Tarziu de toamna

Pe drum mergeam alături. A toamnei melodieTăcută se lăsase cu seara peste vie;Prin codrul de rugină, pe pajiştea pustie,Simţeam acelaşi freamăt în suflete că-nvie.

Era un vaier dulce şi dureros, un cântCe-n inimi se născuse şi-n ele ni s-a frânt.Apropiaţi deodată şi fără un cuvânt,Am stat să ne petreacă prin toamnă rece vânt.

Cu vocea ta sub ramuri sunând a părăsire,Mi-ai spus: - Să ne rămână trecutul nălucire,Când clipa veşniciei mi-o dai cu o privire �De ce în umbră glasul părea o amintire?

Ion Pillat