Download - Referat, Model

Transcript
Page 1: Referat, Model

Ministerul Educaţiei din Republica MoldovaUNIVERSITATEA TEHNICĂ DE STAT DIN MOLDOVA

Catedra Ştiinţe Socio – Umaniste

REFERATLa disciplina „Teoria şi Practica Integrării Europene”

TEMA: “PREMISELE ŞI EVOLUŢIA INTEGRĂRII EUROPENE”

CHISINAU 2015

Page 2: Referat, Model

Întroducere

Premisele aparitiei Comunitatilor Europene si evolutia acestoraReconstructia tarilor care au suferit pagube materiale si umane in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939 - 1945) a impus reglementarea unor norme de conduita in plan international (norme de natura politica, monetara, sociala si comerciala).Din punct de vedere juridic, aceste reglementari s-au concretizat in negocierea si semnarea unor conventii internationale.Este vorba, in special, de Planul Marshall, Organizatia Natiunilor Unite, dar si pe plan local, Organizatia europeana de cooperare economica (OECE, infiintata in anul 1948 si inlocuita in anul 1961 cu Organizatia de cooperare si dezvoltare economica, OCDE).In domeniul monetar, au fost incheiate Acordurile de la Bretton Woods, din anul 1945, prin care s-au infiintat Fondul Monetar International (FMI) si Banca internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD), care pun bazele unei noi ordini monetare internationale.In plan politic, Consiliul Europei vine sa completeze organizatiile precedente, reunind, in temeiul Tratatului de la Londra, din 9 mai 1949, statele europene care beneficiau de un regim democratic pluralist si erau atasate idealurilor de protectie a drepturilor omului.Consiliul Europei este, de asemenea, un instrument de armonizare a drepturilor omului la nivel national.Un rol important pentru apropierea statelor europene si pentru demararea procesului de integrare in acceptiunea lui actuala ii este atribuit lui Jean Monnet, datorita caruia s-au facut primele demersuri in scopul realizarii unei noi unitati europene. Acesta, indeplinind functia de sef al Organizatiei nationale a planificarii din Franta, a propus ca productia de carbune si otel din Franta si Germania sa fie administrata de catre un organism supranationalRobert Schuman, ministrul afacerilor externe al Frantei, lansa, la 9 mai 1950, declaratia, inspirata de catre Jean Monnet, prin care propunea crearea unei piete a carbunelui si otelului, care sa fie condusa potrivit metodelor nationale ce implica o ruptura de schemele traditionale ale relatiilor dintre state.Realizarea acestei piete a fost un prim pas pe calea dezvoltarii pe care o cunoastem astazi pentru statele europene.Conceput pentru a evita un nou conflict armat, “Planul Schuman” a pus sub control international ramurile de baza ale industriei de armament, prin intermediul unui tratat inviolabil, acceptat de catre Germania, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia, in calitate de membrii fondatori.Tratatul asupra Comunitatii europene a carbunelui si otelului a fost semnat la Paris la 18 aprilie 1951 pentru o perioada de 50 de ani.Incheierea tratatului s-a realizat mult prea devreme pentru ca partile semnatare sa afirme cu convingere perenitatea acestuia, insa institutiile constituite prin acest tratat au demonstrat o viziune noua asupra vietii internationale, in sensul urmaririi avantajelor individuale in procesul de realizare a interesului uropean comun.Negociatorii tratatului CECA au avut din partea natiunilor pe care le reprezentau, mandatul politic de a constitui o organizatie total noua, atat din punct de vedere al obiectivelor, cat si al metodelor sale de traspune in practica a misiunii trasate.La cererea reprezentantilor Olandei, a fost constituit un Consiliu de Ministri, dar si o Adunare Parlamentara si o Curte de Justitie. Toate deciziile importante pentru viata economica si sociala a tarilor semnate se adoptau cu unanimitate de catre Inalta Autoritate, organism a carui independenta si autonomie au fost avute in vedere drept principii pentru tratatul intreg, ca reguli care nu pot fi incalcate in nici un fel.Astfel, relatiile foarte stranse intre statele europene au demarat prin intermediul industriiilor de razboi (carbune si otel), dar in scurt timp s-a evidentiat nevoia unei mai stranse colaborari intre statele fondatoare ale CECA. Paul Henz Spaark, politician de origine belgiana, a redactat raportul care ii poarta numele, raport prin care a propus si argumentat nevoia crearii a inca doua uniuni intre statele europene: o uniune economica la nivel general, dar si o uniune particulara pentru gestionarea in comun a problemelor in legatura cu utilizarea pasnica a energiei atomice.Tratatele instituind CEEA si CEE au fost semnate la 25 martie 1957 la Roma. Noile comunitati s-au inspirat din conceptiile cu privire la institutiile comune puse deja in practica prin tratatul CECA, pe calea unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele europene.Cele 6 state fondatoare au semnat si Conventia cu privire la institutiile comune, stabilind ca tuturor celor 3 comunitati, create prin statate diferite si cu misiuni distincte, li se alatura in sfera lor de competenta aceeasi

Page 3: Referat, Model

Adunare parlamentara si aceeasi Curte de justitie.Desi avuta in vedere inca de la inceput, unitatea deplina a institutiilor celor trei comunitati, CEE, CECA si CEEA s-a realizat abia prin Tratatul de la Bruxelles instituind o Comisie Unica si un Consiliu unic (Tratatul de fuziune al executivelor comunitare, semnat in 1965 si intrat in vigoare in 1967).

1.  1. Etapele formării UE. de la idee la realizarea practică.  1. Etapele formării UE. de la idee la realizarea practică.Se consideră că perioada dintre cele două războaie mondiale a construit perioada pentru dezvoltarea Ideii Europene.Făcînd abstracţie de la factorii „tradiţionali istorici” care au generat tendinţa unificării Europei aceasta perioadăîncepe să se evidenţieze prin diverşi factori de integrare. progresul tehnic în economie şi transport de căi ferate si dezvoltarea relaţiilor poştale si apariţia automobilului si avionului etc. Ideea promovării popularizării şi în unele cazuri intenţiei de realizare a unităţii europene nu este nouă în aceasta perioadă. Ideea era susţinută de un şir de personalităţi remarcabile din domeniul politic economic cultural etc. %u trebuie să facem abstracţie de procesul globalizării care a lăsat o amprentă asupra constituirii ideii Europene. Sunt 4 etape ale formării UE:Prima etapă (1951 – mijlocul anilor ’70), considerată şi „veaculde aur al Comunităţii”.Perioada s-a manifestat prin constituireaCECO -Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului.-membri fondatori au fost 6 state: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda,Luxemburg-artizani: Robert Schuman, Jean Monet-ulterior procesul se extinde şi în celelalte domenii economice A doua etapă (mijlocul anilor ’70 – începutul anilor ’90),caracterizată prin adoptarea programului de colaborare valutară şiconstituirea unui mecanism eficient de consultări,s-a manifestat princonstituireaCEE-Comunitatea Economică Europeană. În această perioadă, a fostatestată criza cunoscută sub numele „scleroza europeană”, care s-a caracterizatprintr-un nivel diferenţiat de dezvoltare a ţărilor CEE şi a statelor recent aderate.În această perioadă a fost adoptat Actul Unic European şi au continuat eforturilede formare a Uniunii Europene.Tratatul de la Roma având ca obiective principale-crearea unei pieţe comune-armonizarea politicilor economice ale statelormember A treia etapă (1992 - 2004), caracterizată prin constituirea şievoluţia în continuare a Uniunii Europene. A fost semnat Tratatul UniuniiEuropene, s-a constituit Uniunea Economică şi Monetară, trecandu-se la valutaunică euro. Tratatul de la Maastricht (Olanda) la 2 februarie care are şi în prezenturmătoarele obiective:-crearea unei uniuni vamale-politici economice comune în domeniica:agricultura, comerţ, transporturi, energie, concurenţă, etc-crearea une uniuni economice şi monetare-libera circulaţie a bunurilor, forţei de muncă,capitalului, serviciilor A patra etapă (2004 – 2007)-contemporană. În această perioadă afost elaborată Constituţia Europeană şi propus spre aprobare Tratatul de laLisabona.Tratatul de la Lisabona care, conform prevederilor sale, trebuia să intre în vigoarela 1 ianuarie 2009. Noul Tratat are drept scop consolidarea capacităţii defuncţionare a UE prin sporirea eficienţei instituţiilor comunitare . 2. Planul Marshall:Planul Marshall (en : The Marshall Plan), cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucție conceput de Statele Unite ale Americii și destinat aliaților europeni din Al Doilea Război Mondial. Pe 5 iunie 1947 într-un discurs rostit în Aula Universității Harvard, secretarul de stat american George Marshall anunță lansarea unui vast program de asistență economică destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extindereacomunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice.[1]

La 19 iunie 1947 miniștrii de externe ai Franței (Georges Bidault) și Regatului Unit (Ernest Bevin), semnează un comunicat prin care invită 22 de state europene să trimită reprezentanți la Paris pentru a schița un plan de reconstrucție europeană. Etichetând Planul Marshall drept „imperialism economic american”, Moscova a interzis țărilor satelite să participe la Conferința de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a țărilor

Page 4: Referat, Model

din sfera sa de influență și la pierderea avantajelor politice și strategice dobândite de Kremlin în Europa Centrală și de Est la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic a Doctrinei Truman.nițial, acest plan era destinat tuturor statelor europene, însă a fost respins de URSS și sateliții ei, care se temeau de creșterea influenței americane. Planul Marshall a constat, așadar, într-un ajutor financiar acordat unui număr de doar 16 state din Vestul Europei. Pentru administrarea acestuia a fost înființată OCED(Organizația de Cooperare Economică și Dezvoltare)Planul Marshall a fost un pachet de asistenta oferit de SUA avand dublul rol de a ajuta Europa dupa incheierea celui de-al II-lea Razboi Mondial si a preveni extinderea comunismului. Statele Unite au oferit 20 miliarde de dolari, dar doar cu conditia ca natiunile europene sa realizeze impreuna un plan rational de folosire a fondurilor. Pentru prima data, acestea au trebuit sa actioneze impreuna ca o unitate economica unita; a trebuit sa coopereze unele cu altele. Marshall a oferit ajutorul si Uniunii Sovietice si aliatilor acesteia din Europa de Est, dar Stalin a denuntat programul ca fiind o cursa si a refuzat sa participe. Probabil, respingerea Planului de catre Stalin a facut posibila adoptarea masurii de catre Congres.Planul Marshall a adus beneficii si economiei americane. Banii au fost folositi pentru a cumpara bunuri din Statele U"nite, care au fost transportate pe Oceanul Atlantic pe nave comerciale americane. Pana in 1953, Statele Unite au pompat suma de 13 miliarde de dolari, si Europa s-a aflat din nou pe picioarele sale. Mai mult, Planul a inclus si Germania de Vest care a fost astfel inclusa in comunitatea europeana.In afara de ajutorul pentru a pune Europa din nou pe picioare, Planul Marshall a dus la realizarea Planului Schuman, care a determinat crearea Comunitatii Carbunelui si Otelului si Pietei Comune.3.Motivele care au determinat inceputul procesului de integrare europeana:  Dupa 1945, unii politicieni au considerat ca este nevoie de o mai stransa cooperare vest-europeana.      Motivele principale ale integrarii vest-europene erau: necesitatea unui efort economic comun pentru reforma Europei de Vest, dupa ravagiile celui de-al doilea razboi mondial, prevenirea pe viitor a unui posibil razboi intre tarile vest-europene si integrarea militara pentru preintampinarea amenintarilor ce puteau veni dinspre URSS.           In septembrie 1946, Winston Churchill a vorbit la Zurich despre necesitatea crearii unei entitati numite „Statele Unite ale Europei”. Curand, politicienii vest-europeni s-au impartit in doua tabere: federalistii, care sustineau ideea unei politici economice si de aparare comune si erau dispusi sa accepte existenta unor autoritati supranationale care sa aplice aceste politici, si nationalistii, care sustineau cooperarea economica si militara, dar si faptul ca statele Europei trebuiau sa-si pastreze identitatea.            Primul pas pe calea integrarii economice vest-europene a fost Planul Marshall. SUA doreau cu ajutorul lor sa fie distribuit in cadrul unei cooperari europene, statele occidentale sa actioneze ca o structura economica unica.             Prima organizatie colectiva a fost Consiliul Europei, creat in urma Tratatului de la Londra din 5 mai 1949, care a fost semnalat de 10 tari occidentale. Consiliul Europei era alcatuit dintr-un Consiliu Ministerial si dintr-o Adunare Consultativa- formata din delegati ai parlamentelor statelor membre- cu sediul la Strasbourg. In aceasta perioada, Consiliul era doar un „club de discutii”. Anglia, reticenta la ideea renuntarii la suveranitatea nationala, a inceput sa se opuna ideii integrarii.             In 1950, doi politicieni francezi, Jean Monnet si Robert Shuman, au lansat planul crearii mai intai, a unei comunitati economice. La 18 aprilie 1951 s-a infiintat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului(CECO), care numara sase membri: Franta, RFG, Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia. Marea Britanie care considera relatia cu SUA mai importanta decat cea cu Europa s-a opus acestei initiative.             Din initiativa lui Monnet de a crea o armata europeana, la 24 octombrie 1950 a luat nastere Comunitatea Europeana de Aparare(CEA), care integra si Germania. Proiectul a esuat insa la 30 august 1954, cand Adunarea Nationala a Frantei a refuzat ratificarea sa, facand imposibil visul lui Monnet, care dorea o Europa supranationala federalizata si integrata militar.

Page 5: Referat, Model

             Franata de esecul CEA, ideea europeana a fost relansata o data cu crearea la 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, a Comunitatii Economice Europene(CEE), denumita si Piata Comuna. Cele trei obiective esentiale ale CEE erau: desfiintarea tuturor taxelor vamale in interiorul comunitatii, libera circulatie a mainii de lucru, a capitalului si adoptarea unor taxe vamale comune pentru produsele care intrau in Comunitate. Cooperarea in domeniul energiei atomice trebuia sa se realizeze in cadrul unei alte Comunitati, Euratom(Comunitatea Europeana a Energiei Atomice), creata printr-un tratat semnat tot la 25 martie 1957 la Roma.       Ingrijorata ca va fi exclusa din sistemul comercial al CEE, sau al „celor sase”, Marea Britanie a incercat sa creeze o contrapondere, antrenand alte tari care se simteau amenintate de acest lucru. In 1960, Marea Britanie, Norvegia, Danemarca, Suedia, Austria, Portugalia si Elvetia au infiintat Asociatia Europeana a Liberului Schimb(AELS). Aceasta asociatie nu presupunea existenta unor institutii multinationale, iar in aria liberului schimb nu intrau si produsele agricole. Ulterior, Anglia, Danemarca si Portugalia au parasit asociatia pentru a intra in Piata Comuna, iar locul lor a fost luat de Finlanda si Islanda.4.Mecanismele de constituire a UE(Tratatele de la Paris,Roma ,Nice,Maastriht ,Amsterdam si Lisabona)Realizarea unui spatiu integrat din punct de vedere economic indiferent de gradul integrarii este rezultatul unui proces complex în cadrul caruia activitatea actorilor economici este determinata în mod direct sau indirect de politicile guvernamentale si de cele adoptate în comun.            Principale instrumente utilizate pentru realizarea acestui deziderat sunt tratatele, politicile comune precum si institutiile nationale si supranationale.În capitolul de fata ne vom opri asupra tratatelor 10310g615k de baza  încercând sa prezentam principalele lor obiective si  precum si asupra  principalelor institutiilor ale Uniunii Europene.            Tratatele pot fi clasificate astfel:             a). tratate de baza: Tratatul  de la Roma, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Lisabona;            b). tratate care modifica tratatele de baza: Actul unic European, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa;            c). tratate care reglementeaza domenii specifice: Tratatul privind Constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului(Tratatul de la Paris), respectiv Tratatul de Constituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice.Trebuie mentionat faptul ca diferitele forme de integrare au devenit operationale nu la momentul semnarii tratatelor, ci doar în momentul în care si tratatele au intrat în vigoare.

Tratatul de la Paris privind crearea CECO

Primul tratat semnat la Paris la 18 Aprilie 1951 a pus bazele Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului. A intrat în vigoare la 23 iulie 1952, principalul obiectiv fiind eliminarea barierelor din calea comertului si crearea unei piete comune pe care carbunele si otelul produs în statele membre sa poata circula liber pentru a satisface nevoile tuturor membrilor comunitatii, fara discriminarii legate de nationalitate. Capitalul si forta de munca din cele doua sectoare puteau de asemenea sa circule liber între tarile membre. Pentru ca acest obiectiv sa fie atins Tratatul stabilea câteva reguli referitoare la investitii, ajutoare financiare, productie si preturi, aranjamente si fuziuni, precum si cele referitoare la transport si institutiile Comunitatii.Crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului a reprezentat un experiment potrivit initiatorilor ei  care ulterior sa fie extinsa gradual si la alte sectoare economice.Durata tratatului a fost de 50 ani iar la 23 iulie 2002, când a expirat, reglementarile specifice din domeniul carbunelui si otelului au fost integrate în sistemul de legi al Comunitatii, iar resursele specifice, programele si obligatiile internationale au fost preluate de Comisia Europeana.

Tratatul de la Maasticht

Trataul privind Uninea Europeana a fost semnat la Maastricht pe 7 februarie 1992 dupa negocierile purtate în decembrie 1991, marcând o noua etapa în procesul de creare a unei uniuni închise între locuitorii Europei. Bazele Uniunii Europene au fost puse prin crearea Comunitatii Europene care a fost ulterior întregita prin noi politici si forme de cooperare. Caracterul economic esential al

Page 6: Referat, Model

Comunitatii a fost pastrat în sopul realizarii unei entitatii cu caractere globale. În acord cu articolul B al tratatului Uniunea îsi stabilea urmatoarele obiective:- sustinerea progresului economic si social care poate fi sustinut în particular prin crearea unei arii fara bariere interne, prin întarirea coeziunii economice si sociale si prin crearea uniunii economice si monetare culminând cu moneda unica;- întarirea protectiei dreputrilor si intereselor nationale ale cetatenilor din tarile membre prin introducerea cetateniei unionale;- afirmarea identitatii sale pe scena internationala, în particular prin implementarea unei plotici externe comune;  -  dezvoltarea unei cooperari strânse în domeniul justitiei si afacerilor interne ;- mentinerea integrala a "acqui-ului  comunitar" si construirea lui în scopul asigurarii functionarii mecanismului si institutilor Comunitatii.Tratatul privind Uniunea Europeana cuprinde si modifica celelalte tratate, separând constructia Europeana în trei piloni distingând bazele procesul de luare a deciziilor.Primul pilon este Comunitatea Europeana, unde metodele comunitare prevaleaza, cel de-al doilea pilon este reprezentat de justitie si afaceri interne, iar cel de-al treilea pilon este cel al politici privind securitatea externa unde procesul de luare a deciziilor implica o cooperare interguvernamentala.În interiorul acestui edificiu numit  Comunitatea  Europeana, tratatul a adus profunde modificari având în vedere ca a întarit câteva din politicile comunitare existente si a instituit câteva noi cum sunt cele din domeniul educatiei si ineretului, culturii, sanatatea publica si protectia consumatorilor. Înca înainte de definitivarea pietei unice statele membre au simtit nevoia sa realizeze o moneda unica si sa  o îmbogateasca cu noi politici comune ceea ce confirma natura multinationala a procesului integrationist.            Uniunea Europeana s-a largit la 15 membrii la 1 ianuarie 1995 prin tratatul de accedere a Austriei, Suediei si Finlandei semnat la 24 iunie 1994 la Consiliul European ce a avut loc in insula Corfu.Tratatul de acedere a Norvegiei a fost semnat la aceeasi data dar din nou poporul norvegian voteaza împotriva accederii acestei tari în Uniune.

    Tratatul de la Amsterdam

            La 17 iunie 1997, la Amsterdam sefii de stat si de guvern din cele cinsprezece tari membre au revizuit Tratatul privind crearea Uniunii Europene.Tratatul de la Amsterdam care este în vigoare si în prezent stabileste o Europa mult mai democratica bazata pe respectul drepturilor omului si pe principiile democratice în tarile membre. De asemenea s-a realizat un real progres referitor la libera circulatie a cetatenilor.Pregatind largirea Uniunii Tratatul de la Amsterdam a adâncit procesul integrationist prin plasarea Justitiei si a Afacerilor interne sub orbita comunitatii, prin întarirea politicii privind securitatea si politica externa si initierea unei noi politici privind forta de munca si protectia sociala.            Tratatul de la Amsterdam stabilea patru obiective principale :-         plasarea drepturilor cetatenilor si a ocuparii fortei de munca în centrul Uniunii. Statele membre si-au asumat ca principala responsabilitate ocuparea fortei de munca, si actiunea împreuna pentru a gasi solutii pentru reducerea somajului care este problema principala a Europei astazi;-         depasirea ultimelor obstacole din calea libertatii de circulatie a cetatenilor precum si întarirea securitatii prin consolidarea cooperarii statelor membre în domeniul justitiei si afacerilor interne;-         acordarii Europei o pozitie mai puternica în sfera economica prin responsabilizarea Consiliului European pentru definirea strategiilor comune care urmeaza sa fie administrate de Uniune si de statele membre;-         eficientizarea structurii institutiilor unionale în perspectiva largirii Uniunii în special spre tarile Europei de Est.

Tratatul de la Nisa

Consiliul European de la Nissa (7-9 decembrie 2000) întrunit în cadrul Conferintei Internationale a adoptat un nou Tratat care a adus modificari importante în patru probleme institutionale: marimea si

Page 7: Referat, Model

compozitia Comisiei Europene, ponderea voturilor în Consiliu, înlocuirea unanimitatii în cadrul procedurilor decizionale cu majoritatea calificata si intensificarea cooperarii.Cele patru probleme institutionale modificate prin tratat au prevazut urmatoarele:în privinta compozitiei Comisiei, s-a stabilit ca dupa viitoarea largire fiecare stat membru sa continue sa detina câte un comisar pâna în momentul în care va adera cel de-al 27 stat membru. De asemenea se prevedea sporirea puterii Presedintelui Comisiei;procesul decizional a fost  modificat, modificarile intrând în vigoare la 1 ianuarie 2005 dupa cum urmeaza: majoritatea calificata va fi obtinuta daca decizia obtine numarul specificat  de voturi si va fi aprobata de majoritatea statelor membre. Majoritatea calificata va înlocui unanimitatea în câteva prevederi ale tratatului, cele privind cooperarea judiciara în materie civila, politica comerciala comuna si politica industriala;  sporirea cooperarii unor state membre va fi reîntarita si facilitata;alte reforme institutionale importante vizau sistemul legal al Uniunii.Statele membre ale Uniunii Europene au aratat o extraordinara abilitate de adaptare a tratatelor la circumstantele interne si externe. Dinamismul procesului de integrare reiese luând în considerare frecventa reformelor aduse tratatelor si imboldul adus progresului de fiecare amendament din tratat.Procesul multinational de integrare a început în Europa în aprilie 1951 cu Tratatul European  privind Carbunele si Otelul, care prevedea realizarea unei piete comune în aceste doua sectoare.                       

Tratatul de la Lisabona

Tratatul este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrul unei conferinte interguvernamentale, la lucrarile careia au participat si membrii Cmisiei Europene si ai Parlamentului European. Tratatul a fost semnat pe 13 decembrie 2007 la Lisabona, urmând sa intre în vigoare dupa ce va fi ratificat de catre toate statele membre potrivit propriilor reguli constitutionale, stabilindu-se drept data probabila 1 ianuarie 2009.Tratatul va permite adaptarea institutiilor europene si a metodelor de lucru, precum si consolidarea legitimitatii democratice a Uniunii si a valorilor sale fundamentale.Tratatul de la Lisabona modifica Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatele CE, care sunt în vigoare în prezent, fara a le înlocui, venind în întâmpinarea provocariilor viitoare, ale globalizarii, asigurând cadrul legal si instrumentele juridice necesare.Cele mai importante modificari aduse de Tratat se refera la:        consolidarea pozitiei Parlamentului European, care se va afla pe pozitie de egalitate cu Consiliul Uniunii Europene în ceea ce priveste adoptarea celei mai mari parti a legislatiei Uniunii Europene. Totodata Parlamentul va avea noi atributii privind legislatia, bugetul Uniunii Europene si acordurile internationale;        o implicare mai ampla a parlamentelor nationale datorita unui noi mecanism care le permite sa intervina pe baza principiului subsidiaritatii;        stabilirea relatiilor dintre statele membre si Uniunea Europeana, pentru fiecare domeniu de activitate precizându-se cui revine dreptul de actiune: statelor membre sau Uniunii. Tratatul introduce o clasificare generala a competentelor în trei categorii:-         competente exclusive: doar Uniunea are dreptul de a legifera în domenii precum uniunea vamala, politica comerciala comuna sau concurenta;-         actiuni de sprijin, de coordonare sau completare: interventia Uniunii limitându-se la sustinerea actiunilor întreprinse de statele membre. Domeniu de aplicare fiind educatia, cultura sau industria.-         competente partajate în toate celelalte domenii, distribuirea puterii legislative între Uniune si statele membre realizându-se pe baza principiului subsidiaritatii.        Introducerea clauzei de retragere voluntara, care va permite fiecarui stat membru sa decida în mod individual, în orice moment, daca ramâne sau nu în Uniune.

5.Premisele semnarii tratatului de la Maastricht:

Page 8: Referat, Model

Tratatul privind Uniunea Europeană (numit și Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înființarea Comunității Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene. După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepție de neconstituționalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”.Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE și a Tratatului EURATOM acest document este și actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituții definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuiește însă vechile Comunități Europene, ci le reunește sub un numitor comun, acela al unei noi “politici și forme de colaborare”. Împreună cu celelalte elemente Comunitățile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:Comunitățile EuropeneColaborarea în politica externă și de securitate (PESC),Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (CPJMP).

Conținutul tratatului:Uniunea monetară și economicăPrincipalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice și Monetare în trei etape. Conform tratatului moneda unică europeană urmează să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 și cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o țară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergență), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergență sunt următoarele: politica financiară, nivelul prețurilor, al dobânzilor și al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% și gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referință 1997.Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mișcare un automatism, conform căruia țările care îndeplinesc criteriile de convergență în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniștri pot participa și la uniunea monetară. Numai Marea Britanie și Danemarca și-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană.Politica externă și de securitate comunăVechea Politică Europeană de Colaborare a fost înlocuită prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externă și de Securitate Comună (PESC). Cu toate că PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urmă de statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.Cetățenia europeanăNu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. Cetățenia europeană o deține orice persoană care are cetățenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă printre altele dreptul de ședere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv și activ la alegerile locale precum și dreptul de a alege deputații din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.Procesul de democratizareO altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta Parlamentul European are în anumite domenii aceleași drepturi ca și Consiliul de Miniștri. În afară de aceasta s-a hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.Colaborarea în domeniul politicii interne și juridiceÎn tratat s-a hotărât îmbunătățirea colaborării în domeniul juridic și al afacerilor interne. Pentru o mai bună coordonare a colaborării polițienești a fost înființat Oficiul European de Poliție Europol, cu sediul la Haga.

Page 9: Referat, Model

6.Adoptarea Tratatului de la Amsterdam si modificarile ulterioare: De la adoptarea Tratatului de la Amsterdam, unul din obiectivele esentiale ale Uniunii Europene îl constituie crearea unui spatiu al libertãtii, securitãtii si justitiei.Spatiul libertãtii presupune asigurarea liberei circulatii a persoanelor peste frontierele interne ale statelor membre, precum si libertatea pentru cetãteni de a trãi într-un mediu al respectului fatã de lege.Spatiul securitãtii este creat prin dezvoltarea cadrului institutional pentru actiuni comune în domeniul cooperãrii politienesti si judiciare, în special pentru a preveni si combate criminalitatea organizatã si terorismul.Spatiul justitiei are ca fundament, în fiecare stat al Uniunii Europene, e!istenta unei puteri judecãtoresti independente si magistrati bine pregãtiti. "e lingã aceasta, recunoasterea si efecutarea hotãririlor în materie civilã si penalã precum si asigurarea acelorasi garantii în cadrul procedurilor vor trebui sã asigure acelasi sens al justitiei pentru toti cetãtenii statelor membre.Romania este implicatã decisiv în activitãtile decurgind din aplicarea Acordului de Asociere încheiat cu comunitatea Europeanã si a parteneriatului pentru Aderare încheiat de Uniunea Europeanã cu Romania, ce permit participarea la crearea în Europa a unui spatiu al libertãtii, securitãtii si justitiei. Astfel, vor fi adoptate mãsuri pentru consolidarea statului de drept, functionarea sistemului judiciar si respectarea drepturilor omului, asigurarea cooperãrii în materie juridicã si judiciarã, în domeniile dreptului civil, comercial si penal, inclusiv în lupta împotriva coruptiei si criminalitãtii organizate. in prezent, în Uniunea Europeanã existã o varietate de sisteme juridice, ceea ce determinã o serie de dificultãti atunci cind în procedurile legale sunt implicate mai multe state membre. De asemenea, procesul într-un stat membru, altul decit cel al cãrui cetãtean este justitiabilul, poate crea dificultãti pentru persoane fizice si juridice."entru a se remedia aceastã situatie s-a început introducerea unor mãsuri de naturã sã ducã la cresterea armonizãrii si cooperãrii între sistemele juridice ale statelor membre. in acest scop, Romania se aflã într-un proces vast de reformare a legislatiei interne, cu profunde implicatii asupra întregii societãti, contribuind la dezvoltarea unei economii de piatã viabile, la stabilitatea si securitatea vietii sociale si la consolidarea statului de drept.(biectivul principal al politicilor comunitare pentru realizarea spatiului justitiei în domeniul dreptului civil, îl constituie e!istenta unei bune colaborãri între autoritãtile judiciare în solutionarea litigiilor transfrontaliere. 'n acest sens, Romania urmãreste realizarea unui echilibru între e!igentele unui sistem judiciar echitabil si în acelasi timp eficient si respectarea fermã a principiilor ce guverneazã activitatea de înfãptuire a justitiei. Foile acte normative în materie civilã si procesual-civilã urmãresc un ansamblu de obiective clare si precise în acest domeniu, precum asigurarea celeritãtii în solutionarea procesului civil, sporirea si modernizarea mijloacelor procesuale de realizare a drepturilor deduse judecãtii, elercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor procesuale ale pãrtilor,sanctionarea corespunzãtoare a abuzului de drept si a tendintelor de tergiversare a judecãtii, economie de timp si bani pentru cetãtenii care se adreseazã justitiei, simplificarea si accelerarea e!ecutãrii silite.Toate aceste obiective urmãresc facilitarea accesului la înfãptuirea justitiei, cu respectarea tuturor drepturilor si garantiilor procesuale, deziderat major care trebuie sã directioneze în permanentã activitatea de legiferare proprie statului de drept.Persoanele fizice si operatorii economici nu trebuie sã fie descurajati sã îsi apere drepturile datoritãcomple!itãtii sistemului judiciar al unui stat membru. Deoarece acestia sunt încurajati sã trãiascã sisã-si desfãsoare activitatea oriunde doresc în Uniunea Europeanã, 7.Conţinutul Tratatului de la Nice:Tratatul de la Nisa este rezultatul activitatii laborioase a ConferinteiInterguvernamentale a Uniunii Europene, ce s-a desfasurat peparcursul anului 2000, finalizate de Consiliul European in zilele de 9-11 decembrie 2000. El se inscrie in filosofia constructiei europene, ainterdependentei intre procesul de extindere si procesul de adancirea integrarii europene. Aplicarea Tratatului de la Nisa va duce la schimbari de forte in interiorulU.E., atat la nivel interinstitutional, cat si intre statele membre,

Page 10: Referat, Model

cresterea roluluiPresedintelui Comisiei Europene si posibila aparitie a primelor cooperariconsolidate.Odata realizata Europa celor 15, U.E. a procedat la consolidarea institutiilor europene, incercand o reformare a acestor institutii. Astfel, prin Tratatul de laAmsterdam, s-a consolidat demersul U.E. in domeniile Politicii Externe si deAparare Comuna, Afacerilor Interne si Justitiei.Dupa semnareaTratatului de la Amsterdam, U.E. a facut pasi mari inrealizarea uniunii monetare prin introducerea monedei EURO. La 1 ian 1999,pasii realizati in asigurarea unei identitati externe si de aparare a Uniunii princrearea armatei europene, convocarea unei conferinte interguvernamentale inanul 2000, menita sa conduca la reforma institutiilor comunitare. Conform analiştilor politici, marele învingător la Nisa a fost Germania, dinrândul ţărilor membre, şi Polonia – dintre candidate.Lupta dintre Germania şiFranţa s-a încheiat cu acceptul ca Franţa să-şi menţină actuala paritate de voturi în Consiliul de Miniştri, Germania primind, în schimb, recunoaşterea importanţeidin punct de vedere demografic şi, prin aceasta, implicit, recunoaşterea că esteuriaşul Europei cu cele 82 milioane de locuitori. Acest lucru se răsfrânge în moddirect asupra numărului de deputaţi în Parlamentul European, dar şi asupraponderii voturilor. Potrivit Tratatului de la Nisa, majoritatea de care va fi nevoie înConsiliile de Miniştri pentru adoptarea unor decizii va trebui să corespundă unuiprocent de 62 % din numărul de locuitori ai celor 27 de membre ale UE, proporţiedificil de atins fără cele 17 % cât revin Germaniei.Pe de altă parte, având o asemenea pondere, va fi suficient ca, la unmoment dat, Germania să se alieze cu două-trei ţări „mari” pentru a bloca odecizie. De aceea, majoritatea observatorilor au apreciat că Tratatul de la Nisafavorizează statele mari ale UE:Dintre ţările candidate, cea mai avantajată a fost Polonia, căreia i s-aurepartizat 27 de voturi, la fel cât a primit si Spania, situând-o printre primele şaseţări ale Europei. Şi celelalte ţări candidate au fost mulţumite, întrucât s-a precizatde câte voturi vor dispune, fiecare, în Consiliul de Miniştri, de faptul că vor aveacâte un comisar în Comisia Europeană, precum şi numărul de fotolii dinParlamentul European.

In prima partea Tratatului sunt cuprinse modificarile fundamentale, primadintre ele vizand masurile si modalitatea de adoptare a acestor masuri in cazul in cares-ar constata ca exista din partea unui stat membru incalcari grave ale TratatuluiUniunii. Precizarile de mai sus s-au impus pornind de la experienta austriaca, candUniunea nu avea o baza juridical formala pentru a condamna victoria si includerea inguvernul austriac a unor forte politice de extrema dreapta.Un alt domeniu delicat pe care l-a luat in considerare Tratatul de la Nisa, e celreferitor la politica externa si de aparare comuna. Pornind de la posibilitatea elaborariiprogresive a unei politici de aparare comuna, ce poate conduce la o aparare comuna,noul articol 17 al Tratatului de baza precizeaza relatia dintre politica de aparare aUniunii si specificitatile politicilor de aparare a unor state, respectand angajamentelestatelor membre fata de NATO. Tratatul precizeaza ”stransa cooperare in domeniul juridic intre autoritatilecompetente ale statelor membre, inclusiv cooperarea in cadrul Cooperarii JuridiceEuropene (Eurojust)”, ceea ce va facilita accelerarea cooperarii intre ministerelecompetente si autoritatile juridice in statele membre. In partea a doua, ”Prevederi finale si tranzitori”, se specifica faptul caTratatul se incheie pe o perioada nelimitata si intra in vigoare in prima zi a celei de-a doua luni care urmeaza depunerii instrumentului de ratificare de catre ultimul statsemnatar care indeplineste aceasta formalitate.Tratatului ii sunt anexate patru protocoale referitoare la extinderea U.E., statutulCurtii de Justitie, consecintele financiare ale expirarii Tratatului CECO (2002, la 50de ani de la infiintare), continutul articolului 67 de instituire a Comunitatii Europene. In perspectiva largirii Uniunii,Tratatul de la Nisaa limitat numarul de membriai PE la 732 de deputati. El a prevazut in egala masura repartitia

Page 11: Referat, Model

locurilor intreStatele Membre si tarile candidate. Deputatii tarilor candidate urmau sa participe lalucrarile PE din momentul adeziunii lor. Daca in randul Consiliului numarul voturilor a fost impartit oarecum in functie de puterea economica si politica a statelor, incadrul PE regula este cea a numarului cetatenilor.Tratatul de la Nisa stabileste ca aceasta institutie va cuprinde un institutnational de fiecare stat. Numirea membrilor sai se va face de catre Consiliu, careva decide cu majoritate calificata iar mandatul lor va fi de 6 ani.Curtea va putea sa creeze camere pentru a adopta anumite categorii de rapoartesi avize. Pentru o mai buna cooperare intre aceasta institutie si statele membre,Tratatul invita institutiile nationale sa coopereze cu Curteade Conturi.Aceasta cooperare urmeaza sa se materializeze printr-un comitet decontact, pus in practica de catre presedintele Curtii de Conturi si presedinteleInstitutiilor Nationale in domeniu.8. . Membrii UE în căutarea documentului politic de bază a integrării politice europeneUniunea Europeană (UE) este o uniune economică și politică, care cuprinde 28 de țări europene. Ea are o populație de 508 milioane de oameni, 24 de limbi oficiale și de lucru și aproximativ 150 de limbi regionale și minoritare.

Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din șase state în 1951 - Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Aceste țări s-au unit pentru a pune capăt războaielor care au devastat continentul european și s-au înţeles să împartă controlul asupra resurselor naturale necesare în război (cărbunele și oțelul).

Membrii fondatori ai CECO, au stabilit că acest proiect european se va dezvolta nu doar pentru a avea resurse commune sau a preveni diverse conflicte în regiune. Aşa că, Tratatul de la Roma din 1957, a creat Comunitatea Economică Europeană (CEE), care a consolidate relaţiile politice și economice între cele șase state fondatoare.

De atunci până astăzi acest tratat a trecut printr-o serie de modificări, iar aderarea altor state a făcut ca această uniune să crească şi să se dezvolte în diverse domenii devenind Uniunea Europeană de astăzi.

Competențele Uniunii Europene sunt conferite printr-o serie de tratate internaționale pentru statele sale membre. Statele membre recunosc că, prin adoptarea și punerea în practica a acestor principii fiecare stat şi-a asigurat și apărat propria suveranitate, dar şi o prosperitate economic într-un mediu liniștit și sigur.

UE a avut la bază o serie de principii pe care toate statele membre trebuie să le respecte:

Respectarea principiilor democratice , a drepturilor omului și a libertăților fundamentaleRespectarea și egalitatea în fața legiiRespectarea principiilor de suveranitatePrincipiile economiei de piață liberePrincipiilor bunei guvernări și de combatere a corupțieiPrincipiile de protecție a mediuluiPrincipiile păcii și stabilității la nivel regional și internațional

Statul de drept este piatra de temelie a Uniunii Europene. Conform legislației UE, legea se află deasupra politicii și a intereselor naționale, toate sunt supuse acesteia, inclusive şi liderii naționali și politicienii.

Legile UE afectează anumite aspecte ale suveranității statelor membre. Cu toate acestea , în toate aceste cazuri , statele membre au transferat în mod voluntar părți din suveranitatea lor către instituțiile europene pentru a construi o Europă mai puternică și mai eficientă. Statele UE recunosc

Page 12: Referat, Model

că le este mai bine să lucreze împreună decât ca state independente şi înafara UE.

Inima UE, este piața unică europeană . Aceasta este o zonă economică cu politici comune privind reglementarea produselor, precum și libertatea de mișcare a bunurilor, capitalului, serviciilor și forței de muncă.

Acest lucru a adus avantaje semnificative pentru întreprinderile europene prin asigurarea unui mediu concurențial echitabil pentru toți și un set de norme și standarde comune.

De fapt, această piaţă unică se extinde dincolo de UE şi include alte trei state care nu sunt membre : Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Republica Moldova negociază în prezent un Acord de Asociere, care cuprinde un Acord Aprofundat și Cuprinzător de Liber Schimb, pentru a oferi țării noastre un acces mai mare la piața unică a UE.

Uniunea Europeană este o organizație extrem de complexă, de aceea nu ne-am propus prin intermediul acestei paginii să acoperim fiecare aspect al acesteia. De fapt rolul nostru va fi să semnalizăm informațiile cele mai relevante despre relaţiile RM-UE. Mai multe puteţi afla pe portalurile informaţionale de mai jos:

Pentru cea mai bună imagine de ansamblu a istoriei UE , instituțiile și puterile în zona UE puteți vizita pagina oficială a uniunii

Există mai multe detalii cu privire la relațiile dintre Republica Moldova și UE pe site-ul web al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene

Puteți găsi, de asemenea informaţie despre UE , prin contactarea Centrelor Regionale "Pro-Europa"

În cele din urmă pagina noastra enumeră mai multe linkuri utile și este actualizată în mod constant.9.  Constituţia Europeană versus Tratat Instituţional

Tratatul de la Lisabona            „Noul Tratat de la Lisabona este, de fapt, vechiul Tratat Constituţional transformat, care şi-a pierdut pe drum aspectul constituţional.” Adoptat în 2007, intrat în vigoare în 2009, Tratatul de la Lisabona aduce modificări majore echilibrului instituţional delicat al Uniunii:–          personalitatea juridică a Uniunii Europene, Uniune instituită prin Tratatul de la Maastricht (1992), dar care menţinea şi fosta Comunitate Europeană creând confuzie.–          prin crearea funcţiei de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate care este în acelaşi timp si vicepreşedinte al Comisiei, creşte rolul Uniunii Europene de a-şi apăra interesele şi valorile pe scena internaţională şi să se exprime intr-un singur glas.–          diminuează deficitul democratic al Uniunii prin apariţia Cartei Drepturilor Fundamentale în UE, dar totodata şi prin implicarea totală a Parlamentului European în luarea deciziilor.–          consiliul European devine o instituţie de sine stătătoare, al cărui rol specific de a impulsiona şi elabora rolul UE este consolidat.–          instituirea unei preşedenţii fixe a Conslilului European care contribuie la asigurarea unei continuităţi şi eficenţe sporite a activităţii acestei instituţii. Astfel creşte eficineţa acţiunii Uniunii în ansamblul ei.Adoptarea Tratatului de la Lisabona a fost necesară pentru că Uniunea Europeană s-a schimbat. Numărul de state membre a ajuns la 27. Numai în ultimul deceniu, numărul acesta aproape s-a dublat, determinând scăderea eficienţei şi transparenţei instituţiilor Uniunii, precum şi acutizarea deficitului democratic.Uniunea Europeană avea nevoie să vorbească în lume cu un glas unic şi să răspundă provocărilor

Page 13: Referat, Model

uriaşe ale secolului XXI, printre care criza economică, schimbările climatice, securitatea energetică şi dezvoltarea durabilă.Principalele modificări aduse de Tratat instituţiilor sale centrale            Parlamentul European în urma adoptării Tratatului de la Lisabona, este marele caştigător, având alături de Consiliu autoritate deplină la nivel bugetar şi în adoptarea legislaţiei europene. PE alege preşedintele Comisiei Europene are rol determinant în alegerea Comisiei Europene şi nu doar consultativ cum avea înainte de Lisabona.            Preşedinţia semestrială a Consiliului Uniunii Europene este reformată prin organizarea acestora pe echipe de trei state care îşi coordonează acţiunile şi urmăresc realizarea aceluiaşi program comun. În fapt, prin stabilirea celor doua preşedinţii permanente: Consiliul de Afaceri Generale care v-a fi condus de către Înaltul Reprezentant şi Consiliul de Afaceri Economice şi Finaciare ce reuneşte doar membrii zonei euro care de asemeni îşi vor desemna un preşedinte permanent; cumulat cu instituirea funcţiei de preşedinte al Consiliului European, asistăm la o scădere substanţială a importanţei preşedinţiei semestriale.Pentru prima dată de la apariţia sa (1974), Consiliul European devine instituţie a UE, care să dea impulsurile necesare dezvoltării şi să definească orientările şi priorităţile politice generale.Crearea funcţiei de preşedinte permanent al Consiliului European, cu un mandat de doi ani si jumătate a dotat Uniunea cu o „faţă vizibilă” pe care cetăţenii să o poată identifica cu leadership-ul Consiliului European. Prin intrarea în joc a acestui nou actor politic echilibrul si noul dialog instituţional se modifică substanţial, ducând însă şi la o reducere a funcţiilor Comisiei Europene.Pe plan extern însă, coerenţa reprezentării europene are de câştigat enorm şi nu doar prin actualul preşedinte al Consiliului European, Herman Van Rompuy, ci şi prin noua creata funcţie de ministru al Afacerilor Externe în persoana Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate.(denumirea „ministru” avea conotaţii statale prea puternice, dar Tratatul de la Lisabona a păstrat intacte funcţiile, responsabilităţile şi competenţele).Doamna Catherin Ashton, actualul Înalt Reprezentant al UE are ca sarcină principală crearea Serviciului European de Acţiune Externă format din diplomaţi de carieră ai tărilor membre, seviciu care v-a asigura reprezentarea externă a UE şi instaurearea unei administraţii unice pentru PESC.Funcţia Înaltului Reprezentant ne duce cu gandul la un federalism interguvernamental, aceasta datorită cumulului de funcţii: prezidează Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe având în acelaşi timp funcţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene. Analiştii Tratatului de la Lisabona apreciau aportul pe care Înaltul Reprezentant îl v-a avea asupra ameliorării vizibilităţii acţiunii Uniunii în plan internaţional, dar se şi temeau în acelaşi timp de o posibilă interguvernamentalizare a Comisiei. La doi ani şi jumătate de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona asistăm la un mare pas înapoi făcut de Comisia Europeană, fără îndoială „marele perdant al reformei instituţionale”.Numărul mare de state şi regula acordării unui comisar fiecărui membru al Uniunii, regulă modificată prin Tratatul de la Lisabona pentru o flexibilizare a acestei instituţii, au perpetuat discuţiile legate de influenţa statelor nepotrivită într-o Comisie gândită să apere interesul Uniunii Europene în ansamblul ei. Nimeni nu garantează însă în această perioadă că inclusiv intrarea în vigoare a acestei prevederi de menţinere a doar 2/3 ministere din totalul statelor membre va respecta data agreată, respectiv 2014. Dacă statele vor decide în unanimitate în Consiliul European, acest termen va putea fi prelungit. Noul echilibru instituţionalPrincipiul echilibrului instituţional presupune că fiecare instituţie trebuie să acţioneze în conformitate cu puterile conferite ei prin tratate, astfel încât să nu afecteze de o manieră negativă atribuţiile celorlalte structuri ale UE.Echilibrul instituţional reuneşte pe de o parte separarea puterilor şi competenţelor instituţiilor şi pe de altă parte colaborarea şi cooperarea între aceleaşi instituţii ale Uniunii.Odată cu Tratatul de la Lisabona clasicul triunghi instituţional, Consiliul, Comisie, Parlament, trece printr-o amplă reformă. Dacă în 1951 Tratatul de la Paris care instituia Comunitatea  Europenă a Cărbunelui şi Oţelului aducea în prim plan Înalta Autoritate (actuala Comisie), iar începând cu anul 1957 şi Tratatele de la

Page 14: Referat, Model

Roma debuta lunga perioadă de prevalenţă a Consiliului, pentru ca ultimele tratate să crească succesiv puterile Parlamentului European asistăm în prezent, odată cu Tratatul de la Lisabona, la creşterea exponenţială a acestor puteri. PE adoptă de la egal la egal legislaţia europeană împreună cu Consiliul. Domnul Jerzy Buzek, preşedintele PE sublinia că funcţia pe care o conduce „ profită de noile competenţe primite într-un mod serios, responsabil şi constructiv”. Mai mult, PE alege şi controlează politic Comisia Europeană, are rol decisiv în adoptarea bugetului Uniunii şi intră în conflict inclusiv cu Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate a Uniunii pe tema stabilirii organigramei noii instituţii.Toate acestea se traduc şi într-un lobby din ce în ce mai puternic al grupurilor de interese pe lângă PE. Dar după scandalul europarlamentarilor ce au primit bani pentru amendamente, transparenţa instituţională şi necesitatea unei relaţii corecte între parlamentari si lobby-işti trebuie accentuată mai mult ca oricând. Având în vedere noua dinamică instituţională instaurată la Lisabona bazată pe o relaţie delicată între Parlament şi Consiliu, scandalul poate afecta atât balanţa inter-instituţională, cât şi relaţia lor cu Comisia Europeană referitor la calitatea legislaţiei europene. Această relaţie fragilă ameninţată de suspiciuni politice şi orgolii instituţionale, a fost afectată de scandalul „bani pentru amendamente”, aşa cum a fost el denumit în presă, şi a agravat cooperarea dintre reprezentanţii statelor memebre şi Parlament.Consiliul Uniunii Europene a fost dezechilibrat însă în chiar funcţionarea lui internă. Astfel, există Consilii care au un preşedinte permanent (CAGRE şi ECOFIN) şi există Consilii care au preşedinţie prin rotaţie. Nu a existat la momentul Lisabona voinţă politică pentru instaurarea unor preşedinţii permanente la toate Consilii de Miniştri, astfel , preşedinţia prin rotaţie are acum o valoare mai mult simbolică şi conduce la tensiuni între reprezentanţii delegaţi de state şi reprezentanţii permenenţi ai Uniunii.Delicateţea noului echilibru instituţional se reflectă cel mai bine în funcţia Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate. De relaţiile pe care acesta le v-a stabili cu instituţiile din jurul său, depinde succesul acestei funcţii.Actualul Înaltul Reprezentant, doamna Catherin Ashton, prezidează CAGRE, şi din această poziţie formulează şi pune în practică acţiunea externă în întregul ei, iar în celalaltă alteritate de vicepreşedinte al Comisiei face propuneri legislative şi reprezintă poziţiile Uniunii pe plan internaţional, supunându-se procedurilor de funcţionare a Comisiei.(F. A. Luzagara, pag 169, 2011).10. DIFERENŢELE FAŢĂ DE TRATATUL DE INSTITUIRE A UNEI CONSTITUŢII PENTRU EUROPA Tratatul de la Lisabona este, în mare parte, inspirat de Tratatul constituţional. Majoritatea reformelor instituţionale şi politice avute în vedere în Constituţie sunt reluate în Tratatul de la Lisabona, dar prezentate sub oformă diferită.Tratatul constituţional era menit, într -adevăr, să abroge tratatele fondatoare ale UE, pentru a le înlocui cu un text unic: Constituţia pentru Europa. În schimb, Tratatul de la Lisabona nu înlocuieşte tratatele fondatoare, doar lemodifică, cum au făcut şi tratatele de la Amsterdamşi Nisa anterior. Astfel, Tratatul dela Lisabona se prezintă sub forma unei serii de amendamente aduse tratatelor fondatoare.Această schimbare de formă nu are consecinţe în plan juridic, dar are un efect semnificativ în plan simbolic şi politic. Ideea unei Constituţii Europene a fost

Page 15: Referat, Model

abandonată, iar dreptul european rămâne stabilit de tratatele internaţionale. Astfel, UE se bazează în continuare pe cele două tratate fondatoare: Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a fost totuşi redenumit „Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene” CONTRIBUŢIILE ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA Tratatul de la Lisabona: reformează instituţiile şi îmbunătăţeşte procesul decizional al UE; consolidează dimensiunea democratică a UE; reformează politicile interne ale UE;

2 consolidează politica externă a UE. Aspecte instituţionale Reforma instituţiilor UE era necesară datorităcreşterii numărului de state membre.. Tratatul de laLisabona modifică astfel normele privind compoziţia Comisiei, a Parlamentului European, a Comitetului Regiunilorşi a Comitetului Economic şi Social European. În plus, Tratatul de la Lisabona reformeazăprocesul decizional din cadrul Consiliului. Acesta elimină efectiv vechiul sistem de vot ponderat şi introduce onouă definiţie a majorităţii calificate pentru votareadeciziilor.Tratatul de la Lisabona creează, de asemenea, douănoi funcţii în arhitectura instituţională a UE:

Page 16: Referat, Model

preşedintele Consiliului European; Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate. De asemenea, Tratatul de la Lisabona şi-a propussă clarifice şisă îmbunătăţească funcţionarea UE. Acesta elimină vechea structură bazată pe piloni în favoarea unei noi repartizări a competenţelor între UEşi statele membre. Tratatul de la Lisabona simplifică, de asemenea, procedurile legislativeşi tipologiaactelor juridice adoptate în cadrul UE.În plus, Tratatul de la Lisabona conferă o mai mareflexibilitate funcţionării UE. Acesta introduce o seriede clauze instituţionale menitesă faciliteze construcţia europeană în anumite domenii politice. S-a facilitat, de asemenea, punerea în aplicare a cooperării consolidate între statele membre.Consolidarea democraţiei europene Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este de a consolida democraţia europeană, mai ales cu scopul de a accentualegitimitatea deciziilor şi de aapropia UE de cetăţenii săi. Astfel, puterileParlamentului European au fost consolidate în mod semnificativ. De asemenea, Tratatul de la Lisabonaconferă parlamentelor naţionale un rol mai important în cadrul UE. În plus, Tratatul de la Lisabona instituie iniţiativa cetăţenească, care permite cetăţenilor să participe mai activ la construcţia europeană. Politicile interne ale UE Una dintre cele mai importante modificări se referă la spaţiul european de libertate, securitate şi justiţie

Page 17: Referat, Model

. Tratatul de la Lisabona sporeşte competenţele UE în ceea ce priveşte: controlul la frontiere, azilul şi imigraţia; cooperarea judiciară în materie civilă; cooperarea judiciară în materie penală; cooperarea poliţienească. De asemenea, Tratatul de la Lisabona clarifică competenţele UE în domeniul politicilor economice, socialeşi energetice. Acesta stabileşte ca nou obiectiv crearea unui spaţiu eur opean de cercetare. Politica externă a UE Acţiunea UE pe plan internaţional a fost consolidată. Mai întâi de toate, Tratatul de la Lisabona conferă omai marecoerenţă şivizibilitate politicii externe şi de securitate comune a UE. UE dobândeşte astfel personalitate juridică, ceea ce îi permite să negocieze şi să fie parte contractantă la tratatele internaţionale. În plus, UE este reprezentată de acum înainte pe scena internaţională de Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate. De asemenea, politica de securitate şi apărare comună face acum obiectul unei secţiuni a tratatelor fondatoare. Obiectivele pe termen lung vizează instituirea unei apărări europene comune. În cadrul pilonul al III-lea se creează „Eurojust” – ul.Ideea adoptării Constituţiei Europene Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa pentru Uniunea Europeană (TCE) a fost semnat de către

Page 18: Referat, Model

reprezentanţi ai Statelor Membre pe 29 Octombrie 2004, şi a fost supus procesului de ratificare de către Statele membre pînă cînd, în 2005, votanţii francezi (29 mai) şi olandezi (1 iunie) l-au res-pins în cursul referendumurilor.Eşecul înregistrat de constituţie în a cîştiga sprijinul popular în aceste două ţări a făcut ca şi alteţări să amîne sau să oprească procedura de ratificare. Dacă ar fi fost ratificat,Tratatul ar fi intrat în vigoare pe1 noiembrie2006.Astăzi, mai mult ca niciodată,într-o lume în evoluţie constantă, Europa trebuie să facă faţă unor noi provocări: globalizareaeconomiei, evoluţia demografică, schimbările climatice, nevoia de surse durabile de energie şi noile ameninţări la adresa securităţii . Iată provocările secolului al XXI-lea. Iar acestea nuţin cont de frontiere. Statele membre nu mai sunt în măsură săfacă faţă singure tuturor acestor probleme. Pentru a găsi soluţii şi a răspunde preocupărilor cetăţenilor, era necesar de un efort colectiv la nivel european. Europa trebuia să se modernizeze, să dispună deinstrumente eficiente şi coerente, adaptate nu numai la funcţionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27de state membre, ci şi la transformările rapide prin care trecea lumea de astăzi. Prin urmare, regulile care stau la baza cooperării dintre ţări trebuieau revizuite. Acesta şi este obiectivul tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. Liderii europeni au convenit asupra unornoi reguli ţinînd cont de schimbările politice, economice şi sociale şi dorind, în acelaşi timp, să răspundă aspiraţiilor şi speranţelor europenilor. Tratatul de laLisabona stabileşte care sunt competenţele UE şi mijloacele pecare aceasta le poate utiliza şi modifică structura instituţiilor şimodul de funcţionarea acestora.În consecinţă, caracterul democratic şi valorile fundamentale ale Uniunii sunt consolidate.Tratatul de la Lisabona (13 decembrie 2007). Necisitatea adoptării. Caracteristica generală La Lisabona, la 13 decembrie 2007. liderii europeni au con

Page 19: Referat, Model

venit asupra unor noi reguli ţinînd cont de schimbările politice,economice şi sociale şi dorind,în acelaşi timp, să răspundă aspiraţiilor şi speranţelor europenilor. Tratatul de la Lisabona sta bileşte care sunt competenţele UE şi mijloacele pe care aceasta le poate utiliza şi modifică structura instituţiilor şi modul defuncţionare a acestora. În consecinţă, caracterul democratic şi valorile fundamentale ale Uniunii sunt consolidate. Tratatul este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrulunei conferinţeinterguvernamentale, la lucrările căreia au participat Comisia Europeană şi Parlamentul European. Toate cele 27 de state membre l-au ratificat urmînd proceduri variate, înfuncţie de constituţia naţională. Tratatul de la Lisabona, cunoscut în faza de proiect sub numele de “Tratatul de Reformă”, este un tratat destinat să înlocuiască tratatul constituţional european. Numele oficial,complet,este “Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privindUniunea Europeană şi aTratatului de instituire a Comunităţii Europene”. Textul tratatului s-a finalizat în urma unui summit neoficial la Lisabona la 19 octombrie 2007, iar la 13 decembrie 2007 tratatul a fostsemnat de către reprezentanţii celor 27 de state membre ale UE. Potrivit articolului 6, intrarea în vigoare a Tratatului era iniţial programată pentru 1 ianuarie 2009, în cazul în care toate instrumentele de ratificare vor fi fost depuse anterior acestei datesau,în caz contrar, în prima zi a lunii următoare celei în care a fost depus ultimul instrument de ratificare.Cum Republica Cehă a ratificat tratatul abia la 3 noiembrie2009, ultima dintre cele 27de ţări membre care a îndeplinit această procedură, el a intrat învigoare la 1 decembrie 2009.Constitutia UE In urma aprobarii Declaratiei de la Laeken, la 15 decembrie 2001, Consiliul European hotaraste infiintarea unei Conventii Europene, care sa pregateasca procesul de reforma a UE. Rezultatul dezbaterii este reprezentat de elaborarea proiectului Constitutiei europene. Studiind rolul politicii militare in noua Constitutie Europeana, constatam ca se acorda o mare atentie Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC), dar si unei politici comune de aparare. Referintele normative ale politicii militare sunt concrete si presarate cu numeroase constrangeri. Tratatul constitutional va inlocui toate tratatele actuale pe linie de PESC, prin refondarea dispozitiilor referitoare la spatiul de libertate, securitate si justitie, si va permite statelor membre sa-si amelioreze capacitatile de actiune intr-un cadru comun. Europa a gasit motivarile necesare unei politici externe a Uniunii Europene dupa inertia manifestata fata de criza balcanica si imposibilitatea de a se impune in recenta criza din Golf. In fata unor provocari majore, Europa nu are politica externa. Marile puteri, Franta, Marea Britanie si Germania, desfasoara agende de politica externa proprii, dar nu au o agenda

Page 20: Referat, Model

comuna in cadrul UE. Strategiile statelor membre pot sa corespunda sau sa se coordoneze, dar si sa se contrazica sau sa fie opuse, insa niciodata nu formeaza o politica singulara. UE, putere economica unificata, care atarna greu in lume, are numeroase, mici si mandre politici externe care nu dau greutate. Cu toate acestea, deja de cativa ani buni, Europa a reusit sa dezvolte o proiectie externa comuna, uneori insa inju sta. Chiar daca nu dispune de o veritabila politica unitara si coerenta in fata marilor provocari internationale, UE propune, mai mult sau mai putin, actiuni externe si mecanisme de cooperare prin intermediul diferitelor sale institutii. Din aceasta zona apar problemele de coerenta, de coordonare si, deci, apare si necesitatea aprofundarii procesului de integrare europeana la care este chemat sa raspunda noul tratat constitutional. Noua constitutie integreaza si rationalizeaza diferitele tratate care stau la baza UE. Proiectul de tratat constitutional este adoptat la 29 octombrie 2004, la Roma, in acelasi local unde s-a semnat in 1957 Tratatul Comunitatii Europene Economice (TCEE). Este validata de PE in luna ianuarie 2005 si urmeaza sa fie ratificata de catre statele membre. Organizarea Tratatului Constitutiv in patru parti demonstreaza constituirea unui corp de reguli cu nivel maxim de abstractizare, generalizare dar si caracterizate prin posibilitatea facila de intelegere de catre cetatean, care sa constituie nu numai un fundament juridic solid pentru o Uniune Europeana extinsa. Adoptarea unei Constitutii Europene va reprezenta un pas important pentru ca Uniunea Europeana sa devina un actor global. In conditiile in care adoptarea unei Constitutii este de natura sa aprofundeze in mod decisiv integrarea politica la nivelul Uniunii, prin disparitia “traditionalilor” piloni (pilonul comunitar, politica externa si de securitatecomuna si cooperarea in materie judiciara sa politieneasca – J.A.I.), un astfel de instrument ar servi ca un adevarat“catalizator” pentru consacrarea Uniunii ca un actor international de prim rang la nivelul societatii internationale. Dupa incercarea nereusita din 2003 de adoptare a proiectului de tratat, s-a realizat o solutie echitabila, care sa satisfaca principalele grupuri de state. Tratatul constitutional consacra dubla majoritate – spre deosebire de sistemul actual, care consacra o “tripla majoritate”.Ideea dublei majoritati in cazul votului cu majoritate calificata marcheaza desprinderea de sistemul “Nisa”, evitandu- 8se posibilitatea constituirii unei “minoritati de blocaj” constituita dintr -un numar redus de state mari

Prin “majoritatea calificata 12 state (intr-o UE de 25) sau un numar reprezentand 35,01% din populatia UE au posibilitatea de a respinge o initiativa legislativa; consecinta este ca va consolida statele mici si mijlocii in raport cucele mari. Minoritatea de blocaj trebuie sa includa cel putin 4 membri ai Consiliului, altfel majoritatea calificata seconsidera realizata. Scopul este de a evita ca cele trei state mari sa nu dispuna de un drept de veto.Aceste dispozitii se refera la situatia-regula, si-anume cand propunerea de act legislativ vine din partea Comisiei.Sistemul de majoritate dubla se va aplica incepand cu anul 2009 –  pana la acel moment, functionand un sistemapropiat de cel actual. Numarul de voturi pe care il detine fiecare stat, in perioada tranzitorie, este precizat inProtocolul – 

Page 21: Referat, Model

 Anexa III a Tratatului Constitutional. Romania va dispune de 14 voturi.Un alt tip de majoritate calificata, cand propunerea nu vine din partea Comisiei ori a Ministrului afacerilor externe alUE (situatia-exceptie), si anume: 72% din numarul Statelor Membre, reprezentand cel putin 65% din populatia UE.De mentionat este faptul ca Partea a III-a a Tratatului prevede proceduri speciale.Compromisul final a fost realizat si pe baza unor mecanisme “de flexibilitate”, si asa-numitele “frane de urgenta”. Atributul de text constitutional prezinta un puternic impact, atat psihologic, cat si juridic. Un text constitutionalconfera individualitate si coerenta sistemului ordinii juridice comunitare. Totodata, un text constitutionalfundamenteaza vointa statelor si popoarelor Uniunii de a fundamenta o organizatie care tinde sa depaseascacaracterul strict interguvernamental. Din punct de vedere formal, Constitutia poate fi privita ca un Tratat. Din punctde vedere substantial, aceasta reprezinta cu adevarat o lege fundamentala, in sensul teoriei clasice a dreptuluiconstitutional –  act care reglementeaza modalitatile de exercitare a puterii.Majoritatea calificata, respectiv mentinerea influentei asupra deciziilor de catre anumite state, a fost depasita prinvotul cu dubla majoritate –  de state si populatie – , respectiv 55% state –  65% populatie, cu introducerea elementuluide control suplimentar reprezinta una din mizele acestui proiect de constitutie europeana.Cu ocazia Consiliului European de la Laeken, sefii de stat si de guvern au luat decizia de a constitui o Conventie alcarei rol a fost acela de a gasi solutii pentru a face fata noilor provocari cu care Uniunea Europeana se confrunta. Noile circumstante ce trebuiau luate in considerare se situau atat pe plan intern (nevoia de a aduce Uniunea siInstitutiile sale mult mai aproape de cetateni), cat si pe plan international (fenomenul globalizarii, in principal).Sarcina esentiala a acestei Conventii a fost aceea de a redefini Uniunea Europeana, in sensul cresterii rolului sau atatfata de cetatenii sai (in sensul apropierii fata de acestia), cat si pe plan mondial.Conventia si-a inceput activitatea in martie 2002 si reprezinta o metoda noua (a mai fost utilizata cu ocazia elaborariiCartei drepturilor fundamentale a UE) de revizuire a tratatelor, metoda mai deschisa si mai transparenta.Un prim proiect, continand primele 16 articole ale Tratatului, a fost prezentat de Conventie la 7 februarie 2003.In iunie 2003, in conformitate cu calendarul stabilit, Conventia a prezentat Consiliului European de la Salonic textulintegral al Proiectului de Tratat Constitutional. Un proiect revizuit si completat al Tratatului a fost publicat la 18 iulie2003.In toamna anului 2003 au demarat lucrarile Conferintei Interguvernamentale. Dupa esecul Consiliului European de laBruxelles din 17 decembrie, a urmat Summit-ului din 17-18 iunie 2004, in urma caruia a fost adoptat textul final.Semnarea Tratatului, dupa operarea ajustarilor necesare si realizarea traducerii in toate limbile oficiale ale Uniunii, afost stabilita pentru 29 octombrie 2004, la Roma loc simbolic din perspectiva semnarii primelor tratate institutiveale Comunitatilor Europene. Situatia prezentaInaintea ultimei largiri – mai 2004 – noua din cele zece state au organizat referendumuri legate de integrare. Cand tratatul constitutional a fost semnat – iunie 2004 – zece din cele 25 de state au decis sa ratifice documentul prin referendumuri si nu prin procedura

Page 22: Referat, Model

parlamentara. Reanimarea tratatului constitutional sau o eventuala inlocuire a acestuia cu un alt document va trebui sa tina cont de precedentele francez si olandez, care au indus o serioasa stare de confuzie in UE. 15 state au ratificat tratatul constitutional1; 8 nu inca, iar cateva dintre acestea nu au nici macar intentia sa incerce. 2 au incercat si nu au reusit. Elitele politice franceze si olandeze sustin ca nu vor cere electoratelor lor sa voteze inca o data; mai mult, decizia lor nu este negociabila. Lectia plebiscitelor. Europa a devenit o problema politica de-a lungul Europei. Liniile de divergenta se traseaza nu in functie de rolul institutiilor UE, ci in jurul dezbaterii conceptului de model politico-economic pe care Europa trebuie sa il adopte2. Plebiscitele au sanctionat contextul si nu textul. Votul este legat mai degraba de performantele guvernelor nationale, ale UE sau largirii decat de prevederile tratatului. Nevoia de strategii de schimbare a contextului prin definirea largirii si a democratiei. In viitor, orice initiativa privind largirea sau adancirea UE va solicita organizarea de referendumuri3. Votul impotriva Constitutiei europene din Franta si Olanda, a aratat ca cetatenii lor numai doresc sa urmeze politica guvernele lor, decat atunci cand au certe beneficii de bunastare si securitate. Si asta in conditiile in care 52% dintre europeni considera ca tara lor este avantajata de apartenenta la UE. Presedintia austriaca promiteroadmap pentru Summit-ul din iunie 2006; dar nu exista un consens. Partidul Dreptate si Justitie din Polonia4 considera Tratatul de la Nisa ca un document excelent care trebuie pastrat in forma sa actuala; in Marea Britanie sunt numeroase voci in favoarea mentinerii Tratatului de la Nisa, chiar daca Primul ministru Tony Blair este avocatul schimbarii acestuia. La ora actuala, totusi, exista un curent favorabil tratatului constitutional. Punctul de plecare il constituie ignorarea voturilor francez si olandez5. In favoarea acestei optiuni se pronunta, primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker, sprijinit de Austria6, Belgia si Spania, dar si de catre Parlamentul european. 11Declaratia atasata tratatului constitutional reitereaza ca daca 80% dintre statele membre il ratifica, Consiliul european trebuie sa se reuneasca pentru a analiza situatia. Se spera ca alte sase state membre il vor ratifica, Consiliul european printr-o reuniune speciala vor forta Franta si Olanda sa organizeze o noua votare a acestuia7.Exista propunerea adaugarii unei “declaratii sociale” latratatul constitutional, care sa atenueze temerile francezilor. Statele care vor prelua presedintia – Germania si Portugalia – au declarat public ca vor depune eforturi sa resusciteze constitutia8.Mini-tratatulParintii fondatori ai UE au intuit pericolele unei perspective constitutionale9. Majoritatea statelor membre conduse de guvernul francez

Page 23: Referat, Model

10 se pronunta pentru renuntarea la tratatul constitutional si pentru elaborareaunui nou “mini-tratat” care sa amendeze tratatele existente dar sa nu se numeascaconstitutie. Tratatul nu poate fi resuscitat, dar parti din cadrul acestuia pot fi transferate intr-un nou tratat.“Mini-tratatul” va include cateva dintre cele mai importante dar necontroversate prevederi ale constitutiei – cum ar fi postul de ministru de externe si presedintele UE, reducerea numarului de comisari si introducerea“dublei majoritati”. Pachetul de modificari va fi ratificat de parlamente fara a mai fi nevoie de un vot popular. Exista totusi, riscul ca unele state membre sa doreasca sa il supuna referendumului si astfel sa il supuna riscului blocajului.Varianta croata. In cazul in care procesul de elaborare al “mini-tratatului” va demara in prima parte anului2007, documentul poate fi gata inaintea incheierii negocierilor cu Croatia (2008 sau 2009). Textul va putea fi atasat tratatului de integrare ca un protocol si votat pe parlamentele nationale. Varianta teoretic posibila, dar improbabila. Exista temerea ca va fi foarte greu sa fie obtinut acordul a 27 de guverne asupra textelor din tratatul constitutional care sa fie pastrate. Astfel, mai multe state membre mici au manifestat un entuziasm scazut fata de postul de ministru de externe al UE, in timp ce statele mari sustin existenta acestei institutii. Germanii insista pentru pastrarea Cartei drepturilor fundamentale, document care este controversat pentru englezi. Negocierile “mini-tratatului” care probabil se vor raporta la curentele traditionale: “viziunea Monnet”11 si“viziune Spinelli”12 vor trebui sa armonizeze relatia intre proiectele europene si cetatenii europeni pentru a nu transforma UE intr-o chestiune mai putin populara13. Tratatul trebuie sa sufere modificari minore dar care sa duca la cresterea eficientei UE.“Mini-tratatul” sa se refere la: sistemul de vot, politica externa, compunerea Comisiei Europene14. Sa nu mai concepute texte mari, lungi, greoaie, ci de preferat texte simple cu un singur scop; decuplarea popularitatii guvernelor nationale de importanta viitorului Europei. O varianta ar fi codificarea prevederilor de politica externa ale UE intr-un singur document care sa faca UE efectiva la nivel global, un document care sa ofere o pozitie puternica in negocierile cu US, China si India.Optiunea votarii de catre parlamente a viitorului “mini-tratat”. Impactul refer endumurilor francez si olandez nu poate fi ignorat. Ramane de vazut cum va evolua situatia in cazul Danemarca si Irlanda, dar si de luat in calcul ca si alte guverne care se vor afla sub presiune.

Page 24: Referat, Model

12O noua agenda politica care sa tina cont de faptul ca “adancirea” va fi mult mai controversata decat “largirea”.Lansarea unui proiect integrationist de mare anvergura atractiv – cum au fost piata unica sau moneda unica15. Nu institutiile ci politicile vor fi prioritare. Ideea “o masura potrivita pentru toti”este controversata (moneda unica, acordul Schengen, piata fortei de munca). Mutarea accentului de la tratate la grupuri avansate in continuitatea integrarii europene. Antecedentele (constituirea acordul Schengen si transformarea acestuia intr-o comunitateintegrata de securitate, armonizarea taxelor de baza in “eurozona”,grupul statelor care accepta liberalizarea pietii de servicii, dezvoltarea comunitatii europene de aparare) par fi ademenitoare, mai ales ca fondatorii vor impune celor ulterior veniti un meniu à la carte. Largirea va crea castigatori si perdanti economici, realitatea economica impunand la randul sau noi aliniamente politice. Alegerile europene din 2009 sa devina momentul deschiderii discutiilor despre chestiunile pan-europene16. Guvernele europene sunt de acord ca actualele tratate vor fi rescrise dupa alegerile prezidentiale din Franta. Totusi se considera ca schimbarea lui Jacques Chirac nu este suficienta pentru schimbarea contextului. Viitorul depinde de aparitia de noi personalitati si politici acolo unde statele singure nu pot sa se exprime (politica externa, migratie, securitate, energie, perfectionarea pietii unice, continuarea procesului de extindere in Balcani). Declararea unui moratoriu pana in toamna anului 2009, data numirii noi Comisii Europene. Constrangerea deriva din conflictul dintre barierele institutionale, pe de o parte, si, valurile de extindere. Cresterea importantei dimensiunii diplomatice a structurilor de decizie in defavoarea celor politice, pentru a ajuta guvernele sa realizeze acorduri ferite de cenzura populara in sensul sprijinirii politicilor UE1.Ideea dublei majoritati in cazul votului cu majoritate calificata marcheaza desprinderea de sistemul “Nisa”, evitandese posibilitatea constituirii unei “minoritati de blocaj” constituita dintr -un numar redus de state mari.Proiectul ConstitutionalConventia de la Bruxelles a propus modificarea actualei formule a celor trei entitati separate (three pillar structure) in sensul contopirii lor intr-un singur tratat constitutional care sa asigure Uniunii personalitatea juridica necesara in planul relatiilor internationale. Apoi, s-a introdus Carta Europeana a DrepturilorOmului ca parte integrala a viitoarei constitutii, aspect care precizeaza cu claritate care sunt valorile siobiectivele Uniunii Europene. In plus, s-a propus crearea unei noi institutii, si anume aceea a Ministrului deExterne care s-o inlocuiasca pe aceea a Inaltului Reprezentant(Javier Solana) si pe aComisarului pentru Relatii Externe din cadrul Comisiei Europene (la acel moment Chris Patten. O alta noutate a vizat institutiaresponsabila in adoptarea deciziilor strategice ale Uniunii, am numit aiciConsiliul European, pentru care s-a propus alegerea unui presedinte ales pe o perioada de 2 ani si jumatate. O astfel de presedintie inlocuiesteactualul sistem prin rotatie, in care la fiecare 6 luni o alta tara membra preia aceasta importanta pozitie. Inschimb, sistemul presedintiei prin rotatie se va pastra la nivelul Consiliului de Ministrii ai UniuniiEuropene (format din reprezentanti ai guvernelor statelor membre), in cadrul

Page 25: Referat, Model

Consiliului AfacerilorGenerale, institutie care ii are in componenta pe ministrii de Externe ai celor 152. In acest fel, s-a datsatisfactie statelor mici care mai putea juca un rol important in Consiliul de Ministri. In aceeasi cheie poatefi vazuta si propunerea de infiintare a posturilor de comisar asociatcare sa satisfaca noua propunere delimitare a numarului comisarilor europeni la 15. Aceasta masura preconizata era conceputa a face fatasituatiei unei Uniuni cu 25 sau 28 de state, situatie in care ar trebui sa existe 25 sau 28 de comisari! Una peste alta, a reiesit in mod evident o politica a pasilor marunti, mai exact unul inainte dublat imediat de o poticnire mascata in mod elegant (un alt exemplu, propunerea Conventiei de alegere a PresedinteluiComisiei de catre Parlamentul European, diminuata considerabil de o a doua recomandare prin carecandidatul la aceasta functie nu e desemnat de Parlament, ci de Consiliul European) si a creat dejanumeroase nemultumiri. Astfel, in urma lucrarilor Conventiei s-a mentinut in continuare aceeasi structura paralela intre statele membre si Uniune. In plus, lipsa unui raspuns coerent la urmatoarea intrebare: cine vaconduce Uniunea Europeana, Presedintele Consiliului European sau Presedintele Comisiei Europene? Cel putin, dupa viitoarele schimbari legislative, ultima institutie va capata o legitimitate sporita, odata ce va fialeasa in mod democratic de Parlament, spre deosebire de Presedintele Consiliului European, care va fi alesde reprezentantii statelor membre in Consiliul European printr-o procedura a usilor inchise. O altacontroversa era legata de o posibila criza intre Parlament si Consiliul European, in situatia in care propunerea pentru alegerea candidatului la functia de Presedinte al Comisiei nu va intruni asteptarile parlamentarilor europeni. In acest sens, Conventia nu a reusit elaborarea criteriilor desemnarii persoaneiviitorului presedinte, mai exact daca este vorba de criterii politice (de exemplu, candidatul partidului care acastigat alegerile europene), desi exista prevederea ca in acest proces “ se vor lua in considerare alegeriledin Parlamentul European” (articolul I-26: Presedintele Comisiei Europene, Conventia Europeana, 12iunie 2003). Alta problema neclarificata era raportul dintre viitorul Ministru de Externe si viitorulPresedinte al Consiliului European. Astfel, in proiectul constitutional, ministrul de Externe conduce politica externa si de securitate a UE (art. I-27, 1). In acelasi timp, un alt articol (I-21, 2) prevedea caPresedintele Consiliului European asigura reprezentarea Uniunii in aspecte legate de aceeasi materie,consacrata sub denumirea abreviataCFSP  (Common Foreign and Security Policy). Cum isi puteau corelaactivitatea cele doua institutii in conditiile in care ele apartin unor organisme separate, mai exactConsiliului European si respectiv Comisiei Europene, cu prioritati si interese diferite? Din pacate, modul dereglementare transforma deja ministrul de externe intr-un om de paie, fara influenta reala in privinta politicii externe a Uniunii Europene, o persoana fara viitor. Cert este ca atat Consiliul European, cit siConsiliul de Ministri ramaneau dominate de statele membre care detin atributele esentiale in materia de 14 politica externa si de securitate. In acest sens, a prevalat curentul interguvernamentalist care favorizeazastatele membre, spre deosebire de federalisti care sustin interesele Comisiei si ale Parlamentului European.Totusi, propunerea extinderii votului cu majoritate calificata in dauna celui in unanimitate, inclusiv indomenii privind justitia si afacerile interne, favoriza in mod indubitabil pozitia federalista. In acestdomeniu, incepand din 2009 se propunea si introducerea unui sistem de vot al dublei majoritati (omajoritate a statelor membre si a 60% din populatia UE), care sa eficientizeze procesul de luare adeciziilor. Pe de alta parte, votul in unanimitate se pastreaza in domenii fundamentale ca stabilirea taxelorsi impozitelor, politica sociala si afacerile externe.

Page 26: Referat, Model

Retinerea prerogativelor nationale asupra acestor materiia fost necesara pentru ca noua constitutie sa poata fi votata si in tari mai putin entuziaste cand vine vorbade Uniunea Europeana, cum ar fi Marea Britanie. Tony Blair putea sustine votarea constitutiei in tara sa, pe baza argumentului ca suveranitatea nationala a Marii Britanii va supravietui si dupa intrarea in vigoare aconstitutiei europene, desi nici asa nu era sigur ca proiectul constitutional va fi votat. Nimeni nu se asteptainsa ca proiectul sa fie respins in Franta sau Olanda. Din toate aceste propuneri se putea decela aceeasiabordare neo-functionalista in care se opteaza pentru modificari relativ modeste, dar care sa produca maitarziu, printr-un proces de spill-over  (diseminare), o integrare la nivel macro, in arii in care nu a fost posibila o reglementare initiala3. Dar ce s-a intamplat ulterior finalizarii proiectului constitutional alConventiei privind viitorul Europei?Forma finalaTextul a fost supus dezbaterii Conferintei Interguvernamentale, care a fost imputernicita sa decidacontinutul definitiv al viitoarei constitutii europene. Conferinta a inceput pe 4 octombrie 2003 si s-a bucurat de participarea sefilor de guvern si ministrilor de externe a statelor membre ale Uniunii Europene.Consiliul European de la Bruxelles din iarna anului 2003 nu a reusit sa ajunga la o formula de compromisastfel incat discutiile au continuat pana la Conferinta Consiliului European din iunie 2004, desfasurata subPresedintia Irlandei. Principalele controverse au fost legate de sistemul de vot in Consiliul de Ministrii, cuimplicatii deosebite privind ponderea dintre votul statelor mari in comparatie celelalte mai mici. De altfel, pe acest subiect s-a inregistrat si modificarea cea mai importanta a propunerii initiale a Conventiei.Proiectul final, adoptat cu ajutorul inestimabil al Presedintiei irlandeze, a impus o noua definitie a votuluidin Consiliul de Ministri. Majoritatea calificata in Consiliu, inseamna, potrivit legislatorului european, odubla majoritate, aceea de 55% dintre statele membre reprezentand 65% din populatia Uniunii Europene.Spre deosebire de propunerea Conventiei se observa elevarea procentului statelor membre pentru adoptareaunei decizii (de la simpla majoritate la 55%) apoi cresterea procentului reprezentand ponderea populatiei(de la 60% la 65%) precum si introducerea a unor noi instrumente. Astfel, cu scopul de a evita ca numai omica minoritate de state membre (primele trei, cele mai numeroase ca pondere numerica) sa fie capabile sa blocheze o decizie a celorlalte state, o astfel de minoritate trebuie sa fie compusa din cel putin 4 state. Maimult, un numar de state membre reprezentand cel putin 3/4 din numarul tarilor care au alcatuit aceaminoritate puteau cere ca votul sa fie amanat pentru ca discutiile sa continue pana la data atingerii unuiconsens mai larg in Consiliul de Ministri. Noua constitutie extindea substantial procedura co-deciziei(luarea deciziilor printr-o procedura care implica participarea Consiliului de Ministri si a ParlamentuluiEuropean), 95% din viitoarea legislatie europeana ar fi putut fi adoptata pe baza acestui reguli4.Nu seretinuse prevederea initiala a Conventiei cu privirea la mentinerea unui numar de 15 comisari dublati decomisarii asociati (vezi supra) ci se optase pentru mentinerea sistemului actual, un comisar pentru fiecarestat membru, pana in anul 2014. Dupa aceasta data, Comisia Europeana ar fi cuprins un numar de comisaricorespunzator cu 2/3 din numarul statelor membre din acel moment, in concordanta cu un sistem de rotatieintre tarile Uniunii. In sfarsit trebuie observat ca s-a retinut propunerea initiala prin care se acordacetatenilor europeni dreptul de initiativa legislativa, in cazul in care exista un milion de semnaturi provenitedintr-un numar de state semnificativ. Cu exceptia modificarilor de care am vorbit, proiectul Conventiei pentru viitorul Europei a fost adoptat in forma prezentata mai sus, ceea ce denota succesul unei formuledevenita un standard in practica constitutionala. Intorcandu-ne la capitolul controverse, ar fi de mentionatdiscutiile legate de includerea in preambulul Constitutiei a unei referinte privitoare la divinitate. Dupa lungidezbateri in Conventie, se optase pentru o varianta in care se vorbea doar despre “mostenirea religioasa” a

Page 27: Referat, Model

Europei (alaturi de cea umanista si culturala) fara o mentionareexpressis verbisa lui Dumnezeu. Intr-adevar, constitutia presupune un contract politic intre toti cetatenii polisului european, fara deosebire decredinta religioasa, dar care presupune garantarea libertatii gandirii si a opiniilor. Prin urmare, aceastaoptiune negativa nu implica ideea ca Dumnezeu ar fi murit, ci se explica prin spiritul de toleranta care trebuie sa defineasca orice comunitate politica.Esecul ca premisa a unui nou inceputCum a fost posibila ratarea adoptarii Constitutiei Europene, mai ales ca proiectul constitutional parea bine cumpanit, intr-o adunare democratica,Conventia pentru viitorul Europei, creata special pentru redactarea actului care ar fi trebuit sa dea un nou imbold Europei Unite? Tocmai aici rezida prima cauza datorita careia proiectul constitutional nu a fost adoptat. Daca s-ar fi prevazut ca proiectul constitutional european sa intre in vigoare daca un numar majoritar (si nu in unanimitate) de state membre il ratifica, atunci actuala criza provocata de respingerea constitutiei de francezi nu ar fi avut loc. Postularea votarii in unanimitate a Constitutiei Europene s-a dovedit a fi un principiu pagubos iar ideea federalista a esuat. De ce nu este posibila articularea unui proiect cu valente federale in Europa? Cauzele sunt legate de slabiciunea miscarii federaliste din Europa, de conservatorismul statelor membre care au mostenit o structura inter-guvernamentala si care pare a fi pe placul tuturor, de potentialul organizational enorm al fiecarui stat de a controla si redistribui resursele proprii si in loialitatea nationala puternica a cetatenilor pentru tara de origine. De ce au votat francezii negativ? Datorita confuziei intre directiva Bolkenstain si prevederile constitutionale datorita opozitiei impotriva Turciei si, in al treilea rand, datorita fricii cetatenilor francezi de noii veniti din Est care ar distruge modelul social, model care arata deja destul de gaurit. Insa toate aceste trei motive nu au nimic de a face cu Constitutia Europeana, un act care facea posibila functionarea Uniunii Europene cu 25 sau 27 de state in componenta. Ar mai fi de observat si alt aspect: majoritatea francezilor traiesc cu sentimentul ca pamantul este plat iar ei se afla exact in mijloc. Se vor trezi vreodata din acest vis? Totusi, respingerea proiectului constitutional are si consecinte pozitive5. S-a creat un spatiu al discutiei intre europeni, oamenii vorbesc, dezbat in sfarsit teme ca identitatea europeana, unde se termina Europa, ce este de facut cu modelul social etc. Ideea unei Europe pe baze federale, cu acele state care au vointa si capacitatea de a face acest pas, poate fi o optiune cu viitor.

11.Concluzie: Integrarea europeană reprezintă un proces care implică atât beneficii, cât şi responsabilităţi, însă pentru Republica Moldova integrarea în UE ar aduce cu siguranţă mai multe beneficii. De această părere este Lilia Snegureac, preşedinta Centrului de resurse Dialog-Pro, care menţionează drept avantaje aplicarea standardelor europene, atingerea unei stabilităţi a instituţiilor ce asigură democraţia şi supremaţia legii, mijloace financiare alocate prin intermediul a diferite programe, investiţii care ar da posibilitate creşterii bunăstării simplilor cetăţeni, extinderea pieţei de desfacere, precum şi o eventuală soluţionare mai rapidă a conflictului transnistrean.

Important este însă ca cetăţenii să ştie şi despre eventualele dezavantaje. De exemplu, majorarea impozitelor, creşterea investiţiilor străine, de care însă vor beneficia investitorii străini, dar nu şi cei autohtoni. Doar că acestea vor fi pe termen scurt şi în timp se vor transforma şi ele în beneficii, spune Lilia Snegureac. Pentru a minimiza impactul dezavantajelor, populaţia trebuie să fie constant informată şi pregătită pentru eventuale schimbări.

Integrarea europeană a Republicii Moldova presupune un proces complex de reforme care trebuie să fie înţeles pe deplin de către cetăţeni pentru a putea fi susţinut şi realizat în totalitate. Aceasta impune un nou mod de viaţă, de comportament, de relaţii inter-umane. Astăzi, fiecare cetăţean în parte trebuie să se simtă implicat în viaţa social-economică şi politică pentru a percepe şi a cunoaşte esenţa schimbărilor, noile regulamente, drepturile şi responsabilităţile ce îi revin. „Cetăţeanul doreşte să vadă că, pe măsură ce avansăm în dialogul şi negocierile cu UE, reformele dictate de integrarea europeană îi îmbunătăţesc calitatea vieţii”.

Page 28: Referat, Model

Omul simplu doreşte să ştie când va putea călători fără vize, cum reformele economice îi vor îmbunătăţi condiţiile de trai, care vor fi costurile aderării şi cine va suporta aceste cheltuieli, vor creşte salariile bugetarilor şi pensiile, cum se va derula reforma structurală a agriculturii, cum şi când ar putea accesa fonduri europene. „Consider că anume schimbările care vor surveni în rezultatul semnării Acordului de Asociere ar urma să scoată Moldova din categoria celor mai sărace şi corupte state europene. Anume de aceste schimbări depinde bunăstarea noastră, atractivitatea şi, în cele din urmă, legitimitatea integrării europene în raport cu alte opţiuni de dezvoltare a ţării”.

Fără îndoială, guvernarea actuală a înregistrat succese însemnate în dialogul cu UE, în acelaşi timp, din incapacitate de dialog şi comunicare cu populaţia a pierdut teren. Comunicarea reprezintă un instrument extrem de important şi eficient. Doar prin comunicarea cu oamenii simpli s-ar facilita înţelegerea proceselor de reformă şi a cadrului legal, contribuind astfel la o mai bună implementare şi adaptare la noile standarde de viaţă, dar şi la utilizarea posibilităţilor oferite de programele europene specializate.

Oamenii au nevoie acum de informaţii privind modul de funcţionare a UE, ce presupune comunitatea europeană, care sunt drepturile şi obligaţiile cetăţenilor UE. E nevoie de promovarea cât mai activă a rezultatelor proiectelor sociale, de infrastructură, economice şi de mediu. O altă modalitate a dialogului cu cetăţenii ar fi dezbaterile publice, în cadrul cărora s-ar discuta beneficiile şi dezavantajele procesului de integrare europeană, dar neapărat cu participarea reprezentanţilor autorităţilor publice, centrale, locale, ale ambasadorilor statelor UE, ale experţilor UE. Autorităţile ar putea institui un parteneriat cu presa.

Se discută mult şi destul de des, dar, din păcate, oamenii aşa şi nu înţeleg care este diferenţa dintre Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător şi Zona economică liberă. Oamenii nu ştiu ce se va petrece exact la Vilnius şi ce va urma după. Ce înseamnă parafare şi ce anume se va parafa. „Nu aş vrea să diminuez nici un pic capacitatea de înţelegere a categoriilor savante şi terminologiei europene de către cetăţenii noştri, dar vă asigur că un dialog sincer, simplu şi corect, ce ar răspunde exact la întrebările care frământă societatea ar fi mult mai eficient.Referindu-se la declaraţiile unor deputaţi din opoziţie care speculează cu faptul că nu au fost făcute publice prevederile Acordului de Asociere şi sperie societatea cu diferite presupuneri, în primul rând, niciun acord care este în proces de negociere nu se publică, aceasta fiind practica mai multor organisme internaţionale. „Sunt speculaţii ieftine şi acest lucru ar trebui explicat cetăţenilor. Autorităţile au respectat întru totul condiţiile general acceptate. După parafarea Acordului la Vilnius, va fi publicat cu certitudine.


Top Related