STRATIFICAREA SOCIALĂ

 Universitatea Bucuresti

Facultatea de Administrtie si Afaceri

Specializare: Administraie Publica

Prof. coord.:Raluca Dinescu Gherghin Andrada

Manea Mihaela

Matasari Lucia

Miculete Laura

 Bucuresti

2014

 

Indiferent de gradul de dezvoltare, orice societate este stratificată.

Toate sectoarele activităţii umane sunt stratificate: diferenţele

privind sursa de venit, eterogenitatea religioasă la nivel

societal, distribuţia puterii politice, modurile de consum şi stilurile de

viaţă etc. Stratificarea este universală şi omniprezentă.

Stratificarea socială presupune diviziunea sistematică a societăţii în categorii definite şi tratate diferit în baza unor inegalităţi sociale.

Populaţia se structurează astfel în straturi în funcţie de:

- proprietate: venit, avere sau alte surse materiale,

- prestigiu: reputaţie sau stimă socială,- putere: abilitatea de a-şi atinge propriile

obiective chiar şi în ciuda unor piedici sau adversităţi.

 

În ceea ce priveşte stratificarea, remarcăm în literatura de specialitate patru abordări teoretice de mare influenţă:

1. Teoria funcţionalistă;

2. Teoria marxistă;

3. Teoria elitelor;

4. Teoria weberiană.

Teoria funcţionalistă clasică privind inegalităţile sociale, cunoscută drept teoria Davis-Moore susţine că stratificarea socială este o parte naturală şi inevitabilă a vieţii sociale, necesară pentru supravieţuirea continuă a societăţii (Kingsley Davis şi Wilbert Moore, 1945).

Teoria marxistă

Teoria constă în faptul că se pune accentul pe clasă, văzută ca o caracteristică obiectivă a structurii economice a societăţii. El face distincţia între cei care posedă capital şi cei care îşi câştigă existenţa vânzându-şi munca celor dintâi.

Teoria elitelor

Vilfredo Pareto (1916), unul dintre teoriticienii elitelor, alături de Mosca (1884) şi Michels (1911), considera că societatea se caracterizează printr-o complexă stratificare.Fiecare strat social se constituie din două categorii distincte: clasa ne-aleasă şi clasa aleasă.

Teoria weberiană

M.Weber acceptă în special ideea lui Marx conform căreia clasa se bazează pe condiţii economice date, dar consider că diviziunile de clasă derivă nu numai din controlul sau lipsa controlului asupra mijloacelor de producţie, ci şi din diferenţele economice care nu au nimic în comun cu proprietatea, cum ar fi: abilităţile individuale, disponibilităţile, calificările şi tipul muncii prestate.

Consecinţe ale stratificării1.Consecinţe asupra sănătăţii

fizice şi psihice a indivizilor.

2. Consecinţe asupra implicării politice.

3. Consecinţe asupra sistemului juridic şi infracţional.

4. Consecinţe asupra educaţiei.

Bibliografie:

STRATIFICAREA SOCIALĂ Ani RĂDULEŢ (PAVELEA)

Giddens, Anthony (2000). Sociologie, Bucureşti: All.

Campeau, Robert; Michèle Sirois, Élisabeth Rhéault şi Norman Dufort (1993). Individu et societe. Introduction a la sociologie, Québec: Gaëtan Morin.