CUPRINS
cEL MAr iunurogAroR pERSoNAJ
D rN TTTERATURA uNIVERsmA......................... ls
vACANTA rNG ERr10R................................ .........,...23
scRIs0ARE CATRE S0CRATE............................. 2g
DE CE FITOSOFII NU AU SCRIS ELEGANT
DESPRE FEMEIE?
CE NU AM INVATAT LA
FACUTTATEA DE FI10S0FIE..................... ...........47
inTRT MANUAIUI tUI EPICTET
$r N0CTURNETE rUr CH0PIN.............................55
BUcuRIA nn R cArunr cA uN REGE.................61
BUCURIA DE A-L FI CITIT,
tA MOMENTUL ()PORTUN, PE CIoRAN..........67
A F0ST D0N QUIJ0TE FERICIT?.............-........75
iryr"
L66 Cosmin Neidoni
CARE ESTE RATIUNEA UTTIMA
A RABDARII LUI I()V?
MOARTEA LUI IVAN ILICI
$r vrATA N0ASTRA".... ....................95
FIt0s0FIA PE INTELESUt FIICEI ME1E........101
SARUTUL LUI GUSTAV KrrMT............................r0s
MOZART. DUMNEZEU, MUZICA
SI BILIARDUL
DESPRE () CARTE INCEPUTA
$r NETERMTNATA. ............ .............t27
ACOL() UNDE iTI ESTE INIMA,
AC0L0 ESTE $t PATRIA TA...................................13s
PUTEM SA NI-L iIUCIIIPUINTIpE srstF FERICIT? .........................145
CUM SA IMBATNIUNU FRUMOS,
TRAIND CU GRATTTUDTNE? ................................1s3
ELEGANTA tTMBAJUtUI F IL0S0 FIC............... 157
PREFATA
T ntre abilitatea lui Socrate de a pune intrebiriI.i fel,rl induiositor al Micului Print de
a-gi imaginu o florr", intre candorr.u neinvinsl
a unui filosof gi inocenfa fermecitoare a unui
copil am gisit substanla unor bucurii inalterabile
care puse impreund dau consistenfa unui scut.
Este vorba de acel scut pe care il folosim atunci
cdnd, nemaivoind sI schimblm lumea, ne apirimpentru a nu fi schimbaf de lumea in care triim.Pentru a nu fi invingi de asprimea mefiengelor
zTlnice, avem nevoie de prieteni, de cdteva iluzii 9i
visuri s,i de un sistem de valori in care si credem
fdrd abatere. Ne salvim pe noi insine doar inmdsura in care, prin felul nostru de a fi, devenim,
la rispdntii, rcazemul senin al celor de lingi noi.
Me intreb cum am supraviefui cdderilor
noastre repetate, multe in girul unei viegi, dac[ nu
am ^vea
posibilitatea de a face recurs la imaginile,
70 Cosmin Neidoni
descrierile, emotiile gi triirile stocate ca intr-undepozit intre copertile clrtilor citite si, in genere,
in ci4ile care au stribitut atdtea secole insotindumanitatea gi conservdndu-i in felul acesta
conturul. insd nu doar cirtile, ci actul memorieiin sine mi se pare salutar. Conturul fiinteinoastre este dat in fiecare clipl de suma distilatia memoriei triirilor avute. Faptul de a pistraundeva intr-un colg de suflet amintirea celor maifrumoase triiri dd vielii noastre consistenf a a ceea
ce suntem. $i nu prea suntem mare lucru in afard
de tot ceea ce ne amintim. incercati sL faceti unstop cadru pe realitatea unui singur minut de
viat5., golindu-l ipotetic de orice amintire si vefivedea cdt vid purtim cu noi, citi lipsI de sens
sti in faptul de a nu ne aminti nimic. Oameniicare ne plac sunt aceia care se potrivesc cel maibine cu ansamblul amintirilor noastre, sunt aceia
care, intrindu*ne in suflet, nrJ genereazi un haos,
ci produc aseminlri cosmotice cu toli cei pe care
ii purtlm deja gi la aI cilror chip facem recurs oride cite ori ne simgim amenintat echilibrul fiingei.
C[rgile sunt memoria colectivi a ceea ce
suntem, ele sunt oglinz| unele fermecate, altele,
pur gi simplu, oglinzi.Toate, indiferent de naturalor, reflecti chipul umanititii si al aspiratiilornoastre. Daci printr-un scenariu absurd intreagalume ar displrea, dar clrtile ar supravietui, atunci
Regatul celor maifrumoase depidrnnri 77
lumea insigi ar putea fi refhcuti pornind de la
cirgi. Spiritul lor adunat ca intr-un imens vas de
lut s-ar revlrsa atunci peste lume, iar copacii ar
infrunzi,florile s-ar deschide, viile s-ar ageza ticutin fascinanta geometrie a mungilor, iar mirile, innesfdrgita lor zbatere, ar purta de fiecare datd, ca
intr-un vis, gdndurile noastre hdrdzite infinitului.
Celor pe care-i stimezi cel mai mult oferi-lenu doar candoarea iubirii gi onoarea intransigenfei
tale, cum spunea undeva G. Ibriileanu, ci 9i
bucuria de a le povesti despre farmecul discret al
cl4ilor care au fXcut din tine un om echilibrat,bun
gi senin. Menirea noastri nu este doar a ne cultiva
pe noi insine, ci a-i inspira pe algii, devenindu-le
un mic reazem, o mic5. forml a reglsirii. Cartea
aceasta este incercarea de a repovesti in chip
eseistic mirajul unor c[r]i gi autori care mi-au
pigmentat cel mai frumos imaginafia, viafa de
pdni acum gi visurile in care cred.
Nu imi plac formulirile impersonale, nu imiplace pluralul academic ,,noi credem", in spatele
clruia nu regdsesc niciun fror metafizic autentic,
nicio emogie, nicio indoiali. Tot ce am scris este
la persoana intii singular, este unicul mod in care
simt cI, in ordinea credinlelor mele, mI pot plstraonest. Am scris despre autori 9i clrfi nu in sensul
in care se scriu exegezele universitare, nu sub
forma unor cronici sau recenzii, ci, fhrl a emite
72 Cosmin Neidoni
niciun fel de pretentii de comentator, de exeget
sau critic, am povestit mai degrab[, pundndu-miintreblri 9i agezindu-mi sub arcuirea loqdevelopdnd filmul unor impresii interioare care
mi-au urmirit, aproape obsesiv, sirul clderilormele pe ginduri. Acesta este motir,rrl pentrucare atunci c6.nd am pornenit de Kant nu am
adoptat poz\tia sobrd a unui absolvent de filosofiecare, pentru a lisa o impresie impecabil[, cade
reverenfios in genunchi scriind un laudatio.Nu m-am ferit s[ spun ci, citind din Hegel,m-am plictisit teribil, dupl cum nu m-am feritsi scriu admirativ despre Cioran ale clrui cdrtisunt ld.sate, de cLtre multi profesori de filosofie,in afaru preocupirilor filosofice autentice. Ampreferat mereu compania acelor ginditori care nus-au temut de tenebrele fiintei gi de propriile lorconvulsii gi incongruente. intre un Hegel abstract,
cu o desfhsurare logici impecabili si orice altautor care, scriind, angaleazd. intregul ansamblu
al fiintei, cu toate luminile gi penumbrele ei, am
ales fXrd ezitare tovdrisia celui din urmI. imi plac
mai mult oamenii carc fac subtile acrobagii de stilpe marginea propriilor dileme, decdt aceia care
scriu pe un ton de maximi sobrietate si austeritate
stilisticl pe marginea unor certitudini.Am ales ca formi de comunicare eseul pentru
a evita, vorba lui Gabriel Liiceanu, teribila
Regatul celor maifrumoase depdrtdri -L3
singurdtate a abstracliei ?ure Pe de o parte, dar 9i
concretetea prozaicil a narafiunii pe de alti parte.
Eseul este o specie cameleonicl situati la graniga
dintre filosofie gi literaturi, locul fertil unde
maxima luciditate a minfii poate intilni piscul cel
mai emofionant al literaturii, este, de opotrivd,zona
de refugiu optim pentru acei autori care, imbinindelemente ale tuturor stilurilor funclionale, fac
promenade lungi pe lirmul nesfirgit al marilor
intreblri dintotdeauna. Compozilia eseistici
este un act generos de creagie, favorizdnd, prin
intermediul unor formuliri accesibile, abordarea
unor teme complicate. Personajele literare pe
marginea c[rora am lesut textele acestei cIrEi sunt
aidoma scoicilor care linute la ureche ne fac siauzim sunetul indeplrtat al mXrii, redegteptdnd in
noi doringa de a-i reintdlni freamitul gi zbuciumul
valurilor izbite de 1Irm.Existi in viafX mai multe poveri, pe care,
uneori, neputind si le evitlm, suntem silili a
le purta, iar una dintre ele este povara de a lisa
nepovestite bucuriile care ne-au impresurat viafa.
Prin actul lecturii devenim candidali labucuria unui dialog cu autori al cdror chip, situat
la depdrtare, nu il intilnim, poate, niciodati. $itofi cei pe care ii citim, aducdndu-i din panteonul
auroral al ideilor, formeazd. regatul celor mai
frumoase dep[rtiri.
I
CEL MAI INDUI[)$AT()RPERSONAJ DIN
LITERATURAUNIVERSALA
T\ intre toate cirtile de literaturd universal5
IJ.itit. pane a.rrm nu am intdlnit un
personaj mai gentil gi mai induio,sltor decdt MiculPrinl din cartea lui Saint-Exup6ry. M[ intrebam
in ce consti succesul unei asemenea c[rfi care a
fhcut pAni azi inconjurul soarelui de 75 de ori gi
de nenumlrate ori inconjurul lumii, fiind tradusi
in peste 200 de limbi.Personajul cirEii vine de pe o planeti
indepirtati 9i ne vorbegte noui, adul$lor, despre
virtugile nobile ale copildriei, despre singurul
imperativ moral care ili pdstreazd. nealterat
valabilitatea pdnd.la capit: imperativul de a ne
pune in acord cu bdteile propriei noastre inimi.
16 Cosmin Neidoni
Ne vorbeste induiositor despre una dintre cele
mai frumoase virtuti umane, virtutea nobild a
prieteniei:
"Noi * citesc la un moment dat in
carte - na cunoasten't. decdt ceea ce
irnbldnzirn (...) Oamenii nu mai autimp sd cunoascd nimic. Ei cumpdrd
lucruri de-a gata, de la negu{dtori.
Curu. tnsa nu existd negu/titori de
prieteni, oamenii nu rnai au prieteni."
Cn4ile cu adevdrat importante pentruedificarea noastri se citesc de mai multe ori, inetape 9i la virste diferite. Nu citim, insi, de fiecare
dati aceeasi carte asa cum, vorba lui Heraclit, nune scdldlm de doui ori in acelagi riu. Mesajulcirtii se ya reflecta de fiecare dati. altfel,oglindindprin continutul ei ipostazele devenirii noastre.
C5.rtile mari, cele care fac inconjurul lumii si
al fiintei, au avantajul de a nu fi obscure, avindmeritul de a fi citite de toti oamenii indiferentde anvergura lor culturali gi intelectuah. Noimasi sensul niciunei c5.rti nu sunt un dat aprioric,revel0.ndu-si continutul in funclie de felul in care
cititorul proiecteazd. asupra ei parte din proprialui inzestrare.
Micul Print al l:ui Saint-Exup6ry este o
asemenea carte, un exemplu de lecturi care, prin
Regatul celor maifrumoase de4drtdri 77
formidabilul ei confinut, transcende toate vdrstele
sau, mai bine spus, le congine pe toate. Existi ounitate a sensului acestei cI4i dat[ de urmitorulfapt: autorul redegteaptl in noi, indiferent de
virst[, chipul nealterat al copiliriei care dlinuie
in sufletul nostru peste timp. Am citit prima datiaceaste carte cind aveamTT ani, iar de atunci am
citit-o de mai multe ori. A doua oari in primul
an de studenfie din dorinfa de a intra in graliile
unei colege care imi pldcea foarte mult 9i care
incepuse si citeascl cartea. M-am imprietenit cu
ca, povestindu-i despre felul in care am glsit o
asemrnare intre cele 7 planete vrzitate de micul
prin!, fiecare simbolizdnd, un viciu, un picat al
omului gi cartea lui Konrad Lorcnz despre Cele
0?t ?acate ca?itale ale lumii cioilizate. Analogia
nu este, logic vorbind, perfect validi, intrucdt
cei doi autori vorbesc, fiecare in mod diferit, de
plcate diferite. Apoi, imi amintesc, am incercat
sd. forlez limitele interpretlrii, fbcind trimitere
9i la cartea lui Giovanni Sartori Horno videns sau
la Alvin Toffier cu al siu $oc al siitorului. Notacomunl a cIrEilor amintite este sentimentul de
instrlinare fa;d. de noi ingine, de aftrficiahzare
a viefii prin urbanism. A treia oard am cititcartea, povestind-o copiilor mei seara inainte
de culcare, iar a patra lecturi a cirlii in urmicu o lunI. Prospefimea mesajului nu s-a alterat
78 Cosmin Neidoni
catusi de putin, dimpotrivi. Ei bine, imi dauseama ce aceasta este reteta marilor cirti: faptulde a contine un element de univers alrtate care se
sustrage :uzurTi timpului si tiraniei spatiului.Nu voi face o analizd, filosofici a textului din
teama de a nu risipi, folosind concepte abstracte,
farmecul unei clrfi care tocmai asta ne invatL: sipitrundem esenta lucrurilor renuntd.nd la rigorilereci ale gdndirii abstracte, apelind in schimbla intuigia inimii. Stiti ce este intuitia inimiilEste intuigia originari care scurtcircuiteazirationamentele logice, ajungAnd la concluzienu prin inlinguiri de silogisme, ci printr-unsalt direct in lumea unor adeviruri al cXror
temei este simfirea. Intuigia inimii este similarilimbii originare a pisirilor, adici acel fond de
comunicare universali de dinaintea babiloniei.Omul paradisiac, daci admitem ci ar fi existatcdndva, folosea in mod sigur intuitia inimii si
limbajul universal al pisirilor. Rationamentelelogice si pluralitatea lingvistici postbabilonianisunt insemnul omului care si-a pierdut sacralitatea.
Una dintre formidabilele virtuti ale copillrieieste capacitatea de a crea imagini. Omul adult,uzat de toate asprimile mundane ale vielii, si-a
atrofiat functia imaginativi pdn[ in acel punctin care toate imaginile cu care poate vehiculalndeplinesc, stricto sensu, un ro1 practic. Din acest
Regatul celor nai frumoase depdrtdri 19
lrtrnct de vedere as spune c[ un copil este fiinfa
lrrin excelengd aptd de a vehicula un conlinutrlc imagini cu o utilitate de grad secund. Sensul
iocului la copii este jocul insugi. Omul adult, chiar
;i ntunci cind i9i permite luxul de a se juca, nu
,r fhce pentru jocul in sine, el plaseazd. activitatea
Itrdici sub semnul camuflat al unei utilitigi.Paradisul este acel loc in care activitXfile sunt
cliberate de povara coplegitoare a unei finalitigi.Cine se joacd ca un copil este mai aproape de
l)umnezeu pentru cI, asemeni majestiEii divine,
c<rpilul, jucdndu-se, creeazd. lumi in sine aflate inrtrmonie perfect[ cu o singuri nevoie, aceea de a se
br.rcura. Copiii au cel mai acut siml al gratuitigii,ci reproduc la scara unui microunivers formula
I{omo Ludens a lui Huizinga.imi plac adulgii care adipostesc .in trupul
lor sufletul mare al unui copil. Ei ne amintesc
de propria noastrl copillrie, vorbindu-ne nu pe
mS.sura maturitilii noastre, ci pe mS"sura visurilorin care, peste timp, mai indriznim si. credem.
Cartea lui Saint-Exup6ry ar trebui si fie o lecgie
propedeutici a oriclrui om care se indeletniceste
cu filosofia. Poate cI asimildndu-i pedagogia
subiacenti inainte de a citi criticile kantiene sau
Fenomenologia lui Husserl ar gti si nu se ia prea inserios, ar gti ci orice sistem filosofic construiegte
o lume autonomi, cu logici proprie in care nu se
20 Cosmin Neidoni
poate trii, se poate doar gdndi. $i dacn ar fi sine imaginim traiul in uniyersul de discurs al unuisistem filosofic acesta ar fi populat de oamenifhrl insusiri, o lume aproape perfectd, ca cea a luiHuxley, dar o lume anesteziatd. emofional care
s-ar prlbusi sub povara propriei perfectiuni.
Cindva fiecare dintre noi a fost aidoma MiculuiPrint pentru care lumea si comportamentul celor
mari au fost uimitoare, c6,ndva fiecare dintre noia simfit cum rS.spunsurile adultilor smulg din noiinocenfa si vraja copildriei. Ne salvim sufletul de
inmirmurire pundnd din cind in cind sub semnul
intrebdrii propria noastrS. maturizare. Atunci c6.nd,
din prea multe asprimi gi griji ale vietii, pierdem
bucuria de a ne imagina, e semn c5" sufletul nostru,
partee- cea mai imponderabili din ceea ce suntem,
a impietrit. Suntem salvati de morgi premature oride cdte ori identificlm in propria noastrS. alcdtuire
chipul etern al copilului care am fost. Recursul la
propria copilirie incetineste imbitrdnirea in asa
fel incit, chiar 9i la 80 de ani fiind, daci incl mai
putem rAde din tot sufletul, daci nu am epuizat
in intregime cantitatea noastri de iluzii gi visuri,suntem inci sub efectul resuscitant al proprieivitalitefi care fagne;te ca un guvoi zvelt de ap5.
Micul Print rimdne, agadar, cel mai gentil gi
induiosltor personaj din literatura europeanS. gi,
poate, din cea universah. intre Don Qrijote ;i
Regatul rclor naifrumoase de?drtdr; 27
Micul Prinf, intre Socrate gi Descartes se intrevede
,r lume frumoas5, poate cea mai frumoasi din cite
cxisti. Capacitatea lui Don Qrijote de a extrage
lirrmecul viegii din substanfa nevdzutd a unor
Irimere, bucuria de a imagina a Micului Prin1,
incintarea de a pune intreblri a lui Socrate 9i
t'apacitatea lui Descartes de a extrage certitudinea
tlin indoial[ sunt elementele unei lumi in apele
cirreia meritl s[ plonjezi din cdnd in cdnd pentru
rr salva in tine demnitatea de om.