Download - Socarici David 11
R O M Â N I A
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA EMANUEL DIN ORADEA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
Specializarea: TEOLOGIE BAPTISTĂ PASTORALĂ
Forma de învăţământ: ZI Cursul, INTRODUCERE ÎN TEHNICA CERCETĂRII, sem. I
PREZENŢA, MANIFESTAREA ȘI
ABORDAREA PĂCATULUI ÎN
CARTEA NUMERI
Coordonator:
Lector univ. dr. Giorgiov Adrian
Student:
Şocarici-Şimon David Constantin
Oradea, 2012
2
CUPRINS
CUPRINS ................................................................................................................................... 2
INTRODUCERE ........................................................................................................................ 3
1. DATE GENERALE DESPRE CARTEA NUMERI .............................................................. 4
1.1. Contextul teologic ........................................................................................................... 4
1.2. Contextul istoric.............................................................................................................. 4
1.3. Contextul social .............................................................................................................. 5
2. TERMINOLOGIA PĂCATULUI .......................................................................................... 6
2.1. Cârtiri .............................................................................................................................. 6
2.2. Păcate comunitare şi păcate individuale ......................................................................... 6
3. LEGILE PRIMITE DE POPORUL ISRAEL DE LA DUMNEZEU PRIN MOISE ............. 7
4. BINECUVÂNTAREA LUI BALAAM ................................................................................. 8
5. TEOLOGIA PĂCATULUI .................................................................................................... 9
CONCLUZII ÎN LUMINA TEOLOGIEI PĂCATULUI DIN CARTEA NUMERI ............... 11
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................... 13
3
INTRODUCERE
Una dintre cele mai mari probleme ale lumii creştine de-a lungul vremurilor a fost, este şi
va fi problema păcatului. Cum îl definim? Aceasta pentru că se vede minimalizată importanţa
acestui concept. Cuvântul păcat este scos din vorbirea curentă şi apelând la libertatea de
expresie, lumea este mai degrabă dispusă să spună că are o altă părere.
Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze prezenţa şi manifestarea păcatului în cartea
Numeri din Sfintele Scripturi. Vorbim despre o carte din Vechiul Testament şi nu puţini sunt
cei care găsesc inutilă această abordare spunând că problema aparţine unei generaţii de mult
trecute. Pe mulţi creştini din secolul XXI nu-i mai interesează.
Va fi arătată puntea de legătură cu Noul Testament, mai ales că doar două cărţi din Sfânta
Scriptură abordează problematica păcatului din perspectiva care va fi arătată. În esenţă vorbim
despre păcatul cu voia, problemă amintită doar în cartea Numeri şi cartea Evrei din Noul
Testament şi trebuie avută în vedere motivaţia autorului acestei lucrări privind modul în care
se vede abordarea oricărei teme din scripturi. Nu se va renunţa la a privi toată Scriptura ca un
întreg. Orice carte pe care a scris-o omul vreodată a avut o temă care a străbătut întreaga carte.
Dumnezeu nu ne va lăsa niciodată un alt tip de carte. Dumnezeu ni se face cunoscut prin ceea
ce cunoaştem, nu prin ceea ce nu cunoaştem. Aşa se vede abordarea temei păcatului în cartea
Numeri.
Capitolul 1 începe cu o prezentare generală a cărţii Numeri, a contextului teologic, cultural
şi social pentru a se înţelege mai bine cum a putut duce nesocotirea legilor lui Dumnezeu de
către o naţiune la nimicirea unei întregi generaţii. În capitolul 2 se va face o scurtă clasificare
a păcatelor din cartea Numeri. Se va putea observa cum deşi poporul calcă sistematic legea,
Dumnezeu îşi păstrează credincioşia şi îşi ţine promisiunea de a duce poporul în ţara promisă.
Un capitol aparte, capitolul 3, va cuprinde legile date de Dumnezeu poporului în lumina
cărora se vor putea vedea mai bine păcatele săvârşite de popor. Însă nu se poate trece cu
vederea nici binecuvântarea lui Balaam (capitolul 4), care face notă discordantă în cartea
Numeri. În capitolul 5 se va prezenta teologia noţiunii de păcat. În capitolul 6 se va arăta
puntea de legătură cu Noul Testament şi se vor trage concluzii finale privind păcatul în
ansamblul Sfintelor Scripturi. Se vor arăta şi unele aplicaţii pentru vremurile de acum. Se vor
vedea şi perspectivele unei explorări ulterioare a temei păcatului.
4
1. DATE GENERALE DESPRE CARTEA NUMERI
Cartea Numeri este a patra carte din Tora, numele ei în limba ebraică este bemidhbar ce
înseamnă “În pustiu”1. Acesta reprezintă exact locul unde se desfăşoară naraţiunea. Planul lui
Dumnezeu merge mai departe. Poporul se află la poalele muntelui Sinai, la puţin timp după
darea Legii scrisă atunci pe table de piatră.
1.1. CONTEXTUL TEOLOGIC
Acest studiu va lua în considerare teologia întregii Scripturi şi după cum s-a arătat
Dumnezeu are un plan clar cât priveşte mântuirea omului, iar poporul Israel are un rol foarte
specific în acest plan. Începutul duce spre Avraam căruia Dumnezeu îi face o promisiune în
Geneza 12:1-3. O promisiune care vizează nu numai poporul evreu ci întreaga umanitate. Deşi
poporul cunoştea promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam, nu au reuşit niciodată să
privească această promisiune din vârful muntelui Sinai ci doar de la poalele lui. Această lipsă
de perspectivă le va fi fatală lor şi celor de după ei.
Privind din perspectiva imediată, pentru ei, teologie pare un cuvânt fără sens. Măcar că
Legea abia fusese dată, nu s-au gândit la voia lui Dumnezeu ci la voia lor. Teologia Egiptului
era mai bine cunoscută.
1.2. CONTEXTUL ISTORIC
O situare a evenimentelor din acele vremuri este greu de făcut. Samuel J. Schultz datează
cucerirea Canaanului în jurul anului 1400 î.Cr., deci evenimentele din cartea Numeri trebuie
să aibă loc cu 40 de ani mai devreme.2
La nord, pe teritoriul Siriei şi Turciei de astăzi se întindea imperiul Hitit, la cârma căruia
era Suppiluliumas I. La est era Egiptul sub conducerea lui Amenophis III, iar în sud se aflau
popoarele descendente din Esau, care după spusele îngerului din Geneza 16:11-12 va fi mereu
împotriva poporului Israel.3
1 Gareth Crossley, Vechiul Testament Explicat și Aplicat (Oradea: Făclia, 2008), 131.
2 Samuel J. Schultz, Călătorie prin Vechiul Testament (Oradea: Cartea Creştină, 2001), 117.
3 K.A. Kitchen, Dicţionar biblic (Oradea: Cartea Creştină, 1995), 378.
5
1.3. CONTEXTUL SOCIAL
În acea vreme, până la intrarea în spaţiul cărţii Numeri, poporul nu părea să fie prea
organizat. Din acest moment, odată cu începutul naraţiunii din cartea Numeri, poporul Israel
este organizat la fel ca o armată după seminţii şi fiecărei seminţii Dumnezeu îi trasează sarcini
clare.
Aşa după cum se poate observa poporul este împărţit în trei: cele 12 seminţii, separat
leviţii, şi apoi Moise. Se doreşte numirea separată a lui Moise pentru că el este puntea de
legătură dintre popor şi Dumnezeu, uneori fiind însoţit de fratele său Aaron.
6
2. TERMINOLOGIA PĂCATULUI
Autorul acestui studiu vede păcatul ca o abatere de la legea lui Dumnezeu, o abatere care
duce pe om departe de Dumnezeu şi care are ca final o pierdere a direcţiei şi o rătăcire în
întuneric. Problema cea mai mare este că păcatul are şi urmări ce nu pot fi trecute cu vederea,
adică înşală, înfăşoară, şi împietreşte.
2.1. CÂRTIRI
Din capitolul 11 se poate constata începutul cârtirilor, însă dacă se observă cu atenţie, în
întreaga călătorie a poporului prin pustie, de la plecarea din Egipt până la sosirea în Canaan,
cârtirea pare să fie laitmotivul călătoriei, ...nu mai bine era în Egipt?... Mereu cuvintele
acestea se vor găsi într-o formă sau alta pe buzele poporului. Aceasta este probabil ocara
Egiptului amintită în Iosua 5:9.
Sigur că în mod practic nemulţumirile erau aduse la cunoştinţa lui Moise iar asta deoarece
el era legătura dintre popor şi Dumnezeu. Totuşi câteva dintre cârtiri îi sunt adresate lui Moise
în mod specific. S-a vrut întotdeauna alungarea lui de la conducerea poporului. Prima dată
răzvrătirea vine de la rudele cele mai apropiate, Maria şi Aaron, fapt arătat în Numeri 12, mai
apoi în Numeri 16 intră în scenă Core, Datan şi Abiram.
2.2. PĂCATE COMUNITARE ŞI PĂCATE INDIVIDUALE
Unul dintre cele mai grave păcate, dacă se analizează din perspectiva urmărilor lăsate,
rămâne curvia. Nelegiuirea prezentată în Numeri 25 aduce moartea a 24000 de oameni din
poporul lui Israel. Omul din umbra acestui păcat este Balaam care îi învaţă pe madianiţi cum
să se răzbune pentru că israeliţii nu au putut fi blestemaţi.
Deşi în general păcatele săvârșite aveau un caracter comunitar au existat şi păcate
individuale. Prima exemplificare se găseşte în Numeri 13:27-29, unde iscoadele afară de
Iosua şi Caleb, înnegresc ţara cercetată înaintea întregului popor. Rezultatul? O întreagă
generaţie de oameni moare în pustie. În Numeri 15:32-36 un om este prins strângând lemne în
ziua de Sabat şi este omorât cu pietre. În capitolul 25:6 cineva din popor curveşte cu o
madianită fără să-i pese de cei din jur.
7
3. LEGILE PRIMITE DE POPORUL ISRAEL DE LA DUMNEZEU PRIN MOISE
Nu există naţiune care să poată trăi fără legi. Haosul s-ar instala în scurt timp. Cea mai
mare problemă atunci când se elaborează o lege este punctul de referinţă. Cine sau ce poate
reprezenta un model? Ce garanţie există că referinţa aleasă este bună? Poporul Israel avea
parte de autoritatea supremă în materie de legi. Personalitatea care nu are umbră de mutare,
singura fiinţă din istorie care a rămas neschimbată este Dumnezeu. El a pus bariere şi trebuia
să se înţeleagă că nu trebuiau neapărat trecute ci au fost puse ca să apere. Tendinţa este să se
depăşească limitele, dar nu totdeauna este benefic.
Tora a rămas în conştiinţa multora ca Legea. Privită cu obiectivitate această parte a
Scripturii cuprinde mult mai multe lucruri. Walter Kaiser Jr. explică în una din cărţile sale de
unde această părere.4 În limba ebraică cuvântul vine dintr-un verb care se traduce cu „a arăta”
indicând direcţia ce trebuie urmată. Tora este un ghid nu un set rigid de legi. După multă
vreme apostolul Pavel desființează acest sens în Galateni 3:21 când spune că neprihănirea
trebuie să fie mai mult decât slova Legii. Un ghid scris, o direcţie arătată ziua prin nor,
noaptea prin foc, era maximul a ceea ce se putea cere. Tora este temelia a tot ceea ce a urmat
mai târziu. Baza învăţăturilor pentru poporul Israel şi baza tuturor legilor umanităţii de atunci
şi până astăzi. W. Kaiser Jr. este foarte concludent în cartea sa când afirmă următoarele: ”Prin
urmare, ceremoniile, ritualurile şi principiile călăuzitoare au slujit numai ca punţi, pentru ca
oamenii să se poată întâlni cu Dumnezeu. A sugera însă că mijloacele sunt scopuri în sine ar
însemna a face o confuzie totală între mijloace şi scop.”5
4 Walter Kaiser Jr., Documente care stau la baza Vechiului Testament (Cluj-Napoca: Logos, 2011), 242–243.
5 Ibidem, 243.
8
4. BINECUVÂNTAREA LUI BALAAM
E greu de înţeles cum după atâtea călcări de lege, cineva care vrea să blesteme poporul este
oprit şi aceasta deoarece Dumnezeu socoteşte poporul fără păcat. Se pare că Balac ştia ceva
mai mult decât popoarele din jur. Balac şi-a dat seama că dacă Dumnezeu va blestema pe
israeliţi aceştia vor fi şterşi de pe faţa pământului. Ce nu ştia Balac era că Dumnezeu nu îşi
blestemase creaţia nici în Eden şi nu o va face nici acum. Dumnezeu nu ştie să blesteme.
Respectul Său pentru creaţia Sa depăşeşte puterea de înţelegere a omului. Dumnezeu nu este
un om ca să-i pară rău, El ce făgăduieşte împlineşte. Este un orator desăvârșit când
binecuvântează şi o face până la al miilea neam.
Buni sau răi israeliţii erau poporul Lui. Păcatul era o problemă directă între Dumnezeu şi
ei. Păcatul este o problemă directă între Dumnezeu şi om. Balaam se plimbă degeaba, nu
poate vorbi mai mult decât este lăsat. Un vrăjitor care ştia că poate minţi un om, dar că nu
poate înşela pe Cel ce a făcut cerurile şi pământul.
În toată dezbaterea asupra temei păcatului din cartea Numeri binecuvântarea lui Balaam
joacă un rol important. Este greu să se vorbească mereu despre păcat şi să nu se arate soluţii
pentru rezolvarea lui. Pentru Balac a blestema un popor părea normal, dar Dumnezeu nu putea
fi de acord. Dumnezeu va păzi întotdeauna poporul lui de duşmanii din domeniile în care nici
un om nu are acces.
9
5. TEOLOGIA PĂCATULUI
Definirea păcatului, mai ales în contextul Vechiului Testament, presupune cunoaşterea
funcţiei cortului, a liturghiei din cort şi cunoaşterea motivului pentru care Dumnezeu a hotărât
o vreme cu jertfe de ţapi şi viţei. Se cunoaşte că în Vechiul Testament iese în evidenţă
dreptatea lui Dumnezeu, iar în Noul Testament domină harul Lui. Nu se va intra în motivarea
liturghiei cortului pentru că ar fi nevoie de o lucrare special destinată pentru aceasta. Totuşi
un lucru se observă desluşit, prin cort are loc iertarea păcătosului. Dacă prin cortul pământesc
are loc iertarea de păcat în cortul ceresc cu atât mai mult. Ar trebui aici o scurtă argumentaţie.
Privind în cartea Evrei capitolul 9, după înviere Hristos a intrat în cortul ceresc . Jertfa Sa
trebuia adusă în cortul ceresc, nu în cel pământesc. Scopul jertfei este iertarea păcatelor. Evrei
12:4 arată că păcatele omului nu pot fi şterse cu sânge de animal. Evrei 8:5 arată că Moise a
văzut pe munte chipul cortului ceresc. Nu a fost nici un om de faţă să spună ce a văzut Moise.
Nu ar fi însă singurul om care vede lumea de dincolo. Unul din slujitorii lui Elisei a avut şi el
această şansă (vezi 2 Împăraţi 6:17). Moise a văzut un cort adevărat nu o vedenie. A nu se uita
că el a fost omul căruia Dumnezeu i-a vorbit gură către gură.
Ce este deci păcatul? Wayne Grudem, în cartea sa Teologie Sistematică, dă o explicaţie
detailată a termenului. Definiţia este foarte clară: Eşecul sau incapacitatea de a ne conforma
legii morale a lui Dumnezeu prin faptă, atitudine sau natură.6
Dicţionarul Evanghelic de Teologie a lui Walter A. Elwell prezintă şi alte păreri.7 În
teologia reformată esenţa păcatului este necredinţa. La polul opus, în teologia liberală
denumirea de păcat este scoasă de sub incidenţa lui Dumnezeu. Încet, încet are loc ieşirea de
sub suveranitatea Legii. Omul nu mai păcătuieşte, are alte păreri. William Dyrneff făcând
comentarii asupra teologiei Vechiului Testament punctează exact valenţele păcatului: abatere,
vină şi răzvrătire, caracteristic israeliţilor în cartea Numeri.8
În Epistola către Evrei în capitolele 3 şi 12 sunt arătate efectele păcatului asupra omului.
Păcatul înşală, înfăşoară şi împietreşte, ultimul efect fiind cel mai grav. Se defineşte
împietrirea, cel puţin în viziunea autorului, ca fiind starea de refuz al oricărui ajutor în ciuda
tuturor evidenţelor. De altfel şi Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte împietrirea,
6 Wayne Grudem, Teologie Sistematică (Oradea: Făclia, 2004), 518.
7 Donald G. Bloesch, Dicţionar Evanghelic de Teologie (Oradea: Cartea Creştină, 2012), 910–912.
8 William Dyrneff, Teme ale teologiei Vechiului Testament (Cluj-Napoca: Logos, 2010), 114–115.
10
în sens figurativ, ca insensibilitate.9 Apostazia este o stare periculoasă. Omul are menirea de a
sta împreună cu Dumnezeu nu departe de El. Privind la început, în Eden, câtă vreme nu a fost
păcatul, omul a locuit împreună cu Dumnezeu, însă când a intervenit păcatul omul a fost
izgonit.
O altă dimensiune a păcatului în Vechiul Testament este cea a contaminării. În prea puţine
cazuri păcatul afectează numai individul, de regulă vizează mai mulţi indivizi. Păcatul este
colectiv pentru că ispăşirea lui era posibilă numai în cort, iar în cort intra numai Marele Preot
odată pe an şi nu fără sânge. Ritualul viza poporul şi nu individul. Păcatele întregului popor
erau puse pe capul ţapului pentru Azazel care era apoi izgonit în pustie (vezi Levitic capitolul
16).
Principala problemă deschisă în cartea Numeri este păcatul cu voia, un păcat ce nu putea fi
iertat. Ce este păcatul cu voia? Părerile sunt prea împărţite ca să fie discutate în întregime. Un
aspect important este expus de Wayne Grudem.10 Acesta vizează Noul Testament şi priveşte
lucrarea Duhului Sfânt în inima credinciosului. În Vechiul Testament păcatul era rezolvat
colectiv. S-au dat legi poporului Israel privitoare la furt, jurământ sau poftirea nevestei
aproapelui. Dar cum putea să fure cineva fără voie? Cum se putea jura strâmb fără voie? Sau
cum se putea pofti nevasta aproapelui fără voie? Este clar că problema depăşeşte sfera
umanului. Păcatul complică lucrurile până acolo că devine greu şi a încerca a-l defini.
9 Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan” Academia Română, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române
(Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1996), 516.
10 Grudem, Teologie Sistematică, 537–538.
11
CONCLUZII ÎN LUMINA TEOLOGIEI PĂCATULUI DIN CARTEA NUMERI
La fel ca şi întreaga istorie a poporului Israel, cartea Numeri are şi o natură paradigmatică.
Tot ce se vede arătat în această carte este valabil şi pentru omul de azi. Omul credincios este
şi astăzi într-o călătorie spre ţara promisă. Va trebui mereu să aleagă între voia lui Dumnezeu
şi voia lui Satan. Privind înspre cartea Numeri se poate vedea un lucru extraordinar:
Dumnezeu poartă de grijă celor ce se încred în El. Dacă omul nu știe să meargă pe cale va
avea sigur parte de un îndrumător, Legea Lui. Dacă omul are de luptat cu uriaşi de care se
înspăimântă sigur va avea parte de ajutor: Dumnezeu va lupta pentru el. Dacă omului îi este
frică de lumea duhurilor, domeniu în care oricum nu are prea mare putere, Dumnezeu, prin
îngerii Săi va sta scut pentru el.
Există însă un loc unde Dumnezeu nu are acces, un loc pe care într-o anumită măsură nu-l
va apăra, inima omului, loc tabu, unde afară de purtătorul de drept nimeni nu are vreo putere.
Epistola către Evrei 3:12 arată că omul trebuie să aibă grijă de inima lui. Inima lui poate avea
mereu aliaţi, mereu vasali, dar niciodată stăpâni afară de el însuşi. Rămânând în sfera
păcatului, cartea Numeri ridică o problemă greu de rezolvat: păcatul cu voia. Beniamin
Fărăgău arată în comentariul său asupra cărţii Evrei că păcatul cu voia ţine de neacceptarea
lucrării Duhului Sfânt în inima credinciosului, la fel ca Wayne Grudem.11 În capitolul 10 din
cartea sa explicaţia se lărgeşte şi cuprinde cortul vechi testamental spunând:
„Or, veşnicia mea, sau intrarea mea liberă în prezenţa Tatălui atârnă de lucrarea Domnului Isus
Hristos, care reprezintă împlinirea tuturor prefigurărilor ce ţin de locaşul pământesc de închinare şi
de slujba din el. Iar punctul culminant al acestor prefigurări era tocmai Ziua Ispăşirii, când un
muritor intra în prezenţa lui Dumnezeu. Deci nici cea mai gravă călcare de Lege nu se poate
compara cu nesocotirea soluţiei lui Dumnezeu în Isus Hristos pentru călcările noastre de Lege. Or,
tocmai acesta este păcatul cu voia.”12
Se vorbeşte şi se scrie despre păcat mereu la modul impersonal, dar rezolvarea unei astfel
de probleme în viaţa unui om începe cu recunoaşterea faptului că eu sunt vinovat. Este un
nonsens să se vorbească impersonal. Dacă nu recunosc nu am nici o șansă să fiu iertat.
Umanitatea are nevoie de recunoaşterea unui Dumnezeu suprem. Trebuie recunoscut faptul că
toţi oamenii au nevoie disperată de El. Atunci vine iertarea, iar salvarea este aproape.
Departe gândul de a elucida problema păcatului chiar şi în cartea Numeri. Păcatul rămâne
o problemă deschisă în viaţa fiecărui om şi nu va fi nici pierdere de timp şi nici lucru puţin
strădania de a clarifica această problemă. Ar trebui adâncită cercetarea în domeniul păcatului
11 Ibidem, 232–237.
12 Beniamin Fărăgău, Epistola către Evrei Volumul II 8:1-1325 (Cluj-Napoca: Risoprint, 2004), 143.
12
cu voia, făcându-se o legătură și cu alte cărți din Sfânta Scriptură. Omul de astăzi are nevoie
de siguranţa salvării şi nu de siguranţa osândirii, pentru că Dumnezeu caută să mântuiască ce
era pierdut, fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată este viața veșnică în Isus
Hristos.
Persoana care mi-a citit lucrarea: Porumb Alin
13
BIBLIOGRAFIE
Crossley, Gareth. Vechiul Testament Explicat și Aplicat. Oradea: Făclia, 2008.
Dyrneff, William. Teme ale teologiei Vechiului Testament. Cluj-Napoca: Logos, 2010.
Fărăgău, Beniamin. Epistola către Evrei Volumul I 1:1-7:28. Cluj-Napoca: Risoprint, 2004.
———. Epistola către Evrei Volumul II 8:1-1325. Cluj-Napoca: Risoprint, 2004.
Grudem, Wayne. Teologie Sistematică. Oradea: Făclia, 2004.
Kaiser Jr., Walter. Documente care stau la baza Vechiului Testament. Cluj-Napoca: Logos,
2011.
Milne, Bruce. Cunoașterea adevărului. Oradea: Făclia, 2006.
Schultz, Samuel J. Călătorie prin Vechiul Testament. Oradea: Cartea Creștină, 2001.
Stuart, Douglas. Exegeza Vechiului Testament. Cluj-Napoca: Logos, 2011.