blond ca al surorii lor.

– Totul merge bine? \l \ntreb` ea când \l v`zuatât de gr`bit.

Kit \i zâmbi misterios.– Micu]a mea Claire, n-ai vrea s` vizitezi

Acropole?– Acropole? La Atena?– Bine\n]eles. Ce crezi c` mi s-a \ntâmplat?

M-am \ntâlnit cu Peter Nolan, care era disperat.Planificase s` mearg` \n concediu \n Grecia, culogodnica lui. Ar fi trebuit s` plece mâine. Dar,Lynn s-a trezit de diminea]` plin` de b`[icu]e. Arerujeol`. Peter nu vrea s` plece f`r` ea. Cum i-amdesenat gratuit planul casei, mi-a f`cut cadoubiletele [i m` las` s` stau [i \n apartamentul pecare-l \nchiriase la Atena pentru dou` s`pt`mâni.

Se opri s`-[i trag` r`suflarea [i continu`, cuochii str`lucind de \ncântare:

– Deci, ce spui? Mergem? Pa[aportul t`u mai evalabil, nu-i a[a ?

Claire nu r`spunse imediat. Kit o lu` de bra] [ise \ntoarser` \mpreun` \n cas`.

11

– O s` vezi, o s` fie minunat… Dar unde eBruce? Dac` reu[e[te s` fac` rost de un bilet, poates` mearg` [i el. E o idee bun`, nu crezi ?

Entuziasmul care o cuprinsese pe Claire cândaflase vestea, disp`ru. Ceva \i spunea s`-[i lasefratele s` plece singur; anul trecut se\mboln`vise exact \nainte s` plece \n vacan]` [ibietul Kit petrecuse cea mai mare parte a timpu-lui \n pat.

– Kit, ai fi sup`rat dac` n-a[ veni cu tine?Fratele o privi cu aten]ie, uimit.– Voiam… s` fac perdele noi pentru salon…Tân`rul ridic` bra]ele spre cer.– Sora mea a \nnebunit ! |i propun o vacan]` de

vis, iar ea \mi vorbe[te de perdele.– Vreau s`-i fac o surpriz` mamei, se \nc`p`]ân`

ea.– |]i vei face timp s` le co[i dup` ce ne

\ntoarcem. |n plus, cred c` acestea n-au nimic.– Kit, la dou`zeci [i unu de ani po]i s`-]i petreci

vacan]a [i singur, spuse ea pe un ton calm,c`utând \n acela[i timp o scuz` pentru absen]afratelui lor mai mare. Nu mi se va \ntâmpla nimic,pentru c` Bruce r`mâne aici…

12

– Unde e acum ?– A plecat la Guilford, la Sally Micklewright. Se

v`d destul de des \n ultimul timp. Nu te-ai \ntâlnitcu el ?

– Nu. Probabil c` a luat-o pe alt drum, r`spunseKit pierdut \n gânduri. Pe la ce or` se \ntoarce?

– Pe la [ase sau chiar mai târziu. O, Doamne !C`m`[ile tale sunt \nc` \n ma[ina de sp`lat ! Eibine, o s`-]i cumperi altele de la Atena.

Când auzi cuvântul Atena, ochii lui Kitstr`lucir`, iar Claire \n]elese c` partida eracâ[tigat`.

** *

Dup` plecarea lui Kit, tân`ra fat` trase draperi-ile, \nchise u[a cu cheia [i puse siguran]a. Cât timpcasa fu inundat` de lumina soarelui, \[i v`zulini[tit` de treab`, dar o dat` cu venirea serii\ncepu s` se \ntrebe dac` f`cuse bine c`-i l`sase s`plece, iar ea r`m`sese singur`. |n casa cea mare,fiecare zgomot r`suna ca o b`taie de clopot.Degeaba \[i spunea c` e la[`, n-o ajuta cu nimic…

13

Pe la ora opt deschise televizorul, mai multpentru a-[i alunga singur`tatea decât pentru vreoemisiune anume. Nici nu voia s` se gândeasc` laclipa când va fi nevoit` s` urce \n camera ei. Mii depericole o pândeau… Era s` adoarm` pe cana-peaua din sufragerie, c`ci se sim]ea mai pu]in izo-lat`. Dac` ar fi avut ni[te somnifere ! Dar nu mailua de mult timp. Numai s` nu revin` oribilulco[mar ! Nu se gândise la asta când \[i l`sase fra]iis` plece. La ora zece urc` s` se culce, dar l`s`veioza aprins`. S`-[i \nving` teama! |[i repet` c`,de câteva s`pt`mâni, nu-i mai trezea pe ceilal]i \ntoiul nop]ii, cu ]ipetele ei \ngrozitoare.

|ncerc` s` citeasc`, dar auzea de peste tot tros-niturile mobilelor [i nu putea s` se concentreze.Se uita tot timpul la u[`, v`zând tot felul de umbre\nfrico[`toare… Nu voia s` se poarte astfel, dar \iera prea fric`. Puse cartea pe noptier` [i seascunse sub p`tur`. Se gândi s` mearg` de mâinela m`tu[a ei Katie [i s-o roage s-o lase s` stea la eapân` la \ntoarcerea lui Bruce.

Petrecu o noapte \ngrozitoare. Auzea ceasulbisericii la fiecare sfert de or` [i nu reu[i s`adoarm` decât o dat` cu venirea zorilor.

14

Se trezi pe la ora nou`, se ridic` din pat, de[i\nc` \i era somn. Dup` ce f`cu un du[ [i se\mbr`c`, se sim]i gata s` \nfrunte lumea \ntreag`.Pentru prima dat` dup` patru ani, st`tuse onoapte singur`. Ideea de a telefona m`tu[ii i sep`ru copil`reasc`.

Din p`cate, \n fiecare sear` se petrecea acela[ilucru ; nu se sim]ea \n siguran]` decât diminea]a.Fra]ii ei plecaser` de patru zile…

Luni seara, frica ei fu atât de mare \ncât vru s`fug` la m`tu[a Katie \n toiul nop]ii, dar era prea\ntuneric afar`. Spre diminea]`, auzi zgomotulunui motor care intrase pe str`du]a dinapropierea casei lor. Se ridic` brusc din pat, cuinima cât un purice. Se auzi portiera ma[inii chiar\n fa]a u[ii de la intrarea principal`. Tremurând defric`, Claire nu [tia ce s` fac`. Nu se mai ]inea pepicioare… S` cheme poli]ia? Dar unde era tele-fonul? A, da, \n holul de la intrare. Dar n-aveacurajul s` coboare la parter…

Câteva secunde mai târziu, auzi soneria. Dac`nu r`spunde, poate c` vizitatorul va pleca… Darsoneria se auzi din nou. Claire \[i d`du seama c`cel care suna [tia c` e cineva acas`. Camera eid`dea spre strad` [i uitase lumina aprins`.

15

Avu impresia c` \n u[` se auzeau b`t`i deciocan. Vizitatorul era str`in, c`ci to]i prieteniifamiliei Harper [tiau c` intrarea era pringr`din`…

Aproape paralizat` de fric`, Claire \mbr`c` unhalat alb [i cobor\ sc`rile, cu pulsul b`tândnebune[te.

Pentru a doua oar` auzi b`t`i puternice \n u[`.– Cine… e ? \ntreb` ea cu urechea lipit` de u[`.Vocea \i sun` ascu]it \n lini[tea nop]ii.Auzi un r`spuns pe care nu-l \n]elese decât

pe jum`tate. Era vorba despre Kit [i de un acci-dent. Kit? Sigur` c` e vorba de poli]ie, Claireaprinse lumina \n hol [i descuie u[a, f`r` s`scoat` siguran]a. Dar necunoscutul nu purtaunifom`… |n]elese imediat c` nu era vorba deun poli]ist [i vru s` \nchid` u[a, dar vizitatoruln-o l`s`.

B`rbatul era \nalt, brunet, \mbr`cat elegant. |nlumina slab` din hol, \i v`zu ochii negri,p`trunz`tori.

– |mi cer scuze c` v` deranjez, spuse el cu ovoce blând`. |l caut pe domnul Edward Harper.

16

Claire avu impresia c`, de[i vorbea \ntr-oenglez` f`r` cusur, avea un accent str`in. Probabilc` acesta \[i d`du seama ce gândea deoarece, dup`ce \i zâmbi, continu` :

– M-a]i \n]eles ? Vreau s`-l v`d pe domnulHarper…

– Tat`l meu este…Dar nu-[i termin` fraza. Necunoscutul nu p`rea

gr`bit s` intre. Poate c` nu-i voia r`ul… Dar Claire\nv`]ase s` nu se \ncread` \n oameni.

– De ce vre]i s`-l vede]i? \ntreb` ea \ncercânds`-[i calmeze b`t`ile rapide ale inimii.

Apoi \[i aminti c`-i spusese ceva despre motivulvizitei.

– O, Doamne! Fratele meu, Kit! Ce i s-a\ntâmplat?

– Domni[oar` Harper…, cred c` sunte]i ClaireHarper, nu-i a[a? |mi pare r`u c` trebuie s` v`spun asta, dar fratele dumneavoastr` a fost victimaunui accident. Acum o or` am primit la hotel untelefon din Grecia. Accidentul s-a petrecut pe pro-prietatea mea, [i mi s-a p`rut normal s` vin chiareu s` anun] familia acestui tân`r.

Claire sim]i cum sângele i se scurge din vene.

17

– Kit e… el e…?Nu putu s` spun` ideea pân` la cap`t.– Fi]i lini[tit`, starea lui e grav`, dar nu e \n

pericol de moarte… A[ putea s` discut cu tat`ldumneavoastr` ? ad`ug` el zâmbind.

Tân`ra fat` vedea numai imagini de co[mar cufratele ei. Kit r`nit, plin de sânge, \ntr-un loc la miide kilometri… |ngrijorat`, uit` c` acest b`rbat eratotu[i un str`in.

– Da, bine\n]eles… Numai o secund`.|nchise u[a s` dea lan]ul de sigura]` la o parte,

apoi o deschise larg. B`rbatul intr` \n holul de laintrare. Ochii lui negri ca smoala se oprir`\ndelung pe cozile lungi ale tinerei fete, atât deblonde \ncât \n lumina becului p`reau de aur. Darreveni la motivul vizitei.

– Voi a[tepta aici pân` ce \l ve]i anun]a pe tat`ldumneavoastr`…

Cu un gest timid, fata \l invit` \n salon.– V` rog s` lua]i loc, domnule…Foarte sigur pe el, necunoscutul se a[ez ̀pe canapea.– Numele meu nu v` va spune nimic,

domni[oar` Harper. M` numesc Vangelis Lardakis.Sunt grec…

18

Claire avu impresia c` \ncerca s-o fac` s` sesimt` \n largul ei, ca [i cum rolurile s-ar fi inversat[i ea era \n vizit` la el.

–Vre]i totu[i s`-l chema]i pe tat`l dumneavoas-tr`? repet` el cu r`bdare.

– P`rin]ii mei sunt \n vacan]`.– A? E foarte nepl`cut. Totu[i, cred c` mai ave]i

un frate…|[i duse mâna la frunte s`-[i aminteasc` ceva.– Bruce, asta e. Pot s`-l v`d pe fratele

dumneavoastr`, Bruce ?Vangelis Lardakis p`rea la curent cu via]a fami-

liei Harper, dar nu voia s` discute decât cu b`rba]iifamiliei.

– Bruce e [i el \n vacan]`, r`spunse ea, dejasup`rat`.

O lumini]` de surpriz` trecu prin ochiivizitatorului.

– Sunte]i deci singur` acas` ?– Da… Kit nu [tia c` Bruce e [i el plecat \n

vacan]`. Eu … nu i-am spus.Apoi ro[i, ca [i cum str`inul ar fi ghicit c` \[i

min]ise fratele. De altfel, nici nu [tia de ce

19

sim]ise nevoia s` r`mân` singur`, acum patruzile. Dac` l-ar fi putut anun]a m`car pe Bruce !

Vangelis Lardakis nu p`ru s` remarcezbuciumul ei.

– Speram… Dar s` nu mai vorbim despre asta.Prefer` s`-i spun` fetei mai multe despre

accidentul fratelui.– Sunt proprietarul unei insuli]e din Marea

Egee. Fratele meu Yannis \[i petrece acolo con-cediile. N-a[ putea s` v` spun exact cum l-a cunos-cut pe fratele dumneavoastr`. Probabil c` s-au\mprietenit, c`ci de obicei, nu invit`m str`ini peinsul` pentru c` e singurul loc unde putem s` neodihnim \n timpul verii. Lui Kit i-a pl`cut foartemult unul dintre caii no[tri, iar Yannis, crezând c`e un c`l`re] \ncercat, i-a propus o plimbare c`lare.

Fa]a lui deveni grav`.– {i atunci s-a petrecut accidentul… Fratele

dumneavoastr` a c`zut de pe cal…– E \ngrozitor ! strig` Claire ducând o mân` la

gur`. Bietul Kit! {i spune]i c` e r`nit grav!– S-a lovit la cap. Bine\n[eles c` a fost chemat

un medic. Dup` diagnosticul lui, fratele dumnea-voastr` se va pune pe picioare \n câteva s`pt`mâni.Singura problem`…

20

St`tu pu]in pe gânduri, \nainte s` continue:– Fratele dumneavoastr` a primit o lovitur`

puternic` la cap. |n timpul somnului nu \nceteaz`s` vorbeasc` despre familia lui, dar, mai alesdespre dumneavoastr`. Yannis crede c`-[i face grijipentru sora lui.

Claire \[i re]inu un suspin. Chiar [i r`nit, Kit totse gândea la ea.

– Bietul meu, Kit, oft` ea. Trebuie s` facemceva…

|[i \ncruci[` privirea cu cea a necunoscutu-lui, care p`rea \ngrijorat. Probabil c` acestanu-i spusese tot adev`rul, s` n-o sperie. {i dac`Kit era \ntr-o stare mai rea decât l`sase vizita-torul s` se \n]eleag`? |[i ascunse fa]a \npalme.

– Pentru c` acest accident s-a petrecut pe pro-prietatea mea, m` simt \ntr-un fel responsabil,continu` Vangelis Lardakis. A[a c` m-am hot`râts` p`r`sesc Anglia [i s` merg pe insula mea,Niakos.

– Dar, cum ve]i g`si un avion \n toiul nop]ii? sebâlbâi ea.

21

– Am avionul meu, r`spunse el pe un ton atâtde firesc ca [i cum era vorba de o ma[in` oare-care. Voiam s`-l iau pe tat`l dumneavoastr` cumine.

O idee \ncol]i \n mintea tinerei fete, dar nu [tiudac` va avea curajul s-o spun`.

– P`rin]ii nu v-au l`sat o adres` unde s`-i pute]ig`si?

Claire d`du din cap.– Nu, fac o croazier` \n Fran]a. Nu [tiu de unde

s`-i iau.– Dar Bruce ?Ea \[i plec` ochii cu un aer vinovat.– E plecat s` exploreze o pe[ter`, \n Sco]ia. {tiu

c` vi se pare ciudat, ad`ug` ea [tiind c` grecii aufoarte mare grij` de membrii familiei lor, darnimeni nu [tie c` sunt singur` aici. Le-am ascunsadev`rul.

El se ridic` [i se \ndrept` spre u[`, f`r` ca eas` poat` citi pe fa]a lui ce gândea. Nu putea s`plece astfel ! Trebuia s` aib` curajul s`-i cear` s-oia cu el.

– Domnule Ladr… Lardakis, se bâlbâi ea, nuvre]i o cafea?

22

– Nu, v` mul]umesc, trebuie s` plec.– Pot s` vin cu dumneavoastr`? se auzi ea

murmurând.I se p`ru c` a f`cut o prostie când \l v`zu c` se

\ncrunt`.– Dac` fratele meu este bolnav, nu se va pune

pe picioare atât timp cât nici un membru al fami-liei nu va fi lâng` el. V` rog s` m` lua]i cudumneavoastr` !

Câteva secunde lungi, el se uit` fix \n ochii luiClaire, apoi \i privi silueta fragil`, aproape decopil.

– Fratele dumneavoastr` spune c` ave]inou`sprezece ani. E adev`rat?

– Da.– P`re]i de cincisprezece… Ave]i pa[aport?– Da. Am impresia c` vre]i s`-mi verifica]i data

na[terii! spuse Claire pe un ton aspru.El se uit` cu aten]ie la acest chip delicat, cu

sprâncene sub]iri [i ochi melancolici.– Trebuie s`-l lua]i cu dumneavoastr`,

r`spunse el simplu.

23

Capitolul 2

Totul se petrecu foarte repede. |nainte s` fi avuttimp s` se gândeasc` la ce se poate \ntâmpla dac`pleac`, Claire se trezi \n avionul lui Vangelis Lardakis.

|[i luase \n grab` câteva lucruri \ntr-o geant` devoiaj; hainele ei erau ni[te rochii largi, \n tonurideschise, dou` sau trei bluze \nflorate, un pulovermai gros [i dou` c`m`[i de noapte. Vizitatorul eiavea sim] organizatoric, c`ci, \nainte s` plece,\nchisese gazul [i eletricitatea [i tr`sese obloanelela ferestre. Iar \nainte s` ias` din cas`, \i d`duse unstilou [i o hârtie.

– Nu uita s` la[i un bilet pentru l`ptar…

** *

24

|ncetul cu \ncetul Claire se relax`. Se uit` laceas : dou` diminea]a. Imediat dup` ce avionuldecol`, Vangelis \[i scoase foarte multe docu-mente din geant` [i \ncepu s` lucreze foarte pre-ocupat. O cut` \i ap`ru pe frunte. Claire \l studiape furi[: genele foarte lungi \i puneau \n eviden]`negrul str`lucitor al ochilor. Avea un nas frumos,drept, [i o b`rbie puternic`. Gura cu buze pline\ndulcea tr`s`turile lui mai aspre. |ncerc` s`-ighiceasc` vârsta: nu mai mult de treizeci de ani…Fusese foarte amabil când \i spusese despre acci-dentul lui Kit, de[i \[i p`strase aerul distant.

F`r` s` vrea, Claire se uita la buzele lui care semi[cau u[or, c`ci \nso]itorul ei citea cu voce tare.|n acea clip`, el ridic` privirile. Tân`ra se f`cu ro[ieca focul. Vangelis Lardakis \ns` nu f`cu nici un gest.

– Domnule Ladr… Lardakis, voiam s` v`mul]umesc…

Dumnezeule, \i gre[ise \nc` o dat` numele. – Am impresia c` v` e destul de greu s`-mi pro-

nun]a]i numele, spuse el râzând. Pute]i s`-mispune]i Vangelis…

Ea se sim]i \ncurcat` [i nu [tiu ce s` r`spund`.Pe buzele lui Vangelis ap`ru un zâmbet amabil :

25

– |mi permite]i s` v` spun pe nume? Ea \ncuviin]`.– Scuz`-mi lipsa de ospitalitate, Claire, dar

trebuie s` termin aceste hârtii, c`ci vreau s`-mi iaucâteva zile de concediu… |ncearc` s` dormipu]in. Te trezesc eu la aterizare. Dac` vrei ob`utur` r`coritoare, s` m` anun]i, spuse el \naintes` se \ntoarc` la treab`.

– Ai dreptate, cred c` o s` dorm pu]in,murmur` Claire \nchizând ochii.

O or` mai târziu, se trezi cu o senza]ie ciudat`.Clipi de câteva ori, apoi deschise ochii mari…Frica o ]intui \n scaun. Vangelis Lardakis o priveacu o expresie care nu mai apar]inea persoaneiamabile de mai devreme. |n ochii lui negristr`lucea ura. Claire duse mâna la frunte ; proba-bil c` visa. Se a[ez` mai bine \n scaun, cu inimab`tând nebune[te. Tocmai \n]elesese, dar preatârziu, c` acest b`rbat \i voia r`ul…

– Nu ! strig` ea, terorizat`, ]inând mâinile \ndreptul fe]ei s` se apere.

– Claire ?! Ce-i cu tine?Vangelis Lardakis o privea foarte mirat, dar [i

\ngrijorat. Tân`ra fat` clipi des ; f`r` \ndoial`avusese un vis urât… {i lumina proast` care c`deape fa]a \nso]itorului ei.

26

– }i-am promis c` te trezesc, spuse el râzând.Am ajuns.

Puse documentele \n geant`, apoi \[i lu` haina,\n timp ce Claire, ru[inat`, \ncerca s`-[i desfac`centura de siguran]`.

Trecur` repede de controalele vamale [i depoli]ie. Ie[ir` din aeroport [i merser` \n parcare,unde Vangelis se opri \n fa]a unui Mercedesdecapotabil, de culoare alb`. Claire privi \n jurul ei[i ridic` din sprâncene. Ceva nu era \n regul`…

– Pentru un ora[ mare cum e Atena, aeroportule cam mic…

Vangelis nu r`spunse imediat, [i Claire, jignit`,hot`r\ s` nu-i mai vorbeasc` pân` nu o \ntreab` elceva. Nu reu[ea s` scape de amintirea co[maruluipe care-l avusese \n avion, \nainte s` coboare…

– Probabil c` e[ti pu]in dezorientat`, spuse el dup`o t`cere \ndelungat`. N-ai fost niciodat` \n Grecia ?

– Niciodat`, recunoscu ea.Era gata s` spun` c` \[i dorise dintotdeauna s`

viziteze aceast` ]ar`, dar t`cu.O lumin` ro[iatic` ap`ru la orizont; era deja

diminea]`. |n dep`rtare, ultimele cl`diri sepierdeau \n cea]`.

27

– |mi imaginam Atena mult mai mare, repet` Claire.Dar b`rbatul nu spuse nimic. De[i nu se sim]ea

\n apele ei, nu voia s`-i arate acest lucru. Tân`rafat` se \ntoarse spre Vangelis. Din nou fu cuprins`de team`, [i de data acesta nu era victima imagi-na]iei : fa]a lui era amenin]`toare. Claire crezu c`\nnebune[te. Trebuia s` fug` cu orice pre], s`deschid` portiera [i s` sar`…

Probabil c` el \[i d`du seama c` tân`ra \lobserv`, c`ci fa]a i se lumin` [i un zâmbet \i \nfloripe buze. Claire se sim]i u[urat` [i se relax` [i ea.Acest b`rbat nu dormise deloc ; lucrase toat`noaptea. Oboseala era aceea care-i schimbatr`s`turile ; era singura explica]ie.

– N-am aterizat la Atena, spuse el \ntr-un târziu,ci la Micra, aeroportul din Salonic.

Claire r`mase un timp t`cut` [i c`ut` s` fixezepe harta Greciei, \n minte, locul unde se afla acestora[.

– Ne afl`m deci \n nordul ]`rii ?El aprob`.– Exact.Probabil c` era mai u[or s` ajungi pe insula

Niakos de aici decât de la Atena. « Kit p`r`sise

28

capitala s` viziteze Sporades, insulele din nordulM`rii Egee [i-l \ntâlnise pe fratele lui Vangelis pevapor… » se gândi Claire. Se hot`r\ s` nu-[i maif`c` griji [i s` aib` \ncredere total` \n Vangelis.Faptul c` ac]ionase atât de repede demonstra c`Vangelis Lardakis avea un sim] al datoriei foartedezvoltat. Era sigur` c` o va duce foarte repede lac`p`tâiul fratelui ei.

Mergeau de aproape o or` de-a lungul ]`rmu-lui. Soarele, care urcase deja pe cer, \nc`lzea cuputere.

– O s` lu`m un feribot s` ajungem pe insul`?\ntreb` ea timid.

El râse.– Un feribot? |n nici un caz. Noi suntem singurii

locuitori ai insulei. Am un iaht ancorat \ntr-un micgolf din fa]a casei mele.

– Mergem a[adar mai \ntâi la tine?– Da. Ai nevoie s` te odihne[ti, [i eu de aseme-

nea ! |l voi suna pe Yannis s` aflu ve[ti desprefratele t`u.

– E[ti foarte amabil.– }i-am preg`tit o camer`. Po]i s` faci o baie [i

s` dormi pu]in.

29

Claire nu r`spunse. Atâta bun`voin]` oemo]iona. Ospitalitatea poporului grec nu era opoveste…

|ncepuse s` simt` efectele oboselii, dar nu\ndr`znea s` se odihneasc`. Poate c` Vangelisa[tepta ca ea s` stea de vorb` cu el, s`-l ]in` treaz.Din p`cate, nu avea obiceiul s` stea la taclale cunecunoscu]ii.

– Ai o meserie interesant`, din câte am\n]eles…

– Da. Afacerea familiei este comer]ul maritim;eu m` ocup de rela]iile cu str`in`tatea… Dar iat`,am ajuns.

|ncetini [i conduse ma[ina pe o alee str`juit` depini care cobora u[or spre mare. Vangelis parc`Mercedesul \n fa]a unei vile vopsit` \n alb, cuacoperi[ul plat, care str`lucea \n lumina soarelui.Un b`rbat de vreo patruzeci de ani le ie[i \n\ntâmpinare [i le lu` bagajele. Schimb` cuVangelis câteva cuvinte \n greac`, apoi acesta dinurm` o lu` pe tân`ra fat` de bra]. Intrar` \n cas`unde se \ntâlnir` cu o femeie \mbr`cat` \n negru,care le zâmbi timid.

30

– }i-o prezint pe Stela, so]ia lui Hektor, cel pecare l-am \ntâlnit afar`. Vrei s` bei sau s` m`nânciceva?

Ru[inat`, Claire refuz`; nu voia decât s`-l vad`cât mai repede pe fratele ei.

Vangelis o l`s` pe Stela s` plece, apoi o con-duse pe tân`ra fat` de-a lungul camerelorspa]ioase.

– Vino, s`-]i ar`t camera ta, spuse el cu unzâmbet c`lduros. Insist s` dormi câteva ore.

La cap`tul unui culoar lung, se opri \n fa]a uneiu[i.

– Sper s`-]i plac`.Claire d`du din cap [i-i zâmbi. Voia s`-i

amintesc` s`-i telefoneze lui Yannis s` afle ve[tidespre Kit.

– Bine, te las. Cobor s`-l sun pe Yannis, spuseel ghicindu-i rug`mintea. Somn u[or.

Claire nu se dezbr`c`; se gândi c` \nso]itorul eiputea s` revin` \n orice clip` s`-i dea ve[ti despreKit. Studie cu aten]ie camera mare, alb`, cu uncovor din lân` de capr` [i cuverturi \n culori vii. Ou[` cu geam d`dea spre o teras` de unde se puteaadmira marea. |ncântat`, tân`ra fat` admir` apa

31

limpede pe suprafa]a c`reia str`luceau razelesoarelui, plaja cu nisip fin, [i stâncile care sez`reau \n dep`rtare.

Se \ntoarse \n camer` [i v`zu dou` u[i pe carenu le observase pân` acum. |mpins` de curiozi-tate, o deschise pe prima, cea de la sala de baie.|nc`perea era spa]ioas`, cu faian]` alb` [i albastr`[i multe plante, care-i d`deau aspectul de gr`din`tropical`. A doua u[` d`dea \ntr-o alt` camer`,care comunica direct cu a ei.

O team` bine cunoscut` o cuprinse cândtân`ra \[i d`du seama c` nu se \ncuie cu cheia.Camera era mobilat` simplu: un dulap dintr-unlemn \nchis la culoare, un pat pentru dou` per-soane [i…mai v`zu [i un geamantan din piele.Cine st`tea aici ? |[i aminiti repede c` Vangeliscredea c`-i va aduce pe Bruce [i pe tat`l ei…Prin urmare, cele dou` camere erau preg`titepentru ei!

Auzi un zgomot u[or: Vangelis st`tea \n cadrulu[ii, cu bra]ele \ncruci[ate [i o observa zâmbind.Pu]in jenat`, Claire \i zâmbi [i ea. Numai s` nucread` c` spiona…

Tân`ra fat` \[i \mpreun` mâinile [i spuse:

32

– Dumnezeu s` fie l`udat! Mi-a fost atât de team`!Bucuroas`, \i mul]umi cu un zâmbet

\ncânt`tor care-i lumin` fa]a copil`roas`. Dar,dintr-o dat`, expresia lui Vangelis se schimb`.Ochii lui mari se uitau la gura ei cu atâta intensi-tate c` avu impresia c` o s`-i ia foc… Claire secl`tin` pu]in [i fu nevoit` s` se sprijine de pat s`nu cad`. Vocea grav` a b`rbatului o readuse larealitate.

– Ar trebui s` dormi, Claire. Emo]iile [ic`l`toria te-au obosit. S-o chem pe Stela s` teajute ?

Oboseala o tulburase atât de tare \ncât crezusec` cite[te \n privirea lui acea dorin]` plin` decruzime. Acum Vangelis p`rea prietenos…

– Eu… eu \]i mul]umesc, se bâlbâi ea. M` voidescurca singur`.

– Foarte bine. |n acest caz, te las, spuse el cuamabilitate.

Dup` plecarea lui, Claire scoase din geant` oc`ma[` de noapte, se schimb` [i se \ntinse \n pat.Putea s` doarm` f`r` team` : era ziu` [i nu era sin-gur`… Se privi, apoi se strâmb` \n oglinda din

33

dreptul patului. Nu era cazul s` se \ngrijoreze. Era\n siguran]` aici, cum era [i-n sânul familiei ei.Leg`nat` de aceste gânduri, adormi.

** *

Se trezi pe la prânz [i se \ntinse. |n acestecâteva ore de somn, se odihnise foarte bine. Seridic` din pat, f`cu un du[ [i \mbr`c` o rochie debumbac \nflorat`, foarte larg`, cu mâneci lungi.Oare de cât timp aveau nevoie s` ajung` peinsula Niakos ? Poate c` Vangelis o a[tepta dejapreg`tit de plecare ! se gândi ea [i ie[i repede dincamer`.

O \ntâlni pe Stela pe culoar. Acesta o v`zu c` nuse descurc` [i-i ar`t` prin semne c` Vangelis oa[teapt` \n sala de mese. V`zând-o c` intr`,b`rbatul puse cea[ca de cafea pe mas`. Nici unzâmbet nu ap`ru pe fa]a lui grav`. Claire intr`, cuinima strâns`.

– |mi pare r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i… Nucredeam c` o s` dorm atât de mult…

34

|n mod clar, scuzele ei nu l-au impresionat, cidimpotriv`, l-au enervat. Acest b`rbat \[i l`saseafacerile [i mersese \n c`utarea familiei Harper [iiat` c` \nc` \l ]inea din treab`.

– Probabil c` e[ti sup`rat, spuse ea, v`zând c`nici n-o ia \n seam`, dar am dormit foarte pu]in [inoaptea trecut`…

Vangelis \i ar`t` un scaun, f`r` s`-[i schimbe ati-tudinea. Claire se a[ez` pe un col] al scaunului [i\[i aranj` pliurile rochiei. El nu voia s`-i acceptescuzele… cu siguran]` \nc`lcase ospitalitatea casei.

– Dac` vrei, putem pleca imediat, continu` eaplin` de speran]`. A[ vrea atât de mult s`-l rev`dpe fratele…

Dar nu putu s`-[i termine fraza: VangelisLardakis se ridic` lent de la mas` [i se \ndrept`spre ea:

– Ai maniere foarte elegante, domni[oar`Harper, da, foarte elegante pentru sora unuiseduc`tor de tinere fete !

Claire fu atât de uimit`, \ncât se uita la el f`r` s`\n]eleag`. F`r` \ndoial`, era nebun ! Câtevasecunde, creierul ei refuz` s` cread` ceea ceauzise, apoi tân`ra p`li.

35

– Ce-ai spus? strig` ea. Nu cred c-am \n]eles.Vangelis se uit` la ea cu dispre]. Tr`s`turile lui

p`reau diabolice.– Inocent`… spuse el abia auzit. Inocent`.

Fratele t`u nu \nceteaz` s` repete asta. Dar el nu[tie c` l-ai p`c`lit, s` po]i r`mâne singur` acas`,s`-]i faci de cap ! Nu e[ti chiar atât de nevinovat`pe cât pretinde el…

Claire \[i aminti c`-i povestise despre mica ei\n[el`torie. Oare ce putuse s`-[i \nchipuie ?|ncerc` s`-[i dea seama ce se \ntâmpl`.

– Domnule Lardakis, e vorba de o ne\n]elegere.M-am gândit c` fra]ii mei au nevoie de o vacan]`,s` se recreeze. Au grij` de mine tot anul…

– Din p`cate pentru tine, ei nu sunt aici s` teapere ! o sperie el.

Ochii lui r`m`seser` reci ca marmura. O team`veche puse st`pânire pe tân`ra fat`. Ar fi vrut s`fug`, dar picioarele n-o mai ascultau.

– Eu… tu…, reu[i ea s` spun`, f`r` s` poat`continua.

Vangelis Lardakis \i arunc` la \nceput o privireplin` de indiferen]`, apoi \ncepu s-o m`soare dincap pân`-n picioare. Dar trupul fetei era ascunsaproape \n \ntregime de rochia larg`.

36

– Pari destul de nevinovat`, spuse el ca o concluzie.Trecu un timp \n care nici unul nu spuse

nimic, dar Claire avea nervii \ntin[i lamaximum.

– Dar asta r`mâne s` verific`m…– Ce vrei s` spui? \ntreb` Claire cu un nod

\n gât.Sigur c` \ncerca s-o intimideze. Trebuia s`-l

\nfrunte, s`-i demonstreze c` nu se teme de el,chiar dac` era diavolul \n persoan`!

El nu-i r`spunse la \ntrebare. P`rea hot`rât s`r`mân` toat` ziua \n acel loc [i s-o priveasc` petân`ra fat`, care se sim]i pentru o clip` st`pân`pe ea.

– Domnule Lardakis, de ce ai spus c` fratelemeu este un…

– Un seduc`tor f`r` ru[ine ? Afl`, domni[oar`Harper, c` \n aceast` ]ar` virtutea unei fete estesfânt`. Ea trebuie s` fie pur` când sec`s`tore[te.

– Dar…|i f`cu semn s` tac`.– Din cauza fratelui t`u, sora mea n-o s`-[i mai

g`seasc` un so].

37

Claire se gândi pu]in. Ceea ce spunea acestb`rbat nu putea fi crezut. Kit era un b`iat normal ;n-ar fi f`cut un astfel de act f`r` acordulpartenerei.

|[i ridic` b`rbia [i-l privi drept \n ochi .– Kit n-ar fi atins nici un fir de p`r al surorii tale,

dac` ea n-ar fi fost de acord, spuse tân`ra pe unton hot`rât.

Acest lucru \l \nfurie foarte tare pe Vangelis.– Cum \]i permi]i s-o jigne[ti pe sora mea ?

strig` el b`tând cu pumnul \n mas`.Apoi se lini[ti [i se a[ez` pe scaun.– Dragul t`u frate a dus-o pe Sofia la el \n

camer`, a obligat-o s` bea, apoi a profitat de ea…– Nu cred a[a ceva ! Kit n-ar fi f`cut un astfel de

lucru! E un b`iat foarte dr`gu] [i delicat. Suntsigur` c` n-a « profitat » de sora ta…

Dar afirma]iile ei nu-l convinser`. |n acela[itimp, privirea lui deveni de ghea]`.

– Fratele t`u ap`r` \n acela[i fel virtutea ta,spuse el gânditor.

Ochii lui negri o priveau atât de intens \ncât of`cur` s` tremure.

38

– Când a \n]eles ce s-a \ntâmplat, Sofia aproapea \nnebunit. P`rin]ii mei, v`zând-o \n starea \n careera, au obligat-o s` spun` ce s-a \ntâmplat, [i eale-a povestit tot. {i se pare c` fratele t`u i-a vorbitmult de tine…

– Da ? \ntreb` ea pe un ton nesigur.– Nu e nimic de care s`-]i fie ru[ine, fii sigur`…

Dup` p`rerea Sofiei, e[ti tot atât de protejat` ca ofat` din Grecia. Când Yannis mi-a povestit toateacestea, i-am cerut s` afle mai multe de la fratelet`u, apoi s`-mi spun`.

– Asta s-a \ntâmplat \nainte de accident? \l\ntreb` Claire \ngrijorat`.

I se p`rea ciudat ca Yannis s` fie amabil cu unb`rbat care i-a sedus sora…

R`spunsul c`zu ca un tr`snet.– Accident ? Dar fratele t`u n-a suferit nici un

accident, cel pu]in… nu \nc`.Un ]ip`t de groaz` se auzi. Tân`ra \ncerc` s`

spun` ceva \n ap`rarea fratelui.– Nu m` \ntrerupe, te rog, spuse el repede.

Yannis mi-a spus c`, dup` p`rerea lui Kit, e[ti la felde pur` ca mielul abia n`scut… Atunci, am pus lapunct acest plan… [i ]i-am f`cut o vizit`.

39

– Deci n-ai venit s`-l cau]i pe tat`l meu?– Bine\n]eles c` nu. {tiam c` p`rin]ii t`i nu sunt

acas`.Claire r`mase f`r` grai.– Dar… nu aveai de unde s` [tii c` Bruce nu

era nici el acas`.– A[a este. Dar am avut noroc. |n orice caz, v-a[

fi convins pe amândoi s` veni]i. I-a[ fi oprit pefra]ii t`i pe insul` pân` când…

– Pân` când…? \ntreb` ea \ngrozit`.Vangelis Lardakis se leg`na pe scaun, cu

mâinile \ncruci[ate pe abdomen. P`rea c` sebucur` dinainte de fiecare cuvânt pe care-l vaspune.

– Pân` când sora mea ar fi fost r`zbunat`…Se uit` fix \n ochii de culoarea alunei ai tinerei,

care, mut` de fric`, st`tea ca o statuie.– Domni[oar` Harper, vei avea aceea[i soart`

ca [i sora mea. Aceasta e legea \n familia noastr` [ivreau s` m` ocup personal de asta.

Tân`ra refuza s` accepte a[a ceva.– Deci… vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?El \[i d`du capul pe spate [i izbucni \ntr-un râs

s`lbatic.

40

– S` m` c`s`toresc cu tine ? Ce idee! Vreau s`fac doar ce a f`cut fratele t`u [i s` te aduc \n patulmeu cu voia sau f`r` voia ta.

Pentru Claire [ocul fu atât de mare \ncât ie[i dinstarea de amor]eal`. Fugi spre u[`, c`ci nu vedeadecât o solu]ie: s` scape de acest nebun, s`evadeze din aceast` cas`…

O prinse de mân` \n clipa \n care deschise u[a.Ca un animal prins \n capcan`, ea \l mu[c`, \lzgârie, dar degeaba.

– Nu m` atinge c` ]ip ! strig` ea, cu ochii m`ri]ide team`.

El se mul]umi s-o ]in` un timp la distan]`. Nu oapropie de el.

– Unde credeai c` fugi, frumoaso ?F`r` delicate]e, o aduse la mas` [i o oblig` s` se

a[eze. Claire \[i rec`p`t` suflul \ncetul cu \ncetul. Eraposibil s` tr`iasc` un astfel de co[mar acum, cânddou` zile mai devreme era la ea acas` \n siguran]` ?

Vru s` spun` ceva. Vocea abia i se auzea.– Vrei s`… profi]i de mine?– A[a voiam, dar mi-am schimbat planul. Nu sunt

violent cu femeile… Deci voi a[tepta pân` când veiveni singur` \n patul meu. Tu hot`r`[ti când.

41

– Când ? repet` ea ca un ecou.– Nu-]i fie team` ; nu voi ridica un deget asupra

ta. Dar, dac` nu vii singur` la mine de ast`zi \ntr-os`pt`mân`, fratele t`u nu va avea o via]` preapl`cut`. S` spunem c`-l voi vindeca de dorin]a dea mai vizita Grecia.

Claire se revolt`.– Ce i-ai f`cut fratelui meu ? strig` ea cu o voce

ascu]it`.– Nimic… \nc`. E foarte bine tratat. Dar Yannis

\l ]ine prizonier pe insul` pân` când \i voi da tele-fon s`-l elibereze.

Claire sim]i c` o s` le[ine, dar reu[i s`-[i \nving`sl`biciunea printr-un efort de voin]`.

– Dac` am \n]eles bine… pentru a-l salva pefratele meu, trebuie… trebuie…

El \ncuviin]`, zâmbind.– {tii care e camera mea… Ai intrat de

diminea]` acolo…B`rbatul pe care-l cunoscuse cu o zi \n urm` nu

mai exista. Vangelis Lardakis era diavolul \npersoan`.

– |]i promit c` n-o s` fiu eu primul care trecepragul u[ii dintre camerele noastre, spuse el ca [i

42

când i-ar fi citit gândurile. Totu[i, te sf`tuiesc s` nu\ntârzii, dac` vrei ca fratele t`u s` nu regrete c` ap`tat numele Lardakis…

Spuse aceste cuvinte cu atâta mândrie, \ncât ea\n]elese c` atâta vreme cât Vangelis nu-[i var`zbuna sora, nici un membru al familiei lui nu-[iva g`si lini[tea. Totu[i, trebuia s` \ncerce s`-lconving` de nedreptatea pe care voia s-o fac`.

– Domnule Lardakis, eu…Dar acum era \n zadar. {i oricum, \[i pierduse

curajul. Nu putea s` spun` nici o fraz` de la cap lacoad`.

El se ridic` [i o privi de sus.– Da ? Ce voiai s`-mi spui, domni[oar` Harper ?

Dac` vrei s` termin`m aceast` situa]ie cât mairepede, \]i stau la dispozi]ie…

Claire strânse din din]i. Nu, nu va fi o biat`insect` care se las` prins` \n plasa p`ianjenului. Omânie surd` puse st`pânire pe ea.

– Po]i s` te duci la naiba, Lardakis ! strig` ea\nainte s` fug` din camer`.

43

Capitolul 3

Dar furia ei fu de scurt` durat`. Ajungând \ncamer`, se a[ez` pe pat s` se lini[teasc`.

Câteva secunde mai târziu, u[a se deschise [iintr` Stela cu o tav` pe care se aflau diferite feluride mâncare. Când v`zu tava plin`, i se f`cu grea]`;cu r`bdare, \i explic` femeii c` nu poate s`m`nânce nimic. |mpotriva convingerii ei, Stela lu`platoul cu mâncare, dar \i l`s` totu[i o can` decafea pe noptiera de lâng` pat.

Claire nu se atinse nici de cafea. Respir` adânc[i \ncerc` s`-[i st`pâneasc` pornirea de a fugi câtmai repede din cas` de-a lungul drumului pe carevenise. Dar nu avea dreptul ; via]a lui Kit depindeade ea.

44

Vangelis Lardakis nu glumea. Chiar dac` ar reu[is` fug` [i s` ajung` la postul de poli]ie cel maiapropiat, ce greutate ar avea spusele ei ? FamiliaLardakis era probabil foarte cunoscut` \n regiune, [i,dac` to]i grecii \[i protejau la fel surorile, nu puteas` se a[tepte la \n]elegere din partea lor. Dimpotriv`,poli]ia ar fi \ncercat s` ia leg`tura cu familiaLardakis… Atunci, Vangelis i-ar da un telefon luiYannis [i Dumnezeu [tie ce se va \ntâmpla cu Kit…

Duse mâna la gur` pentru a-[i opri un suspin,apoi \[i afund` fa]a \n pern`. Kit, dragul ei Kit, pecare-l iubea atât de mult, era \n mare pericol. Via]alui depindea de ea… Claire se uit` cu ur` la u[adintre cele dou` camere, prin care ar fi trebuit s`intre s` se ofere st`pânului acestor locuri. Se sim]icuprins` de o ame]eal` puternic`. I se p`ru c` u[aa prins via]` [i c` toate obiectele din aceast`camer` o amenin]au. Dintr-o s`ritur`, fu lâng` u[acare d`dea spre mare, o deschise [i ie[i pe teras`,la aer. De acolo plec` \n direc]ia opus` drumului,pentru a nu fi tentat` s` fug`. Trebuia s` segândeasc` la Kit [i trebuia s` fie curajoas`.

F`r` s`-[i dea seama, pa[ii o purtar` spre mare,ale c`rei valuri mângâiau nisipul auriu. Un zgomot

45

de pa[i o f`cu s` se \ntoarc`: \n spatele ei mergeaVangelis. Tân`ra gr`bi pasul, dar el o ajunserepede din urm`. Scoase un ]ip`t de groaz` cândel o prinse de bra].

– Nu-]i face probleme, nu vreau s`-]i facnimic… |]i amintesc doar c` avansurile trebuie s`vin` de la tine. Am venit s` te \ntreb de ce-airefuzat masa pe care ]i-a adus-o Stela. N-ai mâncatnimic de ieri.

Dac` Vangelis credea c` o s-o impresioneze cugrija pe care i-o poart`, se \n[ela amarnic. Un valde furie o cuprinse din nou.

– Prefer s` mor de foame, domnule Lardakis,decât s` m` a[ez la masa ta !

Atinsese un punct sensibil. Se d`du un pas\napoi, crezând c` o va duce cu for]a pân` \n salade mese.

B`rbatul strânse din din]i, apoi ridic` dinumeri.

– Atunci, n-ai decât s` mori de foame, nu-mipas`, spuse el \ntorcându-se \n cas`.

Dup` plecarea lui, Claire r`mase nemi[cat`câteva minute, desenând cercuri \n nisip. Era

46

totu[i mul]umit` c`-l \nfruntase. |ntâlnirea cuacest personaj r`ut`cios \i ar`tase c` poate s` serevolte [i s` fac` a[a cum vrea ea.

|nveselit` de acest gând, privi \n jurul ei:peisajul era atât de frumos c`-[i ]inu r`suflarea [i,câteva minute, se pierdu \n contemplarea valurilor.Apa, atât de albastr` [i de limpede, o invita s` sescalde, dar ea nu [tia s` \noate. La un cap`t al pla-jei se vedea un golfule] ap`rat de vânturi, unde sead`posteau vapora[ele. |n apropiere se ridica undeal cu m`slini [i pini. |ntr-un parc \nconjurat deun gard se z`reau capre cu blana alb`, cu fire lungi,care se hr`neau cu iarba de un verde crud.

Casa, \nconjurat` de mimoze [i de lauri era izo-lat` total, la ad`post de ochii curio[i ai turi[tilor.Un loc ideal pentru odihna unui om de afaceriobosit… F`r` s` reu[easc` s` alunge din minteimaginea \nfrico[`toare a st`pânului acestor locuri\ncânt`toare, Claire se \ndrept` spre p`duricea depini; visa s` profite de pacea [i poezia acestuidecor de basm. Va reu[i ea s` g`seasc` o solu]ie latoate problemele…

Nu era gr`bit` s` se \ntoarc` [i merse mult timp\nainte s` ajung` \ntr-un lumini[, unde razele

47

soarelui se jucau printre ramurile pinilor. Dar eraatât de \ncordat`, \ncât nu reu[ea s` vad` nici orezolvare. Cu inima strâns`, se \ntoarse pe acela[idrum.

De departe, \l z`ri pe Vangelis care fuma peteras` ; era obligat` s` treac` prin fa]a lui \naintes` ajung` \n camer`.

– Unde naiba ai fost ? \ntreb` el nervos.– {tii foarte bine c` nu voi \ncerca s` fug, \i

r`spunse ea pe acela[i ton.Pe fa]a lui Vangelis nu se clinti nici nu mu[chi.– V`d c` ai \nv`]at lec]ia. Cina va fi servit` \ntr-o

or`. Te a[tept.F`r` s`-i r`spund`, Claire intr` \n camera ei.

Trebuia s` recunoasc` faptul c` era moart` defoame; nu mai mâncase de mai bine de dou`zeci[i patru de ore. Fu bucuroas` când g`si cea[ca decafea l`sat` de Stela ; b`u cu pl`cere.

Scoase din [ifonier haine curate [i intr` \n salade baie. Primul reflex \nainte s` dea drumul la ap`fu s` pun` co[ul cu rufe \n dreptul u[ii, barier` -mai mult \n mintea ei - \mpotriva lui Vangelis.Dup` baie, \[i puse o bluz` larg`, indian`, [i pan-taloni de in, apoi se \ndrept` spre sala de mese,

48

repetându-[i c` va mânca pentru c` \i este foame,nu pentru c` \i era team` ca st`pânul acestei cases` nu vin` dup` ea \n camer`.

|l g`si deja la mas` ; era \mbr`cat \n negru, ceeace o nelini[ti [i mai mult. El ridic` privirile [i oexamin` cu aten]ie.

– |ntotdeauna por]i haine atât de dezavanta-joase pentru silueta ta ?

– |mi cer scuze c` nu mi-am adus o rochie desear`, spuse ea cu \ndr`zneal`. Nu m-am gândit s`-miiau decât ]inute simple, s` m` pot ocupa de fratelemeu bolnav.

El nu lu` \n seam` tonul batjocoritor pe care-ivorbi.

– }I-ai adus un costum de baie?– Nu.Nu voia s`-i spun` c` nici nu [tia m`car s`

\noate…El o servi cu un ouzo, un fel de b`utur`

alcoolizat` care se bea la aperitiv, cu m`sline, cucastrave]i sau cu buc`]ele de brânz`, dar ea \lrefuz` politicos . Nu voia decât s` m`nânce, apois` se \ntoarc` \n camer`.

49

Se hot`râse s`-i r`spun` scurt, dar el \ncepus`-i povesteasc` despre p`rin]ii lui care tr`iesc laAtena, [i \ncetul cu \ncetul, o convinse s`vorbeasc` despre familia ei.

– E[ti student` ? o \ntreb` el la sfâr[itulmesei.

– Am renun]at la studii ca s-o ajut pe mama s`aib` grij` de cas`.

El p`ru uimit [i se uit` la ea cu intensitate.– Deci, nu te \ntâlne[ti cu tineri de vârsta ta ?– Nu.– Nici seara ?– Ce vrei s` spui ?– Probabil c` ai mul]i admiratori, cu acest p`r

extraordinar, spuse el.|n ciuda rela]iilor tensionate dintre ei, Claire

ro[i la auzul acestui compliment.– O, ies foarte pu]in, spuse ea , sperând s`

pun` cap`t acestei conversa]ii.Dar Vangelis avea chef de vorb` [i nu voia s`

schimbe subiectul. B`u o gur` de cafea, apoi\ntreb` :

– Nu ai nici m`car un iubit care s` te duc` searala cinema ?

50

– Nu, ies \ntotdeauna cu p`rin]ii sau cu fra]ii mei.V`zând c` ridic` din sprâncene, Claire \[i d`du

seama c` n-o credea. Tr`s`turile lui devenir` dinnou dure.

– Te rog s` termini cu minciunile… Am tr`itdestul \n Anglia, când eram student, [i cunosclibertatea fetelor de acolo. Deci nu po]i s` m`p`c`le[ti.

La urma urmei, putea s` cread` ce voia, luiClaire nu-i p`sa. Iar privirea lui, care o studia cuatâta \ndr`zneal`, o f`cea nervoas`. Se ridic` f`r`s`-[i termine cafeaua.

– De ce toate aceste \ntreb`ri? Eu nu te \ntrebdespre via]a ta particular` ! Poate c` e[tic`s`torit…

– Nu, nu sut. |n aceast` ]ar`, adulterul estepedepsit. Dac` a[ fi fost c`s`torit, n-a[ fi pututs`-mi r`zbun sora.

Claire p`li. O lini[te de co[mar se l`s` \n camer`.Avea impresia c` el poate s`-i aud` b`t`ile inimii.

– |mi promi]i… \mi promi]i…Dar nu reu[i s` continue.– Pentru numele lui Dumnezeu, \nceteaz` min-

ciuna asta cu fecioara \ngrozit` [i du-te la culcare.

51

giannijollys

– Dar trebuie s` [tiu…|ncet, cu neru[inare, privirile lui se fixar` pe

buzele tinerei fete. Apoi se ridic` de la mas`.– U[a dintre camerele noastre nu va fi deschis`

decât de tine, draga mea, spuse el pe un ton\mbietor. Vise pl`cute…

** *

|n noaptea aceea, Claire dormi foarte r`u.A[tept` s` apar` zorile s` poat` dormi [i ea pu]in.Când se trezi, d`du la o parte draperiile [i luminasoarelui invad` camera. Un concert al greierilor seauzi \n apropiere. Ie[ind din camer`, se \ntâlni cuStela , care o salut` : Kalimera, despinis – Bun`ziua, domni[oar`. Claire o salut` [i ea cu zâmbetulpe buze, apoi lu` micul dejun : cafea neagr`, tar-tine cu miere [i un pahar cu suc de portocale. Dinfericire, Vangelis nu era acolo… {i ast`zi va\ncerca s`-l conving` de faptul c` fratele ei nu evinovat. |n ziua precedent`, din cauza [ocului, nuputuse s` vorbeasc` serios cu el. Noaptea trecut`se gândise bine : Vangelis Lardakis putea s` a[teptemult [i bine, ea nu va trece pragul camerei lui.

52

Merse la buc`t`rie [i o \ntreb` pe Stela prinsemne unde era st`pânul casei. Când femeia \ispuse c` era plecat, o team` o cuprinse peClaire : dac` s-a dus pe insul` s` discute directcu Kit? V`zând-o atât de zbuciumat`, Stela \ispuse c` nu plecase cu vaporul, ci cu ma[ina. |naceea[i clip` v`zur` Mercedesul alb care se opri\n fa]a casei. La volanul ma[inii era Vangelis,\mbr`cat \ntr-o c`ma[` cu mâneci lungi. Tân`rafat` fugi \n camer` unde \[i repet` cu voce tareceea ce voia s`-i spun`. Nu prea avu timp s` segândeasc` la asta, c`ci Vangelis intr`, f`r` m`cars` bat` la u[`. }inea \n mân` o pung` deplastic.

Claire se \ntoarse spre el. Avea gâtul uscat.– Ia uite, din nou e[ti \mbr`cat` \ntr-o rochie

prea mare pentru tine, spuse el sprijinindu-se detocul u[ii.

– Ascult`, domnule Lardakis, aceast` povestedureaz` de prea mult timp. Nu… nu pot s` facceea ce-mi ceri…

Timp de o secund`, crezu c` vede \n]elegere \nprivirea lui, dar nu spuse nimic. A[a c` se gr`bi s`adauge, cât mai avea curaj :

53

– Sunt sigur` c` fratele meu nu e vinovat.Foarte repede \n]elese c` f`cuse o gre[eal` : nu

trebuia s` vorbeasc` despre Kit.– A[adar, pentru tine, sora mea e o mincinoas`,

spuse el pe un ton t`ios. Spui c` cei din familiaLardakis sunt mincino[i ?

– |mi cunosc foarte bine fratele [i [tiu c`…– Ei bine, te \n[eli ! O tân`r` grecoaic`, educat`

cum e ea, n-ar fi spus astfel de minciuni ! Sofia e\nc`p`]ânat`, dar spune \ntotdeauna adev`rul.

– Dar…– Las` asta, domni[oar` Harper, o \ntrerupse

el. }i-am spus condi]iile mele, nu o s` revin asupraa ceea ce am hot`rât. Ai timp pân` duminic` seara,dac` nu, fratele t`u va pl`ti pentru crima lui.

Claire \n]elese c` nu mai are nici o [ans`.Pentru Vangelis, subiectul era \nchis.

Acesta ajunse din doi pa[i lâng` pat, pe carepuse punga de plastic.

– Poftim, dac` vrei s` te scalzi, asta ]i-ar putea fide folos.

Fu sigur` c` i-a cump`rat un costum de baie,dar nu-i mul]umi, [tiind c` n-o s`-l poarteniciodat`. Nu f`cu nici un gest s` vad` ce e \n pung`.

54

– }i-am cump`rat [i o crem` de plaj`. Soarelede aici este foarte puternic [i e destul de periculospentru pielea deschis` la culoare a blondelor…

Dup` aceste cuvinte, p`r`si camera. Imediat ce\nchise u[a, ea puse punga jos [i se \ntinse pe pat.R`mase a[a mai mult de o or` ; \ntoarse problemape toate fe]ele, dar nu g`si nici o solu]ie. S`-[ianun]e p`rin]ii ? Nici vorb`! |n plus, nu [tia de undes`-i ia… Dac` mai r`mânea mult \n aceast` camer`,\nnebunea. Cel pu]in, afar` soarele str`lucea…

Se ridic` din pat [i puse dispre]uitoare piciorulpe punga adus` de Vangelis ; primul ei gând fus-o \mping` sub pat. Dar, din curiozitate, o lu` \nmân` [i o goli pe pat. |i cump`rase dou` costumede baie: un bikini alb [i un costum \ntreg, negru,destul de elegant. Mai g`si o lo]iune pentru plaj`[i un lapte de corp.

|n acea clip`, Claire \[i v`zu imaginea \noglind` : sub faldurile rochiei se ghicea siluetasub]ire a tinerei fete. Sim]i cum se treze[te \n ea oanume curiozitate pentru propriul ei corp. Era osenza]ie ciudat`, pe care n-o mai avusese nicio-dat`. Nu sim]ise nevoia pân` acum s`-[i studiezecorpul. Privirile ei se \ndreptau când spre oglind`,

55

când spre costumul de baie. Ridic` din umeri, se\ndrept` spre sala de baie, apoi se \ntoarse… Dece s` nu \ncerce, totu[i? Lu` costumul [i seschimb`; cinci minute mai târziu, ie[i, se uit` cuaten]ie s` nu fi intrat cineva \n camer` \n absen]aei, apoi se uit` \n oglind`.

O dat` obi[nuit` cu noua ei imagine, Claire sestudie cu un ochi critic [i trebui s` recunoasc` fap-tul c` era mul]umit` de rezultat. Costumul de baie\i venea de minune, punându-i \n eviden]` taliasub]ire [i picioarele zvelte. Culoarea neagr` accen-tua str`lucirea p`rului ca de aur [i ochii c`pruideschis, pe care nu [i-i machiase niciodat`. Lacincisprezece ani, toate fetele se machiau. Lacincisprezece ani, Claire Harper… |nchise ochii s`alunge amintirea aceea urât`… Acea sear` dedecembrie când se \ntorcea de la bibliotec`,trecând pe strada aceea pu]in luminat`, bucuroas`c`-i g`sise mamei ei cartea…

Când \[i puse rochia peste costum avu impresiac` o alt` Claire f`cea acest gest… Ie[i pe teras` s`verifice dac` Vangelis nu era prin apropiere.Acum, când [tia c` nu va renun]a la planul lui,tân`ra se sim]ea \n nesiguran]`.

56

Ajunse pe plaj`, \[i scoase sandalele [i mersedescul]` pe nisip ; dar era atât de cald \ncât sim]inevoia s` mearg` cu picioarele prin ap`. |[i ridic`pu]in rochia, s` nu-i ude broderia [i intr` \n ap`.Ce bine era s` simt` valurile mângâindu-igleznele ! Pentru prima dat` \n via]` regret` c` nu[tia s` \noate. Trebuia s` fie minunat s` intri \napa aceasta atât de limpede… |n câteva secunde,se hot`r\: la urma urmei, nimic n-o \mpiedica s`intre pân` la umeri, dar s` nu mearg` maideparte.

Arunc` o privire rapid` \n jur, se ascunse dup`un arbust [i \[i d`du rochia jos. Câteva secundemai târziu era \n ap` [i se bucura de senza]ia der`coare pe care i-o oferea marea. |i p`ru r`u c` nuse gândise s`-[i prind` p`rul cu ceva. Prea târziu !Cozile ei era deja ude. Dar g`si o pl`cere nebun`s` se joace \n ap`. Ce bine era s` simt` mângâiereavalurilor pe piele…

Dup` un sfert de or`, se hot`r\ s` se \ntoarc` peplaj` s` se usuce la soare. |n timp ce c`uta din ochicop`celul \n spatele c`ruia \[i l`sase rochia, inima\ncepu s`-i bat` cu putere; Vangelis Lardakis oprivea de pe ]`rm cu bra]ele \ncruci[ate.

57

|ngrozit`, Claire nu \ndr`zni s` ias` din ap` ;nici un b`rbat n-o v`zuse \n ]inuta aceasta. Iar el nuvoia s` se mi[te nici nu centimetru, nici s-o scapedin ochi ! Spre marea ei disperare, constat` c` tre-buia s` treac` pe lâng` el, dac` voia s` se \mbrace.

A[a c` merse pe plaj` cu un pas rapid [i cuobrajii \n fl`c`ri. |i separau doar câ]iva metri. Sim]iacest` privire masculin` pe corpul ei [i se tulbur`.

Cu o pl`cere evident`, Vangelis o privea din cappân`-n picioare, oprindu-se pe umeri, pepicioarele zvelte , pe sânii pe care materialul udnu reu[ea s`-i ascund`.

– Nu te mai uita a[a la mine ! strig` ea, c`ci numai suporta acest` privire arz`toare.

Când se aplec` s`-[i ia rochia, el i-o lu` \nainte[i o lu` \naintea ei de jos.

Claire r`mase pe loc, cu inima b`tândnebune[te.

– D`-mi rochia, te rog !– De ce ]i-e ru[ine de corpul t`u ? murmur` el.

Por]i numai rochii-balon, prea largi pentru tine.– |mi place s` m` simt bine \n hainele pe care

le port, r`spunse ea repede. |n plus, felul \n carem` \mbrac nu m` prive[te decât pe mine.

58

– Nici nu m` gândeam s` te oblig s` por]i cevaanume. {tiu c` n-ai avea curaj s` por]i bikini, [i ep`cat… Sub rochiile tale se ascunde un corp dezei]`… Ar trebui s` fii mândr` de asta…

Claire vru s`-i smulg` rochia din mân`, dar \[ipierdu echilibrul. Vangelis o prinse de talie ca s`nu cad`. Contactul palmei lui pe spatele gol o f`cus` tresar`. El o ]inea ferm [i nu-i d`dea drumul.

Ea \ncepu s` tremure [i, \nnebunit`, \i d`du unpicior \n glezn`. O mirare profund` se v`zu pe fa]a\nso]itorului ei, care, \n ciuda tuturor a[tept`rilor,\ncepu s` râd`.

– Pisic` s`lbatic`!Dar nu sl`bi strânsoarea [i o trase mai aproape

de el.– Nu ! strig` ea.Vru s` cheme \n ajutor, dar la ce bun ? Erau sin-

guri pe plaj`. Dintr-o dat`, soarele disp`ru [i sef`cu noapte. Nu mai era \n Grecia, ci la mii dekilometri dep`rtare, patru ani mai devreme, \ntr-osear` de decembrie… Mergea pe o str`du]`\ntunecoas`. O mân` \i astup` gura ; ea se sufoca.Vru s` strige, dar nici un sunet nu ie[i de pe buzeleei. Nu v`zu decât negru \n fa]a ochilor, apoi le[in`.

59

Capitolul 4

Claire clipi de câteva ori, deschise \ncet ochii [iprivi \n jurul ei : era culcat` pe spate la umbraunui cop`cel. Vangelis, \ngenuncheat lâng` ea, \i]inea capul. |ncetul cu \ncetul, \i reveni memoria [ifrica puse st`pânire pe ea. Numai fuga putea s-osalveze. Vru s` se ridice, dar o mân` puternic` o]inu.

– Nu m` atinge ! ]ip` ea.Vangelis se dep`rt`. Ea \ncerc` s` se calmeze,

dar se sim]i din nou sl`bit` [i-i fu fric` s` nu le[inedin nou.

R`maser` a[a, f`r` s` spun` nimic, un timpdestul de lung. Când se ridic`, Claire avu un [octeribil.

60

– Po]i s`-mi spui de ce ai reac]ionat astfel ?Tân`ra fat` plec` fruntea. Nimeni nu o for]ase

s` povesteasc` \ntâmplarea aceea \ngrozitoare…– Cred c` … am le[inat.– Asta am v`zut [i eu! r`spunse el pe un ton

aspru.O prinse de mân` [i o oblig` s` se a[eze. – Nu pleci nic`ieri, domni[oar` Harper, pân`

nu-mi spui de ce ai le[inat \n bra]ele mele.Claire c`uta un r`spuns. Vangelis \[i d`duse

seama c` apropierea b`rba]ilor \i f`cea r`u. Vrus`-l roage s`-i dea rochia, dar asta ar fi \nsemnat s`recunoasc` adev`rul. El \[i aprinsese o ]igar`, fiinddispus s` a[tepte toat` ziua, dac` trebuia, pân`primea un r`spuns acceptabil. |n fa]a mu]enieitinerei, el oft` adânc.

– Sus]ii \nc` faptul c` nu erai \ngrozit` acumzece minute ? C` nu te-ai b`tut ca o leoaic` atuncicând ai crezut c` nu voi avea r`bdarea s` a[teptpân` duminic` ?

Singura arm` de ap`rare a lui Claire r`mâneaironia.

– |n zilele noastre, o tân`r` nu mai le[in`atunci când un b`rbat o ia \n bra]e ! spuse ea cuun râs for]at.

61

El \ngust̀ ochii [i o privi cu mirare; nu prea o creadea.– E… din cauza c`ldurii, spuse ea repede. Nu

m-am obi[nuit \nc`. Probabil c` am stat prea multla soare.

Vangelis se gândi pu]in, apoi se uit` drept \nochii ei.

– Din moment ce nu ]i-e team` de mine, \mi\nchipui c` nimic nu te va \mpiedica s` vii \ncamera mea…

Zâmbetul lui Claire disp`ru.– Bine, eu m` \ntorc \n cas`, spuse el dup` o

scurt` pauz`. Fii atent` s` nu faci insola]ie !Se ridic` [i se \ndrept` cu pa[i repezi spre

p`duricea de pini. Tân`ra r`mase nemi[cat`. Cuo zi \n urm`, \n timpul mesei, el n-o crezusecând \i spusese c` nu iese cu tineri de vârsta ei.Ast`zi \[i schimbase p`rerea sau se gândea c` evorba de o tân`r` care \[i alege singur` iubi]ii ?Când va \n]elege c` nu putea s` mearg` \ncamera lui ?

Se \mbr`c` [i se \ntoarse cu pa[i mici \ncas`. |n aer mirosea a lavand`, iar printrem`slini se auzeau greierii \n concert. Zeci del`custe cu aripile ro[ii s`reau \n fa]a pa[ilor ei.Când intr` \n camer`, observ` c` cineva \i

62

sp`lase [i-i calcase hainele. Stela era odr`gu]`… Ce p`cat c` nu puteau s` comunicedecât prin gesturi!

Sp`l` costumul de baie [i \[i promise s` nu-lmai poarte niciodat`.

– |[i petrecu restul dimine]ii r`sfoind revistelepe care le g`si pe pat. Nu voia s` mai dea ochii cust`pânul casei. Când Stela veni s`-i spun` c` masaera gata, \i explic` prin semne c` nu-i era foame [ic` se sim]ea r`u. Poate c` Vangelis va crede aceast`minciun` dup` ce o v`zuse le[inând.

Dup`-amiaza trecu foarte greu. Gândul c`va cina singur` cu Vangelis \i d`dea dureri decap, astfel \ncât se hot`r\ s` nu coboare lamas`.

La ora [apte seara, când \ncerca s` uite defoamea care o cuprinsese, Vangelis intr` \ncamer`, din nou f`r` s` bat` la u[`. Claire se a[ez`pe pat, cu bra]ele \ncruci[ate [i se uita la el cum seapropie.

– Cum te sim]i, domni[oar` Harper ?Ea se mir` când auzi vocea lui mai cald` decât

de obicei, ca [i cum s`n`tatea prizonierei lui aveaimportan]` pentru el.

63

– Mai bine, mul]umesc, r`spunse ea cu regret.– Pentru c` n-ai mâncat nimic la prânz, m-am

gândit s` cin`m mai devreme azi. Ne vedem lamas` \ntr-o jum`tate de or`, dac` prezen]a meanu-]i taie pofta de mâncare…

– Nu mi-e foame, spuse ea pe un ton r`zboinic.|n acea clip` fa]a lui Vangelis se aspri.– Vei mânca fie c` vrei sau nu. Nu vreau s`-]i

mai ascult minciunile. Dac` nu vii \ntr-o jum`tatede or`, urc dup` tine.

Tân`ra fu cuprins` de o furie de nedescris.– Nu primesc ordine de la tine ! Las`-m` sin-

gur` ! strig` ea pe un ton nervos.Dar Vangelis nu se sup`r` ; se pare c`-i f`cea

pl`cere s-o vad` pe Claire nervoas`. Izbucni \n râs.Sup`rat`, ea intr` \n sala de baie [i-i trânti u[a \nnas. Se mira [i ea de ce era \n stare s` fac` dincauza lui.

B`rbatul ie[i din \nc`pere fluierând. Clairea[tept` câteva minute, dar foamea era prea mare;se \ntoarse \n camer` [i \mbr`c` o alt` rochiepentru cin`.

|n clipa \n care trebuia s`-l \ntâlneasc` peVangelis, o team` teribil` o cuprinse. |n curând sel`sa noaptea; nu-i pl`cea trecerea aceasta de la zi

64

la noapte care trezea \n ea imagini de co[mar. Dar,\n seara aceasta, ceea ce o a[tepta p`rea mai r`udecât toate amintirile ei…

Claire mânc` f`r` poft` cina excelent` preg`tit`de Stela : un fel de s`rm`lu]e de orez \n foi de vi]`de vie, carne de miel la gr`tar [i un iaurt delicios,cu l`mâie [i ment`.

Mâncau \n t`cere, iar atmosfera era foarte \ncor-dat`. St`pânul casei nu p`rea dispus s` vorbeasc`\n seara aceasta…

La sfâr[itul mesei, refuz` piersica pe care i-ooferi Vangelis.

– Pot s` m` retrag? \ntreb` Claire, care nu maisuporta tensiunea dintre ei.

Tocmai atunci sun` telefonul. Acest apel \i per-mitea fetei s` plece f`r` s` dea vreo explica]ie.

– Cred c` vrei s` fii singur când vorbe[ti latelefon, spuse ea ridicându-se de la mas`.

El râse r`ut`cios.– Dac` vorbesc grece[te n-o s` po]i \n]elege

nimic, nu-i a[a?|n drum spre \n camera ei, Claire se \ntâlni cu

Hektor, care venea s` anun]e numele celui careera la telefon. Vangelis, care era la un pas \n urmaei, intr` \ntr-o camer` care putea fi biroul lui.

65

Claire se uit` discret \n urm` \nainte de a-[icontinua drumul, dar b`rbatul \i f`cu semn s` se\ntoarc`.

– A[teapt` o clip`, domni[oar` Harper. Nu e untelefon de afaceri.

|l privi mirat`.– Cred c` te prive[te [i pe tine ; e fratele meu,

Yannis.Intr` \n birou, ridic` receptorul [i \ncepu o

discu]ie aprins` cu fratele lui, din care Claire nu\n]elese nimic pentru c` vorbeau grece[te. Dar voiacu orice pre] s` [tie ce spunea temnicerul fratelui ei.F`r` s` a[tepte s` fie invitat`, intr` cu un pas hot`rât\n camer`. Vangelis \[i continu` conversa]ia. Spuseo fraz` pe un ton hot`rât [i tân`ra fat` \n]elese c`ceruse s`-l aduc` pe fratele ei la telefon.

Ceea ce se adeveri câteva secunde mai târziu,când Claire auzi la telefon vocea lui Kit : Alo ?Vangelis se \ncrunt` ; ochii \i str`luceau ca jarul. |l\ntrerupse brusc :

– R`spunde doar prin « da » sau « nu », dom-nule Harper. Ai dus-o pe sora mea, Sofia, \napartamentul t`u ?

Claire nu auzi r`spunsul lui Kit, dar Vangelis seenervase foarte tare.

66

– |ndr`zne[ti… |ndr`zne[ti s` spui c` sora mea amin]it ? Taci! Cum? Nu, n-am vorbit cu ea. O cunoscdestul de bine; nu i-ar fi min]it pe p`rin]ii mei!

F`r` s`-l lase s` se apere, continu` cu o voce deghea]` :

– Domnule Harper, ai profitat de Sofia. Ast`zi\ns`, rolurile s-au inversat… Sora ta, Claire, e aicilâng` mine. Va avea exact aceea[i soart` ca sora mea.

Claire, foarte palid`, asista la scen` f`r` s` poat`face nimic. Cu un zâmbet de triumf pe buzedep`rt` receptorul de ureche, ca s` nu asculte\njur`turile pe care i le adresa Kit.

Era prea mult. Claire \i smulse receptorul dinmân`.

– Alo, Kit? Eu sunt! Nu mi s-a \ntâmplat nimic.Nu te nelini[ti.

– Claire ?! Dar unde e[ti ? Unde e Bruce ? Numai \n]eleg nimic ! Parc` suntem \ntr-o cas` denebuni ! R`spunde-mi ! Când m` gândesc c` nupot s` plec de aici!

Fratele ei p`rea atât de sup`rat \ncât n-avea rosts`-l mai \ngrijoreze [i ea.

– Lini[te[te-te, te rog, murmur` tân`ra fat`, cuochii \n lacrimi. Te asigur c` domnul Lardakis sepoart` foarte frumos cu mine.

67

– Jur`-mi c` nu te-a atins…– Bine\n]eles c` nu, Kit. Sunt tratat` foarte

bine. Aproape c` am impresia c` sunt \n vacan]`,ad`ug` ea, \ncercând s` nu plâng`. Nu te nelini[ti,Kit, totul va fi bine, \]i promit… Dar tu…

O voce greceasc` se auzi \n telefon [i ea \n]elesec` fratele ei nu mai putea s` vorbeasc`. F`r` s`spun` un cuvânt, \i \ntinse receptorul lui Vangelis.Acesta \i mai spuse câteva cuvinte lui Yannis, apoi\nchise. |n acea clip` privirile lor se \ncruci[ar`.Claire parc` era hipnotizat`.

– I-ai spus fratelui t`u s` nu-[i fac` probleme,rupse el primul t`cerea.

Ea nu r`spunse. De altfel, nu era \n stare s`spun` nimic. Vangelis continu` cu o voce blând`,dar Claire sim]i amenin]area.

– Ai gre[it c` l-ai min]it… Numai dac` n-ai uitatde ce te afli aici…

Tân`ra nu putu s` mai asculte [i plec` \n grab`din birou.

** *

68

Claire st`tea \ntins` pe pat, cu ochii deschi[i,c`ci nu putea s` adoarm`. Se gândea la Kit, careera foarte \ngrijorat [tiind c` ea este \n mâinile luiLardakis, singur`, iar el nu poate s` fac` nimic.Dar, \nainte s` adoarm`, nu-i ap`ru chipul frateluiei, nici cel al p`rin]ilor… ci al lui Vangelis. Auzea\nc` râsul lui puternic, când \i spusese c`, dac` nuvine la mas`, o ia pe sus. Cu acest` imagine, adormi.

Deschise un ochi [i observ` c` se f`cuse ziu` !A[adar, dormise toat` noaptea, f`r` s` visezenimic… Acest gând \i f`cu bine. Se ridic` din patcântând \ncet [i trase draperiile. |n aceast`diminea]`, soarele nu mai venise la \ntâlnire; oploaie m`runt` c`dea peste cas`.

|n timp ce se \mbr`ca, se tot gândea la ceea cese \ntâmplase \n ajun ; dar acum c` se f`cuse ziu`,situa]ia i se p`rea mai pu]in grav`. |n aceast`diminea]`, nici nu putea fi vorba s` ia micul dejunpe teras`. A[a c` se duse \n buc`t`rie, o sal`spa]ioas` [i luminoas`, cu ferestre mari cared`deau spre p`duricea de pini.

Tocmai luase o gur` de cafea când \l v`zu peVangelis. Acesta o salut` cu r`ceal` [i se duse lafereastr` s` priveasc` ploaia. Era \mbr`cat \ntr-oc`ma[` alb`, descheiat` la gât, [i ni[te pantaloni

69

gri. Era suplu, dar avea umerii la]i, iar prin ]es`turac`m`[ii se putea ghici puterea bra]elor muscu-loase. Când se \ntoarse, ea \[i plec` ochii, ru[inat`.Oare o v`zuse ? Se uit` \ndelung la ea, dar nu-[ischimb` expresia trist`. Era clar c` nu era \n apelelui, iar Claire se hot`r\ s` fie cât mai discret`posibil. Mare-i fu mirarea când \l auzi spunând :

– Dup` ce termini micul dejun, te duc laplimbare.

Ea ridic` spre el ochii mari [i mira]i : privirea luiVangelis spunea clar : vii sau nu…

– Nu-]i place ideea mea ?– Nu e asta, dar…|n realitate, era \ncântat`. Din cauza ploii, nu

putea s` mearg` pe plaj` sau \n p`durea de pini,iar gândul c` trebuie s` stea toat` ziua \n camera einu prea o \ncânta… Totu[i, n-avea \ncredere \n el.Dac` \[i pusese ceva r`u \n cap?

– Eu… nu vreau s` te deranjez… Vangelis nu fu prea \ncântat.– Credeam c` ]i-ar pl`cea s` vezi pu]in din

aceast` ]ar`. Dar, dac` n-ai chef, nu te oblig… plec\ntr-o jum`tate de or`.

Ie[i din buc`t`rie, l`sând-o s` termine demâncat.

70

|n camera ei, Claire \[i piept`n` p`rul [i \l\mpleti \n dou` cozi, apoi \[i lu` \nc`l]`ri comode.Vangelis \i trezise interesul când \i vorbise devizitarea regiunii. De ce s` nu acceptepropunerea ?

V`zu Mercedesul trecând prin fa]a terasei, [i oclip` crezu c` Vangelis va pleca f`r` ea. Dar seopri, ie[i din ma[in` [i se uit` \n direc]ia ei; \i f`cusemn s` vin`.

O jum`tate de or`, conduse f`r` s`-i adresezeun cuvânt. Claire nu [tiu ce s` spun` ca s` des-tind` atmosfera, a[a c` se hot`r\ s` se bucure defrumuse]ea peisajului. Ploaia [i bruma \i d`deanaturii un farmec romantic.

Dintr-o dat`, ploaia \ncet` [i un vânt u[oralung` norii. |n satele care p`reau adormite,obloanele r`mâneau \nchise. Tân`ra fat` regretac` nu putea s` se bucure [i familia ei de aceast`vizit`. Dar, poate c` \ntr-o zi vor reveni to]i aici.

– Se \ndreapt` vremea, spuse ea.Vangelis nu r`spunse, a[a c` nu-l mai lu` \n

seam`. Dup` ce lu` o curb` periculoas`, el spuse :– Sper c` vremea va r`mâne a[a. Altfel, voi fi

nevoit s` las capota.

71

Câteva minute mai târziu, ajunser` \n miculport de pescuit din Moudania. O luar` pe stradaprincipal`, pe marginea c`reia erau planta]i pla-tani [i unde b`rba]ii, \mbr`ca]i \n pantaloni negri[i c`m`[i albe, beau ouzo. Coborâr` pân` \n por-tul \n care, \n aceast` perioad` a anului, se aflaumulte vapoare de agrement.

– Dac` ne-am dezmor]i pu]in picioarele?\ntreb` Vangelis.

– Cu pl`cere, r`spunse ea.Claire privea \ncântat` b`rcile [i [alupele care

plecau sau veneau \n port \nc`rcate cu plase detoate culorile [i prev`zute cu l`mpi mari pentrupescuitul pe timpul nop]ii. Numero[i turi[ti seplimbau pe chei, [i auzi mai multe persoanevorbind engleze[te. V`zu chiar un iaht subpavilion britanic. Se \ntoarse spre Vangelis, foarteentuziasmat`, [i spuse :

– Prive[te !Mai \ntâi nu spuse nimic, apoi privi \n direc]ia

pe care i-o ar`t` ea.– }i-e dor de ]ar` ?– Nu. Sunt pur [i simplu bucuroas` s` v`d acest

vapora[.

72

El p`ru mul]umit de r`spuns [i-i zâmbi. Claire\[i sim]i inima mai u[oar`, iar cerul \i p`ru maipu]in \ntunecat…

Dup` aceea, ziua fu foarte pl`cut`. Vangelis uit`de motivul sup`r`rii lui, iar tensiunea dintre eidisp`ru ca prin farmec. El \i propuse s` bea o cafeala o teras`. Se a[ezar` la umbra platanilor [i servir`o cafea fierbinte, ascultând la radio o melodieromantic`.

Se \ntoarser` apoi la ma[in`. Dup` ce se uitar`la cerul f`r` nori, Vangelis cobor\ capota.

Conduse \ncet, \ncât musafira lui s` poat`admira peisajele. Claire, relaxat`, se l`s` \n b`taiavântului care-i rumenea obrajii.

La fiecare r`scruce de drumuri se ridica ocapel` foarte mic`, alb`, \n fa]a c`rora femeile \nvârst` se opreau s`-[i fac` semnul crucii. Merser`de-a lungul unui drum pe marginile c`ruia eraplantat bumbac, ale c`rui tulpini se ml`diau \nb`taia vântului. Mai departe v`zur` copii carest`teau \n colibe din frunze [i vindeau pepenigalbeni sau verzi.

Trecur` pe lâng` micul aeroport pe care ateri-zaser` acum câteva zile. Vangelis \i spuse c`ajunseser` la Salonic.

73

– De altfel, mi-e foame ! exclam` el. Vrei s`lu`m masa aici ?

F`r` s` a[tepte r`spunsul, continu` :– {tiai c` Salonic – \n greac` Thessaloniki – era

prenumele surorii lui Alexandru cel Mare? Sespune c` ora[ul a fost construit \n cinstea ei.

Parc` ma[ina, \n vreme ce Claire, cu p`rulr`v`[it de vânt, c`uta un pieptene \n geant` s`-[iaranjeze coafura, când \[i aminti c` l-a uitat \ncamer`. Vangelis o privi, apoi se aplec` \n fa]` s`deschid` un sertar. Bra]ul lui o atinse u[or pegenunchi. Ea tres`ri.

– Poftim, \i spuse el [i-i \ntinse un pieptenefrumos din baga. E al Sofiei.

Era prima dat` când pronun]a numele suroriilui f`r` urm` de r`zbunare \n glas…

O duse s` ia masa \ntr-un restaurant undeservirea fu prompt` ; chelnerii se gr`beau s` leaduc` felurile de mâncare. Numele de VangelisLardakis era foarte cunoscut \n regiune. Unul din-tre chelneri li se adres` \ntr-o englez` f`r` cusur.Claire ezit` un timp, apoi alese o taramosalata,salat` de icre cu m`sline negre, apoi pe[te la cup-tor [i un vin alb, cu arom` de r`[in`, al c`rui gustamar o f`cu s` tresar`.

74

|n timpul mesei, Vangelis fu un \nso]itoratent. Claire, care, de obicei nu avea \ncredere\n oameni, se trezi c`-i vorbe[te despre ea [idespre familia lor. Apoi abordar` subiectediverse ca arheologia, istoria sau speologia!Tân`ra fat` \[i uimi \nso]itorul când \i spuse c`Alexandru cel Mare fusese \n tinere]e elevul luiAristotel.

– Nu suntem departe de locul na[terii lui, oinform` el. De curând, arheologii au scos lasuprafa]` ruinele funda]iei palatului lui. }i-arpl`cea s` le vizitezi ?

Ochii de culoarea alunei ai lui Claire str`lucir`de bucurie.

– Mi-ar face mare pl`cere !Entuziasmul ei \l f`cu s` râd`.– Atunci, s` mergem! Dar mai \ntâi vreau s`-]i

fac un cadou.Ie[ir` din restaurant ; afar`, c`ldura era

\n`bu[itoare. Vangelis o lu` de bra] [i o duse \ntr-unmagazin. Dup` ce schimb` cu vânz`torul câtevaambilit`]i, acesta \i d`du o p`l`rie de paie. Claire opuse pe cap [i se privi \n oglind`.

– Foarte frumoas`, murmur` Vangelis \naintes` se \ntoarc` spre vânz`tor s-o pl`teasc`.

75

Tân`ra fat` ro[i la auzul complimentului, apoise mai uit` o dat` \n oglind`. Observ` cu uimirecât de mult o schimba acest detaliu vestimentar. Osecund`, \i p`ru r`u c` poart` o rochie larg`, f`r`form`, dar alung` din minte acest gând. Dar eraadev`rat, aceast` p`l`rie o f`cea mai feminin`…

– De ce nu m` crezi când \]i spun c` e[ti\ncânt`toare ? \i [opti Vangelis la ureche.

Claire ro[i mai tare. El o lu` de bra] [i ie[ir` dinmagazin. Mergea al`turi de el f`r` s` [tie unde oduce. Datorit` p`l`riei, soarele nu i se mai p`reaatât de arz`tor. Intrar` \ntr-o biseric` bizantin`,frumoas` [i r`coroas`. Vangelis \i explic` faptul c`numeroase construc]ii bizantine au suferit foartemult din cauza cutremurului de acumcincisprezece ani.

Se \ntoarser` la ma[in` [i pornir` \n direc]iaPella, locul na[terii lui Alexandru cel Mare.Când ie[ir` din Salonic, trecur` pe lâng` unturn \nalt.

– Acesta este Turnul Alb, explic` Vangelis. Nu eluminat decât noaptea. Din p`cate nu-l putemvizita : nu-[i deschide por]ile decât zece zile pe an,cu ocazia Marelui Târg Interna]ional, care are loc\n luna septembrie.

76

Ajunser` \n sfâr[it \n ora[ul Pella, vechi de pesteo mie de ani [i se plimbar` mult timp, admirândstâlpii cei mari \n culori vii [i mozaicurile de pesol.

– Zeci de arti[ti au lucrat probabil o via]`\ntreag` la aceast` minunat` construc]ie, spuseVangelis.

Claire era atât de atent` la mozaicuri \ncât, \nclipa \n care cineva d`du peste ea din gre[eal`, seag`]` instinctiv de bra]ul \nso]itorului ei. Când \[id`du seama de gest, vru s`-i dea drumul, dar el ore]inu.

– Solul nu este neted, trebuie s` fii atent` s` nucazi… Nu vrei s` vizitezi [i muzeul? Cele mai vechilucr`ri sunt expuse aici.

Claire accept` cu entuziasm. |n muzeu era \ntr-adev`r cel mai frumos mozaic din Pella : un leu\nconjurat de doi b`rba]i. Vangelis \i explic`despre ce era vorba : cei doi b`rba]i erauAlexandru [i Krateros, omul care i-a salvat via]a lao vân`toare de lei.

Pe la ora cinci p`r`sir` Pella [i reluar` drumulspre cas`. |n mod curios, gândul c` o s` intre dinnou \n casa aceea n-o mai \nsp`imânta. Petrecuseo zi minunat`…

77

Pe drum, se oprir` s` bea un ceai. Claire sea[ez` pe scaun [i scoase un suspin de satisfac]ie.Dar un gând o \ntrist` : cum putea s` se simt` atâtde bine \n compania acestui b`rbat \n timp cefratele ei…

– Claire, te sim]i bine ? se \ngrijor` Vangeliscând o v`zu brusc t`cut`.

– Da, foarte bine… am obosit pu]in.Ajunser` \n curând la vil`. Tân`ra fat` ie[i din

ma[in`, ru[inat` dintr-o dat` de rela]ia care sestabilise \ntre ei.

– Mul]umesc, Vangelis. Am petrecut o ziminunat`.

Dar cum intr` \n camer`, o cuprinse din nouteama dintotdeauna; \n plus u[a din fa]a ei oreaduse la realitate…

|[i scoase p`l`ria de paie [i o privi.|[i aminti de magazin, de str`zile din Salonic,

de biserica bizantin`, [i \nchise ochii. |i pl`ceaaceast` ]ar`. Grecia \i r`pise o parte din inim`…

78

Capitolul 5

Când se trezi a doua zi de diminea]`, Claireconstat` din nou c` dormise foarte bine. Ceminune se petrecuse ? Nu vedea decât oexplica]ie : aerul curat, mersul pe jos [i mâncareas`n`toas` pe care o g`tea Stela.

Deschise [ifonierul [i se uit` cu triste]e la celetrei rochii a[ezate pe umera[e. O alese pe cea maifrumoas`, f`r` prea mare bucurie, [i leg` \n jurultaliei o e[arf` colorat` s-o mai \nveselasc` pu]in.

Lu` micul dejun pe teras`, mirat` c` nu-l vedepe Vangelis. Nici seara trecut` nu venise la mas`.Oare i se p`ruse compania ei prea pu]in intere-sant` [i se dusese pe la prieteni ? Nu putea s`-lacuze de asta. Doar era un b`rbat \n pas cu moda,

79

care frecventa cercurile celor mai boga]i oamenide afaceri la Londra, la Roma sau la Paris. Probabilc` \n fiecare zi era \nconjurat de femei elegante,seduc`toare… V`zuse ziua trecut`, la restaurant,cum se uitau la el toate tinerele fete. Avea unsucces nebun !

Claire se \ncrunt`. Ce se \ntâmpla cu ea ? Doarnu se gândea s` fac` vreo concuren]` femeilorcare-l doreau pe Vangelis. Termin` paharul cusuc de portocale [i se gândi c`, de fapt, el \ncercas`-i \nfrâng` rezisten]a. E adev`rat c` nu dep`[iseanumite limite, dar o f`cuse con[tient` defeminitatea ei.

|[i aminti de scena de pe plaj` de acum dou`zile. Bine\n]eles, o dezbr`case cu privirea f`r` ceamai mic` jen`, dar \[i d`dea seama abia acum c`nu avea inten]ia s-o s`rute. Fusese victima imagi-na]iei [i a amintirilor ei nepl`cute…

Un lucru era \ns` sigur: nu va reveni asuprahot`rârii, iar termenul final era duminic` seara. Iarast`zi era sâmb`t`. Plimbarea din ziua trecut` nuera decât o strategie s`-i câ[tige \ncrederea… caea s` vin` mai repede \n patul lui? Nu trebuia s` semai \ntrebe de ce se purta Vangelis a[a. Pentru a-l

80

pedepsi pe fratele ei pentru a[a-zisa lui crim` ;iarpentru asta comitea [i el una. Era \n Grecia, unde,dac` onoarea familiei era \n joc, trebuia g`sit` ovictim`, chiar dac` era nevinovat`.

|n timp ce se gândea la toate lucrurile acestea,\l v`zu pe Hektor care uda pomi[orii din gr`din`.O clip` \l pierdu din vedere, cât b`u o gur` decafea, apoi v`zu c` Vangelis era lâng` el [i st`teaude vorb`. Cum o v`zu, acesta f`cu un pas spre ea,ca [i cum ar fi vrut s`-i spun` ceva. Ea era gata s` ise al`ture, dar ceva o \mpiedic`. Un impuls puter-nic o f`cu s` intre \n camer`. R`mase aici câtevaminute, cu spatele lipit de u[`, apoi ie[i, trecu prinbuc`t`rie [i se \ndrept` spre p`durea de pini. Oprivire fugar` peste um`r o asigur` c` n-o urmanimeni.

Claire se a[ez` la r`d`cina unui pin mare,\ncercând s`-[i st`pâneasc` sentimentul de team`care o cuprinsese când \l v`zuse pe Vangelis. Dup`pu]in timp, auzi motorul ma[inii lui.

Tân`ra fat` se plimb` prin p`dure, repetând cuvoce tare ceea ce voia s`-i spun` la mas`, dar laprânz Vangelis nu ap`ru. Lui Claire \i p`rea foarter`u c` nu vorbe[te grece[te, c`ci ar fivrut s`-i pun`

81

câteva \ntreb`ri Stelei. Claire lu` masa cu aceasta\n buc`t`rie, apoi se \ntoarse \n camera ei. Cândc`ut` \n sertar dup` o batist`, v`zu costumul debaie. Pentru c` el era plecat, putea s` profite detimp [i s` fac` o baie dup` voia inimii.

|[i lu` repede costumul, \[i puse rochia, lu` [ip`l`ria [i fugi pe plaj`. Cu sandalele \n mân`,mergea pe nisipul ud, dar nu intr` \n ap` imediat,ci se lungi pu]in la umbra unui cop`cel.

C`ldura era \n`bu[itoare ; leg`nat` de sunetulvalurilor [i de bâzâitul insectelor, tân`ra fat`a]ipi.

Se trezi din cauza unei umbre care-i acopereasoarele ; deschise ochii, sigur` c` mai e cineva prinapropiere. Vangelis ! Primul ei gând fu s` se ridice[i s` fug` cât o ]ineau picioarele. Dar se st`pâni,puse mâna strea[in` la ochi [i-l privi. Acesta era \npicioare \n fa]a ei, cu bustul gol.

– Bun` ziua, Claire. Pot s` m` a[ez ?F`r` s` a[tepte r`spunsul, se a[ez` lâng` ea.

Tân`ra se trase u[or mai departe de el.– Te-am auzit când ai plecat… Credeam c` o s`

lipse[ti toat` ziua…Apoi ro[i [i se uit` \n alt` direc]ie.

82

– Mai devreme, venisem s`-]i propun oplimbare \n ora[, dar nu erai \n camer`. N-ar fi fostprea interesant, dar te-ai fi putut plimba singur`pe str`zile ora[ului pân` f`ceam eu cump`r`turilepentru unchiul meu.

– Unchiul t`u ?– Ieri sear`, \nainte de cin`, am primit un

telefon [i am aflat c` unchiul a fost victima unuiaccident de ma[in`. |mi pare r`u c` te-am l`satsingur`.

– E grav r`nit ? \ntreb` Claire cu \ngrijorare.– O fractur` de picior. Nimic n-o poate

\mpiedica pe aceast` vulpe b`trân` s` se ocupe deafaceri, chiar \ntr-un spital. M-a rugat s`-i aducdocumentele de la birou.

– Se simte mai bine \n diminea]a acesta ?– Bietele infirmiere au \ns` dureri de cap !

spuse el râzând.Râsul lui s`n`tos, plin de via]`, avea ceva fasci-

nant. Tulburat`, Claire \ntoarse capul [i-i puse o\ntrebare oarecare s` ias` din \ncurc`tur`.

– Familia ta tr`ie[te \n acest` regiune?– Doar o parte. Bunicii din partea mamei sunt

de origine macedonean`. Se ocupau cu

83

agricultura ; cultivau bumbac [i tutun. Tata, \nschimb, e de mult timp stabilit la Atena. El s-a ori-entat spre comer]ul pe mare. Afacerile ne mergbine, nu m` plâng.

– Ce meserie ai, mai precis ? N-am \n]eles preabine…

– |n afacerile familiei, m` ocup de rela]iile custr`in`tatea. Eu \nchei contractele cele mai impor-tante. Tata crede c` studiile mele la Oxford m-au\nv`]at s` fiu diplomat… Nu e chiar a[a…

– Probabil c` vorbe[ti mai multe limbi…El se gândi pu]in.– Cinci, dac` numeri [i greaca.Claire f`cu ochii mari. Ea, care nu [tia decât

dou`, trei cuvinte \n spaniol`.– {tii, mul]i greci [tiu câteva limbi str`ine. Ai

noroc ; aici aproape toat` lumea [tie sau \n]elegeengleza.

Claire \[i promise s` se \nscrie la cursuri delimbi str`ine imediat ce va ajunge din nou \nAnglia. {i-a \ntrerupt brusc studiile când era \nclasa a zecea [i nu le-a mai continuat. A urmatapoi ni[te cursuri de contabilitate princoresponden]`.

84

|n timp ce desena pe nisip, \i povestea desprestudiile pe care le f`cuse \n Grecia sau \n Anglia,apoi se opri brusc [i o \ntreb` :

– Dac` am face o baie ? E prea cald pe plaj`.Claire \[i mu[c` buza. Nu putea s`-i mai

ascund` c` nu [tia s` \noate.– Chiar? Nu [tii deloc? repet` el, f`r` r`utate.Tân`ra fat` plec` privirea.– N-are nici o importan]`! Po]i s` \nve]i la orice

vârst`. Voi fi eu profesorul t`u…V`zând c` e nehot`râty`, ad`ug` :– Fugi repede [i pune-]i costumul de baie,

\ncepem imediat!– Im… imediat ? se bâlbâi ea.El izbucni \n râs.– Am costumul … pe mine.– Atunci, s` mergem!|[i arunc` pantalonii pe nisip. V`zând ochii

mari ai lui Claire, spuse:– Nu-]i fie team`, n-am obiceiul s` \not gol \n

fa]a tinerelor fete!Vangelis avea un slip ro[u care-i punea \n

eviden]` musculatura puternic`.

85

Claire se uit` la el pe furi[. Era pentru primadat` când vedea un b`rbat \n slip, \n afar` de fra]ii[i de tat`l ei. Iar ace[tia erau slabi [i de[ira]i.Probabil c` Vangelis practica mai multe sporturi,c`ci mu[chii de pe corpul lui erau lucra]i uniform,f`r` s` arate totu[i a culturist. Iar bronzul \i veneade minune pe trupul atletic.

El se \ntoarse [i v`zu c` tân`ra fat` \l observ`;Claire ro[i ca focul, dar, spre u[urarea ei, Vangelisnu f`cu nici un comentariu. Dimpotriv`, \i spuse:

– Eu merg \nainte. Vii când e[ti gata.|n]elesese c`-i era ru[ine s` se dezbrace \n fa]a

lui…Vangelis se aruncase deja \n valuri. Claire \l

urm`rea cu privirea cum se dep`rteaz` de mal.Abia atunci \[i d`du rochia jos, o \mpachet` [imerse spre ap` f`r` s`-l piard` din ochi pe\nso]itorul ei. Tremurând, intr` \n ap` pân` labrâu. Ce bine trebuia s` fie s` se poat` l`sa \n voiavalurilor !

Când \l v`zu pe Vangelis c` vine spre ea, se l`s`\n apa pân` la umeri. El \[i d`du p`rul pe spate [iveni lâng` ea. Soarele se juca pe pielea lui bron-zat`, iar pic`turile de ap` str`luceau pe pieptul

86

musculos. Claire tremura ; oare prezen]a acestuib`rbat o f`cea s` se simt` a[a sau gândul c` va\nv`]a s` \noate? Poate c` amândou`…

– Vangelis… cred c` mi-am schimbat p`rerea,se bâlbâi ea [i vru s` se \ntoarc` pe plaj`.

Mâinile lui, puse pe umeri, o oprir`. |n clipaaceea un frison o parcurse din cap pân`-npicioare.

– Dumnezeule mare ! Dar tremuri ca varga ! Ai\ncredere \n mine, Claire. |]i promit c` totul va fibine. Vrei s` \nve]i s` \no]i ? spuse el dup` o scurt`pauz`.

– O, da, r`spunse tân`ra timid.O \ntoarse cu fa]a spre el [i se uit` \n ochii ei.– Fii curajoas`… s` [tii c` n-am \necat pe

nimeni! Las`-te u[or la suprafa]a apei… A[a…Nu-]i fie team`, te ]in.

El \i ]inu capul la suprafa]` [i \n acela[i timpo ]inea [i de picioare. Instinctiv, Claire se ag`]`de el.

– Relaxeaz`-te… Respir` adânc, nu da dinmâini prea mult.

Lini[tit`, Claire se concentra s`-[i p`strezecapul la suprafa]`, uitând c` mâinile b`rbatului

87

erau pe corpul ei peste tot. El \i ar`t` câtevami[c`ri pe care le \nv`]` foarte repede. Astfel\ncât, când o anun]` c` lec]ia s-a terminat, sesim]i chiar dezam`git`. Se \ntoarse s` protesteze,dar, din p`cate, Vangelis \i d`du drumul, iar ea\nghi]i o gur` de ap` s`rat`. Totul dur` ofrac]iune de secund`, c`ci foarte repede el oajut` s` se ridice.

– Ai b`ut cea[ca ! spuse el râzând. O ]inu o clip` strâns lipit` de el.– Te sim]i bine ?Râsul lui se opri brusc. Claire \i pusese mâinile

pe umeri [i-l strângea cu putere. Când luase gurade ap`, se ag`]ase de el f`r` s`-[i dea seama, iaracum erau \nl`n]ui]i. Imediat ce-[i d`du seama deacest lucru, sim]i cum o cuprinde teama ei veche.Cu amândou` mâinile \l \mpinse \n fa]`. Vangelisnu \ncerc` s-o re]in`. Tân`ra crezu c` cite[te \nochii lui dorin]`, dar, \n clipa \n care vorbi,b`rbatul nu avea nici o emo]ie \n glas.

– Nu te-ai descurcat prea r`u pentru primalec]ie… }i-am spus c` n-o s` te \nec.

Ie[ir` din ap`. |n clipa \n care se preg`tea s`-[iia rochia, el o opri cu un gest.

88

– Nu te \mbr`ca atât de repede, e[ti \nc` ud`.Usuc`-te la soare.

El se \ntinse pe nisip [i \nchise ochii ; nici nu seuit` s` vad` dac`-i urmeaz` sfatul.

Claire nu [tia ce s` fac`. Nu prea avea chef s` se\ntoarc` \n cas` [i s`-[i petreac` restul dup`-amiezii singur` \n camer`. Rochia r`mase deciunde era, iar ea se a[ez` pe burt`, cu fa]a \n mâini.Se uit` spre \nso]itorul ei : pleoapele lui Vangelisse mi[cau u[or, semn c` nu adormise… Privirealui Claire se opri pu]in pe buzele lui senzuale,apoi se \ndrept` \n direc]ia m`rii. |n fa]a ochilor eiap`rur` opt litere : d-u-m-i-n-i-c-`… |[i pierdeatimpul dac` \ncerca s`-[i apere din nou fratele.Trebuia s` se gândeasc` la Kit [i s` fie curajoas`.Curajoas`? Adic` s` accepte propunerea lui?

Gândul c` fratele ei ar putea fi r`nit o \nnebunea.|nchise ochii [i \ncerc` s` nu se mai gândeasc` laasta. |[i aminti de felul \n care se purtase Vangelis cuea \n ultimul timp ; fusese atât de dr`gu], de amabil.Dintr-o dat`, nu-i mai fu fric` de el. Oare Claire erape cale s` scape de toate temerile ei ?

Cu inima b`tând s`-i sar` din piept, se \ntoarsespre Vangelis care \nc` mai ]inea ochii \nchi[i.

89

Parea c` uitase de prezen]a ei. Privirile lui Clairese oprir` pe nasul fin, pe barba puternic` [i pebuzele pline, senzuale. Dar nu, nu putea. Chiardac` acest b`rbat nu i se mai p`rea atât demonstruos, tot nu va putea niciodat` s` treac`pragul u[ii care separa camerele lor. Era pesteputerile ei.

Se mai gândi o vreme cu din]ii strân[i. Soarelestr`lucea pe cer. Dac` tot voia s` fac` acest pas\nainte de ivirea zorilor, trebuia s` exersezepu]in… De exemplu, s` descopere ce e uns`rut… Se hot`r\. Trebuia s` ac]ioneze \naintes`-[i piard` curajul.

– Vangelis? \l strig` ea \ncet.El deschise ochii [i o privi cu aten]ie.– Da?Tân`ra fat` spuse cu greu urm`toarele cuvinte:– Po]i… po]i s` m` s`ru]i?El se uita cu amuzament la obrajii \n fl`c`ri ai

lui Claire.– Nu, spuse el simplu \nainte s` \nchid` din

nou ochii.De[i era moart` de fric`, Claire se uit` totu[i la

el. Nu-[i d`dea seama ce \nsemna pentru ea s`

90

spun` acest lucru ? Mirarea se transform` \n furie.S` fie refuzat` \n acest fel ! Era prea de tot! L-ar fip`lmuit cu pl`cere.

Vru s` se \ntoarc` \n cas`, dar ceva o oprea. Nu,nu se va declara \nvins` ! Era mai \nc`p`]ânat`decât credea el !

– De ce nu vrei s` m` s`ru]i ? \ntreb` eafurioas`. Credeam c`…

– Dac` nu m` \n[el, spuse el cu o voce ador-mit`, avansurile trebuie s` vin` din partea ta.

Claire se tulbur` [i \ntoarse capul; privi mareaun timp. Dar, destul de repede, o nevoie pe carenu [i-o putu explica o f`cu s` se \ntoarc` spreVangelis. B`rbatul p`rea adormit. Tân`ra fat`murmur` :

– Dormi?…Nici un mu[chi de pe fa]a lui nu se clinti când

r`spunse:– Nu, nu dorm. A[tept… A[tept cu ner`bdare

s` fiu sedus…Claire crezu c` vede un zâmbet pe buzele lui,

dar pentru prea pu]in timp.– Dar eu… n-am s`rutat pe nimeni pân` acum,

m`rturisi ea emo]ionat`.

91

De data aceasta deschise ochii mari [i o privi cuaten]ie. Privirea lui ar`ta mirarea, dar expresia i seschimb` repede.

– Vrei s` m` faci s` cred asta ? \ntreb` el [i se\ntinse la loc.

Trecur` câteva secunde lungi. Claire strânse dindin]i ; mingea era \n terenul ei, trebuia s` ac]ioneze.Cu obrajii \n fl`c`ri, se aplec` spre el. Fe]ele loraproape se atingeau. Inima-i b`tea nebune[te.

– Continu`… murmur ̀el, cu ochii \nchi[i. A[tept…Enervat` la culme, se d`du \napoi, apoi se

aplec` repede spre el [i-i atinse buzele. Vangelisnu f`cu nici un gest. Tân`ra fat` nu \n]elegea preabine ce se \ntâmpl`. Privi din nou marea \n timpce-[i analiza senza]iile. Nu numai c`-i pl`cuse atin-gerea buzelor lui, dar era chiar sup`rat` c` nu-ir`spunsese. Se uit` la el pe furi[ : putea s` jure c`doarme. Repet` gestul… De data acesta Vangelisdeschise ochii \n care se putea citi o lic`rire deamuzament.

– Chiar ai f`cut ce [tiai mai bine? \ntreb` el.– }i-am spus c` n-am nici o experien]`,

r`spunse ea. {i… oricum, am avut impresia c`s`rut un bu[tean!

El \nchise ochii [i râse \ncet.

92

– Nimic nu te \mpiedic` s` \ncerci din nou,spuse Vangelis pe un ton \ncurajator.

Claire ro[i din nou. Farmecul acestui b`rbatavea o mare influen]` asupra ei. Sim]ea c` pierdecontrolul asupra situa]iei.

– Ei bine… putem s` \ncerc`m din nou, secorect` el. |]i promit s` nu-]i fac nimic din ce nudore[ti [i tu…

El st`tea nemi[cat, cu bra]ele de-a lungul cor-pului. Pentru prima dat`, Claire nu ascult` voceacare-i spunea s` nu aib` \ncredere… Deja buzelelui Vangelis le ]ineau prizoniere pe ale ei ; \ipusese o mân` pe ceaf`, \ncât nu putea s` se mairidice. O senza]ie de pl`cere o str`b`tu.

– Nu-]i fie team`, [opti el, totul va fi bine.Hipnotizat`, ea nu \ncerc` s`-i reziste. |n locul

unde el ]inea mâna, Claire sim]ea o c`ldur` care ise r`spândea \n tot corpul. Cu mult` grij`, b`rba-tul o cuprinse cu bra]ele, iar ea nu se \mpotrivi.Vangelis \[i ridic` privirea [i o observ` cu aten]ie ;nu v`zu nici o team` \n ochii tinerei fete. Atunci seplec` din nou s-o s`rute. Claire \i sim]ea greutateape corpul ei. |nchise ochii, [tiind c` nu trebuie s`se team` de el.

93

– Dumnezeule! exclam` el. Dar nu m-ai min]itcând ai spus c` n-ai mai s`rutat pe nimeni pân`acum.

Claire deschise ochii [i se uit` la el cu ochii eimari, de culoarea mierii.

– Cred c` mi-a pl`cut… murmur` ea.Un zâmbet ap`ru pe buzele partenerului ei.– « Crezi » numai ? Trebuie s` repet`m expe-

rien]a s` te convingi ?– Nu. Voiam s` spun c` mi-a pl`cut foarte mult…Vangelis râse \ncet, ca [i cum acest r`spuns i-ar

fi f`cut mare pl`cere. Când râdea tr`s`turile luideveneau calde. Acum nu mai [tiau care dintre eidoi era seduc`torul. Claire \ns` \ndr`zni s` spun`:

– Mi-ar pl`cea s` repet`m…Vangelis st`tu o clip` pe gânduri, apoi o

mângâie pe p`r, pe obrajii cu pielea ca piersica.Buzele lor se unir`, iar Claire [tiu atunci ce-i unadev`rat s`rut. R`spunse cu pasiune la acest`chemare puternic` ce trezea \n ea mii de senza]iinoi, care \i ar`tau c` tr`ie[te… Ca un \necat, seag`]` de umerii lui ; inima \i b`tea atât de tare\ncât trebui s` se smulg` din strânsoare s` poat`respira din nou.

94

– Claire ? Ce se \ntâmpl` ?– Nimic… Totul e foarte bine.Nu putea s`-i explice vârtejul de emo]ii care o

cople[ea [i se uit` la el rug`tor. Vangelis \i pusemâinile pe umerii goi, iar Claire, noua Claire searunc` \n bra]ele lui primitoare. El o s`rut` pe gât,pe b`rbie, pe nasul fin, apoi puse st`pânire cupasiune pe buzele ei arz`toare, f`r` s` \nceteze s-omângâie. Când mâna lui Vangelis alunec` de peum`r pe rotunjimile sânului, tân`ra crezu c` iafoc. Aceast` senza]ie era atât de intens`, atât dene[teptat`, \ncât gemu de surpriz` [i-l \mpinse f`r`s` vrea, \nnebunit` de violen]a propriei reac]ii.

– O ! strig` ea , cu obrajii ro[ii ca focul.Imediat, Vangelis se ridic` \n picioare [i-i

\ntinse mâna s` se ridice.– Nu-]i fie team` de nimic, Claire.Ea vru s` spun` ceva, dar cuvintele \i r`mâneau

\n gât. Disperat` c` nu poate s`-i explice ce i se\ntâmpl`, fugi \n cas`.

95

Capitolul 6

Claire ajunse \n camer` \ntr-un suflet. |nc`uimit` de descoperirea pe care o f`cuse, se a[ez`pe un scaun [i \ncerc` s`-[i pun` ordine \n gân-duri. |n câteva secunde, o nou` Claire ie[ise lasuprafa]`, ca un fluture…

Observase de dou` ori deja c` are un caracterpasional. Era capabil` [i s` urasc`; fusese gata s`-lp`lmuiasc` pe Vangelis. Iar acum, pe plaj`, acestval de emo]ii… |i pl`cuser` s`rut`rile lui, le dorisechiar. Micu]a Claire nu mai exista. O femeie sen`scuse… Mângâierile lui Vangelis, c`ldurapalmei pe spatele ei, o ame]iser` total. Trezise \nea o dorin]` profund`, pe care nu \ncerc` s-oanalizeze.

96

Foarte sup`rat`, m`sur` camera \n lung [i-n latgândindu-se la schimbarea de atitudine a st`pânu-lui casei. Trebuia s` se \ntoarc` s`-l vad`, s` seasigure c` n-a visat. {i, de ce s` nege, voia s` maisimt` o dat` dulcea arsur` a buzelor lui…

Când se hot`râse s` se \ntoarc` pe plaj`, auzi ob`taie \n u[`.

– Intr`…|n pragul u[ii era Vangelis care-i adusese

rochia, sandalele [i p`l`ria. Pe fa]a lui se citea\ngrijorarea. Nu \ncerc` s` intre \n camer`.

– Ai nevoie de ceva care s` te pun` pe picioare.Vino s` bei ceva…

Ea \l privi, pu]in mirat`.– De altfel, amândoi avem nevoie, ad`ug` el,

[i-i d`du hainele. Te a[tept \n salon.El ie[i din camer`, iar Claire f`cu un du[. Dar,

dup` ce se \mbr`c`, \[i d`du seama c` era prea agi-tat` s`-l vad`. Din nefericire, dac` nu cobora,venea el dup` ea.

Când intr` \n salon, \l v`zu pe Vangelis \n fa]aunei ferestre. Era cu spatele spre u[` [i ]inea \nmân` un pahar. Probabil c` f`cuse du[, pentru c`avea p`rul ud. Era \mbr`cat \ntr-o c`ma[` cu

97

mâneci scurte [i pantaloni de culoare crem. Când\i auzi pa[ii, se \ntoarse [i se uit` la ea \ngrijorat.

– Cum te mai sim]i ?– Mai bine, mul]umesc.|i f`cu semn s` se a[eze pe canapea, iar el se

\ndrept` spre bar.– Stai comod… Un coniac ?– Nu, mul]umesc… Eu…El p`ru s` nu aud` refuzul [i se \ntoarse cu un

pahar cu un lichid de culoarea chihlimbarului.– Bea, Claire. Asta \]i va face bine.F`r` \ndoial`, \[i d`duse seama c` prezen]a lui

o tulbur`, c`ci se duse lâng` fereastr`.Claire b`u pu]in; coniacul o arse pe gât [i

\ncepu s` tu[easc`. Atunci f`cu un gest pentru caretat`l i-ar fi f`cut scandal : \[i d`du capul pe spate [ib`u tot con]inutul dintr-o \nghi]itur`. Apoi pusepu]in nesigur` paharul gol pe masa joas` din fa]a ei.

– |]i… \]i mul]umesc, murmur` ea. Dac` nu tederanjeaz`, a[ vrea s` m` duc \n camera mea s` m`odihnesc, mai spuse ea ridicându-se \n picioare.

– Claire, te rog, mai r`mâi pu]in.Tân`ra fat` se a[ez` din nou pe canapea. |[i

sim]ea capul pu]in greu; o c`ldur` pl`cut` \i trecea

98

prin vene. Vangelis se a[ez` lâng` ea. Se uita \nfundul paharului, c`utându-[i cuvintele. Câtevalungi secunde trecur` f`r` s` schimbe o vorb`.Claire se sim]ea foarte bine al`turi de acestb`rbat ; pentru nimic \n lume n-ar fi ruptt`cerea…

Deodat`, Vangelis se ridic`, puse paharul pemas` [i se mai plimb` pu]in prin camer` pentrua-[i ascunde nervozitatea.

– Claire… scuz`-m` pentru lipsa de tact,dar… sincer, spune-mi de ce ]i-e atât de fric` deb`rba]i.

Luat` prin surprindere, tân`ra fat` nu [tiu ce s`r`spund` [i \[i plec` privirile.

– Nu te speria, o lini[ti el, nu vreau s` te supununui interogatoriu, vreau doar s` \n]eleg! E foarteimportant…

– Nu mi-e team` de tine, murmur` ea.– Claire, oft` el, de ce m` min]i ? Am fost mar-

torul mai multor scene… De altfel, vreau s`-micer iertare c` mi-a luat atât timp s` \n]eleg. Cred c`]i-a fost foarte greu zilele acestea.

Claire nu se sim]ea prea bine când se gândea laclipele de intimitate de pe plaj`. Dar la ce scene se

99

referea ? |n ultimul timp, [i mai ales cu o zi \nurm`, la Salonic, se sim]ise mult mai bine, chiarcalm`…

– Nu \n]eleg ce vrei s` spui, protest` ea cu ovoce stins`.

– Claire, Claire… ascult` pu]in… Am fost preapreocupat de alte lucruri ca s` observ anumitedetalii, dar ast`zi m-am gândit mult la tot ce s-a\ntâmplat de când ai venit… De exemplu, faptulc` \ncerci s`-]i ascunzi feminitatea sub haine largi.Acum câteva zile ai le[inat \n bra]ele mele, pentruc` ai crezut c-o s` te s`rut, iar ast`zi ai fugit cât aiputut de repede când te-am strâns prea tare \nbra]e.

Obrajii lui Claire erau ro[ii ca focul ; cum s`-iexplice c`, dimpotriv`, mângâierile lui i-au produssenza]ii atât de intense \ncât singura ei reac]ie afost s` se smulg`…

Cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul, tân`ra fat`\[i aranj` pliurile rochiei pe genunchi.

Vangelis continu` cu o voce cald`:– Mai devreme, când ]i-am adus hainele, erai

foarte tulburat`. Cred c` \nc` mai e[ti, chiar dac`

100

b`utura ]i-a adus culori \n obraji… Nu vrei s` tedest`inuie[ti Claire… Ai vorbit cu cineva, cu oprieten`, cu un medic ?

– Vangelis… nu vreau s` vorbesc despre asta.– Dar trebuie, Claire. Neap`rat, relu` el cu

hot`râre. |]i repet c` e foarte important pentrunoi.

Tân`ra fat` nu \n]elegea de ce e atât de impor-tant pentru el. Codul de onoare al familiei lorcerea ca fata sedus` s` fie r`zbunat`. De aceeafusese ales Vangelis, cel mai mare, s` executepedeapsa. Iar acesta \i ar`tase foarte clar c` vrea s`duc` la cap`t rolul care-i fusese \ncredin]at. Oaremai avea inten]ia s`-[i r`zbune sora? Clairedescoperise \ntr-una din zilele acestea un altVangelis, sensibil, delicat, care o f`cea s` cread` \nel… Poate c` nu voia s` se mai r`zbune. Cel pu]ina[a spera…

– Vangelis… \ncepu ea cu o voce stins`.Dar cuvintele \i r`maser` \n minte f`r` s` le

poat` da glas.Vangelis \n]elese c` era pe punctul de a

povesti ; v`zu lupta care se d`dea \n ea. |i lu`mâna [i o ]inu \ntr-ale sale.

101

– Ce s-a \ntâmplat, Claire ? Spune-mi . De ce otân`r` englezoaic` de nou`sprezece ani nu aprimit nici m`car un s`rut?

Claire se \ncrunt`. Vedea c` este atent, \ngrijo-rat, gata s-o ajute… Dintr-o dat` trecutul durerosie[i la suprafa]` ca [i când nu mai suporta s` fie]inut secret. Patru ani de t`cere, de co[maruri, fur`da]i la o parte [i tân`ra se sim]i eliberat`.

– Am fost… am fost atacat` când aveamcincisprezece ani.

Apoi \[i mu[c` buza, regretând c` vorbise, darprea târziu s` mai tac`.

Vangelis murmur` câteva cuvinte \n greac`, pecare ea nu le \n]elese, [i o strânse de mân`.

– Claire, po]i s` ai \ncredere \n mine… ]i-arface bine s` vorbe[ti.

Ea scutur` din cap.– Nu, nu pot!El se uita \n ochii ei.– Te rog, \ncearc`, e foarte important.Tân`ra fata \nchise ochii, c`ci nu putea s` mai

suporte intensitatea privirii lui. Hot`r\ s` se uite lacovor. Adev`rul, ]inut secret atâta vreme, ie[i laiveal`.

102

– Eu [i familia mea locuim \ntr-o mic` localitate\n apropierea Londrei, murmur` ea , uitând c`Vangelis fusese deja acolo. Era iarn`. |ntr-o sear`,m-am dus la bibliotec` s` iau o carte pe care mamavoia s-o citeasc` de mult timp.

Claire se \ntrerupse, rev`zând scena ca [i cumse petrecea acum sub ochii ei. |nchise ochii;tremura. Se uit` rug`tor la Vangelis [i sper` caacesta s-o opreasc`.

– Apoi ? o \ntreb` el f`r` s`-i dea drumul mâinii.Pe fa]a lui se vedea \n]elegerea.– Când am ie[it de la bibliotec`, am \ntâlnit

dou` colege. Am stat de vorb` mult timp. Se l`saseseara când am plecat spre cas`. Treceam pe ostrad`…

Vocea i se stinse.– Aproape ajunsesem acas`…Se ag`]` de bra]ul lui Vangelis [i-l strânse cât

putu de tare.– Nu m` gândisem s`-mi iau o lantern` cu

mine. Mi-am dat seama c` m` urm`re[te cineva[i am gr`bit pasul, dar o mân` mi-a astupat gura,[i n-am avut timp s` strig dup` ajutor. M-au duspe un teren p`r`sit, aproape de o cas`

103

abandonat`, unde m` jucam când eram mic`. Eraupatru. Mi-au smuls fularul [i m-au aruncat pe p`mânt.

O ame]eal` o cuprinse. L`s` o secund` mâna luiVangelis, dar o lu` din nou.

– M-am lovit la obraz când am c`zut. Era sângepeste tot… Nu-mi amintesc prea bine. Mi-ausmuls haina [i puloverul. Era foarte frig… Eu…Nu ! Nu pot s` continuu !

Pere]ii, tavanul \ncepur` s` se \nvârt`, mai v`zuo dat` ochii negri ai lui Vangelis, apoi totul devenialb, str`lucitor…

Când \[i reveni, Claire era \ntins` pe canapea. Omân` rece era pe fruntea ei. Deschise ochii [i-lv`zu pe Vangelis care st`tea \n genunchi lâng` ea[i o mângâia pe p`r.

– Acum \n]eleg de ce era fratele t`u \n stareaaceea la telefon, murmur` el.

Tân`ra se sim]ea sl`bit` ; ar fi vrut s` fie \n patulei, s` se ascund` \ntre cear[afuri [i s` doarm`.Chiar \i povestise totul acestui b`rbat ? I se p`reac` o privea ca [i când a[tepta o continuare.

O lu` de mân`.– Claire, te-au… violat ?Ea scutur` din cap [i spuse repede :

104

– Nu… A trecut o ma[in` prin apropiere.Lumina farurilor i-a speriat [i au fugit. Câtevaminute mai târziu, m-a g`sit tata. V`zând c` num` \ntorc, a luat o lantern` [i a plecat dup` mine.M-a purtat pe bra]e pân` acas`. Voia s` [tie ce mis-a \ntâmplat, dar nu puteam s` vorbesc.

Pe fa]a lui Vangelis ap`ru o expresie de ur`.– Aceste brute… ace[ti asasini… au fost

aresta]i ?– Nu… Nu imediat. M-am \mboln`vit ; p`rin]ii

mei au chemat-o pe m`tu[a Katie care este medic.N-au vrut s` anun]e poli]ia de team` s` nu-mipun` \ntreb`ri care s`-mi \nr`ut`]easc` starea…N-am putut s` vorbesc timp de o s`pt`mân`. |nplus, cred c` nu eram \n stare s`-i recunosc pe aceib`rba]i… To]i p`rin]ii din cartier erau \ngrijora]ic` o s` re\nceap` atacurile asupra celorlalte ado-lescente din cartier. Dup` un an, am citit \ntr-unziar c` patru b`rba]i fuseser` aresta]i dup` cecomiseser` mai multe agresiuni. De atunci, mi-e\ntotdeauna fric` de \ntuneric, nu pot s` dorm culumina stins` [i nu ies singur` noaptea din cas`.Iat`, acum [tii totul.

Se sim]ea foarte obosit`.

105

– A[ vrea s` merg \n camer`…Vru s` se ridice, dar picioarele n-o ascultau.

Vangelis \i zâmbi pentru a-i da curaj.– Cred c` ai nevoie s` te odihne[ti.O ajut` s` se ridice [i o sprijini s` mearg`.– N-ai de ce s` te temi, Claire. Vreau doar s` te

ajut s` mergi \n camer`.Câteva secunde mai târziu, o ajut` s` se \ntind`

pe pat, \i scoase sandalele [i o acoperi cu ocuvertur` u[oar`.

– |ncearc` s` dormi pu]in, \i [opti el \nainte s`\nchid` u[a.

Dar Claire nu reu[ea s` adoarm` ; era foarteagitat`, iar prin fa]a ochilor \i treceau zeci deimagini. |ncetul cu \ncetul \[i rec`p`t` calmul [i \[ipuse ordine \n gânduri. Era [i u[urat` c` reu[ise s`povesteasc` totul unei persoane [i era tulburat`de schimbarea lui Vangelis. Prin ce minune setransformase \n \nger?

Se d`du jos din pat [i merse \n baie s`-[i spelep`rul de sarea din ap`. |n timp ce se [terse, \[i usc`p`rul [i se piepten`, nu \ncet` o clip` s` se gân-deasc` la el. {tia c` acum nu-i va mai cere s`-lsalveze pe Kit… O, Doamne, Kit ! Era \nc`

106

giannijollys

prizonier pe insul` [i o credea pe sora lui \nmâinile unui tic`los. Cum putuse s` uite de el \nultimele ore ? Ce putere avea asupra ei acestb`rbat dac` o f`cea s` uite de to]i [i de toate ? Eaera salvat`, dar Kit era \nc` \n pericol !

Se uit` la ceas : cina va fi servit` \ntr-o or`.Trebuia s` vorbeasc` neap`rat cu Vangelis [i s`-l\ntrebe ce hot`râse s`-i fac` lui Kit. Va \ncerca dinnou s`-l apere. Poate va avea mai mult noroc dedata aceasta !

Dar nu se sim]ea \nc` \n stare s` dea ochii cu el,dup` tot ce se \ntâmplase \ntre ei. Era mai bine s`mai a[tepte pu]in.

Se privi \n oglind` : pielea ei prinsese o culoarear`mie care-i scotea \n eviden]` culoarea p`rului.„Mica mea suedez`”, \i spunea tat`l… Tân`ra carese privea \n oglind` nu mai era mica englezoaic`,cu p`rul \mpletit \n coad`, care sosise acum os`pt`mân` \n Grecia. Buzele ei erau mai senzuale,privirea mai sigur`. |n ochii de culoarea aluneistr`lucea o lumin` diferit`… Ridic` b`rbia [i fumirat` s` se vad` mai matur` decât de obicei. Oarede vin` era minunata ospitalitate greceasc` saus`ruturile lui Vangelis ? Parc` revenise la via]` !

107

Ro[i, ca [i cum gândurile ei ar fi fost spuse cuvoce tare. |[i interzise s` se mai gândesc` la acestes`ruturi. Trebuia s` se gândesc` mai \ntâi la frateleei. Pentru c` Vangelis dovedise c` nu este unc`pc`un, mai exista o [ans` ! Nu va \ndr`zni s`ridice mâna asupra unui tân`r lipsit de ap`rare.

Se \ntoarse \n sala de mese. |i p`rea r`u c` nuavea o ]inut` mai elegant` \n afara acestei rochii\ngrozitoare… Vangelis avea dreptate s` râd` deaceste rochii-balon! Termenul era foarte potrivit.

Se \ntâlnir` pe culoar, tocmai când voiau s`intre \n sal`. El purta cu elegan]` natural` oc`ma[` alb` [i pantaloni negri. Se uit` la ea cuaten]ie; v`zu c` pentru prima dat` de când veniseaici, \[i l`sase p`rul liber pe spate.

Claire schi]` un zâmbet timid. Vangelis o va\ntreba probabil dac` se simte mai bine. |ns`acesta avea o privire rece. Foarte mirat`, ea nu [tiuce s` fac`. Ce se \ntâmplase ? Unde era b`rbatulatent care o purtase pe bra]e pân` \n camer` o or`mai devreme?

– Vangelis…?– Dup` tine, spuse el dându-se la o parte [i

l`sând-o s` intre.

108

Tân`ra fat` se sim]i singur`. |[i lu` o fa]`nep`s`toare [i se a[ez` la mas`. De ce \[i schim-base din nou atitudinea? se \ntreb` ea \n timp ceStela le servea cina. Mânc` \n t`cere. Nu-i maivorbi despre Kit. Vangelis nu f`cu nici un efort s`destind` atmosfera. La desert, Claire era deja lacap`tul r`bd`rii. Sc`p` linguri]a din mân`. Seaplec` s-o ridice, dar Vangelis o opri:

– Las-o, Stela o s`-]i aduc` alta.Ea \l privi cu r`ceal`.– Pot s` merg [i eu \n buc`t`rie s` iau singur` o

alt` linguri]`! Dar nu mai am poft` de mâncare,spuse ea [i d`du la o parte salata de fructe.

Claire voia s` se \ntoarc` \n camer`, dar nu voias` par` nepoliticoas` [i s` se ridice de la mas`\nainte s` termine [i el de mâncat. {i oricum, tre-buia s`-i vorbeasc` despre Kit. A[tept` ca Stela s`strâng` masa, \nainte s` treac` la atac.

– Vangelis… Domnule Lardakis, a[ vrea s`…Spre marea ei surprindere, el se ridic` brusc.– Poate s` mai a[tepte. Trebuie s` merg la spital.Ea \n]elese motivul atitudinii lui [i oft` u[urat`.– |mi pare r`u… Cum se mai simte unchiul

t`u ?

109

– Destul de bine. Starea lui se \mbun`t`]e[te pezi ce trece.

Chiar dac` ar fi p`lmuit-o, Claire nu s-ar fi sim]itmai umilit` ! |nainte s` poat` spune ceva, el ie[idin camer`. Foarte mirat`, tân`ra privi u[a f`r` s`\n]eleag`, apoi privirea ei se fix` pe farfuria carer`m`sese aproape neatins`. Deci, el nu maisuporta compania ei… Acesta fu singurul gândcare-i veni \n minte. Apoi \n]elese : ceea ce-ispusese \l nemul]umise ; o dispre]uia… Nu puteas` accepte acest gând. |mpinse scaunul [i fugi \ncamer`.

Cum putuse s` aib` \ncredere \n el?… Crezusec` a \n]eles-o! Doar el insistase s`-i povesteasc`ceea ce nu putuse spune nim`nui! F`r` \ndoial`,femeile din Grecia erau dispre]uite când li se\ntâmpla o astfel de tragedie! Cea mai bun`dovad` era faptul c` sora lui Vangelis nu putea s`se mai c`s`toreasc` din cauz` c` un str`in pusesemâna pe ea… dup` cum credeau ei.

Dar de ce aceast` descoperire o durea atât detare ? Credea c` a g`sit un prieten, dar nu g`sisedecât un judec`tor… |n aceste condi]ii, via]a lui

110

Kit era \n pericol. Timpul pe care i-l acordase ca s`-lsalveze expira mâine. Trebuia s` fac` ceva pentrufratele ei!

Pentru a se calma, \[i stropi fa]a cu ap` rece,apoi se dezbr`c` [i se \ntinse pe pat. Dar nu putus` adoarm` ; lu` o revist` [i o r`sfoi f`r` s` vad` cescrie. Se uit` la ceas: unsprezece [i jum`tate.Claire se \ncrunt`. Era destul de ciudat s` viziteziun bolnav la ora asta !

Apoi se gândi c` poate avea o \ntâlnire. Cu ofemeie frumoas`, elegant`, parfumat`, care s`-lfac` s` uite repede povestea lui Claire Harper…Gândul c` Vangelis era \n bra]ele altei femei nu\i f`cu deloc pl`cere. Era un senza]ie nou` pen-tru ea, care se r`spândea prin vene ca o otrav`.Avu o senza]ie de grea]`, ceea ce n-o mir` preamult. Ceea ce tr`ise \n ultimul timp o tulburasefoarte tare.

Obosit`, Claire se \ntoarse pe o parte [i \nchiseochii. Câteva minute mai târziu, zgomotulmotorului unei ma[ini o f`cu atent`. Se ridic`pu]in ; inima-i b`tea cu putere. Dar nu mai auzinimic [i trase concluzia c` i se p`ruse. Stinseveioza [i se culc`.

111

Nu [tiu când adormi, dar se trezi brusc, cutâmplele fierbin]i, cu gâtul uscat [i v`zu c` era \nc`noapte. Ura \ntunericul care o f`cea s` vad` umbrepeste tot prin camer`. |[i c`ut` ceasul; pe cadranulluminos putu s` vad` c` era ora trei [i zeceminute.

|ncearc` s` adormi, \[i repet` ea, \n curând seface ziu`.

|nchise ochii [i se gândi la p`rin]ii ei, laBruce, la Vangelis care dormea \n camera al`turat`[i, mai ales, la Kit. O s`-l agreseze, dac` nu-l ajuta\n vreun fel. Nu voia ca cineva s`-i fac` vreun r`ufratelui ei ; ea cunoscuse durerea fizic`. Nu, nu-iface]i r`u ! Nu-mi face]i r`u! O strad` \ntunecat`…O mân` care i se pusese pe fa]`. Nu putea s`respire. Cineva ]ipa \n \ntuneric. Kit? Un ]ip`t\nfrico[`tor, care s`-]i \nghe]e sângele \n vene… Oloveau, \i smulgeau hainele. Gâtul \i ardea… strigadup` ajutor, dar n-o auzea nimeni…

112

Capitolul 7

– Claire, ce se \ntâmpl` ? Claire !Cineva o striga pe nume… Tân`ra fat` deschise

ochii, foarte speriat` ; lumina o orbea. Cineva o]inea de umeri.

– Nu-]i fie team`, agapi mou, sunt aici, \i [optio voce cald` la ureche. E[ti \n siguran]`. Nimeninu-]i vrea r`ul.

Ea \[i reveni. Se uit` cu mirare la fa]a luiVangelis, aplecat asupra ei. Oare de cât timp\ncerca s-o trezeasc` ? U[a dintre camerele lor eralarg deschis` ; probabil c` o auzise strigând [ivenise s-o trezeasc`. |l v`zu palid [i vru s`-llini[tesc`, s`-i spun` c` totul era bine acum, darnu fu \n stare s` scoat` nici un sunet; avea gâtuluscat. Vangelis \[i d`du seama de asta.

113

– Claire, spune ceva, te rog ! spuse el pe un tonfoarte \ngrijorat.

Teama ei era atât de mare \ncât crezu c` \[ipierduse din nou glasul.

– Vorbe[te cu mine, te rog…Claire oft` [i \ncepu s` plâng`. Se refugie \n

bra]ele lui.– Van… Vangelis… – Slav` Domnului !O strânse tare \n bra]e [i o leg`n` ca pe un

copil.– Agapi mou, agapi mou, repeta el, totul s-a

terminat…Aceste cuvinte \i f`cur` foarte bine, dar nu

putea s` se opreasc` din plâns; se ag`]` de el cudisperare, de fric` s` n-o lase singur` – singur` \n\ntuneric. O ]inu \n bra]e cu dragoste, câtevaminute.

– Iart`-m`… N-a fost vina mea ! spuse eastrângându-l mai tare \n bra]e.

– {[t… Lini[te[te-te…El o mângâie pe p`rul auriu, dar Claire, foarte

agitat`, se zb`tu s` scape din \mbr`]i[are.

114

– N-a fost vina mea ! repet` ea pe un tonhot`rât. N-ai dreptul s` m` judeci, nici s` m`\nvinov`]e[ti.

Vangelis p`ru surprins.– De ce te-a[ acuza, micu]a mea Claire ? Nu…– {tiu c` m` dispre]uie[ti ! Mi-ai ar`tat la cin` !

Dar \]i jur c`…El s`ri ca ars.– Ai \nnebunit!Privirile li se \ncruci[ar`. Claire citi \n ochii lui

o uimire profund`.– Claire, draga mea Claire, ce ]i-ai \nchipuit ?– Nu [tiu… Am crezut c`…Cu degetele, el \i [terse lacrimile de pe fa]`.– Nu eram sup`rat pe tine, ci pe familia ta care

n-a f`cut nimic s` te r`zbune [i s` pedepseasc`aceste brute! |n locul tat`lui t`u, mi-a[ fi f`cutdreptate singur!

– P`reai atât de furios…– Iart`-m`, Claire, eram atât de revoltat, [i \n

acela[i timp \ngrijorat. Nu [tiam cum s` m` port cutine. Am f`cut o gre[eal` grav` când te-am for]ats`-mi poveste[ti asta. Dovada este acest co[mar pe

115

care tocmai l-ai avut… Deci, am preferat s` plecde acas`, s` po]i adormi f`r` teama c` sunt \ncamera vecin`.

|i d`du o [uvi]` la o parte [i-i [opti numele cublânde]e. |n bra]ele lui, Claire reu[i s` selini[teasc`.

– Vangelis, murmur` ea, nu trebuie s` te sim]ivinovat pentru acest co[mar. |l am de ani dezile… Dar, de aici \nainte, totul va fi bine, ad`ug`ea repede v`zându-l c` se \ncrunt`.

– Ai o alt` c`ma[` de noapte ? \ntreb` el schim-bând subiectul. Cea pe care o ai pe tine e completud`.

– Da, \n sertarul al doilea de la dulap…Când Vangelis se ridic`, tân`ra observ` c` nu

purta decât un halat de baie, pe care [i-l puseseprobabil \n grab`, când o auzise ]ipând.

El se \ntoarse [i v`zu c` avea obrajii \n fl`c`ri. Ea\[i ]inu respira]ia. Oare o va s`ruta ?

– Nu-]i fie team`, Claire, nu vreau s` tedezbrac.

Puse c`ma[a pe pat, apoi aprinse veioza. Clairenu avu timp s`-i mul]umeasc` ; el \nchisese dejau[a dup` ce stinsese lumina.

116

R`mase nemi[cat` pe pat, cu ochii larg deschi[i.Chiar dorise s-o s`rute ? Era deci o fat`…normal`?

Când primele raze ale soarelui p`trunser` \ncamer`, Claire tot nu reu[ise s` adoarm`. Stinseveioza, mul]umindu-i \n gând lui Vangelis c` oaprinsese; \[i amintise c` nu putea s` stea pe\ntuneric.

Se r`sucea \n pat [i nu putea s`-[i g`seasc` som-nul. Nu mai putu s` stea a[a [i se hot`r\ s` coboare\n salon s` priveasc` r`s`ritul soarelui. Dup` ce se\mbr`c` \n lini[te, merse pe vârfuri pân` la u[`, s`nu-l trezeasc` pe Vangelis. Travers` holul larg [ideschise u[a de la salon. Dar acolo, spre marea eisurpriz`, Claire \l g`si pe Vangelis. Acesta,\mbr`cat tot \n halatul alb, st`tea pe canapea cutelefonul \n mân`.

– O! |mi pare r`u! exclam` tân`ra fat` [i vru s`se retrag`, dar b`rbatul o opri cu un gest.

– Nu pleca, \i [opti el acoperind receptorul cumâna.

Claire ezit` o clip`, dar zâmbetul lui o convinse[i r`mase.

117

– Le ia timp s` r`spund`, se plânse el.– Dar este \nc` foarte devreme, remarc` tân`ra

fat`.El puse bra]ul pe sp`tarul canapelei din spatele

lui Claire, apoi, foarte firesc \l mut` pe umerii ei.Tân`ra nu \ndr`zni s` se mi[te. Pieptul lui Vangelisse ridica \ntr-un ritm regulat, iar ea putea s`-i aud`b`t`ile inimii.

Pân` la urm` se auzi o voce, iar Vangelis \ncepus` vorbeasc` grece[te foarte repede, oprindu-sedin când \n când s`-i lase timp celuilalt s`r`spund`. Dup` ce se termin` convorbirea, Clairecrezu c` o s`-[i retrag` bra]ul de pe umerii ei, darel nu f`cu nimic.

– Nu ai reu[it s` adormi ? |ntreb` el cublânde]e.

– Nu. Voiam s` v`d r`s`ritul soarelui.– Ce-ar fi s` mergem pu]in \n buc`t`rie? Mi-e

foarte foame ! ad`ug` el râzând. Aceast` noaptenedormit` mi-a f`cut poft` de mâncare…

Un sfert de or` mai târziu, st`teau la mas` [iluau micul dejun. Când se aplec` s`-i pun` cafea\n cea[c`, halatul i se desf`cu [i l`s` s` se vad`pieptul bronzat.

118

– |mi pare r`u, nu m-am gândit s` m` schimb.Sper c` ]inuta mea nu te [ocheaz`!

Tân`ra fat` ro[i [i nu spuse nimic. Ar fi vrut s`-isimt` pielea sub degetele ei fine…

– M` duc s` m` schimb, spuse el crezând c` oderanjeaz` halatul lui…

– Nu… nu e nevoie.Ea nu voia s` rup` farmecul acestor clipe.– E atât de bine aici cu tine \n diminea]a

aceasta, continu` ea.O privi cu mirare, apoi zâmbi.– Nu pari prea curioas` s` [tii cu cine am

vorbit…– Credeam c` e ceva legat de afaceri…– Nu. L-am sunat pe Yannis.Claire p`li.– Yannis ? Atunci… Kit ? O, Doamne! E

duminic`!Dac` nu mai voia s` pl`teasc` ea, atunci ce-i

preg`tise lui Kit? Spusese c` se va ocupa personalde aceast` situa]ie.

– |n aceast` diminea]`, Yannis \l va duce pefratele t`u la Atena. E[ti mai lini[tit` ?

119

– Deci… N-o s`-l…– Nu, Claire. Ai \ndurat prea multe suferin]e

decât poate suporta o fat` de vârsta ta.Claire tremura f`r` voia ei.– O s` te duci [i tu la Atena ? spuse ea abia

auzit.– Da. O s`-i g`sesc pe Yannis [i pe Kit la p`rin]ii

mei.– Vangelis, te rog, s` nu-i faci r`u. Nu e un

monstru!Ea crezu c` vede \n ochii lui acea ur` de la

\nceput.– Voi discuta cu el ca de la b`rbat la b`rbat,

spuse Vangelis. Va fi judecat cu dreptate.Ce s` fac` ? S`-l roage ? S` se târasc` la

picioarele lui? {tia c` nu avea nici o [ans`. Elrefuza s` cread` c` Sofia min]ise. Deci, orice arspune Kit, nimeni nu-l va crede! Unde eradreptatea?

– Vangelis… Ia-m` cu tine. Poate mi se vapermite s`-mi ap`r fratele!

– Nu, Claire, nu se poate.– De ce ?– Ar fi prea… nepl`cut pentru tine.

120

Disperarea tinerei fete se transform` \n mânie.|mpinse scaunul cu putere [i strânse pumnii.

– Permite-mi s` m` retrag, murmur` ea printredin]i.

– Claire, calmeaz`-te. |]i repet c` nimeni nu seva atinge de nici un fir de p`r de-al lui. E[tiobosit`. Ai nevoie de odihn`.

F`r` s` r`spund`, tân`ra p`r`si buc`t`ria. Nu-lvor asculta pe Kit nici m`car un minut ! Era sigur`c` \i dispre]uiau [i c` nu-i vor l`sa s` plece prearepede din Grecia.

S` se \ntoarc` \n Anglia… Dar de ce gândulc` ar putea totu[i s` se \ntoarc`, nu o umplea debucurie ? Ceea ce sim]ea era mai degrab`triste]e. Trebuie s` te \ntorci la familia ta, \i[opti o voce interioar`. S` p`r`seasc` acestedealuri \ncânt`toare, acest cer albastru? Nu, nuputea…

Se a[ez` pe pat [i \ncerc` s`-[i pun` ordine\n gânduri. Acest b`rbat era \n stare s`-l fac` pefratele ei s` recunoasc` o crim` pe care n-ocomisese, iar ea voia s` r`mân` lâng` el? Cenebunie! Tulburat`, se arunc` pe pat [i \[iascunse fa]a \n pern`. Chiar dac` fratele ei

121

reu[ea s` scape, nimic nu va mai fi ca \nainte…Trebuia s`-l conving` pe Vangelis s-o ia laAtena.

Din nefericire, afl` de la Stela c` tocmai plecase…

** *

Claire petrecu cea mai lung` duminic` din via]aei. Nu \ndr`znea s` plece prea departe de cas`,c`ci a[tepta ca Vangelis s` apar` dintr-un minut \naltul. Sau putea s` sune telefonul [i s` afle cevadespre soarta fratelui ei. Dar a[tept` \n zadar. Nicinu se atinse de mâncarea delicioas` pe care opreg`tise Stela. Claire era bucuroas` c` femeia maivenea din când \n când s`-i aduc` ceai sau cafea [izâmbea \ncurajator. La ora patru, nu mai suport`s` stea \nchis`, a[a c` se hot`r\ s` fac` o plimbarepe plaj`.

Petrecu un timp destul de lung pe malul m`rii.Motorul unei ma[ini o f`cu s` tresar`. F`r` s`-[imai ia sandalele, fugi \ntr-un suflet spre cas`. Doib`rba]i ie[eau dintr-o ma[in`. Primul sem`nafoarte mult cu Vangelis, dar era mai scund [i mai

122

solid. Cel`lalt… inima \ncepu s`-i bat` cu putere.Un b`rbat cu p`rul blond \n dezordine pe care l-arfi recunoscut dintr-o mie: Kit!

Fugi [i se arunc` de gâtul lui. El o strânse \nbra]e cu putere, apoi se d`du un pas \napoi [i seuita la ea mai bine.

– Mi s-a spus c` n-ai p`]it nimic. Claire, jur`-mic` acest b`rbat nu te-a atins…

– N-am p`]it nimic, Kit, \l asigur` ea.|[i [terse o lacrim` [i-i zâmbi.– Dar tu, Kit? Cum te sim]i ?Tân`rul ridic` din umeri.– Fizic, n-am nimic. Dar am tr`it un adev`rat

co[mar din clipa \n care am aflat c` e[ti \n ghearelelor… Chiar dac` a[ fi [tiut unde s` te caut, n-a[ fiputut s` scap de pe insula aceea blestemat`! Era…Dar s` nu mai vorbim despre asta. E[ti sigur` c`totul e bine ?

Atunci, Claire \[i d`du seama c` nu erau sin-guri. B`rbatul care \l \nso]ise pe Kit, se retr`sesepu]in [i fuma o ]igar`. Kit v`zu privirea surorii lui[i i-l prezent` pe Yannis, fratele lui Vangelis. Acesta\i zâmbi [i-i strânse mâna cu \ncântare.

123

– Van… Fratele dumneavoastr` nu s-a \ntors?\ntreb` ea \ncet.

– Am venit \mpreun` pân` la Salonic, dar atrecut pe la un unchi care e \n spital…

– Da, [tiu despre ce e vorba. Cum se mai simte?– Claire, [tii c` lu`m avionul spre Anglia \n

seara acesta? Domnul Lardakis ne-a rezervat dou`locuri.

Ea nu putu s`-[i re]in` un strig`t de surpriz`.– |n seara aceasta? Deja?– N-am de gând s` r`mân aici o via]`! spuse el

râzând. Vreau s` m` \ntorc cât mai repede acas`.Cred c` [i tu.

– Da, da, bine\n]eles! r`spunse ea plecândprivirea. Trebuie… trebuie s`-mi fac bagajele.

– O s-o rog pe Stela s` ne aduc` pe teras` ni[ter`coritoare, spuse Yannis.

– Eu nu vreau, mul]umesc, \l opri Kit. Vreau s`merg cu sora mea. Avem atâtea s` ne spunem!

Câteva minute mai târziu, st`teau amândoi \ncamera lui Claire. Temându-se ca Kit s` n-o \ntrebede ce o l`sase Bruce singur`, tân`ra fat` \l \ntreb`ea prima:

124

– Kit, po]i s`-mi spui ce s-a \ntâmplat azi laAtena? Am fost atât de \ngrijorat`…

– Nu prea [tiu cu ce s` \ncep…T`cu un timp, apoi relu`:– {tii, probabil, c` eram acuzat c` am sedus-o

pe Sofia Lardakis, dup` ce am obligat-o s` bea…– {tiu asta. I-am spus lui Vangelis c` este

imposibil s` fi f`cut tu a[a ceva.El \i mul]umi cu un zâmbet.– |n aceast` diminea]`, Yannis a venit devreme

s` m` trezeasc` [i s`-mi spun` c` mergem la Atena.Am ajuns la p`rin]ii lor – care n-au ap`rut. |nschimb, Sofia era acolo. Când am v`zut-o, am [tiutc` fra]ii ei au hot`rât s` ne pun` fa]` \n fa]`.

– Dar Vangelis era convins c` sora lui n-amin]it.

– Ceva l-a f`cut s`-[i schimbe p`rerea. Când aintrat, m-a privit din cap pân`-n picioare cu dis-pre], apoi m-a pus s` repet ceea ce-i spusesemdeja de zeci de ori lui Yannis.

– Dar cum ai cunoscut-o pe Sofia? N-am reu[its` aflu pân` acum…

Kit \ncepu s` râd`.

125

– Iat`, povestesc acum pentru a suta oar`! Ladou` zile dup` ce am ajuns la Atena, m` plimbamprintr-un cartier mai pu]in circulat. La un momentdat am auzit ni[te suspine. Era sear`. M-amapropiat [i am v`zut o fat` care era a[ezat` pesc`rile unei case [i plângea. Am ascultat de \ndem-nul inimii mele [i m-am apropiat de ea; atunci, a\nceput s` plâng` [i mai tare, ca [i când \i era fric`de mine. Am crezut c` i se \ntâmplase ceva r`u.

– Te-ai gândit c` poate fusese agresat` de ni[teb`rba]i, spuse Claire foarte calm`.

Kit ridic` privirea spre ea, foarte mirat s-o aud`vorbind despre asta.

– A[a este. Nu [tiam ce s` fac. Voiam s` anun]poli]ia. Sup`rarea ei era atât de mare \ncât m-ama[ezat lâng` ea. S-o fac s` mai uite i-am vorbitdespre Bruce, despre tine… Mai bine \mi ]ineamgura! coment` el sup`rat. |ncetul cu \ncetul, s-acalmat. Atunci, i-am spus s` se \ntoarc` acas`. Dara \nceput din nou s` plâng`. Doar nu era s` st`mtoat` noaptea pe scara aceea [i m-am gândit c` arenevoie de un medic. Nu [tiu ce-am avut când i-ampropus s` vin` la mine! P`rea calm` [i m-a urmatf`r` s` spun` un cuvânt. |n apartament, am servit-o

126

cu pu]in whisky – cump`rasem o sticl` pentru tata– [i am stat de vorb` o or`, dou`, nu [tiu exact cât.

F`cu o pauz`.– Am chemat un taxi, am condus-o pe Sofia

pân` \n fa]a cl`dirii, am a[teptat s` urce \n ma[in`,apoi m-am \ntors \n camer`. Acolo am b`ut unpahar de whisky [i mi-am promis s`-i cump`r tateialt` sticl`. M-am culcat. Pe la ora cinci diminea]aam auzit b`t`i \n u[`; \nainte s` am timp s` facceva, doi b`rba]i au intrat [i m-au amenin]at c` m`omoar` dac` nu fac ce spun ei. Mi-am f`cut baga-jele, i-am urmat [i a[a am ajuns pe insul`.

– I-ai povestit toate acestea lui Vangelis?– Da. Dar nu \n]eleg un lucru, Claire! |n aceast`

diminea]`, când a luat-o pe Sofia la \ntreb`ri, i-aspus c` tu i-ai povestit ceva despre tine…

Claire t`cu. Kit p`ru mirat, dar continu`.– V`zând c` sora lui nu spune nimic, [i-a pier-

dut r`bdarea. N-am mai v`zut pe nimeni atât denervos. Atunci am \n]eles c` sunt salvat. Yannis era[i el de fa]`, dar \l l`sa pe fratele lui s` vorbeasc`.Vangelis m-a pus s` jur pe onoarea ta c` am spusadev`rul. S-a \ntors apoi spre Sofia [i a \ntrebat-oce crede despre versiunea mea.

127

– Iar ea ce a spus? \l \ntreb` Claire \ngrijorat`.– La \nceput nimic. A t`cut mâlc. Am crezut c`

nu va spune niciodat` adev`rul. Vangelis i-areamintit c`, dac` \[i men]ine spusele, eu voi fipedepsit. Ea a p`rut pu]in sup`rat`, dar n-a spusnici un cuvânt care s` m` salveze. Atunci m-amenervat [i am f`cut-o mincinoas`. Spre marea measurpriz`, fratele ei i-a spus c` m` crede nevinovat[i c` fusese la Londra s-o r`zbune… Am vrut s`-llovesc atunci, dar Yannis a intervenit [i m-a ]inutpe loc. Vangelis i-a explicat c`, din cauza ei, eragata s` dezonoreze o fat` care [tia deja c` b`rba]iipot s` fie uneori ni[te mon[tri. Mi-am dat seama c`i-ai povestit… Apoi [i-a pierdut calmul [i a \nceputs` vorbeasc` repede \n grece[te. Sofia a cedat; apovestit totul.

– Deci \nc` nu [tii ce a spus? \ntreb` Clairedezam`git`.

– Ba da! Vangelis i-a cerut s` spun` [i \nenglez`. P`rea atât de nefericit` c` mi s-a f`cutmil` de ea… |n cele din urm` am \n]eles… {tii, \nGrecia, familiile \nc` se mai ocup` de c`s`toriilecopiilor, mai ales de ale fetelor. P`rin]ii eihot`râser` s-o m`rite cu un om de afaceri mai \n

128

vârst`. Dar ea se revoltase de mai mult timp\mpotriva acestui obicei. Voia s`-[i aleag` singur`b`rbatul. Voia s`-[i termine studiile [i s` ajung`inginer.

– E \ngrozitor, oft` Claire, când se gândi laSofia, care trebuia s` lupte \mpotriva tradi]iilorgrece[ti pentru a duce o via]` cum \[i dorea…

– |n seara \n care ne-am \ntâlnit, tat`l ei tocmaiavusese cu ea o discu]ie furtunoas` \n care \ispusese c` trebuie s` accepte c`s`toria aranjat` deei. Invitase la mas` viitorul ginere. Atunci a fugit,iar eu am g`sit-o plângând pe sc`ri. Când s-a\ntors la p`rin]ii ei \n taxi, pe la ora dou`diminea]a, i-a g`sit pe ace[tia \nnebuni]i de grij`.O c`utaser` peste tot. I-au tot pus \ntreb`ri, dar ean-a spus nimic, iar tat`l [i-a \nchipuit ce era mair`u… Asta i-a dat o idee; le-a spus c` a fostdezonorat`, [tiind c` nici un b`rbat n-o va maicere de acum \nainte \n c`s`torie. Era felul ei dea-[i câ[tiga libertatea…

– Ea le-a dat numele t`u [i adresa? Nu e preafrumos din partea ei…

– Nu, le-a spus doar num`rul apartamentului.P`rin]ii \ns` au reu[it s`-l g`seasc` pe [oferul de

129

taxi, care le-a dat numele [i adresa. Când amascultat aceast` poveste am fost foarte emo]ionat,dar fra]ii ei nu s-au l`sat \nduio[a]i.

Claire \[i imagin` scena: Vangelis, ru[inat [ivinovat c` a ac]ionat \n prip`.

– Ce s-a mai \ntâmplat?– Fratele mai mare a obligat-o pe Sofia s`-[i

cear` scuze, apoi el a cerut s`-mi vorbeasc` \n par-ticular. Totul s-a terminat, Clairette. F`-]i bagajelerepede [i s` p`r`sim aceast` cas`, spuse el v`zândc` sora lui era gata s` izbucneasc` \n plâns. Dar elnu-[i imagina c` ea suferea din cauza luiVangelis…

– Sunt gata \ntr-un minut, r`spunse eafor]ându-se s` râd`.

Kit ie[i primul din camer`, cu geanta ei de voiaj.Claire se mai uit` \nc` o dat` prin camer`; privirilei se oprir` pe u[a dintre cele dou` camere. Dac` arfi \ncercat? Lucrurile ar fi stat altfel … Dar acumera târziu. Prea târziu.

130

Capitolul 8

O jum`tate de or` mai târziu, plecar`. Kit nu\ndr`znea s`-i pun` \ntreb`ri lui Claire \n prezen]alui Yannis. Cei doi fra]i luar` loc \n spatele ma[iniipân` la aeroportul din Salonic. Claire sufereafoarte tare la gândul c` trebuie s` p`r`seasc`Grecia f`r` s`-[i ia r`mas bun de la Vangelis. Totdrumul st`tu ghemuit` \ntr-un col] al ma[inii [iprivi peisajul.

S` nu-l mai vad` niciodat` pe Vangelis… Toat`fiin]a ei \l dorea. Se gândi la ultimele ore petrecute\mpreun`, la bra]ul lui pe umerii ei, la micul dejunpe care-l luaser` \mpreun` de diminea]`…

Se apropiau de aeroport. F`r` s` vrea, tân`rafat` c`uta din ochi un Mercedes alb,decapotabil… Yannis opri \n parcare.

131

– Pe aici, domni[oar` Harper, spuse eldeschizându-i u[a. V` rog s` m` a[tepta]i \n hol,m` duc eu dup` bilete.

Ea \i zâmbi cu amabilitate. Sem`na atât de multcu fratele lui… Oare putea s`-i transmit` r`masbun lui Vangelis din partea ei?

– Clairette? La ce te gânde[ti?– Cum? O, iart`-m`, Kit, eram cu gândurile \n

alt` parte… Totul va fi bine. Abia a[tept s` ne\ntoarcem acas`.

– Dar eu! Spuse tân`rul zâmbind.Yannis se \ntoarse [i-i aduse fetei un teanc de

reviste.– Poftim. Poate a[a c`l`toria vi se va p`rea mai

scurt`, spuse el privind-o drept \n ochi.– Mul]umesc, Yannis, e[ti foarte amabil. Eu…El zâmbi, iar inima lui Claire se strânse. Avea

acela[i zâmbet ca fratele lui. Vru s` lase un mesajpentru acesta, dar nu putu din cauza emo]iei.Yannis se \ntoarse spre Kit s`-i spun` c` avionuldecoleaz` \ntr-o jum`tate de or`. Apoi le \ntinsemâna [i le ur` c`l`torie pl`cut`.

Tinerii merser` \mpreun` spre vam`, darmul]imea \i separ` pentru câtva timp. Claire se mai

132

\ntoarse o dat` s`-i fac` lui Yannis cu mâna apoi \[irelu` drumul. Dar nu pentru mult timp. F`cu ochiimari; picioarele \i tremurau, iar inima \i b`tea cuputere: Vangelis era aici. Cu o expresie grav`, \iprivea cum se apropie. Ea avu impresia c` a\mb`trânit brusc.

– Vangelis… Eu…Cuvintele \i r`maser` pe buze.– Sunt bucuroas` c` te v`d. Mi-ar fi p`rut foarte

r`u s` nu ne vedem \nainte s` plec.El n-o sc`pa din ochi, ca [i când ar fi vrut s` ia

cu sine imaginea ei.– Claire, po]i s` m` ier]i?– S` te iert?– Fratele t`u ]i-a spus probabil c` Sofia a min]it.

M` simt foarte vinovatUn zâmbet minunat \i lumina fa]a.– E[ti iertat…– Inima ta e prea bun`, murmur` el abia auzit.|n acea clip`, \n difuzoare se auzi chemarea

pentru avionul de Londra. Dac` i-ar deschidebra]ele…

– Trebuie s` ne desp`r]im, Claire.– Da.

133

Era atât de emo]ionat` \ncât nu putu s` maispun` altceva. |i \ntinse mâna ca un robot, darVangelis nu se mi[c`. El \[i ]inea bra]ele pe lâng`corp cu pumnii strân[i. Probabil c` f`cuse un efortfoarte mare s`-[i \nving` mândria [i s` vin` s`-[i iar`mas bun de la ea. Claire r`mase nemi[cat` câtevasecunde, apoi l`s` bra]ul \n jos [i plec` privirea.

– Adio, Vangelis.Dou` mâini se a[ezar` pe umerii ei. Ea sim]i

c`ldura lor prin ]es`tura rochiei. O trase spre el.R`maser` câteva clipe \mbr`]i[a]i.

– Herete, agapi mou, [opti el cu o vocepierdut`.

Nu-l v`zuse niciodat` a[a. Atâta durere pe fa]alui frumoas`… Claire se smulse din \mbr`]i[are [ise d`du \napoi, tulburat`. Nu \n]elesese sensulcuvintelor. Era posibil s` fi spus… Nu, probabil c`i se p`ruse…

Da, i se p`ruse: acum, ochii negri ai lui Vangelis numai exprimau nici cea mai mic` emo]ie. El se d`du doipa[i \napoi, se \ntoarse [i se dep`rt` cu pa[i mari…

** *

134

Zburau deja de zece minute, iar Claire revedeapentru a zecea oar` scena care se petrecuse \ntreei la aeroport. De ce se smulsese a[a din bra]elelui, ca [i când i-ar fi fost team` de el?

Din fericire, Kit era acolo. El o \ntreb` cumreu[ise s`-l conving` pe Bruce s` plece de acas` [ide ce o l`sase singur`. Discutar` aprins cea maimare parte a drumului, ceea ce \i f`cu bine tinerei.Uit` miile de kilometri care o desp`r]eau deVangelis…

|nainte s` aterizeze la Heathrow, aeroportul dinLondra, Claire \i spuse lui Kit c` ar fi mai bine dac`nu le-ar povesti p`rin]ilor nimic din ce s-a \ntâmplat.

– De ce s` se \ngrijoreze degeaba? insist` eacând \l v`zu c` nu era convins. Le vom spune doarc` am stat amândoi \n apartamentul lui PeterNolan.

Kit se gândi câteva secunde, apoi se declar` deacord.

– Ai dreptate. La urma urmei, co[marul s-aterminat. Totul e bine când se termin` cu bine!

** *

135

Ultimele zile din august, apoi septembrie [ioctombrie trecur` foarte greu. Nu era zi \n caretân`ra fat` s` nu se gândeasc` la Vangelis.

Membrii familiei Harper uitaser` de multvacan]a de var` [i se gândeau deja la cea de iarn`.Bruce visa s` plece \ntr-o alt` excursie cu prietenullui, Bob Edmonds, iar Kit \[i reparase ma[ina.

To]i observar` schimb`rile care ap`ruser` \npersonalitatea lui Claire [i erau bucuro[i. Cu toateacestea, ea r`mânea de multe ori nemi[cat` \nfotoliu [i privea pe fereastr`…

|ntr-o diminea]`, plec` \n ora[ [i se \ntoarse cumulte produse cosmetice: parfumuri [i crème.Nu-[i mai f`cea cozi [i câteva zile \ncerc` noi coa-furi, dar \n final reveni la cea mai simpl` : p`rull`sat liber pe spate. Mici detalii desigur, dar pen-tru o fat` care \n urm` cu trei luni se temea [i deumbra ei, era foarte evident c` se schimbase ceva\n ea!

|ntr-o sear`, adormi f`r` s` mai \nchid` u[a [if`r` s` mai aprind` veioza. P`rin]ii se privir`mira]i. Dar de atunci, \n fiecare zi fenomenulacesta se repet` [i so]ii Harper \n]eleseser` c` fiicalor nu mai era aceea[i.

136

Accept` chiar s` mearg` la cinema cu BobEdmonds, f`r` ca vreunul dintre fra]i s` vin`cu ei. Prima oar` \i fu mai greu. Se a[ez` cutimiditate lâng` el \n ma[in`. B`nuia c` Bruce\l amenin]ase cu moartea dac` se atingea deea, c`ci Bob se comport` ca un cavaler [i, dup`ce filmul se termin`, o aduse imediat acas`.Astfel ea mai accept` o \ntâlnire pentrus`pt`mâna viitoare. O dat`, el \ncerc` s`-i fureun s`rut. Claire \l opri cu blânde]e [i-i spusesimplu:

– Nu, Bob, nu trebuie…Amintirea lui Vangelis era prea puternic`. Nu

voia alte s`rut`ri decât ale lui…Trecu [i noiembrie. Toat` lumea se preg`tea

pentru s`rb`toarea de Cr`ciun. |ntr-o zi, Claireplec` la cump`r`turi cu Kit. Voia s` cumpere ni[tejuc`rii pentru veri[oara ei. |n vitrina unui magazinv`zu o colec]ie de p`pu[i din toat` lumea. Oare dece avea impresia c` p`pu[a din Grecia \ntindebra]ele spre ea?

– Kit, prive[te cât e de dr`gu]`! |]i aminte[ti…Dar nu-[i termin` fraza, c`ci \l auzi pe fratele ei

morm`ind c` nu mai vrea s` aud` de Grecia. Kit

137

p`strase o amintire foarte urât` despre vacan]a luide var` [i nu vorbea niciodat` despre asta. Claireera foarte trist` din aceast` cauz`.

– Kit, \l \ntreb` ea când se \ntoarser` la ma[in`,a fost atât de cumplit pe insula Niakos? Nu mi-aivorbit niciodat` despre asta…

– La drept vorbind, locul \mi pl`cea la nebunie,dar eram prea speriat s` m` bucur de peisaj. Cea maimare parte din timp st`team \n cas`. Da, eram foartebine tratat! Familia Lardakis a fost foarte amabil`.

Consider` c` a spus destul [i porni ma[ina. DarClaire nu se mul]umea cu atât. B`nuia c` fratele ei\l ura foarte mult pe Vangelis.

– {tii, Vangelis a fost foarte dr`gu] cu mine.Kit se uit` la ea foarte mirat.– Dr`gu]? E[ti sigur`?– Da. |ntr-o noapte, când am avut un co[mar, a

avut grij` de mine…Dintr-o dat`, ea strig` de bucurie.– Un co[mar! De atunci, n-am mai avut nici unul!Tân`rul num`r` pe degete.– Una, dou`, trei, patru… Patru luni! Claire, e

minunat!R`maser` un timp t`cu]i, fiecare cu gândurile lui.

138

– Se pare c` acest b`rbat a f`cut minuni pentrutine, acolo unde familia n-a reu[it, spuse el cuam`r`ciune.

– Nu trebuie s` spui asta, Kit! Voi v-a]i purtatfoarte bine cu mine. N-a[ putea s` v` mul]umescniciodat` pentru tot ce a]i f`cut ca s`-mi fie bine…Pentru patru ani sacrifica]i…

– Nu toat` lumea are norocul s` aib` o sor` atâtde dr`gu]`, murmur` el mângâind-o pe obraz. Bada, Sofia era \ncânt`toare…

– Ia te uit`…– Poate c` acest om nu era chiar un monstru…

{tii c` te-a cerut \n c`s`torie? ad`ug` el.Claire r`mase o clip` mut` de uimire.– Cum! Vangelis voia s` se \nsoare cu mine?Kit \n]elese gre[it \ntrebarea ei.– Hai, nu te enerva. I-am r`spuns eu \n locul t`u.Când se uit` spre ea, v`zu c` p`lise.– Iart`-m`, trebuia s` fiu mai atent ce

povestesc, spuse el [i o mângâie pe mân`. Dar dela un timp te-ai schimbat atât de mult!

– Am crezut c` Vangelis voia s` te vad` singur s`-]icear` scuze, se bâlbâi ea. Nu m` gândeam c`…

139

– Da, [i-a cerut [i scuze. Apoi m-a \ntrebat dac`[tiu data la care se \ntorc p`rin]ii no[tri din concediupentru c` voia s` vorbeasc` despre tine cu tata. I-amspus c` \n absen]a tatei eu sunt cel care hot`r`[te.Mi-a vorbit despre o posibil` c`s`torie. Lini[te[te-te,Claire, el s-a crezut obligat probabil s` te cear` \nc`s`torie. Pentru el, era singurul mod \n care puteas`-[i repare gre[eala crezând c` te-a compromis.

Probabil c` fratele ei avea dreptate. Dar voia s`[tie mai mult. Era pentru prima dat` dup` patruluni când vorbea despre Vangelis…

– Când l-ai refuzat, cum a reac]ionat? A p`rutu[urat sau…

– Claire, chiar vrei s` auzi toate aceste lucruri?\ntreb` Kit crezând c` deja a spus prea multe.

– Da, vreau s` vorbim despre asta! Nu mai suntla fel ca acum patru luni, Kit! Chiar [i tu ai spus-o!Nu mai sunt un copil.

– Bine, de acord, oft` el. La \nceput, am crezutc` se va mul]umi cu un r`spuns negativ. Dar mi-acerut motivul refuzului.

Claire \nchise ochii. Crezu c` inima o s`-iexplodeze \n piept. Dar nu trebuia s` lase s` sevad` acest lucru.

140

– Ce explica]ie i-ai dat?– I-am spus c` ai fost foarte bolnav` [i c`

medicul t`u, \n fine m`tu[a Katie…T`cu din nou [i \[i mu[c` buza.Claire se \ngrijor`.– Dac` nu-mi spui la ce concluzie a ajuns

m`tu[a Katie, m` duc s-o v`d chiar acum!– Dar… am jurat, se ap`r` el. Dar, dac` ]ii atât de

mult s` [tii… M`tu[a Katie ne-a spus c` s-ar putea s`nu te c`s`tore[ti niciodat`, \n fine c` ai pu]ine [anses` devii femeie \n sensul adev`rat al cuvântului…

– Continu`, spuse ea abia auzit.– C` acel b`rbat ar trebui s` se gândeasc` mai

\ntâi la tine. Dac` nu, boala ta ar putea s` revin`.S` vorbim despre altceva, Claire! Mi-e atât de greucând te v`d atât de palid`…

– I-ai spus asta lui Vangelis?– Da.– El ce-a r`spuns?– Nici un cuvânt. S-a apropiat de fereastr` [i

m-a \ntrebat ce voiam s` fac. I-am spus c` vreau s`ne \ntoarcem cât mai repede \n Anglia. A plecat s`ne rezerve locurile, dup` ce m-a asigurat c` vom fi\ntotdeauna bine veni]i la el.

141

** *

|n acea sear`, \n camera ei, Claire se gândi laceea ce aflase de la fratele ei. Trebuia s-o lase pe eas` r`spund`; n-ar fi spus „ nu”…

Degeaba se mai gândea la asta. Vangelis voiadoar s`-[i pl`teasc` o datorie de onoare. Dar dac`a avut alte motive? \i [opti o voce la ureche.

|n acea noapte, avu un somn agitat. Când setrezi, \ncerc` s`-[i aminteasc` ce-i spusese Vangeliscu o zi \nainte de plecarea ei, atunci când \ipovestise totul…

– E foarte important, pentru noi doi, precizaseel. Oare voia s` spun`… Nu, totul era rodulimagina]iei ei. {i totu[i, \[i aminti vocea [i ochii luitri[ti de la aeroport. Herete, agapi mou…

Cobor\ \n buc`t`rie unde o g`si pe mama eicare \i propuse s` mearg` cu ea la cump`r`turi.Dup` micul dejun, plecar` cu ma[ina \n centrulora[ului.

– A[ vrea s`-]i fac un cadou de Cr`ciun, dragamea. Ce-ai zice de o rochie? Ai putea s-o por]i \nseara de Revelion.

142

Intrar` \ntr-un magazin la mod`, iar Claire v`zuimediat o rochie care-i pl`cu foarte mult. Mama eizâmbi.

– Probeaz-o repede!Când Claire ie[i din cabina de prob`, Ruth

Harper exclam`:– O, Claire, \]i vine perfect! E[ti \ncânt`toare!Era o rochie de lân` fin`, de culoarea vi[inei

putrede, care-i punea \n valoare culoarea p`rului,rotunjimile trupului [i talia fin`. Claire se privimult timp \n oglind`. Dac` ar vedea-o acumVangelis, n-ar recunoa[te-o. Adio, rochii-balon!

Când ie[ir` din magazin, se \ntâlnir` cu o pri-eten` din copil`rie a mamei ei, Chloe Rattenburry.

– Ce-ar fi s` bem un ceai? propuse Ruth Harper.{tiu o patiserie excelent` \n apropiere.

– Mam`, doamn` Rattenbury, dac` nu ave]inimic \mpotriv`, v` las… Mai am de f`cut ni[tecump`r`turi.

– Fiica ta vrea s`-]i fac` o surpriz` de Cr`ciun,nu-i a[a, Claire? Spuse Doamna Rattenburyf`cându-i cu ochiul tinerei fete.

Ruth Harper era atât de fericit` c` s-a \ntâlnit cuvechea ei prieten` \ncât nu se \mpotrivi.

143

– Ne vedem acas`, draga mea. Ai cheile? Eu voiajunge mai târziu. Spune-i tat`lui t`u s` nu-[i fac`probleme.

Cele dou` prietene se dep`rtar` râzând. Clairemerse la biblioteca municipal`. Din ziua trecut`,nu avea decât o idee: s` \n]eleag` ce i-a spusVangelis la aeroport. Herete, agapi mou…

C`ut` mai \ntâi un dic]ionar grec-englez, apoimai multe c`r]i de limb` greac`. Cu un teanc dec`r]i, se a[ez` la o mas`. Treaba nu era u[oar` c`citrebui mai \ntâi s` descifreze alfabetul grecesc,apoi s` caute cuvintele \n dic]ionar. Absorbit` demunca pe care o f`cea, nu-[i d`du seama cumtrece timpul… G`si \n sfâr[it sensul frazei [i-lverific` de trei ori. Când fu sigur` c` n-a f`cut nicio gre[eal`, \[i ascunse fa]a \n mâini [i \ncepu s`plâng`.

Herete, agapi mou \nsemna „La revedere,dragostea mea”…

144

Capitolul 9

„La revedere, dragostea mea”, repet` ea nebun`de bucurie. A[adar, Vangelis o ceruse \n c`s`toriepentru c` o iubea!

|[i aminti fraza pe care i-o spusese când oleg`nase \n bra]e, \n noaptea \n care avuseseco[marul. Se uit` din nou \n dic]ionar. Degetele \itremurau \n timp ce d`dea paginile. Verific`fiecare liter`, fiecare cuvânt cu aten]ie: „ Nu-]i fiefric`, draga mea, sunt aici… „Inima ei b`tea s`-isparg` pieptul. Cuvintele \i jucau prin fa]a ochilor:draga mea, iubirea mea… |nchise ochii [i recon-strui \n minte imaginea b`rbatului pe care \l iubea,chipul lui frumos, ochii negri, buzele senzuale…

„La revedere, dragostea mea.” Nu, nu visaseacea durere din voce, triste]ea din privire,c`ldura mâinilor pe umerii ei. Când se

145

desp`r]iser`, \i fusese fric` de el, dar mai ales deea, de dorin]a ei… |l dorea pe acest b`rbat dintot sufletul…

|[i d`du seama \ntr-un târziu c` o doamn` \nvârst` o privea fix.

– V` sim]i]i bine, domni[oar` ? Sunte]i campalid`…

– Totul e foarte bine, mul]umesc, se bâlbâiClaire [i zâmbi.

Se uit` la ceas: era deja [ase seara! P`rin]ii eierau probabil \ngrijora]i. |[i a[ez` lucrurile \ngeant`, puse c`r]ile la locul lor [i plec` dinbibliotec` \n cea mai mare grab`.

Dac` Vangelis ar [ti pasiunea devastatoare careo chinuia zi [i noapte! Dragostea o eliberase deco[marurile pe care le avea de patru ani… Dar elnu va [ti niciodat`.

Claire nu reu[ea s`-[i g`seasc` somnul . |nfiecare diminea]`, se trezea cu pleoapele umflate.|[i pierdu pofta de mâncare. Nu \nceta s`-[i repetec` a trecut pe lâng` fericire, dar a pierdut-o. Totu[ila nou`sprezece ani avea puterea s`-[i schimbevia]a.

|[i petrecu o dup`-amiaz` \n pat, \ntorcândproblema pe toate p`r]ile. S` se \ntoarc` \n Grecia?

146

Aceast` idee nu i se p`ru prea bun`; presupunândc`-l g`sea pe Vangelis la vil`, ce i-ar fi spus? {i ce seva \ntâmpla dac` se \n[al` [i el \i va spune cu unrâs aspru :

– Eu, s` te iubesc? Mergi la un psihiatru!Foarte nervoas`, Claire \[i lu` geaca, geanta [i

ie[i din camer`.– Unde te duci, draga mea? o \ntreb` mama ei

din buc`t`rie.– |n ora[ s` cump`r câteva felicit`ri. Ai nevoie

de ceva?– Da, a[teapt` pu]in s`-]i dau lista…Dup` pu]in timp, Claire \mpinse poarta gr`dinii

cu un co[ \n mân`. Cum ajunse \n ora[, mersedirect la po[t` [i cump`r` o vedere frumoas`. Segândise mult ce s` fac`. Vederea reprezenta un satenglez, iarna. Scoase un stilou [i scrise câtevacuvinte : « E foarte frig aici. Cu toat` dragosteamea, Claire. »

Repede, \nainte s` se r`zgândeasc`, scrisenumele [i adresa lui Vangelis pe plic.Apoi o scrise[i pe a ei. Ceru un timbru pentru Grecia, \l lipi [ipuse scrisoarea \n cutie, dup` ce verific` de maimulte ori adresa.

147

Trecu o s`pt`mân`, f`r` nici o veste. Poate c`Vangelis n-a primit \nc` scrisoarea… Dac` nu mailocuia la vil` \n timpul iernii? Nu regreta c`-iscrisese ; dac` nu primea nici un r`spuns, [tia la ces` se a[tepte.

|n diminea]a de dou`zeci [i patru decembrie, setrezi foarte trist` ; trecuser` exact dou` s`pt`mânide când trimisese scrisoarea. |n aceast` perioad`, \iera mai greu s`-[i p`streze zâmbetul pe buze \n fa]afamiliei. {tia c` mai devreme sau mai târziu va finevoit` s` le spun` secretul care o rodea.

Era acas` doar cu mama ei ; tat`l [i fra]ii ple-caser` devreme la munc`, c`ci voiau s`-[i ia câtevazile libere \ntre Cr`ciun [i Anul Nou. Cândpo[ta[ul \i f`cu semn c` nu are nimic pentru ea,Claire era gata s` plâng`. |[i promise s`-l [tearg`pe Vangelis Lardakis din via]a ei, dac` nu primeanici o veste \nainte de Revelion.

– Mam`, nu vrei o cafea ? S-a f`cut atât defrig…

– Da, te rog. Dar s` nu fie prea tare. Sun` tele-fonul. R`spund eu. Cred c` e Chloe Rattenbury.

– |n cazul acesta, voi p`stra cafeaua cald`, c`cin-am v`zut persoan` mai vorb`rea]`, râse Claire.

Ruth Harper râse [i ea, apoi se duse la telefon.

148

– Nu e Chloe ? se mir` Claire când o v`zu pemama ei \napoi dup` câteva secunde.

– Nu, e pentru tine, r`spunse doamna Harper,foarte mirat`. Gr`be[te-te, el a[teapt`…

– El ?– Da, e un b`rbat. Nu i-am recunoscut vocea.

Are un accent…Claire sc`p` cana din mân` care se sparse \n mii

de buc`]i.– O, mam`, nu e adev`rat!Intr` \n hol [i ridic` receptorul cu o mân`

tremur`toare.– Alo?Nici un r`spuns. Pe linia telefonic` se auzeau

zgomote. Se temea s` nu fi ajuns prea târziu ;poate \nchisese deja. Apoi se produse minunea…auzi vocea lui Vangelis. Picioarele n-o mai ]ineau,a[a c` se a[ez` pe un scaun, lâng` telefon. Lacrimide bucurie \i curgeau pe obraji.

– Alo, Claire ? spuse vocea drag`, pu]in camdep`rtat`. Tocmai am ajuns la mine [i am g`sitscrisoarea. Claire, chiar crezi ce-ai scris ?

– Da, bine\n]eles, r`spunse ea ; avea gâtul uscatdin cauza emo]iei.

Urm` o clip` de t`cere, apoi Vangelis continu`pe un ton plin de siguran]`.

149

– Atunci, dovede[te-mi.– Eu… s`-]i dovedesc ? Nu \n]eleg…A[adar, n-o credea?– Fii atent`: \ntr-o or` va veni o ma[in` s` te ia.

{oferul va primi instruc]iuni s` te duc` laaeroport, unde te va a[tepta un avion.

– Cum…cum ? se bâlbâi ea, crezând c` n-aauzit bine.

– M-ai auzit, Claire ? Vino la mine. Vom face\mpreun` s`rb`torile de iarn`.

Ea nu avea timp s` se gândeasc` ; dac` nu-ir`spundea acum, el putea s` \nchid` telefonul.Uit` de p`rin]i, de fra]i [i spuse :

– Da, Vangelis… Voi veni.Apoi auzi un zgomot sec : convorbirea fusese

\ntrerupt`. Claire se uit` o vreme la receptor,foarte mirat`, apoi \l puse \n furc`. « O ma[in` vaveni \ntr-o or`… » |nc` sub efectul acestei fraze,fugi \n buc`t`rie, unde mama ei termina de adunatcioburile c`nii sparte.

– Mam`, o, mam`…Lacrimile \i curgeau pe obraji.– Voi petrece Revelionul \n Grecia.Ruth Harper r`mase pe loc, sprijini m`tura de

perete [i se \ncrunt` \ngrijorat`.

150

– |n Grecia ? Ce vorbe[ti ?– A[teapt`, mam`, \]i voi explica. Stai jos. {tiu

c` o s` fii foarte mirat`, dar, te rog, ascult`-m` f`r`s` m` \ntrerupi.

Zece minute mai târziu, Ruth Harper se uita lafiica ei de parc` o vedea acum prima dat`. Clairese gândi c` nu era bine s`-i spun` adev`rul, a[a c`-ipovesti c` se \ntâlniser` \n Grecia.

– Noi to]i am observat c` te-ai schimbat foartemult de când te-ai \ntors din vacan]`. Chiar ierivorbeam despre aceste transform`ri cu m`tu[aKatie. Mi-a spus c` e timpul s`-]i l`s`m mai mult`libertate, dar s` pleci singur` \n Grecia…

Ruth \[i mu[c` u[or buza.– Acest b`rbat… nu te sperie ?– Dar, mam`, \l iubesc ! Nu mi-e team` de

nimic atunci când sunt cu el!Ruth Harper \[i m`sur` fata din cap pân`-n

picioare. Ochii str`lucitori ai lui Claire ar`tau c`tân`ra spunea adev`rul. Totu[i, ea nu eraconvins`.

– Spui c` Kit \l cunoa[te ?– Da, bine\n]eles !– Atunci poate s` mearg` el cu tine. M` duc s`-l sun.Tân`ra fat` scutur` din cap.

151

– Nu, mam`. To]i patru v-a]i purtat minunat cumine [i v` voi fi \ntotdeauna recunosc`toare pen-tru asta. Dar trebuie s` merg singur`. Dac`Vangelis m` vede cu fratele meu, va crede c` \nc`mi-e team` de el.

Dar doamna Harper nu era convins`.– Acest… Vangelis, crezi c` te iube[te \ntr-

adev`r ? \ntreb` ea ne\ncrez`toare.Claire ezit`.– Nu [tiu, mam`. Trebuie s` merg acolo, s` v`d.Mama citi hot`rârea \n ochii fiicei ei [i spuse:– Presupun c` [i dac`-l sun pe tat`l t`u s` vin`

s` stea el de vob` cu tine, tot nu-]i vei schimbahot`rârea?

– Nu, mam`.– Atunci, nu-mi r`mâne decât s` te ajut s`-]i faci

bagajul. Dar promite-mi c` ne suni s` ne spui cumai ajuns.

– Promit !Cu inima \n s`rb`toare, Claire urc` \n camer` [i

deschise [ifonierul. Se uit` dezam`git` la toaterochiile ei. Nici una nu-i mai pl`cea [i nu mai aveatimp s` fac` acum cump`r`turi. Tocmai atunciintr` mama ei care-i puse pe pat rochia pe carevoia s` i-o dea de Cr`ciun.

152

giannijollys

– Cred c` vrei s` te \mbraci \n ceva mai elegant…Claire se arunc` \n bra]ele mamei ei [i o acoperi

de s`rut`ri.– Mam` ! Te iubesc !Totul se petrecu precum \ntr-un vis. Tân`ra fat`

ascult` ultimele sfaturi ale mamei, apoi, \mbr`cat`\n rochia cea ro[ie [i \nc`l]at` cu pantofi cu tocul\nalt, ie[i repede din cas`, \nainte s`-i dealacrimile. Dou` ore mai târziu, lu` avionulCompaniei Lardakis. |n curând, Vangelis o vastrânge \n bra]ele lui…

|ncerc` s`-[i imagineze cum va fi \ntâlnirea lorla aeroport. Dar Vangelis nu era acolo. Se uit`\nnebunit` \n jurul ei [i-l z`ri doar pe Hektor, carevenea spre ea râzând.

– Kalimera, despinis, \i spuse el [i-i lu` valiza.|n drum spre vila lui Vangelis nu reu[i s`-[i

potoleasc` b`t`ile nebune[ti ale inimii. Cum se vapurta el când o va vedea ? Zeci de gânduri contra-dictorii \i treceau prin minte… Când ma[ina intr`pe aleea cu pini, Claire se \ntreb` dac` f`cuse binec` venise.

Hektor o ajut` s` coboare [i o \nso]i pân` \ncas`. |i l`s` valiza \n hol [i-i f`cu semn s` intre \nsalon.

153

giannijollys

Tân`ra fat` puse mâna pe clan]`, trase adâncaer \n piept [i deschise u[a.

Vangelis se ridic`. Pere]ii \nc`perii disp`rur`,iar ea nu mai v`zu decât silueta lui \nalt`. B`rbatulvenea \ncet spre ea. Privirile lor se \ncruci[ar`,vr`jite. O team` f`r` nume puse st`pânire pe ea,\ncât crezu c` le[in`. Nu putea nici s`-i pronun]enumele, nici s` se mi[te din pragul u[ii.

Vangelis era \mbr`cat \n negru, iar chipul luip`rea mai palid decât de obicei. Era [i foarteobosit. Claire ar fi vrut s` fug` spre el, s` i se arunce\n bra]e, s`-i spun` cât de mult \l iube[te. Darr`mase pe loc, \nfrico[at`. Ce se \ntâmpla cu ea ?

Dup` lungi clipe de a[teptare, el vorbi primul.– Bun` ziua, Claire. Ai venit singur` ?– Da. Mama ar fi vrut s`-l trimit` pe Kit cu mine,

dar n-am fost de acord.Ei nu-i pl`cea deloc aceast` voce grav`, care nu

era a ei.– Am crezut c` n-o s` vii, spuse el pe un ton

calm.Era \ngrozitor. Se purtau ca doi str`ini care

schimbau amabilit`]i. Ea strânse din din]i s` nuplâng`. Curaj, \i spunea o voce din interior. Aif`cut atâta drum s` renun]i tocmai acum?

154

Vocea ei reveni la normal. Avu impresia c`sângele \ncepe s`-i circule din nou prin vene.

– Voiam s` vin…Cuvintele pe care [i le re]inuse prea mult timp,

ie[ir` \n sfâr[it la suprafa]`:– Vangelis… te iubesc.El p`li [i \nchise ochii.– |mi pare… \mi pare r`u, se bâlbâi ea. Te-am pus

\n \ncurc`tur`. Nu asta am vrut. M` \ntorc \n Anglia.– Nu !Din doi pa[i, fu lâng` ea.– Nu pleca, Claire. Te rog, ia loc.Ea \[i scoase haina [i o puse pe sp`tarul unui

scaun. V`zu privirea mirat` [i admirativ` a luiVangelis când descoperi cum era \mbr`cat`. Patruluni mai devreme, aceast` privire ar fi \ngrozit-o,dar acum \i f`cea pl`cere.

– Ia loc, repet` el.Ea se a[ez` pe canapeaua pe care o ]inuse \n

bra]e cu o zi \nainte s` plece.– {tiu c` ]i-a trebuit mult curaj s` vii aici, spuse

el a[ezându-se \n fa]a ei, pe un fotoliu. Vreau s`spun… Doamne ! Cât de complicate devin uneorichiar [i cuvintele simple ! Ai \n]eles c` … teiubesc.

155

Claire \[i \n`bu[i un strig`t [i vru s` se arunce \nbra]ele lui, dar el o opri cu un gest.

– Nu ! Ascult`-m`, mai \ntâi !Vangelis o iubea ! Vangelis o iubea! |n curând o

s-o ia \n bra]e…– Da, Claire, te iubesc. Ca un nebun. Dar…|[i duse mâna la frunte, \ncurcat.– Trebuie s`-]i vorbesc sincer. Te iubesc a[a

cum iube[te un b`rbat o femeie, adic` te [i doresc.Iar eu [tiu c` n-ai voie s` faci dragoste. Cum a[putea s` m` c`s`toresc cu tine când [tiu c` \ntr-ozi o s`-mi calc angajamentul [i o s` te ating ?

Dac` ar fi [tiut cât se \n[al` ! Lacrimilestr`luceau \n ochii lui Claire, pe care timiditatea o\mpiedica s` vorbeasc`.

– M-am gândit tot timpul la tine, Claire. Acestepatru luni au fost lungi cât patru ani. Când amprimit scrisoarea de la tine azi-diminea]`, eramnebun de bucurie. Eram atât de fericit c` pot s` tev`d din nou \ncât am uitat ce s-a \ntâmplat la aero-port, când te-ai smuls din bra]ele mele.

– Nu am fugit de tine…El o privi cu ne\ncredere.– Eram atât de tulburat` de atitudinea ta c`

m-am dat \napoi s` v`d dac` nu cumva visez. Ai

156

vorbit grece[te, iar eu n-am \n]eles ce-ai spus.Iar tu ai plecat \nainte s` mai pot spune ceva.

Vangelis nu era \ns` convins.– }i-am vorbit grece[te pe plaj` când te ]ineam

\n bra]e ? Nu. {i totu[i ai fugit de mine \ngrozit`.El \ngust` ochii [i se uit` intens la Claire, care

se tulbur`.– Nu, Vangelis, te \n[eli [i de data asta. |n ziua

aceea, am \n]eles atâtea lucruri; de fapt, nu voiams` te opre[ti…

El o urm`rea cu aten]ie.– Când am ajuns \n camer`, relu` ea, mi-am dat

seama c`… mângâierile tale \mi produceaupl`cere. Bine\n]eles, eram \nc` foarte timid`… {imai eram \ngrijorat` din cauza lui Kit…

Un zâmbet ap`ru pe buzele b`rbatului.– Claire, e[ti sigur` de ce spui ? Nu-mi da

speran]e… Mi-ai lipsit atât de mult!Se ridicar` amândoi, dar r`maser` nemi[ca]i.– Rochia aceasta \]i vine foarte bine. Pentru

mine, e un semn c` spui adev`rul. N-ai fi avut cura-jul s` por]i a[a ceva \n august.

Privirea lui se opri o clip` pe curba feminin` a[oldurilor [i pe talia ei fin`, apoi f`cu un pas [i o

157

lu` \n bra]e. Claire l`s` s`-i scape un suspin debucurie [i se refugie \n bra]ele lui protectoare.

– Draga mea…El se d`du pu]in \napoi s-o priveasc` mai bine.

|[i opri privirile pe nasul ei mic, pe ochii mari deculoare alunei… Ea \i zâmbi cochet, \nc` pu]intimid` de aceast` nou` intimitate.

Cu degetul, \i desen` conturul buzelor [i seaplec` \ncet spre ea. Buzele lor se unir` \ntr-uns`rut pasional.

– Claire, o, Claire, a[tept de atâta vreme aceast`clip`…

– Vangelis, sunt atât de fericit`… Sim]i cum \mibate inima ?

El vru s`-i simt` inima cum bate, dar se opri.– Chiar vrei asta?– Nu-mi mai e team`, Vangelis.Când mâna lui \i mângâie rotunjimile sânului,

ea gemu de pl`cere. Apoi mâna se strecur` \ndecolteul rochiei, iar Claire sim]i un val de c`ldur`pe piele.

– Micu]a mea Claire, te iubesc atât de mult…Dintr-o dat`, se dep`rt` [i \ncepu s` râd` \ncet.– Spune-mi, nu mai avem timp, mâine e

Cr`ciunul.

158

– Nu mai avem timp ? Nu \n]eleg…– Claire Harper, insist s` devii oficial so]ia mea

\nainte de sfâr[itul anului… Ceremonia va avealoc aici, \n mica biseric` din sat.

– O, Vangelis, ar fi minunat, dar p`rin]ii [i fra]iimei…

El se \ndrept` spre fereastr` [i se uit` la cer.– Hmm… E \nc` vreme bun`. Ce-ai zice dac`

am merge dup` ei la Londra ?– Acum ?– Acum ! Nu-]i place s` c`l`tore[ti cu avionul ?

Sfâr[it

159

giannijollys