Download - Rezumat Vlad Marian
1
UNIVERSITATEA BUCUREŞTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE „JUSTINIAN PATRIARHUL”
Statutul canonico-juridic al patriarhiei ecumenice.
Perspectiva istorico-ecleziologico-canonica
REZUMAT
Coordonator ştiinţific:
Prof. Univ. Dr. Pr. Vasile Răducă
Doctorand:
Prep. univ. protos. Maxim (Marian)Vlad
Bucureşti
2010
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
2
CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................................................
1. ELEMENTE DE ECLEZIOLOGIE CANONICĂ-ORTODOXĂ.......................................................
1.2. Euharistia şi Biserica .............................................................................................................................
1.3. Euharistia şi Episcopul ..........................................................................................................................
1.4. Sfânta Euharistie, Episcopul şi catolicitatea (universalitatea) Bisericii locale
1.5.Raportul dintre treptele harice şi ierarhia jurisdicţională...................................................................
1.5.1. Sinodul Apostolic de la Ierusalim. Instituţia sinodalităţii şi evoluţia ei .....................................
2. ORGANIZAREA ECLEZIALĂ ÎN PRIMELE IV SECOLE ...........Error! Bookmark not defined.
2.1. Biserica din Ierusalim.........................................................................Error! Bookmark not defined.
2.2. Bisericile din jurul Ierusalimului...........................................................................................................
2.3. Bisericile din lumea păgână...............................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.1. Biserica din Antiohia...................................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.2. Bisericile din Asia ........................................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.3. Bisericile europene - A două călătorie misionară ....................Error! Bookmark not defined.
2.3.4 Biserica din Efes...........................................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.5 Biserica din Roma ........................................................................Error! Bookmark not defined.
2.3.6. Biserica din Alexandria ..................................................................Error! Bookmark not defined.
2.4. Arealul misionar al celor 12 Apostoli. Succesiunea apostolică. Apostolicitatea şi unitatea bisericilor locale ..........................................................................................................Error! Bookmark not defined.
3. EVOLUŢIA FORMELOR DE ORGANIZARE ECLEZIALĂ ........Error! Bookmark not defined.
3.1. De la parohia episcopala la parohia prezbiterială ...........................Error! Bookmark not defined.
3.2. Parohia horepiscopală .......................................................................Error! Bookmark not defined.
3.3. Organizarea mitropolitană şi exarhală .............................................Error! Bookmark not defined.
3.3.1. Drepturile şi îndatoririle Mitropoliţilor şi Exarhilor .................Error! Bookmark not defined.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
3
4. CONSTANTINOPOLUL - NOUL CENTRU BISERICESC AL LUMII CREŞTINE ..........Error! Bookmark not defined.
4.1. Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) .............................................Error! Bookmark not defined.
4.2. Constantinopolul – Noua Romă........................................................Error! Bookmark not defined.
4.3. Statutul Episcopului capitalei............................................................Error! Bookmark not defined.
4.4. Tradiţia apostolicităţii Bizanţului (Constantinopolului) şi legenda Apostolului Andrei .........Error! Bookmark not defined.
4.5. Episcopii Constantinopolului între sinodul întâi ecumenic de la Niceea şi cel de-al doilea ecumenic de la Constantinopol. Încercări timide de extindere a jurisdicţiei.........Error! Bookmark not defined.
4.5.1. Eusebiu..........................................................................................Error! Bookmark not defined.
4.5.2. Macedoniu....................................................................................Error! Bookmark not defined.
4.5.3. Eudoxiu .........................................................................................Error! Bookmark not defined.
4.5.4. Demofil-Evagrie.............................................................................Error! Bookmark not defined.
4.5.5. Grigorie de Nazianz .......................................................................Error! Bookmark not defined.
5. PRIMATUL EPISCOPULUI DE CONSTANTINOPOL .................Error! Bookmark not defined.
5. 1. Al doilea Sinod ecumenic de la Constantinopol .............................Error! Bookmark not defined.
5.2. Opera canonică a Sinodului...............................................................Error! Bookmark not defined.
5.3. Primatul în acţiune.............................................................................Error! Bookmark not defined.
5.4. Iliria Orientala.....................................................................................Error! Bookmark not defined.
5.5. Întărirea jurisdicţiei asupra Exarhatelor...........................................Error! Bookmark not defined.
6. SINODUL PATRU ECUMENIC DE LA CALCEDON ŞI APARITIA INSTITUTIEI PATRIARHATULUI..................................................................................Error! Bookmark not defined.
6.1. Cauzele convocării Sinodului.............................................................Error! Bookmark not defined.
6.2. Convocarea Sinodului ........................................................................Error! Bookmark not defined.
6.3. Opera canonică a Sinodului...............................................................Error! Bookmark not defined.
6.3.1. Canoanele 9 şi 17........................................................................Error! Bookmark not defined.
6.3.2. Canoniştii bizantini .....................................................................Error! Bookmark not defined.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
4
6.3.3. Legislaţia imperială.....................................................................Error! Bookmark not defined.
6.3.4. Istoricii şi canoniştii moderni.....................................................Error! Bookmark not defined.
6.4. Canonul 28..........................................................................................Error! Bookmark not defined.
6.4.1. Alcătuirea şi sensul canonului........................................................Error! Bookmark not defined.
6.5. Teoria Pentarhiei Patriarhilor ...........................................................Error! Bookmark not defined.
7. STATUTUL PATRIARHATULUI ECUMENIC POTRIVIT LEGISLAŢIEI NOMOCANONICE ORTODOXE ................................................................................................Error! Bookmark not defined.
7.1. Legile civile .........................................................................................Error! Bookmark not defined.
7.2. Stavropighiile......................................................................................Error! Bookmark not defined.
7.3. Titulatura. Demnităţile şi privilegiile ................................................Error! Bookmark not defined.
7.3.1. Alegerea patriarhilor .....................................................................Error! Bookmark not defined.
7.3.2. Oficiile ecleziastice patriarhale ......................................................Error! Bookmark not defined.
8. RETROSPECTIVĂ DIACRONICĂ SINTETICĂ ASUPRA PATRIARHIEI ECUMENICE ŞI A PATRIARHULUI EI, DE LA SINODUL IV PÂNĂ ASTĂZI ...........Error! Bookmark not defined.
8.1. De la al patrulea sinod ecumenic până în 1453...............................Error! Bookmark not defined.
8.1.1. Schisma celor două Biserici (1054)............................................Error! Bookmark not defined.
8.1.2. Un caz inedit Patriarhatul Ecumenic de la Niceea..........................Error! Bookmark not defined.
8.2. Din 1453 până în secolul al 19-lea ....................................................Error! Bookmark not defined.
8.2.1. Istoria reşedinţei patriarhale sub stăpânire turcă ..........................Error! Bookmark not defined.
8.3. Din secolul al 19-lea până în secolul 21............................................Error! Bookmark not defined.
8.3.1. Secolul 19......................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.3.2. Secolul 20 ....................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.3.2.1. Patriarhul Meletie IV..........................................................Error! Bookmark not defined. 8.3.2.2. Papa Eftimie şi Biserica Ortodoxa Turcă...........................Error! Bookmark not defined. 8.3.2.3. Patriarhul Ecumenic Grigorie VII.......................................Error! Bookmark not defined. 8.3.2.4. Patriarhul Ecumenic Constantin VI ...................................Error! Bookmark not defined.
8.4. Patriarhia Ecumenică şi jurisdicţia asupra Muntelui Athos ............Error! Bookmark not defined.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
5
8.5. Filetismul ............................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.6. Diaspora..............................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.7. Organizarea contemporană a Instituţiei Patriarhiei Ecumenice ....Error! Bookmark not defined.
8.7.1. Patriarhul Ecumenic Atenagora.................................................Error! Bookmark not defined.
8.7.2. Patriarhul Ecumenic Dimitrie I...................................................Error! Bookmark not defined.
8.7.3. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I ............................................Error! Bookmark not defined.
8.8. Patriarhia Ecumenică în Uniunea Europeană ..................................Error! Bookmark not defined.
8.8.1. Biroul Patriarhiei Ecumenice de pe lângă Uniunea EuropeanăError! Bookmark not defined.
8.8.2. Patriarhatul ecumenic-Turcia: o nouă perspectivă ..................Error! Bookmark not defined.
8.8.3. Biserica patriarhala din Constantinopol purtătoare încă de la origini a unei conştiinţe supranaţionale ......................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.8.4. Pretenţiile canonice prejurisdicţionale ale Patriarhatului de ConstantinopolError! Bookmark not defined.
8.8.5. Problema jurisdicţiei canonice în Europa unită........................Error! Bookmark not defined.
8.8.6. Nouă perspectivă asupra Mitropoliilor Noilor Teritorii ...........Error! Bookmark not defined.
8.8.7. Problema diasporei ortodoxe europene...................................Error! Bookmark not defined.
8.8.8. Formule ecleziastice propuse pentru o nouă configurare a statutului juridic al Patriarhatului Ecumenic ...............................................................................................Error! Bookmark not defined.
8.8.9. Articularea jursdicţională patriarhală în Europa unită.............Error! Bookmark not defined.
CONCLUZII ................................................................................................Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 39
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
6
Biserica a fost fondata in momentul in care Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos s-a intrupat
facandu-se om si unind in persoana sa divinul cu umanul. Acest moment face din Biserica o
realitate ireversibil noua pentru evolutia umanitatii, care avanseaza catre finalul istoriei sale prin
Biserica si in Biserica lui Hristos.
Mai precis, Biserica a fost fondata pe pamant in momentul in care Domnul i-a chemat in
jurul Sau pe cei Doisprezece si a constituit nucleul Bisericii vizibile. Adresandu-se apostolilor in
ziua Invierii, cand El li s-a aratat pentru intaia oara, Iisus Hristos le-a spus: ,,Asa cum M-a trimis
pe mineTatal, asa va trimit si Eu pe voi(...)Celor carora le iertati pacatele, le vor fi iertate. Celor
carora nu le iertati pacatele, nu le vor fi iertate. Salutandu-si discipolii inainte de Inaltare, nu
numai ca le-a poruncit sa predice tuturor natiunilor si sa le boteze, dar i-a si asigurat ca va fi cu ei
pana la sfarsitul lumii, aluzie clara la faptul ca misiunea ce le-a fost incredintata si autoritatea ce
le-a fost data ramane in cadrul Bisericii.
Cat au fost in viata Apostolii, martori iluminati ai lui Dumnezeu, precum si mandatari
directi ai lui Iisus Hristos, au exersat aceasta putere spirituala, sfintind prin puterea lor, sau prin
colaboratorii lor, mai intai presbiteri si diaconi, apoi episcopi. Dupa moartea Apostolilor, cea mai
inalta slujire in Biserica a fost detinuta de episcopi.
Prin sensul si originea sa, slujirea episcopala este legata de comunitatea locala. Episcopul
nu este un apostol, ci un conducator ce a primit din partea apostolilor harul de a prezida si
indruma comunitatea. Sarcina sa esentiala nu este de ordin misionar, ca cea a apostolilor, ci
sacramentala si pastorala. Va rog, incercati sa faceti totul intr-o armonie sfanta, sub
conducerea episcopului, care este in locul lui Dumnezeu’, scria in anul 100 Ignatie al
Antiohiei catre magnezieni.
Episcopul, ‘icoana lui Dumnezeu’, reprezentantul lui Iisus Hristos in Biserica locala,
asezat ‘pe locul lui Hristos’ de catre apostoli si mai tarziu de colaboratorii acestora, prezideaza
adunarea de cult si mai ales pe cea euharistica, si conduce Biserica ce i-a fost incredintata.
Biserica primara a vazut in episcop martorul vietii ecleziale fondata pe Sfintele Taine, succesorul
Apostolilor, reprezentantul lui Dumnezeu ‘care se arata’ si ‘care salveaza’.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
7
In Biserica locala, episcopul tine, in mod incontestabil, loc de conducator. Acolo unde
este prezent episcopul, acolo sa fie comunitatea, asa cum acolo unde este Iisus Hristos, acolo se
afla Biserica catolica.
Conducatorul Bisericii este Intemeietorul sau sfant, Iisus Hristos. Insa intr-o perspectiva
teologica care se justifica, episcopul care il reprezinta si sta pe locul lui Iisus Hristos este si el
considerat conducatorul Bisericii locale. Deoarece cel pe care seful unei case il trimite sa aiba
grija de casa lui, trebuie sa il primim ca pe cel care l-a trimis.
In Biserica nu exista autoritate mai mare decat cea a episcopului, iar aceasta autoritate
este considerata in si nu deasupra Bisericii. Episcopul este centrul si capul unic al Bisericii
locale care ii este supusa. Este conducatorul Bisericii lui Dumnezeu intr-un loc anume, pentru o
anumita comunitate umana si un anumit numar de suflete ce ii sunt incredintate. Isi exercita
opera pastorala si prezideaza adunarea de cult si tainele in Biserica locala care i-a fost
incredintata, si care reprezinta pentru el, in spatiu si in timp, intruparea Bisericii lui Dumnezeu.
Unitatea organica a episcopului si a Bisericii locale, traita in Euharistie sub forma capului
si a corpului, face din episcop purtatorul acestei unitati. Biserica primara avea constiinta
profunda. Sfantul Ignatie, reprezentat de episcopul din Tralles, Polybius, vedea Biserica locala in
totalitatea ei. ‘Stiu ca aveti sentimente curate, de o netagaduita rabdare, nu doar prin uz, ci si
prin natura, cum a declarat episcopul dumneavoastra Polybius, care a venit la Smirna din vointa
lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos. Astfel, s-a bucurat impreuna cu mine de faptul ca sunt intr-o
fiinta cu Iisus Hristos, astfel incat pot contempla in el intreaga voastra comunitate. El mi-a
demonstrate bunavointa voastra, si am sarbatorit faptul ca v-am regasit, asa cum am aflat,
imitatori ai lui Dumnezeu.
Inca de la inceputul celui de-al doilea secol, conform marturiei lui Ignatie din Antiohia,
se constientizase faptul ca ‘episcopii, stabiliti pana la marginile pamantului, reprezinta gandirea
lui Iisus Hristos.’
Acest lucru este important mai ales pentru unitatea Bisericii pe intreg pamantul locuit.
Unitatea se reflecta in cele din urma prin institutia Sinoadelor, si mai ales prin Sinoadele
ecumenice in care se manifesta ordinea autoritatii si se exprima credinta Bisericii. Dar in lumina
studiului teologic al Sfantului Ignatie, conform careia Hristos se arata in unitatea fiecarei
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
8
Biserici, unitatea insasi a Bisericilor stabilite pana la marginea pamantului nu poate avea alt sens
decat ‘unitatea sacramentala’. Fiind dat, potrivit teologiei Sf Ignatie, ca fiecare episcop sa fie unit
si prezent ca si corpul lui Hristos fata de Biserica ce i-a fost incredintata, toti episcopii ce se
indreapta spre acelasi centru sunt toti in ‘acelasi Iisus Hristos’. Astfel, unitatea ecumenica nu
reiese si nu se realizeaza dintr-o complementaritate a partilor, sau dintr-o ‘majoritate’
democratica a persoanelor, ci din coincidenta si identificarea reciproca a Bisericilor locale in
acelasi centru, adica in ‘gandirea lui Iisus Hristos’.
Sfantul Ciprian exprima o conceptie asemanatoare. In acord cu intreaga traditie
anterioara, considera ca episcopul este centrul unitatii Bisericii. In unitatea Bisericii locale
integrate episcopului se vede fundamentul unitatii acesteia. Conform teoriei Sfantului Ciprian
despre unitatea Bisericii ‘fiecare episcop participa la aceeasi autoritate, la aceeasi institutie
episcopala, nu ca parte intr-un tot, ci ca o expresie a acestui intreg’. ‘Fiecare episcop in persoana
este succesorul apostolilor’, si nu doar fiecare episcop care are originea de la apostoli este
succesorul lor, ci toti episcopii numiti in mod canonic sunt succesorii apostolilor.
Aceasta conceptie despre unitate in identitate, in timpul primelor trei secole, continua sa
formeze constiinta conform careia toate Bisericile sunt ecumenice. In ce fel aceasta identitate a
Bisericilor intre ele se bazeaza pe acelasi centru, adica pe ‘gandirea lui Iisus Hristos’?
a) Se considera insispensabila coincidenta temporala sau istorica a Bisericilor locale cu
trecutul, si mai ales cu originile apostolice. Aceasta dimensiune a continuitatii era atat de
puternica in cosntiinta Bisericii in primele trei secole, incat termenii o Biserica si Biserica
primara se explicau reciproc.
b) Se considera de asemenea indispensabila verificarea etnogeografica, a identitatii
Bisericii in aceeasi credinta si viata, in ‘gandirea lui Iisus Hristos’. Adica fiecare Biserica, pentru
a fi ‘ortodoxa’, trebuia sa se identifice cu celelalte si sa traiasca in deplina comuniune cu ele.
Necesitatea acestei verificari va concepe si consolida institutia sinodala, al carei continut profund
in primele trei secole este adus la lumina de fraza Sfantului Ignatie: ‘Episcopii numiti pe intregul
pamant sunt gandul lui Iisus Hristos.’ Totusi, aceasta dimensiune a ortodoxiei geografice sau
spatiale nu era suficienta pentru a asigura unitatea ‘Bisericii ortodoxe in lumea intreaga’. In ceea
ce priveste sensul si importanta, Biserica ramanea sub dependenta absoluta a primei dimensiuni,
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
9
adica a inradacinarii temporale in Biserica primara, precum si verificarea faptului daca fiecare
Biserica se identifica foarte bine cu Biserica apostolica.
Insa nici dimensiunile geografica si spatiala ale ‘Bisericii ortodoxe’, nici raportul
temporal care o leaga de fundamentul primar din trecut, nu erau de ajuns pentru a verifica
coincidenta Bisericilor in ‘gandirea lui Iisus Hristos’, fara interventia unui al treilea element al
ortodoxiei: harul si sfintenia. Este remarcabil faptul ca recursul la memoria istorica a Bisericii si
la intalnirea comuna dintre Bisericile lumii se facea prin persoana episcopilor, care erau pastorii
responsabili ai Bisericilor locale. Insa recursul si intalnirea isi aveau sursa si in principiul
ecleziologic al institutiei episcopale, a harului episcopal, a autoritatii episcopale, stabilite in mod
sfant si apostolic in cadrul Bisericii.
Pe de o parte, recursul la trecut se facea prin redactarea listelor episcopale locale, liste
bine cunoscute si aflate in folosinta, ce puneau in evidenta continuitatea neintrerupta a
episcopilor fiecarei Biserici cu unul sau mai multi apostoli. Pe de alta parte, intalnirea reciproca
dintre Bisericile locale se realizeaza prin sinodul episcopilor.
Verificarea ortodoxiei Bisericii este legata in mod organic si indisolubil de unitatea
sacramentala a sfintei Euharistii, din momentul in care harisma veritatis detinuta de Biserica este
daruita prin hirotonia in cadrul Euharistiei, sacerdotiului.
Ori, daca toate Bisericile locale reprezinta Biserica in intregime, prin prezenta reala a lui
Hristos in sfanta Euharistie, si daca toti episcopii au primit aceeasi autoritate spirituala prin
comuniunea sacramentala canonica, cum se explica existenta intaietatilor(primatiilor)?
Am mentionat faptul ca fiecare Biserica locala era constienta de plenitudinea sa. Insa
aceasta constiinta nu o izola de identitatea comuna care o unea cu toate celelalte Biserici.
Plenitudinea nu este un bun propriu, ci un dar al maretiei lui Dumnezeu. Toate Bisericile locale
din lume traiau aceeasi realitate prin sfanta Euharistie. Bisericile erau prin Euharistie martore ale
unitatii Bisericii lui Dumnezeu in adevarata credinta, in numele adevarului lui Hristos. Toate
Bisericile locale, traind aceeasi realitate, trebuie sa aiba aceeasi marturie de fidelitate fata de
adevarul revelat, adica Sfanta Scriptura si Traditia apostolica. Ceea ce in limbaj ecleziologic
numim ‘succesiune apostolica’ implica nu numai succesiunea de persoane, dar si continuitatea
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
10
neintrerupta a unui adevar eclezial intotdeauna identic cu el insusi, asa cum este perceput,
marturisit si propovaduit prin succesiune si traditie.
Succesiunea apostolica trebuie sa fie inteleasa cu dubla semnificatie: ca o succesiune de
persoane in cadrul institutiei episcopale si ca o succesiune de credinta, de traditie si de
invatatura. De aceea legatura directa cu epoca apostolica nu era privilegiul tuturor Bisericilor
locale. Deoarece multe dintre ele nu puteau demonstra continuitatea directa si neintrerupta a
episcopilor lor din timpuri apostolice, din momentul in care au cunoscut crestinismul nu printr-
un apostol, ci prin actiunea misionara a unei Biserici locale. Ori, apostolicitatea Bisericilor astfel
instituite nu a fost nicioadata contestata, tocmai pentru ca notiunea de succesiune a cuprins in
sine si exactitatea (regula) credintei si a adevarului pe care aceste Biserici le primisera de la
Biserica Mama si pe care le-a pastrat intacte de-a lungul secolelor, simultan cu harisma
adevarului si a credintei provenind de la preotie si transmise prin ea.
Insa reiese de la sine faptul ca marturia Bisericilor locale direct implicate era mai
credibila decat marturia celorlalte Biserici, legate indirect de epoca Apostolilor, prin Biserica
Mama de care depindeau. Faptul ca orice marturie a unei Biserici locale era judecata in functie
de raportul sau cu traditia Apostolilor privilegiaza locul Bisericilor apostolice, care puteau sa
demonstreze fidelitatea marturiei lor fata de aceasta traditie. Atat timp cat Biserica nu trebuia sa
rezolve problemele legate de credinta, fiecare Biserica locala se straduia sa traiasca prin ea
insasi, in acord cu traditia apostolica.
Identitatea Bisericilor locale cu privire la aceasta traditiei garanta unitatea in aceeasi
credinta dreapta. Astfel, Bisericile locale care nu aveau origine apostolica directa, au recurs la
Biserica Mama pentru toate problemele importante ce le priveau. Relatiile spirituale dintre
‘Biserica Mama’ si ‘Biserica Fiica’ nu puneau sub semnul intrebarii plenitudinea celei din urma,
pe care doreau sa o pastreze. Problema pe care o Biserica locala nu o putea rezolva, era si o
problema a Bisericii lui Dumnezeu. Punand la dispozitie propria marturie, Bisericile apostolice
ofereau celorlalte Biserici aflate in dificultate rodul experientei lor. Iar marturia lor era mai
credibila decat a tuturor celorlalte, din cauza relatiei directe a acestor Biserici cu timpurile
apostolice.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
11
Primatul inseamna mai intai marturia privilegiata a Bisericii Mama, manifestat in amplele
adunari ale episcopilor, adica in cadrul sinoadelor, prin intermediul propriului sau episcop , in
persoana caruia Biserica primea onoarea cuvenita. La inceput, sinoadele se reuneau in mod
exceptional, pentru a rezolva probleme de interes general. Din aceasta cauza, in ciuda
contributiilor importante pe care l-au adus pentru manifestarea primatului, sinoadele nu pot fi
considerate drept factor unic si decisiv al genezei acestuia. Alti factori, au jucat un rol decisiv
precum apostolicitatea Scaunelor, importanta politica a oraselor, extinderea activitatii misionare,
sau o autoritate Bisericeasca universala.
Insa, primatul s-a manifestat mai intai si mai ales in cadrul sinoadelor locale, prezidate
de obicei de episcopii Bisericilor Mama. Reuniunea in acelasi loc a episcopilor vecini, cu ocazia
sfintirii unui episcop pentru un loc vacant, a favorizat cu siguranta primatul. Aceste adunari de
episcopi, ce aveau ca scop si pastrarea unitatii Bisericii prin confirmarea comuniunii
episcopatului in care intra noul episcop, au contribuit la impunerea primatului, deoarece
episcopul ce conducea sfintirea apartinea Bisericii Mama. Sfintirea unui episcop se celebra de
obicei inainte de partea propriu-zis mistica a sfintei euharistii. Dupa consacrare, ‘unul dintre
episcopi’ aseza ‘darurile de paine si vin in mainile celui hirotonisit’,care prezida in continuare
euharistia. ‘Aducerea jertfei de mainile celui hirotonit semnifica faptul ca nu numai Biserica
locala este constienta ca, prin episcopul sau, isi atinge plenitudinea, dar si faptul ca noul episcop
se afla in comuniune cu ceilalti episcopi. Sunt astfel confirmate, prin validitatea oferita de
Euharistie, apostolicitatea Bisericii locale si comuniunea cu celelalte Biserici.
In timp ce in interiorul sinoadelor locale, primatul avea mai degraba un caracter de
‘prezidenta’, prin ‘sfintirea’ episcopala acesta se impletea mai profund cu practica si constiinta
Bisericii. Intrepatrunderea onoarei conducerii in cadrul sinoadelor, cu prezenta si participarea
activa la hirotonia altor episcopi, a fost intr-o oarecare masura axa evolutiei generale a traditiilor
ce priveau primatul de onoare, precum si principalul continut al primatului canonic administrativ.
Daca principiul Bisericii locale a fost regula fundamentala a organizarii ecleziale,
decurgand in mod organic din natura Bisericii insasi, intruparea principiilor in istorie a fost
diversa si s-a adaptat conditiilor schimbatoare ale vietii Bisericii.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
12
Prima faza a acestei dezvoltari a fost reprezentata de unirea Bisercilor locale in
ansambluri mai mult sau mai putin vaste, si, in paralel, stabilirea ierarhiilor Bisericilor in Biserici
vechi si Biserici mai tinere. Crestinismul s-a stabilit mai intai in marile orase ale Imperiului
roman. Cu timpul, in jurul acestor prime centre, s-au format noi comunitati, impreuna cu
episcopii lor. Insa aceste comunitati de la un moment dat , cand au atins maturitatea dezvoltarii
proprii, nu au mai pastrat legatura cu Biserica Mama, de la care primisera ierarhia, ‘canonul
credintei’ si traditia liturgica, devenind autonome si autocefale. Astfel s-au grupat inca din epoca
persecutiilor, Biserici locale in functie de criteriul etnic si geografic, in provincii, in cadrul carora
episcopul din Biserica cu cea mai mare vechime era numit protoierarh sau intaistatator, iar mai
tarziu cand s-a aplicat principiul acomodarii organizarii ecleziastice la formele de organizare
politica, episcopul care rezida in capitala provinciei, adica in metropola si in jurul careia se
grupau celelalte parohii episcopale din jur, era numit mitropolit’.si recunoscut ca primat
In vechile Biserici, mitropolitii erau episcopi ce nu se distingeau de ceilalti in ceea ce
priveste slujirea si demnitatea episcopala. Se distingeau de ceilalti episcopi doar prin puterea
administrativa mai mare, precum si printr-un domeniu mai mare in care se exercita aceasta
putere. In cadrul acestor prerogative marite, mitropolitii aveau in grija provincia lor ecleziala, ce
ingloba un numar destul de mare de scaune episcopale. Mitropolitii prezidau in cadrul
episcopilor, cei din urma recunoscandu-i drept lideri spirituali si li se adresau pentru orice
problema importanta. Pentru a arata ca sunt in comuniune bisericeasca cu primatul lor
mitropolitul, episcopii ii pomeneau numele in cadrul liturghiilor. In ceea ce priveste mitropolitul,
in calitatea sa de prim administrator al mitropoliei, ii hirotonisea pe episcopii alesi de catre
sinodul episcopilor din cadrul diecezei sale, prezida de doua ori pe an sinoadele provinciale si era
judecatorul diferendelor episcopilor sau a plangerilor formulate impotriva lor. Primatul
mitropolitilor nu era doar expresia unei simple superioritati, ori a unei simple ‘prezidente’ de tip
democratic sau parlamentar, ci a evoluat pana in momentul in care a devenit o autoritate reala.
Mitropolitii, impreuna cu sinoadele provinciale reunite sub conducerea lor, erau
organisme canonice si detinatori reali ai administratiei ecleziastice in vechia Biserica. Aceasta
din urma, gestionand cu intelepciune problemele, recunoastea drepturi si obligatii reciproce in
raporturile dintre Primat si Sinod. Biserica a armonizat colegialitatea si autoritatea in persoana
Primatului, afirmand ca ‘trebuie sa episcopii fiecarei natiuni sa stie cine este primul dintre ei si sa
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
13
il considere conducator. Nu trebuie sa faca nimic fara acordul sau. Fiecare episcop trebuie sa isi
resolve doar problemele din dieceza sa si din tinuturile aferente. Insa nici mitropolitul nu trebuie
sa faca nimic fara acordul tuturor episcopilor. Astfel va domni intelegerea, iar Dumnezeu, Tatal,
Fiul si Duhul Sfant, vor fi mariti de catre Domnul in numele Sfantului Duh’.
Acest canon, ce interpreteaza principiul general ce sta la baza administratiei locale a
Bisericii, arata care este centrul si care este perimetrul acesei administratii. Se precizeaza relatiile
reciproce, care trebuie sa asigure ordinea necesara bunului mersal vietii ecleziale. Sensul
canonului este clar: dintre toti episcopii unui neam sau ai unei regiuni, unul dintre ei trebuie sa
primeasca intaietatea si sa fie numit conducator. Ceilalti episcopi trebuie sa i se adreseze lui in
ceea ce priveste problemele legate de administrarea Bisericii: ‘Nu trebuie sa intreprinda nimic
fara acordul sau.’ De asemenea, Intaistatatorul nu trebuie sa intreprinda nimic in problemele
Bisericii ‘fara acordul colegilor sai’, pentru a mentine intre episcopi intelegere si bunatate ce
trebuie sa fie exemplu pentru cler si popor, pentru slava Tatalui, prin Hristos, in Duhul Sfant.
Astfel, administrarea generala a unei Biserici trebuie sa se faca prin participarea tuturor
episcopilor, insa si prin autoritatea unuia dinter ei, ce este conducatorul celorlalti si are calitatea
de organism central eclezial.
Este remarcabil faptul ca aceste canoane ce definesc drepturile mitropolitilor acorda o
importanta dosebita puterii de a hirotonisi pe episcopii provinciei. Canonul al patrulea al
Sinodului ecumenic de la Niceea precizeaza faptul ca ‘Mitropolitul va confirma ceea ce se va
face in fiecare provincie.’ Canonul 19 de la Sinodul Antiohiei (341) considera ca prezenta unui
mitropolit este necesara: ‘Un episcop nu trebuie sa fie hirotonisit fara sinod si fara prezenta
mitropolitului. Prezenta mitropolitului nu face mai putin dorita si prezenta colegilor din
provincie…’ Canonul 8 de la al treilea Sinod ecumenic (431) vede in hirotonisirea episcopilor
Bisericii Ciprului principalul motiv al dependentei lor fata deScaunul Antiohiei. Din acest motiv,
pentru stabilirea autonomiei Bisericii Ciprului, canonul ii insarcineaza pe ‘conducatorii’ acestei
Biserici sa celebreze ei insisi hirotoniile.
In continuare, mitropolitii s-au reunit in jurul Scaunelor ce existau de mai demult sau in
jurul capitalelor politice, a caror episcopi au inceput sa ia numele patriarhilor, care aveau in
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
14
mijlocul mitropolitilor aceleasi drepturi si privilegii pe care mitropolitii le aveau in mijlocul
episcopilor.
Printre patriarhi, primatul Scaunului Noii Rome- Constantinopolul si cel al Scaunului
Vechii Roma au fost ridicate deasupra celorlalte, din cauza contextului istoric si a influentei
exersate in problemele Bisericii.
Putem spune ca istoria Bisericii si traditia canonica recunosc mai multe niveluri pentru
primat: b) primatul mitropolitilor, b) primatul patriarhilor sau a conducatorilor Bisericilor
autocefale, c) primatul ecumenic al Romei si al Constantinopolului.
Aceste forme canonice si aceste centre de comuniune nu sunt simple produse ale vietii si
istoriei lipsite de orice necessitate profunda. Ele reprezinta, in organizarea vizibila si existenta
terestra a Bisericii, structuri necesare, recunoscute si confirmate in mod canonic. Prin drepturile
detinute, prin locul ocupat, aceste organisme asigura exactitatea si legitimitatea raporturilor
ecleziastice, garanteaza unitatea si progresul vietii Bisericii.
Cu siguranta, aceste organisme isi datoreaza inceputurile influentei conditiilor istorice si
evolutiei Bisericii in forma sa exterioara. Insa sursa lor este canonul eclezial, principiul
fundamental al ordinii inerente Bisericii, ordine care exista prin ea insasi si care diferentiaza
Biserica de orice alta societate umana. Astfel transpare fundamnetul insusi al principiului
eclezial, in toate formele exterioare ale organismelor administrative.
Trebuie astfel sa consideram intreaga evolutie a administratiei ecleziastice in toate
formele sale exterioare si vizibile, ca o realitate incontestabila a Bisericii. Pentru ca doar aceste
structuri ii permit Bisericii sa se mentina in mijlocul societatilor umane, pentru a-si indeplini
propria misiune. Trebuie sa recunoastem astfel ca insasi organismele cele mai dezvoltate aparute
de-a lungul evolutiei istorice, de exemplu institutia patriarhala, au fost un fenomen necesar.
Nascute dintr-o lunga cautare a ordinii, a organizarii, a perfectiunii din punct de vedere
administrativ, au patruns incet in viata ecleziala, chiar in interiorul cadrului in care a luat nastere
toata aceasta administratie a Bisericii. Fenomenul este in conformitate cu fundamentele ordinii
ecleziale, asa cum au fost recunoscute de de Biserica si s-au dezvoltat in legislatia sa.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
15
De aceea, toate organismele administratiei ecleziale, de la cel mai umil la cel mai inalt,
dezvoltandu-se sub influenta conditiilor istorice, s-au aflat in acord interior cu esenta Bisericii,
cu natura si vocatia proprie. Tocmai aceasta simfonie trebuie sa defineasca si sa judece valoarea
relativa si utilitatea a diferitelor aspecte ale administratiei ecleziastice, precum si oportunitatea si
inconvenientul diferitelor organisme in structura si organizarea Bisericii.
Este de la sine inteles ca am luat in considerare elementul stabil al organizatiei
ecleziastice. Deoarece aceasta nu este alcatuita numai din organisme, din orientari si modele
diferite adaptate omului si supuse schimbarilor de tot felul, conform conditiilor de loc si de timp.
Dimpotriva, o organizatie ecleziastica are fundamente, are principii ce exclud orice lucru arbitrar
in formarea si definirea organismelor sale, nu permite indiferenta si neglijenta in luarea
deciziilor, si cere o dirijare precisa a actiunilor. Aceste fundamente si principii sunt prezentate de
canoane, a caror importanta este predominanta in administrarea si intreaga viata a Bisericii.
Pentru ca tocmai in acord cu sensul canoanelor se formeaza organismele administrative, se
stabilesc relatiile lor si se defineste jurisdictia lor. Intr-un cuvant, elementul canonic este atat de
important, incat serveste drept regula celorlalte elemente, dogmatice si istorice.
Elementul dogmatic in administratia ecleziastica reprezinta aceasta autoritate sfanta,
spirituala, pe care Hristos o purta in momentul in care a fondat Biserica, cand a devenit capul ei.
Autoritate pe care a transmis-o discipolilor sai, si prin intermediul lor, tuturor succesorilor,
pastorilor Bisericii, investiti cu aceasta vocatie de catre Duhul Sfant coborat asupra Apostolilor
insisi, pentru a afirma, in aceasta Biserica, prezenta absoluta a lui Hristos.
Ierarhia are astfel un rol constitutiv in Biserica in sensul ca face Biserica vizibila si o
constituie in comuniunea unei sfinte institutii, ce o distinge in mod radical de celelalte societati
umane, deoarece ea formeaza principiul preotiei reale si legitime, si, in cele din urma, intreaga
ordine bisericeasca. Totusi, pentru a se prezenta ea insasi ca o relitate comunionala perceptibila,
capabila sa traiasca si sa se dezvolte in cadrul dimensiunilor umane si sub infleunta relatiilor
creatoare la nivelul acestei lumi, Biserica lui Hristos trebuie sa interactioneze cu societatea
umana si sa se adapteze, pana la un anumit punct, la conditiile acestei societati. De aici
necesitatea elementului istoric in administratia ecleziastica. Aici trebuie cautat celalalt
fundament, a carui semnificatie reiese din influenta pe care organismele Statului si institutiile
politice o au asupra oranduirii si relatiilor ecleziastice.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
16
Tot asa cum elementul dogmatic reprezinta fundamentul esential in administratia
ecleziastica, sursa autoritatii care actioneaza asupra tuturor organismelor Bisericii, asa si
elementul istoric simbolizeaza evolutia istoriei si multitudinea formelor exterioare a acestor
institutii. In timp ce primul element face din administratia ecleziastica un factor static,
stabilizator, cel de-al doilea introduce in viata Bisericii factorul dinamic, ce isi are expresia in
principiul diversitatii, care se manifesta in diferite conditii de loc si timp, in care se afla lumea
crestina. Pentru ca aceste doua elemente, dogmatic si istoric, sa se poata impaca si armoniza, este
necesar un alt element, formator si coordonator, care sa poata edifica institutii diferite prin forma
si locul lor, si care sa se ocupe de justetea relatiilor dintre ele. Aceasta este opera elementului
canonic.
Din ceea ce tocmai am afirmat, reiese faptul ca sistemul canonic al administratiei
ecleziastice poate suscita in dezvoltarea sa diferite forme de organizare, care, deoarece nu difera
foarte mult din punctual de vedere al esentei si al texturii autoritatii spirituale exersate, implica
totusi o ierarhie in oranduirea administrativa exterioara. Toti episcopii sunt astfel egali in
Biserica, se bucura in aceeasi masura de darul harului arhieriei si sunt articulati la neintrerupta
succesiune apostolica. Totusi, in sistemul canonic al adminstratiei ecleziastice nu au aceeasi
distinctie. Au nume diferite, drepturi diferite, in conformitate cu locul pe care il ocupa in
cronologia istoriei si in ordinea Bisericii. Astfel, unii episcopi sunt decani in hirotonie, au mai
multa infleunta asupra celorlalti, se bucura de privilegii specifice si au initiativa in problemele
ecleziastice cu caracter general. Traditia Bisericii a instituit astfel prin practica aceasta ‘ierarhia
onorifica’, care nu este altceva decat ceea ce mai numim ‘primat’. A nega aceasta realitate in
numele ‘egalitatii in har si putere’ gresit inteleasa, inseamna a substitui adevaratei ortodoxii o
conceptie democratica echivoca.
Biserica ortodoxa a recunoscut intotdeauna existenta unui prim episcop in fiecare neam
sau regiune, ‘mitropolit, arhiepiscop, patriarh’, si a unui prim episcop printre episcopii Bisericii
ecumenice. Astfel apare, dupa schisma, episcopul Constantinopolului, a carui autoritate, inca din
secolul al al patrulea, a fost recunoscuta prin decizia Sinoadelor ecumenice drept egala cu cea a
episcopului Romei. In timp autoritatea episcopului Romei, sub influenta diferitelor evenimente, a
condus la exercitarea unei puteri absolute in Occident - puterea papala pretindea absorbirea
tuturor primatelor Bisericii, supunandu-le autoritatii sale, si sa faca din papa seful relatiilor
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
17
ecleziastice si judecatorul suprem al Bisericii, in ciuda autoritatii si influentei predominante a
episcopului Constantinopolului, caruia in calitate de episcop al capitalei ii revenea initiativa de a
rezolva problemele ce interveneau intre Biserici.
In timp ce toate manifestarile vietii ecleziale sunt supuse papei, autoritatea episcopului
Constantinopolului tinde sa orienteze viata ecleziala catre o abordare si o directie comuna a
problemelor generale. De aceea, rolul episcopului Constantinopolului nu poate fi comparat cu
rolul papei, iar invatatura cu privire la primat si prerogativele acestuia nu trebuie identificate cu
teoria papismului, ca si cum Orientul ortodox ar putea suscita cea mai mica tendinta a unui
curent neopapist.
Dorim sa subliniem cat de mult, in exercitarea incontestabilei sale autoritati ecleziale, a
luat in considerare Tronul ecumenic notiunea profunda a unei diaconii implinite intr-o lume
ortodoxa si printre Bisericile ortodoxe, fara a concepe si a exercita aceasta autoritate in directia
unui neo-papism ortodoxist, sui generis.
Intr-adevar, notiunile putere si diaconie sunt notiuni contradictorii, ce se anuleaza una pe
alta. Puterea inlatura de obicei orice manifestare a diaconiei, asa cum ne arata istoria si practica.
Totusi, cand Tronul ecumenic exercita autoritatea recunoscuta de canoane si traditie, aspectul ce
trebuie avut in vedere este cel al ofrandei diaconiei; potrivit modelului oferit de Domnul Iisus
Hristos ‘Fiul lui Dumnezeu a venit nu pentru a fi servit, ci pentru a servi…’
Daca in trecut Tronul ecumenic s-a ingrijit intotdeauna de responsabilitatile ce decurgeau
din primat, ramanand in acelasi timp fidel poruncilor si exemplului lui Hristos cu privre la
diaconie, astazi este mai mult decat atasat si devotat fata de misiunea sa ecumenica.Scaunul este
pregatit sa serveasca Bisericile-surori, sa aiba grija de unitatea lor, pentru ca astfel sa se
indeplineasca misiunea Ortodoxiei pentru slava lui Hristos.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
18
Supremaţia Patriarhieide Constantinopol in cadrul Bisericii Ortodoxe se bazează pe mai
multe canoane ale Sinoadelor Ecumenice, precum şi pe tradiţia şi practica îndelungată. Un
primat de onoare (ori presveia) a fost acordat Episcopului de Constantinopol de către canonul 3
al doilea Sinod Ecumenic (381). El a fost astfel ridicat în rang pe primul loc (protothronos) în
rândul tuturor episcopilor din Rasarit, o poziţie de onoare deţinuta până atunci de către Episcopul
din Alexandria. Poziţia de onoare acordata Episcopului de Constantinopol a adus cu sine
autoritate reala (exousia). Acest lucru este evidentiat de mai mulţi factori,: reactia adversa a altor
biserici; importanţa Sinodului Rezident (Endemousa Synodos), autoritatea exercitată de episcopi
cu notorietate cum ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur, care s-au implicat in probleme dincolo de
limitele teritoriale ale Bisericii de la Constantinopol (cum ar fi evanghelizarea goţilor şi sciţilor,
printre altele, şi reformarea eparhiilor independente de Pont, Asia şi Tracia).
Primul Sinod Ecumenic
Începuturile o poziţie de preeminenţa acordată excepţionale anumite vede se găsesc în
canonul 6 al Consiliului Ecumenic Prima (325). Textul a canonului urmează:
Să se ţie obiceiurile cele vechi, cele din Egipt şi din Libia şi dinPentapole, aşa încât episcopul
din Alexandria să aibă stăpânire peste toate acestea, pentru că acest este şi obiciul episcopului
Romei. De asemenea şi în Antiohia şi-n alte eparhii (provincii) să li se păstreze Bisericilor
întâietăţile (privilegiile).Este apoi cu totul învederat lucrul acela, că dacă cineva ar deveni
episcop fără încuviinţarea mitropolitului, marele sinod a hotărât că unul ca acesta nu se cade să
fie episcop. Iar dacă alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine întemeiată şi după canonul
bisericesc, i s-ar împotrivi doi sau trei din vrajbă (pizmă) proprie, să aibă tărie votul
(hotărârea) celor mai mulţi..
Deşi acest canon a fost înţeles în mai multe moduri, menţionarea acestuia aici este menita
să evidenţieze principiul general acceptat al supremaţiei regionale a anumitor biserici locale ca
un fapt istoric. Mai exact, canonul recunoaşte statutul privilegiat al episcopilor din Alexandria şi
Antiohia in raport cu alti episcopi în anumite domenii definite. În plus, bazele acestui statut stau
pe "obiceiul străvechi." Nu exista inca nici o menţiune a episcopului de la Constantinopol,
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
19
datorită faptului că la acea data era încă un oraş mic nesemnificativ, destinate, cu toate acestea,
de atunci sa devina capitala imperiala a statului bizantin.
Deodata cu reconcilierea dintre Bisericia şi Stat, s-a produs adaptarea organizatorica a
acesteia la structura administrativă a acestuia din urmă. Ca rezultat, canoanele Primului Sinod
Ecumenic, reflectă principiul conform căruia importanţa politica a unor oraşe constituie o normă
canonica necesara pentru exercitarea unei autorităţi regionale mai mari în acelaşi timp. Cu toate
acestea, era luat serios în considerare, principiul "obiceiului străvechi." Cel mai adesea capitala
politica a provinciei a fost, biserica mama sau "Metropola", deci "mitropolia" pentru episcopul
său, din care creştinismul a fost iniţial difuzat în regiune. În orice caz, canonul 6 recunoaste
autoritatea ecleziastică a celor mai importante trei scaune pe care le menţionează, Roma,
Alexandria şi Antiohia, stabilind astfel un precedent important pentru primatul canonic regional
în general.
Al doilea Sinod Ecumenic
Ceea ce s-a început prin canonul 6 al primului Sinodului Ecumenic, şi anume cota de
autoritate a anumitor importante centre ecleziastice, a fost înlesnită de canoanele 2 şi 3 al doilea
Sinod Ecumenic (381). Canonul a stabilit că două teritorii ecleziastice şi graniţele seculare pot
să coincidă, introducând astfel o nouă ordine în ierarhie atât pentru sferele de competenţă ale
fiecărei Bisericii locale, precum şi pentru organizarea lor în cadrul Bisericii universale . Canonul
3, la rândul său, a lipsit episcopul Alexandriei de poziţia de primat în Orient, prin oferireaepiscop
Constantinopolului a prerogativelor de onoare după episcopul Romei, deoarece Constantinopolul
era noua Roma. Este evident din aceste două canoane, cel puţin, că " teritoriile patriarhale" pot
fi citate încă din secolul al patrulea, deşi termenul nu era încă în uz. Este clar că cele cinci mari
centre ecleziastice de la Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, cunoscute mai
târziu ca patriarhii, nu existau.Ele au fost mai târziu recunoscute de-al patrulea Sinod Ecumenic.
Canonul 3, în special, a stabilit o recunoaştere, sau constiinta, a prerogativelor de onoare inerente
a se vedea (mai târziu Patriarhia) din Constantinopol. Această recunoaştere a fost întărită prin
canoanele 9 şi 17 din al patrulea Sinod Ecumenic şi proclamată de canonul 28 al aceluiaşi sinod.
O investigaţie atentă a conţinutului lor ajută la clarificarea motivelor pentru prerogativele de
onoare revendicate de Constantinopol, şi pentru rolul său in Ortodoxie.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
20
În primul rând, canonul 3 pentru prima dată menţionează Biserica din Constantinopol ca
ocupă o poziţie de proeminenţă, printre alte biserici de Est: Episcopul de Constantinopol are
prerogativele de onoare după episcopul Romei, deoarece Constantinopolul este Noua Romă.
Desigur, dificultăţi în interpretarea sensul presveia termen ori oamenii de ştiinţă au condus la o
varietate de concluzii. Unii susţin că aceasta implică doar o prioritate de onoare sau de prioritate
simple, altele care o implică ordinii constituţionale, sau jurisdicţia esenţiale şi putere. Unii
oameni de ştiinţă de sprijin, chiar de părere că se referă la termenul episcop de Constantinopol
personal şi nu pentru a vedea sale. Alţii interpreta din nou acest canon în funcţie de canonul 28 al
patrulea Sinod Ecumenic . Prin urmare, ori presveia asociate cu a se vedea de la Constantinopol
trebuie să fie înţeleasă ca plasarea acesteia doilea la Roma în cinstea, nu primul. Roma a
continuat să fie primul. Constantinopolul a fost să fie al doilea în rang şi onoare. Cu toate
acestea, acest statut nu a fost de a influenţa efectul ei şi autoritatea care se ocupă cu probleme
importante ecleziastice.
În realitate, acest canon a fost exclusiv îndreptate împotriva Alexandria, nu împotriva
Romei Acesta a fost, de asemenea, prima etapă în altitudine canonice şi Constantinopol. Sensul
dat de situaţia creată de statutul seculare Constantinopol în funcţie ori de către presveia său
episcop. Această situaţie a fost rezultatul altitudinea de la Constantinopol pentru a noua capitală
a Imperiului Roman de Răsărit. Exaltare a se vedea de la Constantinopol ca centru ecleziastic
prima de Est a fost o consecinţă naturală. Canon 3 nu a fost o inovaţie arbitrar. Acesta a fost
rezultatul de dezvoltare acoperă o perioadă de cincizeci de ani.
În plus, presveia nu au fost pur şi simplu distincţii de onoare, în ordine ierarhică. Ei au
puteri reale implicate într-o relaţie corespunzătoare cu privilegii de alti episcopi. Acest lucru este
confirmat de faptul că Primul Sinod Ecumenic a acceptat importanţa etosul (obicei străvechi), a
recunoscut exousia (puterea jurisdicţionale) de episcop al Alexandriei peste Egipt, Libia, şi Pen-
tapolis, şi a luat notă de exousia a episcopului de la Roma. Presveia sunt considerate aici ca
exousia, deoarece autoritatea deciziilor Sinodului de provincie a fost dat la primul episcop,
mitropolit, al cărui aviz a fost important şi necesar.
De asemenea, este interesant de notat interpretări ale secolul al doisprezecelea
comentatori bizantin Zonaras şi Balsamon canonului 6 al Consiliului Ecumenic întâi. Ele
subliniază importanţa esenţială a metropolitane, greutatea opinia sa, şi acordul indispensabilă,
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
21
chiar dacă este în opoziţie faţă de o decizie a majorităţii celor de sub autoritatea sa. În cele din
urmă, canonul 3 face clar că presveia ori de la Constantinopol reprezentate prerogative
autoritatea reală şi au fost de ordin general peste jumătatea de est a imperiului. Ei trebuie, prin
urmare, să fie văzută ca o putere activă, practice în cadrul Bisericii de Est, a demonstrat, printre
altele, de către autoritatea episcopului de la Constantinopol pentru a rezolva problemele adus cu
el la recurs. Un exemplu de o astfel de problemă a fost cazul care implică depunerea Mitropolit
Bagadios de Bostra de episcopii Chiril şi Palladios. Cazul a fost adus în faţa Sinodului de la
Constantinopol în 394. Mai degrabă decât judecătorul cauzei, Sinodul a reafirmat principiul că
episcopii nu trebuie să detroneze un alt episcop. În schimb, ele ar trebui să aştepte soluţionarea
sinodala a tuturor episcopilor provinciale. Ca ierarh preşedintele Sinodului, Nectarie a analizat
primul caz şi a prezentat decizia sa, care a fost acceptată de către cei prezenţi. Acesta a fost
primul pas în aplicarea practică a prerogativelor Constantinopolului, care a consolidat ordinea
ierarhică astfel cum sunt definite în canonul 3 al doilea Sinod Ecumenic.
Există, de asemenea, cazul lui Bosporios, episcop de Kolonia, pe care Grigorie Teologul
menţionate la hotărârea Nectarie ". Scopul a fost dublu: de a interzice recurgerea la instanţele
civile, ca un mijloc de rezolvare probleme ecleziastice, şi pentru a fi soluţionate litigiile dintre
eparhii.
În plus, există cazul lui Gerontios diacon, care a fost pedepsit de către Episcopul
Ambrozie al Milanului şi care a căutat refugiu la Constantinopol. Acolo, el a reuşit să caştige
favoarea instanţei şi favoarea de a fi hirotonit mitropolit al Nikomediei de Helladios al Cezareei
Capadociei. Deranjat de acest lucru, Ambrozie face plângere nu catre Helladios ci catre
Nectarie. Astfel, se pare că, Nectarie, episcop de Constantinopol a intervenit într-adevăr, şi a
exercitat o putere reală asupra Capadociei şi a Bitiniei, care sunt provincii din Pont. De
asemenea, prin rolul său influent în Sinodul Permanent, care reunea episcopii altor biserici
locale prezenti ( ce locuiau) in capitala, el a devenit arbitru şi judecător al întregii Biserici din
Rasarit.
În sfârşit, există mai multe cazuri atunci când Sfântul Ioan Gură de Aur, în rolul de
primul episcop de Rasarit şi preşedinte al Sinodului rezident, exercitată prerogativa de judecător
suprem, atât în Asia şi în Bitinia. Ca atare, el a detronat ierarhi considerati nedemni înlocuindu-i
cu altii numiti de el. În plus, prin cercetarea cazurilor aflate în afara jurisdicţiei sale imediate, el a
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
22
îndeplinit în mod real prerogativele stabilite prin canonul 3 din 381. În Gură de Aur vedem cum
presveia şi jurisdicţia Constantinopolului nu au fost prelungite numai în eparhii Pontului, Asiei
şi Traciei, ci si dincolo de frontierele Imperiului Roman. În acest fel, Gură de Aur, poate fi privit
ca precursor al lucrărilor realizate de-al patrulea Sinod Ecumenic în canonul său 28.
Înainte de a analiza importanţa canoanele 9, 17, şi 28 ale celui de-al patrulea Sinod
Ecumenic în care se face referinta la dezvoltarea istorică şi aplicarea practică a intaietatii de
onoare, să rezumam ceea ce s-a spus până acum. Este clar că părinţii celui doilea Sinod
Ecumenic au recunoscut şi au confirmat situaţia istorică creată de noua evoluţii a misiunii
creştine..
Creşterea autorităţii Constantinopolului este un rezultat al mai multor factori:
1. importanţa noii capitale pentru lumea creştină şi semnificaţia istorică a rolului
episcopului său;
2. rolul episcopului de Constantinopol ca intermediar între împărat şi episcopii care veneau
în capitală pentru rezolvarea treburilor lor provinciale;
3. existenţa Sinodului Endemic (permanent), care a contribuit foarte mult la prestigiul
episcopului din capitală;
4. aura de măreţie asociată cu reşedinţa patriarhală, îndeosebi în cazul celor care încercau
să vină sub autoritatea influenţa a noii Patriarhii;
5. carisma unor episcopi ce au ilustrat prin viaţa si activitatea lor Tronul ecumenic, cum ar
fi Sfântul Ioan Gură de Aur;
6. afinităţile culturale si ecleziastice ale eparhiilor din Tracia, Asia şi Pont faţă de
Constantinopol.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
23
Al patrulea Sinod Ecumenic
După ce a stabilit importanţa canonul 3 al doilea Sinod Ecumenic în dezvoltarea rolului
vedea de la Constantinopol, ne întoarcem la canoanele 9, 17 şi 28 din al patrulea Sinod
Ecumenic. În această discuţie, vom lua în considerare canoanele 9 şi 17, împreună datorită
asemănării lor. Vom rezuma apoi semnificaţia canonul 28.
Importanţa canoanele 9 şi 17 se află în faptul că ele recunosc în episcop de
Constantinopol autoritatea supremă în dezacordurilor dintre episcopi şi mitropoliţi. Ambele
soluţionarea litigiilor şi de atac ulterior o mai mare autoritate. Partea cele mai importante ale
canonului 9 formulat după cum urmează: Dacă totuşi un cleric are un caz împotriva propriei sale
sau a unui alt episcop, el este de a fi judecat de către Sinodul al provinciei. Dacă un episcop sau
un cleric are o dispută cu mitropolit al aceeaşi provincie, el este pentru a repara la exarh al
diecezei, sau la tron al capitalei imperiale, Constantinopol, şi de a fi încercat în faţa lui. În
canonul 17, secţiunea cheie este următoarea:
Dacă cineva este nedreptăţit de propriile sale metropolitane el este să fie judecat, astfel
cum a fost spus înainte, de exarh al diecezei sau de către tronul de la Constantinopol .
În ambele cazuri, episcopii şi clerul alte nemulţumiţi lor metropolitane nu sunt obligate
de către Consiliu de a face apel pentru a vedea de la Constantinopol, răsturnarea astfel decizia de
exarh al diecezei. Dimpotrivă, acestea sunt date această opţiune numai dacă doresc acest lucru.
Este evident că un proces voluntar de apel este recunoscut datorită, până acum, vechime bine
stabilite de oraş imperial. În acest sens, comentatorul bizantin Balsamon recunoaşte în episcop de
Constantinopol prerogativele judiciare aceleaşi ca şi în episcop al Romei. În consecinţă, în cazul
episcopului de la Roma, el a înţelege aceste prerogative în calitate de ordonator-l pentru a audia
cazurile care implică episcopi deja examinate în sinoadele provinciale si altele. Aceste
prerogative sunt aceleaşi, de asemenea, atribuite episcop de Constantinopol. Acest lucru este în
continuare văzut în interpretarea Balsamon de canonul 12 al Sinodului din Antiohia: "Al doilea
Sinod Ecumenic, şi a patra a dat Patriarhului de Constantinopol prerogative ale Papei, şi a stabilit
că ambele ar trebui să fie onorat faţă de toate celelalte ()"
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
24
În mod similar, în a sa circulat manual din Legea bizantine, Syntagma, Matei Blastaris,
renumit canonist din secolul al paisprezecelea, citează următorul text din Epanagoge, un
remarcabil monument de drept bizantin:
Tronul de la Constantinopol, onorat de către biroul imperiale, a fost desemnat primul prin
deciziile sinodale; legile divine care a reuşit aceste decizii decret că litigiile care apar în zonele
de competenţă a altor tronuri ar trebui să fie menţionate la hotărâre şi verdictul că tron.
Din cele de mai sus, este deci posibil să se tragă următoarele concluzii în ceea ce priveşte
canoanele 9 şi 17:
1. rezidând în capitala, episcopul de Constantinopol a câştigat tot mai mult în prestigiu şi
autoritate în Răsărit, similar celei de care se bucura episcopul Romei în Occident;
2. în calitate de conducător al bisericii din capitală, el a fost permanent în imediata
apropiere a împăratului şi a instanţelor civile. Acest lucru a contribuit semnificativ la creşterea
prestigiului şi a autorităţii chiar şi dincolo de limitele jurisdicţiei sale imediate;
3. Sinodul Permanent, al cărui preşedinte era, a contribuit foarte mult la proiecţia imaginii
sale în exterior. Ceilalţi membri ai acestui sinod erau episcopi care veneau în capitala în căutarea
unor favoruri sau pentru a rezolva anumite probleme;
4. Sinodul Permanent este considerat ca ultima etapă în dezvoltarea organizaţională a
instituţiei sinodale;
5. Canoanele 9 şi 17 ale Sinodului IV Ecumenic permit dreptul episcopilor şi preoţilor,
nemulţumiţi faţă de mitropoliţii lor, de a face apel la exarhul diecezei, sau la a episcopul de
Constantinopol;
6. Canoanele 9 şi 17 recunosc dreptul episcopului de Constantinopol pentru a primi recurs,
în toate tipurile de cazuri, care au fost deja examinate de către alte instanţe;
7. prerogativa de autoritate judiciară supremă a făcut din Constantinopol cea mai înaltă
instanţă ecleziastică din Răsărit, prerogativă similară acordată episcopului Romei în Occident
prin canoanele sinodului de la Sardica;
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
25
8. această prerogativă nu ar trebui să fie privită ca o încălcare a drepturilor mitropoliţilor şi
ale sinoadelor locale având în vedere faptul că episcopul de Constantinopol intervenea numai la
cererea justiţiabililor;
Canonul 28 al Consiliului Ecumenic al patrulea
Parintii sinodului IV Ecumenic au investit cu autoritate canonica un obicei care a prins
rădăcini înainte. Canonul 28, pe de altă parte, a completat puterea jurisdicţionala şi a crescut
autoritatea episcopului de Constantinopol.
De asemenea, are legătură cu semnificaţia canonul 28 şi originile sale este dorinta de a
bisericii de la Constantinopol să continue activitatea misionară în ţinuturile de peste
Commonwealth bizantin. Succesul acestui exercitare este bine cunoscut, şi ca urmare a acestei
sarcini colosale biserica din Constantinopol a crescut la importanţă excepţională. În plus,
răspândirea monofizismul a adus cu sine împărţirea lumii creştine, precum şi ruptură de
coeziunea spirituală a imperiului. Acesta a fost, prin urmare, a considerat imperios necesar
pentru a se consolida poziţia a bisericii din Constantinopol. Canonul 28 a fost exemplul clasic de
respect şi onoare, de care episcopul de capitala imperială s-a bucurat in Rasarit. Aceasta a fost, în
plus, formularea canonica a realităţii istorice care rezultă din evenimentele petrecute in Orientul
creştin. Textul a canonului:
„Urmând întru totul orânduirilor (hotărârilor) Sfinţilor Părinţi şi cunoscând canonul abia
citit al celor 150 de Dumnezeu preaiubitori episcopi, care s-au întrunit în împărătescul
Constantinopol, în noua Romă, sub marele Teodosie, fostul împărat de pioasă amintire, aceleaşi
le orânduim (hotărâm) şi le statornicim şi noi, despre întâietăţile (privilegiile) preasfintei
Biserici a aceluiaşi Constantinopol, a noii Rome, de vreme ce şi scaunului Romei vechi părinţii
după dreptate i-au dat (conferit) întâietatea (privilegiul) pentru (motivul) că cetatea aceea era
cetate împărătească. Şi cei 50 episcopi preaiubitori de Dumnezeu, îndemnaţi (împinşi) de acelaşi
ţel (scop, considerent), au dăruit (conferit) întâietăţi (privilegii) egale Preasfântului scaun al
Romei noi, socotind a fi cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit (onorat) cu împărăţia şi cu
senatul (sinclitul) şi care a dobândit întâietăţi (privilegii) deopotrivă (egale) cu ale vechii Rome
împărăteşti; întocmai ca şi aceea să se facă de mare (mărească, să se înalţe) şi în lucrurile cele
bisericeşti fiind a doua după aceea. De asemenea (s-a hotărât) că numai mitropoliţii diecezei
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
26
Pontului, a Asiei şi a Traciei, precum şi episcopii din ţinuturile barbare ale diecezelor numite
mai înainte să se hirotonească de către pomenitul preasfânt scaun al Prea Sfintei Biserici din
Constantinopol; şi adică, fiecare mitropolit al diecezelor pomenite împreună cu episcopii din
eparhie (mitropolie) hirotonind pe episcopii din eparhie (mitropolie) după cum se rânduieşte
(porunceşte) prin dumnezeieştile canoane; iar mitropoliţii pomenitelor dieceze să fie hirotoniţi,
după cum sa spus, de către arhiepiscopul Constantinopolului, după ce potrivit obiceiului s-au
făcut alegeri într-un glas (unanime) şi i s-au adus lui la cunoştinţă”
Canonul 28 se încadrează în două părţi principale. Prima este o repetiţie şi o ratificare a
canonului 3 al Sinodului al doilea Ecumenic, care nu a fost recunoscută de întreaga Biserică ca
având autoritate universală. A doua este o recunoaştere a autorităţii exercitate de către Episcopul
de Constantinopol peste eparhiile din Tracia, Asia şi Pont, precum şi asupra episcopilor acestor
eparhii descrise ca fiind „printre barbari”.
De asemenea, el acordă prerogativă exclusivă a consacra mitropoliţi a acestor eparhii,
împreună cu episcopii lor, care sunt „printre barbari”. Într-adevăr, el era recunoscut că
exercitând o prerogativă care a fost deja în practică o lungă perioadă de timp. Este clar că prin
repetarea şi ratificarea canonului 3 al Sinodului al doilea Ecumenic, părinţii de la al patrulea
Sinod Ecumenic au confirmat evoluţia episcopului de Constantinopol. Ca rezultat, ei au definit
cu precizie zonele în care autoritatea sa ca exarh protos (patriarh) ar trebui să se extindă.
Trei principii pot fi deduse din canonul 28:
1. prestigiul şi autoritatea unei biserici sunt rezultatul influenţei sale crescute prin
intervenţia în treburile altor biserici;
2. episcopii din cele mai importante oraşe au deţinut o poziţie de onoare şi au exercitat o
influenţă corespunzătoare acesteia;
3. statutul Scaunului Roman a servit ca un precedent şi, ca un model util.
Toţi părinţii celui de-al patrulea Sinod Ecumenic au consacrat rangul şi onoarea
Constantinopolului. afirmând că prerogativele sale sunt egale cu cele ale episcopului Romei. În
Canonul 28 au definit teritoriul, competenţa, şi puterea Scaunului Romei Noi şi jurisdicţia asupra
celor trei exarhate Pont, Asia şi Tracia. În cele din urmă, în contrast cu practica în vigoare la
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
27
Roma şi Alexandria că primaţii acestor două scaune să consacre pe toţi episcopii din provincie
aflaţi sub jurisdicţia lor, Biserica de la Constantinopol în conformitate cu canonul 28, nu a
practicat acest lucru, ci a hirotonit doar pe întâistătătorii celor trei dioceze după alegerea acestora
de către episcopii diecezei.
Sensul clauzei "έν τοις ßocpßocptxoic" prezintă o problemă. În conformitate cu punctul
de vedere susţinut de domnul S. Troitsky, βάρβαρος cuvânt în canonul 28, pot fi folosite într-
unul din două moduri: în sens geografic pentru a indica o anumită zonă în raport cu graniţele
imperiului, sau într-un etnologice sens pentru a desemna cele din afara imperiului convertit la
credinţa creştină. Dacă înţeleasă în sensul în primul rând, trebuie să se admită faptul că toate
regiunile dincolo de imperiu au fost încredinţate pentru a vedea de la Constantinopol, în cazul în
care, pe de altă parte, în sensul acesta din urmă, atunci cererea de Constantinopol să îşi exercite
autoritatea asupra tuturor Ortodoxe din "diaspora" pierde greutate.
Din respect pentru opinia că "Barbaros" este o etnologice şi nu un termen geografic,
biserica de la Constantinopol a susţinut întotdeauna că moştenirea canonice ale
Al patrulea Sinod Ecumenic dovedeşte, fără îndoială, următoarele:
1. ecleziastic biserica de la Constantinopol a ocupat primul loc în Răsărit. În plus,
competenţele sale administrative şi judiciare au fost extinse şi au continuat să se extindă;
2. zonele barbare care nu ţineau de o jurisdicţie ecleziastică specifică au fost trecute sub
autoritatea episcopului de la Constantinopol;
3. canonul 28, nu numai că reiterează canonul 3 din al doilea Sinod Ecumenic ci oferă
statutului canonic al scaunului constantinopolitan şi un nou înţeles „de facto”. Dacă canonul 3
din 381 a atribuite doar întâietatea cinstei episcopului de Constantinopol, în mod similar, canonul
28, a mers mai departe acordându-i aceleaşi privilegii de care beneficia episcopul Romei.
Se ridica o întrebare atunci când se ia în considerare principiul canonic exprimat în canonul
28 şi ratificat prin canonul 36 al Sinodului VII Ecumenic care are de-a face cu teoria pentarhiei
patriarhilor. Această teorie pare compromisă prin canonul 28, şi, prin urmare contrazisă.
Conform teoriei pentarhiei există patru diviziuni ale lumii civilizate împărţită între cinci
patriarhi. Aşa cum există doar cinci simţuri în organismul uman, nu pot exista decât doar cinci
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
28
patriarhi în Biserica lui Hristos. Corolarul acestei convingeri este că administraţia Bisericii nu
poate fi corectă decât atunci când este exercitată în mod armonios de cei cinci patriarhi ca prin
cele cinci simţuri ale corpului.
Cu toate acestea, niciodată în istoria Bisericii de Răsărit postura de mai sus nu a exclus
posibilitatea de înălţare a statutului şi prestigiului unuia sau mai multor patriarhi, fără ca a
celorlalţi să fie redus la un nivel de inconsistenţă. Este adevărat că teoria pentarhiei nu a fost
niciodată considerată esenţială din punct de vedere al eclesiologiei sau al tradiţiei canonice.
În concluzie, trebuie afirmat că de la sfârşitul secolului al patrulea episcopul de
Constantinopol a exercitat o autoritate care prin canonul 28, a fost recunoscută ca prerogativă
legitimă, fără opoziţie în Răsărit. Acest fapt este semnificativ atunci când se consideră că
prerogativele episcopilor din Alexandria şi Antiohia s-au redus foarte mult în cursul secolelor al
cincilea şi al şaselea. Bisericile din Orient au apelat la Noua Romă pentru sprijin şi inspiraţie în
lupta lor împotriva ereziilor. Studiul bazelor canonice ale întâietăţii Constantinopolului şi
aplicarea în practică a privilegiilor sale trebuie să aibă ca finalitate. Evitarea inovaţiilor arbitrare
în dezvoltarea structurii ecleziastice, pentru a se păstra şi respecta ordinea canonică în afacerile
ecleziastice
Structura administrativă a vedea patriarhală din Constantinopol
De-a lungul istoriei sale îndelungate, patriarhatul de Constantinopol a adoptat un sistem
sinodal de guvernare în conformitate cu canonul 2 al doilea Sinod Ecumenic O varietate de
sinoade au fost convocate pe teritoriul său. Acestea au inclus sinoade ecumenice şi regionale,
precum şi reuniunile sinoadelor provinciale bianuale şi apoi anuale, şi a sinoadelor endemusa
întrunite în mod excepţional şi apoi în mod regulat. La acestea din urmă au participat activ chiar
şi ierarhi pensionari ai scaunului de Constantinopol. În cazul în care se discutau chestiuni grave,
participau de asemenea si patriarhii celorlalte patriarhate din Orient.
Raportat la Sinod Permanent, în special în mijlocul secolului al XVIII-lea este întâlnită mai
frecvent instituţia bătrânilor (gheronţilor) care s-a dezvoltat la aproximativ în acelaşi timp.
Aceasta instituţie ierarhica a gheronţilor a ocupat scaunele mitropolitane istorice cele mai vechi
şi mai distinse în apropiere de Constantinopol număr de opt. Astfel, ridicate la rangul de
preeminenţă printre mitropoliile Patriarhiei, aceste opt ăÝńďíôĺň au exercitat un grad mare de
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
29
autoritate şi influenţă asupra afacerilor sale. Instituţia gheronţilor a fost în cele din urmă abolită
de Regulamentul General în ultimul secol. Instituţia permanentă Sfântul Sinod a fost resuscitată,
devenind organismul instituit administrativ al Patriarhiei.
Regularitatea şi componenta acestor sinoade, inclusiv participarea clericilor distins (alţii
decât ierarhi) şi a laicilor, nu au fost prevăzute în toate regulamentele. Dimpotrivă, acestea au
fost întâmplătoare, şi în cea mai mare parte impuse de circumstanţe. Unii dintre clericii
participanţi au format Consiliul de taină al patriarhului, în special în chestiuni legate de treburile
Arhiepiscopiei de Constantinopol.
Laicii au devenit tot mai activi în viaţa administrativă a Bisericii, mai ales după căderea
Imperiului Bizantin. Rolul lor a fost consolidat în mod semnificativ de către fanarioţi influenţi şi
de către Comitetul pentru Public cu sediul în cadrul patriarhiei. Acesta a atins apogeul dezvoltării
sale odată cu înfiinţarea Consiliul Naţional permanent mixt, un organism impus de otomani, care
a apărut în secolul al XIX-lea.
Printre manifestările mai notabile ale administraţiei ecleziastice, care sunt, de asemenea,
obiectul unor decrete legislative fundamentale, sunt alegerea episcopilor, patriarhului.
Aşa cum s-a menţionat anterior, după căderea Imperiului Bizantin, Scaunul de
Constantinopol a fost administrat de către patriarh şi sinod. Având în vedere circumstanţele
atenuante în acel moment, sinodul nu se preocupa de crearea de ordonanţe. Nevoile Bisericii la
acel moment a cerut o abordare diferită pentru menţinerea ordinii şi păstrarea unităţii. Ca
rezultat, fără a renunţa la misiunea sa în primul rând spirituală în favoarea celei lumeşti,
patriarhul a fost recunoscută ca etnarh, sau lider al poporului său în probleme legate de
identitatea etnică, religioasă, şi a drepturilor minorităţilor.
Având în vedere acest rol nou, Patriarhul Constantinopolului şi-a extins influenţa dincolo
de graniţele teritoriului său ecleziastic pentru a susţine celelalte patriarhate din cadrul Imperiului
Otoman În practică pentru patriarhii acestor jurisdicţii din Răsărit nu constituia o problema,
cutuma de a fi aleşi la Constantinopol şi de a locui acolo pe termen nelimitat. Datorită rolului
important jucat de Biserica Ecumenică, ea a primit privilegii din partea Statului otoman în
vederea reglementarii problemelor legate de creştini, atât în viaţa personală şi publică.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
30
. Aceste familii sunt incluse şi materie de învăţământ, precum şi actele penale pe ocazie.
Aceasta, desigur, nu se opune ocazionale încălcare a privilegiilor acordate şi imixtiuni arbitrare
din partea statului otoman.
Prin urmare, cu destule lipsuri, regulamentele şi decretele legislative în domeniul
administraţiei ecleziastice din această perioadă se găsesc în următoarele: definiţii canonice,
decretele imperiale, hrisoave, tomosuri, memorii, enciclice şi decizii ale Patriarhiei Ecumenice.
Începând cu secolul al XVII-lea, s-au făcut mai multe încercări să se adopte un cod de legi prin
care să se administreze patriarhatul. Acest lucru a fost realizat în cele din urmă în a doua
jumătate a secolului XIX, odată cu adoptarea normelor generale sau a reglementărilor naţionale
ale Patriarhiei Ecumenice, care au fost ulterior ratificat de către guvernul turc, devenind astfel
lege a statului.
Opiniile variază cu privire la eficienţa reală a regulamentelor în administrarea Patriarhiei.
Pe de o parte, sunt cei care au vizualizat recent relaţiile favorabile dezvoltate intre Biserică şi
stat; pe de altă parte, există cei care consideră aceste regulamente dăunătoare. În orice caz,
Patriarhia a continuat să funcţioneze în conformitate cu Regulamentele până în 1923,
intervenţiile ocazionale arbitrare din partea guvernului turc fără a aduce atingere lor de
valabilitate a încetat la momentul respectiv cu Tratatul de la Lausanne, pe baza cărora rolul
Patriarhiei a fost limitată strict la problemele religioase .
În acest timp, bisericile venerabile din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Cipru şi-au revenit
deplin devenind responsabile faţă de propria lor administraţie. În plus, în secolul al XIX-lea,
scaunele mitropolitane şi episcopale ale Patriarhiei Ecumenice din zonele eliberate, cum ar fi
Peninsula Balcanică au început să caute independenţa ecleziastică în urma câştigării
independenţei politice.
Astfel, fiecare dintre acestea au devenit administrativ autonome şi autocefale, având cu
propriile lor statute şi organe administrative de funcţionare. Proclamarea acestor autocefalii cu
toate ca Patriarhia de Constantinopol a condamnat filetismul ca reacţie la declararea acestor
autocefalii ar trebui să îmbunătăţească posibilităţile şi responsabilităţile Patriarhiei căreia îi
revine primul rol în supravegherea şi iniţiativa rezolvării problemelor care afectează toate
Ortodoxia.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
31
Din 1923, Biserica de la Constantinopol, în Republica Turcia a fost administrată prin
sfintele canoane, decrete ecleziastice, legea obiceiului, şi mai multe regulamente anterioare.
Având în vedere lipsa unui regulament legal ulterior, acestea sunt surse invocate direct de către
organismele administrative ale Patriarhiei ca să fundamenteze deciziile care afectează viaţa
Bisericii.
Patriarhia ca o instituţie exclusiv religioasă şi spirituală are în modernitate statutul unei
biserici libere într-un stat laic, indiferent religios a căror cetăţeni în majoritate absolută sunt
musulmani. Eparhiile Patriarhiei Ecumenice de pe continentele Europei, Asiei, Australiei şi a
cele două Americi, de asemenea, îşi păstrează statutul ecleziastic liber în statele seculare, ai căror
cetăţeni în majoritate sunt creştini.
În ţările în care religiile oficiale sunt romano-catolicismul, anglicanismul, luteranismul etc,
eparhii sale au acelaşi statut. În Grecia şi Finlanda, statutul lor este acela al unei biserici de stat.
Există patru eparhii active conduse de un mitropolit în Turcia de astăzi. Alţi mitropoliţi poartă
titluri de eparhii istorice, fără credincioşi , în jurisdicţia Patriarhiei. Deşi astăzi sunt fără o
comunitate, ele sunt de asemenea considerate active.
În teritoriile suplimentare ale Tronului Ecumenic sunt incluse următoarele: Mitropoliile
noilor teritorii în nordul Grecei (anexate la Biserica Grecei în 1928), Biserica semiautonomă din
Creta, cele patru eparhii din Insulele Dodecanez, Arhiepiscopia Americii de Nord şi a Americii
de Sud, Arhiepiscopia din Australia, Arhiepiscopia Thyatirelor şi Marea Britanie, cinci eparhii
rămase în Europa, condus de mitropoliţi, şi Arhiepiscopia autonomă a Finlandei. Arhiepiscopii şi
mitropoliţii Tronului Ecumenic sunt sub autoritatea Patriarhiei. Titulaturile onorifice sunt
rezervate pentru şefii de biserici autonome sau pentru mitropoliţi cu autoritate jurisdicţională
largă. Episcopii provinciei, mitropoliţii titulari şi episcopi titulari, auxiliari ai scaunului ecumenic
se află de asemenea, în sfera de autoritate a Patriarhiei. Alegerile pentru promovarea la episcopat
sunt efectuate de către Sfântul Sinod al Patriarhiei, pe baza instrucţiunilor date de sfintele
canoane. O excepţie o constituie biserica din Creta, care desfăşoară alegerile din ierarhi cu
participarea sinodului în conformitate cu normele statutare proprii.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
32
Primatul de onoare în PRACTICĂ
Poziţie de autoritate şi de conducerea Bisericii de la Constantinopol în lume Ortodoxia
este demonstrat mai ales în viaţa şi practica Bisericii. Amintind de incidente specifice în practica
efectivă a πρεσβεία τιμής pe parcursul a trei perioade separate, vom în secţiunea finală a acestei
lucrări prezintă o imagine de ansamblu istoric al acestei practici trei perioade. Extinde:
1. de la al patrulea Sinod Ecumenic la 1453;
2. din 1453 până în secolul al XlX-lea şi
3. din secolul al nouăsprezecelea la ziua de astăzi. După această perspectivă istorică, vom
revizui prerogativele menţinut de către Patriarhia de Constantinopol, în dorinţa de a menţine
ordinea, în dragoste, în lume de servicii pentru a Ortodoxiei.
Din partea Consiliului Ecumenic al patrulea la 1453 După al patrulea Sinod Ecumenic,
poziţia privilegiată a Bisericii din Constantinopol în Est a fost acceptată ca fapt. În acelaşi timp,
limitele ei teritoriale au fost extinse, depasind cele ale altor biserici din Est în mărime şi
importanţă. resturi de biserici ortodoxe armene şi Iberice au fost supuse la biserica din
Constantinopol în secolul al şaptelea, şi ca un rezultat direct al activităţii sale misionare
ulterioare, noi biserici au fost fondate în Serbia, Bulgaria, Rusia, şi Ţara Românească. Mai multe
evenimente susţine declaraţiile de mai sus.
1) Ca urmare a o schismă de lungă în Egipt, care a văzut ascensiunea unui episcop
monofizită la tronul din Alexandria, clerul ortodox, împreună cu episcopul lor, a solicitat
intervenţia împăratului. Problema a fost remanded la episcop de Constantinopol Anatolios şi
sinodul său, care a condamnat uzurpator, exercitându-şi, prin urmare, autoritatea judiciară de pe
tron alexandrin.
2) a se vedea de la Constantinopol a continuat să-şi exercite autoritatea asupra afacerilor a
bisericii din Alexandria, în persoana lui succesorul episcopului Anatolios ". În timpul mandatului
său în funcţie, el a reusit sa episcop anterioare monofizite exilat din nou şi a unui episcop
ortodox ales.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
33
3) În acelaşi timp, problema monofizită a se vedea în episcop al Antiohiei determinat de a
solicita sprijinul Gennadios Episcopul de Constantinopol. Ca rezultat, fostul adversar al
monofizită a fost exilat în cele din urmă şi înlocuit cu un alt episcop ortodox.
4) Controversele doctrinare de lungă durată au contribuit la apariţia unor episcopi de la
Constantinopol ca patriarhi efectivi ai întregii Biserici de Rasarit. Aceasta s-a datorat faptului că
luptele împotriva monofizitismului din capitala au fost purtate de împărat şi patriarh (episcopul
de Constantinopol) in colaborare.
5) Expansiunea Islamului în secolul al şaptelea, a dus la diminuarea vietii crestine din
Alexandria, Antiohia, Ierusalim, deşi au fost independente politic.
6) Odata cu cucerirea persană din Antiohia în 611, patriarhii Antiohiei au locuit pentru un
timp la Constantinopol în exil şi au fost aleşi acolo. Evenimentele politice ulterioare au
determinat modul în care acest aranjament a fost dezvoltat în viitor. Cu toate acestea, patriarhii
Antiohiei au continuat sa locuiasca şi sa fie aleşi în Constantinopol până în secolul al
treisprezecelea-lea.
7) O umilinta similară a fost îndurata de patriarhii Ierusalimului în momentul în care
oraşul a fost ocupat de către arabi în 638, deşi nu au fost expulzaţi decât mult mai târziu de către
cruciaţi.
Există alte cazuri în care Constantinopolul a intervenit în treburile altor biserici bazate pe
τιμής πρεσβεία. Se poate menţiona aici o pedeapsă de depunere de către Arhiepiscopul Ioan de
Cipru şi sinodul lui, care a fost anulată de către patriarhul Constantinopolului Loukas
Chrysoverges în secolul XII-lea..
Contribuţia Bisericii din Constantinopol la creştinarea Rusiei Kievene este bine
cunoscuta. Până la căderea Constantinopolului în 1453 mitropoliţii din Rusia, cu câteva excepţii,
au fost numiţi de către patriarhii Constantinopolului. Există, de asemenea, multe cazuri
documentate de intervenţie a Constantinopolului pentru a rezolva chestiuni sensibile canonice nu
numai în biserica din Rusia, "dar în alte biserici din rasarit. Este suficient să spunem că, în ciuda
declinului treptat al Imperiului Bizantin în această perioadă de timp, Constantinopolul a
continuat să exercite o mare influenţă în Est şi să joace un rol esenţial în proiectarea caracterului
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
34
ecumenic al Ortodoxiei. De fapt, consilierea şi aprobarea de la Constantinopol au fost frecvent
solicitate de alte biserici din Rasarit.
Din 1453 până în secolul al XIX-lea
Odată cu căderea Constantinopolului sub turci în 1453, patriarhul a fost recunoscut atât
ca lider religios cat şi ca şef sau ethnarch al tuturor creştinilor ortodocşi în cadrul imperiului. În
această perioadă, Patriarhia de la Constantinopol a ţinut, de asemenea, o atitudine de veghe
constantă asupra afacerilor interne şi externe şi asupra vieţii celorlalte trei patriarhate, impusa de
starea lor de slăbire şi de declin. Există numeroase exemple ale intervenţiilor Patriarhiei
Ecumenice în afacerile din aceste patriarhii şi Biserici autocefale, precum şi alte, atunci când era
necesar. Incluse în această perioadă sunt bisericile din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Rusia şi
Cipru. Exemplele de mai sus sunt următoarele:
1) În 1660, Patriarhul Ecumenic şi sinodul sau au ales un patriarh pentru Alexandria, o
acţiune care urma să fie repetată pentru a se vedea acest lucru de mai multe ori până în 1870.
2) În 1665, sinodul patriarhal de Constantinopol l-a detronat pe Paisie Patriarh al
Alexandriei.
3) În exercitarea pastoraţiei Antiohiei, Patriarhia de la Constantinopol a acţionat în
calitate de arbitru în dispute şi a detronat patriarhi şi mitropoliţi controversati.
4) Dat fiind rolul unic al Patriarhiei Ierusalimului in calitate de gardian al altarelor
sfinte,acesta a primit sprijin moral si ajutor material Timp de două sute de ani, patriarhii din
Ierusalim au fost aleşi la Constantinopol şi în mod normal, au locuit acolo.
5) În Biserica Ortodoxă a Rusiei, Patriarhii Ecumenici au intervenit direct, până la
separarea Mitropolia Kievului de cea a Moscovei în 1461. Ulterior, contactele cu diferite
semnificaţie au continuat să existe. Acestea au dus în cele din urmă la acordarea statutului de
autocefalie Bisericii din Rusia în 1593 şi ratificarea ridicarii la rang de patriarhat.
6) Începând cu secolul al XVI-lea, Patriarhia Ecumenică, de asemenea, a servit ca
mediator în rezolvarea întrebări sesizată de către Biserica Ortodoxă a Ciprului.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
35
În timpul perioadei de dificil de sumar a făcut aluzie la mai sus, este adevărat că otoman
cuceritori recunoscută a se vedea de la Constantinopol un grad de autoritate şi privilegii
theretofore rareori exercitat. Acest lucru a dus la unele ocazia să să îi atribuie obiective
ambiţioase incompatibil cu Biserica Ortodoxă regim politic şi ecleziologia. [31] Patriarhiei, pe de
altă parte, nu a pretins niciodată în mod oficial dreptul să se amestece în mod arbitrar în treburile
altor biserici locale. Dimpotrivă, sa conştiinţei de sine rol de facilitare a jucat într-o perioadă de
standuri de opresiune în contrast puternic cu acuzaţiile de criticii săi
Din secolul al XIX-lea până în prezent
Creşterea a naţionalismului a forţat cu Patriarhia să se confrunte cu noi probleme, în
special cele legate de tensiunea dintre teritoriile nou-înfiinţate la nivel naţional care rezultau din
destrămarea unei structuri unificate până în prezent . Pentru a fi sigur, promovarea bisericile din
Grecia (1833), România (1865), Bulgaria (1870) şi Albania (1922-1928-1933) la statutul de
biserici autocefale poate fi atribuită în mare măsură unei mentalitati naţionaliste. Cu toate
acestea, în ciuda acestor schimbari, Patriarhia a reuşit reconcilierea popoarelor de origini şi de
caractere diferite într-un spirit ecumenic creştin. Acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla, fără
confruntarea Patriarhiei Ecumenice cu principiul de divizare rasiala. Acest lucru s-a întâmplat
odata cu condamnarea ethnophyletismului locale de un Sinod tinut in 1872 la Constantinopol.
În secolul nostru, este important să reţinem mai multe evenimente-cheie din viaţa
Patriarhiei Ecumenice, care sunt din nou punctul de a facilita semnificativ şi coordonare rolul pe
care acesta continuă să joace în lume, Ortodoxia.
1) În 1917, Patriarhul Tihon al Moscovei a comunicat cu Patriarhul Ecumenic cu privire
la schimbările politice radicale care au loc în Rusia. El a exprimat, de asemenea, regretul lui
Bisericii la separarea de acesta din biserica din Georgia. Biserica Georgiei, între timp, au avut
apel la Patriarhia Ecumenică să binecuvânteze statutul său autocefală.
2) După schisma din aşa-numita "Biserica Vie", în 1922-1923, atât canonic Patriarhiei
Bisericii şi schismatică "Biserica Vie" a apelat la Patriarhul Ecumenic pentru sprijin.
3) În mod similar, ierarhia ucrainene în Uniunea Sovietică, de asemenea, apel la Tronului
Ecumenic pentru sprijinul acordat.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
36
4) bisericile din Finlanda, Estonia, Polonia, Cehoslovacia şi Albania s-au abordat toate
Patriarhiei Ecumenice despre starea lor canonice.
5) Patriarhiei Antiohiei a solicitat şi a obţinut sprijinul a Tronului Ecumenic, în care se
ocupă de alegerea patriarhal din 1933.
6) Biserica din Cipru, de asemenea, a solicitat şi a obţinut sprijinul a Tronului Ecumenic,
în care se ocupă de chestiuni sensibile interne în 1933, 1946 şi 1947.
7) Patriarhiei Ecumenice a stabilit premisele pentru dialogul cu alte comunităţi creştine în
cele două enciclice aclamat synodical din 1902 şi 1920.
8) Patriarhiei Ecumenice a convocat sărbătorită Conferinţa pan-ortodox din 1923 la
Constantinopol.
9) În 1945, sa încheiat schisma a Bisericii din Bulgaria, prin emiterea unui Tomos
patriarhal şi sinodal de acordare a autocefaliei.
10) Acesta a coordonat atât inter-ortodoxe şi conferinţe Inter-creştină şi dialoguri care au
îmbunătăţit în mod constant relaţiile din cadrul Bisericii Ortodoxe, şi pe cele cu biserica romano-
catolică, Anglicană, Veche Catolică, non-Calcedon, şi bisericile luterane, precum şi Consiliul
Mondial al Bisericilor.
Concluzii
Istoria Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol demonstrează o tradiţie îndelungată canonic
pe baza de conducere în cadrul Ortodoxiei. Această tradiţie este văzut în aceasta îşi exercită
autoritatea morală, exprimată în evenimentele enumerate mai sus. Aceasta aduce cu sine
privilegii speciale, dintre care unul este dreptul de a lua iniţiativă, cu acordul altor biserici, în
general ecleziastice materie efectuarea-le pe toate. Presveia ori pe deplin recunoaşte că toţi
episcopii sunt egali de către instituţie divină, după ce a primit acelaşi grad de har episcopal şi
partajarea aceeaşi succesiune apostolică neîntreruptă. Aceasta nu înseamnă, totuşi, că toţi
episcopii sunt egali în onoarea în sistemul canonic de administrare ecleziastice. Acestea au titluri
diferite şi prerogativele diferite, în funcţie de statutul istoric precedent a stabilit pentru ei. Unii
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
37
episcopi au obţinut astfel de vechime ierarhice, exercită o influenţă mai mare din cauza asta. În
practică, tradiţia Biserica a pastrat-o ierarhie "de onoare", care corespunde τιμής τιρεσβεΤα.
Biserica Ortodoxă a fost întotdeauna recunoscut că fiecare zonă are propria primul episcop, mai
numit arhiepiscop, mitropolit sau patriarh, în funcţie de gradul de autoritatea sa. Mai mult, ea a
fost întotdeauna recunoscut unul dintre ei, în Biserica universală ca prima. De la separarea de Est
şi de Vest biserici, Patriarhul Constantinopolului a fost recunoscut ca fiind în primul rând,
autoritatea sa a fost recunoscută ca fiind egală cu cea a episcopului de la Roma, deoarece de-al
patrulea Sinod Ecumenic.
Înainte de a încheia, este important să se precizeze în ce vechime ierarhică, statutul de prioritate,
şi autoritatea patriarhului de la Constantinopol în cadrul Ortodoxiei nu sunt înţelese. În cuvintele
Mitropolitului Maxim of Sardis:
Patriarhul de la Constantinopol respinge orice "plenitudo potestatis ecclesiae" şi deţine puterea
supremă nu sa ecleziastice ca "episcopus universalis Ecclesiae," ci ca Patriarh Ecumenic, episcop
senior şi cele mai importante din Est. El nu exercita fără restricţii puterea administrativa. El nu
este un judecător infailibil in materie de credinţă. Întotdeauna presupoziţia a puterii sale este că,
în utilizarea acesteia el va ţine cont de două principii: al sinodalităţii şi al colegialitatii în
responsabilităţile Bisericii şi al nonintervenţiei în afacerile interne ale altor biserici. ..
Ţinând cont de aceste concepte fundamentale ale non-interferenţei, ale sinodalităţii, şi
colegialitate, este important de retinut că, in calitate de principal purtător de cuvânt al tuturor
capeteniilor bisericilor ortodoxe, Patriarhul Ecumenic nu deţine decât πρεσβεία τιμής, dar, de
asemenea si prerogative ecleziastice adevărate de autoritate. Aceste prerogative se manifestă în
rolul său de administrator şi judecător suprem pe teritoriul jurisdicţional propriu, şi ca mediator
pentru întreaga Biserica Ortodoxă în probleme ecleziastice generale, în consultare cu alţi şefi de
Biserici Ortodoxe. Aşa cum istoria a demonstrat în mod repetat, intervenţia sa a fost solicitată în
soluţionarea disputelor şi problemelor sensibile dinn viaţa celorlalte biserici ortodoxe. Astfel, de
fapt, a fost autoritatea sa, că fără aprobarea lui un act care afectează toate ecleziastice al
Ortodoxiei ar fi considerat, cel puţin, canonic insuficiente.
Autoritatea exercitată de către Patriarhia Ecumenică este confirmată de istorie şi canoane. Este,
totuşi, o autoritate înţeleasă ca servicii în conformitate cu exemplul lui Hristos Aceasta este
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
38
imaginea de serviciu care predomină în relaţiile sale ca πρωτόθρονος cu celelalte Biserici
Ortodoxe, în scopul de încurajare a unităţii între ele şi în asistarea. Lor misiunea de a lumii
Canonistii filoconstantinopolitani propun o repliere a patriarhiei ecumenice in functie de noua
configurare europeana, incercand sa justifice canonic reactivarea sistemului mitropolitan in
Bisericle autocefale ortodoxe, sistem care ar conduce inevitabil la suprimarea sistemului
patriarhal de organizare si implicit la reactivarea starii de fapt din timpul stapanirii otomane.
Europa comunitara ofera o posibilitate iminenta Bisericii ortodoxe, ce ar putea fi de folos mai
ales in domeniul practic. Intr-adevar, diviziunile administrative-legislative in regiuni si unitati
administrative ale Comunitatii Europene, operate in 1986, ofera posibilitatea aplicarii pe intreg
teritoriul European (unde exista Biserici ortodoxe locale) a sistemului mitropolit abolit de foarte
mult timp de catre organizatia administrativa a Statelor moderne. O privire mai atenta asupra
acestei inventii comunitare arata faptul ca munca indeplinita de autoritatile europene competente
intampina aceasta situatie; acest lucru trebuie adoptat si aplicat din punct de vedere canonic in
domeniul administrativ al Bisericii. Aceasta perspectiva prezinta doua consecinte estentiale: pe
de o parte, ofera posibilitatea unei reorganizari canonice a structurilor ecleziastice ce vor ajuta la
ameliorarea vietii interioare a Bisericii; pe de alta parte, va ajuta la depasirea problemelor din
diaspora ortodoxa, mai ales cea europeana, si la solutionarea problemelor practice interortodoxe.
In ceea ce priveste Bisericile autocefale din Europa Centrala si Orientala- a caror state nu au
aderat inca la Europa unita inca in constructie- limitele statale ale unui Stat national reprezentau
criteriul principal ce determina limitele unei autocefalii ecleziastice. Acest criteriu va fi abolit in
cadrul teritoriilor europene- lucru ce nu are impact asupra ortodocsilor din Europa Occidentala.
Biserica Ortodoxa trebuie sa revina in mod concret asupra problemei intrarii altor Biserici
autocefale europene in Europa comunitara unita, si aceasta pentru a redefini si pentru a
redetermina criteriile canonice, fie ale unei proclamatii, fie ale unei conversatii a autocefaliei
ecleziastice in conformitate cu noile date create de unificarea europeana. In acest fel,
‘cosmogonia europeana’ atinge in mod direct Biserica Ortodoxa europeana si, astfel, intram in
miezul problemei: ‘Biserica Ortodoxa-Europa’. In orice caz, situatia actuala (Patriarhatul
ecumenic-Biserica autocefala a Ciprului-Biserica Greciei-Biserica autonoma a Finlandei) nu
prezinta nici o problema canonica, mai ales dupa ‘coexistenta’ Bisericilor autocefale in Europa
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
39
comunitara unita, si nu cere o reglementare imediata, cu exceptia punctelor expuse de-a lungul
acestei lucrari.
BIBLIOGRAFIE
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institut. Biblic., Bucureşti, 1990.
Izvoare juridice
***Studiu despre ierarhia şi instituţiunea sinodală în Biserica Ortodoxă a Răsăritului în
genere şi despre ierarhia şi instituţiunea sinodală în Biserica Ortodoxă Română în special,
Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1883.
Baronius, Annales ecclesiastici, Lucques, 1740.
Berdnikov, S., Curs de Drept bisericesc, trad. Silvestru Bălănescu, Ed. Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, 1892.
Biondo, Biondi, Il diritto romano cristiano, Milan, I, 1953.
Boroianu, Prof. Dr. Dimitrie G., Dreptul Bisericesc, Canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe de
Răsărit aşezate pe probleme şi pe interpretări, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2007.
Canoanele Bisericii Ortodoxe, însoţite de comentarii de Dr. Nicodim Milaş, Tipografia
Diecezană, Arad, 1930-1936.
Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii de Arhid. Prof. Dr. Ioan, Floca, ediţia II, Ed.
Polisib, Sibiu, 1993, 2006.
Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii de Constantin Dron, Vol. I, ediţia a II-a,
Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1933.
Corpus Juris Civilis, vol. III: Novellae, Ed. de R. Schoell şi W. Kroll, Berlin, 1928.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
40
Cronţ, Gheorghe, Alegerea ierarhilor în Biserica Ortodocxă, Tipografia Cărţilor Bisericeşti,
Bucureşti, 1937.
Dură, Pr. Prof. Nicolae V., Organizarea Bisericii Etiopiene şi bazele ei canonice, Ed. I.B.M. al
B.O.R., Bucureşti, 1990.
Floca, Arhid. Prof. dr. Ioan N., Drept canonic ortodox, legislaţie şi administraţie bisericească,
vol. I, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1990.
Hefele, Charles Joseph, Histoire des Conciles, tom II, 2, Editura Letouzey et Ané, Paris, 1908.
Kazimirovici, Dr. Radovan N., Situaţia actuală de drept bisericesc a Bisericilor Ortodoxe
Răsăritene, trad. Uroş Kovincici şi Dr. Nicolae Popovici, Arad, 1927.
L`Huillier, Arhiep. Peter, Dreptul Bisericesc la Sinoadele Ecumenice I-IV, Trad. Pr. Prof. dr.
Alexandru I. Stan, Editura Gnosis, Bucureşti, 2000.
Mălinaş, Ioan Marin, Dipticon sau Cronologie Patriarhală şi Imperială, Pentarhia, Ed. Presa
Universitară Clujeană, Cluj, 2006.
Milaş, Nicodim, Dreptul Bisericesc Oriental, trad. Dimitrie Cornilescu şi Vasile Radu, Ed.
Tipografia Gutenberg, Bucureşti, 1915.
Monachino, V., Il canone 28 di Calcedonia e San Leone Magno, în rev. Gregorianum, 33/1952.
Neofit Patriarhul Constantinopolului, Pidalion (Cârma Bisericii Ortodoxe), Editura Credinţa
Strămoşească, 2004.
Nil Doxapatri, Ordinea Scaunelor Patriarhatelor, trad. C. Erbiceanu, în rev. B.O.R., an XXXI,
nr. 12.
Petrovitch, M., Le Droit Canon aux 14 Titres et les commentateurs Byzantins.
Phidas, Vlassios I., Drept canonic - O perspectivă ortodoxă, trad. Pr. Lect. Dr. Adrian Dinu,
Editura Trinitas, Iaşi, 2008.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
41
Pocitan, Vasile, Compendiu de Drept Bisericesc al Bisericii Ortodoxe comparativ cu Bisericile
Latină, Protestantă, etc. şi cu referinţe speciale la legile şi regulamentele Bisericii Ortodoxe
Autocefale Române, Bucureşti, 1998.
Pocitan, Vasile, Geneza Demnităţii Patriarhale şi Patriarhatele Bisericii Ortodoxe, Bucureşti,
1926.
Popovici, Dr. Nicolae, Manual de Drept Bisericesc Ortodox Oriental, cu privire specială la
Dreptul particular al Bisericii Ortodoxe Române, vol. I , part. I şi II, Arad, 1925.
Rallis, K., Droit penal de l`Eglise orthodoxe d`Orient, Atena, 1907.
Şaguna, Andrei, Compendiu de Dreptul Canonic al unei Sântei Soborniceşti şi Apostoleşti
Biserici, Sibiu, 1913.
Soare, Diac. Gh. I., Forma de conducere în Biserica Creştină în primele trei veacuri, Bucureşti,
Tipografia Carpaţi, 1938.
Soare, Pr. Gh., Mitropolia în dreptul canonic Ortodox, Bucureşti, 1939.
Statutele Bisericilor Sud-Dunărene (al Bisericii Greciei, Bulgariei, Serbiei), trad. de Pr. Dr.
Alexandru I. Stan şi Drd. Michael-Williams Stan, Edimpres, Bucureşti şi Târgovişte, 2005.
Ράλλη – Ποτλή, Σύνταγμα θείων και ιερών Κανόνων, τόμος ΣΤ', Αθήναι 1859 Τυπ. Αυγή,
Φωτοτυπική ανατύπωσις Κασ. Μ. Γρηγόρη 1966.
Павлов А. С, O каноническом в церковном yправление, în Православное Обозрение, t. 2,
1882.
Izvoare patristice
***Arhieraticon, Ed. IBOR, Bucureşti, 1993.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
42
***Canonul Ortodoxiei, vol. I, Canonul Apostolic al primelor secole., îngrijit de Diac. Ioan I.
Ică Jr., Ed. Deisis/Stavropoleos, 2008.
Athanase, Historia arianorum ad monachos, 33, PG 25.
Casiodor, Istoria Bisericească Tripartită, în coll. PSB, Vol. 75, Scrieri, trad. Liana şi Anca
Manolache, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1998.
Casiodor, Scrieri în coll. PSB 75, Istoria Bisericească tripartită, trad. Liana şi Anca Manolache,
Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1998.
Cerularii, Michaelis, Cp. Patriarhae, Dominici Gradensis et Petri Antiocheni, Epistolae Mutuae,
Episcoporum, PG 120.
Chiriac, N. D., Epistola Dogmatică De Comunicatione idiomatum ad Flavianum a lui Leon I cel
Mare, Bucureşti, 1912.
Egeria, Pelerinaj în Locuri Sfinte, A.D. 381-384, trad. Prof. Cornelia Lucia Frişan, Ed. Viaţa
Creştină, Cluj Napoca, 2006.
Epistola către Diognet, în vol. Scrierile Părinţilor Apostolici, trad. Pr. dr. Dumitru Fecioru, Ed.
I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1995.
Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, în Eusebiu de Cezareea 13, trad. Pr. Prof. T.
Bodogaie, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1987.
Eusebiu de Cezareea, Viaţa lui Constantin cel Mare, în coll. PSB, vol. 14, Scrieri partea a II-a,
Trad. Radu Alexandrescu, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1991.
Fer. Augustin, Confessiones – Mărturisiri, trad. Prof. Nicolae Barbu, Ediţia a II-a, Ed. I.B.M. al
B.O.R, 1994.
Fer. Augustin, Despre lucrul manual al călugărilor, PL. XL, col. 176-577.
Gagiu, Pr. I., Epistola a XVIII-a a Sf Grigorie cel Mare către Ioan Episcopul
Constantinopolului, (PL, LXXVII,col 738-743) în art. Netemeinicia primatului papal oglindită
în operele unor mari ierarhi, în rev. O., nr 2/1965.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
43
Grigorie de Nazianz, Despre viaţa sa, PG. 37.
Grigorie Teologul, Scrisoarea 185 catre Nectarie, în PG 37.
Octoih Mare, Stihirea a treia la Doamne strigat-am, Vecernia Învierii, Glas 8, Ed. I.B.M. al
B.O.R., 2003.
Paladie de Helenopolis, Dialogul istoric cu diaconul Teodor al Romei: Despre viaţa şi felul de
a fi ale Fericitului Ioan Hrisostom Episcopul Constantinopolului în Viaţa Sf. Ioan Gură de
Aur, trad. Pr. Prof. Dr. Constantin Corniţescu, Edit I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2001.
Procopius Caesariensis, De aedificis, în Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, vol XIX,
part. II, vol. III.
Scrierile Părinţilor Apostolici, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Institut. Biblic., Bucureşti,
1995.
Sf. Ambrozie, Scrisori, în vol. PSB. 53, partea a II-a, trad. Prof. David Popescu, Ed. I.B.M. al
B.O.R., Bucureşti, 1994.
Sf. Atanasie cel Mare, Cuvântul I împotriva arienilor (PG. 26, 11-114) în PSB, vol. 15, Scrieri
partea I, trad. Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1987.
Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre Unitatea Bisericii Ecumenice în coll. PSB vol 3, Apologeti de
Limba Latina, Ed I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1981.
Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), în vol. Scrierile Părinţilor Apostolici, trad.
Pr. Dr. Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1995.
Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, în vol. Opere complete şi Scoliile Sf.
Maxim Mărturisitorul, trad. Pr. Dumitru Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996.
Sf. Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice, trad. Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucureşti,
2002.
Sf. Grigorie Teologul, Panegiric (Cuvânt de laudă) la Sfântul Vasile cel Mare, trad. Pr. Prof.
Nicolae Donos, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 2009.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
44
Sf. Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, trad. Dan Negrescu, Edit. Paideia, Bucureşti,
1997.
Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, PSB Vol. I, Scrierile părinţilor apostolici, trad. Pr. dr. Dumitru
Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1995.
Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie împotriva celor care au părăsit Biserica şi s-au dus la Hipodrom,
(PG. 56, col 263-270), în vol. Omilii la Ana, la David şi Saul şi la Serafimi, trad. Pr. Prof.
Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 2007.
Sf. Ioan Hrisostom, Comentariu la Faptele Apostolilor, Omilia IV, în P.G. col. 45.
Sf. Irineu de Lyon, Adversus heresis, IX, 18, 15, PG. Vol VII.
Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, Apologia I în vol. Apologeţi de limbă greacă, Ed. I.B.M. al
B.O.R., Bucureşti, 1997.
Sf. Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, Cosmosul şi Sufletul, Chipuri ale Bisericii, Trad. Pr.
Prof. dr. Dumitru Stăniloae, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 2000.
Sf. Pamfil din Cezareea, Apologia lui Origen, şi Rufin din Aquileea, Despre falsificarea
cărţilor lui Origen, trad. Cosmin Daniel Pricop, Ed. Herald, Bucureşti, 2009.
Sf. Policarp al Smirnei, Episola către Filipeni, în vol. Scierile Părinţilor Apostolici, trad.
Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1995.
Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre
ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos şi urmaşii săi, vol. I, Ediţia a II-a,
trad. Toma Teodorescu (1865), Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, 2002.
Sf. Teodor Studitul, Scrisoarea nr 478 (PG 99, 1417).
Sf. Vasile cel Mare, Epistole (54), în PSB vol. 12, Scrieri partea a III-a, trad. Pr. Prof. Teodor
Bodogae, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1988.
Slujba Sfântului, Slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Andrei cel întâi chemat în Mineiul pe Noiembrie, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 2005.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
45
Sozomen, Viaţa marelui Ioan Hrisostom din Istoria Bisericească (cartea a VIII-a), în vol. Viaţa
Sf. Ioan Gura de Aur, trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Corniţescu, Ed. I.B.M. al B.O.R.,
Bucuresti, 2001.
Teodeoret de Cyr, Epistola 86 catre Flavian, Episcopul Constantinopolului, PG 83, coll. 1280.
Teodoret al Cirului, Istoria Bisericească în colect. PSB, Vol. 44, Scrieri partea a II-a, trad. Pr.
Prof. Vasile Sibiescu, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1995.
Tertulian, Despre prescripţia contraereticilor (De praescriptione haereticorum), în colect. PSB,
vol. III, Apologeţi de libă latină, trad. Prof. N. Chiţescu, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti 1981.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
46
Enciclopedii şi Dicţionare
***Conciliorum Oecumenicorum Decreta, ediţia a III-a, 1973, Bolonia, Ed. Intituto per le
Scienze religiose.
***Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură, vol. 1, traducere P. Dumitru Groşan, Editura
Galaxia Gutenberg, 2005.
Alexandrie, par A. de la Barre, în Dictionnaire de Theologie Catholique, tom I, premiere partie,
Paris, 1923.
Bailly, Anatole, Dictionnaire Grec-Francais, Ed. Hachette, Paris, 2000.
Balwin, Prof. Barry & Alice- Talbot, Mary Eusebios of Nikomedeia, în The Oxford Dictionary of
Byzantium, vol 2, Oxford University Press, 1991.
Campenhausen, Hans Freiherr Von, Părinţii latini ai Bisericii (I), trad. Maria-Magdalena
Anghelescu, Ed. Humanitas, 2005.
Daşkov, S. B., Împăraţi bizantini, trad. Viorica şi Dorin Onofrei, Ed. Enciclopedică, Bucureşti,
1999.
Dicţionar al Noului Testament, A-Z, Pr. Dr. Ioan Mircea, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti,
1995.
Dicţionar Biblic, vol. I, trad. din limba franceză Constantin Moisa, Editura Stephanus,
Bucureşti, 1995.
Dicţionar de Teologie Ortodoxă, A-Z, Pr. Prof. dr. Ion Bria Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti,
1994.
Dicţionar enciclopedic al Bibliei, trad. Dan Sluşanschi, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998.
Dicţionarul Noului Testament, Editor: Daniel G. Reid, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2008.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
47
Drâmba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. IV, Ed. Saieculum I. O. & Vestala,
Bucureşti, 2004.
Duchesne, L., Histoire ancienne de l`Eglise, Ed. Fontemoing, Paris, 1910, t. 2.
Franzen, August & Remigius Baumer, Istoria Papilor, Trad. Pr. Romulus Pop, Ed.
Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureşti, 1996.
Grumel, V., Les Regestes des actes du Patriarcat de Constantinople, vol. I, fasc. I, N. 10,
Institut Francais d Etudes Byzantines, Paris, 1972.
Hamman, Adalbert, Părinţii Bisericii, trad. Pr. Ştefan Lupu, Ed. Sapientia, Iaşi, 2005.
Kazhdan, Alexander, Senat House în The Oxford Dictionary of Byzantium, vol 3, Oxford
University Press, 1991.
Mansi J., Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, t. III, Florence et Venise, 1759-
1798.
Miklosich Fr. & Ios. Muller, Acta Patriarchatus Constantinopolitani, t. 1, Vindobonae, Carolus Gerold,
1860.
Moreschini, Claudio, Norelli, Enrico, Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine de la
Conciliul de la Niceea până la începuturile Evului Mediu, II/1, trad. Elena Caraboi & Co., Ed.
Polirom, 2004.
Papadopoulos, Prof. dr. Stylianos G., Patrologie, vol. I, Introducere, sec. II şi III, trad. Lect. Dr.
Adrian Marinescu, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2006.
Papadopoulos, Prof. dr. Stylianos G., Patrologie, vol. II/1, sec. IV (Răsărit şi Apus), trad. Lect.
Dr. Adrian Marinescu, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2009.
Pelikan, Jaroslav, Tradiţia creştină. O istorie a detvoltării doctrinei, vol. I, Naşterea tradiţiei
universale (100-600), trad. Silvia Palade, Polirom, 2004.
Rendina, Claudio, Papii. Isorie şi secrete, trad. Radu Gâdei, Ed. All, 2002.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
48
Roman, Gabriel, Aspecte religioase şi politice în Imperiul Roman de Răsărit în vremea Sf.
Vasile cel Mare, în colecţia Studia Basiliana, vol. III, Sfântul Vasile cel Mare. Închinare la 1630
de ani. Actele Symposionului Comisiei Române de Istorie ecleziastică, Bucureşti –Cernica, 2-3
octombrie 2008, Ed. Basilica, Bucureşti, 2009.
Rus, Remus, Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu, Ed. Lidia,
Bucureşti, 2003.
Schwartz, Eduard, Acta Conciliorum Oecumenicorum, t. I-IV, Argentorati, 1914, Berolini-
Lipsiae, 1922-1940, t. II, vol. I-VI, Concilium Chalcedonense.
Thelamon, Françoise, L’Empereur ideal d’après l’Histoire Ecclesiastique de Rufin d’Aquilee, în
Studia Patristica, vol.X, 1970.
Vailhe, S., Eglise de Constantinople, în Dictionnaire de Theologie Catholique, vol. III, col.
1329.
Vancourt, R., Patriarches, în Dictionnaire de Theologie Catolique, 11.
Vintilă, Horia, Dicţionarul Papilor, Ed. Saeculum, Bucureşti, 1999.
Cărţi şi Manuale
*** Istoria Bisericească Universală, Vol. 1, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1987.
***Cruciadele, trad. George Miciacio, Ed. Artemis.
Afanasiev, Nikolai, Biserica Duhului Sfânt, vol. I, trad., Elena Derevici, Ed. Patmos, Cluj-
Napoca, 2008.
Băbuş, Pr. Dr. Emanoil Bizanţul, Istorie şi Spiritualitate, Ed. Sofia, Bucureşti, 2003.
Băbuş, Pr. Dr. Emanoil, Bizanţul între Occidentul creştin şi Orientul Islamic (sec. VII-XV), Ed.
Sofia, Bucureşti, 2005.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
49
Bănescu, Nicolae, Istoria Imperiului Bizantin, vol. I, Ed. Anastasia, 2000.
Barnes, T. D., Athanasius and Constantius. Theology and Politics în the Constantinian Empire,
Cambridge Mass, 1993.
Baslez, Marie – Fracoise, Biblie şi Istorie, Iudaim-Elenism-Creştinism., trad. Ioana Lutic,
Editura Artemis, Bucureşti, 2007.
Baynes, N. H. and Moss, Byzantium, Oxford, 1961.
Beldiceanu, Nicoara, Organizarea Imperiului Otoman (sec XIV-XV) în vol. Istoria Imperiului
Otoman, coord. Robert Mantran, trad. Cristina Barsan, Ed. All , Bucureşti 2001.
Benedict al XVI-lea, Apostolii şi primi discipoli ai lui Cristos. La originele Bisericii, trad. Paul
Butnariu, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureşti, 2009.
Bernardi, Jean, Grigorie din Nazianz. Teologul şi epoca sa (330-390), trad. Cristian Pop, Ed.
Deisis, Sibiu, 2002.
Bobrinskoy, Pr. Prof. dr. Boris, Taina Bisericii, trad. Vasile Manea, Ed. Patmos, Cluj Napoca,
2002.
Bodogae, Pr. Prof. Teodor, Începuturile şi dezvoltarea monahismului Athonit, în vol. Romanii şi
Muntele Athos, vol I, ed Lucman,Bucureşti, 2007.
Boroianu, Pr. Dr. Dimitrie G., Istoria Bisericii Creştine, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2007.
Branişte,. Pr. Prof. dr. Ene, Liturgica generală, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1993.
Brehier, Louis, Les intitutions de l`Empire byzantin, Ed. Albin Michel, Paris, 1970.
Brezeanu, Stelian, Istoria Imperiului Bizantin, Ed. Meronia, Bucureşti, 2007.
Buburuz, Pr. Petru, Sfântul Ipolit romanul şi Tradiţia Apostolică, Chişinău, 2002.
Bulgakov, Serghei, Ortodoxia, trad. Nicolae Grosu, Ed. Paideia, Bucureşti, 1994.
Bunge, Ier. Gabriel, Evagrie Ponticul. O introducere, trad. Diac. Ioan I. Ică Jr., Ed. Deisis, Sibiu,
1997.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
50
Chrysos, E., La politique ecclesiastique de Justinien, Thessalonique, 1969.
Chrysostomos, Arhiepiscop, Relaţiile dintre ortodocşi şi romano-catolici de la Cruciada a IV-a
până la controversa isihastă, trad. Raluca Popescu şi Mihaela Precup, Ed. Vremea, Bucureşti,
2001.
Clement, Olivier, Adevăr şi Libertate. Ortodoxia în contemporaneitate. Convorbiri cu
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, trad. Mihai Maci, Ed. Deisis, Sibiu, 1997.
Clement, Olivier, You are Peter. An Orthodox Theologian`s reflection on the exercise of Papal
Primacy, New City Press, 2003.
Coman, Pr. Prof. Ioan G., Şi Cuvântul Trup s-a făcut. Hristologie şi Mariologie Patristică, Ed.
Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993.
Constantelos, Demetrios J., The Greek Orthodox Church, The Seabury Press, New York, 1967.
Cosma, Aurel, Organizare şi vietuire la Athos în vol Romanii şi Muntele Athos, vol I, Ed
Lucman,Bucuresti, 2007.
Cotan, Pr. Dr. Claudiu, Ortodoxia şi mişcările de emancipare naţională din sud-estul Europei în
secolul al XIX-lea, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2004.
Crouzel, Henri SJ., Origen, personajul – exegetul – omul duhovnicesc – teologul, Trad. Cristian
Pop, Ed. Deisis, Sibiu, 1999.
Dagron, G., Naissance d`une capitale. Constantinople et ses institutions de 330 a 451, Paris,
1974.
Danielou, Jean, Biserica primară (De la origini până la sfârşitul secolului al treilea), trad
George Scrima, Editura Herald, Bucureşti, 2008.
Darrouzes, J., Documents inedits d`ecclesiologie byzantine, Paris, 1966.
Delvoye, Charles, Arta bizantină, trad. Florica Eugenia Condurache, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1976.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
51
Demetrescu, Dragomir, Tomul sinodic şi epistolele patriarhale, relativ la comunităţile elenice
din străinătate cedate Bisericii regatului grecesc, Bucureşti, 1908.
Drăgoi, Pr. Eugen, Istoria Creştinismului în Date, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2004.
Ducas, Mihail, Istoria turco-bizantină, 1341-1462, trad. Vasile Grecu, în colect. „Scriptores
Byzantini I”, Bucureşti, Ed. Academiei RPR, 1958, cap. XL, 5.
Dură, Prof. Dr. Nicolae V.,, Le Regime de la Synodalite selon la legislation canonique
conciliaire, oecumenicque du Ier Millenaire, Ed. Ametist 92.
Dură, Prof. Univ. Dr. Nicolae V., „Schytia Minor” (Dobrogea) şi Biserica ei Apostolică, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006.
Dvornik, Francis, Byzance et la primaute romaine, Éditions du Cerf, Paris 1964.
Dvornik, Francis, Slavii în istoria şi civilizaţia europeană, trad. Diana Stanciu, Ed. All,
Bucureşti, 2001.
Ekrem, Mehmet Ali, Civilizatia Turca, Ed Sport – Turism, Bucuresti 1981.
Elian, Alexandru, Bizanţul, Biserica şi Cultura românească, Ed. Trinitas, Iaşi, 2003.
Ergene, Teoman, Istiklâl harbinde Türk ortadokslari, (The Turkish Orthodox în the War of
Independence), Istanbul, 1951.
Erickson, John H., Orthodox Christians în America, Oxford University Press, 1999.
Evdokimov, Paul, Hristos în gandirea rusă, trad. Pr Ion Buga, Ed. Symbol, Bucureşti, 2001.
Evdokimov, Paul, Ortodoxia, trad. P.S. Dr. Irineu Popa, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucureşti,
1996.
Every, George S. S. M., The Byzantin Patriarchate 451-1204, London, 1962.
Felmy, Karl Christian, Dogmatica experienţei ecleziale, trad. Pr. Prof. dr. Ioan Ică, Edit. Deisis,
Sibiu, 1999.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
52
Florovski, Pr. George, Biserica, Scriptura, Tradiţia - Trupul viu al lui Hristos -, trad. Florin
Caragiu şi Gabriel Mândrilă, Ed. Platytera, 2005.
Fortuna, M., L'imperatore Gratiana, Torino, 1953.
Frazee, Charles A., Catholics & Sultans, The Church and the Ottoman Empire 1453-1923,
Cambridge University Press, 1983.
Gabor, Pr. Lect. Dr. Adrian, Biserica şi Statul în primele patru secole, Edit. Sofia, Bucureşti,
2003.
Gatopoulos, D., Ἀνδρέας Μιχαλακόπουλος, 1875–1938 (Andreas Michalakopoulos, 1875-1938)
Athens, 1947.
Gennade Metropolite d`Heliopolis et de Theirees, Histoire du Patriarcat Oecumenique,
Athenes, 1953.
Gerostergios, Asterios, Justinian cel Mare. Sfânt şi Împărat, trad. Ovidiu Ioan, Ed. Sofia,
Bucureşti, 2004.
Gheorghiu, Virgil, Viaţa Patriarhului Athenagoras, trad. Moldovan Cristian Dumitru, Ed.
Reîntregirea, Alba Iulia, 2009.
Gibbon, Edward Istoria declinului şi a prăbuşirii Imperiului Roman, vol. ÎI, trad. Dan
Hurmuzescu, Ed. Minerva, Bicureşti, 1976.
Great Britain, Parliamentary Papers, Lausanne Conference on Near Eastern Affairs, 1922-1923,
Records of Proceedings and Draft Terms of Peace, Turkey No 1 (1923), Cmd 1814.
Gruosset, René, Istoria secretă a cruciadelor, trad. Nicolae Baltă, Ed. Pro Editură şi Tipografie,
2007.
Guettée, Wladimir, Papalitatea schismatică sau Roma în raporturile sale cu Biserica
răsăriteană, trad. Iosif Gheorghian, Ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2001.
Habib El Masri, Iris, The Story of the Copts, The True Story of Christianity în Egypt, vol. 1,
From the Foundation of the Church by Saint Mark to the Arab Conquest, Cairo, 1971.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
53
Haijjar, Joseph, Le Synode permanent dans l`Eglise byzantine des origines au onzieme siecle,
Roma, 1962.
Hergenrother, J., Photius Patriarch von Konstantinopel, t. 1, Ed. Regensburg, 1867-1869.
Hertling, Ludwig S.J., Istoria Bisericii, traducere Pr. Prof. dr. Emil Dumea, Editura Ars Longa,
Iaşi, 1998.
Hurmuziadis, George D., Cultura Greciei, Antica, Bizantina, Moderna, trad Lucia Dimitriu
Hurmuziadis, Ed Stiintifica şi Enciclopedica, Bucuresti, 1979.
Iorga, Nicolae Istoria vieţii Bizantine, trad. Maria Holban, Ed. Enciclopedic Română, Bucureşti,
1974.
Iorga, Nicolae, Bizanţ după Bizanţ, trad. D. Liliana Iorga-Pippidi, Ed. 100+1 Gramar, Bucureşti,
2002.
Irineu Pop Bistriţeanu, Sfântul Irineu de Lyon, Polemist şi Teolog, Ed. Cartimpex, Cluj, 1998.
Issa, Anton Odeh, Les minorites chretiennes de Palestine a travers les siecles – etude historico-
juridique et developpement moderne international, Ed. Franciscan Printing Press, Jerusalem,
1976.
Iustin, Patriarhul, Ierarhia Bisericească în epoca Apostolică, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2002.
Jerfagnon, Lucien, Julien dit l'Apostat, Paris, 1986.
Lafont, Ghislain, O istorie teologică a Bisericii, trad. Maria Cornelia Ică Jr., Ed. Deisis, Sibiu.
Lognon, Jean, L`Empire Latin de Constantinople et la principaute de Moree, Ed. Payot, Paris,
1949.
Lossky, Vladimir, După Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, trad. Anca Manolache, Ed.
Humanitas, Bucureşti, 1998.
Lossky, Vladimir, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad Pr. Vasile Raducă, Ed. Anastasia,
Bucureşti 1992.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
54
Malaty, Fr. Tadros Y., Introduction to the Coptic Orthodox Church, Ed. St. George's Coptic
Orthodox Church, Sporting – Alexandria, Egypt, 1993.
Malinaş, Ioan Marin, De te voi uita Constantinopol sau privitor la evenimentele de la 10 august
626, 13 aprilie 1204 şi 29 mai 1453, Cluj Napoca , Ed. Sedan, 2004.
Manolache, Dumitru, Andrei Apostolul lupilor, Ed. Anastasia, 2002.
Mantran, Robert, Începuturile „Chestiunii Orientului”(1774-1839), în vol Istoria Imperiului
Otoman, coord Robert Mantran, trad de Cristina Barsan, ed All , Bucuresti 2001.
Marga, Pr. Lect. Univ. Dr. Irimie, În dragoste şi adevăr. Dialogul teologic oficial ortodoxo-
catolic, de la Rodos la Balamand, Ed. Paralela 45.
Marrou, Henri-Irenee, Biserica în antichitatea târzie (303-604), trad. Roxana Mareş, Ed. Teora,
Bucureşti, 1999.
Marrou, Henri-Irenee, Patristică şi umanism, trad. Cristina şi Costin Popescu, Ed. Meridiane,
1996.
Maxime de Sardes, Métropolite, Le Patriarcat Oecumenique dans L`Eglise Orthodoxe, Editions
Beauchesne, Paris, 1975.
Melissenos, Phrantzes-Pseudo: Macarie, Cronica 1258-1481, trad. Vasile Grecu, în colect.
„Scriptores Byzantini V”, Cartea a III-a, XIII, 9, Bucureşti, Ed. Academiei RSR, 1966.
Veinstein, Gilles, Provinciile balcanice (1606-1774) în vol. Istoria Imperiului Otoman, coord.
Robert Mantran, trad. Cristina Barsan, Ed. All , Bucureşti 2001.
Metallinos, Gheorghios D., Parohia - Hristos în mijlocul nostru, Ed. Deisis, Sibiu 2004, Preda,
Constantin , Credinţa şi viata Bisericii Primare, O analiza a Faptelor Apostolilor, Ed. I.B.M. al
B.O.R., Bucureşti, 2002.
Meyendorff, Jean, Biserica Ortodoxă ieri şi azi, Edit Anastasia, Bucureşti, 1996.
Meyendorff, John, Hristos în gândirea creştină răsăriteană, trad. Pr. Prof. Nicolae Buga, Ed.
I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1997.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
55
Meyendorff, John, Ortodoxie şi Catolicitate, trad. Călin Popescu, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003.
Meyendorff, John, Teologia bizantină, trad. Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, Ed. I.B.M. al
B.O.R., Bucureşti 1996.
Moldoveanu, Pr Dr Ioan, Contributii la istoria relatiilor Tarilor Romane cu muntele
Athos(1650-1863), Ed I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2007.
Muller, K., Kirchengschichte, I + II, Ed. II, Tubingen, 1929.
Muntean, Pr. prof. dr. Vasile V., Istoria creştinătăţii de la Hristos până la Reformă, Ed. Sofia,
Bucureşti, 2004.
Muntean, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile V., Bizanţul şi Românii. Cercetare comparativă privind
organizarea mănăstirilor, Ed. Trinitas, 2005.
Nikolaou, Theodor, Teologie şi Cultură, Trad. Ioan Vasile Leb, Ed. Limes, Cluj, 2001.
Obolensky, Dimitri, Un Commonwealth medieval: Bizanţul, trad. Claudia Dumitriu, Ed. Corint,
Bucureşti, 2002.
Ozal, T., La Turquie en Europe, Paris, 1988.
Palanque, J.R., L'empereur Gratien et le grand pontificat païen, în Byz., VIII, 1933.
Palanque, J.R., Saint Ambroise et l'Empire romain, Paris, 1933.
Pallis, A., Σενητεμένοι ‘Éλληνες, Greeks Abroad, Athens, 1953.
Panagiotakos, P., Le sacerdoce et ses consequences dans le Droit canon, Athenes, 1951.
Panagiotakos, P., Le Trone Patriarchal oecumenique de Constantinople, Athenes, 1948.
Pandele, Pr. Dr. Dorin-Gabriel, Studion şi Cluny, înnoire şi reformă în monahismul din răsărit şi
apus, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2006.
Papandreou, Dr. Damaskinos, Mitropolitul Elveţiei, Sfântul şi Marele Sinod al Ortodoxiei:
Tematică şi lucrări pregătitoare, Trad. Pr. Nicolae Dascălu, Ed. Trinitas, Iaşi, 1998.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
56
Papandreou, Dr. Damaskinos, Mitropolitul Elveţiei, Sfântul şi Marele Sinod al Ortodoxiei:
Tematică şi lucrări pregătitoare, Trad. Pr. Nicolae Dascălu, Ed. Trinitas, Iaşi, 1998.
Papathomas, Archim Grigorios D., Le Patriarcat oecumenique de Constantinople (y compris la
Politeia monastique du Mont Athos) dans L`Europe Unie, Ed. Epektasis, Atena, 1998.
Petrescu, I.P.S. Prof. Dr. Teodosie, Cartea Psalmilor şi importanţa ei în viaţa pastoral-
misionară a Bisericii, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2008.
Phidas, B., Presupposes de la formation de l`institution de la Pentarchie des Patriarches,
Athenes, 1969.
Phidas, B., Problemes historiques et canoniques sur le fonctionnement de l institution de la
Pentarchie des patriarches, Athenes, 1969.
Phidas, Vl., Le Patriarchat oecumenique, la Grande Eglise du Christ, Chambesy-Athenes, 1989.
Piganiol, André, L'Empire chrétien, (325-395), Ed. Presses Universitaires de France, Paris,
1972.
Pohlsander, Hans A., Impăratul Constantin, trad. Mirela Acsente, Ed Artemis, Bucureşti, 2003.
Popescu, Pr. Michail, Încercări asupra originii administraţiei în Biserica creştină în secolele
primare, Tipografia Corpului Didactic, Bicureşti, 1898.
Popescu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, Ed. I.B.M. al B.O.R. , Bucureşti,
2005.
Popescu-Prahova, N. Gr., Raporturile dintre Stat şi Biserică, Tipografia Uniunii Clericilor
ortodocşi din Basarabia, Chişinău, 1936.
Potz, Richard, Patriarch und Synode în Constantinopel, Verlag Herder Wien, 1971.
Radu, Pr. Prof. dr. Dumitru, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema
intercomuniunii, Bucureşti, 1978.
Răducanu, Dumitru, Ce trebuie să ştim despre Sfântul şi Marele Mir, Ed. I.B.M. al B.O.R.,
Bucureşti , 2002.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
57
Răducă, Pr. Prof. Dr. Vasile, Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa. Căderea în păcat şi
restaurarea omului, Ed. I. B. M. al B. O. R., Bucureşti, 1996.
Rămureanu, Pr. Prof. dr. Ioan, Persecuţia Împăratului Iulian Apostatul împotriva
creştinismului, Ed. Anastasis, Sibiu, 2009.
Remete, Pr. Lect. dr. George, Dogmatica Ortodoxă, Ed. Episcopiei Ortodoxe Alba- Iulia, 1996.
Rezus, Pr Prof Petru, Atitudinea Vaticanului fata de Sfantul Munte Athos, în vol Romanii şi
Muntele Athos, Ed Paralela 45, Bucureşti, 2008.
Riche, Pierre, Europa barbară din 476 până în 774, trad. Irina Cristea, Ed. Corint, Bucureşti,
2003.
Richter, Wilhelm, Kirchenrecht, Ed. Friedrich-Schmidt, Viena, 1978.
Rinvolucri, Mario, Anatomy of a Church. Greek Orthodoxy today, Fordham, University Press,
1966.
Rizzo, Francesco Paolo, Biserica în primele secole. Linieri istorice, trad. Antonel-Aurel Ilieş,
Ed. Serafica, Roma, 2002
Rops, Daniel Histoire de l’Eglise du Christ. II. Les Apôtres et les Martyrs, Paris, 1965.
Roux, Jean-Paul, Istoria războiului dintre Islam şi Creştinătate 622-2007, trad. Lucia Pop,
Postelnicu, Ed. Artemis, Bucureşti, 2007.
Runciman, Steven, Byzantine civilization, Meridian Books, New Zork, 1956.
Runciman, Steven, The Byzantine Theocracy, Cambridge University Press, 1977.
Runciman, Steven, The Estearn Schism, Oxford at the Clarendon Press, 1956.
Runciman, Steven, The Great Church în Captivity, Cambridge University Press, 1968.
Runciman, Steven, The Orthodox Churches and The Secular State, Auckland and Oxford
Universitz Press, 1971.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
58
Schememann, Alexander, The hystorical road easten orthodoxy, St. Vladimir`s Seminary Press,
Crestwood, NY, 10707-1699, 1992.
Schmemann, Al., La notion de primauté dans l'ecclésiologie orthodoxe dans La primauté de
Pierre dans l'Église orthodoxe, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1960.
Schmemann, Alexander, Euharistia, Taina Împăraţiei, trad. Pr. Boris Răduleanu, Editura
Anastasia, Bucureşti, 1993.
Scullard, M. Cary & H. H. Istoria Romei până la domnia lui Constantin, trad. Simona Ceauşu,
ed. All, Bucureşti, 2008.
Seişanu, Romulus, Principiul naţionalităţilor. Originile, evoluţia şi elementele constitutive ale
naţionalităţii, Tipografia Ziarului Universul, Bucureşti, 1935.
Şesan, Dr. Valerian, Convocarea Sinodului Ecumenic, Cernăuţi, 1937.
Soare, Pr. Dr. Gh. I., Temeiurile canonice pentru prerogativele patriarhului în Biserica
Ortodoxă, Ed. I.B.M.. al B.O.R.., Bucureşti, 1950.
Soloviov, Vladimir, Rusia şi Biserica Universală, trad. Mioara Adina Avram, Ed. Institutul
European, Iaşi 1994.
Stan, Pr. Conf. Dr. Alexandru I., Patriarhia – Instituţie a autocefaliei, în vol. Autocefalie,
Patriarhie, Slujire Sfântă, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti 1995.
Stan, Pr. Dr. Liviu, Mirenii în Biserică, Studiu canonic-istoric, Sibiu, 1939.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Caracterul interortodox al Muntelui Athos, în vol. Românii şi Muntele
Athos, Ed. Paralela 45, 2002.
Stăniloae, Pr, Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Vol. II, Ediţia a II-a, Ed.
I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1997.
Tachiaos, Antony-Emil N., Sfinţii Chiril şi Metodie şi culturalizarea slavilor, trad. Constantin
Făgeţean, Ed. Sofia, Bucureşti, 2002.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
59
Taft, Robert F. Sj., O istorie a Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur, vol. IV, Dipticele. Trad. Cezar
Login, Ed. Renaşterea, Cluj Napoca, 2008.
Telea, Marius, Un patriarh apologet Ghenadie al II-lea Scholarios, Ed. Emia, Deva, 2004.
Tenace, Michelina Creştinismul bizantin. Istorie, Teologie, Tradiţii monastice., trad. All
Cistelecan, ed. Cartier Istoric, Bucureşti, 2005.
Ţepelea, Pr. dr. Marius, Biserica şi Statul roman în primele trei secole, Ed. Emia, Deva, 2005.
Timiadis, Mitropolit Emilianos, Preot, Parohie, Înnoire. Noţiuni şi orientări pentru teologia şi
practica pastorală. trad. Paul Brusanowski, Ed. Sofia, Bucureşti, 2001.
Treadgold, Warren, O istorie a statului şi societăţii bizantine, vol. I (284-1025), trad. Mihai-
Eugen Avădanei, Ed. Institutul European, 2004.
Trealdgold, Warren, O scurtă istorie a Bizanţului, trad. Mirella Acsente, Ed. Artemis, 2003.
Vaporis, Pr. Nomikos Mihail, Mărturisitori ai lui Hristos. Vieţile Noilor Mucenici Ortodocşi din
veremea stăpânirii turceşti (1437-1860), trad. C-tin Făgeţean, Bucureşti, 2002.
Verzan, Pr. Dr. Sabin, Sfântul Apostol Pavel, Istoria propovăduirii Evangheliei şi organizării
Bisericii în epoca Apostolică, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1996.
Viaţa Sf. Mc. Tarsizie – un model pentru tineri, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2002.
Vieţile Sfinţilor Apostoli, Trad. Diana Potlog, Editura Sofia, Bucureşti, 2002.
Zananiri, Gaston, Chatolicisme oriental, Editions Spes-Paris, 1996.
Zananiri, Gaston, Histoire de L`Eglise Byzantine, Nouvelles Editions Latines, 1954.
Zananiri, Gaston, Pape et Patriarches, Nouvelles Editions Latines, Paris, 1962.
Zernov, Nicolas, Eastern Christendom, G.P. Putnam`s Sons, New York, 1961.
Zizioulas, Ioannis, Mitropolit al Pergamului, Euharistie, Episcop, Biserică. Unitatea Bisericii în
Dumnezeiasca Euharistie şi Episcop în primele trei secole creştine, trad. Pr. Ioan Valentin Istrate
şi Geanina Chiriac, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
60
Zizioulas, Mitropolit Ioannis, Fiiinţa eclesială, trad. Aurel Nae, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1996.
Βαρβούνη, Μ.Γ., Το Οικουμενικό Πατριαρχείο, εκδόσεις Χελάνδιον, Αθήνα 2006.
Барсов, Тимофей Васильевич , Константинопольскій патріарх и его власть над русскою
церковію, Petrograd, 1978.
Соколов, Иоанн епископ Смоленский, Опыт курса церковного законоведения, Санкт-
Петербург, 1851 – 1852.
Articole şi Studii
***A doua Conferrinţă Panortodoxă de la Rodos, în rev. MMS., an XXXIX, nr. 11-12/1963.
***Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia, schiţă istorică, în rev. MO., an XIII, nr. 10-12/1961.
***Cu privire la un viitor Sinod Ecumenic, în rev. O. An IV, nr. 3-4/1952.
***Legea organică a Bisericii Bulgare, în rev. B.O.R., an VI şi VII, nr. 5 şi 9/1883.
Adrian Botoşăneanu, Sfântul Apostol Andrei în tradiţia Bisericii şi în viaţa creştinilor, în rev.
B.O.R., An XCVI, nr. 11-12/1978.
Alexe, Pr. Prof. Ştefan, Participarea unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Române la cea de-a
treia conferinţă panortodoxă preconciliară, în rev. B.O.R., an CIV, nr. 9-10/1986, Ciubotea,
Lect. Dr. Ilie-Dan, Spre Sfântul şi Marele Sinod al Ortodoxiei, în rev. B.O.R.., an C, nr. 10-
12/1982.
Anuichi, Mgr. Silviu, Biserica Ortodoxă Bulgară de la infiinţarea Exarhatului până la
infiinţarea Patriarhiei, în rev. GB., An XIX, nr 11-12/1960.
Anuichi, Mgr. Silviu, Patriarhia de Peci (Ipek) între anii 1557-1766, în rev. ST., an XIV, nr. 7-
8/1962.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
61
Băbuş, Pr. Conf. Dr. Emanoil, Limitele puterii imperiale bizantine, între diversitate simbolică şi
contestare legitimă, în rev. O., an LVI, nr. 1-2/2005.
Băbuş, Pr. Lect. Dr. Emanoil, Bizanţ, Occident şi Islam în perioada cruciadelor, în rev. ST., nr.
3-4/2003.
Bănescu, Prof. Nicolae, Câteva studii privitoare la creştinarea ruşilor şi începuturile Bisericii
Ruse, în rev. O., an XII, nr. 2/1960.
Bartolomeu al Constantinopolului, Biserica Ortodoxă şi Europa Contemporană, în rev. AB., an
X (XLIX), nr. 7-9/1999.
Birdaş, Protos. Emilian, Stravropighia în Dreptul Bisericesc, în rev. GB., an XIV, nr. 3-4/1955.
Branişte, Pr. Prof. Ene, Biserica Greciei, în rev. O., An XIX, nr. 2/1967.
Bucălae, Drd. Aurel Gh., Ecumenicitatea Bisericii în Sfintele Canoane, în rev. O., an XXI, nr.
3/1969.
Buda, Prep. Drd. Daniel, Formula de concordie din anul 433, în rev. RT., an XIII (85), nr.
4/2003.
Bumis, Panaiotis I., Consecinţele ridicării anatemelor de către Roma şi Constantinopol, Atena,
1976 (260 p.), recenzie de Dr. Ioan V. Dură, în rev. O., an XXXII, nr. 1/1980.
Carebia, Drd. Adrian, Schisma de la 1054 în istoriografia bisericească românească, în rev. RT.,
an XI (83), nr. 2/2001.
Catrina, Pr. Mgr. Aurelian I., Canoanele Sinodului convocat ca al VIII-lea Ecumenic, în rev. O.,
nr. 4/1965.
Cernavodeanu, Paul, Din legăturile Bisericii Răsăritului cu ambasadorul Angliei la
Constantinopol, lordul William Paget, în rev. B.O.R.., an XCIV, nr. 1-2/1976.
Chiţescu, Prof. Nicolae, Note şi impresii de la Conferinţa panortodoxă de la Rhodos, în rev.
B.O.R., an LXXIX, nr. 9-10/1961.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
62
Chiţescu, Prof. Nicolae, Ortodoxia şi Bisericile Răsăritene mai mici, în rev. O., an XIII, nr.
4/1961.
Cîndea, Pr. Prof. Spiridon, Hrisostom Papadopulos şi Primatul Papal, în rev. O., an XIV, nr.
3/1962.
Ciobotea, Pr. Prof. Dr. Dan- Ilie, Autocefalia Bisericească: Unitate de credinţă şi libertate
responsabilă, în rev. MB., an XXXV, nr 5-6/1985.
Ciucur, Drd. Marcel, Dreptul de acordare a autocefaliei în Biserica Ortodoxă, în rev. ST., An,
XXIX, nr. 5-8/1977.
Ciucur, Drd. Marcel, Principiul adaptării unităţilor teritoriale bisericeşti la împărţirea
administrativ-politică de stat în sec. I-IV, în rev. MMS, an LIII, nr. 7-9/1977.
Coman, Drd. Diac. Petre Gh., Problema obiceiului de drept în Sfintele Canoane, în rev. ST. An
XXI, nr. 5-6/1969.
Coman, Drd. Petre, Problema Sinodului Ecumenic în discuţiile interortodoxe din veacul al XIX-
lea, în rev. O., an XII, nr. 1/1970.
Coman, Pr. Asist Constantin, Din viaţa Bisericilor Ortodoxe surori - Patriarhia Ecumenică, în
rev B.O.R.., an CVIII, nr. 1-2/1990.
Coman, Pr. Prof. Ioan G., Organizarea sinodală a Bisericii Ortodoxe în paralelă cu cezaro-
papismul catolic, în rev. ST., an II, nr. 1-2/1950.
Coman, Pr. Prof. Ioan G., Sinoadele Ecumenice şi importanţa lor pentru viaţa Bisericii, în rev.
O., an XIV, nr. 3/1962.
Constandache, Mgr. Mihail, Patriarhia şi demnitatea de Patriarh în Biserica Ortodoxă, în rev.
O., an XVII, nr. 2/1965.
Crăciunaş, Arhim, Irineu, Conferinţa interortodoxă de la Geneva (8-16 iunie 1968), în rev.
MMS., an XLIV, nr. 7-8, 1968.
Craciunaş, Ierom. Irineu, Patriarhia Bulgară, în rev MMS., an XXXVI, nr. 3-4/1960.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
63
Cronţ, Gheorghe, Evocarea Athosului, în rev. MMS., an XLI, nr. 1-2/1965.
Cronţ, Gheorghe, Legislaţia bisericească din Grecia (extras din rev. B.O.R.., an LIV, nr. 1-2 şi
3-4/1936), Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1936.
Cronţ, Pr. G., Din istoricul Muntelui Athos, în rev. GB., an XXXIII, nr. 9-10/1974.
Dănilă, Nicolae, A predicat Apostolul Filip în Scythia Minor? în Rev. Unirea, Ed. Episcopia
Română unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj, anul VII, nr. 5, Mai, 1996.
Declaraţia Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, în rev. Episkepsis, an 25, nr. 504/1994.
Demetrescu, Drag, Recunoaşterea Sanctităţii sale Ioachim al III-lea arhiepiscop de
Constantinopol şi Patriarh Ecumenic, în rev. B.O.R., an XXVI, nr. 4.
Demetrescu, Prof. Dragomir, Enciclica sinodală a Sanctităţii sale Patriarhul Ecumenic de
Constantinopol. Scurtă introducere, text grec şi traducere românească, în rev. B.O.R., an XIX,
1895-1896.
Dumitrescu, Drd. Dan, Bisericile creştine şi Sinodul Ecumenic, în rev. O., an XXVI, nr. 3/1974.
Dumont, C. J., Vers un saint et grand concile de L`Eglise, în rev. Istina, an XXV, nr. 3, Paris,
1980.
Dură, Pr. Asist. dr. Nicolae V., Legislaţia canonică a Sinodului al II-lea Ecumenic şi importanţa
ei pentru organizarea şi disciplina Bisericii, în rev. GB., an XL, nr. 6-8/1981.
Dură, Pr. Asist. Dr. Nicolae, Biserica Alexandriei şi activitatea canonico-pastorală a ierarhilor
ei până la Sinodul de la Calcedon (451), în Rev. ST., An XXXIII, nr. 1-2/1981.
Dură, Pr. Asist. Nicolae V., Biserica creştină în primele patru secole. Organizarea şi bazele ei
canonice, în Rev. O., anul XXXIV, nr. 3/1982.
Dură, Pr. Asist. Nicolae, Dipticele. Studiu istorico-canonic şi liturgic, în rev. ST., an XXIX, nr.
9-10/1977.
Dură, Pr. Dr. Ioan, Ortodoxia în Finlanda de la începuturile sale şi până în anul 1922, în rev O.
an XLVI, nr. 4/1994.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
64
Dură, Pr. Prof. Dr. Ioan V., Biserica Ortodoxă din Estonia (survol asupra istoriei sale).
Calvarul acesteia sub ocupţia sovietică (1940-1941; 1944-1991), în rev B.O.R., an CXXII, nr. 5-
8/2004.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Patriarh şi Patriarhie, Patriarhia – una din vechile Instituţii
Europene, în rev. B.O.R., an CXXIII, nr. 1-3/2005.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Dispoziţii şi norme canonice privind administrarea Sfântului şi
Marelui Mir. Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir pe teritoriul tării noastre expresie elocventă a
autocefaliei Bisericii Române de-a lungul secolelor, în rev. MMS., an LVII, nr. 1-3/1981.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Dreptul şi Religia. Normele juridice şi normele religios-morale,
în rev. B.O.R., nr. 7-12/2003.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Hotărârile celei de-a III-a Conferinţe Panortodoxe Presinodale
(Chambesy-Geneva, 28 octombrie-6 noiembrie 1986), în rev. O., an XL, nr. 2/1988.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Întâistătătorul în Biserica Ortodoxă, în rev. ST., an XL, nr.
1/1988.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Patriarhia Ecumenică şi Autocefalia Bisericii noastre de-a
lungul secolelor, în rev. ST., an XXXVIII, nr. 3/1986.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Precizari privind unele noţiuni ale Dreptului Canonic Bisericesc
în lumina învăţăturii ortodoxe. Studiu canonic, în rev. O., anul XXXIX, nr. 3/1987.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Temele celei de-a IV-a Conferinţe Panortodoxe presinodale în
lumina doctrinei canonice ortodoxe, în rev. MB., an XXXIX, nr. 1/1989.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Întâistătătorul în Biserica Ortodoxă, în rev ST, An XL, nr. 1/1988.
Dură, Pr. Prof. Dr. Nicolae, V Sinodul de la Calcedon în Tradiţia dogmatică a Bisericii
Etiopiene, în rev. O., an XXVII, nr. 3/1975.
Dură, Pr. Prof. Dr., Nicolae V., Principiile canonice fundamentale, de organizare şi funcţionare a
Bisericii Ortodoxe şi reflectarea lor în legiurile Bisericii Ortodoxe Române, în rev. Revista de
Teologie Sf. Apostol Andrei, an V, nr. 9/2001.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
65
Dură, Pr. Prof. Nicolae V., Sfântul şi Marele Sinod Ecumenic. Consideraţii ecleziologice privind
textele redactate de comisia pregătitoare a celei de-a III-a Conferinţe Panortodoxe Presinodale,
în rev. MMS. An LXIV, nr. 5/1988.
Échos d’Orient, (Paris) Vol. XXIII, 1924.
Ene, Pr. Conf. univ. dr. Ionel, Sinoadele locale şi generale în secolele I-VI, în Teologie şi
Spiritualitate la Dunărea de Jos, Fascicula III, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2004.
Episkepsis, an 25, nr. 504, 4/1994, p.4-13.
Episkepsis, nr. 221/1979.
Episkepsis, nr. 469, an 1991.
Episkepsis, nr. 492, 5/1993, p. 5-6.
Episkepsis, nr. 514, 1/1995.
Erbiceanu, Constantin, Însemnări şi explicaţii asupra enciclicii adresată orientalilor de Papa
Leon XIII, în rev. B.O.R., an XVIII.
Floca, Arhid. Prof. Dr. Ioan N., Autoritatea şi actualitatea hotărârilor Sinodului II Ecumenic, în
rev. MA., an XXVI, nr. 7-9/1981.
Floca, Arhid. Prof. Dr. Ioan N., Întâietatea onorifică, întâietate jurisdicţională şi primat de
jurisdicţie universală, în rev. ST. An XLI, nr. 5-6/1989.
Floca, Asist. Ioan, Canoanele Sinodului de la Sradica, în rev, ST. An. XXIII, nr. 9-10/1971.
Floca, Ioan, Arhid. Prof. Dr. N., Sobornicitatea (sinodalitatea, universalitatea sau catolicitatea,
ecumenicitatea) Bisericii, în rev. O., an XXXIV, nr. 3/1982.
Florescu, Pr. Marius, Încercari de reconciliere între Biserica Ortodoxa şi Bisericile Ortodoxe
Orientale între anii 1902-1965, (I), în rev AB., An XVIII(LVII), nr. 1-3/2007.
Florin, Asist. Dobrei, Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în soluţionarea conflictului
bulgaro-constantinopolitan din anii 1870-1945, în rev. AB., nr. 7-9/2006.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
66
Gabor, Drd. Adrian, Organizarea administrativă şi religioasă a Imperiului Bizantin dată de
Vasile II Macedoneanu şi importanţa ei pentru Istoria poporului Român, în rev. ST., an XLI, nr.
5-6/1989.
Gabor, Pr. Prof. dr. Adrian, Demnitatea de Patriarh în Biserica Creştină. Semnificaţia
termenului apariţia şi utilizarea acestuia în Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul
Justinian”, , Editura Universităţii din Bucureşti, an 2006-2007.
Gafton, Pr. Mgr. Lucian, Agravarea schismei prin încercările de unire în sec. XI-XV, în rev. O,
an VIII, nr. 3/1956.
Gafton, Pr. Mgr. Lucian, Teoria papală a celor trei scaune episcopale ale Sfântului Apostol
Petru, în rev. O., An VII, nr. 3/1955.
Găină, Mgr. Dumitru I., Temeiuri canonice ale conştiinţei ortodoxe, în rev. O., an XIV, nr.
3/1962.
Gănceanu, Drd. Ştefan, Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia din 1945 până în prezent, în rev.
ST., an XXI, nr. 3-4/1969.
Gaudemet, Jean, La legislation religieuse de Constantine, în RHEF, XXXIII, 1957.
Gemestral, Origines du privilège clerical, în „Nouv. Rev. histor. de droit”, t.XXXII, 1908.
Ghiaurov, Prof. Hristo N., Sinodul Apostolic din Ierusalim, în ST. An X, nr. 3-4/1958.
Ghimpu, Bolşacov, Episcopul de Tomis a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, 325, în
rev. GB., an XXIII, nr. 5-6/1974.
Gholam, Drd. Samir, Biserica Ortodoxă a Antiohiei: organizare şi funcţionare în prezent, în rev.
ST., an XXVII, nr. 1-2/1975.
Gholam, Drd. Samir, Obiceiul ca izvor în dreptul romano-bizantin şi în tradiţia patristico-
canonico a Bisericii Ortodoxe, în rev. ST., an XXVII, nr. 5-6/1975.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
67
Gholam, Drd. Samir, Privilegiile recunoscute de autoritatea civilă Patriarhiei Antiohiei după
anul 1516 şi legea statutului personal pentru greco-ortodocşi din Patriarhia Antiohiei şi a
întregului Orient, în rev. ST., an XXVII, nr. 3-4/1975.
Giannakis B, International status of the Ecumenical Patriarchate, în rev The Greek Ortodox
Theological Review, t II, nr 3/1956.
Goreanu, Drd Veaceslav, Romanii la Sfantul Munte Athos, în rev B.O.R., an CXXIII, nr 4-
6/2005.
Gottlieb, Gunther, Les evêques et les empereurs în les affaires ecclesiastiques du IVe siècle, în
MH, 33, 1976.
Herbigny, M. D. Apres la mort du patriarche Tykon, în rev. Orientalia Chriastiana, nr. 15/1925.
Hrib, Drd. Dana, Politica de colonizare bisericească a papei Inocenţiu III şi cruciada aIV-a, în
rev. RT., an XI (83), nr. 1/2001.
Iacob, Prof. Lazăr, Împăratul Justinian I ca legislator bisericesc, în rev. B.O.R.., an LXV, nr.
10-12/1947.
Ică, Arhid. Prof. Dr. Ioan I jr., 950 de ani de la Marea Schismă. Interpretări şi documente, în
rev. RT., an XIV(86), nr. 3/2004.
Ică, Prof. Ioan I., Enciclica Patriarhiei Ecumenice din Ianuarie 1920 către Bisericile lui Hristos
de pretutindeni, Text, istoric, ecou, importanta şi actualitate, în rev MA., An VIII, nr 1-3/1963.
Ion, C., Instituţia hoepiscopilor în Biserica Veche, în Rev. ST. Anul XIV, nr. 5-6/1962.
Ioniţă, Diac. Asist. Viorel, Sinodul al VI-lea Ecumenic şi importanţa sa pentru ecumenismul
actual, în rev. ST., an XXX, nr. 5-8/1978.
Ioniţă, Drd. Viorel, Patriarhia de Alexandria, din 1920 până astăzi, în rev. B.O.R.., an XC, nr.
5-6/1972.
Iordache, Pr. I., Două scrisori inedite ale Patriarhului Fotie către armeni, în rev. MO, an
XXIV, nr. 5-6/1972.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
68
Irineu Crăciunaş, Patriarhia Constantinopolei, în rev. MMS., an XXXV, nr. 3-4/1959.
Iufu, Ion, Scurta istorie a Bisericii Ortodoxe Sarbe, în rev B.O.R., an LLXXV, nr 8-9/1957.
Ivan, Iorgu, Câţva termeni canonici. Înţelesul şi explicarea lor în Dreptul Bisericesc Ortodox, în
rev. ST. An XLI, nr. 4/1989.
Ivan, Prof. dr, Iorgu D,. Raporturile Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale între ele şi faţă de
Patriarhia Ecumenică, după canoane şi istorie, în rev. MMS, an. XLIV, nr. 7-8/1973.
Ivan, Prof. dr. Iorgu D., Preocupări şi studii de drept canonic, în Rev. ST. An XX, nr. 5-6/1968.
Ivan, Prof. Iorgu D,. Hotărârile canonice ale Sinodului II Ecumenic şi aplicarea lor de-a lungul
secolelor în rev. B.O.R., an XCIX, nr. 7-8/1981.
Janine, R., La formation du Patriarchat oecumenique de Constantinople, în rev. Echos d`Orient
1910.
Jivi, Drd. Aurel, Biserica din Cipru şi situaţia ei actuală, în rev. ST., an XXIII, nr 1-2/1970.
Jugie, Martin, Les choreveques en Orient, în rev. „Echos d`Orient, Constantinopol, Paris, nr. 48,
1904.
Kartaschoff, Le droit de recours des Patriarches OEcuméniques dans la pratique, în rev.
Orthodoxia, 1948.
Konstantinidis, Chrysostome, Signes d`union et de divergences dans notre unique Orthodoxie,
în vol. Tomul Panegiric al celebrării aniversării a 600 de ani de la moartea Sf. Grigorie Palama,
Arhiepiscopul Tesalonicului, Tesalonic, 1960.
Leb, Drd. Ioan Vasile, Relaţiile husiţilor cehi cu Patriarhia Constantinopolului în secolul al XV-
lea, în rev. ST., an XXX, nr. 3-4/1978.
Manea, Mgr. Cristişor, Tipuri de sinoade prevăzute de Sfintele Canoane, în rev. ST., an XV, nr.
7-8/1963.
Manea, Mgr. M. Cristişor, Ierarhia principalelor scaune Episcopale în Biserica veche, în Rev.
ST. Nr. 5-6/1963.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
69
Manea, Mgr. M. Cristişor, Titulatura de „primat” în Biserică, în rev. ST., an XVII, nr. 1-
2/1965.
Manolache, Anca, Întâlnirea dintre Patriarhul Ecumenic Dimitrie I şi Papa Ioan Pau lal II-lea,
în rev. ST. Nr. 2/1980.
Manu, Pr. Dănuţ I., Importanţa sinoadelor răsăritene din secolul al XVII-lea pentru unitatea
ortodoxiei (I), în rev. O., an XXXVIII, nr. 3/1987,
Marcu, Pr. Prof. Grigorie, Mărturii documentare de procedură sinodală în cartea Faptele
Apostolilor, în rev. O., an IX, nr. 3/1957.
Marga, Pr. Lect. Dr. Irimie, Principiul jurisdicţional în Biserica ortodoxă, (I) în rev. RT, An
XIV (86), 2/2004.
Marina, Mgr. Eugen, Temeiuri istorice şi canonice ale Sinodului permanent, în rev. ST., 3-4/
1966.
Mastroghiannopoulos, Arhim Ilias, Bizant, o lume a spiritului şi a dragostei(I), trad Olimp N
Caciula, în rev MO,, An XXV, nr 1-2/1973.
Meyendorff, John, The Ecumenical Patriarch, seen în the light of Orthodox Ecclesiology and
History, art. prezentat la cel de-al III-lea Congres al Teologilor Ortodocşi, Brookline,
Massachussets, 1978, publicat în The Greek Orthodox Theological Review, 24/1979.
Mircea, Mgr. Pr. Ioan, Organizarea Bisericii şi viaţa primilor creştini, după Faptele Apostolilor,
în Rev. S.T. nr. 1-2/1955.
Moisescu, Prof. Justin, Sfântul Pavel şi viaţa celor mai de seamă comunităţi creştine în epoca
Apostolică, în Rev. ST, nr. 7-8, 1951.
Moisiu, Diac. Drd. Liviu Claudiu, Principii de organizare şi disciplină bisericească în
Canoanele Sinodului III Ecumenic, în rev, ST., an XXXVI, nr. 9-10/1984.
Moldovan, Pr. Dr. Ilie D., Sfintele Canoane şi raportul lor cu Revelaţia divină, în rev. MB., an
XXVII, nr. 1-3/1977.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
70
Monachino, V., Genesi storica del canone 28 di Calcedonia, în Gregorianum 33, 1952.
Munteanu, Mgr. Alexandru Armand, Arhiepiscopia Justiniana-Prima şi jurisdicţia ei, în rev.
ST., an XIV, Nr. 7-8/1962.
Munteanu, Mgr. Alexandru Armand, Exarhii în Biserica Veche, în ST., anul XIV, nr. 9-
10/1962.
Mureşan, Ioan Sabin, Dialogul dintre catolicosul Nestorian Timotei I şi califul Al-Mahdi, în rev.
RT., an, XII (84), nr. 2/2002.
Mureşan, Ioan Sabin, Viaţa creştinilor în teritoriile cucerite de musulmani în sec. VII-IX, în rev.
RT., an IX (81), nr. 2/1999.
Negoiţă, Pr. Athanasie, Cele trei Patriarhii Creştine din Ţara Sfântă, în rev. MO., an XXIV, nr.
5-6/1972.
Nicolae, Mitropolitul al Banatului, Muntele Sinai şi importanţa sa în Istoria Bisericii Creştine, în
rev. MB., an XVI, nr. 10-12/1966.
Nikolaou, Prof. Dr. Teodor, Biserică, Naţiune şi Sistemul autocefal, .în rev. TV., an X (LXXVI),
nr. 1-6/2000.
Norocel, Mgr. Ierod. Epifanie, Organizarea Bisericii în secolul V în urma hotărârilor Sinodului
de la Calcedon, în rev. GB., nr. 3-4/1962.
Norocel, Mgr. Ierod. Epifanie, Patriarhia Bulgara de Tarnovo între anii 1235-1393, în rev. ST.,
An XVIII, nr. 3-4/1966.
Pantazopoulos, N. J., Church and law în the Balkan Peninsula during the ottoman rule, în
Institute for Balkan Studies, No 92, Thessaloniki, 1967.
Papandreou, Damaskin, La mission de l`Orthodoxie dans l`edification de l`Europe unie, în
Episkepsis, nr. 407, oct./1988.
Papias, Antoine, Dimitrios I, Patriarhul Constantinopolului, în rev. Istina, an XXXVI, nr. 4,
Paris, 1991.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
71
Pârvu, Mgr. Constantin, Dreptul de devoluţiune, în rev. ST. nr. 7-8/1954.
Patriarhul Iustinian Marina, Valabilitatea actuală a Canonului 28 al Sinodului IV Ecumenic de
la Calcedon, în rev. O. An III, nr. 2-3/1951.
Pătuleanu, Pr. Dr. Constantin, Situaţia Patriarhiei Ecumenice de la Patriarhul Athenagoras
până astăzi, în rev. MO., An XLIV, nr. 1-6/1992.
Phidas, Vl., Points de vue sur la Diaspora Orthodoxe, în rev. Episkepsis, nr. 218, oct. 79.
Phougias, M., The inheritance of the Ecumenical Patriarchate în Europe, în Theological and
Historical Studies, vol. IX, Atena, 1986.
Pietri, Charles, Mythe et realité de l'Eglise constantinienne, în Les quartes fleuves, 3, 1974.
Plămădeală, Antonie, A treia conferinţă panortodoxă preconciliară, în rev. B.O.R., an CIV, nr.
9-10/1986.
Plamadeală, Antonie, Bizanţ - Constantinopol - Istanbul în istorie şi astăzi, în rev B.O.R., an.
XCII, 1974, nr. 9-10.
Plămădeală, Antonie, Opinii asupra pregătirii Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe,
în rev. O., nr. 2/1977.
Plămădeală, Antonie, Patriarhia Ecumenică în dialog cu romano-catolicii, în rev. O., an XXVI,
nr. 7, 1974.
Plămădeală, Dr. Antonie, Zece teze despre catolicitate şi etnicitate în Rev. S.T., Seria a II-a,
anul XXXI, nr. 1-4/1979.
Popescu, Mgr. Adrian N., Situaţia creştinilor ortodocşi în Imperiul Otoman în secolul XIX, în
rev ST., an VII, nr. 7-8/1955.
Popescu, Prof Teodor M., Geneza şi evolutia Schismei, în rev O, An VI, nr 2-3/1954.
Popescu, Prof. Dr. Teodor M., Conditiile istorice ale formarii Vechilor Biserici Orientale, în rev
O., An XVII, nr 1/1965.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
72
Popescu, Prof. Teodor M., Atitudini şi raporturi interconfesionale. Consideraţiuni istorice
asupra problemei unirii Bisericilor Ortodoxă şi Romano-catolică, în rev. O., An IX, nr. 3/1957.
Popescu, Prof. Teodor M., Cucerirea Constantinopolului de către latini ca mijloc de unire a
Bisericilor (sec. XI-XIV), în rev. ST., an I, nr. 1, 1929.
Popescu, Prof. Teodor M., Premisele Primatului Papal, în rev. O., an VII, nr. 1/1955.
Popescu, Prof. Teodor M., Primatul Episcopului Romei în concepţia papalistă, în rev. O., An
IV, nr. 2/1952.
Popescu, Prof. Teodor, M Cinci sute de ani de la caderea Constantinopolei sub turci(1453-
1953), în rev O , an V , nr 3/1953.
Popescu, Prof. Teodor, M. O mie de ani în istoria Sfântului Munte Athos, în rev. O., an XV, nr.
3-4/1963.
Popescu, Teodor M., Enciclica patriarhilor ortodocşi de la 1848, în rev. B.O.R.., an LIII, nr. 11-
12/1935.
Popescu, Teodor M., Importanţa istorică a Sinodului al IV – lea Ecumenic, în rev. O., nr. 2-
3/1951.
Psomiades, Harry J., Soviet Russia and the Orthodox Church în the Middle East, The Middle
East Journal, Vol. 11, No. 4, Autumn, 1957.
Raftis, T, Le status quo legal du Patriarcat oecumenique în rev Klironomia,t 17, nr1/1985.
Raduca, Lect. Dr. Vasile, Parohia-Spatiu Misionar, in rev O, An XLVIII, Nr 3-4/1996
Rămureanu, Pr. Asist. Ioan, Începutul creştinării sârbilor sub Împăratul Bizantin Heracliu, în
rev. ST., an XI, nr. 3-4/1959.
Rămureanu, Pr. Prof. Dr. Ioan, Contribuţia Ţărilor Române la dobândirea independenţei
naţionale a poporului grec, în rev. B.O.R.., an XC, nr. 1-2/1972.
Rămureanu, Pr. Prof. Dr. Ioan, I Mărturisirea de credinţă a Patriarhului Ecumenic Ghenadie II
Scholarios, în rev. O., An XXXVI, nr. 4/1984.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
73
Rămureanu, Pr. Prof. Ioan I., Sinoadele de la Sirmium dintre anii 348-358. Condamnarea lui
Fotin de Syrmium, în rev. ST. An XV, nr. 5-6/1963.
Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, Creştinarea sârbilor sub împăratul Vasile I Macedoneanu, în rev.
ST., an XII, nr. 1-2/1960.
Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, Evenimentele istorice înainte şi după Sinodul de la Calcedon, în rev,
ST., an XXII, nr. 3-4/1970.
Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, Iliricul între Roma şi Bizanţ, în rev. MA. An V, nr. 3-4/1960.
Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381), în rev. ST.
An XXI, nr. 5-6/1969.
Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, Sinodul I Ecumenic de la Niceea de la 325. Condamnarea ereziei lui
Arie. Simbolul Niceean., în rev. ST., an XXIX, nr. 1-2/1977.
Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381) – 1600 de ani de la
întrunirea lui, în rev. O., an XXXIII, nr. 3/1981.
Roşescu, Pr. Drd. Ioan Ghe., Principii şi dispoziţii de organizare şi disciplină în canoanele
Sinodului VI Ecumenic, în rev. ST:, an XXXV, nr. 1-2/1983.
Rus, Conf. Univ. Dr. Pr. Constantin, Despre autoritatea şi protejarea arhontică şi bisericească
în Bizanţ, după izvoarele notariale şi bisericeşti. Studiu juridico-canonic, în vol. Omagiu
Profesorului Nicolae V. Dură, la 60 de ani, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, 2006.
Rus, Drd. Constantin, Importanţa canoanelor Sinodului II Ecumenic pentru organizarea şi
disciplina Bisericii, în rev. B.O.R., an CI, nr. 3-4/1983.
Rus, Drd. Constantin, Schisma şi consecinţele ei pentru unitatea Bisericii (cu exemplificări din
trecut şi prezent), în rev. ST., an XXXVII, nr. 9-10/1985.
Rus, Pr. Lect. Constantin, Canoanele Bisericii şi funcţia lor eccleziologică, în rev. AB., an XI
(L), nr. 7-9/2000.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
74
Rus, Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin, Continuitatea şi succesiunea apostolică. Studiu canonic, în
rev. AB., an XV, nr. 7-9/2004.
Rus, Pr. Prof. Constantin Câteva remarci asupra pluralismului juridic în Bizanţ, în rev. AB., an
XLI, nr. 4-6/1991.
Sadiq, Qais Fuad, Drepturile recunoscute de către Sultan Bisericilor Creştine din părţile supuse
Turciei, prin firmane, hatti-şariff, hatti-humayun şi tratate internaţionale, în rev. GB., nr. 4-
5/1983.
Săndulescu, Drd. G., Sinodul al VIII-lea Ecumenic sub Patriarhul Fotie (869-870), în rev. O.,
nr. 4/1984.
Schmemann, Alexander, Le neopapisme, în rev. Orthodoxia, 1954.
Şesan, Milan, Biserica Ortodoxă până în veacul al XI-lea, în rev. MA., an VIII, nr. 1-3/1963.
Şesan, Pr. Dr. Milan, Biserica Ortodoxă din veacul XVII până azi, în rev. MA, an. IX, nr. 1-
2/1964.
Şesan, Pr. Dr. Milan, Din relaţiile interortodoxe recente, în. Rev. MA., an. XXI, nr. 4-6/1976.
Şesan, Pr. Dr. Milan, Sinodalitatea ortodoxă postecumenică în veacurile IX-XII, în rev. MA., an
IX, nr. 3-5, 1964.
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, Cruciadele, Biserica Ortodoxă şi actualitatea, în rev. MA., an VI, nr.
4-6/1961.
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, Din istoricul noţiunii de „Ortodoxie” în rev. MA., nr. 1-2/1956.
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, Iliricul între Roma şi Bizanţ, în rev. MA., an V, nr. 3-4/1960.
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, În pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod Panortodox, în rev. MB., an
XXV, nr. 1-3/1975.
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, Papalitatea şi ortodoxia, în rev. O., an I, nr. 2-3/1949.
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, Problema Iliricului Bisericesc, în rev. MA., an IV, nr. 11-12/1959.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
75
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, Sinodalitatea ortodoxă post ecumenică în sec. IX-XII, în rev. MA.,
An IX, nr 3-5/1964.
Şesan, Pr. Prof. Milan, Biserica Ortodoxa din Cehoslovacia, în rev B.O.R., an LXXI, nr 11-
12/1953.
Şesan, Pr. Prof. Milan, Despre ortodoxie şi catolicitate, în rev. O, an XIII, nr. 2/1961.
Şesan, Pr. Prof. Milan, Slavii, Creştinismul şi Roma, în rev. MMS., an XXXVII, nr. 9-12/1961.
Şesan, Prof. Milan, Patriarhul Fotie şi Roma, în rev. MA., an V, nr. 7-8/1960.
Sîrbu, Pr. Prof. Corneliu, Unitatea ortodoxă. Cadru teoreic-doctrinar l problemei., în rev. O., an
X. Nr. 4/1958.
Soare, Pr. Dr. Gheorghe, De la Vatoped la Rhodos, în rev. B.O.R., an LXXIX, nr. 9-10/1961.
SOP, nr. 179, 6/1993.
SOP, nr. 195, 2/1995.
Stan, Liviu, Codificarea Canoanelor, în rev. ST., An XXI, nr. 9-10/1969.
Stan, Liviu, Har şi jurisdicţie în rev. ST. nr. 1-2/1970.
Stan, Liviu, Jus ecclesiasticum. Dreptul în viaţa Bisericii, în rev. ST., An XII, nr. 7-8/1960.
Stan, Pr Prof Dr Liviu, Aspecte ignorate ale schismei, în rev O , an VI , nr 2-3/ 1954.
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Autocefalia şi autonomia în Biserica Ortodoxă, în rev. MMS., an
XXXVIII, nr. 7-8/1962.
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Împăratul Justinian, Sinodul V Ecumenic şi Papalitatea, în ST:, an V,
nr. 5-6/1953.
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Ortodoxia şi Diaspora. Situaţia actuală şi poziţia canonică a diasporei
ortodoxe, în rev. O., an XV, nr. 1/1963.
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Poziţia laicilor în Biserica Ortodoxă, în rev. ST., an XX , nr. 3-4/1968.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
76
Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Probleme de ecclesioogie, în rev. ST., nr. 5-6/1954.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Acţiune papală şi replică ortodoxă. Lupta de veacuri a ortodoxiei slave
împotriva expansiunii papale în răsăritul Europei şi triumful acestei lupte, în rev. B.O.R., nr. 4-
5/1952.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre apocrisiari sau soli bisericeşti, în rev. O., an VI, nr. 1/1954.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre autocefalie, în Rev. O. nr. 3/1956.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre Autonomia Bisericească, în rev. ST., nr. 5-6/1958.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre sinodalitate, în rev. ST. An XXI, nr. 3-4/1969.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Diaspora ortodoxă, în rev. BOR., an LXVIII, nr. 11-12/1950.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Imoprtanţa canonico-juridică a Sinodului IV Ecumenic, în rev. O., an III,
nr. 2-3/1951.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Importanţa vechilor Sinoade ecumenice şi problema unui nou viitor Sinod
ecumenic, în rev. ST., an XXIV, nr. 3-4/1972.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Instituţie şi instituţionalizare în viaţa bisericească. Importanţa şi
actualitatea probleme, în rev. MMS, an XLVI, nr. 3-6/1970.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Legături ale Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă din Grecia,
în rev. MO. an XIV, nr. 3-4/1962.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Obârşia Autocefaliei şi Autonomiei, în rev. MO., nr. 1-4/1961.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Primatul adevărului înaintea oricărui alt primat, în rev. O, an XX, nr.
1/1968.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Relaţiile dintre Biserica şi Stat, Studiu Istorico-Juridic, în rev O., An IV,
nr 3-4/1952.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Soborul Panortodox de la Rhodos (24 sept-2 oct. 1961), în rev. MO., an
XIII, nr. 10-12/1961.
Stan, Pr. Prof. Liviu, Structura primară a comunităţilor creştine, în rev, S.T. nr. 9-10/1972.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
77
Stan, Pr. Prof. Liviu, Succesiunea apostolică, în rev. ST/nr. 5-6, 1955.
Stănculescu, Mgr. Ioan F., Arhiepiscopii, în rev. ST., an XIV, nr. 9-10/1962.
Stănculescu, Mgr. Ioan F., Ascultarea canonică, în rev. ST., an XIV, nr. 7-8/1962.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Definiţia dogmatică de la Calcedon, în rev. O., an III, nr. 2-
3/1951.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Motivele şi urmările dogmatice ale schismei, în rev. O., an VI,
nr. 2-3/ 1954.
Stăniloae, Pr. Prof. dr. Dumitru, Natura sinodicităţii, în rev. ST., an XXIX, nr. 9-10/1977.
Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Opinii în legătură cu viitorul Sfânt şi Mare Sinod Ortodox, în
rev. O., an XXV, nr. 3/1973.
Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru, Biserica Universală şi Sobornicească, în rev. O. An XVIII, nr.
2/1966.
Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru, Temeiurile teologice ale ierarhiei şi ale sinodalităţii ei, în rev. ST.,
an XXII, nr. 3-4/1970.
Stavridis, Basile Th., Une nouvelle histoire du patriarchat de Constantinopol, în rev. Istina, an
XV, nr. 2, Paris, 1970.
Stiernon, D., Heraclee de Thrace, în DHGE, t. XXIII, Paris, 1923, col. 1313.
Streza, Pr. Asist. Dr. Liviu, Taina Mirungerii în Biserica Ortodoxă şi în Bisericile Vechi-
Orientale, în rev. O., an XXXIX, nr. 2/1987.
Teodorescu, Pr. drd. Flor R., Episcopii eparhioţi în Biserica veche, în rev. MMS, an XLIV, nr.
7-8/1968.
Toma, Pr. Cornel, Teofil al Alexandriei: activul, curajosul şi despoticul arhiepiscop, în rev. RT.,
nr. 3-4/2000.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
78
Troiţki, Prof. V. S., Despre sensul canoanelor 9 şi 17 de la Calcedon, trad. I. Paraschiv, în rev.
MB., an XVI, nr. 4-6, p. 201-214. Articolul a fost publicat în Jurnalul Patriarhiei Moscovei
2/1961.
Tsigkos, Vasileios Ath., Locul Patriarhului Ierusalimului şi al ,, Patriarhului Occidentului,, în
Biserica Catolica şi Ecleziologia Comuniunii în Epistolografia Sf Teodor Studitul, în rev ST,
Seria III , av IV, nr 4/ 2008.
Tроицкий Профессор, С., О границах распространения права власти
Константинопольской Патриархии на „Диаспору”, Журнал Московской Патриархии, nr.
11/1947.
Vailhe, S. Origines de L Eglise de Constantinople, în Echos d Orient, t. X, An 1907, Paris 5,
Rue Bavard, 5.
Vailhe, S., Le patriarchat grec în rev. Echos d`Orient, t. X, 1907.
Vailhe, S., Le titre de Patriarche Oecumenique avant saint Gregoire le Grand, în Echos
d`Orient, t. 11, 1908.
Valdman, Drd. Pr. Traian D., Vechea organizare a Bisericii şi Sinodul I Ecumenic, în Rev. ST.
3-4/1970.
Vasile, Târgovişteanu, A doua conferinţă presinodală pregătitoare a Sfântului şi Marelui Sinod,
în rev. GB., an XLII, nr. 4-5/1983.
Vasiliu, Lect. Dr. Cezar, Vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Constantinopol. Anunţarea oficială
a începerii dialogului teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, în rev.
ST., nr. 2/1980.
Vasiliu, Mgr. Cezar, Biserica Creştinilor Maroniti din Liban, în rev. ST., nr 3-4/1966.
Verzan, Mgr. Sabin, Cârmuirea Bisericii în epoca apostolică, în Rev. S.T., nr. 5-6, 1955.
Vîlcu, Drd. Virgil, Convocarea Sinoadelor Ecumenice, în rev. MMS., an LV, nr. 7-8/1979.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
79
Visarion, Episcop Rasinareanu, O biserică martiră, Biserica Albaniei în rev. RT., an X (82), nr.
3-4/2000.
Zăgrean, Arhid. Prof. Ioan, Însemnătatea şi locul ecleziologiei euharistice în teologia Bisericii
Ortodoxe Române, în Rev. O., anul XXXIV, nr. 3/1982.
Zotu, I, Biserica Autocefala din Elada, în rev. B.O.R., an VII/1883.
Барсов, Т., О каноническом элементе в церковном управлении, în Православное
Обозрение, t. 2,1882.
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com
80
PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com