Transcript
Page 1: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

CUPRINS

CUPRINS...............................................................................................................1

INTRODUCERE...................................................................................................3

CAPITOLUL I: SISTEMUL BANCAR ŞI PRIVATIZAREA SISTEMULUI BANCAR..............................................................................................................4

1.1. Noţiuni generale despre sistemul bancar.............................................4 1.2. Rolul sistemului bancar în cadrul economiei.......................................4 1.3. Privatizarea sistemului bancar.............................................................5 1.3.1. Obiectivele si avantajele privatizării.............................................5 1.3.2. Metode de privatizare....................................................................6 1.4. Strategii de privatizare în România....................................................10 1.4.1. Obiectivele privatizări. Cadrul general de privatizare în România..............................................................................................................10 1.4.2. Modalităţi de privatizare..............................................................11 1.4.2.1. Modalităţi de a vinde acţiuni..................................................11 1.4.2.2. Metode specifice pieţei de capital..........................................13

CAPITOLUL II: SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA...............................152.1. Cadrul legislativ..................................................................................152.2. Caracteristici ale sistemului bancar....................................................152.3. Banca Naţională a României..............................................................162.4. Instituţiile de credit.............................................................................162.5. Începuturile sistemului bancar românesc...........................................17

2.5.1. Reorganizarea sistemului românesc la sfârşitul anului 1990........18 2.5.2. Cadrul legislativ adoptat în anul 1991..........................................18 2.5.3. Începutul procesului de privatizare în România...........................192.6. Evoluţia structurală şi modernizarea sistemului bancar românesc.....202.7. Modernizarea sistemului bancar.........................................................252.8. Perfecţionarea cadrului legislativ........................................................262.9. Structura pieţei bancare româneşti la finele anului 2006....................262.10. Privatizarea unor bănci cu capital de stat..........................................30 2.10.1. Banca Comercială Română.........................................................30

2.10.2. BRD.............................................................................................32 2.10.3. Bancpost......................................................................................32 2.10.4. CEC.............................................................................................32 CAPITOLUL III: PIAŢA BANCARĂ EUROPEANĂ........................................34 3.1. Expansiunea băncilor străine în Europa Centrală şi de Est..................34 3.2. Devoltarea pieţei creditelor pentru persoane fizice..............................35

3.3. Structura sistemului bancar din Uniunea Europeană...........................36

1

Page 2: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

3.4. Participarea străină în sistemul bancar din Europa Centrală şi de Est....38 3.4.1. Grupul UniCredit..............................................................................38 3.4.2. Grupul Erste Bank............................................................................42

CONCLUZII...........................................................................................................48BIBLIOGRAFIE....................................................................................................50

INTRODUCERE

2

Page 3: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Procesul de privatizare a fost unul îndelungat şi lent în ţările din Europa Centrală şi de Est şi implicit în România. Privatizarea a vizat toate sectoarele economiei, specialiştii în domeniu fiind de părere că acest proces va contribui la prosperitatea şi stabilitatea situaţiei economice. Deşi au fost multe păreri pro şi contra atât asupra beneficiilor pe care le va aduce privatizarea, cât şi asupra modului de abordare şi desfăşurare a acestui proces, s-a încercat ca acesta să fie unul trasparent, cu “regulile jocului” bine stabilite şi unanim acceptate. Privatizarea constă în transferul activelor care sunt în proprietatea statului sau a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat către investitori privaţi.

Lucrarea “Privatizarea sectorului bancar din ţările Europei Centrale şi de Est” este practic un studiu de caz al întregului proces de privatizare, care îşi propune să analizeze desfăşurarea procesului de privatizare în sectorul bancar, cu implicaţiile şi consecinţele pe care acest fenomen le are asupra economiei.

Procesul de privatizare este unul complex, care trebuie reglementat prin legi clare şi adecvate situaţiei economice a ţării respective în care acesta se desfăşoară. Semnificaţia privatizării este, de regulă, redusă la un proces de transformare a proprietăţii întreprinderilor de stat. Ea reprezintă un proces de transfer din sectorul public către cel privat al drepturilor asupra profiturilor reziduale care rezultă din activitatea întreprinderii, corelat cu modificările de rigoare survenite în legislaţie. Efectul imediat al privatizării este transferul monitorizării şi controlul managementului firmei de la nivel guvernamental la cel al acţionarului. Trebuie însă avute în vedere şi obiectivele privatizării, metodele şi strategiile de privatizare, dar mai ales rezultatul pe care îl va avea finalizarea procesului de privatizare a unei societăţi sau instituţii de credit.

Privatizarea a avut o evoluţie diferită de la o ţară la alta din Europa Centrală şi de Est, în funcţie de situaţia economică a ţării respective, dar şi de gradul de implicare a guvernelor respective.

În România, evoluţia procesului de privatizare a fost una lentă. Deşi au fost emise legi care să reglementeze buna desfăşurare a acestui proces, acesta a întârziat să se manifeste. Primele încercări de privatizare au fost “privatizările spontane” a unor societăţi comerciale, apoi “privatizări pilot”. Privatizarea efectivă a băncilor de stat a început în anul 1998, la un an dupa emiterea Legii 83 – privind privatiarea societăţilor bancare. Sistemul bancar românesc s-a apropiat de privatiarea integrală abia în anul 2006, după ce a fost privatizată şi Banca Comercială Română, singurele instituţii cu capital majoritar de stat rămânând CEC şi Eximbank.

CAPITOLUL I: SISTEMUL BANCAR ŞI PRIVATIZAREA SISTEMULUI BANCAR

3

Page 4: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

1.1. Noţiuni generale despre sistemul bancar

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare, care funcţionează într-o ţară, corespunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice1.

În general, sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde: cadrul instituţional- format din banca centrală (cu rol de coordonare şi

supraveghere), bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora;

cadrul juridic-format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară.

În evoluţia sa, sistemul bancar parcurge faza de specializare şi sectorizare.Specializarea (din punct de vedere al persoanelor economice) reprezintă

limitarea producţiei la anumite produse, sau altfel spus, producerea unei game restânse de produse. În acest context, specializarea bancară poate fi privită ca fiind orientarea activitaţii diferitelor bănci doar spre anumite servicii, operaţiuni, produse bancare.

Noţiunea de sectorizare poate fi definită, ca fiind un tip aparte de specializare ce constă în orientarea activitaţii bancare spre anumite domenii de activitate economică (sectoare ale economiei naţionale).

1.2. Rolul sistemului bancar în cadrul economiei

Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care să asigure mobilizarea disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor spre desfăşurarea unor activitaţi economice eficiente2.

Într-o economie de piaţă, sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societaţii şi canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv şi imparţial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiţii. În îndeplinirea acestei prime funcţii, băncile, ca verigi de bază ale sistemului, urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor, oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piaţă prin intermediul creditelor, a operaţiunilor de scont şi a altor operaţini pe piaţa financiară, băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. În exercitarea acestei diversităţi de operaţii, băncile acţionează în numele lor, pe contul lor propriu, depunătorii şi împrumutătorii neavând nici o legătură de drept între ei, deci băncile gestioneză depozitele şi mijloacele de plată din economie. Astfel, colectând depozitele,

1 R. TOMA – Politici şi tehnici bancare, Ed. ULBS, Sibiu, 2007, p.11

2 www.wikipedia.org

4

Page 5: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

băncile au responsabilitatea gestionării eficiente a acestora cu maxim de randament, în beneficiul propriu şi al depunătorilor.

În vederea realizării obiectivelor finale, Banca Centrală urmăreşte stabilirea valorii interne şi externe a monedei naţionale, concomitent cu punerea la dispoziţia eonomiei naţionale a cantitaţii optime de monedă, necesară creşterii economice. Sistemul bancar, transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie, se constituie subsistem al macrosistemului economico-social.Sistemul bancar se află într-o continuă interacţine cu mediul economic, din care preia “intrări” sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare, informaţii) pe care le prelucrează în vederea obţinerii “ieşirilor” (produse şi servicii bancare, informaţii financiar-bancare). Altfel spus, sistemul bancar este un sistem deschis. Ceea ce este specific sistemelor deschise (deci şi sistemului bancar) este faptul că îşi reglează activitatea prin conexiune inversă (feedback), deci sunt capabile de autoreglare.

1.3. Privatizarea sistemului bancar

1.3.1. Obiectivele şi avantajele privatizării

Ipoteza esenţială care stă la baza proceselor de modernizare este aceea că principala componentă a modelului sectorului bancar trebuie să fie banca universală, care să funcţioneze ca o societate pe acţiuni, organizată juridic pentru a permite furnizarea unei game nelimitate de servicii şi având libertate de operare pe pieţele financiare.

Evoluţia şi succesul transformărilor economice în fostele ţări socialiste depinde de implementarea a două politici, respectiv, liberalizarea microeconomică şi stabilizarea macroeconomică.

Trăsătura definitorie a fostelor ţări socialiste era deţinerea de către stat a tuturor activelor productive. Trecerea de la proprietatea de stat la cea privată şi crearea condiţiilor în care entităţile aflate în proprietate privată pot funcţiona şi se pot dezvolta, au reprezentat principalele obiective ale procesului de tranziţie.

Semnificaţia privatizării este, de regulă, redusă la un proces de transformare a proprietăţii întreprinderilor de stat. Ea reprezintă un proces de transfer din sectorul public către cel privat al drepturilor asupra profiturilor reziduale care rezultă din activitatea întreprinderii, corelat cu modificările de rigoare survenite în legislaţie. Efectul imediat al privatizării este transferul monitorizării şi controlul managementului firmei de la nivel guvernamental la cel al acţionarului.

O altă definiţie a privatizării este reprezentată de tranziţia de la o economie mai puţin privatizată la una mai mult privatizată, progresul privatizării fiind măsurat prin modificarea ponderii sectorului privat în economie. Privatizarea definită de o asemenea manieră este consecinţa derulării unei serii de procese diferite cum ar fi creşterea spontană a sectorului privat, realocarea activelor, privatizarea întreprinderilor cu capital de stat.

Obiectivele urmărite pot să difere de la ţară la ţară, de la etapă la etapă, în timp acestea putând să sufere modificări de direcţii.

5

Page 6: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Principalele obiective ale privatizării sunt: Îmbunătăţirea eficienţei prin creşterea competiţiei şi extinderea

posibilităţilor firmelor de a se împrumuta de pe piaţa de capital; Reducerea necesarului de împrumut pentru sectorul public; Atenuarea problemelor de plată ale sectorului public; Diminuarea implicării guvernului în luarea deciziilor la nivelul

întreprinderilor; Diversificarea structurii proprietăţii asupra activelor economice; Încurajarea preluării acţiunilor de către salariaţi; Redistribuirea venitului. Procesul de privatizare nu reprezintă numai

schimbarea proprietăţii activelor prin vânzarea lor.Programele de privatizare în economiile în tranziţie trebuie evaluate din trei

mari perspective: mecanismele privind conducerea corporativă pe care le creează; instituţiile pe care se bazează; măsura în care acestea creează un propriu proces de reformă

economică şi politică.Problema structurii proprietăţii ce rezultă imediat din orice program de

privatizare este departe de a fi optimă. Structura iniţială a acţionariatului poate fi prea dispersată sau poate fi concentrată în mâinile unor entităţi ce nu sunt capabile sau nu doresc să o folosească eficient. Un factor cheie al succesului pe termen lung al oricărui program de privatizare este măsura în care drepturile de proprietate se pot schimba sau transforma în mai multe forme eficiente. Programele ce stimulează dezvoltarea instituţională, în special creşterea capitalului şi dezvoltarea pieţelor activelor vor avea un avantaj în acest sens.

1.3.2. Metode de privatizare

Guvernele din diferite ţări şi în anumite perioade de timp îşi propun diverse obiective. Uneori necesităţile bugetare presante, precum şi îngrijorarea în raport cu reacţia opiniei publice pun pe primul plan preţul de vânzare. Se întâmplă însă mai rar, ca necesitatea identificată de a majora capitalizarea şi fluxul tranzacţiilor pe piaţa locală de capital, precum şi dorinţa de a evita o implicare strategică străină semnificativă să determine guvernele să prefere vânzarea prin ofertă publică internaţională. Această dorinţă împinge uneori guvernele către alegerea unor co-licitatori interni. Managementul pe termen lung şi considerentele de prudenţă apar, de asemenea, pe lista preferinţelor guvernelor, cu mult mai rar, poate, decât ar dicta-o importanţa viitoarei creşteri economice. În final, băncile pot fi incluse în programe populare de privatizare în masă pe bază de cupoane.

Prin urmare, cele patru metode preferate sunt: oferta închisă; oferta deschisă (cu sau fără participare strategică străină);

6

Page 7: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

oferta publică internaţională; privatizarea prin cupoane.Unele dintre ţările aflate în Comunitatea Statelor Independente au permis

întreprinderilor industriale să achiziţioneze acţiuni în băncile lor partenere, pornind de la ipoteza îndoielnică potrivit căreia, pe această cale protejează în mod benefic relaţia bancă întreprindere industrială.

În cazul Poloniei, la început s-a optat pentru oferta publică internaţională. Dar ulterior s-a orientat tot mai mult către o combinaţie între oferta publică internaţională şi oferta închisă cu participarea ofertanţilor strategici.

Cehia a optat în prima fază pentru distribuţia de cupoane, pentru ca mai târziu să treacă la metoda de vânzare directă, ceea ce ar putea avea ca rezultat o structură mixtă de proprietate cu o dispersie mare de acţionariat.

Ungaria a avut probabil cea mai deschisă politică de vânzări directe, incluzând de fiecare dată parteneri strategici străini dominanţi.

Politicile guvernamentale includ, de obicei, şi diverse tipuri de restricţii privind procentul din pachetul de acţiuni al entităţii în curs de privatizare pe care orice investitor sau, în unele cazuri, un investitor strategic străin îl poate achiziţiona. Aceste restricţii provin din diferite considerente. Unul dintre acestea, deseori nedeclarat, rezultă din dorinţa de a menţine o oarecare influenţă a statului după privatizare. Un pachet strategic mai mic poate însemna mai multe şanse pentru stat de a-şi menţine controlul asupra instituţiei. Cel de al doilea considerent poate fi unul de ordin politic: acela de a premia anumite clase de acţionari cu acţiuni. Cel mai probabil, acestea vor fi conducerea şi salariaţii. În primul caz, ca mijloc de stimulare, iar în cel de al doilea, ca mijloc de cumpărare a unei atitudini pozitive din partea salariaţilor.

Un alt tip de — „inginerie a privatizării“ apare atunci când guvernul limitează participaţia unui investitor într-o asemenea măsură încât invită practic mai mulţi investitori strategici, fiecare deţinând o parte relativ mică din acţiunile băncii. De cele mai multe ori, guvernele argumentează că este mai bine dacă există câţiva investitori strategici, fie şi cu un pachet minoritar, deoarece în acest caz fiecare va aduce cu sine clientela şi gama proprie de produse. Un exemplu în acest sens ar fi o bancă din Polonia care a fost vândută către trei investitori strategici, aceştia deţinând împreună 24% din acţiuni. Principalul argument îl reprezintă faptul că dacă diferiţii investitori reprezintă tipuri diferite de servicii financiare (activitate bancară comercială, activitate bancară de investiţii, brokeraj, asigurări etc., după cum a fost cazul în Polonia), ei vor contribui la dezvoltarea băncii privatizate prin creşterea gamei sale de produse, adică prin orientarea ei către allfinanz. Este o posibilitate interesantă din cel puţin două motive: în primul rând, datorită posibilităţii de a crea o instituţie financiară complexă, iar în al doilea rând, deoarece astfel guvernele pot menţine o anumită apartenenţă de instituţie naţională fără a pune în pericol privatizarea prin implicarea acţionarilor strategici. Totuşi, trebuie avute în vedere anumite riscuri potenţiale asociate acestei strategii: dacă investitorii nu sunt parteneri strategici puternic legaţi (şi de obicei aceştia nu sunt), există riscul ca în timp să apară conflicte între ei care să nu fie generate de funcţionarea băncii privatizate, ci de contradicţii între considerentele strategice de

7

Page 8: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

mai mare anvergură ale lor. Mai mult ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu este prea ambiţios să se dezvolte o instituţie locală în direcţia allfinanz, în condiţiile în care dimensiunea sa, după standardele internaţionale, rămâne prea mică; şi având mai mulţi proprietari străini, nici unul nu va investi în bancă la fel de mult pe cât ar fi făcut-o un singur investitor strategic foarte puternic.

În final, succesul atragerii investitorilor strategici în procesul de privatizarea a băncilor depinde într-o mare măsura de riscul de ţară perceput.

În ceea ce priveşte privatizarea băncilor, de obicei, guvernele încearcă să păstreze o oarecare parte din capitalul băncilor pe care le privatizează. În primul rând, acestea doresc să exercite o oarecare influenţă asupra procesului decizional în bancă, astfel încât obiectivele strategice să fie mai bine realizate. În situaţia în care intenţia guvernelor de a-şi păstra influenţa este percepută ca un pericol real de către potenţialii cumpărători, această abordare poate împiedica succesul privatizării. Un potenţial cumpărător serios şi bine informat va vedea în interferenţa guvernului în procesul de adoptare a deciziilor o posibilă ameninţare la adresa eficienţei activităţii.

Pe de altă parte, guvernele păstrează acţiuni în bănci în speranţa că performanţele obţinute de către acţionari şi managementul băncii le vor aduce şi lor dividende considerabile. Şi în acest caz pot apărea aceleaşi obiecţiuni: în situaţia în care menţinerea unei proprietăţi minoritare a guvernului îi îndepărtează pe unii dintre cei mai buni potenţiali investitori, se poate ridica întrebarea dacă, pentru guvern, pierderea câştigurilor din performanţele viitoare ale băncii, inclusiv impozite mai mari pe profit şi pe salarii, nu este mai mare decât câştigul din dividende.

Un al treilea motiv, pentru a păstra un pachet minoritar poate fi de natură politică: guvernul ar putea dori să beneficieze în continuare de posibilitatea de a-şi numi oamenii în Consiliul de Administraţie şi de a exercita pe mai departe influenţă asupra deciziilor. Aceste relaţii pot periclita alocarea optimă a resurselor băncii din punct de vedere al economiei naţionale.

Uneori, guvernele optează pentru păstrarea unei acţiuni de aur ca modalitate de control asupra unui număr limitat de decizii strategice. O altă întrebare care apare este dacă păstrarea controlului asupra deciziilor strategice ale băncii privatizate este într-adevăr necesară şi dacă da, nu se poate realiza mai bine prin contractul de privatizare dintre cumpărător şi vânzător, adică guvern?

O dilemă de neocolit pentru cei implicaţi în procesul decizional este dacă ar trebui în primul rând să se restructureze băncile cu performanţe slabe sau dacă ar trebui să le privatizeze şi să permită noilor proprietari să se ocupe de portofoliul băncii? Pe de o parte, guvernele pot argumenta că băncile cu performanţă slabă se vor vinde mult sub preţul pe care l-ar putea obţine calităţile lor operaţionale şi potenţialul lor pe piaţă. Cumpărătorii strategici (în special instituţii financiare străine) vor fi extrem de precaute cu băncile care au portofolii neperformante. Pe de altă parte, soluţia intermediară s-ar putea limita la restructurarea bilanţului şi/sau la garanţii guvernamentale pentru activele potenţial cu mari probleme, lăsând, în cele mai multe cazuri, restructurarea operaţională pe seama noilor proprietari cu experienţă şi know-how mai mari.

8

Page 9: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

La baza privatizării băncilor se află controversa dintre proprietate şi control. Cu alte cuvinte, guvernele optează, din tot felul de motive, să privatizeze unele bănci, dar încearcă în acelaşi timp să păstreze un oarecare control asupra aceloraşi bănci. De fapt, de multe ori, nu guvernul ci managementul băncilor va fi cel care va încerca să-şi maximizeze controlul post-privatizare asupra instituţiei, din motive obiective. Metoda aleasă pentru privatizare va influenţa managementul băncii şi prin urmare performanţa sa. Dacă nu există o concentrare a proprietăţii de altă natură decât a statului, statul şi/sau persoanele din interior vor avea posibilitatea de a exercita un control semnificativ asupra deciziilor strategice ale băncii deoarece este foarte probabil ca pieţele de capital să joace doar într-o mică măsură rol disciplinar asupra managerilor. Prin urmare, apare ca foarte dezirabilă prezenţa proprietarilor strategici care sunt pregătiţi să exercite controlul.

Cu toate că pe termen lung cel mai important aspect al privatizării îl reprezintă managementul băncii, trebuie acordată atenţie şi celei mai importante legături dintre privatizare şi veniturile bugetare. Preţul de vânzare depinde în mod evident de cerere, care la rândul ei este influenţată de patru factori:

calitatea băncii în sine; riscul de ţară (cât de atractivă este ţara pentru investitori); metoda de vânzare; calitatea marketingului guvernamental al vânzării.Privatizarea şi gradul de privatizare a sectorului bancar depind foarte mult

de atitudinea şi duritatea politicilor economice şi de modul în care guvernul abordează problema falimentului bancar. Băncile cu probleme financiare reprezintă un fenomen frecvent în economiile de tranziţie œ condiţiile macroeconomice sunt nesigure şi adeseori supuse schimbărilor haotice, iar băncile duc lipsă nu de puţine ori de know-how, făcând dovada unor atitudini necorespunzătoare de derulare a unei activităţi prudente. Prin urmare, atitudinea guvernelor faţă de falimentul bancar este de o importanţă crucială pentru viitoarea configuraţie a sectorului bancar (structura sectorului) şi, de asemenea, pentru întreaga dezvoltare a economiei naţionale.

Salvarea băncilor ia deseori forma înfiinţării unei Agenţii de valorificare a activelor bancare, care va prelua activele neperformante de la băncile slabe. Rezultatele din Europa centrală şi de est sunt descurajante: recuperarea activelor este redusă, iar analiştii, de obicei, ajung la concluzia că păstrarea activelor la băncile de origine are avantajul că acestea au cunoştinţele şi informaţiile necesare pentru administrarea creditelor neperformante. Totuşi, ele necesită să fie stimulate în mod corespunzător pentru a le administra cum trebuie. În general, analiştii preferă recapitalizarea băncilor ca modalitate de sprijinire a lor în acţiunea de curăţare a bilanţurilor şi nu sunt adepţi ai preluării activelor neperformante din bilanţurile lor. Rare au fost situaţiile în care guvernele din economiile de tranziţie au recurs la o abordare diferită: o combinaţie între acoperirea pierderilor prin reducerea capitalului la băncile cu capital parţial sau total de stat şi apoi obligarea lor la reducerea bilanţului pentru îmbunătăţirea adecvării capitalului.

Modelul de privatizare care stimulează investitorii strategici străini să achiziţioneze pachetul minoritar, statul asumându-şi dreptul de vetto, reprezintă o

9

Page 10: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

situaţie confortabilă pentru politicieni, dar nu garantează asigurarea condiţiilor de utilizare optimă a capitalului străin, care acţionează ca un agent de realizare a progresului în sector. Poziţia unui investitor străin care deţine numai pachetul minoritar nu protejează independenţa şi eficienţa dorită a deciziilor proprietarului, necesare pentru implementarea strategiilor proprii de dezvoltare. Prezenţa statului printre acţionari, atunci când este însoţită de acţiunea cu drept de vetto care presupune că guvernul are ultimul cuvânt în ceea ce priveşte deciziile strategice, are adesea în mod evident un impact negativ asupra eficienţei managementului proprietarului. Acesta este motivul pentru care, nu de puţine ori, investitorii strategici minoritari sunt pasivi, implicarea lor activă survenind, de regulă, imediat după ce preiau controlul total.

1.4. Strategii de privatizare bancară în România

Obiectivul principal al privatizării este acela al înlăturării intervenţiei şi controlului statului asupra sistemului bancar.

Privatizarea sistemului bancar în România a reprezentat şi reprezintă soluţia instaurării unei concurenţe efective pe piaţa bancară cu implicaţii asupra comportamentului tuturor băncilor. Acest proces trebuie să fie însoţit de întărirea disciplinei financiar-bancare şi de crearea unei baze solide de capitalizare3.

1.4.1. Obiectivele privatizării. Cadrul general de privatizare în România

Urmând strategia guvernamentală, Autoritatea pentru Privatizare are ca principale obiective:

vânzarea către sectorul privat, prin metodele prevăzute de lege, a pachetelor de acţiuni deţinute de stat în societăţile comerciale;

administrarea, în calitate de acţionar semnificativ sau majoritar, după caz, a societăţilor comerciale aflate în portofoliu, la care statul deţine acţiuni;

controlul cu privire la modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, precum şi supravegherea societăţilor în cauză în ceea ce priveşte gradul de realizare a performanţelor economice şi financiare asumate prin contractul de privatizare;

restructurarea societăţilor comerciale si acordarea asistentei financiare necesare retehnologizării si modernizării acestora;

transferul, în condiţiile legii, către unele ministere şi autorităţi publice locale a activităţii de administrare şi vânzare a acţiunilor deţinute de Autoritatea pentru Privatizare în societăţile comerciale, în scopul accelerării procesului de privatizare şi întăririi controlului în perioada postprivatizare.

În vederea accelerării şi finalizării procesului de privatizare, trebuie respectate următoarele principii:3 M. ISĂRESCU – Reflecţii economice. Pieţe, bani, bănci. Ed. Expert, Bucureşti, 2006, p.126

10

Page 11: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

a) asigurarea transparenţei procesului de privatizare;b) formarea preţului de vânzare, în baza raportului dintre cerere şi ofertă;c) asigurarea egalităţii de tratament între cumpărători;d) reconsiderarea datoriilor societăţilor comerciale, în vederea sporirii

atractivităţii ofertei de privatizare

1.4.2. Modalităţi de privatizare

Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS) este gestionar al participaţiei statului la capitalul unei bănci comerciale. Vânzarea de acţiuni gestionate de APAPS se realizează prin oricare dintre metodele prevăzute de legea privatizării societăţilor comerciale, de legea privind valorile mobiliare şi bursele de valori, precum şi de reglementările emise în aplicarea acestei legi.

Privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar se poate realiza prin următoarele posibilităţi:

Majorarea capitalului social prin aport de capital privat, în numerar, în baza unei oferte publice sau a unui plasament privat;

Vânzarea de acţiuni gestionate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, numai contra numerar, cu plata integrală către:

persoane fizice române; persoanelor fizice străine; persoane juridice române cu capital majoritar privat, inclusiv

societăţi de investiţii financiare; persoane juridice străine cu capital majoritar privat.

Combinarea primelor două modalităţi

1.4.2.1. Modalităţi de a vinde acţiuni

Acţiunile pot fi vândute prin intermediul următoarelor posibilităţi:o Licitaţie publică

Licitaţia publică poate fi organizată în două moduri: licitaţia cu strigare şi licitaţia cu ofertă în plic.

Licitaţiile se organizează atunci când vânzarea se face pe baza ofertei de vânzare. Preţul de pornire al licitaţiei este egal cu valoarea nominală a acţiunilor. Pentru organizarea şi conducerea licitaţiei instituţia publică implicată numeşte o comisie de licitaţie.

Pentru a participa la licitaţie, potenţialii cumpărători trebuie să constituie, pe lângă documentele furnizate, o garanţie de participare reprezentând un procent de până la 3% din preţul de deschidere anunţat şi să plătească taxa de participare. Această garanţie poate fi plătită prin una din următoarele posibilităţi: transfer prin ordin de plată, cec, scrisoare de garanţie bancară.

Toate garanţiile vor fi restituite integral după nominalizarea câştigătorului licitaţiei, cu excepţia garanţiilor celui care a câştigat licitaţia.

11

Page 12: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

o NegociereVânzarea prin negociere se utilizează în cazul în care instituţia publică

implicată se adresează, prin publicarea unui anunţ de vânzare, investitorilor strategici, în scopul obţinerii unor oferte de cumpărare, ori, în cazul în care, în urma desfăşurării unei licitaţii cu ofertă în plic, instituţia publică implicată constată că s-a depus o singură ofertă de cumpărare care obţine mai puţin de 50% din punctajul maxim determinat pe baza grilei de punctaj. Investitor strategic este acel investitor/grup de investitori, care îşi manifestă intenţia de a cumpăra un pachet de acţiuni prin care îşi asigură controlul asupra societăţii comerciale emitente şi, în acelaşi timp, dispune de resursele financiare, tehnice şi organizatorice necesare în vederea atingerii anumitor obiective de dezvoltare a societăţii comerciale. Prin control se înţelege capacitatea unui acţionar de a exercita cel puţin o treime din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor societăţii comerciale supuse privatizării.

Pentru organizarea şi conducerea negocierii, precum şi pentru examinarea şi evaluarea ofertelor, instituţia publică implicată numeşte o comisie de negociere, ai cărei membrii nu pot fi acţionari, asociaţi, administratori sau cenzori la societatea comercială ale cărei acţiuni se oferă la vânzare, soţi sau rude ori afini ai acestora, până la gradul al patrulea inclusiv.

În vederea participării la negociere, instituţia publică implicată poate solicita potenţialilor cumpărători să depună o garanţie de participare într-un cuantum cuprins între 3% şi 20% din valoarea nominală a pachetului de acţiuni scos la vânzare. Garanţia se depune în una dintre următoarele forme:

a) virament prin ordin de plată;b) scrisoare de garanţie bancară emisă de o bancă română sau de o bancă

străină cu care o bancă română are relaţii de corespondenţă;c) bilet la ordin avalizat de către o banca comercială agreată de instituţia

publică implicată.Garanţia de participare se restituie integral tuturor participanţilor, cu

excepţia ofertantului selectat pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în termen de două zile lucrătoare de la data încheierii procesului-verbal de selecţie. În cazul ofertantului selectat, garanţia de participare se consideră plata parţială a preţului sau a avansului, după caz.

o Oferta publică secundară de vânzareOferta publică de vânzare este propunerea formulată de instituţia publică

implicată (APAPS) printr-un prospect de ofertă publică de a vinde acţiunile deţinute la o societate comercială, adresată publicului larg, cu condiţia posibilităţii egale de receptare din partea a minimum 100 de persoane nedeterminate. Oferta publică de vânzare este valabilă cel puţin 30 de zile şi cel mult 180 de zile de la data publicării ei. În conformitate cu prevederile legale în vigoare, instituţia publică implicată va obţine autorizaţia prealabilă pentru oferta publică de vânzare de la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, pe baza prospectului întocmit cu respectarea normelor şi a instrucţiunilor acesteia.

1.4.2.2. Metode specifice pieţei de capital

12

Page 13: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Instituţiile publice implicate pot vinde acţiunile deţinute la societăţile comerciale prin orice metode de tranzacţionare a valorilor mobiliare, cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind valorile mobiliare şi bursele de valori şi a reglementărilor aplicabile, emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi de către alte instituţii abilitate. Metode de tranzacţionare folosite sunt:

a) vânzarea la ordin;b) vânzarea ca răspuns la o ofertă de cumpărare;c) licitaţii electronice pe piaţa de capital;d) orice combinaţii ale metodelor de mai sus.Vânzarea la ordin este propunerea formulată de instituţia publică implicată

de a vinde acţiunile pe care le deţine la o societate comercială, în următoarele condiţii:

a) pachetul de acţiuni deţinut de instituţia publică implicată este de maximum 5% din capitalul social;

b) societatea comercială emitentă este listată pe una dintre pieţele de capital.Vânzarea ca răspuns la o ofertă de cumpărare este propunerea formulată de

instituţia publică implicată ca răspuns la o ofertă publică de cumpărare autorizată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, lansată de un cumpărător.

Prin metoda licitaţiei electronice pe piaţa de capital, instituţia publică implicată poate vinde acţiuni reprezentând, de regulă, mai mult de 5% din capitalul social al unei societăţi comerciale ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate sau urmează a fi tranzacţionate pe piaţa de capital. Această metodă constă în afişarea unui ordin de vânzare şi a unuia sau a mai multor ordine de cumpărare, vânzarea efectuându-se la cele mai bune preţuri de cumpărare înregistrate.

Vânzarea de acţiuni prin oricare dintre metodele pieţei de capital se derulează prin intermediul unei societăţi de servicii de investiţii financiare selectate prin licitaţie, în condiţiile stabilite de instituţia publică implicată şi se efectuează potrivit regulilor de tranzacţionare aplicabile pieţei respective.

Pentru privatizarea fiecărei societăţi bancare se constituie prin hotărâre a Guvernului, la propunerea comună a Băncii Naţionale a României, Ministerului Dezvoltării şi Prognozei, APAPS şi Ministerului Finanţelor Publice, o comisie de privatizare care răspunde de realizarea obiectivelor Legii privind privatizarea societăţilor bancare şi de respectarea principiilor de transparenţă, rigoare şi obiectivitate. Privatizarea acestor societăţi se va face pe baza unor rapoarte de evaluare şi a studiilor de fezabilitate, întocmite de o firmă de specialitate, în conformitate cu standardele internaţionale.

Privind în perspectivă şi având în minte situaţia actuală a sistemului bancar şi gradul de liberalizare a pieţelor financiare în România, voi încerca să evidenţiez câteva provocări importante a căror rezolvare va poziţiona favorabil sistemul bancar românesc la întâlnirea cu viitorul: crearea cadrului necesar dezvoltării pieţei unor produse şi servicii bancare; consolidarea sistemului bancar; armonizarea accelerată a sistemului bancar românesc cu cadrul juridic, instituţional şi de supraveghere al Uniunii Europene; apariţia unor riscuri şi costuri noi asociate cu liberalizarea mişcărilor de capital şi adoptarea acquisului comunitar în domeniu.

13

Page 14: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

CAPITOLUL II: SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA

14

Page 15: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Sistemul bancar din România este un sistem pe două nivele, cuprinzând Banca Naţională a României şi instituţiile de credit. Acest sistem a fost introdus în decembrie 1990, fiind primul pas al procesului de reformă bancară.

2.1. Cadrul legislativ

Cadrul legislativ care guvernează sistemul bancar cuprinde : Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României – Legea nr. 312 din 28

iunie 2004, Ordonanţa privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului - Ordonanţa

de Urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6

decembrie 2006 - Legea nr. 227 din 4 iulie 2007, Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este

acţionar – Legea nr. 83 din 21 mai 1997, Reglementări privind falimentul instituţiilor de credit - Ordonanţa

Guvernului nr. 10 din 22 ianuarie 2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată, completată şi modificată prin Legea nr. 278 din 23 iunie 2004,

Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996, privind organizarea şi funcţionarea Fondului de Garantare a Creditelor din Sistemul Bancar.

2.2. Caracteristicile sistemului bancar românesc

Principalele caracteristici ale sistemului bancar românesc sunt4: Sistemul bancar cuprinde 39 de instituţii de credit, dintre care:

o 38 de bănci (1 bancă cu capital majoritar de stat, 1 bancă cu capital integral de stat, 3 bănci cu capital majoritar autohton, 26 de bănci cu capial majoritar străin, 8 sucursale ale băncilor străine),

o o casă centrală a cooperativelor de credit (Creditcoop), Totalul activelor bancare este de peste 51 de miliarde EUR, Peste 60% din activele bancare sunt concentrate în primele 5 bănci din

sistem, Indicatorul de solvabilitate al sistemului este de 18,1%, Acţionariatul este reprezentat în majoritate de entităţi străine.

Pe piaţa românească operează de asemenea instituţii financiare nebancare, precum fonduri de asistenţă mutuală, case de amanet, societăţi de leasing financiar, societăţi de credite pentru persoane fizice, societăţi de micro-finanţare, societăţi de credit ipotecar, societăţi care oferă  operaţiuni de factoring, societăţi specializate în finanţarea tranzacţiilor comerciale, şi altele.

4 www.bnr.ro – Raport Anual 2006

15

Page 16: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

2.3. Banca Naţională a României (BNR)

Banca Naţională a României (BNR) înfiinţată în anul 1880, este banca centrală a României5.

Instituţie publică independentă, cu sediul central în municipiul Bucureşti, Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.

Conform prevederilor Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, principalele atribuţii ale BNR sunt:

1. elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;2. autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de

credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;

3. emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

4. stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;5. administrarea rezervelor internaţionale ale României.

2.4. Instituţiile de credit

Instituţie de credit înseamnă o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu6.

Sistemul bancar din România cuprinde un număr de 39 de instituţii de credit, dupa cum urmează :

Tabel nr. 1. Instituţii de credit pe forme de proprietateNumăr de bănci (- sfârşitul perioadei-)

2006Bănci cu capital majoritar/integral de stat, din care: 2- cu capital majoritar de stat; 1- cu capital integral de stat; 1Bănci cu capital majoritar privat, din care: 29- cu capital majoritar autohton; 3- cu capital majoritar străin; 26Sucursalele băncilor străine: 7TOTAL – sistem bancar 39CREDITCOOP 1

Sursa: www.bnr.ro - Raport anual 2006

5 N. PETRIA – Monedă, credit, bănci, burse, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003, p. 192-1936 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit

16

Page 17: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

În ceea ce priveşte specializarea pe tipuri de operaţiuni, situaţia este următoarea7 :

5 instituţii de credit sunt specializate: una în finanţarea operaţiunilor de import-export, două în finanţarea creditelor pentru locuinţe, una în finanţarea creditelor pentru maşini, una în bancă de economii pentru populaţie,

1 instituţie de credit este casa centrală a cooperativelor de credit, celelalte 34 de instituţii de credit efectuează operaţiuni bancare comerciale -

corporate şi retail

2.5. Începuturile sistemului bancar românesc

Conturarea unui sistem bancar românesc s-a realizat la sfârşitul secolului al XIX-lea datorită preocupărilor din partea statului, a transformării cămătarilor în bancheri şi nu în ultimul rând datorită dorinţei investitorilor străini de a înfiinţa bănci pe teritoriile româneşti. La început sistemul bancar românesc s-a concretizat în specializarea unor case comerciale străine în domeniul bancar si cămătăresc deschise în diferite zone ale ţării – Brăila – într-un număr de 10 case comerciale, Galati – 21, Bucuresti - 208.

Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX a surprins un sistem bancar românesc în plină ascensiune cu o reţea extinsă de bănci comerciale şi instituţii de credit specializate în acordarea de împrumuturi pe termen lung, caracterizat totuşi printr-un grad sporit de concentrare care in 1913 se evidenţia prin deţinerea de către 9 bănci comerciale9 a 61% din total capitaluri si 82% din volumul operaţiunilor active.

În anul 1929 activitatea bancară atinsese nivelul său cel mai dezvoltat, însă odată cu manifestarea puternicei crize economice din 1929-1933 numărul băncilor s-a redus considerabil de la 1122 la numai 873 de bănci.

Între anii 1934-1941 numărul băncilor s-a redus de la 275 deşi capitalul şi-a păstrat oarecum volumul. Astfel, în anul 1941, 1,8% din numărul băncilor deţineau 52% din activele bilanţiere, iar cele trei mari bănci precum Banca Românească, Banca de Credit Român şi Banca Comercială Română deţineau 70% din resursele financiare ale ţării10.

La doi ani de la naţionalizarea Băncii Naţionale (decembrie 1946) au fost etatizate toate băncile care nu au dat faliment astfel că la 1 septembrie 1948 structura sistemului bancar cuprindea Banca Naţională a României, care a preluat şi operaţiunile fostei bănci comerciale, Banca de Credit pentru Investiţii şi Casa de 7 www.arb.ro8 N.DARDAC, T. BARBU – Monedă, bănci şi politici monetare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, p. 2159 Aceste instituţii erau: Banca Naţională a României, Banca Agricolă, Banca Generală Română, Banca Comercială Craiova, Banca de Scont Bucureşti, Banca de Credit Română, Banca ”Marmorosch Blank“, Banca Comercială Română şi Banca Românească.10 N.DARDAC, T. BARBU – Monedă, bănci şi politici monetare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, p. 214

17

Page 18: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Economii şi Consemnaţiuni (CEC), iar în anul 1968 s-au mai înfiinţat alte două bănci specializate: Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE) şi Banca pentru Agricultură si Industrie Alimentară (BAIA).

Momentul prăbuşirii economiei centralizate (decembrie 1989) prezenta sistemul bancar românesc de tip monobancă în faţa necesităţii unei unei schimbări radicale de reorganizare şi încadrare a acestuia într-o economie de piaţă care abia îşi făcea reapariţia după o absenţă de aproape 44 de ani.

2.5.1. Reorganizarea sistemului bancar românesc la sfârşitul anului 1990

O economie de piaţă care pentru a putea fi funcţională trebuia şi dorea să aibă la bază principiile proprietăţii private in care statul exercita doar rolul de coordonator şi de creare a cadrului instituţional legislativ în care vor acţiona actorii vieţii economice11.

Prin urmare, era necesară reorganizarea sistemului bancar românesc, fapt împlinit la sfârşitul anului 1990. Era o organizare pe două niveluri:

La primul nivel se situeaza Banca Naţionala a României – carea revenit la obiectivele stabilite odata cu înfiinţarea sa în 1880, aceea de bancă de emisiune, cu rolul de organ de reglementare, autorizare şi supraveghere prudenţială asumandu-şi funcţiile specifice unei bănci centrale. Toate acestea au făcut obiectul prevederilor Legii nr. 34 la 3 mai 1991 privind statutul BNR. Prin această lege BNR a recăpatat autonomie faţă de puterea executivă a statului. Al doilea nivel surprinde băncile de depozit şi comerciale constituite

ca societăţi comerciale pe acţiuni în baza Legii 31/1990 privind infiinţarea societăţilor comerciale, şi a căror activitate era reglementată prin Legea nr.33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancară. Băncile astfel constituite aveau dreptul de a desfăşura o gamă largă de operaţii, cu condiţia respectării cerinţelor stabilite de BNR în domeniile reglementării şi supravegherii bancare.

2.5.2. Cadrul legislativ adoptat în 1991

Cadrul legislativ adoptat în anul 1991 a avut ca şi obiectiv crearea unui sistem bancar modern. Aceste reglementări au fost elaborate în conformitate cu Directivele bancare ale Uniunii Europene şi cu modificările apărute în legislaţia ţărilor dezvoltate (mai ales ale celor din UE), cu scopul de a îmbunătăţii în continuare cadrul legal privind activitatea bancară. Modificările ulterioare ale legislaţiei s-au concretizat în numeroase norme şi ordonanţe emise de BNR.

În 1997 cadrul de reglementare bancară a fost completat cu Legea 83- privind privatizarea societăţilor bancare existente în sistem cu scopul de a asigura o alocare mai bună a resurselor financiare, de creare a unui mediu bancar

11 M. ISĂRESCU – Reflecţii economice *** Contribuţii la teoria macrostabilizării, Academia Română, Centrul Român de Economie Comparată şi Consens, 2006, p.177

18

Page 19: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

concurenţial tot mai accentuat şi de îmbunătăţire şi perfecţionare a managementului bancar.

2.5.3. Începutul procesului de privatizare

Procedeele de privatizare a societăţilor bancare la care statul era acţionar majoritar vizau trei direcţii şi anume:

-majorarea capitalului social prin aport de capital privat, în numerar, în baza unei oferte publice sau a unui plasament privat, efectuat potrivit reglementărilor în vigoare;

-posibilitatea vânzării acţiunilor gestionate de Fondul Proprietăţii de Stat, numai contra numerar, cu plata integrală, către persoanele fizice sau juridice, române sau străine, cu capital majoritar privat inclusiv de către societăţilor de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondului Proprietăţii Private;

-sau printr-o combinare a celor enunţate anterior.Privatizarea unei societăţi bancare se iniţia, în baza acestei legi, de către

Banca Naţională a României împreună cu Agenţia Naţională pentru Privatizare şi Fondul Proprietăţii de Stat, prin intermediul unei hotărâri de Guvern12. Ulterior acestei hotărâri, se constituie o comisie de privatizare, alcătuită din 7 membrii, şi care răspunde de realizarea obiectivelor propuse şi de respectarea principiilor de transparenţă, rigoare şi obiectivitate. Privatizarea băncilor înfăptuită prin oricare din procedeele menţionate se realizează pe baza unui raport de evaluare şi a studiului de fezabilitate pe care firma specializată aleasă prin licitaţie de comun acord cu BNR, Agenţia Naţională pentru Privatizare şi Fondul Proprietăţii de Stat, este obligată să le întocmească şi să le prezinte Guvernului.

Astfel, privatizarea efectivă a băncilor de stat a început un an mai târziu, în 1998, în baza acestor reglementări.

2.6. Evoluţia structurală şi modernizarea sistemului bancar românesc

La finele anului 1998 piaţa bancară românească era formată dintr-un total de 36 de bănci, persoane juridice române şi 9 sucursale ale unor bănci străine, după cum se poate observa din tabelul de mai jos:

Tabel nr. 2. Structura pieţei bancare româneşti în anul 1998

12 Legea nr.83 din 21 mai 1997 – pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar – http://www.parlament.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=2940

19

Page 20: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Natura capitalului Numărde bănci*

Capital social(%)

Total credite(%)

Total depozite(%)

Stat 1 4,38 5,43 13,05Majoritar de stat şi privat autohton 6 55,36 76,11 63,22Privat autohton 4 4,48 3,85 3,96Privat autohton şi străin 6 7,02 5,92 5,79Majoritar privat (autohton şi străin) şi de stat

1 1,59 2,14 2,22

Majoritar privat autohton şi de stat 1 1,00 0,18 0,16Majoritar privat (străin şi autohton) şi de stat

1 1,46 0,82 0,85

Privat străin şi de stat 1 6,88 0,62 2,40Privat străin şi autohton 5 5,41 1,65 2,97Privat străin 8 12,07 3,29 5,38Total 34 100,00 100,00 100,00

Sursa: www.bnr.ro, Raport anual 1998, *Nu sunt incluse Banca Dacia Felix şi Credit Bank

Din punct de vedere al capitalului din totalul societăţilor bancare de atunci 6 bănci erau cu capital majoritar de stat (Banca Comercială Română, Bancorex, Banca Agricolă, Banca Română pentru Dezvoltare, Banc Post, Eximbank) ce deţineau o pondere în totalul activ net bilanţier de aproximativ 63,25%, 29 de bănci cu capital privat străin şi/sau român cu o pondere de 30,94% în total activ net bilanţier, CEC cu capital integral de stat (bancă ce funcţiona în baza prevederilor unei legi proprii) ce deţinea la 31.12.1998 circa 9,26% din total active nete bancare şi 9 sucursale ale unor bănci străine (Banque Franco-Roumanie, Société Générale, Frankfurt Bukarest Bank A.G., MIRS Romanian Bank, ING Bank N.V., National Bank of Greece, Banca Italo-Romena SPA, Chase Manhattan Bank, United Garanti Bank International N.V. Amsterdam) care în total reprezenatau 5,81% din activele nete bancare, la finele anului 1998.

La finalul anului 2005, sistemul bancar românesc, apărea ca un sistem cu un grad de consolidare semnificativă determinat de procesul de restructurare şi privatizare ce au debutat la începutul anului 1999.

Restructurarea a vizat “curăţarea” sistemului bancar de băncile-problemă, prin falimentul celor care nu mai puteau fi redresate din punct de vedere al situaţiei lor financiare, restructurarea activitaţii şi privatizarea băncilor de stat, cu perspective de redresare şi consolidare.

Procesul de privatizare s-a realizat în baza reglementărilor emise de BNR, a căror prevederi au fost permanent modificate în funcţie de obiectivele urmărite şi de conjunctura de realizare a acestuia. La 31 decembrie 1998, sistemul bancar cuprindea 7 societăti bancare cu capital majoritar de stat şi anume:

20

Page 21: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

1. Banca Comercială Română – a cărei proces de privatizare s-a finalizat in anul 2005 prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni ale acesteia de către grupul austriac Erste Bank pentru suma de 3,75 milioane de euro.

2. Bancorex – datorită creditelor neperformante această bancă a intrat în incapacitate de plată la începutul anului 1999, iar la 30.07.1999 partea rentabilă a acesteia a fost preluată prin absorbţie de către Banca Comercială Română.

3. Banca Agricolă – procesul de restructurare a Băncii Agricole a fost demarat încă din anul 1997, iar după redresarea situaţiei financiare s-a început procesul de privatizare a băncii în urma căruia la 12.04.2001 s-a semnat precontractul de privatizare, prin care Grupul Raiffeisen Zentralbank Osterreich AG. a preluat pachetul de control (93,13%) contra sumei de 37 milioane de dolari.

4. Banca Română de Dezvoltare – procesul de privatizare a fost finalizat în prima parte a anului 1999, când pachetul de control de 51% din acţiunile băncii a fost vândut băncii franceze Société Générale.

5. Banc Post – a fost privatizată prin preluarea a 45% din acţiunile sale de către societăţile cu General Electric Capital Corporation şi Banco Portugues de Investimento în 1999. Privatizarea s-a finalizat în 08.11.2002 prin preluarea de către banca elenă EFG Eurobank Ergasias a pachetului de 17% din acţiunile băncii deţinute de APAPS.

6. CEC – singura instituiţie de credit a cărui capital este integral de stat. Procedura de privatizare s-a început încă din anul 2001, nefiind finalizată nici la momentul de faţă.

7. Eximbank – instituţie de credit pentru care încă nu s-a exprimat dorinţa de privatizare.

Tabel nr. 3. Structura cotei de piaţă a băncilor şi sucursalelor străine. Perioada 1999-2006Activ net bilanţier (- procente sfârşitul perioadei -)

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006Bănci cu capital românesc, din care:

52,5 49,1 44,8 43,6 41,8 37,9 37,8 11,4

- cu capital majoritar de stat;

46,8 46,1 41,8 40,4 37,5 6,9 6,0 5,5

- cu capital majoritar privat;

5,7 3,0 3,0 3,2 4,3 31,0 31,8 5,9

Bănci cu capital majoritar străin:

40,4 43,1 47,3 49,0 50,5 53,6 54,7 82,8

TOTAL–bănci comerciale, p. j. române:

92,9 92,2 92,1 92,9 92,3 91,5 92,5 94,2

Sucursalele băncilor străine:

7,1 7,8 7,9 7,4 7,7 8,5 7,5 5,8

21

Page 22: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

TOTAL – sistem bancar 100 100 100 100 100 100 100 100Sursa: www.bnr.ro – Raport anual 1999-2006

Conform datelor prezentate în tabelul anterior, din punct de vedere al cotei de piaţă deţinute de bănci (ponderea în activul net bilanţier agregat), la finele anului 2005, cele 7 bănci cu capital privat românesc reprezentau 31,8% din total, circa 40747,3 mil RON, faţă de anul de referinţă 1999 când ponderea acestora era doar de 5,7%, respectiv în valoare absoluta de 960,7 mil RON, an în care funcţionau 11 bănci cu capital privat autohton. Se observă însă că la finele anului 2006,cele 3 bănci rămase cu capital privat românesc deţin o pondere de doar 5,9%, adică 10217,4 mil RON, fapt ce se datorează fenomenului de privatizare ce a avut loc în România. O evoluţie puternic descrescătoare a înregistrat-o ponderea băncilor cu capital majoritar de stat de la o cotă de piaţă de 46,8% (circa 7903,82 mil RON) la final de 1999 la 5,5% în 2006 (9492,9 mil RON) în special datorită finalizării procesului de privatizare a Băncii Agricole prin preluarea acesteia de către Raiffeisen Bank în 2001 şi datorită trecerii Băncii Comerciale Române în categoria băncilor cu capital majoritar privat în 2004 în urma vânzării pachetului de 25% din acţiunile sale către BERD şi CFI şi a celui de 8% salariaţilor băncii. Cotele de piaţă ale băncilor, persoane juridice române, cu capital majoritar străin au avut o evolutie puternică de creştere de la 40,4% (6840,75 mil RON) la sfârşitul anului de referinţă până la 82,8% la final de 2006 (142528,1 mil RON). În ceea ce priveşte ponderea sucursalelor băncilor străine în total activ net bilanţier acestea au deţinut întotdeauna o pondere de maxim 8,5% înregistrată la final de 2004 (circa 7661,2 mil RON) faţă de 7,1% (1194,21 mil RON) în 1999, la final de 2006 reprezentând doar 5,8% (10058,7 mil RON).

Un alt indicator al structurii sistemului bancar îl reprezintă gradul de capitalizare bancară, care s-a caracterizat printr-o creştere de la un an la altul atât în termeni nominali cât şi în termeni reali.

Tabel nr. 4. Structura capitalului social/dotare băncilor şi sucursalelor străine. Perioada 1999-2006Capital social/dotare (- procente sfârşitul perioadei-)

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006Bănci cu capital românesc, din care:

58,2 46,2 39,4 35,1 33,7 30,7 31,1 21,2

- cu capital majoritar de 41,0 38,4 34,6 29,9 25,7 4,8 12,0 14,9

22

Page 23: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

stat;- cu capital majoritar privat;

17,2 7,8 4,8 5,2 8,0 25,9 19,1 6,3

Bănci cu capital majoritar străin:

38,2 46,6 55,6 57,8 58,2 63,2 61,9 71,0

TOTAL – bănci comerciale, p. j. române:

96,4 92,8 95,0 92,9 91,9 93,9 93,0 92,2

Sucursalele băncilor străine:

3,6 7,2 5,0 7,1 8,1 6,1 7,0 7,8

TOTAL – sistem bancar 100 100 100 100 100 100 100 100Sursa: www.bnr.ro - Raport anual 1999-2006

Principalele modificări produse la nivelul capitalizării sistemului bancar au fost efectul pe de o parte a unor prevederi legislative (normele privind etapele de majorare a capitalului social minim, ordonanţe privind recapitalizarea unor bănci), iar pe de altă parte a consolidării poziţiei pe piaţa bancară din România a unor bănci cu capital străin. La 31 decembrie 1999 autoritatea monetară a raportat pe întreg sistem bancar un capital social minim/de dotare în valoare de 994,81 mil RON, valoare ce a ajuns la 31 decembrie 2006, la valoarea de 9444,7 mil RON. În aceste valori ponderea cea mai mare o deţine capitalul privat. Astfel, în perioada analizată (1999-2006) capitalul băncilor româneşti cu capital autohton a avut o evoluţie crescătoare ajungând în anul 2005 la 19,1% (1400,8 mil RON) de la 17,2% (171,03 mil RON) în anul de referinţă 1999,dar înregistrând o scădere mare vizibilă în anul 2006, ponderea fiind de doar 6,3%, adică în valoare absolută de 593,9 mil RON. Se poate observa de asemenea o creştere semnificativă a ponderii băncilor cu capital majoritar străin de la 38,2% (379,64 mil RON) în 1999 la 71,0% (6702,3 mil RON) în 2006, dar şi a ponderii capitalului de dotare a sucursalelor băncilor străine ce activează în România:de la 3,6% (35,7 mil RON) în 1999 la 7,8% (740,0 mil RON) în anul 2006.

În ceea ce priveşte structura numerică a instituţiilor de credit ce activează în România aceasta a fost influenţată de numeroşi factori, astfel putem enumera: procesul de asanare a sistemului bancar, îmbunătaţirea permanentă a cadrului legislativ, deschiderea pieţei bancare româneşti pentru investitorii străini puternici, respectiv apariţia unor noi operatori bancari si fuziunile consemnate la nivelul băncilor şi sucursalelor băncilor străine au condus la o altă structură numerică a sistemului bancar românesc.

Tabel nr. 5. Instituţiile de credit pe forme de proprietate. Perioada 1999-2006Număr de bănci (- sfârşitul perioadei-)

1999 2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Bănci cu capital 4 4 3 3 3 2 2 2

23

Page 24: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

majoritar/integral de stat, din care:- cu capital majoritar de stat; 3 3 2 2 2 1 1 1- cu capital integral de stat; 1 1 1 1 1 1 1 1Bănci cu capital majoritar privat, din care:

30 29 30 28 27 30 31 29

- cu capital majoritar autohton; 11 8 6 4 6 7 7 3- cu capital majoritar străin; 19 21 24 24 21 23 24 26Sucursalele băncilor străine: 7 8 8 8 8 7 6 7TOTAL – sistem bancar 41 41 41 39 38 39 39 39CREDITCOOP - - - - 1 1 1 1

Sursa: www.bnr.ro , Raport anual 1999-2006

Prin urmare, la sfârşitul anului 2006, în România funcţionau 39 de instituţii bancare si o organizatie cooperatistă de credit- Creditcoop-. În totalul celor 39 de bănci comerciale se cuprind Casa de Economii şi Consemnaţiuni ca societate bancă cu capital integral de stat şi Eximbank, cu capital majoritar de stat. Schimbările structurale care se remarcă este scăderea băncilor cu capital majoritar de stat de la 4 unităţi în 1999 la 2 unităţi în 2006 (datorită falimentului celor neviabile şi a restructurării si privatizării celor rentabile) şi creşterea numărului băncilor cu capital privat majoritar străin în detrimentul celor cu capital privat majoritar autohton.

Fig. nr.1 – Evoluţia instiuţiilor de credit pe forme de proprietate

24

Page 25: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Evoluţia instituţiilor de credit pe forme de proprietate

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Anul

Nu

măr

de

inst

itu

ţii

de

cred

it

Bănci cu capitalmajoritar/integral de stat, dincare: - cu capitalmajoritar destat;

- cu capitalintegral de stat;

Bănci cu capitalmajoritarprivat, din care:

- cu capitalmajoritarautohton;

- cu capitalmajoritar străin;

Sucursalelebăncilor străine:

TOTAL –sistem bancar

creditcoop

Sursa: www.bnr.ro – Raport anual 1999-2006Conform graficului de mai sus, se poate observa o evoluţie descrescătoare a

numărului instituţiilor de credit, în 2006 acestea fiind de doar 39 faţă de 41 de instituţii de credit existente în 1999. Instituţiile de credit au suferit, de asemenea, schimbări de-a lungul anilor în ceea ce priveşte forma de proprietate.

2.7. Modernizarea sistemului bancar

Dezvoltarea şi creşterea competitivităţii sistemului bancar a impus modernizarea de ansamblu a sistemului bancar românesc. Astfel, banca centrală a vizat două modalităţi de modernizare şi anume:

- creşterea ariei de cuprindere instituţională a sectorului bancar, şi- adoptarea şi dezvoltarea de noi produse şi servicii bancare oferite clienţilor

potenţiali.Dezvoltarea instituţională a sectorului bancar românesc a început prin

pătrunderea pe piaţa financiară a primei bănci specializate în microcreditare- Banca de Microfinanţare MIRO S.A. autorizată în mai 2002, şi a primei reţele cooperatiste de credit13- Creditcoop- (Casa Centrală Creditcoop şi 565 de

13 Reglementată prin OUG 97/2000 şi aprobată prin Legea 200/2002

25

Page 26: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

cooperative de credit afiliate acesteia, ajunse la 31 decembrie 2004 în număr de 133 cooperative de credit şi la 30 aprilie 2005, 127 cooperative de credit- datorită fuziunilor ce au avut loc în cadrul reţelei Creditcoop) a cărei autorizare s-a finalizat în septembrie 2002.

Anul 2000 a fost anul în care s-a trecut la o nouă etapă a diversificării şi devoltării pieţei bancare româneşti prin reglementarea activităţii organizaţiilor cooperatiste de credit, ca bănci populare. În acest sens BNR a adoptat OUG 97/2000 privind autorizarea, reglementarea şi supravegherea cooperativelor de credit, ordonanţă modificată prin OUG 272/2000, modificări ce au fost aprobate în aprilie 2002 prin Legea 200/2002. Aceste reglementări prevedeau ca anul 2001 să reprezinte etapa de autorizare a organizaţiilor cooperatiste de credit, urmând ca după autorizare BNR să preia supravegherea acestor instituţii.

Tot în vederea modernizării sistemului bancar s-a adoptat Legea 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, Normele BNR nr. 4/2003- privind autorizarea caselor de economii pentru domeniul locativ, şi Normele BNR nr. 5/2003 privind condiţiile specifice de funcţionare a acestora, astfel încât să permită funcţionarea legală a unor astfel de instituţii. În urma cererilor de autorizare depuse la BNR, la 31 mai 2004, banca centrală a acordat definitiv autorizatia de funcţionare pentru Raiffeisen Banca pentru Locuinţe S.A., iar în luna iulie 2005 pentru HVB Banca pentru Locuinţe S.A.Apoi, conform Legii nr. 485/2003 a fost reglementat regimul de constituire şi funcţionare a instituţiilor emitente de monedă electronică ca şi instituţii de credit.

2.8. Perfecţionarea cadrului legislativ

Aderarea României la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 a reprezentat, după părerea multor analişti, un factor de influenţă major asupra evoluţiei viitoare a sistemului bancar. Unul dintre argumentele de susţinere a acestei afirmaţii este faptul că noul statut al României ca stat membru al Uniunii Europene va accentua competiţia pe piaţa serviciilor bancare. Lucru care de altfel este previzibil deoarece în Legea nr. 58/1998 modificată s-a prevăzut că de la momentul integrării operatorii de pe piaţa bancară din U.E. pot activa pe piaţa bancară românească fără autorizarea acestora din partea BNR, prevederi conforme cu directivele europene în domeniu.

2.9. Structura pieţei bancare româneşti la finele anului 2006

Anul 2006 prezintă dublă importanţă din punct de vedere structural în ceea ce priveşte sistemul bancar. Pe de o parte 2006 este anul care încheie o etapă în istoria sistemului bancar românesc- este ultimul an dinaintea aderării României la Uniunea Europeană şi totodată este anul în care au avut loc importante modificări structurale şi ierarhice în rândul băncilor, modificări determinate îndeosebi de

26

Page 27: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

procesul de restructurare şi privatizare, de perspeciva aderării şi de mediul concurenţial din acest spaţiu.Principalele evenimente care au avut loc în 2006 au fost14:

Finalizarea privatizării BCR, prin achitarea la finele lunii octombrie 2006 a contravalorii pachetului majoritar de acţiuni deţinut de Erste Bank şi preluarea de către aceasta a 7,27% din deţinerile salariaţilor (8%) ajungând la un portofoliu total de 69,15% din acţiunile BCR.

Fuziunea dintre HVB Bank România şi Banca “Ion Ţiriac”, apoi fuziunea acestora cu Unicredit.

Achiziţioanarea de către filiala celei mai mari bănci egiptene- Bloom Bank- a pachetului majoritar de acţiuni, de 96,78%, a băncii MIRS Bank Bucureşti.

Achiziţia pachetului majoritar de acţiuni de către Cassa di Risparmio S.p.A. la Banca Daewoo, determinând astfel trecerea acestei bănci în rândul băncilor cu capital majoritar străin.

Achiziţia pachetului majoritar de 55,4% din acţiunile Romexterra Bank de către MKB Bank, membră a grupului financiar german Bayerische Landesbank.

Preluarea pachetului majoritar de acţiuni a Băncii Mindbank de către banca elenă ATE Bank, şi cel al Eurom Bank de către Leumi Bank.

Acordarea autorizaţiei de funcţionare, la finele lunii decembrie 2006, a sucursalei Bank of Cyprus din România.

Retragerea autorizaţiei de funcţionare a băncii Nova Bank.

Tabel nr. 6. Structura sistemului bancar la finele anului 2006. -procente-

Număr de instituţii de credit

Activ net bilanţier

Capital social/de dotare

Bănci cu capital majoritar/românesc, din care:

5 11,4 21,2

- cu capital majoritar de stat; 2 5,5 14,9- cu capital majoritar privat; 3 5,9 6,3Bănci cu capital majoritar străin, din care: 26 82,8 71,0TOTAL bănci comerciale 31+1* 94,2 92,2Sucursalele băncilor străine: 7 5,8 7,8TOTAL – sistem bancar 39 100 100Sursa: www.bnr.ro, *include şi Creditcoop

14 www.bnr.ro – Raport Anual 2006

27

Page 28: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

În urma acestor modificări, apreciem că sistemul bancar s-a apropiat de privatizare integrală, singurele instituţii cu capital majoritar de stat au rămas CEC si Eximbank. Astfel la finele anului 2006 ponderea activelor deţinute de băncile cu capital privat sau majoritar privat în totalul activelor bancare a fost de 94,5%, în timp ce băncile cu capital de stat sau majoritar de stat au deţinut doar 5,5%. Din punct de vedere al gradului de capitalizare a sistemului bancar s-a înregistrat un trend ascendent a capitalului social/de dotare ajungând la finele anului 2006, la 9444,7 milioane RON, în creştere cu 28,2% faţă de nivelul anului precedent.În totalul celor 39 de instituţii de credit care funcţionau la finele anului 2006 se cuprind: 1 bancă cu capital integral de stat (CEC-ul), 1 bancă cu capital majoritar de stat (Eximbank), 1 organizaţie coorporatistă de credit care cuprinde casa centrală (Creditcoop) şi cele 124 de filiale, 26 de bănci cu capital majoritar străin şi 7 sucursale ale unor bănci străine (6 din cadrul Uniunii Europene şi 1 sucursală a unei bănci din Egipt- Bloom Bank Egypt).O caracteristică actuală a sistemului bancar românesc este creşterea competitivităţii bancare. Între principalele motive ale acesteia am putea enumera profitabilitatea mai ridicată în sectorul bancar românesc, existenţa unui nivel încă redus al intermedierii financiare, apoi aplicarea unui cadru de reglementare şi supraveghere bancară armonizat cu standardele Uniunii Europene. Cu toate acestea, şi la finele anului 2006, s-a remarcat un grad înalt al concentrării bancare, în care primele 5 bănci din România în funcţie de mărimea activelor (BCR, BRD-GSG, Raiffaisen Bank, HVB Ţiriac, Banca Transilvania) deţineau: 60,3 din activele bilanţiere agregate, 58,4% din depozitele atrase, 34,9% din titlurile de stat şi 53,3% din capitalurile proprii ale băncilor româneşti.

În anul 2008, structura sistemului bancar nu a suferit modificări majore, după cum se poate observa din tabelul următor:

Tabel nr. 7. Structura pieţei bancare din România la data de 25 februarie 2008Instituţii de credit cu capital majoritar străin

Sucursale ale instituţiilor de credit străine (din state membre UE)

Bănci cu capital majoritar românesc

Banca Comercială Română ING Bank N.V. AmsterdamBanca Italo –Romena SpA Italia TrevisoAnglo-Romanian Bank LimitedGaranti Bank International NVBanca di Roma SpA ItaliaBank of Cyprus Public Company Limited

Casa de Economii şi Consemnaţiuni – CEC – cu capital integral de stat

BRD – Group Société GénéraleRaiffeisen Bank RomâniaUniCredit Ţiriac BankBancpost Banca de Import

Export a României – EXIMBANK S.A. – cu capital majoritar de stat

Alpha Bank RomâniaABN AMRO Bank RomâniaVolksbank RomâniaBanca Românească Grupul Naţional Bank of GreeceOTP Bank România

28

Page 29: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Nicosia

Sucursale deschise în 2007*

Fortis Bank SA/NVCaja de Ahorros Y Pensiones de Barcelona (LA CAIXA)Blom Bank France S.A. ParisFINICREDITO-INSTITUICAO FINANCEIRA DE CREDITO S.A. Portugalia

Sucursale deschise in 2008*ABN AMRO Bank NVDEPFA BANK PCL

Citibank România

Banca Transilvania – cu capital privat majoritar autohton

Credit Europe BankPiraeus Bank RomâniaMKB Romextera BankSan Paolo IMI Bank RomâniaEgnatia Bank RomâniaProcredit Bank

Banca Comercială Carpatica - cu capital privat majoritar autohton

Bank Leumi RomâniaEmporiki Bank RomâniaATE Bank RomâniaRomania International BankBanca C.F. Firenze România

Libra Bank - cu capital privat majoritar autohton

Raiffeisen Banca pentru LocuinţePorsche Bank RomâniaHVB Banca pentru LocuinţeMillenium Bank,2007*

CREDITCOOP-organizaţie cooperatistă de creditSursa: www.bnr.ro, Registrul instituţiilor de credit din România, *data de la care poate incepe activitatea

Fig nr.2. – Topul primelor 10 bănci din România după total active

29

Page 30: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Topul primelor 10 bănci din România după total active

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

1Banca

Tot

al a

ctiv

e (m

iliar

de

euro

)BCR

BRD

RAIFFEISEN BANK

BANCATRANSILVANIA

BANCPOST

UNICREDIT TIRIACBANKALPHA BANK

VOLKSBANK

CEC

ING BANK

Sursa: www.wall-street.ro

Potrivit graficului, se observă că Banca Comercială Română se situează pe primul loc în topul băncilor din România, deţinând active în valoare de aproximativ 17,56 miliarde euro. BRD se clasează pe locul doi cu 11,3 miliarde euro, fiind urmată, la o diferenţă considerabilă de Raiffeiesn Bank (4,4 miliarde euro). În ceea ce priveşte valoarea activelor totale înregistrate de celelalte bănci aflate în topul primelor 10, diferenţa dintre ele este relativ mică, pe ultimul loc situându-se ING Bank.

2.10. Privatizarea unor bănci cu capital de stat

30

Page 31: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

2.10.1. BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ

Banca Comercială Română şi-a început activitatea încă de la începutul reformei sistemului bancar românesc-1990- când au fost transferate către aceasta toate operaţiunile specifice unei bănci comerciale, desfăşurate de către Banca Naţională a României, în perioada economiei centralizate. Prin urmare banca a fost înfiinţată de către stat, acesta devenind acţionarul majoritar.

În evoluţia sa, procesul de privatizare a BCR, a eşuat în două rânduri. Cauza principală invocată fiind mediul internaţional nefavorabil unor asemenea tranzacţii în perioada lansării ofertei de privatizare a celei mai mari bănci din sistem cu capital de stat.

La nivelul anului 2002, strategia de vânzare a BCR a fost reconstituită cu ajutorul asistenţei primite din partea unor instituţii financiare internaţionale. Noua strategie viza participarea în proporţie de 25% la capitalul social, în calitate de acţionar temporar a BIRD şi BERD, urmând ca în următorii 3 ani un investitor strategic să devină acţionar majoritar.

În 2004 au fost finalizate primele două etape ale procesului de privatizare a BCR (transferul proprietăţii asupra pachetului de 25% din acţiunile băncii deţinute de BERD şi CFI, şi a pachetului de 8% către salariaţii băncii), iar în 2995 a intrat în ultima etapă, etapa prin care un investitor strategic (o instituţie financiar-bancară internaţională puternică sau un consorţiu de investitori din care cel puţin una să fie instituţie financiar-bancară internaţională cu reputaţie solidă) preia pachetul majoritar de acţiuni în proporţie de 62% din acţiunile BCR (33,88% deţinute de statul român şi 25% deţinute de BERD şi CFI). Din toate ofertele de achiziţie depuse de posibilii investitori, în competiţie au rămas 10 entităţi, şi anume: Fortis, Millenium Banco Comercial Portugues, Banca Naţională a Greciei, Banca Intesa, Deutsche Bank AG, Erste Bank AG, Dexia, KBC, BNP Paribas, ABN Amro. Ofertele depuse cuprindeau câte o ofertă tehnică şi una financiară. În urma analizei ofertelor făcute de cele 10 entităţi au fost selecţionate doar două – Erste Bank şi Millenium Banco Comercial Portugues – pentru a-şi imbunătăţi ofertele financiare de achiziţie în vederea începerii negocierilor finale. Astfel, la 25 decembrie 2005, Erste Bank a fost desemnată câştigătoarea licitaşiei de privatizare preluând pachetul de 62% din acţiunile BCR cu 3,75 miliarde de euro.

La finele anului 2006, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat, Erste Bank a achitat cele 3,75 miliarde de euro reprezentând contravaloarea pachetului majoritar de 62% şi a achiziţionat şi 7,27% din acţiunile deţinute de angajaţii băncii (8%), ajungând ca aceasta să deţină 69,15% din capitalul BCR.

2.10.2. BRD

31

Page 32: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Banca Română pentru Dezvoltare a fost înfiinţată încă din anul 1990, ca bancă comercială cu capital de stat. Odată cu restructurarea sistemului bancar, în vederea asanării acestuia, BNR a dispus astfel privatizarea băncilor de stat.

Société Générale Franţa a achiziţionat în data de 14 decembrie 1998 un pachet de acţiuni reprezentând 42,1679% din capitalul social al BRD. Un alt pachet de 2,537% din acţiuni a fost vândut prin intermediul bursei în data de 10 septembrie 1999. Ulterior, în data de 24 noiembrie 1999, un pachet de 4,99% din acţiunile BRD a fost achiziţionat de Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). În data de 14 iunie 2004, AVAS prin Comisia de privatizare a BRD- Group Société Générale a demarat acţiunea de cerere de ofertă în vederea selectării unei firme specializată pentru a întocmi un raport de evaluare a pachetului de 7,32% din acţiunile băncii şi a dosarului de prezentare pentru această tranzacţie. Firma selectată a fost DDP Consult Group, care a realizat raportul de evaluare şi dosarul de prezentare în vederea vânzării pachetului de 7,32% din acţiunile BRD. În 3 august acelaşi an, AVAS a lansat la privatizare prin negociere pe bază de oferte finale, îmbunătăţite si irevocabile, un număr de 102.060.436 acţiuni (7,32% din capitalul social) ale BRD-Group Société Générale. Pâna la 3 septembrie a fost primită doar o sinfură ofertă din partea Group Société Générale achiziţionând astfel pachetul de 7,32% deţinut de AVAS10.

2.10.3. BANCPOST

Banc Post şi-a demarat activitatea ca bancă cu capital de stat în 1991, iar procesul de privatizare al acesteia a fost început încă din 1998, odată cu reglementarea acestui proces.

Astfel în octombrie 2002, a avut loc definitivarea privatizării Banc Post prin vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de APAPS către banca elenă EFG Eurobank Ergasias.

2.10.4. CEC

Restructurarea CEC începută în anul 2001 în vederea privatizării s-a realizat în baza unui proiect de restucturare a băncii prin intermediul firmei ING Barings International & Governement Advisory Services BV, aleasă să efectueze auditul operaţional al băncii şi finalizarea proiectului de restructurare, operaţiuni finanţate prin fonduri PHARE.

În 2005 a fost aprobată strategia de privatizare a CEC în baza H.G. nr.806/2005, modificată prin H.G. nr. 573/26.04.2006, prin care s-a stabilit ca pachetul majoritar de 69,9% din acţiunile CEC (din care 9,9% aparţin Fondului Proprietatea) să fie vândut unui investitor strategic (o instituţie financiar-bancară internaţională puternică sau un consorţiu de investitori din care cel puţin una sa fie instituţie financiar-bancară internaţională cu reputaţie solidă), iar un procent de 55

32

Page 33: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

din capitalul băncii să fie vândut salariaţilor şi pensionarilor acesteia. Restul de acţiuni – 25,1% - vor rămâne în proprietatea statului urmând ca ulterior acesta să decidă dacă le va vinde total sau parţial prin ofertă publică pe piaţa de capital.

Vânzarea propriu-zisă a pachetului de acţiuni s-a stabilit să se efectueze în trei etape, respectiv:

- depunerea ofertelor preliminare neangajate- depunerea ofertelor finale- prezenatrea ofertelor financiare angajate îmbunătăţiteÎn urma depunerii ofertelor de către investitorii înscrişi, în faza finală au

rămas băncile OTP Bank Ungaria şi National Bank of Greece care urmau sa depună ofertele finale îmbunătăţite. OTP Bank s-a retras înainte de a depune oferta îmbunătăţită iar National Bank of Greece a oferit 560 milioane euro, sumă care a fost considerată de Comisia de Supraveghere insuficientă.

Cu toate că sesiunea de finalizare a CEC a eşuat, Guvernul a decis o infuzie de capital de 500 milioane lei în vederea implementării unei noi strategii de dezvoltare (moderniarea băncii, consolidarea poziţiei pe segmentul de retail, şi a întreprinderilor mici şi mijlocii mai ales cele din mediul rural) a băncii pentru perioada 2008-2010.

CAPITOLUL III: PIAŢA BANCARĂ EUROPEANĂ

33

Page 34: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

3.1. Expansiunea băncilor străine în Europa Centrală şi de Est

Piaţa bancară din Europa Centrală şi de Est continuă să fie dominată de băncile internaţionale. La finele anului 2005, cota de piaţă a băncilor cu acţionariat majoritar străin era de 78% în ţările din regiune (cu excepţia Rusiei, Ucrainei şi Turciei). Întrucât pieţele bancare solide sunt în mare proporţie privatizate, oferind puţine oportunitaţi pentru achiziţii majore, investitorii internaţionali se concentrează preponderent asupra ţărilor unde procesul de consolidare şi internaţionalizare nu a atins un stadiu avansat. Europa Centrală şi de Est este o piaţă care se dezvoltă rapid, cu active cumulate de peste un miliard de euro, cu jucători preponderent internaţionali şi perspective pozitive de creştere, având în vedere gradul de penetrare a intermedierii financiare relativ scăzut comparativ cu ţările din zona Euro.

Cea mai mare concentrare de bănci internaţionale este în noile state membre UE ca Estonia (99%) şi Slovacia (98%), urmate de o ţară candidată la UE, Croaţia (91%). Rusia, Turcia şi Ucraina sunt noile frontiere ale strategiei regionale pentru jucătorii internaţionali activi în regiune. Totuşi, în termeni generali, se aşteaptă ca procesul de consolidare la nivel internaţional să devină un element determinant al transformărilor structurale din regiune, ca în cazul fuziunii UniCredit-HVB, care a creat de departe cel mai mare jucător la nivel regional şi care a condus la un nou proces de consolidare la nivel local. În urma unui studiu realizat de specialişti în domeniul economic s-a constatat faptul că segmentul creditelor a luat amploare în toată regiunea în ultimii doi ani, alimentat atât de factori de natura cererii, cât şi de factori de natura ofertei. Ca rezultat, a avut loc o sporire semnificativă a volumului creditului raportat la PIB, de la 24% la 32% în intervalul 2000-2005. Expansiunea pieţei creditului a fost rapidă mai ales în ţările din Europa de Sud Est şi în Rusia, urmate de Turcia. Extinderea rapidă a creditelor este estimată să continue în toate pieţele din zona, condusă de segmentul de retail si susţinută de o performanţă favorabilă a împrumuturilor pentru companii. Se estimează că cele mai dinamice pieţe in această privinţă vor fi Rusia, Serbia, Turcia si România.

Adâncirea penetrării financiare a creditelor a fost însoţită de o creştere mult mai stabilă a depozitelor, în pofida unei dinamici puternice a veniturilor. În anii următori, accelerarea activităţilor de investiţii şi diversificarea portofoliului vor conduce la o reducere a ritmului de creştere a depozitelor în ţările mai dezvoltate din Europa Centrală şi de Est (Polonia, Republica Cehă, Croaţia şi Slovacia), în timp ce pentru restul regiunii se previzionează o dinamica puternică atât în zona de retail, cât şi în cea pentru companii. În ansamblu, profitabilitatea bancară rămâne pozitivă în pofida diminuării marjelor (diferenţa între dobanda la credite şi cea la depozite) şi a intensificării competiţiei. Se apreciază că Turcia şi Rusia vor avea o dinamică mai accelerată. În toate ţările, cu excepţia Sloveniei, a Rusiei si a Turciei – unde încă au loc transformări structurale – sectorul bancar e dominat de instituţii financiare cu acţionariat străin. Anumiţi jucători internaţionali au considerat regiunea ca o a doua piaţă de creştere dupa cea proprie, şi deţin în prezent o parte considerabilă din activele cumulate ale instituţiilor financiare cu capital străin,

34

Page 35: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

după ce şi-au dezvoltat o reţea extinsă şi au ajuns printre cei mai importanţi jucători de pe piaţa bancară în majoritatea ţărilor din ECE.

În prezent, sistemul bancar din România este dominat de instituţii financiare cu acţionariat străin, care impreună (inclusiv BCR) deţin aproximativ 88% din totalul activelor. Procesul de restructurare a pieţei bancare românesti va continua cu finalizarea ultimelor privatizări şi cu intensificarea concentrării ca urmare a creşterii concurenţei o dată cu maturizarea pieţei şi a reducerii treptate a marjelor. Restructurarea târzie şi existenţa unui grad relativ scăzut al intermedierii bancare comparativ cu celelalte ţări din regiune face ca, în prezent, România să fie una dintre ţările cu cel mai însemnat potenţial de dezvoltare. Pe partea de active, expansiunea însemnată a pieţei creditului în intervalul 2000 - 2005 în special pe segmentul de retail nu a epuizat potenţialul de creştere a pieţei. Pe termen mediu, se estimează ca volumul creditării să crească în medie cu 25% pe an, o dinamica mai accentuată fiind aşteptată la nivelul creditului acordat populaţiei. Creşterea în continuare a volumului creditării va fi în mod necesar însoţită de o creştere a depozitelor provenite de la clientela nonbancară. Urmând tendinţa ultimilor ani, creşterea volumului depozitelor atrase va avea o dinamică mai moderată în viitor, în medie de 16% pe an în intervalul 2006 - 2008. Creşterea veniturilor, a gradului de intermediere bancară şi a dobânzilor reale vor constitui stimulente pentru piaţa depozitelor bancare, însa vor fi parţial contracarate de dezvoltarea pieţelor produselor alternative de economisire15.

3.2. Dezvoltarea pieţei creditelor pentru persoane fizice

Principalul element de creştere al volumelor creditelor din regiunea Europei Centrale şi de Est continuă să fie creditul pentru persoane fizice. Specialiştii UniCredit Group apreciază că împrumuturile pe segmentul retail în Europa Centrală şi de Est vor spori cu o medie anuală de 31% până în 2009. Cea mai mare creştere va fi observată în Rusia, unde acest sector va urca cu 56%, aproape dublu faţă de procentul de dezvoltare al întregii pieţe a ECE (inclusiv Rusia). Cu o medie anuală de creştere de 24%, volumul de credite pentru persoane fizice din Europa Centrală şi de Est este mult mai puternic decât în zona Euro (6%). Datele de la sfârşitul anului 2005 aferente fiecarei pieţe indică faptul că volumul total de împrumuturi exprimat ca procent din PIB a fost cel mai mare în Croaţia (68%), depăşind mult media regiunii (32%). În România, volumul de împrumuturi exprimat ca procent din PIB este previzionat la 22%, ceea ce indică potenţialul încă important al pieţei. În general, în toată regiunea, economiştii UniCredit apreciază faptul că împrumutul pentru persoane fizice va continua să fie sprijinit, pe de o parte, de o creştere economică puternică şi, pe de altă parte, de decalajul în privinţa penetrării pieţei. După cum s-a menţionat anterior, piaţa de retail va conduce creşterea în regiune, dar perspectivele economice pozitive şi cererea puternică pentru investiţii vor sprijini performanţa favorabilă a creditului pentru companii. Piaţa bancară din Europa Centrală şi de Est va continua să crească

15 www.banknews.ro

35

Page 36: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

puternic. Întrucât regiunea are un amplu potenţial de business, această piaţă va rămâne un punct principal de interes pentru jucătorii internaţionali16.

3.3. Structura sistemului bancar din Uniunea Europeană

Tabel nr. 8. – Indicatori de structură ai sistemului bancar din Uniunea Europeană

Ţara Numărul instituţiilor de credit Numărul sucursalelor2002 2003 2004 2005 2006 2002 2003 2004 2005 2006

Belgia 111 108 104 100 105 5.550 4.989 4.837 4.564 4.574Rep. Cehă 84 77 70 56 57 1.722 1.670 1.785 1.825 1.877Danemarca 178 203 202 197 191 2.128 2.118 2.119 2.114 2.114Germania 2.363 2.225 2.148 2.089 2.050 50.868 47.244 45.331 44.044 40.282Estonia 7 7 9 11 14 198 197 203 230 245Irlanda 85 80 80 78 78 926 924 909 910 935Grecia 61 59 62 62 62 3.263 3.300 3.403 3.543 3.699Spania 359 348 346 348 352 39.009 39.750 40.603 41.979 43.691Franţa 989 939 897 854 829 26.162 25.789 26.370 27.075 40.013Italia 821 801 787 792 807 29.948 30.501 30.950 31.504 32.337Cipru 408 408 405 391 336 993 983 977 951 941Letonia 23 23 23 25 27 567 581 583 586 610Lituania 68 71 74 78 77 n.a. 723 758 822 892Luxemburg 184 172 165 157 154 271 269 253 246 234Ungaria 227 222 217 214 212 2.992 3.003 2.987 3.125 3.243Malta 15 16 16 19 18 99 104 99 109 110Olanda 539 481 461 401 345 4.269 3.883 3.798 3.748 3.456Austria 823 814 796 818 809 4.466 4.395 4.360 4.300 4.258Polonia 666 660 744 730 723 4.302 4.394 5.003 5.078 5.158Portugalia 202 200 197 186 178 5.348 5.397 5.371 5.422 5.618Slovenia 50 33 24 25 27 721 725 706 693 696Slovacia 22 22 21 23 24 1.020 1.057 1.113 1.142 1.175Finlanda 369 366 363 363 361 1.572 1.564 1.585 1.616 1.598Suedia 216 222 212 200 204 2.054 2.069 2.018 2.003 2.004Regatul Unit 451 426 413 400 401 13.867 13.646 13.386 13.130 12.880Zona euro 12 6.906 6.593 6.406 6.248 6.130 171.652 168.005 167.770 168.951 180.695EU 25 9.321 8.983 8.836 8.617 8.441 202.315 199.275 199.507 200.759 212.670Bulgaria 34 35 35 34 32 n.a. n.a. 5.606 5.629 5.569România 39 39 40 40 39 n.a. 3.387 3.031 3.533 4.470

Sursa : www.ecb.eu- EU banking structures

Numărul instituţiilor de credit a înregistrat pe parcursul anilor 2002-2006 o evoluţie uşor descrescătoare atât în zona euro (de la 6.906 instituţii de credit existente în 2002 la 6.130 în 2006), cât şi în Uniunea Europeană (de la 9.321 în 2002 la 8.441 în 2006), însă se observă o creştere în ceea ce priveşte numărul de sucursale existente : în zona euro există în anul 2006 - 180.695 de sucursale faţă de 171.652 existente în anul 2002, iar în Uniunea Europeană sunt înregistrate 212.670 sucursale în 2006 faţă de 202.315 în 2002. Se obsevă că ţara care a deţinut în anul 2002 şi deţine în continuare numărul cel mai mare de instituţiile de credit (2.050 în 2006) este Germania (ponderea fiind de 24,29% din total instituţii de credit

16 www.banknews.ro

36

Page 37: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

existente în U.E.), ocupând locul secund în ceea ce priveşte numărul de sucursale existente în 2002 - 40.282, primul loc fiind ocupat de Spania care înregistrează 43.691 de sucursale în 2002 (reprezentând 20,54% faţă de 18,94% cât deţine Germania). Pe ultimul loc se află Estonia cu 14 instituţii de credit şi 245 de sucursale în 2006.

Tabel nr. 9 - Indicatori de structură ai sistemului bancar din Uniunea Europeană

Ţara Numărul de angajaţi al instituţiilor de credit Total active ale instituţiilor de credit (milioane euro)

2002 2003 2004 2005 2006 2002 2003 2004 2005 2006Belgia 75370 73553 71347 69481 67957 774330 828557 914391 1055270 1121222Rep. Cehă 40534 39658 38666 37943 37825 79232 78004 87104 100902 114756Danemarca 47613 46443 46372 47579 46394 534187 568848 629371 746247 822399Germania 753950 725550 712300 705000 692500 6370194 6393524 6584388 6826558 7122777Estonia 3934 4280 4455 5029 5681 5221 6314 8586 11876 15379Irlanda 36585 35658 35564 37702 39154 474630 575168 722544 941909 1186228Grecia 60495 61074 59337 61295 62171 201608 213171 230454 281066 315081Spania 243429 243462 246236 252831 261890 1342492 1502861 1717364 2149456 2515527Franţa 430178 426570 435526 432197 435413 3831610 3998554 4419045 5073388 5728127Italia 340440 336661 336354 335917 339878 2024156 2125366 2275628 2509436 2793244Cipru 10.613 10480 10617 10799 10845 40943 41890 46540 60366 74397Letonia 8267 8903 9655 10477 11656 7250 8482 11167 15727 22694Lituania 8420 7557 7266 7637 8624 5000 6453 8553 13162 17347Luxemburg 23300 22513 22549 23224 24752 662615 655971 695103 792418 839564Ungaria 35045 35725 35558 37527 39302 43564 55166 68201 78289 93754Malta 3459 3.416 3371 3383 3515 16313 17901 20838 27195 30556Olanda 125911 120539 118032 120165 116500 1356397 1473939 1677583 1695325 1873129Austria 74048 73308 72858 75303 76323 554528 586459 635348 721159 789770Polonia 161814 154569 150037 152923 155881 124855 112189 141571 163422 189511Portugalia 55679 54350 53230 54035 58213 310370 348691 345378 360190 397879Slovenia 11855 11816 11602 11726 11838 19995 21541 24462 30135 34879Slovacia 20532 19812 19819 19773 19633 23748 23751 30834 37834 41716Finlanda 27190 26667 25377 25182 23947 165661 185846 212427 234520 255055Suedia 45961 44389 44242 44943 47069 487211 519259 599682 653178 773708Regatul Unit

501787 487772 490436 461654 453045 5855895 6171438 6931831 8318588 9651517

MU12 2246575 2199905 2188710 2192332 2198698 18068591 18888107 20429653 22640695 24937530EU25 3146409 3074725 3060806 3043725 3050006 25312005 26519342 29038393 32897616 36820142Bulgaria n.a. n.a. 22467 22945 26738 7754 9254 13224 17447 22302România n.a. 46.567 49702 52452 58536 13452 14782 22729 34955 51109

Sursa : www.ecb.eu- EU banking structures

În ceea ce priveşte numărul de angajaţi care lucrează în cadrul instituţiilor de credit, locul intâi este ocupat din nou de Germania cu 692.500, iar ultimul loc de Malta care numără 3.515 angajaţi în instituţiile de credit. Pe ansamblu, se observă o uşoară scădere a numărului de angajaţi din instituţiile de credit atât în zona euro cât şi în Uniunea Europeana pe parcursul anilor 2002 – 2006.

Ponderea cea mai mare în total active o deţine Regatul Unit care înregistrează 26,21% (9.651.517 milioane euro) din total active din Uniunea Europeană,fiind urmat îndeaproape de Germania care înregistrează active totale in

37

Page 38: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

valoare de 7.122.777 milioane euro, iar pe ultimul loc se situează Estonia cu 15.379 milioane euro.

Valoarea activelor pe care le înregistrează România sunt de 22.302 milioane euro la nivelul anului 2006, în creştere continuă faţă de anul 2002 când înregistra active bancare în valoare doar 7.754 miliarde euro.

3.4. Participarea străină în sistemul bancar din Europa Centrală şi de Est

Primii şapte jucători din sistemul bancar al Europei Centrale şi de Est controlează 26% din piaţa din regiune. Pe primul loc în clasamentul celor mai mari bănci care operează în această zonă este UniCredit Group, având active totale de 86,2 miliarde euro şi un profit net de 1,3 miliarde euro. Aceasta înseamnă că UniCredit Group este aproape de doua ori mai mare decât cel mai apropiat concurent. Erste Bank se clasează pe locul al doilea, cu active totale de 48,7 miliarde euro şi profit net de 711 milioane euro. KBC din Belgia este pe locul al treilea, cu active totale de 42,7 miliarde euro şi un profit net de 556 milioane euro. Al patrulea în acest top este Raiffeisen International (active totale: 42,3 miliarde euro, profit net de 481 milioane euro), urmat de Société Générale (active totale: 30,1 miliarde euro, profit net de 531 milioane euro), Banca Intesa (active totale: 22,1 miliarde euro, profit net de 326 milioane euro) şi OTP Ungaria (active totale: 19,1 miliarde euro, profit net de 609 milioane euro). Cele mai extinse reţele aparţin UniCredit Group (17 ţări) şi Raiffeisen International (15 ţări), urmate de Société Générale (10 ţări) şi Banca Intesa (9 ţări). „Este interesant de notat că dintre primii şapte jucători regionali, doar trei se află în topul celor mai importante 20 de bănci din punctul de vedere al capitalizării bursiere. Aceasta confirmă ideea că procesul  internaţional de consolidare poate aduce transformări structurale la nivel regional.

3.4.1. Grupul UniCredit

UniCredit Group este numărul unu în Europa Centrală şi de Est. UniCredit Group este liderul incontestabil pe piaţa bancara din ECE cu cea mai mare reţea din regiune. În ce priveşte veniturile şi activele totale, Grupul este de doua ori mai puternic decat cel mai apropiat competitor regional (Grupul Erste Bank). UniCredit Group este lider recunoscut în zona Europei Centrale şi de Est, unde începând cu anul 1999 a făcut achiziţii imporante.

Poziţia de lider în regiunea Europei Centrale şi de Est a Grupului UniCredit a fost confirmată de rezultatele financiare în creştere, dar şi de prestigioasa revistă „The Banker” care a desemnat UniCredit drept „Banca Anului”, atat în Italia, cât şi în Europa Centrală şi de Est. UniCredit şi-a consolidat astfel poziţia în regiunea Europei Centrale şi de Est, unde deţine bănci importante în Polonia, Bulgaria, Croaţia, Turcia, Cehia, Slovacia şi România.

La nivel global, obiectivul strategic al Grupului UniCredit este situarea între primele bănci pe pieţele din regiunea Europei Centrale şi de Est, aşa cum se întâmplă în Polonia, Bulgaria, Croaţia, Bosnia&Hertzegovina şi recent în Turcia.

38

Page 39: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

În România strategia de dezvoltare a Grupului UniCredit prevede atât accelerarea creşterii organice până la mărirea considerabilă a cotei de piaţă şi a numărului de sucursale, cât şi o achiziţie majoră pentru atingerea obiectivelor stabilite într-un interval de timp cât mai scurt.

Grupul UniCredit este lider de piaţă în una din cele mai bogate zone din inima Europei, care include Bavaria, Austria şi nordul Italiei. Această zonă reprezintă nucleul Grupului. UniCredit Group este unul dintre cei mai importanti jucatori de pe piaţa bancara din ECE şi opereaza cea mai vasta reţea în ţările din regiune. În cadrul UniCredit Group, Bank Austria Creditanstalt este responsabilă de operaţiunile din ECE.

Grupul UniCredit este prezent în 23 de ţări, prin intermediul a peste 9.000 de sucursale, unde aproximativ 170.000 de angajaţi deservesc peste 40 de miliane de clienţi. Grupul UniCredit este jucător global în managementul activelor: 290 miliarde euro (acoperire de 5 continente).

UniCredit Group este numărul unu în: Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croaţia şi Polonia. În top cinci în: Republica Cehă, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Turcia. În top zece în: Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia şi Rusia.

UniCredit Group oferă servicii financiare şi personalizate printr-o abordare „one-stop-shop”– de la administrarea conturilor la servicii de leasing, de la gestionarea activelor la Investment Banking17.

Strategia UniCredit Group

Ţinta Grupului UniCredit este de a-şi extinde reţeaua pe piaţa bancară din Europa Centrală şi de Est, oferind servicii de cea mai înalta calitate în toate sectoarele în care grupul activează şi valorificând toate oportunităţile de dezvoltare.

Strategia de dezvoltare a Grupului se bazează pe patru piloni: delimitarea clară a sectoarelor de activitate: precum retail, corporate, private

banking, investment banking şi managementul activelor care sunt toate comune pieţelor în care grupul operează;

crearea unor “industrii” specifice globale: pentru dezvoltarea produselor cum ar fi cardurile de credit, credite de consum pentru clienţi, credite ipotecare, leasing;

centralizarea serviciilor cu clienţii precum dezvoltarea tehnologiei şi informaţiei şi activităţii de back office pentru a sprijini cererile zilnice ale unităţilor bancare;

adoptarea unei apropieri multi-locale pentru a oferi sucursalelor transparenţă în ceea ce priveşte serviciile oferite şi relaţia cu clienţii18.

Succesul UniCredit Group pe piaţa internă din Europa Centrală şi de Est

17 www.unicreditbank.si18 www.unicreditgroup.eu

39

Page 40: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

În urma rezultatelor financiare favorabile obţinute şi după ce şi-a consolidat poziţia de lider în Europa Centrală şi de Est prin achiziţia Yapi Kredi, una dintre primele bănci din Turcia, Grupul UniCredit continuă programele de dezvoltare şi investiţii în regiunile cu potenţial ridicat, inclusiv piaţa românească. În prezent UniCredit controlează prima bancă privată din Polonia (Pekao), principalele bănci din Croaţia (Zagrebacka) şi Bulgaria (Bulbank), a cincea bancă din Slovacia (Unibanka), una din principalele bănci comerciale din Cehia (Zivnostenska). În Turcia, UniCredit Group deţine un parteneriat strategic cu Koc Financial Services, unul din cele mai mari grupuri private din ţară prin intermediul căruia a cumpărat Yapi Kredi, a patra bancă privată din Turcia după activele totale deţinute.

Grupul Unicredit este prezent pe piaţa bancară românească prin UniCredit Tiriac Bank, creată în urma unei triple fuziuni, mai întâi între Banca Ţiriac şi HVB Bank România - din care a rezultat HVB Ţiriac Bank - şi ulterior între UniCredit România şi HVB Ţiriac Bank. Grupul mai are pe piaţa românească o bancă pentru finanţări în domeniul locativ - HVB Banca pentru Locuinţe. UniCredit este prezent în România şi prin intermediul UniCredit Leasing, una dintre primele companii de profil, UniCredit Securities, ce oferă servicii de investiţii în valori mobiliare, cât şi prin UniCredit Produzioni Accentrate (UPA), companie specializată în servicii operaţionale bancare. Acţionar majoritar al băncii UniCredit Romania cu 99,94% din acţiuni, Grupul UniCredit este una dintre cele mai importante instituţii financiare europene19.

UniCredit Ţiriac Bank şi-a început activitatea la 1 iunie 2007. Conducerea noii instituţii şi-a expimat dorinţa de a începe activitatea cu o viziune nouă de abordare a clientelei, atât persoane fizice cât şi juridice, produse şi servicii la standarde internaţionale şi o extindere a reţelei teritoriale. Noua banca înglobează punctele tari ale celor trei foste instituţii de credit. Astfel, noua bancă va beneficia de parteneriatele puternice ale HVB Bank cu companiile mari şi multinaţionale, de portofoliul mare de clienţi persoane fizice şi IMM ale Băncii Ţiriac precum şi de relaţiile cu companiile mici şi mijlocii, punctul forte al UniCredit România.

UniCredit România este deţinută în proporţie de 99,94% de grupul italian UniCredit Group, unul dintre cei mai dinamici noi jucători în domeniul bancar din Europa. Grupul este recunoscut ca unul dintre principalii furnizori de servicii financiare în Italia, în Germania şi în Austria şi deţine deja un avantaj foarte solid în Europa Centrală şi de Est. Din punctul de vedere al veniturilor, al activelor nete şi al reţelei de sucursale, Grupul UniCredit depăşeşte de mai mult de două ori ca dimensiune cel de-al doilea jucător din regiune. UniCredit România şi-a început activitatea în 2003, când Grupul UniCredit a achiziţionat o mică bancă locală şi s-a extins prin creştere organică la o reţea de 50 de sucursale.

19 www.agora.ro

40

Page 41: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Fig. nr. 3. – Evoluţia valorii de piaţă a Grupului UniCredit

Evoluţia valorii de piaţă a Grupului UniCredit

26,7

60,369,2

75,7

0

20

40

60

80

1

An

Valo

ri (

bil

ioan

e e

uro

)

2004

2005

2006

2007

Sursa : www.unicreditgroup.itPotrivit graficului, se observă evoluţia valorii de piaţă a Grupului UniCredit

în perioada 2004-2007, care a devenit lider pe piaţa bancară europeană, având cea mai extinsă reţea (operează în 23 de ţări). În anul 2004, UniCredit Group a înregistrat o valoare de piaţă de doar 26,7 bilioane euro, dezvoltându-se într-un ritm rapid, ajungând ca într-un an sa îşi dubleze valoare de piaţă (60,3 bilioane euro). Evoluţia Grupului este una crescătoare, în anul 2007 acesta înregistrând o valoare de piaţă de 75,7 bilioane euro, consolidându-şi astfel poziţia de lider pe piaţa bancară europeană.

Fig. nr. 4. – Veniturile Grupului UniCredit în funcţie de aria geografică

Venituri în funcţie de aria geografică

3% 8%9%

12%

17%

51%

Alte ţări

Polonia

Austria

ECE

Germania

Italia

Sursa : www.unicreditgroup.it

41

Page 42: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

3.4.2. Grupul Erste Bank

Înfiinţată în anul 1819 ca prima bancă de economii, sub numele de “Erste österreichische Spar-Casse”, Erste Bank der oesterreichischen AG este unul dintre cei mai mari furnizori de servicii financiare din Europa Centrală după numărul de clienţi şi totalul activelor. Iniţial o bancă de economii austriacă, Erste Bank a devenit în ultimii şapte ani un grup internţional de instituţii financiare, funcţionând pe cele mai importante pieţe emergente din Europa, cu un total al activelor de 152,66 miliarde euro, conform datelor din 31 decembrie 2005, şi un număr de 48.000 de angajaţi.

Succesul Erste Bank în Europa Centrală se bazează pe dezvoltarea afacerii în Austria, datorită colaborării strânse cu băncile de economii din Austria, precum şi pe extinderea de succes în Europa Centrală prin intermediul achiziţiilor.

Din 1997, Erste Bank a achiziţionat un total de zece bănci, inclusiv BCR, formând astfel un grup bancar central european cu o strategie şi o filozofie comune. Înainte de achiziţionarea BCR, banca a realizat cele mai mari achiziţii ale sale bdin Europa Centrală şi de Est în Republica Cehă şi Slovacia, unde a preluat băncile de economii respective, prin privatizarea acestora, acestea devenind între timp cele mai mari bănci de retail în ţările lor de origine. Filialele din Ungaria (Erste Bank Hungary) şi Croaţia (Erste Bank Croaţia) sunt, de asemenea, bine poziţionate pe pieţele lor. Erste Bank Serbia luptă să devină forţa motrice pe piaţa bancară sârbă şi trece în prezent printr-un program de transformare ai cărui primi paşi au fost deja implementaţi cu succes.

În calitate de bancă universală, Erste Bank se concentrează pe clienţii persoane fizice, întreprinderile mici şi mijlocii, precum şi pe clienţii corporativi. Asigură o gamă largă de produse şi servicii financiare clienţilor săi, de la finanţarea domeniului imobiliar, servicii financiare pentru clienţi corporativi mari, precum şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, până la servicii de asigurare, leasing şi managementul activelor, precum şi servicii bancare de investiţii. Pentru a le asigura clienţilor accesul în orice moment la serviciile Erste Bank, banca valorifică toate oportunităţile prin intermediul canalelor existente, a canalelor noi de distribuţie (de exemplu, self-service) şi a mediilor de comunicare (de exemplu, internet banking, internet trading).

Grupul Erste Bank, care combină punctele forte ale băncilor sale din Europa Centrală şi de Est într-un singur grup, deserveşte în prezent peste 15 milioane de clienţi (inclusiv BCR). Fie că este vorba de Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia sau Serbia, banca oferă întotdeauna cele mai bune servicii clienţilor săi şi consultanţă profesionistă privind toate problemele financiare, adaptate nevoilor regionale. Avantajul Erste Bank de a fi aproape de regiune şi de oamenii săi a fost hotărâtor pentru succesul şi dezvoltarea companiei.

Strategia Erste Bank

Un factor important al succesului evoluţiei Erste Bank într-unul dintre furnizorii importanţi de servicii financiare din Europa Centrală şi de Est este

42

Page 43: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

respectarea cu consecvenţă a strategiei de dezvoltare după oferta publică din 1997. Acest angajament strategic a condus la crearea de valoare substanţială pentru acţionarii, clienţii şi angajaţii băncii deopotrivă20.

La momentul respectiv, Erste Bank a formulat patru strategii de bază:1. Orientarea spre potenţialul activităţii de bază2. Crearea unei mărci puternice împreună cu băncile de economii austriece3. Vizarea unei pieţe interne de 40 de milioane de persoane în Europa

Centrală4. Transferarea modelului de distribuţie pe canale multiple în Europa

Centrală

După implementarea cu succes şi consolidarea pnctelor forte cheie, Erste Bank a adaptat strategiile pentru a reflecta evoluţia băncii şi obiectivele acesteia, precum şi schimbările mediului de operare. Rezultatul este un set de trei piloni strategici principali care definesc succesul activităţii trecute şi viitoare a Erste Bank:

Orientarea spre afaceri: Retail banking şi Corporate banking20 www.sparkasse.at

Orientarea spre afaceri:

Retail banking şi Corporate banking

Orientarea geografică:

Europa Centrală şi de

Est

Orientarea spre eficienţă:

Noua Arhitectură a

Grupului

Crearea de valoare pentru acţionari, clienţi şi angajaţi

43

Strategie consecventă din 1997

Page 44: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Definirea foarte clară a orientării spre afaceri stă la baza operaţiunilor Erste Bank: banca deserveşte direct 15,2 milioane de clienţi în şapte ţări şi are aproximativ 2.700 de sucursale, precum şi centre comerciale pentru clienţii mici şi mijlocii. În contextul actual, activitatea de retail banking şi corporate banking sunt atractive pentru că oferă o oportunitate incitantă de afaceri, o rază de acţiune vastă în privinţa ofertei de produse şi posibilitatea de a opera pe pieţe bine diversificate.

Austria este o piaţă banacară matură şi stabilă, Republica Cehă, Ungaria, Slovacia şi Croaţia sunt economii de tranziţie în curs de dezvoltare, în timp ce România şi Serbia sunt pieţe bancare emergente. Aceasta inseamnă introducerea cunoştinţelor vaste despre produsele de pe pieţe mature şi aplicarea selectivă pe pieţele mai puţin dezvoltate a acelor produse de retail şi corporate banking care corespund cel mai bine nevoilor clienţilor băncii.

Orientarea geografică: Europa Centrală şi de Est

Spre sfârşitul anilor ’90, conducerea băncii a ajuns la concluzia că viitorul Erste Bank pe termen lung ca bancă independentă depinde foarte mult de gasirea de pieţe noi în afara Austriei: la momentul respectiv, oportunităţile de dezvoltare erau limitate, îmbunătăţirea rezultatului financiar făcându-se doar prin reduceri repetate ale costurilor. Prin urmare, s-a luat hotărârea ca Erste Bank să se angajeze pe termen lung pe pieţele aflate în apropiere, în special în ţările învecinate din Europa Centrală- Republica Cehă, Slovacia, Ungaria şi Croaţia. În Austria, s-a urmărit o politică de căutare a unei integrări mai strânse cu sectorul băncilor de economii pentru a creşte amploarea băncii, pentru a oferi clienţilor un plus de valoare şi pentru a lucra mai eficient. De atunci s-au depăşit cu mult obiectivele iniţiale. Piaţa internă acoperă acum o regiune învecinată de aproximativ 70 de milioane de locuitori, incluzând Serbia şi România. Prin urmare, Erste Bank doreşte să continue drumul spre dezvoltare, făcând un pas mai mare în Europa Centrală şi de Est, atunci când se vor ivi oportunităţile corespunzătoare. Ultimul pas făcut de Erste Bank în Europa a fost achiziţionarea pachetului majoritar de 62% a BCR contra sumei de 3,75 miliarde de euro, astfel procesul de privatizare a BCR România finalizându-se la finele anului 2006.

Orientarea spre eficienţă: Noua Arhitectură a Grupului

Programul de Noua Arhitectură a Grupului (NGA) se află în centrul ambiţiei Erste Bank de a munci mai eficient în cadrul grupului şi este un rezultat direct al extinderii. De asemenea, specialiştii Erste Bank au conştientizat faptul că anumite sarcini sunt îndeplinite mai eficient în cadrul unei abordări standardizate la nivelul întregului grup, în timp ce eforturile în vânzări şi marketing sunt gestionate mai bine la nivel local. Altfel spus, Noua Arhitectură a Grupului vizează să realizeze un grup bancar de mai mare succes pornind de la ceea ce deja reprezintă un grup de bănci de succes.

Lansat la jumătatea anului 2004, programul NGA se va materializa în creşteri de venituri, reduceri de costuri şi îmbunătăţiri ale eficienţei. Au fost

44

Page 45: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

grupate în mod corespunzător cele şase direcţii principale de programe în baza acestor linii, după cum urmează: proiectul de Mari Clienţi Corporativi ai Grupului, proiectul de Sinergie a Cardurilor în cadrul Grupului şi proiectul Retail 2008 sunt concepute pentru a asigura creşteri de venituri, în timp ce proiectul de Achiziţii ale Grupului şi proiectul de Tehnologie a Informaţiei vor determina reduceri de costuri şi o mai mare eficienţă a muncii. Modelul de Performanţă a Grupului va asigura transparenţa necesară pentru a conduce grupul în mod eficient.

Succesul Erste Bank pe piaţa internă din Europa Centrală

Regiunea Europei Centrale şi de Est este piaţa internă extinsă a Erste Bank. Importanţa vitală şi poziţia foarte bună pe piaţă a filialelor băncii în ţările respective sublinează înalta calitate a serviciilor întregului Grup Erste Bank şi marea încredere pe care au acordat-o clienţii băncii. Toate filialele şi-au atins foarte repede obiectivele ambiţioase şi consolidează în mod semnificativ profitabilitatea Erste Bank.

În februarie 2000, Česká spořitelna a devenit membru al Grupului Erste Bank. Prin achiziţionarea unui pachet de 52,07% din acţiuni, Erste Bank a devenit acţionarul majoritar al celei mai mari bănci din Republica Cehă, după numărul de sucursale, clienţi şi volum al depozitelor.

Acţionar majoritar, din ianuarie 2001, al celei mai mari instituţii financiare slovace, Erste Bank a preluat restul de acţiuni ale Slovenská sporitel’ňa la începutul anului 2005 şi astfel deţine în prezent 100% din capitalul social al băncii.

Achiziţionarea Hungarian Mezöbank(care s-a numit apoi Erste Bank Hungary) în 1997 a conferit Erste Bank o excelentă poziţie de start pe piaţa internă extinsă din Europa Centrală. În septembrie 2003, Erste Bank a câştigat licitaţia pentru 99,97% din acţiunile Hungarian Postbank pe care a integrat-o cu succes în Erste Bank Hungary, devenind, în doar nouă luni, a doua bancă de retail ca mărime din Ungaria.

În septembrie 2000, trei bănci din Croaţia au fuzionat într-o nouă bancă numită “Erste & Steiermärkische Bank d.d.”, deţinută în comun de către Erste Bank şi banca de economii austriacă “Steiermärkische Bank und Sparkassen AG”. Erste & Steiermärkische Bank d.d. a oferit Erste Bank o poziţie excelentă de start în Croaţia. Această poziţie a fost consolidată în continuare, în mai 2002, când Erste Bank a achiziţionat Riječka Banka, una dintre cele mai mari bănci din Croaţia. Pe 1 august, cele două filiale, Erste & Steiermärkische Bank d.d. şi Riječka Banka, au fuzionat pentru a forma “Erste & Steiermärkische Bank” (Erste Bank Croaţia).

Achiziţionarea Novasadska Banka, a doua bancă după mărime din regiunea Vojvodina, Serbia, a fost încă un pas în succesul dezvoltării Erste Bank în Europa Centrală şi de Est. În august 2005, Erste Bank a achiziţionat un pachet de 83,3% din acţiuni, după care a urmat preluarea a 16,7% în octombrie.

La finele anului 2006, Erste Bank a achiziţionat pachetul majoritar de 62% a BCR România plătind suma de 3,75 miliarde de euro. Atuurile BCR care au convins Erste Bank de a se extinde în Europa şi implicit de a soluţiona procesul de privatizare a BCR România au fost, în esenţă, două: oamenii şi poziţia pe piaţă.

45

Page 46: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

BCR a fost mereu cunoscută pentru faptul că are oameni foarte buni cu care a traversat cu bine momente foarte dificile ale sistemului bancar românesc. Prin urmare, presupunerea a fost că, prin achiziţionarea BCR, Erste Bank câştigă şi foarte mulţi oameni buni, lucru care s-a dovedit a fi adevărat. Poziţia de lider a BCR, pentru toate segmentele de clienţi, plasează Erste Bank într-o postură unică pe cea mai mare piaţă a “continentului” Erste Bank.

Până la finalizarea tranzacţiei, BCR a fost o achiziţie obişnuită ce a parcurs procesul firesc. Chiar şi problema ajutorului de stat legată de fuziunea cu Bancorex a fost similară celorlalte achiziţii ale Erste Bank. Cea mai frapantă diferenţă este preţul, ca sumă absolută, dar şi ca multiplu plătit; astfel provocarea de a reuşi este mult mai mare. O altă diferenţă este aceea că BCR nu era o bancă în criză, ci una bine administrată, cu rentabilitate decentă. Ceea ce înseamna că integrarea ar trebui să fie mai uşoară şi mai lină, dar şi că schimbarea nu va fi la fel de dramatică faţă de alte cazuri, pentru că s-a început de la o profitabilitate mai mare.

BCR este cea mai puternică bancă din ţară ca poziţie pe piaţă, este o bancă de calitate şi un element forte al economiei româneşti21. Ceea ce BCR nu este în acest moment: nu este cea mai eficientă bancă din România, nu reprezintă “perfecţiunea” din punctul de vedere al calităţii produselor şi serviciilor sale. Şi aceste două zone sunt cele pe care Erste Bank îşi propune să le îmbunătăţească. BCR este o mare familie, mândră de ea însăşi şi de poziţia sa, total conştientă de locul său în ţară. Există dispute şi discuţii în familie, dar în acelaşi timp, există sentimentul de apartenenţă şi o puternică loialitate faţă de instituţie. Fiecare membru al echipei ar trebui să încerce să înţeleagă opiniile tuturor şi modul în care aceştia gândesc, să fie întotdeauna pregătit să vadă dincolo de propria responsabilitate şi să gândească într-un context mai larg.

Fig. nr. 5 – Capitalizarea de piaţă a Grupului Erste Bank

21 Revista angajaţilor BCR nr.2/dec 2007- De vorbă cu Manfred Wimmer

46

Page 47: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Capitalizarea de piaţă a Grupului Erste Bank

2,4 33,8

5,9

9,511,4

14

0

24

6

8

1012

14

16

ANUL

Val

ori (

mili

ard

e eu

ro)

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Sursa: www.sparkasse.at/erstebank/group

Grupul Erste Bank a avut o evoluţie ascendentă în perioada 2000-2006, ajungând la o capitalizare de piaţă de la 2,4 miliarde euro în anul 2000, la 9,5 în 2004, în anul 2006 înregistrând 14 miliarde euro. Astfel, Grupul Erste Bank îşi consolidează locul secund pe piaţa bancară europeană şi continuă să se extindă în Europa (ultima achiziţie fiind BCR România), fiind o bancă internaţională modernă şi unul dintre furnizorii de vârf de servicii financiare în domeniul retail banking şi corporate banking în Europa Centrală şi de Est, cu aproximativ 15,2 milioane de clienţi.

CONCLUZII

47

Page 48: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

Privatizarea este un proces complex, el poate implica industrii întregi (agriculura, minerit, aprovizionarea cu gaz sau electricitate) sau firme individuale.

Lucrarea “Privatizarea sectorului bancar din ţările Europei Centrale şi de Est” este un studiu de caz al întregului proces de privatizare, care îşi propune să analizeze desfăşurarea procesului de privatizare în sectorul bancar, cu implicaţiile şi consecinţele pe care acest fenomen le are asupra economiei.

Primul capitol al lucrării intitulat: “Sistemul bancar şi privatizarea sistemului bancar” tratează sistemul bancar din ţările Europei Centrale şi de Est (şi implicit România) şi rolul acestuia în cadrul economiei. Privatizarea sistemului bancar este fenomenul care caracterizează economia contemporană, care a stârnit controverse atât în rândul economiştilor, a politicienilor, dar şi a oamenilor de rând. Se încearcă tratarea şi explicarea pe larg a ceea ce înseamnă privatizare, a obiectivelor şi avantajelor privatizării, a modalităţilor şi strategiilor de privatizare adoptate de diferitele ţări din Europa Centrală şi de Est. Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care să asigure mobilizarea disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor spre desfăşurarea unor activitaţi economice eficiente.

Trecerea de la proprietatea de stat la cea privată şi crearea condiţiilor în care entităţile aflate în proprietate privată pot funcţiona şi se pot dezvolta, au reprezentat principalele obiective ale procesului de tranziţie.

Efectul imediat al privatizării este transferul monitorizării şi controlul managementului firmei de la nivel guvernamental la cel al acţionarului.

În ţările din Europa Centrală şi de Est procesele schimbărilor sistematice au condus la restructurarea economică care a însemnat privatizarea celor mai multe instituţii de stat. Ţările au aplicat o varietate de strategii de privatizare, de la o abordare graduală (Slovenia, Ungaria, Cehia) la terapia de şoc (Polonia).

“Sistemul bancar din România” este cel de-al doilea capitol al lucrării care prezintă evoluţia şi organizarea sistemului pe cele două nivele (BNR şi instituţiile de credit), cadrul legislativ care guvernează sistemul bancar românesc, modernizarea sistemului bancar, desfăşurarea procesului de privatizare a instituţiilor de credit din România şi principalele caracteristici ale sistemului bancar actual (care cuprinde 39 de instituţii de credit care funcţionau la finele anului 2006: 1 bancă cu capital integral de stat-CEC-ul-, 1 bancă cu capital majoritar de stat-Eximbank-, 1 organizaţie coorporatistă de credit care cuprinde casa centrală (Creditcoop) şi cele 124 de filiale, 26 de bănci cu capital majoritar străin şi 7 sucursale ale unor bănci străine-6 din cadrul Uniunii Europene şi 1 sucursală a unei bănci din Egipt- Bloom Bank Egypt.

În România, procesul de privatizare a instituţiilor de credit a fost unul lent, care a început în anul 1997 odată cu completarea cadrului legislativ bancar prin Legea 83- privind privatizarea socieţăţilor bancare. Sistemul bancar s-a apropiat de privatizare integrală, singurele instituţii cu capital majoritar de stat au rămas CEC si Eximbank. Astfel la finele anului 2006 ponderea activelor deţinute de băncile cu capital privat sau majoritar privat în totalul activelor bancare a fost de 94,5%, în timp ce băncile cu capital de stat sau majoritar de stat au deţinut doar 5,5%. Din punct de vedere al gradului de capitalizare a sistemului bancar s-a înregistrat un

48

Page 49: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

trend ascendent a capitalului social/de dotare ajungând la finele anului 2006, la 9444,7 milioane RON, în creştere cu 28,2% faţă de nivelul anului precedent.

O caracteristică actuală a sistemului bancar românesc este creşterea competitivităţii bancare.

Capitolul trei intitulat “Piaţa bancară europeană” încheie lucrarea despre privatizarea sistemului bancar din Europa Centrală şi de Est. Piaţa bancară din Europa Centrală şi de Est este dominată de băncile internaţionale. La finele anului 2005, cota de piaţă a băncilor cu acţionariat majoritar străin era de 78% în ţările din regiune (cu excepţia Rusiei, Ucrainei şi Turciei). Întrucât pieţele bancare solide sunt în mare proporţie privatizate, oferind puţine oportunitaţi pentru achiziţii majore, investitorii internaţionali se concentrează preponderent asupra ţărilor unde procesul de consolidare şi internaţionalizare nu a atins un stadiu avansat. Europa Centrală şi de Est este o piaţă care se dezvoltă rapid, cu active cumulate de peste un miliard de euro, cu jucători preponderent internaţionali şi perspective pozitive de creştere, având în vedere gradul de penetrare a intermedierii financiare relativ scăzut comparativ cu ţările din zona Euro.

Cea mai mare concentrare de bănci internaţionale este în noile state membre UE ca Estonia (99%) şi Slovacia (98%), urmate de o ţară candidată la UE, Croaţia (91%). Rusia, Turcia şi Ucraina sunt noile frontiere ale strategiei regionale pentru jucătorii internaţionali activi în regiune. Lider pe piaţa bancară europeană este UniCredit Group, urmat de Grupul Erste Bank, grup care a achiziţionat la finele anului 2006 pachetul majoritar de acţiuni ale BCR România pentru suma de 3,75 miliarde euro, finalizându-se astfel procesul de privatizare a celei mai mari bănci comerciale din România. Se aşteaptă ca privatizarea BCR România să aibă efecte pozitive asupra economie.

Din acest moment, sistemul bancar se află în marea lui majoritate în proprietate privată. Este de aşteptat ca rolul său în dezvoltarea economiei să se accentueze şi să se transforme în principalul motor de creştere economică, odată cu funcţionarea sa doar dupa criterii de eficienţă economică..

BIBLIOGRAFIE

49

Page 50: Sistemul Bancar Si Privatizarea Sistemului Bancar

N.DARDAC, T. BARBU – Monedă, bănci şi politici monetare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005

M. ISĂRESCU – Reflecţii economice *** Contribuţii la teoria macrostabilizării, Academia Română, Centrul Român de Economie Comparată şi Consens, 2006

M. ISĂRESCU – Reflecţii economice. Pieţe, bani, bănci. Ed. Expert, Bucureşti, 2006

N. PETRIA – Monedă, credit, bănci, burse, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003

R. TOMA – Politici şi tehnici bancare, Ed. ULBS, Sibiu, 2007

Revista angajaţilor BCR nr.2/dec 2007- De vorbă cu Manfred Wimmer

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituţiile de credit

Legea nr.83 din 21 mai 1997 – pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar

www.agora.ro

www.arb.ro

www.banknews.ro

www.bnr.ro

www.unicreditbank.si

www.unicreditgroup.eu

www.unicreditgroup.it

www.sparkasse.at

www.wikipedia.org

50


Top Related