Download - Poliendocrinopatii autoimune
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
1/16
Sindroame poliglandulare
autoimuneDr. Diana PUNInstitutul Naional de EndocrinologieC.I.ParhonUMF Carol Davila, Bucureti
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
2/16
DEFINIIE
Heterogene din punct de vedere clinic, sindroamelepoliglandulare autoimune se caracterizeaza prinasocieri autoimune, nu intotdeauna intre boli
endocrine ci si non-endocrine. Importanta lor vine din beneficiul recunoasterii la
timp, inainte de aparitia complicatiilor, a asocierilormorbide, daca se considera un asemeneadiagnostic. Riscul crescut pentru patologia
autoimuna il au si rudele pacientilor cu sindroamepoliglandulare, unul din sapte membri ai familieiavand o boala autoimuna nediagnosticata
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
3/16
Sindroame poliglandulare autoimune
Sindrom Componente principale
Sindrom poliglandularautoimun I
Hipoparatiroidism, insuficientacorticosuprarenala primara, candidozacutaneo-mucoasa
Sindrom poliglandularautoimun II
Insuficienta corticosuprarenala primara, DZ I,boala autoimuna tiroidiana, boala celiaca,vitiligo, anemie pernicioasa
IPEX /XPID/XLAAD Autoimunitate severa generalizata, DZneonatal, malabsorbtie
Anomalii cromozomiale(trisomia 21, Sindrom Turner)
Tiroidita cronica, DZ I, altele
Insulinorezistenta tip B Hipoglicemie, Hiperglicemie, LES
Boala Hirata Hipoglicemie
Sindrom POEMS Plasmocitom, Endocrinopatie, Gamapatiemonoclonala, Modificari ale pielii
Timom Aplazie eritroblastica, miastenia gravis, boalaGraves
Sindrom Kearns-Sayre Oftalmoplegie, degenerare retiniana, tiroidita,
hipoparatiroidismRubeola congenitala Tiroidita, DZ I, altele
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
4/16
Sindromul poliglandular autoimun tip I
Sindromul poliglandular autoimun tip I (SPA I) recunoaste otriada patologica ce include candidoza cutaneo-mucoasa,insuficienta cortico-suprarenala autoimuna sihipoparatiroidismul autoimun.
Aparitia bolilor incepe in copilarie, cu completarea sindromului
in perioade variabile de timp (ani, zeci de ani). Alte manifestari frecvente sunt: hepatita autoimuna,
insuficienta tiroidiana primara, vitiligo, anemia megaloblastica,insuficienta gonadica primara, DZ I, malabsorbtie,diaree/constipatie prin distructia celulelor enterocromafine.
Multi indivizi afectati au asplenism si un status deimunodeficienta care poate pune in pericol viata pacientului.
Distrofia ectodermala este o alta componenta non-endocrinaa sindromului, include unghii patate, keratopatie, hipoplazia
smaltului dentar si nu este consecinta hipoparatiroidismului 2.
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
5/16
Genetica SPA I
Transmiterea bolii se face autozomalrecesiv, prin mutatia genei AIRE
(autoimmune regulator), de pecromozomul 21, al carei rol probabileste acela de a face posibila expresia
ectopica la nivelul timusului, a unorantigene periferice, cu inducereatolerantei centrale.
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
6/16
SPA I- evaluare bianuala
Examen clinic pentru candidoza cutaneo-mucoasa,
hipoparatiroidism, insuficienta CSR sau tiroidianaElectroliti, calciu, fosfor, magneziu, fosfataza alcalina,HbA1c, ACTH, TSH, renina, HLG
Autoanticorpi: 21-hidroxilaza, GAD-65, 17-hidroxilaza,
CYP450scc, triptofan-hidroxilaza, H/K ATPaza si factorintrinsec, tiroidperoxidaza
Ecografie splina
TratamentulInclude tratamentul bolilor constituente, inclusivtratamentul agresiv al moniliazei, precum si imunizareacu vaccinuri cu virusi inactivati si profilaxie antibiotica.
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
7/16
Sindromul poliglandular autoimun tip II
Cel mai frecvent dintre sindroameledescrise, SPA II a inceput sa se
contureze inca de la descrierea decatre Schmidt a doua cazuri deasociere tiroidita-boala Addison.
Atunci cand este diagnosticata unadintre afectiunile enumerate mai jos,riscul de aparitie a celorlalte este maimare decat in populatia generala
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
8/16
Sindromul poliglandular autoimun tip II
SPA II include urmatoarele componente, cu frecventadiferita:
frecvente : boala Addison, boala autoimuna
tiroidiana (tiroidita autoimuna, boala Graves-Basedow, mixedem atrofic autoimun), DZ I, boalaceliaca, vitiligo, anemie pernicioasa, dermatitaherpetiforma
cu frecventa intermediara : alopecie, miasteniagravis, hipogonadism, trombocitopenie idopatica,deficit de Ig A, boala Parkinson
rare: hipofizita, serozita, sindrom stiff-man.
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
9/16
Susceptibilitatea genetica
Asocierea initiala a fost facuta cu alelele HLA(humanleukocyte antigen), al caror rol pare a fi insa acela de acreste susceptibilitatea la autoimunitate pentru unanumit tip de tesut, de vreme ce aceleasi alele suntprotective pentru o boala si cresc riscul pentru alta.Este cazul alelei HLA- DQA1*0102, DQB1*0602, rara lapacientii cu DZ I dar asociata sclerozei multiple
Riscul maxim este conferit de prezenta haplotipurilorDR3/DQ2 (DQA1*0501, DQB1*0201) si DR4/DQ8
(DQA1*0301, DQB1*0302), iar pentru boala Addison siDR5, DRB1*0404, precum si molecula MIC-A a clasei Iatipice. Desi asocierea cu moleculele HLA clasa a II-aeste mai puternica, initial boala a fost legata de HLA-B8, ulterior descoperindu-se ca este in linkage
dezechilibrat cu HLA-DR31.
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
10/16
Factori de mediu
Administrarea anumitor medicamenteeste uneori cauza declansariiautoimunitatii : penicilamina poate induce
miastenie gravis, interferonul alfa seasociaza cu producerea de anticorpiantitiroidieni, antiinsulari si anti-21-hidroxilaza, iar anticorpii monoclonali
anti-CD52 folositi in tratmentul sclerozeimultiple determina boala Graves in 1/3din cazuri4.
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
11/16
Factori de mediu
Factorii infectiosi au fost implicati inpatogenia mai multor boli autoimune; astfel,s-a facut legatura intre Yersinia
enterocolitica si boala Basedow-Graves,precum si intre infectia cu virus coxsackiesau rubeolic si DZ tip I, de obiceiincriminandu-se similitudinea moleculara.
Mai probabila este insa crearea unui mediuinflamator precum si eliberarea antigenelorsechestrate secundara distructiei tisulare7
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
12/16
Mecanisme efectorii
Bolile autoimune au ca efector final fieanticorpii, fie limfocitele T prin
citotoxicitate directa mediata delimfocitele T CD8+, sau indirecta prinstimularea de catre celulele T CD4+,
prin intermediul citokinelor, a altorcelule efectorii (macrofagele).
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
13/16
Screening
Pacientii cu SPA II ca si rudele acestora au un risccrescut de aparitie a bolilor componente alesindromului.
Pe langa avertizarea privind semne si simptomespecifice ale bolilor se impune cercetarea periodicaa anticorpilor si, in cazul prezentei acestora, afunctiei glandei in cauza.
Astfel,
prezenta anticorpilor antiperoxidaza impunedeterminarea anuala a TSH pentru stabilireadiagnosticului de insuficienta tiroidiana,
iar prezenta anticorpilor anti-21-hidroxilazadeterminarea anuala cortizolului plasmatic bazalsi dupa testul scurt la ACTH.
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
14/16
Tabel screening
Investigarea nivelului de anticorpi la 3-5ani
TSH anual la cei cu anticorpi antiperoxidazaprezenti
Cortizol plasmatic bazal 900 + test scurt laACTH anual la cei cu anticorpi prezenti
Biopsie intestinala la pacientii cu titru crescut
de anticorpi anti-transglutaminaza+ avertizarea privind semne si simptomespecifice ale bolilor componente ale SPA II
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
15/16
Tratament
Tratamentul disponibil in momentul actualeste doar cel al disfunctiei glandeiafectate substitutie hormonala in
insuficienta cortico-suprarenala, tiroidiana,gonadica, in DZ tip I, blocarea biosintezeiexcesive de hormoni tiroidieni in boalaBasedow-Graves etc. In cazul deficitului
mixt de hormoni tiroidieni si cortizolsubstitutia incepe cu linia glucocorticoida,altminteri fiind posibila inducerea uneicrize adrenale prin cresterea
metabolismului cortizolului.
-
7/30/2019 Poliendocrinopatii autoimune
16/16
Tratament
Exista un singur tratament etiologic perfect eficace:excluderea din dieta a gliadinei duce la vindecareabolii celiace. In rest sunt in studiu mai multe terapiicare vizeaza verigile patogenice autoimune,incepand cu imunosupresia nespecifica, eficace darcu efecte secundare importante pana la vaccinareaimunologica (administrarea orala sau parenterala aantigenelor, cu eficacitate dovedita la animalele delaborator dar deocamdata nu si la om) sau
utilizarea liganzilor peptidici modificati (cuinducerea anergiei sau stimularea celulelor Treglatorii) si a peptidelor de legare a alelelor HLA curisc