Transcript
Page 1: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poesis interna\ional

Decembrie 2012

Page 2: Poesis International 11, Decembrie 2012

Director Dumitru P[curaru

Redactor-;ef Claudiu Komartin

Redactori Ion Mure;anFelix NicolauRadu VancuAndrei Dósa

Redactori coresponden\i Octavian SovianyChris TanasescuR[zvan |upaRita ChirianVlad PojogaIlyes Ildikó

Prezentare artistic[Oana Mirabela P[curar

Secretar de redac\ieMaria Adriana Zaharia

TehnoredactorInforma\ia Zilei

FotografieTadao ShibataIuliu IgnatAlfredo Alcazar

Colegiul directorDumitru P[curaruGeorge VulturescuIlie S[lceanuVeres István Ioan Nistor

EditorCentrul Multicultural Poesis

Redac\ia ;i administra\iaStrada Mircea cel B[tr]n nr. 15Satu Mare cod 440012Telefon< 0261-767300Fax< 0261-767301

Pe copert[Bogdan Ghiu, după un portret de Mircea Struțeanu

DirectorGeorge VulturescuTehnoredactareTatiana VaidaFotoIonic[ MoldovanRevista Poesis este membr[ a Asocia\iei Publica\iilor Literare ;i Editurilor din Rom]nia (APLER);i a Asocia\iei Revistelor ;i Publica\iilor din Europa (ARPE)Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Rom]nia

Revista Poesis

Poesis interna\ional

e-mail< [email protected]

Revista poate fi accesată online pe www.informatia-zilei.ro;i pe www.poesisinternational.com

Revista poate fi cumpărată din lan\urile de librăriiLibrarium, Humanitas și Cărturești

Page 3: Poesis International 11, Decembrie 2012

eDitorial Poesis interna\ionaldecembrie 2012

33

N u exist[ nicio `ndoial[ c[ intelectualii politici sunt pe cale de dispari\ie. Cum nimeni numai are nevoie de ei evident c[ nu merit[ s[ vorbe;ti despre ei. Din p[cate, odat[ cu ei

dispare a;a-zisa societate civil[. Locul lor a fost deja luat de consilieri, adev[ra\ii beneficiari ai integr[riinoastre tot mai profunde `n structurile economice, sociale, culturale etc. ale Uniunii Statelor Europene.Rom]nia de azi este ocupat[ de nev[zuta armat[ a consilierilor. ~n spatele fiec[rui tip care vorbe;te latelevizor st[ grupul s[u de consilieri personali. Cu toate c[ ei se caracterizeaz[ printr-o mare s[r[cie deidei, ei dicteaz[ direc\ia. Ei sunt acum pentru partidele politice ceea ce era Securitatea ;i sec\ia de pro-pagand[ pentru partidul comunist.

Un bun consilier este cel care `;i consiliaz[ ;eful at]t de bine `nc]t la un moment dat `i ia locul. Aicieste marea diferen\[< intelectualul politic pe post de sf[tuitor niciodat[ nu-i lua locul ;efului.

Argument]nd f[r[ concepte, cu c]t vorbe;te mai multe limbi cu at]t fiind mai sec `n g]ndire,consilierul este cel ce g]nde;te proiectele. Nu avem proiecte, nu vin bani europeni. Cu toate acesteaProiectul `n sine devine obiect de adora\ie. Dac[ trebuie s[ scriem un proiect despre ro;ii, cultiv[m ro;iinu ca s[ le m]nc[m, ci doar ca s[ scriem un proiect despre ro;ii. Ei bine, aten\ia acestor consilieri nicidin `nt]mplare nu se opre;te o clip[ asupra culturii. Nu intr[ `n atribu\iile lor. :tie cineva din `nt]mplarecine este consilierul primului ministru pentru cultur[? Cine este consilierul ministrului Culturii pentrucultur[? Cu excep\ia culturii, cu greu pot fi g[site exemple de lucruri pe care le posed[ `n mod egalbogatul ;i s[racul. Dar politicul ignor[ total componenta cultural[. De aici vine criza culturii. De aicicriza revistelor literare. De aici `ncepe cultul pentru artificios, at]t de bine ilustrat `n proiecteleconsilierilor pentru care ideea de cultur[ nici m[car nu exist[. Deci cum s[ o sus\in[?

Dac[ `ntr-un an electoral, precum 2012, nu s-a investit `n cultur[, `n cultura scris[, e;ti tentat s[ spuic[ nu mai exist[ nicio speran\[ pentru scriitorul care mai crede c[ spiritul s[u artistic va fi apreciat ;idin punct de vedere comercial. Vinova\i pentru aceast[ situa\ie nu sunt nimeni al\ii dec]t consilierii.

A;adar, `n viitorul apropiat scriitorul va continua s[ r[m]n[ o ciud[\enie a;ezat[ `n spatele unuicalculator, `njur]nd intelectualii politici, demult disp[ru\i, ignor]nd total rolul determinant alconsilierilor `n ceea ce ne `nc[p[\]n[m s[-i spunem `n continuare cultur[, cultur[ scris[.

Dispari\ia intelectualilor politici. Apari\ia consilierilor

Dumitru P[curaru

Page 4: Poesis International 11, Decembrie 2012

eDitorialPoesis interna\ional decembrie 2012

4

A l 11-lea număr al revistei „Poesis internațional” reunește autori din douăsprezece țări (pe lângăpoezia, proza și critica publicate în limba română) și nu aș invoca această cifră, care ar putea

până la urmă să nu însemne nimic, dacă nu aș ști că, pe lângă varietatea de voci și de viziuni pe care o conțineacest număr, calitatea lor (care depinde atât de mult de talentul și de experiența traducătorilor înșiși) esteprincipalul argument în favoarea reușitei unui proiect publicistic ce va împlini în curând trei ani. În 2010, nepropuneam să încurajăm și să dinamizăm traducerea de poezie contemporană, dar și să recuperăm autoricare nu au fost receptați suficient, sau care, din diverse motive, nu sunt corect citiți sau citați, precum și pemaeștrii ascunși, pe „marginalii” străluciți (deși să vorbești astăzi despre marginalitate în termenii eroici deacum câteva decenii e de-a dreptul desuet când poezia e peste tot în lume expresia autentică a unei anumitemarginalități, a unei diferențe semnificative). Ne-am urmat programul, iar „Poesis internațional” a publicatselecții din poeți excelenți care au toate șansele să devină repere și referințe precise pentru cum se mai poateciti și scrie poezie în lumea de astăzi. Iar în ultimii doi ani, poate nu întâmplător, au reînceput să apară și lanoi antologii de poezie străină contemporană bine alcătuite și traduse, care îi obligă pe poeții români să seprivească mai atent în oglindă< Colonia poetică (Casa de Editură Max Blecher, 2011), cuprinzând 15 poețisuedezi născuți după 1970> 11 poeți maghiari contemporani (Editura Paralela 45, 2011) și Malul celălalt(Herg Benet, 2012), 38 de poeți sârbi, începând cu Vasko Popa (1922-1991) și `ncheind cu doi poeți născuțiîn anii ’70.

Poate că nu e prea departe momentul în care vom putea alcătui o antologie cu textele traduse în româneșteale poeților care au fost guest stars ai „Poesis internațional”, pornind de la Tadeusz Różewicz, José ManuelCaballero Bonald, Tomaž Šalamun, Radmila Lazić și Matthew Sweeney – cu acesta din urmă, invitatul diniarna aceasta intră în dialog în poemul său, „Ghost” / „Fantomă”. Pe lângă scoțianul Bill Herbert, unul dintrecei mai importanți poeți britanici ai generației sale, publicăm în numărul 11 doi celebri scriitori ai secoluluiXX (René Char și Pablo Neruda), un clasic al poeziei hispanice (Jorge Manrique), un reputat poet și eseistisraelian, fondatorul unei școli de poezie din proiectul căreia am avea multe de învățat (Amir Or și SocietateaHelicon) și un grupaj din textele a patru poeți polonezi din generația afirmată în preajma anului 2000, însoțitde studiul inteligent și empatic semnat de Dariusz Sośnicki (a contat decisiv în realizarea acesui materialsprijinul Institutului Polonez din București). La toate acestea îi adaug pe Seymour Mayne (unul dintre senioriiliteraturii canadiene, autor a peste 50 de volume în ultimii 48 de ani) și pe Valery Oișteanu, poet americande origine română, emigrat în Statele Unite în 1973, care stau atât de bine alături de poeți acuți și autenticidin Spania, Turcia, Serbia, Slovenia și Macedonia și de un poet maghiar din România.

Rubricile care au în prim-plan poeți români îi găzduiesc pe Lucian Vasilescu (autorul „poemului decolecție” din acest număr< „cu prețul ochilor...” / „pour le prix de mes yeux”, care dă titlul unei antologii depoezie românească în limba franceză pe care o pregătește Jan Mysjkin) și pe Bogdan Ghiu (cu un portret ceinclude o selecție din volumele sale de poezie de până în 2000). Alături de ei, bilingvul Chris Tanasescu, V.Leac, Ovidiu Pop, Diana Corcan și tinerii poeți brașoveni Sabina Comșa și Vlad Drăgoi, precum și„cronicarii” Ioana Dunea, Grațiela Benga, Andrei C. Șerban, Dan-Liviu Boeriu, Cristina Ispas și Rita Chirian– care scriu despre câteva importante apariții editoriale din ultimul an – completează imaginea acestui numărdin „Poesis internațional”. O revistă care nu ignoră profitul enorm pe care îl pot aduce cunoașterea șiaprofundarea literaturii celuilalt, cu uimirea și bucuria descoperirii unor linii asemănătoare de evoluție, darși cu explorarea unor teritorii necunoscute, care se pot dovedi provocatoare și fecunde, în ciuda unei receptăriinițiale mai dificile (a fost nevoie de Baudelaire, un francez, pentru ca opera lui Poe să fie redescoperită cuun profit enorm pentru literatura modernă). „Nu se știe cine dă și cine primește” – să-l mai cităm din cândîn când pe „cerșetorul ingrat” Léon Bloy, cel care își pisălogea tot timpul cunoscuții cerându-le bani...

Poezie ;i diferen\ă

Claudiu Komartin

Page 5: Poesis International 11, Decembrie 2012

5

Bill Herbert (n. 1961, Dundee) este un poet de origine scoțiană, unul dintre autoriide vârf ai generației sale, scriind în engleză și în dialectul scoțian. A studiat laBrasenose College, Oxford, iar lucrarea sa de doctorat despre opera poetică a luiHugh MacDiarmid (1892-1978) a fost publicată în 1992 cu titlul To CircumjackMacDiarmid. Fondator, împreună cu Richard Price, al revistei de poezie Gairfish(în 1983, denumită inițial The Gairfish), Herbert a fost, alături de SimonArmitage, Carol Ann Duffy, Michael Hofmann sau Don Paterson, unul dintre ceidouăzeci de autori prezentați în 1994 de Poetry Society sub titlul New GenerationPoets. A publicat volumele de poezie< Dundee Doldrums (1991), The Testament ofthe Reverend Thomas Dick (1994), Forked Tongue (1994), CabaretMcGonagall (1996), The Laurelude (1998), The Big Bumper Book of Troy (2002)și Bad Shaman Blues (2006). În 2012 a editat, împreună cu Yang Lian, o antologiede poezie chineză contemporană. Este profesor de poezie și scriere creatoare laUniversitatea din Newcastle.

Bill Herbert

Page 6: Poesis International 11, Decembrie 2012

invitatPoesis interna\ional decembrie 2012

6

Facts about Things

Things are tired.Things like to lie down.Things are happiest when,for no reason, they collapse.

That French plastic bottle, still half-full,that soft-back book, just leaning onanother book, drowsily<soon they will want to go outside,

soon you will find them in the grasswith the empty bleaching cans and that partof an estate agent’s signthat’s covered in a fine grime like mascara.

That plastic bag you’ve folded upfeels constrained by you and wantsto hang from bushes, looking likea spirit, sprawled and thumbing a lift.

Things are bums, tramps, transitories<they prefer it when it’s raining.Lightbulbs like to lie in that samelong uncut casual grass

and watch the funnel effect< the wayon looking up the rain all seems to bend towards you,the way the rain seems to like you.

Things which do not decaylike it best in shrubbery, they liketo be partly buried.They like the coolness of the grass.

Most of all, they like itwhen it rains.

Constatări despre obiecte

Obiectele sunt obosite.Obiectelor le place să se întindă.Obiectele sunt cele mai fericite când,fără niciun motiv, se prăbușesc.

Sticla aceea franțuzească de plastic, pe jumătate plină,cartea aceea cu coperte netede, doar sprijinindu-se pe altă carte, leneșă<în curând vor vrea să meargă afară,

în curând le vei găsi întinse în iarbăcu cutiile goale de înălbitori și acea partedin panoul unui agent imobiliarcare-i mânjit de un noroi fin ca mascara.

Punga aceea de plastic pe care ai împachetat-ose simte constrânsă de tine și vreasă atârne de tufișuri, arătând caun spirit, întinsă și făcând autostopul.

Obiectele sunt leneșe, hoinare, tranzitorii<le place mai mult când plouă.Becurilor le place să stea îniarba înaltă, lejeră, necosită,

și să urmărească efectul de pâlnie< felulîn care cauți în sus ploaia și totul paresă se aplece către tine,felul în care ploaia pare că te place.

Obiectele nu se descompunle place cel mai mult în tufișuri, le placesă fie îngropate doar parțial.Le place răcoarea ierbii

dar cel mai mult le placecând plouă.

Page 7: Poesis International 11, Decembrie 2012

invitat Poesis interna\ionaldecembrie 2012

7

Grandparents

When you meet them in dreamsas though they hadn’t diedyour comfort still feels wrenched.It’s like they continued to growas you grew< twenty, thirty feettall, too big for home, standinglike lampposts, horses, telegraph poles,gathered into forests of dead relatives,redwood ancestors, where you runto clutch their legs in the dream’s distresswhile they attempt tobend and reach you withtheir careful huge caress.

Hieroglyphic

The hawk that shears the hedge then steadies, heldabove the verge by urgent need, he isold Egypt’s silhouette, the pictogramfor ‘kill’. There is a lock to which he iscontinually the key that must releasea narrow death from everywhere in air.He is the tender axe that has to fall.

A Difficult Horse

The horse is staring out to seafrom a sloping field not farout of Aberdeen. I watch it fromthe train to Dundee.It is stationary, staring forthe minute I have it in view.It is a small brown horse,possibly even a pony.The sea is calm. The horselooks like an old fisherman,possibly even an old fish.It’s difficult to imagine it evermoving. It’s difficult to knowwhat it is thinking.It is a difficult horse.

Bunici

Când îi întâlnești în visede parcă n-ar fi muritși totuși simți cum consolarea ți-e gâtuită.Parc-ar fi continuat să creascăodată cu tine< șase, opt metri-nălțime, prea mult pentru casa noastră, drepțiprecum felinarele, sau caii, sau stâlpii de telegraf,strânși în păduri de rude moarte,de străbuni-sequoia, iar tu fugi săîi prinzi de picioare în marea neliniște-a visuluiîn timp ce ei încearcă săse aplece și să ajungă la tine cuatenta, uriașa lor mângâiere.

Hieroglific

Șoimul ce taie împrejurimile apoi se fixează, ținutdeasupra limitei de o nevoie urgentă, el estevechiul profil egiptean, pictogramapentru „ucide”. Există un lacăt, și el estecheia ce trebuie mereu să elberezeo moarte apropiată de oriunde din aer.El e tăișul blând care trebuie să cadă.

Un cal dificil

Calul se uită către marede pe un câmp înclinat nu departede Aberdeen. Îl privesc dintrenul spre Dundee.E neclintit cât îi urmărescpentru un minut privirea.E un cal mic, maroniu,poate chiar un ponei.Marea e calmă. Calularată ca un pescar bătrân,poate chiar ca un pește bătrân.E dificil să ți-l imaginezi vreodatămișcându-se. E dificil să știila ce se gândește.E un cal dificil.

Page 8: Poesis International 11, Decembrie 2012

invitatPoesis interna\ional decembrie 2012

8

Ghost (Variation on a theme by Matthew Sweeney)

The ghost which doesn’t know its way but must get homestumbles in the desert through the dayand searches through the passes in the dark.It gathers pebbles into maps to guess at its passageacross the great steppe in winter.It immerses itself in lakes to feelwhat the birch roots feel, it sitsin the bodies of sheep and goatswhose blood can’t halt the chill.It travels from mosquito to mosquito inthe fat summer air,it wraps itself up in fallen trees’ barklike the text in a rotten book.It only knows North and consequentlymay be travelling in the wrong direction for months.Sometimes it thinks it recognisesa configuration of poplarsand a great dread descends.It lies with the maggots and the excrement beneatha row of toilet stalls in Knife City.It remembers faces seen with no thought that this was forthe last time. Memories are diminishedand must be counted out like beads<the ratchet in the old woman’s throat,the smell of cheap newsprint ina now nameless airport,the hand nervously gathering a curtain,the baby’s black button blink.

Page 9: Poesis International 11, Decembrie 2012

invitat Poesis interna\ionaldecembrie 2012

9

Fantoma(Variațiune pe o temă de Matthew Sweeney)

Fantoma nu știe drumul, dar trebuie să ajungă acasărătăcește prin deșert în timpul zileiși-l caută prin cărările din întuneric.Adună pietricele pe hărți ca să-și ghicească trecerea prin stepa nesfârșită cuprinsă de iarnă.Se cufundă singură în lacuri pentru a simțice simt rădăcinile de mesteacăn, stăîn corpurile oilor și capreloral căror sânge nu poate pune capăt frigului.Călătorește din țânțar în țânțar prinaerul gros al verii,se învelește singură în scoarța copacilor căzuțica textul într-o carte putrezită.Cunoaște doar Nordul și prin urmarepoate călători în direcția greșită luni întregi.Câteodată crede că recunoașteun perimetru de plopi strânși laolaltăși o mare spaimă coboară.Se-ntinde alături de viermi și de excremente subun rând de toalete în Knife City.Își amintește fețe văzute fără bănuiala că ar fipentru ultima oară. Amintirile se estompeazăși trebuie înșirate una câte una, ca mărgelele<clinchetul din gâtul femeii bătrâne,mirosul de ziar ieftin într-unaeroport acum fără nume,mâna str]ng]nd nervos o perdea,nasturele negru-al pruncului clipind.

traducere `n limba englez[ de Adrian Dini; ;i Claudiu Komartin

Page 10: Poesis International 11, Decembrie 2012

10

„Există o notă bacoviană în poezia aceasta a banalului, un plictis, o stare de degradare amateriei. Sau, mai degrabă, cehoviană. (...) Starea pe care ne-o transmit versurile lui LucianVasilescu nu are nimic de-a face cu euforia sau entuziasmul. E vorba de o agonie lentă, în careclipele putrede se scurg printre degetele unor mâini ce se leagănă alene în aerul îmbibat demiasma trupurilor pe jumătate vii, pe jumătate descompuse... În loc de speranță, în aceastălume a unui crepuscul estompat plutesc vagi aduceri aminte din lumea « de dinainte de cea deapoi »> nu descifrăm înlăuntrul lor urme de regret sau nostalgie... Recviemul său cântat însemiobscuritate e ca o dare de seamă statistic[, în care cifrele (sentimentele) sunt acoperite deun strat de praf sau de cenușă (...). Conștientizându-și înfrângerile, Lucian Vasilescu își « savurează » victoria « răstignit cu fața în jos, la poalele unui destin prea îndepărtat », ce seconturează undeva, în zare, ca o fata morgana menită să-l inducă în eroare... « și ce frumos arfi putut să fie », șoptește el, întorcându-se din nou, victorios, de pe o parte pe alta... Ce? Visul?Realitatea? Poate și una și alta. Singura condiție ar fi fost aceea ca poetul să fi mers până lacapătul drumului, pentru a-și contempla parcursul. El a preferat însă să-l contemple dintr-unpunct cețos, din care ochiul nu percepe decât praful ce se ridică spre cer...”

(Nichita Danilov)

lucian vasilescu

foto< Mirela Vasilescu

Page 11: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poemul De ColeC|ie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

11

�cu preţul ochilor...�

cu preţul ochilor am cumpărat lumina. cu preţul cuvintelor – mângâiere. cu preţul gurii am cumpărat liniştea pe care o ascult în tăcere.

cu preţul lucrurilor în care cred mi-am închiriat şi eu, aproape nou, un dumnezeu. puţin cam trist şi cam adus de spate, dar căruia-i mai iese, din când în când, mersul pe ape.

cu preţul inimii am cumpărat o carte, cu preţul vieţii mi-am arvunit o moarte, pe care o trăiesc noapte de noapte.îmbrăţişez pe dumnezeul meu şi tremurăm de frică.

aş face o minune, îmi spune, una mică.ne strângem în braţe şi încercăm, din toate puterile, să uităm.

şi doare atâta de tare că ni se desprinde carnea de os.

plângem în hohote, în cotlonul nopţii cel mai întunecos.

�pour le prix de mes yeux...�

pour le prix de mes yeux, je me suis acheté de la lumière. pour le prix de mes mots –de la consolation. pour le prix de ma bouche,je me suis acheté du silence que j’écoute sans mot dire.

pour le prix des choses dans lesquelles je crois, j’ai loué moi aussi un dieu,quasiment neuf. un brin triste, un brin courbé de dos, mais de tempsà autre encore et toujours capable de marcher sur l’eau.

pour le prix de mon coeur, je me suis acheté un livre, pour le prix de ma vie,une mort à crédit que je vis nuit après nuit. j’embrassemon dieu et nous tremblons de peur.

si seulement je pouvais faire un miracle, me disait-il, rien qu’un petit.nous nous serrons fortement et faisons de notre mieux pour oublier.

et cela est tellement douloureux que notre chair se détache de nos os.

et nous pleurons de chaudes larmes au beau milieu de la nuit.

Traduit du roumain par Jan H. Mysjkin

Page 12: Poesis International 11, Decembrie 2012

12

Bogdan Ghiu (n. 1958) este poet, eseist, critic cultural, traducător şi jurnalist. A fostmembru al Cenaclului de Luni, debutând în volumul colectiv Cinci (1982), alături deMariana Marin, Alexandru Mușina, Romulus Bucur și Ion Bogdan Lefter. A mai publicatîn volumul colectiv Nouă poeți (1984), iar individual în 1989, cu Manualul autorului,urmat de Poemul cu latura de un metru (1996), Arta consumului (1996), Arhipelogos(1997), Pantaloni și cămașă (2000), Manualul autorului (ediție completă și definitivă,2004) și (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte (2006). A publicat numeroasearticole, studii și eseuri critice, printre care Evul Media sau Omul terminal (2002), Eu(l)artistul. Viața după supraviețuire (2008), Contracriza (2011). A tradus din limbafranceză peste 40 de titluri (semnate de Georges Bataille, Michel Foucault, PierreBourdieu, Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Jean Baudrillard, Henri Bergson, CharlesBaudelaire, Marguerite Duras, Antonin Artaud, Didier Anzieu, Annie Le Brun etc.).Câștigător al Premiului Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1997) și traducere (2003).Prezent în antologia Contemporary Romanian Poets (2012).

Bogdan Ghiu

foto< Mircea Stru\eanu

Page 13: Poesis International 11, Decembrie 2012

Portret Poesis interna\ionaldecembrie 2012

13

“ (...) Ce mai este, atunci, text? Sau ce mai este, astăzi, poezie, de vreme ce toategenurile sunt convenții culturale, mereu modificate în istorie? Sau ce mai este

un discurs liric, de vreme ce romantica innerlichkeit, interioritatea, este mereu spartăde presiunile socialului și de invazia televiziunii? Bogdan Ghiu pare a fi trăit toateaceste întrebări drept interdicția de-a mai scrie poezie așa cum s-a scris până acum.Concluzia – trebuie să scriem materialmente altfel – îi transformă poezia într-un eseudespre condiția cărții de poezie dar, lucru notabil, fără a pierde prin aceasta epitetulde poezie.

(…) Din definiția modernă a poetului lipsește, la Bogdan Ghiu, tocmai laturalui personală< eul, aura, vizionarul, delirul subiectiv. Poetul – postmodern? Ezit în fațaunui cuvânt atât de frecvent – Ghiu nu spune nimic despre el însuși, după cum nupretinde că știe ce anume s-a pierdut în dezastre< el doar le presimte, știe că au avutloc, și le comunică simplu, meșterind în carton, bricolând – tridimensional –cuvintele.”

Sorin Alexandrescu

“ Se poate spune că Bogdan Ghiu realizează unul dintre dezideratele majore aleprogramului generației sale, al reinvestirii ontologice a poeziei. Ceva de

caligrafie, de calcul și ingeniozitate manieristă, produsul, artefactul unui meșteșugarcapabil să savureze, când cu delicii, când cu o mare melancolie, acest regim claustraldin perspectiva căruia, printre gratii de rânduri scrise, se văd tot rânduri scrise. Unsentiment prevalent al modestiei actului poetic< recunoaștere a faptului că literaturanu poate pretinde să fie altceva decât este. Adică o lume sui-generis, lume scrisă, dehârtie, litere și cerneală, cu limitele și vulnerabilitățile ei, în stare doar să aproximeze(sau, mai curând, să simuleze).”

Ion Pop

“ (...) Bogdan Ghiu e exegetul unei taine, al unui mister. El știe tot despre aceastătaină, dar n-o poate numi, n-o poate decât provoca. El știe că poemul e o

prezență care trebuie conjurată, trezită, că scriitura trebuie să dea ființă, dar că ea, defapt, mortifică, ucide. Scrisul e o căutare a acestei ființe, dar el înseamnă și neantizareaei (...).

Poet fără «poeme», ci doar cu presentimentul lor, Bogdan Ghiu explorează șiproblematizează toată aria ce împrejmuiește această taină niciodată numită. El esteanalistul unei epifanii amânate și mereu iminente. El descrie nașterea poemului,răsfrângerea lui în conștiință, face reportajul complet al scrierii, dar de absența luifascinantă se apropie îndepărtându-se.”

Al. Cistelecan

Page 14: Poesis International 11, Decembrie 2012

PortretPoesis interna\ional decembrie 2012

14

Poem

Poezia în poem caşi mine în această camerăafurisită şi caşi sufletul în mineprobabil.

Testament

Acum, acum, să pot trăi – în locul meu să lasun poemsă scrie poeme.

Poem cu o singură imagine copiată

A fost un poem groaznic.Numele tău îmbina copacii,imobilizamarginile împletite ale lacului,cuvinte noi spintecau ridurile otrăvitoare,punctul se desfăcea ca o piersică,i se vedea miezul ca o săgeată.Totul se apropia.Inima începuse să aibă periferii.Zboruri obscure, cu aripicrescute în luminişul stomacului.

Un poem groaznic.A trecut ca o singură ploaie de vară.

Variantă

Dis-de-dimineaţă, două obiecte încleştate.Iederă şi iederă, zid şi zid, nici şi nici.Scrisul cu muchiile, cu suprafeţele, scrisul cu gheară pe gheară.Se îndepărtează şi parcurge fiecare,apoi corectează cevasurîzînd.

Poem

Ceilalţi scriu încă. Iar tuai şi terminat.

Poem

Aici e un ocol al locului.Imposibil să faci poemul perpendicularşi să poţi coborî.Ceva a fost strivit sub scrisşi se vede (,

şi ai vrea să ţîşnească pînă la tine.Scriu direct sub piele.)

Extrase din „Manual” (1982)

Poem

Împreună cu tine vreau să dau de gîndit.O singură frază care face totul.O distanţă întreagă şi nelămurităacoperită cu cuvinte.Din cuvînt în cuvînt fără popasşi fără ajutor.Orice s-ar întîmpla. Pregătit pentru deziluzie sau moarte.Pentru a sfîrşi sau a continua.Orice cuvînt e în plus.Două cuvinte sînt începutulşi nu te mai poţi opri.Vei adăuga cuvinte pînă la moarte.(O singură frază ca o săgeatăşerpuind în pustiu, ramificîndu-seca să prindă exact acele rădăcinicare trimit înapoi.)Împreună cu tine vreau să dau de gîndit.

Poem

Nu e poezie. E altceva. O străinăde care nu ţi-a fost dorşi care ţi-e fiică.Poezia a fugit în lume. Cît mai departe şi e fericită acolo.Poemele sînt sparte şi pustii.Te adăposteşti în ele şi cînţice ştii.Şi ele se-nchid, se deschid,încep să vorbească.Redevin obiecte de nepătruns.

36 de caligrame ajutătoare (1984)

Page 15: Poesis International 11, Decembrie 2012

Portret Poesis interna\ionaldecembrie 2012

15

Poem

Acum viaţa şi moartea.Despărţite de un singur omîntr-o cameră.Într-o cameră bine încălzită – revelaţia.Steagul care se înalţă victorios – noiam crezut, o clipă, că-i fumuldin vatră – era de fapt mîna sa, întinsă –să ne dea sau să ne ceară ajutor?Fierul în apă ca-n foc.Focul transformă metalul înapă fierbinte.Cu care el îşi spală mîinile,fruntea, stomacul. Toatedespărţite de un singur omîntr-o cameră.

Lumina şi iluminarea (o lege)

În zori de zi, viziunea ne acoperă ochii.În locul luminii, iluminarea.În miezul zilei, din dreaptasoarelui, fulgerul.Într-o cameră bine încălzităşi îndelung pregătită, febra.În locul alternanţei ordonate,în locul alternativelor,în locul compensaţiilorce lungesc timpul şi îlalungă, concurenţa,suprasaturaţia, bătaia.Cel care vede nu trebuie să fie ascuns.În clipa în care omul vedeel trebuie să poată fi văzut.Lumina şi iluminarea trebuie să coincidă,să nu scape nimic.

Noiembrie, în Bucureşti, ora 0<53

Nu-mi mai aprind ţigara.Gazul din brichetă s-a terminat,chibriturile pocnesc – te-ai putea trezi speriatădin visul tău sigur,din seara cu acvariiîn care se zbat imaginile lăsatesă lumineze – te-aş putea – eiarnă – prinde la copcă, te-aş putea, e 1984, iarnă, banui,te-aş putea, aşa adormită, prinsă,cu ochii pierduţi, înghiţiţi de un întregtrup nepriceput, vindemăcelăriilor chinezeşti de pe celălalt mal,vreunui circ, te-aş putea, comoara mea, depune la CEC.Te-ai putea trezi din visul tăuîntr-unul străin, mult mai bineorganizat, din care n-ai mai scăpa.Visul tău nici nu-i vis. E doarbietulpretext de-a mai închide, dincînd în cînd, ochii...

Poem închis

Camera ca o gură căscată.Trec ca o întrebare şi ca un răspuns.Camera ca un creier.Trec ca un gînd.Camera ca un buzunar.Mă preschimb ca o bancnotă săracăîn mărunţiş strălucitor.Camera. Camera.Eu. Eu. Eu.Ca.

Daniel, Virgil(o celebrare şi o explicaţie)

Poeţii se rînduiesc nu unul deasupra celuilalt, ci unul lîngă altul, ca două litere puse să promită înţeles. Ei sîntîngropaţi acolo unde stă şi sensul, la îndemînă, aproape, dedesubt, aici. Din literă vie, neagră, cu sîngele prizonier,care singură umple pagina şi face gestul cuvîntului, textul, totul, ei devin încetul cu încetul pagină albă, goală, în careni se dă de scris. Devin suportul. Ne lasă locul lor care nu e al nostru. Locul fiinţei lor este sufletul lor. Se fac fondullumii pe care stăm, direct, netransfiguraţi – să semănăm cu noi înşine –, dar pe care nici o umbră nu se aşterne, nuîncolţeşte. Rostul poeţilor este să devină pagină albă, vie, orbitoare, în care stă îngropat sensul viitoarelor scrieri.Cuvintele lor – masă de scris. Pagină care este deja cuvînt. Ce nu se poate citi, căci nu a fost scris. Cuvînt care nu-idecît pagină albă şi, mai jos, o masă de scris. Cel care a stat vreodată deasupra paginii albe (fiind şi singurul care stădeasupra a ceva – a uneltei şi a produsului său –, iar nu lateral, de-o-parte) nu poate decît să treacă (într-o bună zi)dincolo de ea. Nu va putea să rămînă aici. Oricît ar încerca doar să scrie, să alunece, să se poată întoarce cu negru,vîrful lui va sfîşia hîrtia, va ieşi (coborî) în lume. El cunoaşte clipă de clipă căderea în pagină şi, mai jos, ciocnirea delume. Cel care, singurul, a stat vreodată deasupra a simţit cum de atîtea ori fiinţa lui a devenit cerul înstelat al aceluiloc.

Există poeţi care nu întunecă pagina deasupra căreia şi pe care scriu.Există poeţi care nici nu scriu, care nu fac decît să prepare viitoarele pagini albe ale poeziei şi vieţii.

Page 16: Poesis International 11, Decembrie 2012

PortretPoesis interna\ional decembrie 2012

16

Această păgină goală e viitorul. Însuşi viitorul. Viitorul textului meu, viitorul meu. Viitorul (textului) meu.Să fac în aşa fel ca, scriind, pagina să rămînă tot timpul goală. Să scriu în aşa fel încît să las pagina goală. Golulnu este dat. Trebuie făcut. Să fac această pagină goală. Să o acopăr cu un scris care să o transforme într-o paginăgoală< suport neparticipant. Golul se realizează în mod „pozitiv”. Trebuie lucrat.

(...)

(Rîndurile mele care îşi propun să roadă pagina pînă la lume. Rîndurile mele prin care pînă acum se vededoar pagina. În adîncul scrisului meu, „dedesubtul” lor este numai hîrtie. Rîndurile mele umplute cu hîrtie... Pespatele hîrtiei pe care scriu stă scrisă lumea.)

Manualul autorului (1989)

A B C DLui Nicolae Breban

A

La capătul acestor cuvinte nu se află nimicîncît te întrebi dacă aceasta e lume.La capătul acestor cuvinte vin tăcerea saualte cuvinte – materiale pe care nu sepoate scrie. Cuvintele nu se scriu pepărţile netede ale lumii (cum pare), cipe cuvinte. Cuvintele se sprijină pe cuvinte,încît pînă la urmă nu se mai înţelege nimic decît că probabil e noapte şi constelaţiileascund alte constelaţii sau că neaflăm îngropaţi şi trupul nostru ascundepămîntul, alte trupuri. Trupul nostruîndepărtează alte trupuri. Cuvintelese scriu pe cuvinte, în cer sauîn miezul pămîntului – măşti ale mele,contur (deja) al celorlalţi. Membranăla două tobe deodată. Cuvintelese scriu pe cuvinte, în cer sau în miezulpămîntului.(Rînduri scrise pe cînd încercam să determinadîncimea fizică a paginii, pro-funzimea, lumea din pagină, 6,noiembrie, 1986.)

BulimiaLui Nino Stratan şi lui Traian T. Coşovei

Omul aduna de pe mese.Strîngea recolta de resturi(era toamnă sau primăvară?).De noi nu se ferea. Pe atuncilumina era între noi. Mă-selele încă măcinau liniştitetimpul palpabil, gustos.Am jurat să scriem fiecare acelaşi poem.Eu am lăsat să treacă aproape zece ani.Şi numai noi, dintre toţi, am mîncat tot,ţii minte, absolut tot, nu amlăsat nimic, nimic,sterpi, neroditori, apucaţi.Pomul cu o mie de dinţi de aur în gurăne privea cu dispreţ. Dacă-i era foame,de ce nu-şi vindea dinţii de aur?O, cum ne-ar mai duce şi astăzi la gură, deo-dată, dar pînă şi fărîmiturile le-amstrîns şi le ţin bine închise în minte,şi-acum, după atîţia ani,şi nu mă îndur să le înghit,şi ţin gura închisă, strîns, sănu fugă vreo strălucire, să nuadorm, să nu muşc vorbele pe caremi le spun, şi seara nu se mai sfîrşeşte.

Lecţie

Mai întîi de toate am învăţat să mă dau la o parte, să las locul gol, să fac loc lucrului. Lucrul este locul meu,gol. Locul părăsit de mine, îmbrăţişat, din care am reuşit să mă smulg (temporar, căci cine îşi poate părăsi cuadevărat locul, tot ce poate avea?). Mă dau la o parte şi mă gîndesc la locul meu, gol. Privesc în gol, în golulmeu, făcut de mine. Gol, ca adjectiv, e tot locul. Golul, ca substantiv, e locul lăsat acum de mine, locul în care eunu mai sînt. Golul este creaţia mea. Tot ce pot, pe lume, face.

Page 17: Poesis International 11, Decembrie 2012

Portret Poesis interna\ionaldecembrie 2012

17

Încercarea de a spune tot adevărulLui Marin Mincu

15. E greu de spus ce (mai) am de spus. Pe genunchi ţin palmele ca mîngîierea veche a lunii. Scriu< menţin uncontact. Aerul mai aderă la pietre. Literaturizez o tăcere. Literatura e tăcere. Literaturizez literatura. A sta cupalmele sau măcar cu coatele pe genunchi e cel puţin indecent cînd de fapt stăm în genunchi. Eu stau acum îngenunchi şi nu ştiu. Începe să mi se pară ireal că (mai) scriu. De fapt nici nu scriu. Nici nu scriem. Nu se poatescrie cînd stai – de fapt – în genunchi. Se poate merge în genunchi? Ne-am lăsat în genunchi, şi pleoapele, la fel,s-au lăsat. S-a lăsat noaptea. Şi visăm că vorbim, că mergem, că scriem. Cădem ca pleoapele în genunchi. Cugenunchii, azi, bătătorim urmele clare de tălpi de pe drum. Netezim pămîntul. Facem drumul drept, lin,lunecos. Călcăm – dar nu în picioare –, călcăm totul în genunchii diformi, fără amprente, fără semnalmente,genunchii anonimi, impersonali. Genunchiul nu are chip. Nu spune nimic. Călcăm totul în genunchi. Tîrîndu-ne ascundem că ne tîrîm. Netezim. În urma noastră – nici o urmă. A merge e cuvînt. Noi tăcem, numergem. Tăcem retoric, ţipat! Cui adresăm tăcerea noastră? Cui e adresată lumea? Să fie ea singurul cuvînt?Adorm în genunchi, visînd că scriu, închpuindu-mi că scriu. Cît mi-ar plăcea să scriu! Limba română are mulţitriongi. Prin ei să răsufli! Una cuvîntul cu pagina. Călcate în genunchi cînd (mai) scriu. Ţinute aici cugenunchii. Cu vorbele unui prieten (un mod final de a tăcea vorbind), „vă par monstruos fiindcă-s cel mai util<ţin în mînă balanţa cu talgere din creiere de copil” (Ion Stratan).

Despre locul scriitoruluiLui Alain Paruit

Locul meu? În locul tău, aici, deasupra, puţin lateral. Cînd tu nu vii, nu apari, nu te publici, lipseşti,absentezi, cînd tu nu exişti eu, aici, încerc să-ţi ţin locul. Eu, făcut să-ţi ţin ţie locul, aici, deasupra, de unde turepede evadezi, fugi, te refugiezi. Eu, umplînd locul tău plin, gol. Scriitorul ca semn al absenţei, al dispariţieiomului („de rînd”).

Oriunde lipseşte un Om apare un Scriitor.

PoemMarianei Marin, pentru totdeauna

Nu am nici o putereşi aproape nici forţe nu mai am.Trăiesc. Simt asta. Privesc în jurşi aud gîndul bolborosind.Deschid gura să vorbesc dar oînchid repede de teamăsă nu casc.Mi-e teamă că nu am să mai potînchide gura niciodată. Tac.Rostesc în gînd începuturi de gînd.Urmarea e întotdeauna prea lungă – oadevărată istorie.Nu las cuvintele să (se) facă istorie.Ele sînt de trăit pentru mine.Numai timpul se poate trăi,nu şi istoria. Istoria este o fiinţăea însăşi, cu viaţa ei proprie.O fiinţă numai în sine.Numai timpu-i al nostru.Trăiesc. Simt asta. Vag, vagde tot, dar simt.

Poemul cu latura de un metru (1996)

Page 18: Poesis International 11, Decembrie 2012

PortretPoesis interna\ional decembrie 2012

18

Loc gol (2)

La 4 reclamele se reaprind,prevăzătoare.

Pune muzică, să nu se mai audă.Spune ceva, degeaba taci, se aude.

Despre, adevăr, mai, bine, să, vorbim.

Scriu tot mai repedefulgerător. Camoartea.

Virgulele pune-le separat,lasă-le singure la un loc,să dea ceva.

Virgulele devin inutile.Aduc timp acolo unde nu mai e vreme.

Cîinii repede hai şi noi.Unde sînt ei mulţi e noapte. Vin zorile.

Ce nu poţi ocolinu este, dar poţi fi.

Gînduri de lemn şi pămînt(şanţuri şi palisade)

4Ar fi bine să vii să vezice puţine cuvinte mi-au rămasşi să nu îmi mai cerisă repet descrierea Palmyreisau evocarea nisipului răcitîn gura Sfinxului,ori să-ţi redau zborul captival stindarduluiţinut zi şi noapteîn bătaia tuturor vînturilor,ar trebui să vii şi să îţi dai seamasingur că nu mai pot spune prea multeşi că mai nimerit ar fi catu să mă întrebi cît mai amănunţitiar eu să îţi răspund prinda sau nu, cît încămai am vreun drept asupraacestor cuvinte, cît încăaerul mai propagă sunete şinu e o stivă oarecare demolecule,cît încă mai pot vorbinevinovat.

Stoc

1Nu mă mai nasc. Încercaltfel.

4Mai curînd un tufiş decît un luminiş.Vreau să conduc alaiul pînă aici,unde-i clipa. Unde clipa se face micăşi nu mai sperie pe nimeni. Vreau să arăto mască cu faţa în pămînt,ne putem ascunde în ea fără săne ascundem de nimeni.Aici, unde locul e strîmt, vom încăpeacu toţii mai curînd. Aici, dar nu încă aici,mai e drum, o secundă, unde locul e mic,ne vom strecura trupurile în suflet, începîndcu mîinile palide (între cămaşă şi piele) – şipe-aici ţi-e drumul!

9Dorinţele mi s-au spulberat, nu au trecut – ar fi fost bine.Se împlinesc cine ştie pe unde, departe de văzullumii, neîncetînd să se mire, şi ele, şi lumea,şi faptele care între timp au devenitşi se simt/se ştiu atît de străine,căzute parcă din cer, de aici,de aproape.

Arta consumului (1996)

12Nu am revelaţii. Am cuvinte.Am avut şi eu 26 de ani,am avut 19,cîndva aveam 13 anişi mă uitam des în oglindă,nu am visat nicicînd viitorul,nu m-am visat decît pe mine, cum stau azi, în loculcine ştie cuişi privesc prin trecutsă văd cerul.Nu am revelaţii. Am cuvinte.

Nu am revelaţii, am cuvinte.Privesc în urmă şi-mi văd amintirilecrescîndu-mi din umeri – aripiîn calea timpului.Singura mea revelaţie e timpul ce vine.Viitorul ce îmi aduce cuvinte.Va urma.

Page 19: Poesis International 11, Decembrie 2012

Portret Poesis interna\ionaldecembrie 2012

19

„Cal singur pe autostradă”Lui Bedros Horasangian

Un om singur se gîndeşte la alt om singur. Ce propoziţie teribilă, aici, în susul paginii, de unde totul va curge, lacapătul unui coridor lung care duce afară. E cu spatele sau cu faţa? Intră sau iese? La capătul unui coridor lungcare aduce la mine.Un om singur se gîndeşte la alt om singur. Şi aici, în continuare, mai departe. Şi aici, un om singur se gîndeşte laalt om singur. Dar şi aici. Şi aici.Propoziţia devine un obiect, un bun pe care îl aşez unde vreau, căruia îi schimb locul. E pretutindeni.Un om singur se gîndeşte la alt om singur. La mijlocul paginii. Tot mai aproape. Un om singur se gîndeşte a alt om singur. Nu se apropie să-şi vorbească, nu sînt două obiecte care se pot întîlni.Fiecare, gol, e loc pentru celălalt. Se gîndeşte la el. (Cîndva am să merg mai departe, şi mai departe, tot mai departe.Departe. Departe rău.) Se gîndeşte la el. E singur în celălalt, care se gîndeşte la el. Fiecare îşi visează interiorul, îşivede spaţiul în care e un om singur la care se gîndeşte, la care să se gîndească. A te gîndi în singurătate – a ta – laun om singur – în singurătatea lui, tot ce poate avea – este a-l face pe acela gîndul tău. Acel om singur ca şi tine egîndul tău. Chiar gîndul tău. Tocmai gîndul. Gîndul, nu altceva. Cineva. Gîndul unui om singur nu poate fi decîtun om singur. Gîndul nu poate fi decît un om singur. Gîndul este un om singur.Un om singur are un singur gînd< un om singur. Gîndul lui e un om. Nu se poate imagina un singur om singur.Acela nu ar avea gînd.Încearcă să-l adăpostească pe omul singur în stomacul lui, unde e loc, să-l aline cu ţesuturile lui moi, cu omurilecalde. Un om singur e locul altui om singur. Îi face loc. Se gîndeşte la el.Un om singur se gîndeşte la alt om singur. Acela e proiuectul şi amintirea lui, viitorul şi trecutul lui. Deşi nu for-mează o familie, simbioza lor reprezintă adevărata celulă de bază a societăţii. Cea mai puternică, cea mai rezistentă.Nici o diviziune nu o poate atinge. Nu individul este particula, ci un om singur care se gîndeşte la alt om singur.Nu există om singur. Doar un om singur care se gîndeşte la un alt om singur.Un om singur se gîndeşte la alt om singur. Fără ca vreodată să facă ceva împreună, la un loc.

Arhipelogos (1997)

Declaraţia de nefiinţă sau America de pe urmă

Nu sînt totul. Nu sînt nimic.Nu sînt homosexual, nu sînt seropozitiv, nu sînt alcoolic, nu sînt evreu, nu sînt securist, nu sînt african, nu sîntpoet, nu sînt prozator, nu sînt filos(z)of.Nu sînt femeie, nu sînt feminist, nu sînt copil, nu sînt handicapat, nu sînt epileptic, nu sînt schizofren, nu sînt pa-ranoic, nu sînt maniaco-depresiv, nu sînt ţăran, nu sînt reporter, nu sînt american, nu sînt nefumător. Nu sînt ales.Nu sînt din lumea a treia, nu sînt palestinian, nu sînt armean, nu sînt cecen, nu sînt profesor, nu sînt neînsurat,nu sînt orfan, nu sînt condamnat la moarte, nu sînt kurd, nu sînt student, nu sînt de profesie, nu sînt din provincie,nu sînt de la centru.Nu sînt cerşetor şi nu sînt cloşard.Nu sînt mason, nu sînt scientolog, nu sînt baptist, nu sînt certat cu nici o disciplină, nu sînt dis(z)ident, nu sîntmuncitor, nu sînt interdisciplinar, nu sînt stîngaci, nu sînt peltic, nu sînt mut, nu sînt rănit, nu sînt gras, nu sîntchel, nu sînt eurointelectual.Nu sînt lesbiană, nu sînt urbanist, nu sînt bătrîn.Nu sînt ceva şi am încetat a fi altul.

Pantaloni și cămașă (2000)

selec\ie de Claudiu Komartin

Page 20: Poesis International 11, Decembrie 2012

20

Duško Novaković (n. 1948) s-a născut la Podgorica. Traduce din macedoneană șieste unul dintre poeții sârbi emblematici, laureat al celor mai importante premiiliterare< Milan Rakić, Branko Miljković, Danica Marković, Vasko Popa etc. Pânăîn prezent a publicat 13 volume de poezie, dintre care amintim< Cunoscătoruloglinzilor (1976), Peticele sacului (1979), Ore și animale (1980), Paznicul cartierului(1982), Dialog despre indolență (1986), Pe stradă (1991), Banca refuzaților (2008– Premiul orașului Belgrad pentru Literatură și Premiul Djura Jakšić).

Duško novaković

Page 21: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

21

FRAGMENT DIN PAROLA COMUNĂ< VREM SCHIMBARE

Belgrad, anul 2000.Regimul e bine zguduit

Îl zdruncină și o bunicuțăSalutând cu mâna de la fereastrăColoana zgomotoasă a demonstranților

Acolo este fiul ei

Îl salută apoi și pe ginereleAflat în partea opusăCare ca să-și primească salariul trebuieSă stea ghemuit în blindată și să aștepte ordinul de atac

Dar cel mai mult își agită mâinile, se sufocăPrivind către parcul din fața ParlamentuluiAcolo sunt copiii copiilor eiDouă inimi jucându-se cu o mingeUn băiat și o fetiță

Stau exact la mijlocul distanței dintretații lor.

Pieptul bunicuței în fereastrăÎnconjoară ecranele lumiiPrin intermediul BBC-ului

Împreună cu ghiveciul ei cu petunii înflorite

Bunicuța devine prima știre a zileiBunicuța înaintea discursului lui Clinton în fața marineiBunicuța înaintea îmbrățișării lui Elțin cu SchröderBunicuța și petuniile eiÎnaintea mesajului lui Arafat către israeliți

Și chiar dacă nu se dezlipește de fereastrăȘi face cu mâna sufocată și istovităNoi îi dorim să se ridice brusc să împingă căruciorul pentru invaliziSă se înalțe ca o porumbițăȘi să-i salveze pe cei dragi și întreaga lume scufundată.

Page 22: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

22

CARTE-APATRID

În preajma sosirii berzelorÎn fiecare primăvară

Îmi pun inima pe masăO pun pe fața de masă curatăÎi spun okPutem să începemN-o să te doară

Și cu un smuls bruscScot toate poeticile îndesateȘi obținO carte voluminoasăUna întocmităDin cele două atrii și cele două ventriculeNevroze și fumul de tutunÎn loc de sângeDin ea se scurge catranul cald

Din cauza unei asemenea cărți,Când îmi desfac fălcile Se arată tarabele dinților cariați în loc de perle,Putregaiul topit al gingiilorȘi nu aria de piatră în care se macină grâulIar când desfac coperțile, gura scârboasă, de nesărutat, Probabil din cauza asta nu sunt citit

Mă consum din cauză că nu sunt citit, mă îndop din cauza cititorilor,Din cauză că nu sunt citit, mă înfoi ca un păunȘi din cauză că nu sunt citit, fac pe înțeleptul cu degetul pe frunteCa un platan de stat, Dau drumul la o diaree de cafeaDin cauză că nu sunt citit, rugămințile și vaietele mele,Opera mea necitită o fac și mai abstractă

Nu am un critic mai bun decât mine însumiȘi nimeni nu-i face curte așa cum îi fac euAm încercat orice ca să scap de elÎncercam să-i astup gura, să-l mituiesc, dar elNu are alte făpturi nu are< pe mine, obișnuința sârguinței meleCa o iluzie pe care n-am s-o înving, n-am s-o îndepărtez niciodatăȘi așa, necitit, voi tremura cu ochii larg deschișiGoi, ca un leagăn părăsit, într-un vis interminabilÎn care operez în liniște, iar zidurile din jurul meu plâng.

Page 23: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

23

NASTURELE LUI STALIN

Cine a inventat acul?N-ai reușit să afli.Și când te gândești numaiCâte a făcut acul Ce fel de găuri și găurele a astupatAjutat de degetarul bunicii taleOare ai păstrat măcar unul din ácele ei?

Dar știi cine a inventat ața?Acul și ața merg întotdeauna împreunăCa Romeo și Julieta, da, precum calul și plugulȘi când îmi amintesc, dragă frate, De toate lucrurile cusute cu ațăCu acea ață colorată, pe care până și florile o invidiază...Câte bucurii a pregătit, galbene, albastre, roșii,Verifică, poate ți-a rămas măcar o papiotă neagră.

Dar cine a inventat nasturele? Nici asta nu știi.Mare minune – nasturele.De ce te-ar interesa fratele mai mic al roții?Dar dacă ai citi de pe-o paginăCâte roluri a avut nastureleÎn încheiatul și descheiatul istoriei,Ai fi primul care ai propune ca nasturelui Să-i fie ridicat un monument.

Orice ai ști sau n-ai ști despre el, lucrurile stau în felul următor<Dominația nasturilor a durat câteva secoleȚii minte nasturele singuratic de sub mărul lui Adam al lui Stalin?Toți nasturii tremură în jurul său. Numai al luiStă încheiat ireproșabil, ca și cum ar fi crescut din gât.Se putea descheia singur dacă prin închiderea gurii Aerul era împiedicat să ajungă în plămâni, sufocându-te.

Astfel de nasturi au dezvoltat școli speciale de ștrangulareA întregilor popoare care au crezut în ideea muncii și disciplinei.Pe urmă au fost înlocuiți de fermoare. La început cele de metalIar apoi cele de plastic, care alunecă ușor, atunci când le tragi de urechi.

Fie că e vorba de șlițul pantalonilor,De o geacă de iarnă din pene,Sau crăpătura unei rochii,Și tu, ca mulți alții, nu tragi limba fermoarului până la capătPentru că îți convine, din toate punctele de vedere, Apartenența la o lume care trăiește descheiatăFără a ține cont că n-are nimic dedesubt, câteodată nici izmene.

Page 24: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

24

EBRAICnu mă pot salva

L-am jefuit pe cel mai sărac decât mineL-am și lovit, dar ușorDoar cât să-l amețesc.Asta a fost greșeala mea.

Și că i-am lăsat să mă prindăSă mă judece și să mă bată, pe cei care înaintea meaL-au jupuit de viu,Asta a fost o și mai mare greșeală.

TEMA PENTRU ASTĂZI

Îngerii mari ai copilăriei mele S-au micșorat până au ajuns niște vrăbii

Dar ce s-a întâmplat cu DumnezeuOare și el s-a micșoratUnde ar trebui să-l caut?

Oare n-a devenit un microbCare așteaptă ca și noi să ne micșorămCa să ne învingă mai ușor când ne vine rândul

Oameni, oameni buni, O, familie a continentelorMeditați despre toate acesteaNu vă prindeți imediat de gât!

PEȘTELE

E genul de prieten care nu-mi mai dă drumul când mă prinde pe stradăȘi începe să-și laude nevasta, dorința ei de a oferi totul.Povestește despre cum nu știa nimic înainte s-o cunoască,

nici măcar să prăjească un ou cu gălbenușul moale.Și despre cum ar fi să am și eu părinți ca această femeie de care e îndrăgostit!

Domnule doctor, este anormal când închid pleoapeleSă tânjesc să o întâlnesc pe ea brusc pe stradă și nu pe el Și să insist, știind cât de amabilă e ea și cât de bolnav sunt eu,Să vină repede până la mine și să mă învelească în trupul ei dezgolit

ca într-o compresă, pentru o oră sau două?

traducere din limba sârbă de Aleksandar Stoicovici & Slavomir Gvozdenovici

Page 25: Poesis International 11, Decembrie 2012

25

Seymour Mayne (n. 1944, Montreal) este unul dintre cei mai importanți scriitoricanadieni contemporani, autor a peste cincizeci de volume de poezie si proză.Cel mai recent volum de proză scurtă este Bătrâna canapea albastră și altepovestiri (The Old Blue Couch and Other Stories), publicat în 2012, o colecție depovestiri inteligente și pline de haz, care valorifică, în marea lor majoritate, temeși motive legate de originea evreiască est-europeană a autorului. Mayne esteprofesor de literatură canadiană și trăiește în Ottawa subarctică (Ontario),împreună cu soția sa.

Seymour mayne

Page 26: Poesis International 11, Decembrie 2012

Proz{Poesis interna\ional decembrie 2012

26

N -O SĂ VĂ VINĂ SĂ CREDEȚI, suntsigur. E cea mai sfântă zi a anului –

deci pe cuvânt că nu inventez. Oricui i s-ar puteaîntâmpla. Un talit pus unde nu trebuie, un șal derugăciune pierdut și găsit. Sau găsit și pierdut din nou.

Iată cum a început. Era în dimineața de IomKipur, la ora slujbei, și, să-mi fie cu iertare, trebuia sămă ușurez. Așa că ies din rândul meu, înaintez de-alungul naosului și ies din templu. Îmi las șalul laîndemână, pe o masă încărcată cu biblii și cărți derugăciune. Cine-i atent unde-și pune talitul? Într-ogrămadă de alte talituri. Și plec să-mi văd de treburilemele pământești.

Pe drumul de întoarcere, cine mă oprește? Michel,care vrea să știe cât e scorul. Scorul? De unde să știueu? M-am rugat la templu preț de câteva ore, m-amangajat să fac mai multe donații decât făcusem pânăatunci – așa că de unde să știu scorul? Dacă faci cetrebuie, i-am zis eu, dacă ai gânduri bune, amadăugat, dacă faci tot ce îți stă în puteri, atunci poatecă totul va fi bine.

– Nu mă refer la Cartea Vieții, ci la Campionatulmondial!

– Campionatul mondial, avocat pleșcar ce ești?!aproape că urlu la el. Drept cine mă iei? Azi e o zisfântă, așa că ia-ți gândul de la meschinării. Chiaracum te judecă – CHIAR ACUM! Chiar în acestmoment fac socotelile acolo sus în ceruri și, crede-mă, dacă nu-ți scoți fotbalul american dincreierul ăla în scădere, o să-ți dea cu virgulă și cueroare pe lumea cealaltă. Și nu va exista niciun fel deavocat deștept pe-acolo care să îți apere mizerabilacauză! Asta l-a redus la tăcere pe bune – sau, cel puțin,așa mi-a dat impresia.

Așa că mă întorc la masă și pe cine văd înainteamea, dacă nu pe Sheldon Goldberg? Care își ia talituldin același loc în care îl lăsasem eu pe-al meu și intrăînapoi în templu? Vai de capul meu, îmi vine să strig,ce-o să se-ntâmple dacă, în loc să îl ia pe-al lui, l-a luatpe-al meu? Asta-mi mai lipsea! Cineva care să-mi iașalul de rugăciune! Dar iată-l la locul lui, îmi zic și

mi-l pun înapoi, fluturându-l și aproape lovindu-l pebietul Michel peste față cu el, căci a apărut din nou,în spatele meu, cu ceea ce interpretez a fi o oarecareremușcare pe chipul tâmpit de pasiuni sportive. Săintrăm, îi fac eu semn. Să mai citim o listă de păcate.

Mă întorc la locul meu> congregația e mai liniștită,fiecare își murmură rugăciunile pe muțește, în timpce cantorul se pregătește pentru următoareaintervenție. Îl văd pe Goldberg așezat undeva în fațamea și, imaginați-vă, are un șal identic. Deodată,îndoiala începe să lucreze. Dacă, de fapt, mi l-a luatpe-al meu? agonizez eu. Oare să mă duc să-l întreb?Dar ce-o să creadă? Că sunt vreun ciudat, vreun săritde pe fix? Drept cine mă iei? o să-mi răspundă el.Drept hoț de talituri? Nu mai ești mulțumit de șalultău decolorat și-acum îți îndrepți privirile lacome spreal meu? Pe scurt, eram într-o situație fără ieșire< în ceamai sfântă zi din calendar, treceam prin furcilecaudine ale îndoielii.

Îl văd pe Goldberg cum îi șoptește ceva soției lui,căci da, facem parte dintr-o congregație egalitaristă.Ne place să ne așezăm en famille, deși azi copiii sejoacă într-o cameră alăturată, pe care o întorc cufundul în sus. Din când în când, se aud cum strigă șițipă. De ce nu? Noi ne rugăm și ne spovedim> ei sesimt bine și se agită. De ce să treacă prin toate astea?Copiii sunt copii, nu au responsabilități. Îi copleșimnoi destul cu școala, cu notele și cu milioanele decopii săraci din lume, ale căror chipuri înfometate leinvocăm ori de câte ori ai noștri nu mănâncă pe câtde cu poftă am vrea noi.

Auzi, dar șalul lui Goldberg arată exact ca al meu!Încerc să mă apropii cumva. Poate că felul în care afost împăturit îl va indica pe adevăratul proprietar.Dar oare eu cum îl împăturesc pe-al meu? Mă uit înjos și examinez cutele – cine-și mai aduce aminte? Eca și cum ai încerca să identifici o bancnotă care eposibil să-ți fi căzut din buzunar. Toate arată la fel.Dar un talit îl poți recunoaște după miros – pentrucă ia mirosul celui care îl poartă, nu? Prostii, îmi zic.Concentrează-te la rugăciune. Treci înapoi în starearugăciunilor suplimentare. Un talit e un talit> unelesunt cu dungi albastre, altele cu dungi negre, altele

Talitul lui Goldberg

Page 27: Poesis International 11, Decembrie 2012

Proz{ Poesis interna\ionaldecembrie 2012

27

sunt colorate îndrăzneț în alte culori, uneori înculorile curcubeului. Pactul lui Dumnezeu cu Noe șichestii de-astea. Dar talitul poartă urma chipului și asufletului proprietarului. Ce se întâmplă dacă îl iaaltcineva din greșeală, nu deliberat? Treci înapoi larugăciuni! Nu te mai propti în prostii. Încerc, crede-mă, încerc. Încerc și mai tare. Dar dacă?

Mă întorc cu toate aceste gânduri enervante acasă,să ne odihnim un pic. Miriam nu prea s-a descurcatcu postul anul ăsta, dar copiii sunt bine. Sunt în curteadin spate, se joacă leapșa prin frunzele scuturate detoamnă. Ăla e! îi aud strigând. Chiar așa, ăla e. Și iarîncep să mă gândesc la talitul ăla. Oare să îi spun luiMiriam? Ea o să asculte cu atenție, chiar o să segândească la gravitatea faptului în sine, însă eu amnevoie de un chibuț, de cineva care să împrăștietensiunea cu o glumă, cu o hiperbolă amuzantă.

Talitul ăsta are o poveste aparte, îmi spun mieînsumi. L-am luat din zona religioasă a Ierusalimului,când am fost acolo acum șase ani. Am fost uimit decât de multe magazine care vindeau obiecte de culterau pe Mea Shearim. Am intrat în toate prăvăliile perând> unii dintre proprietari mă ochiseră de ladistanță – așa că, până la urmă, am intrat peste tot cuo șapcă pe cap, iar soția mea, deși cu capul acoperit,și-a trădat statutul de turistă cu faldurile colorate alerochiei de vară. Într-unul dintre magazine, un individîn vârstă și cu o figură rabinică, blândă, s-a apropiatde noi și a făcut semn spre mulțimea de șaluri derugăciune aflate la vânzare. Așa că n-am mai rezistat– dacă nu atunci era momentul, atunci când? Și dacănu-mi aleg eu propriul meu șal, atunci cine? Calm șifără niciun fel de grabă în glas, bătrânul ne-a explicatdiferențele dintre lucrurile aflate la vânzare. Încă îmiaduc aminte foarte clar ce a spus – foarte degajat – Untalit de bună calitate este o achiziție pe viață. Teînsoțește peste tot și se lipește de tine – ca un fel depiele, aveam să completez eu propoziția. Și nu uita, tevor înveli cu el când vei pleca spre viața de apoi – șiva fi cu tine în Ziua Învierii Morților. Cred că așa ne-a zis> și tocmai azi, dintre toate zilele, îl aud, clar,din nou.

Șalul meu de rugăciune pe umerii altuia? Formape care a luat-o și cu care s-a obișnuit să înveleascăaproape un străin? Mă rog, Goldberg nu e chiar unstrăin, dar nici prieten adevărat nu-mi e. Cum se vasimți talitul meu când va fi pus într-o geantă străină?Și va fi dus într-o casă pe care nu o cunoaște? Prostii,cum poți să vorbești așa despre un talit? m-amadmonestat eu. Odihnește-te. Mai sunt două ore pânăla ultimele rugăciuni și la sunetul cornului, până cândșofarul1 va anunța că judecata e pecetluită în ceruripentru anul care urmează. Însă, odată ce mă cuprindeîndoiala, nu scap de ea decât dacă e alungată de odovadă sută la sută valabilă.

Sută la sută. Nu mă voi mulțumi cu mai puțin. Ce-o să se întâmple dacă, Doamne ferește, ajung în

fața unei mașini care circulă cu viteză? O să mă-nfășoare într-al lui Goldberg? Asta-mi mai lipsea,să ajung pe lumea cealaltă înfășurat în lucruri defurat. Din câte-mi amintesc, am început să tremurușor, promițându-mi să obțin dovezi concludentepână la sfârșit de Neilah, slujba de final, și până laultimul sunet al șofarului. N-ar trebui să i se întâmplenici măcar unui câine, mi-am zis. Și îmi vine în capimaginea unui terrier acoperit cu un talit de măsurămică. E ziua de Iom Kipur, tăntălăule. Revino-ți! Lasăprostiile! Te-ai ales cu talitul care nu trebuie și tu dejavezi câini, pisici, giboni și alte alea. Ascultă,maimuțele nu se gândesc niciodată la asemenealucruri, nu sunt atât de înaintate. În jurul meu începesă se audă o trăncăneală, o zarvă din ce în ce maimare, bolboroseli și vorbă agitată. Și, deodată, mă frecla ochi și mă trezesc. Ce vis nebunesc! Nici să trag unpui de somn nu pot fără să mă gândesc la talitul ăla.

Ne întoarcem la sinagogă pentru slujba de final șiîi aduc pe copii în față, ca să audă – și să vadă – cumse suflă în șofar. Mickey, parnassul2, își ia poziția. Emai bun decât cantorul la asta, așa că anul acestadatoria sfântă e a lui. De-abia își mai poate ascundemândria. Saltă cornul de berbec. Tekiyah gedolah,începe cantorul primul. Un sunet ca o explozieputernică se ridică deodată, ca și cum ar fi vrut să ținădeschise porțile cerului și să îi primească și pe ceicâțiva întârziați sau măcar rugăciunile lor. Apoi sesfârșește brusc. Observ că îmi transpirase palma carestrânsese în pumn ciucurii talitului și mă întorc lalocurile noastre, când, cine se mutase acolo în timpce eu eram cu spatele, dacă nu Goldberg? Ebinecuvântat, omul ăsta e binecuvântat cu darulinsensibilității, îmi zic în sinea mea. Nici măcar nu seghicește pe fața lui că ar fi cât de cât jenat de faptul căne luase locurile. Dar de ce să ne agităm – mai alesîntr-o zi ca aceasta? Și, în plus, la noi în congregațienimeni nu se lăcomește să își rezerve locuri. Primulsosit, primul servit, zice parnassul. Dar să te așeziunde stăteam noi? Apropiindu-mă, mă uit laGoldberg și el se uită la mine. Îi examinez talitul> eldevine un pic stânjenit și se joacă cu cravata roșie. Măuit din nou la guler, la diadema din argint pe care ecusută binecuvântarea menită folosirii talitului.Identică, dacă poți să crezi așa ceva! Un talit geamăn?Și de ce sunt eu așa de tulburat de grija asta acum,când șofarul a sunat și soarta noastră a fost pecetluităpentru anul care urmează? Care drăcușor împielițats-a amestecat în destinul nostru?

În loc să mă simt cu inima ușoară și conștiințaîmpăcată, eu fierb de o curiozitate frustrată și mânie.Goldberg, Goldberg, îmi zic, cine te-a trimis să facinecazuri? Pe cine slujești? Întrebările au încetat, dartot le aud ecoul undeva, departe, în mintea mea. Șiparcă vrând să mă facă să îmi pun din nou aceleașiîntrebări sâcâitoare, iată-l că trece din nou pe lângămine, acum, că slujba a luat sfârșit și toată lumea se

Page 28: Poesis International 11, Decembrie 2012

Proz{Poesis interna\ional decembrie 2012

28

îndreaptă către următoarea cameră, unde a fostorganizat un bufet pentru adulți, care să pună capătpostului îndelungat și apăsător. Îmi împăturesc talitul,alăturându-mă șirului lent de credincioși și ce văd?Pe Goldberg, care își împăturise la întâmplare talitulși îl pusese în coșul mare de răchită, în care se țin toateșalurile din congregație. A înnebunit Goldberg? Nuera talitul lui personal? Doar îl împrumutase pentruziua sfântă?

Mă uit de jur-împrejur și văd că toată lumeadispăruse prin ușile glisante, inclusiv Miriam și copiii.Cântăresc din nou repede locul. Nu se uită nimeni.Trec pe lângă coș, înșfac celălalt talit, care se ițește dedupă un altul cu dungi albastre și, cu o mișcarerapidă, îl îndes în geantă, alături de șalul pe care abiaîl împăturisem. Două talituri? Acum am două, îmirepet. Unul este al meu în mod categoric, sunt gata săpledez. De fapt, pot să le port pe amândouă acum căsunt ale mele – cine o să-și dea seama că mi-am lăsatunul acasă? Gândurile mi-o iau la trap, odată cuinima. Unul este al meu, sunt sigur. Pentru oriceeventualitate, o să-l numesc pe celălalt șalul lui

Goldberg. Oricum, o să-l păstrez pe cel nou osăptămână, apoi o să îl aduc înapoi la următoareaslujbă de Sabbat, când nu se uită nimeni.

Camera e aglomerată și nici nu apuc să-mi dauseama cine e acolo, că cineva din mulțime începe sărecite binecuvântarea cu o voce gravă, în timp ce seridică păhărelele de vin. Când va veni momentul săfiu înfășurat în el pentru ultima oară, care din ele osă fie, încep să mă nădușesc. Câte zile mai am ca să-mi dau seama de treaba asta? Cine-mi poate spunecare e al meu și care e al lui Goldberg?

– Ce vroiai să îmi spui despre Goldberg, dragă?mă întreabă Miriam, oferindu-mi farfuria ei cupandișpan, ca să închei postul.

– Talitul lui Goldberg, zic eu, în timp ce ea măprivește perplexă. N-are și el un talit al lui? Până șicerșetorii au – de ce n-a făcut și el ca mine și nu și l-a adus de acasă, mă rog?

prezentare și traducere de Raluca Tănăsescu

1 Cornul cu care li se atrage atenția credincioșilor că se apropie Roș Hașana (Anul Nou evreiesc) și care leamintește că trebuie să se întoarcă spre Dumnezeu (n. trad.)2 Administratorul unei congregații evreiești, care, sub îndrumarea rabinului și a cantorului, se ocupă cu numireacredincioșilor ce urmează să participe în mod activ la desfășurarea serviciului religios (n. trad.).

Page 29: Poesis International 11, Decembrie 2012

29

„Molnár Vilmos s-a născut în 1962 la Miercurea-Ciuc. A terminat liceul dematematică-fizică din orașul natal în 1981. În prezent lucrează la minele decaolin din Băile Harghita. I-au apărut poezii și aforisme în revistele Utunk și IgazSzó”. Astfel este prezentat poetul în antologia Alapművelet (Operații de bază),apărută în anul 1985 la editura Kriterion din București. Antologia conținepoeziile a 25 de tineri poeți de limbă maghiară din Transilvania. Selecția textelordin antologie a fost făcută de către Markó Béla, prefața și notele bio-bibliograficefiind scrise tot de el.

molnár vilmos

Page 30: Poesis International 11, Decembrie 2012

verSeKPoesis interna\ional decembrie 2012

30

A Poeticáról

van nyolcvanötmilliócsodálatos szép vers

amiből ezerszáztizennégyetJózsef Attila OvidiusTagore Walt Whitmanstb. stb. stb. stb. stb. stb.valamint kortársunk az Ifjú Stb.és az Ismeretlen Költő már megírtak

a többi részben még megíratlanrészben tény hogy nem is fogják megírni soha

Mi

mi jólneveltek vagyunkmindenfélét megiszunkde nem ugrunk egymás torkánakpedig mindenfélék jutnak eszünkbe

fiatal farkasokkéntélni volna jómáskülönben pedigemberek között csak kéz a kézben járni jó

(Walt Whitman)

Annak ellenére, hogy akad még a világegyetembennéhány felfedezetlen kis- és nagybolygó,maroknyi sárga törpe, kevéske vörös óriásés feltehetően vagy két szupernova is,reggelente a rádió időjárásjelentéseitőlén már csak derűt várok vagy borút,barátkozok szomszédunk kiskutyájával,foglalkozom kaktuszgyűjteményemmel,és vigyázgatok az egészségemre.Nem mintha ezzel azt akarnám mondani,hogy a világ unalmas, vagy pláné,távol akarnám tartani magamat a közügyektől,erről szó sincs, hisz továbbra is szeretek sakkozni,és naponta átnézem az újság külpolitikai rovatát,de magamnak már csakén tartogatok meglepetéseket.

Despre Poetică

există optzecișicincidemilioanede poezii uimitor de frumoase

dintre care omieosutăpaisprezeceJózsef Attila OvidiuTagore Walt Whitmanetc. etc. etc. etc. etc. etc.contemporanul nostru Tânărul Etc.precum și Poetul Necunoscut le-au scris deja

restul sunt încă în parte nescriseîn parte e un fapt că nu vor fi scrise niciodată

Noi

noi suntem binecrescuțibem tot felul de băuturidar nu sărim la beregatădeși ne trec prin cap tot felul de lucruri

ce bine ar fi să trăimasemenea lupilor tineriiar altfelprintre oameni doar mână-n mână să ne plimbăm

(Walt Whitman)

În ciuda faptului că se mai găsesc în universcâteva planete mici și mari nedescoperite,o mână de pitice galbene și niscai uriași roșiiși posibil și vreo două supernove,eu diminețile de la prognozele de la radionu mai aștept decât soare sau nori,mă împrietenesc cu cățelul vecinului,mă ocup de colecția mea de cactuși,și am grijă de sănătatea mea.Nu-i ca și cum aș încerca să spuncă lumea este plictisitoare sau, mai mult,că n-aș vrea să mă implic în treburile publice,nici vorbă, îmi place în continuare să joc șahși răsfoiesc zilnic paginile de politică externă,dar pentru mine doareu mai păstrez surprize.

Page 31: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

31

Nézőpont

kedves barátom próbálj meg elképzelni akár-de akármit fordítva kissé oldalról és ami alegfontosabb< felülről sokkal magasabbrólkedves barátom most mit cselekszel kérlek ilyenttöbbet ne tégy én nem arra kértem az én kedvesbarátomat hogy így kicsavarodva

fejreálljon a levegőben

Concept art

. . . . . . . hic . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . sunt . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . leones* . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

hic. . . . . . sunt . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . leones . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . -olat,fáj, mint a ki nem mondott gondolat.

*„Itt oroszlánok vannak” – középkori térképekfehér foltjainak gyakori felirata.

A megismerés művészete

én meghallgatok mindenkits újrahallgatom ha kell még kétszer.mindezt pedig közbeszólás vagyis szemrebbenésarcrándulás szájbiggyesztés vállrándítás nélkül.észrevétlenül mint egy kötőszótma is ki fogják mondani az igazságot.

Városnézés Stratford-on-Avonben

lédiz end dzsentlemenez itt a szülőházaez itt a sírjaez itt a kérdés

Punct de vedere

dragă prietene încearcă să-ți imaginezi oriceabsolut orice invers un pic dintr-o parte și ceea ceeste cel mai important< de sus de la

o înălțime mult mai maredragă prietene ce faci acum te rog așa cevasă nu mai încerci eu nu l-am rugat pe dragulmeu prieten să stea în cap răsucit astfel în aer

Concept art

. . . . . . . hic . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . sunt . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . leones* . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

hic. . . . . . sunt . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . leones . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . -gând,doare, ca nespusul gând.

* Cei din evul mediu caligrafiau în hărţi, pesteţinuturile necunoscute< „Aici sunt lei”.

Arta cunoașterii

eu îi ascult pe toțiși îi mai ascult dacă trebuie încă de două ori.asta fără să intervin fără să clipesctresar strâmb din gură dau din umeri.neobservat ca o conjuncțieadevărul va fi spus și astăzi.

Turul orașului Stratford-on-Avon

leidiz end gentălmenaceasta-i casa în care s-a născutacesta-i mormântulaceasta-i întrebarea

traducere din limba maghiară de Andrei Dósa

Page 32: Poesis International 11, Decembrie 2012

32

cum rămâi perplex

.un îndrăgostit legat de scaun uitat în camera unui motel a inventat un zâmbet anostvărul meu a regizat un film în care vezi numai sutiene negre şi bomboane mentolateîn cinci minute intră cineva pe uşăsăritorul va trece neobservat…

Auzi?! Chiar acum se întâmplă ceva!

Trece autocarul cu turişti pe stradă, tu închizi uşa magazinului> privirile lorîţi întâlnesc privirea şi imaginea ta rămânepentru două secunde în memoria lor, rămâne şi firma magazinului, tu te gândeşti la ei, la capetele lor aliniate la geam cumprivesc aiurea, la vieţile lor amărâte de turişti curioşi> le întorci spatele gândindu-te la ei şi la şoferul chel, cu cravată albastră, care i-a adus în oraş,la ora când tu închizi magazinul, să se

v. leac

Page 33: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

33

holbeze la tine cum eşti îmbrăcat, să te analizeze şi să râdă pe urmă între ei> dacă ai avea un aparat de trimis maimuţeîn spaţiu i-ai trimite acolo pe toţi ăştiacare te spionează.

Autozeu, ne prefacem că face parte din peisaj.Eşti o copită, eşti ceva vag.Sunt un porc de lux. Mă scald în rahat de porumbei.

nu-ţi doresc să rămâi singur şi pierdut într-un oraş american.bye-bye, am plecat în lumea capetelor scuturate.m-am îndrăgostit numai de oameni obsedaţi de câini.O bărtânică şezând pe prag – pe ea a părăsit-o pisica.

Sunt un aparat de produs schije. Garantez victime.

Eşti singur şi prea ameţit. Stai lângă geam. Dacă eşti în stare să creezi mici scenarii pe marginea acestor texte, crezi că imaginaţia ta este suprasolicitată? Aruncă aparatul! ~nfioară-te!

Băi, ăştia de la muzeu îşi bat mătura de oricine de marmură.

Încă mai am chef să suflu în păpădie.Nu mai pot avea încredere în tine.M-am tot gândit> acum îmi dau seama că-n lumină ai mustaţă.Viaţa este frumoasă până când începe să-ţi crească păr în urechi.Cunosc o bătrână care locuieşte cu fratele ei mort>îi dă medicamente de trei ori pe zi.– Hai, fă ceva.

Acum eşti departe de magazin şi-ţi trece prin gând că autocarul n-a fost decât o jucărie, o farsă infantilă,pe care ai ţinut-o în mână – un copil care se joacă, indiferent, cu turiştii, le pipăie feţele cu degetul,vrea să-i dezlipească, el nu-şi dă seamă căturiştii au şi ei o familie, casă, maşină, copii care se joacă>habar n-are> şi pentru că mutrele lor de vopsea nu sedezlipesc, loveşte jucăria de podea – aici se opreşte filmul. – Nu! Nu acumIntri în alimentară, simulezi o urmărire printre rafturi.– Nu te-am mai văzut de mult tinere, pe unde te învârţi?– Nu contează. Acum am revenit. Mi-a fost dor de dumneavoastră. Zâmbetul ei e la fel ca al turiştilor – dispari în viteză pe uşă. Oraşul e acoperit cu puf de plop.

Iubirea nu-i decât un arac pentru roşii, înţelegi?« m-am retras » e un text în care descriu situaţii, aparent banale, greu observabile, când trebuie să te retragi – unde şi cât de invizibil vrei să fii – imaginează-ţi asta.vorbeşte-mi despre ploaia ta preferată, spune-mi cum se scurge ea pe pantofii tăi de nuntă.

Ştirile ne informează ce se întâmplă în timpul zilei.o zi< ofrandă de 2 milioane de euro călugăriţă lovită de-o creangă

Page 34: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

34

crapii tineri din ardeal au reacţionat o boală misterioasă a transformat un ţăran din oltenia într-un monstru de piatrăa încercat să treacă podul pe bicicletă Csaby, alchimistul din Harghita, dezbrăcat şi bătut în faţa blocului.a pătruns pe celălalt sens şi-a bătut trei cuie în cap economii din dârdâit l-a înfăşurat în fustă şi l-a aruncat la hazna evacuaţi cu buldozerul ţiganii n-au abecedars-a înecat cu o aripă de găinăşoferul unui autobus a început să dansezedin senin sub ochii îngroziţi ai călătorilor a căzut din neatenţie în puţ incest la piatra neamţ polizorul demonic i-a retezat două degete întăriri feminine explozie la etajul 4în Braşov gheaţa face victime s-a spânzurat în baie etc etc etc etc etc etc

Ştiu că n-o să spună nimeni nimic. Spaţiile înguste nu m-au îngrozit niciodată.Memoria bombei.Aspiratorul este un ortodox care spune perfect rugăciuni.Polonicul atinge fundul farfuriei< toţi salivează.

călugăr urban posed mănăstire gonflabilă exorcizez şi-n zone rezidenţiale

Glamorous şi subversiv.Gândesc cu cinci minute pe secundă.Tendinţa e simpatică, metoda greşită.Consecinţe imprevizibile, copilăreşti. Către un – apasă on – final lipsit de consecinţe.

Băi, eu am intrat în fundul unui câineşi a început stăpânul să ţipe la mine ca un nebuncă nu văd că sunt oameni în jurda’ numai puţin l-am atins a făcut un showam dat pedală rapid

Când diavolul se plictiseşte scoate orchestra în ploaie.Băncile astea sunt aici de pe vremea turiştilor.

Ştiu exact ce simţi. O exprimi foarte bine prin comportament> ştii şi tu, dar continui să te amăgeşti. Pentru tine a fost doar o curiozitate necontrolată. Ai un comportament specific persoanelor imposibile. Pe parcurs vei primi mai multe lovituri. Le meriţi.

Ron stă la geam în atelierul lui de pictură. La ce se gândeşte nu putem şti. Stă la geam.– Hei, Ron, se aude de jos.– Hei, zice Ron.

Page 35: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

35

– Ce bine de tine, Ron. Tu eşti artist.

Pe mutrele lor se poate citi o expresie imatură.Un sărut durabil, coerent. Adun forme de energie într-un mod nediscriminator.Soarele e pe umbrela noastră. Sunt al tău. Din sacul de dormit încă n-a dispărut nimic.Când am ieşit astă iarnă pe falezăam văzut în zbegurile de lângă râuun tip în chiloţi tanga,cu un rucsăcel pe umăr.

Toată viaţa mi-am dorit să fiu mama unui câine.

Durerea nu dispare. Nici lucrurile obişnuite.Vecinii mei sunt nişte oameni de zăpadă.Aşteptarea are ceva în comun cu gulerul ridicat al hainei cu care mergi la întâlnire.(ai gulerul ridicat, mâinile în buzunare, te plimbi prin zonă)

– îţi place tricoul meu?– da, chiar am vrut să-ţi zic.– mai am unul.– la fel?– nu, altfel.

Eu am venit aici la prietenul meu, vorba vine> nush ce fel de relaţie mai e şi asta> suntem mai mult ca nişte verişori în vacanţă.Ne ştim de aproape 5 ani, abia de curând au avut loc transformări, înţelegi tu, aşa,şi vine omul şi mă ia cu maşina de la aeroport, ajungem duminică aici, mă cocoloşeşte c-o tonă de atenţii şi acum ţine-te bine să nu cazi. Seara îi sună mobilu…după care-mi zice, era fii-miu…Trec 2 zile.Ieşim noi seara la terasă şi-i zic, auzi, bre? de ce nu mi-ai zis că ai 2 băieţi?La care omu, de-a dreptu’ şocat, da’ tu nu ştiai?! Şi lasă să-i cadă tacâmu’ din mână.Mă rog, eu chiar nu ştiam care-i situaţia, nu discut despre persoane colaterale, poate d-aia> doar mă cunoşti cum sunt. Îl sun pe Liviu şi-i zic, auzi, din ăsta-mi eşti tu? De ce nu mi-ai spus cum staulucrurile, de ce nu mi-ai zis că văr-tu are 2 băieţi?Eşti zăludă, zice, doar am vorbit de enj de ori despre asta, cum naiba de nu-ţi aminteşti, zice, tu nu-ţi aminteştinimic niciodată, tu întodeauna auzi altceva, zice. Mă rog, tipu’ divorţase acu o sută de ani etc etc etc. Stai că nus-a terminat, să vezi fază, asta s-a întâmplat în ultimul week-end când am ieşit împreună să sărbătorim ziuamondială a celibatarilor, aşa. Stăm noi frumos şi calmi pe terasă – pescăruşi, plajă, port, potoale, vin alea alea. Şila un moment dat, pe final, cu ochii lucind de bucurie, face< – Aaa…ţi-am zis? Mai am şi-o fetiţă. O cheamă Elvira.

Stau în mijlocul intersecţiei înfăşurat în lozinci naturiste.Rupeţi paginile care v-au plăcut.Acustica sentimentelor recente.Faci parte din virus.I-am dat un câine profesoarei de psihologie. Ai trei nume – la fel au criminalii în serie.Aşa cum stau rândunicile pe sârmă seamănă cu pinguinii macaroni.Ai creat o ruptură aparentă între tine şi imaginaţie. Exişti prin ceea ce nu poţi reţine.

Dorel şi-a scos ţestoasa la plimbare, la păscut gazon. – Hei, man! de la etaju’ 3, colegul lui de mingi pierdute, îl arde cu mişto<– Bronzeaz-o şi pe burtă! Şi vezi, la 5, la Generală 4,avem meci cu ăştia de locuiesc la case.

Page 36: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

36

Când eram în vacanţă cu familia, la ocean,am văzut un tip care avea, când a ieşit din apă,un rechin mai mic înfipt în coaste.

Cunosc motivele pentru care refuzi să mă vezi. De unde ştii cum mă voi comporta în cazul în care ne-am întâlni. Eşti într-o situaţie confuză, roasă de îndoieli.Inclusiv rândurile acestea te sperie. Sunt convins că te-ai despărţit de prietenul tău, fizicianul. De fapt ai fost părăsită. S-a întâmplat în vacanţă. Pari din nou interesantă, dar într-alt mod. Explorezi noi teritorii. De acum depinde numai de tine. Intuieşti că poţi fi din nou irezistibilă. Eşti detaşată şi plină de beligeranţă.

Ne desparte un mercedes. Muşcă trandafiru!

Sunt în ape mari, tulburi cu vecinul care m-a invitat la pescuit.Ne-a surprins viitura> m-am prins de 1 stâlp şi-am urcat la suprafaţă.A fost horror, fff intens. Da, şi a venit cineva să ne întrebe dacă nu i-a sărit carasu’ la noi?Era la noi, dar i-am zis că nu. Şi a plecat tipu’. A fost aiurea rău.Şi nah, am început să mă gândesc la chestii drăguţe. Acum e altfel. am fost la şcoală şi m-am întâlnit cu arnold acum trebuie să aranjez nişte poze pentru licitaţia aia stat vreo juma de oră în parcmi-a placut foarte mult atunci când am băut cafea cu tine şi petro atunci de nu m-ai recunoscutam băgat ceva filme

Ieri, în drum spre casă, am întâlnit o doamnă care-şi plimba tekelu şi-i povestea cât de răi sunt oamenii şi la unmoment dat – eu mergeam în spatele ei, zâmbeam şi-i admiram câinele – se întâlneşte cu ceva cunoştinţe şicunoştinţele astea aveau un băiat care a dat cu picioru într-o piatră şi piatra a sărit în câine, săracul. Şi după ces-au desparţit, doamna s-a aplecat şi l-a mângâiat şi i-a zis, aşa ca numai el să audă şi să înţeleagă, ai văzutdracu’?! dracu’ gol de copil rău!

Uite ce te rog<1. hai să scăpăm de bagajele lu’ Ada. Întîi şi-ntâi deschide valiza, tre să fie pe undeva, într-o cutie mică, 2seminţe de iarbă. Tot printre mărunţişuri (are un buzunar cu mărunţişuri, cred că acolo sunt) se mai află un leudin kinder cu surprize care se uită într-o oglindă. Se confiscă şi leul şi seminţele pentru băiatu. După, poţi să i ledai.

2. Când ai timp te rog să-mi faci o chintesenţă a vărsătorilor, ce adică vor ei, mega-secretul! Din toamnă cred că mă combin c-o vărsătoare şi tre să ştiu tot. Am aflat că cică pe astea nu e bine să le amâni, cică tre să treci la fapte, e adevărat? În rest sunt foarte bine, cred că şi tu. Am aflat că mergi la studii în Spania.AXE!

(din volumul `n preg[tire Unchiul este `nc]ntat)

Page 37: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{ Poesis interna\ionaldecembrie 2012

37

P arohia este a cinceacarte a lui Dan

Coman. Niciuna dintre ele nueste slabă, deși receptareacriticilor a fost în cazul prozeiIrezistibil suspect de severă. Deparcă ar fi vrut să compenseze,în majoritatea cronicilor laParohia a plouat cu elogii< „ceamai bună carte a lui Dan Comande până acum”, „scrisă aproapefără cusur”. Toți criticii (PaulCernat, Marius Chivu, AlexGoldiș, etc.) s-au arătat surprinșide structura hibridă a cărții, imposibil de încadratunanim convenabil. Ce este aceasta? „Roman? Poem?Altceva?”. Dacă în cazul cărților anterioare lucrurile aufost mult mai simple< trei cărți de poezie și una deproză, cu Parohia s-a revenit la discutarea unei vechiprobleme< diferențele formale între poezie și proză. W.H. Auden remarca în e Dyer’s Hand and OtherEssays inutilitatea unei atare discuții< „Cu toate cădiferența dintre vers și proză este de la sine înțeleasă,este o pură pierdere de vreme să căutăm o definire adiferenței dintre poezie și proză”. Ce i-a făcut pe criticiiromâni să insiste atât de mult asupra încadrăriigenerice care ar fi dat și „cheia cea mai potrivită în caresă citim cartea”? Probabil variațiile ritmice din volum.

Parohia nu pare, la primavedere, un volum omogen, darnici cu totul bulversantstilistico-tematic față devolumele anterioare. Cei care aucitit Anul cârtiței galbene vorrecunoaște de la începutmomentul liminal< „astăziîmplinesc douăzeci și șase deani” („aniversarea”), „tocmaiîmplinisem 30 de ani” (Parohia).Un reper care ca și „preteritulepic” prezent în Parohia situeazăo parte a textului într-un univers

fictiv, în afara timpului și spațiului real. Tocmai deaceea elementele „deictice” (iarna/ vara/ toamna) vinsa generalizeze o istorie, și nu sunt repere temporaleprecise, ele succedându-se indefinit („în vara aceea lafel”). Am vorbit de variațiile ritmice ce fac din Parohiaun text mozaicat, palpitant la nivelul poveștii, dar maiales stilistic. Istoria nu este foarte complicată< o familiecompus[ din 4 membri (tatăl preot, mama și doi fiiajunși la maturitate, dar infantili și infantilizați demamă). Fără a cădea în schema reducționistă a creăriide caractere, Dan Coman uzează de prosopografie(șchioapa Ninia, cheala lui Mârza) și etopee, reușind săimpună personaje foarte diverse. Contrastul este îninteriorul familiei între mama (locvace, hiperactivă<

„Trebuia doar să \in ritmul”

ioana Dunea

Page 38: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{Poesis interna\ional decembrie 2012

38

„mama pregătea supa/ mama desfăcea g[ina în douapentru tocăniță/ mama învârtea în mămăligă”, „Mamanici nu s-a atins de mâncare, umbla întruna când pehol, când pe lângă catedră, spunându-le tuturor ce erade făcut, închinând cu toat[ lumea, zorind muzicanțiisă înceapă odata cântecul ales de ea pentru dansulmirelui și al miresei. Acum, că nu se mai putea daînapoi, își reintrase în ritm, hotărând totul”, autoritară,imperativă< „Să nu ne faci de rușine, măcar tu. Nusuntem oricine-n sat, zicea mama, trebuie să te însori”)și tatăl aparent abulic, inactiv, interiorizat („Nurăspundea niciodată”, „Tata nu zicea nimic”, „O lăsampe mama în întuneric să tragă cu furca, cum zicea,vorbele de la tata, să-i spună el cum a fost”, „Acasă, șidacă, prin minune, zicea câteva vorbe, abia îl puteaauzi, zici că ai mămăligă în gură, îi reproșa mamamereu”). Se va vedea că muțenia tatălui apare și carezistență la presiunile securistului satului, Mârza, dea-și turna enoriașii. Mai mult, tatăl este izolat de restulfamiliei< „Tata se hrănea separat, îndelung, lângă geam”.E o lentoare pe care o imprimă autorul tuturoracțiunilor sale în contrast cu precipitarea celorlalțimembri ai familiei, „apoi mergeam repede-repede”, oașteptare a unei schimbări, o omnisciență amânatăpână în final.

Această lentoare se traduce stilistic prin fragmenteleîn care criticii l-au văzut pe poetul Dan Coman. Tot ceține de povestea între naratorul-personaj și bizaraNinia este fantast, halucinant, dilatat< „Iarna ieșeamsingur pe câmp și rostogoleam zăpada/ Dădeam uneoridin întâmplare peste unul din animalele ei./ Măaplecam îndelung asupra lui”. De bună seamă, cele maidense părți tocmai aici se află, în sfârșiturile perfectgradate gerunzial („Se ridica brusc doar ca să punăfrână, izbind cu talpa în betonul crăpat, smucindu-șicapul într-o parte, scâncind”, „roșie-roșie și cu năframacăzută pe umeri, șchiopătând tot mai rău, ținândmingea la piept ca pe o găină care încă se mai zbate,abia respirând, se întorcea Ninia”), în episoadeledescriptiv-psihedelice cum este acela al animalelorNiniei.

Dan Coman arată, o dată în plus în Parohia că areinstinct de scriitor valoros prin personajul-narator pecare îl alege și care îi permite în doar 160 de pagini sătreacă prin diferite registre afective fără a da impresiacă supralicitează vreun moment. Personajul estecredibil inocent în istoria de iubire cu Ninia(„Întotdeauna găseam o umbră care să semene cuNinia și nu mă mai dezlipeam de ea”), credibil fetișist(„dar cel mai mult îmi plăcea părul ei de la sub braț.Un păr negru și cârlionțat, lung cum nu mai văzusemla nimeni altcineva, ieșindu-i în șuvițe inegale de submâneca lungă”), credibil delator, perfect manipulabilde către Mârza („După ce am terminat de spus undeținea cu adevărat salamul și sticlele de pepsi, și după ceam tot scris despre cum primește de la oameni ouă șinuci pentru spovedit, Mârza mi-a dictat lucruri pe carele știa numai el”). Nu este prima oară într-o proză dela noi când un fiu își toarnă tatăl. Într-un roman

celebru la vremea lui (anii ‘60), Strada Lux, scris dePetre Sălcudeanu, tatăl sfârșește prin a fi executat înurma informărilor fiului. Diferențele sunt însă maripentru că la Sălcudeanu vorbim de un romancomandat politic, deși nu foarte prost scris, binetensionat până în final, cu un personaj conștient deurmările acțiunilor, construit perfect în schemadușmanului de clasă. La Coman nu există niciunmoment intenția de a face din naratorul-personaj undelator programatic, ci mai curând sunt episoade defrustrare declanșatoare de gesturi contrariante. Dacă arfi să-i găsesc un corespondent în istoria epică Parohiei,ar fi prozele cu „suciți”, cu personaje cu acțiuni insoliteși distorsiuni de gândire ale lui Nicolae Velea. Dininadecvare apar și episoadele comice< „N-ați vrea să netutuim! Dumnezeule, cuvântul acela! Nu-l maiintâlnisem niciodată, nu-l mai auzisem niciodată, sa netutuim, Dumnezeule, așa deci. Era evident< de aia nu-llăsa mama să umble cu astfel de cărți! Cuvintele asteaerau prostiile pe care el nu trebuia s[ ni le arate!Tutuim, tutuim, îmi răsuna capul de forța erotică avorbei aceleia, să ne tutuim, să ne tutuim, Dumnezeulemare!”, fapt exersat de Dan Coman și prea puținapreciat de critici încă din Irezistibil (episodul „oîntâlnire cu cititorii”).

S-a vorbit de elementele care circumscriu textulunei realități istorice precise, comunismul în ultima saperioadă. Ele există< teleenciclopedia, tezaur folcloric,fosfarinul, canapeua Sanda, cântecul lui Ștefan Hrușcă,„Dimineți cu ferestre deschise”, „președintele nostru șisoția lui vizitând ba o fabrică de sticlă, ba un șantier, bafăcând semnul acela cu mâinile, de parc-ar fi vrut sășteargă o fereastră de praf ” și au rolul de a pigmentanarațiunea, de a o factualiza. Nu pe acest al doilea plancade accentul. El vine să precipite (prea mult, aș zice)acțiunea până spre final. Nu îmi pare c[ Dan Comanratează finalul „clișeistic” (Paul Cernat) neapărat prinsuprapunerea a două episoade, nunta cu Ninia șirevoluția din decembrie, ci printr-o excesivă accelerarea narațiunii în ultimele 10 pagini, ca și cum și-ar fi doritsă găsească mai rapid o soluție satisfăcătoare textual.Cu toate acestea, Parohia este un alt text bun, despresustragerea din timp, dar și despre „mirosul deportocală care acoperea tot mai mult mirosul decartofi”, care îl confirmă pe Dan Coman drept unuldintre cei mai importanți scriitori români de astăzi.

Dan Coman, Parohia,Ed. Cartea Românească, 2012

Page 39: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{ Poesis interna\ionaldecembrie 2012

39

Î n faţa unui titlu atât destrăveziu ca Poezii naive

şi sentimentale, e firesc să tegândeşti la celebrul studiu al luiFriedrich von Schiller, Über dienaive und sentimentalischeDichtung (1796). Şi nu trebuie săfii absolvent de filologie pentru camemoria să-şi deschidă aceastăfereastră. Cei interesaţi detipologizări contrastante vor ficunoscut polaritatea propusă deSchiller cu mult înainte caNietzsche să promovezeconceptele de apolinic şi dionisiacori ca Jung să vorbească despre opoziţia extraversie /introversie şi să contureze tipurile psihologicefundamentale. Ar fi de înţeles, aşadar, gândul că o carteintitulată Poezii naive şi sentimentale reflectă, probabil,tipologia schilleriană< un poet poate fi naiv, spontan,orientat spre exterior sau sentimental, reflexiv, analitic,explorând interiorul. Dar un edificiu lexical, oricât detransparent, are zonele lui de umbră. O teorie, oricâtde convenţională, poate fi execrată. Într-un sens larg,Poezii naive şi sentimentale e o carte despreautenticitate. Despre o anume stare naturală a fiinţei –simplă, lipsită de iluzii şi confruntată cu o serie decategorii teoretice şi tipare de uzanţă publică. Dar şi ocarte despre starea poeziei. Iar când autorul ei este DanSociu, care a împins limita naturaleţii pe un terenneobişnuit încă de la debut (borcane bine legate, banipentru încă o s[pt[mână, 2002), e limpede că hainamăsurată tipologic se dovedeşte inconfortabilă.

Inconfortul e la limitadeziluziei. Ambele, asumate depoet cu o detaşare naturală.Poetica lui se deschide sprerealitatea imediată. Fără zorzoane,fără turbulenţe spectaculoase, fărătransfigurări artificioase. Acestepoezii naive şi sentimentale seapropie de reportajul liric, atras defaptul concret şi de trăireafirească. De momentele precise,chiar şi datate calendaristic, aleunei biografii frământate (care acunoscut interogaţia şi revolta,detaşarea şi blazarea). Dar şi de

limbajul cotidian, care neglijează formalismul excesivşi stilistica devitalizată. Pe linia reportajului liric,fărâme din poetica lui Blaise Cendrars se ghicescdincolo de suprafaţa textului – biografist şi mizerabilist,în măsura în care aceste concepte acoperă acum o starenaturală, nu un program existenţial şi poetic(identificabil în borcane bine legate, bani pentru încăo s[pt[mână sau chiar în cântece eXcesive). Realul dela tot pasul – nediluat, neamplificat, netransfigurat –intră într-un discurs tranzitiv, care însumează decupajemărunte din viaţa cotidiană şi asocieri neobişnuite,obţinute nu neapărat prin exerciţiul imaginaţiei, câtprin cel al lucidităţii. Prin urmare, poemul e maidegrabă un simplu (şi excelent) „Proces-verbal” decâtprodus al pedanteriei estetizante< „Maică-mea. Cândam început şi eu să fiu salariat/ mă tot gândeam să-i iauo maşină automată/ pentru tot ce mi-a spălat de mână./De fapt doar câteva zile m-am gândit</ am răsfoit

Nimicul în oglindă

Graţiela Benga

Page 40: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{Poesis interna\ional decembrie 2012

40

broşuri, am calculat rate./ Apoi am uitat./ Nevastă-mealucra la Altex, referent de credit./ Privea oamenii-nochi/ şi hotăra dacă merită televizor./ Mie nu mi-ar fivândut o maşină de spălat/ şi ar fi avut dreptate./ Îmispunea la telefon că e tristă,/ că lucrează 14 ore pe zi, şisâmbăta şi duminica,/ şi-o vede pe fiica noastră foarterar,/ aproape la fel de rar pe cât o vedeam eu./ Zicea<week-end-ul trecut/ abia s-a uitat la mine,/ s-a jucat tottimpul cu un retardat/ enervant de prin vecini./Nevastă-mea a vrut să fie psiholoagă/ la copii cu nevoispeciale,/ o psiholoagă specială, entuziastă,/ care punesuflet în interpretarea desenelor/ dar pe urmă i s-aupărut enervanţi./ M-a iubit şi pe mine/ şi pe urmă num-a mai iubit/ şi nu aveam decât nevoi simple./ Amiubit-o/ şi pe urmă n-am mai iubit-o/ şi n-avea decâtnevoi obişnuite./ O iubesc şi pe maică-mea/ şi ea măiubeşte, că aşa e designul. Şi-a luat/ între timp maşinăde spălat,/ e singură şi mă sună de câteva ori pe zi/ să-mi povestească ce vede la televizor./ Între timp amdivorţat şi cu acte,/ cu proces-verbal, Doamne, cumeram povestiţi/ în procesul-verbal, voi oamenii,spunea,/ sunteţi fiinţe confuze, confuze”.

Dacă omul poate fi o fiinţă confuză, poezia nutrebuie să fie la fel. Dimpotrivă. Limpezimea ei vine nuatât din faptul că e extrasă – cu o uşurinţădescumpănitoare – din straturile prozaice ale existenţei,cât (paradoxal) din naturaleţea echivocului. Echivoculdin poemele lui Dan Sociu nu e rezultatulcontorsiunilor retoricii şi nici al contaminăriiabstracţiunilor şi tipologiilor schematice. Toate acesteaar codifica steril umanul şi i-ar distorsiona expresia. LaDan Sociu, echivocul planează lejer pe două niveluri.În primul rând, naivul şi sentimentalul nu suntcategorii care intră într-o relaţie bipolară, ca la Schiller.Actul creator este sentiment şi gând, senzaţie şi intuiţie,deopotrivă. Prin grila schilleriană, autorul Poeziilornaive şi sentimetale s-ar plasa, ca atitudine, în zonaambiguităţii. În realitate, starea lui naturală implică unjoc dialectic – fluctuaţia tendinţelor care se învecineazăîn psihism, fără să se contrazică. Se situează, aşadar, înlocul geometric al extraversiei şi introversiei (tipologialui Jung eludând, de fapt, rigiditatea contradicţiilor) iar,în acest caz, echivocul are transparenţa unei mişcărinaturale. În al doilea rând, Dan Sociu conferă poezieio valoarea intensivă, creatoare prin excelenţă, prin careobiectul scrisului devine (şi) subiectul lui iar cuvântulpoate trezi, oricând, fantasme. Inclusiv despre cum esau ar trebui să fie poezia. Dar şi despre ce înseamnăsă fii ales – altă alunecare (dialectică) între privilegiu şiratare. Sau, mai concret, între lumini şi umbre< „Înnoaptea în care i-am spus, înainte să adormim,/ că oiubesc şi ea mi-a spus că mă iubeşte, am visat/ călansam pe cer un soare experimental, se scria// despremine pe prima pagină a unei reviste/ literareamericane, veneau extratereştrii/ şi eu eram cel ales deomenire să le vorbesc,// să-mi lipesc palma de palmastrălucitoare din centrul/ uşii navei, mă ridicam de lapământ zburând uşor,/ plutind lin peste ape ce măoglindeau. Dimineaţă,/ când m-am trezit, frunzişul îi

tremura pe spinare în/ ferestre largi de lumină. Înnoaptea în care i-am spus/ înainte să adormim că oiubesc şi ea mi-a spus// că mă iubeşte, am visat un soarede fier ruginit/ care nu reuşea să iasă din atmosferă, unziar/ bulgar de scandal provincial scos pe hârtieproastă// unde se scria ceva jenant despre mine, o navă/extraterestră de la hubloul căreia mă privea// un fel deguru bărbos, dubios, cu ochi ca ai lui Charles// Mansonla care m-am ridicat în zbor de la pământ doar/ câţivametri ca-n toate visele mele cu zbor zburam/ cusughiţuri, abia mă ţineam să nu cad. Când m-amtrezit,// pe spinarea ei arsă umbra frunzişului tremura.”(„Prima noapte”).

S-ar crede că, de la volumele precedente, zborul şidragostea au trecut prin remodelări care să configureze,eventual, un soi de dramatism mizerabilist. „Încă mi semai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezisuperputerile< zborul,/ invizibilitatea, întoarcerea-ntimp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragosteata”, scria Dan Sociu în „Cîntec eXcesiv I”. Darsuperputerile nu s-au trezit, aşa cum nici a fi ales nu adobândit vreo conotaţie transfiguratoare. În „Primanoapte” s-ar putea ascunde un întreg proiectsentimental, crescut pe o tensiune care avea, în cânteceeXcesive, accente amare. De la tensiunea sentimentelor(trăite, visate – dar, oricum, ieşite din limita banalului,ca orice „superputere”), poetul ajunge săexperimenteze postexistenţa lor. Blazarea. „Nevoilesimple” şi aplatizarea trăirilor< „Eşti atât de frumoasădupă ce am mâncat./ Ciorapii rupţi te admiră cuochişori/ holbaţi, recunoscători. �...�/ Eşti atât defrumoasă după ce am mâncat./ Maţele tac şi te ascultăpe tine./ Viaţa ta e atât de interesantă,/ te rogpovesteşte-mi-o pe toată acum./ Îmi place să auddespre sentimente./ Am avut şi eu. Acum amdegerături/ şi râie. Şi vorbesc singur şi nici nu ştiu.”Dacă există o anume energie care animă lumea plată alui Dan Sociu, atunci aceasta este cea a simplităţii.Concentrată în banalitatea zilelor şi reliefată prinlirismul banalului, energia simplităţii apare ca fiindconsubstanţială şi definitorie pentru poet. Însă nu seconfundă nici cu seninătatea stoicului, nici cu impulsulrudimentar al înfruntării. Trează, lucidă, verificândcontinuu platitudinea existenţei, conştiinţa poetuluidescoperă (fără emoţie) pericolul înfrângerii.Banalitatea e parazitară. Invazivă. Revenind în douădintre poeme, râia e manifestarea unei vitalităţielementare decepţionante. Şi traumatizante. Dar, întâide toate, banale< „...vântul rece îţi spune în faţă/ că nueşti dorit, nici nedorit,/ că viaţa şi moartea ta n-au nicioimportanţă,/ �...� nu/ suntem mai speciali decâtsarcoptul râiei./ Când am intrat la Grigorescu/ era încăvară,/ când am ieşit la Eroi se întunecase./ Era frig şimirosea a toamnă, mirosul ăla care-ţi aminteşte de altetoamne/ şi pentru o clipă te păcăleşte continuitatea/ ţise urcă la cap –” („2.09.2010”)

Însuşi sensul vieţii şi morţii este repus în discuţiedin unghiul dezangajării existenţiale, careconştientizează insignifianţa faptului de a fi – în

Page 41: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{ Poesis interna\ionaldecembrie 2012

41

societate şi în natură. Ostilitatea acestora din urmădeviază în indiferenţa cu care poetul îşi tratează unpotenţial confort. Existenţial şi poetic, totodată. DanSociu îşi asumă pe deplin pustietatea unei existenţe pecare rânjetul se lipeşte tot mai mult – reflexie a lipseide suflet, provocată (şi) de dispariţia cuplului. Acelsuflet pe care „nu l-a avut/ niciodată şi la mine s-aterminat” (p. 49). Sociu refuză să se iluzioneze, aşa cumrefuză să nu fie onest în alegerea expresiei poetice.Constatând derizoriul, senzaţia de rătăcire şi pustiul, einteresat de experienţa existenţială asumată până lacapăt. De puterile lui mărunte, care s-au încăpăţânat sănu lase loc superputerilor. Prin urmare, se situează înteritoriul unei poetici a riscului, dar nu mai puţin aautenticităţii. Chiar şi atunci când discursul din Poeziinaive şi sentimentale virează de la versul liber lametrica alexandrină, Dan Sociu îşi lasă amprenta – căcitoate Sonetele în alexandrini trebuie citite ca parte aunui proiect poetic complex şi sincretic, care-şiconservă atât viziunea, cât şi coerenţa. „Ce trist şifrumos e când omul se-nşală/ asupra lumii (şi poatenici nu află/ vreodată), ca pisica înnebunită/ de lucireaunui cuţit pe perete./ Uită pe loc de toate şi ţâşneşte/ cafriptă direct spre pata jucăuşă/ de lumină – şi de fiecaredată/ se duce-n bot şi de fiecare dată,/ fără nici o ezitare,se aruncă/ pe sclipirea aia care de fapt nu e/ nimic, nuînseamnă nimic, n-o ajută/ la nimic. Ba, mai mult, dacădispare, stă/ nemişcată la perete şi aşteaptă/ să revină,cu mustăţile fremătând.”

Tonul fundamental al cărţii, anunţat într-o oarecaremăsură de una dintre secţiunile din Pavor nocturn(2011), e dat de un soi de austeritate a rostirii care sepliază perfect pe structura mentală şi afectivă apoetului. Fără să recurgă la efecte speciale, Dan Sociua reuşit să-şi modeleze un discurs bine individualizatşi să articuleze, totodată, o viziune demascatoare, încare – prin rostire poetică – marile teme ale lumii să fie

reduse la dimensiuni liliputane. Insignifiantul cotidian(privitul la televizor, cumpărarea unei maşini de spălatsau sala de fitness) şi temele universale intră într-unproces de joncţiune şi echivalare, dinamic şi firesc. Iardacă dramele sunt fixate în derizoriu, nici neputinţa dea găsi o cale de eliberare nu pare a avea vreoîncărcătură... dramatică, ci doar una constatativă. „...Am stat o dată în spital cu dramă pancreatică/ şi însalonul meu era un şofer bătrân,/ cu plămânii sparţisub un autobuz,/ când încerca să-i repare motorul.// Obătrână micuţă aştepta toată noaptea/ pe un scaunlângă patul lui. Dormea puţin,/ îi pândea respiraţia,/ caun aparat meteo uitat în munţi/ care analizeazăsemnalele avalanşei. Bătrânul era/ terminat dar bătrânaera o/ inspiraţie pentru femeile noastre/ �...� Aşa eîntotdeauna la dramele/ clare, apare câte un îngerinspirator,// dar în rest, suntem singuri şi pierduţi/ înbanalitatea zilelor, nici măcar răbdători ca porumbeii/ascultând cum se zguduie în vânt pereţii subţiri aivolierei/ pentru că n-ai cum să compari nimic cunimic,// pentru că eşti primul om din lume,/ primulcare trăieşte, primul care greşeşte.” („Arta moartă acomparaţiei”). La Dan Sociu, condiţia de om lipsit deiluzii se intersectează cu conştiinţa unicităţii. Sau asingurătăţii. Iar deplierea nemiloasă a straturilorrealităţii exterioare şi ale pustiului interior face canimicul să se oglindească, răsturnat, în propriul nimic.Dar şi să se reflecte într-o carte care, după reculul dinPavor nocturn, dă adevărata măsură a unui poetautentic.

Dan Sociu, Poezii naive şi sentimentale,Ed. Cartea Românească, 2012

Page 42: Poesis International 11, Decembrie 2012

42

Poezia clasică este mereu un amestec de supravieţuire şi universalitate într-unspaţiu literar nemărginit. De aceea, critica se străduieşte s-o analizeze şi s-o desfacăcu minuţia restauratorului ce demontează o piesă de colecţie, dorind să-i descoperemecanismul şi textura. Poezia depăşeşte însă orice delimitare, orice graniţă< nicicândnu are sfârşit. Străluceşte peste veacuri, spaţii şi limbi. Dincolo de patrimoniullingvistic căruia îi aparţine, existenţa sa este contagiată de alte limbaje şi alteliteraturi, devenind eternă.

În acest fel va apărea în România ediţia bilingvă a poemului Stihuri la moarteatatălui său/ Coplas a la muerte de su padre, al poetului spaniol Jorge Manrique (1440?-1479), în excelenta traducere a Dianei Moţoc şi a Oliviei Petrescu. Casa de EditurăMax Blecher îi oferă cititorului român una dintre capodoperele liricii spaniole,transpusă şi adaptată în limba română, care îi împărtăşeşte cadenţa şi sensibilitatea,comună acelor limbi moştenitoare ale latinei.

Moartea tatălui poetului, Don Rodrigo Manrique, constituie punctul de plecareal unei emoţionante elegii care se vrea un omagiu adus însemnătăţii vieţii cavalerului,dar care sfârşeşte prin a se transforma într-o întrebare universală asupra existenţeiumane, a sensului şi temporalităţii ei, dar şi într-o expresie a caracterului egalizatoral morţii. Spre deosebire de alţi poeţi ai epocii prerenascentiste, mai degrabă obişnuiţisă urmeze modele prestabilite, Jorge Manrique reînnoieşte o tematică esenţială încadrul liricii< problema morţii, într-un stil simplu şi direct ce-i încredinţează poezieispaniole o serie de imagini asimilate ulterior de poeţi de talia lui Francisco deQuevedo, Gustavo Adolfo Bécquer, Antonio Machado, Federico García Lorca sauMiguel Hernández.

Stihurile devin astfel începutul unei tradiţii hispanice a poeziei timpului, purăliteratură universală.

Octavio Pineda

Jorge manrique

Page 43: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeSía Poesis interna\ionaldecembrie 2012

43

I

Recuerde el alma dormida, avive el seso y despiertecontemplandocómo se pasa la vida,cómo se viene la muerte tan callando,cuán presto se va el placer,cómo, después de acordado,da dolor>cómo, a nuestro parecer, cualquiera tiempo pasadofue mejor.

II

Pues si vemos lo presentecómo en un punto se es idoy acabado, si juzgamos sabiamente,daremos lo no venidopor pasado.No se engañe nadie, no,pensando que ha de durar lo que esperamás que duró lo que vioporque todo ha de pasarpor tal manera.

III

Nuestras vidas son los ríos que van a dar en la mar,que es el morir>allí van los señoríosderechos a se acabary consumir> allí los ríos caudales,allí los otros medianosy más chicos,allegados, son igualeslos que viven por sus manos y los ricos.

Coplas a la muerte de su padre / Stihuri la moartea tatălui său

I

Aminte luaţi la sufletu-adormitşi, în trezie, deschideţi minteacontemplândcum trece viaţa-n infinit,cum se-apropie moarteaprea tăcând,ce iute se duce-o plăcere,cum după ce-a fost dăruitănaşte durere>cum, după-a noastră părere,oricare vreme trecutămai bună-a fost.

II

Prezentul numai ce-l vedemşi s-a şi dus, mult prea grăbit,s-a săvârşit,înţelept de judecăm,socoti-vom ce n-a venitdeja sfârşit.Nu vă amăgiţi, o, nu,crezând că are-a dăinuice-i în aşteptaremai mult decât ce se văzu,căci nimic nu poate stăruica atare.

III

Vieţile noastre-s râurilece au să se verse-n mare,care-i murire>acolo se duc domniiledrept spre a lor pieireşi mistuire>acolo-s râuri spumegateiar altele sunt mijlocii,chiar mai mici,toatele sunt adunate, asemeni sunt nevoiaşiicu cei puternici.

Page 44: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

44

IV

Dejo las invocacionesde los famosos poetasy oradores>no curo de sus ficciones, que traen yerbas secretassus sabores>A aquél sólo me encomiendo,aquél sólo invoco yode verdad, que en este mundo viviendoel mundo no conociósu deidad.

V

Este mundo es el caminopara el otro, que es morada sin pesar>mas cumple tener buen tinopara andar esta jornadasin errar.Partimos cuando nacemos, andamos mientras vivimos,y llegamosal tiempo que fenecemos>así que cuando morimosdescansamos.

VI

Este mundo bueno fuesi bien usásemos de élcomo debemos,porque, según nuestra fe,es para ganar aquél que atendemos.Aun aquel hijo de Dios,para subirnos al cielodescendióa nacer acá entre nos, y a vivir en este suelodo murió.

VII

Si fuese en nuestro poder hacer la cara hermosa corporal,como podemos hacerel alma tan gloriosa,angelical,

IV

Mă lepăd de invocaţiidin poeţi ce sunt celebrişi oratori>mă feresc de-aşa creaţii,căci aduc tăinuite ierburi ale lor savori>eu doar pe El Îl chem în gând,Lui mă încredinţez tăcut,întru-adevăr mereu, Aceluia ce vieţuindîn lume, n-a fost cunoscutca Dumnezeu.

V

Lumea noastră este caleaînspre un alt tărâm, lăcaşfără povară>iar cumpătare de-om avea,în viaţă ne facem făgaşfără prihană.Chiar de la naştere-o pornim, mereu umblăm cât om trăişi ajungemla vreme să ne săvârşim>astfel în moarte-om poposi,odihnă s-avem.

VI

Bună ar fi lumea astăde am şti cum s-ar cuvenis-o folosim,dar, întru credinţa noastră,câştigăm viaţa de-a pururice o slujim.Însuşi dumnezeiescul Fiu,spre a ne urca la ceruriS-a pogorâtsă fie printre noi viu, trăind pe-aste pământuripân’ L-au răstignit.

VII

De-am fi în stare a făptuiun chip frumos şi zămislittrupeşte,precum putem desăvârşisufletul cel mult slăvitîngereşte,

Page 45: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeSía Poesis interna\ionaldecembrie 2012

45

¡qué diligencia tan viva tuviéramos toda hora,y tan presta,en componer la cativa,dejándonos la señora descompuesta!

VIII

Ved de cuán poco valorson las cosas tras que andamosy corremos, que en este mundo traidor,aun primero que muramoslas perdamos<de ellas deshace la edad,de ellas casos desastrados que acaecen,de ellas, por su calidad,en los más altos estadosdesfallecen.

IX

Decidme< la hermosura, la gentil frescura y tezde la cara,el color y la blancura,cuando viene la vejez,¿cuál se para? Las mañas y ligerezay la fuerza corporalde juventud,todo se torna gravezacuando llega al arrabal de senectud.

X

Pues la sangre de los godos,y el linaje y la noblezatan crecida,¡por cuántas vías y modos se pierde su gran alteza en esta vida!Unos, por poco valer,¡por cuán bajos y abatidosque los tienen! otros que, por no tener, con oficios no debidosse mantienen.

ce de zel am mai avea,înflăcărat în tot ceasul,şi grăbit,faţa a ne-o înfrumoşa,lăsându-ne spiritulveştejit!

VIII

Vedeţi ce mică valoareau lucrurile ce jinduim,şi am râvni,că-n astă lume trădătoare,chiar înainte să murimtoate-or pieri<ele aduc vârstnicie,urgie şi nenorocirice împresoară,şi dup-a lor măreţie,din cele mai înalte stărine doboară.

IX

Ia ziceţi-mi< frumuseţea,obrajii rumeni, chipeşi focde pe feţe,că-i culoarea, că-i albeţea,oare care mai stă pe locla bătrâneţe?Iscusinţă, sprintenealăşi tăria-n trup e-avântal iuventuţii,toate dau în lâncezealăcând ajung în colţul strâmtal senectuţii.

X

Iată al goţilor sânge,obârşie şi nobleţe,ce semeaţă!Câte căi de a se frângeînsemnata lor alteţe,în astă viaţă!Unii, nici dram de valoare,cât de josnic, făr’ de-onoareo tot ţin! alţii, fiindcă n-au parale,din slujbe necuvenitese-ntreţin.

Page 46: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

46

XI

Los estados y riquezaque nos dejan a deshora, ¿quién lo duda? no les pidamos firmeza,pues que son de una señoraque se muda.Que bienes son de Fortuna que revuelven con su rueda presurosa,la cual no puede ser unani estar estable ni quedaen una cosa.

XII

Pero digo que acompañen y lleguen hasta la fosacon su dueño<por eso no nos engañen,pues se va la vida aprisa como sueño> y los deleites de acáson, en que nos deleitamos,temporales,y los tormentos de allá, que por ellos esperamos, eternales.

XIII

Los placeres y dulzoresde esta vida trabajadaque tenemos, no son sino corredores, y la muerte, la celadaen que caemos.No mirando a nuestro daño,corremos a rienda suelta sin parar> desque vemos el engañoy queremos dar la vuelta,no hay lugar.

XI

Bunăstare şi-avuţie,toate în goană ne lasă,ce-ntrebare?!Să nu voim trăinicie,ele ţin de-o jupâneasăschimbătoare.Sunt bunuri de-ale lui Noroc,întoarse cu-a sa roatătare grăbit>el nu poate să stea în loc,nici statornic viaţa toatăîn nimic.

XII

Însă zic să-l însoţească,să-l slujească pân’ la groapăpe-al lor domn,dar să nu ne amăgească,căci se duce viaţa-n pripăca visu-n somn>desfătările lumeşti din noisunt, când la ele ne dedăm,vremelnice,şi caznele vieţii de apoi,căci pe ele le-aşteptăm,veşnice.

XIII

Dulcegării şi plăcereîn viaţa de trudă vanăce-o avem,nu sunt decât în trecere,iară moartea e-o capcanăunde cădem.Nevăzând nenorocire,alergăm goniţi de vânt,făr’ de popas>de când dăm de amăgire,vrem a ne-ntoarce pe pământşi nu-i răgaz.

Traducere `n limba rom]n[ de Diana Moţoc şi Olivia Petrescu

(din volumul Stihuri la moartea tat[lui s[u, `n curs de apari\ie la Casa de Editur[ Max Blecher)

Page 47: Poesis International 11, Decembrie 2012

47

Valery Oisteanu is a writer and artist with international flavor. Born in Russia andeducated in Romania. Immigrating to New York City in 1973, he has been writingin English for the past 40 years. He is the author of 11 books of poetry, a book ofshort fiction and a book of essays< ”The AVANT-GODS” (in progress). A newcollection of poetry with collage illustrations titled “Perks in Purgatory” appearedin 2010.For the past 10 years he is a columnist at New York Arts Magazine and art criticfor Brooklyn Rail. He is also a contributing writer for French, Spanish & Romanianart and literary magazines.As an artist he exhibits collages and assemblages on a regular basses at the galleriesin New York and also creates collages as covers and illustrations for books andmagazines. As a performer he does theater plays and musical collaborations with jazzmusicians, sessions known as Jazzoetry!

valery oi;teanu

Page 48: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoetryPoesis interna\ional decembrie 2012

48

Granell, do tell (on his centenary)

Eugenio, Eugenio, do tell howThe animal drawings from the Caves of Altamira Ended up in your studio in Madrid, as sea horsesHombre-animal, “Desde dentro de la cueva”Unstuck in your opera, chain mirrors deceivingYou might not object to “The Education of Pegasus”Pegaso y su amazona, Pegaso y su amada Exquisite corpse with Lam and Breton, the head a unicornA large bestiary in your studio and libraryA tamer, a hunter, a tamed desire-tamerVentriloquist for beasts and birds alikeToro arbustado on a thorny windowsill Books bleed and oxygen is throbbing Paint/sculptures dry up and shrivelMusic hides its shadow in a cello-caseBroken memories of war and stricken friendsA blinding pyre of perfumed firewood Irreconcilable urges, perceptual aging organsThe pleasure of a bath without leaving the wheelchairThe Cathedral is your hat, the scaffolding your suitThe timid smile blossoms, as your glasses wrinkle Next to you, Amparo, cutting collages, making teaBuildings that look like thin horses or bullsSurprise cavalcade of insectoidal creaturesUnrecognizable animals and people merging into a hybrid Beings that undergo constant poli-metamorphosisThe memory of dromedaries fly like a bird A hundred horses pull your nightmare in a stormEternal night, merely a continuation of your dream.

Surr-tropism by the North Seadedicated to Paul Delvaux

On the beach the wind knocks down blue-statuesThe public showers are chasing us, to get us wetThe flaming giraffe in my cocktail glassAt the brasserie Belle Vue, in the listening roomThey have friendly waitresses and exotic beerWhile on silent streets old folk, walk their dogsThe revolt is the reflex of someone full of lifeThey have killed all the pleasures, among trainsAmong quiet Inns and ghastly hotels on the shorePortraiture from broken pianos, a drunk pretends to sings A blind Delvaux paints from memory transparent nudesFragility of genius, the power of cumulative loveI can see through my skin, skeletons and statues Some have pubic hair, some big dark testiclesHalleluiah the sun is out and Pompeii shines again In the alleys of columns a headless saltimbanc jumpsIn to the sea, drowning by the tree of knowledge

(Kokjide-Saint-Isbald, Belgium, June 2010)

Page 49: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

49

Granell, ia spune tu(cu ocazia centenarului său)

Eugenio, Eugenio, ia spune tu cumAu ajuns desenele cu animale din peşterile AltamireiÎn atelierul tău din Madrid, nişte căluţi de mareHombre-animal, „Desde dentro de la cueva”Deblocat în opera ta, lanţuri de oglinzi înşelătoareS-ar putea să nu ai nimic de obiectat la „Educa\ia lui Pegas”Pegaso y su amazona, Pegaso y su amadaCadavrul rafinat în Lam şi la Breton, capul – un inorogUn mare bestiar în atelierul şi biblioteca taUn îmblânzitor, un vânător, un îmblânzitor de dorinţe îmblânzitVentriloc printre bestii şi păsăriToro arbustado pe un pervaz spinosCărţile sângerează şi oxigenul trepideazăPicturi/sculpturi se usucă şi se scorojescMuzica-şi ascunde umbra într-un toc de violoncelAmintiri frânte despre război şi prieteni zdrobiţiUn rug orbitor din lemn parfumatDorinţe de neîmpăcat, organe de simţ îmbătrânindPlăcerea unei băi fără a părăsi scaunul cu rotileCatedrala ţi-e pălărie, eşafodajul – costumulZâmbetul timid înfloreşte, ochelarii fac riduriLângă tine, Amparo, tăind colaje, făcând ceaiClădiri care par nişte cai sau tauri costeliviCavalcada surpriză de creaturi insectoideAnimale de nerecunoscut şi oameni fuzionând într-un hibridFiinţe supuse constantei poli-metamorfozeAmintirea dromaderilor zboară ca o pasăreO sută de cai îţi cară coşmarul printr-o furtunăNoaptea eternă, doar o continuare a visului.

Surr-tropism la Marea Norduluidedicată lui Paul Delvaux

Pe plajă vântul dărâma statuile albastreDuşurile publice ne fugăresc, de parcă ar vrea să ne udeGirafa în flăcări din paharul de cocktailLa braseria Belle Vue, în încăperea cu muzicăAu chelneriţe prietenoase şi beri exoticeÎn timp ce pe străzi liniştite bătrânii, îşi plimbă câiniiRevolta este reflexul unui om plin de viaţă Au ucis toate plăcerile, din trenuriDin hanuri liniştite şi hoteluri dărăpănate pe ţărmPortret de piane stricate, un beţiv se preface cântândUn nevăzător Delvaux pictează din memorie nuduri transparenteFragilitate a geniului, puterea iubirii cumulative Văd prin piele, schelete şi statuiUnele au păr pubian, altele testicule mari, întunecateAleluia soarele a răsărit iar Pompei străluceşte din nouPe aleile coloanelor un saltimbanc decapitat Se azvârle în mare, înecându-se lângă pomul cunoaşterii.

(Kokjide-Saint-Isbald, Belgia, Iunie 2010)

Page 50: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoetryPoesis interna\ional decembrie 2012

50

Manifesto for the Abolition of Bureaucracy

To be and not to be in failed American democracyWatch the surf going upWhile the Navy bombs beaches of Puerto RicoCan we survive the environmental conspicuous consumption?Living next to the nuke dump, next to the oil drillingCan you keep any individuality in the age of cloning?Can you be yourself in a genetically brain manipulation societyLet’s abolish medieval bureaucracyAbandon the shabby machines of votinge rigged system behind closed doorsDe-vote Electoral CollegeDelete the eliteDissolve two party systemsTo be or not to be an American is the questionDissent by any means necessaryAgainst cultural colonialismArt as an instrument of exploitation should be abolishedAll artists should go on strikeAgainst the prostitution of the art institutionsAgainst art as money laundering machineAgainst the academies, the prizes, the competitionsAnd the army of dealers, auctioneers and agentsPower to the creative!Power to the poets who are resisting greed, hate and intoleranceRide the volcano of revolution into the seaBlessed are the shamans, the stray holy-men of jazze underground gurus who are provingat the collective subconscious is not a givenIt has to be createdSo power to the creators!

The Dawn of Poetry

Poetry is dead & we the poets killed itPoetry is dead like Nietzsche saidMad ones opened Poetry’s gatesAnd the poetry runs out like quicksilverReplaced by self indulgent megalomaniaWhere are the insurrections? e radicals?We are at an end with Romantics,All the antics, all the isms, retro-futuroPetrified feeling are emptied with the speed of lightTransparent emotions survive a nanosecondA passion is long enough to provoke a “one liner”A life drama worth of a “sound-bite”Insta message-cell phone-spoken wordShort verse without internal energyDigital memory in an embryonic e-mail speakA quickie-slam for attention deficit poets“3 min.& you are out” marathon readingA pompous-funeral with incoherent poetryUnpronounceable sentences in “memento mori”Click here< www.minimalist haiku.comPoetry voided of poetical experienceFor the Decorticated – “brain-dead” pop-oetryFaux-post-mortem dedication in 30-secondsProphets Of the Empire of DarknessPoetry is dead! Long Live Poets!

Page 51: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

51

Manifest pentru abolirea birocrației

A fi și a nu fi în democrația Americană eșuată Privește valul înălțându-se În timp ce forțele navale bombardează plajele din Puerto Rico Putem să supraviețuim consumerismului izbitor al societății Să trăim lângă deșeuri nucleare, lângă sonde petroliere Se mai poate păstra o urmă de individualitate în secolul clonării? Mai poți fi tu însuți într-o societate de manipulare genetică a creierelor Să abolim birocrația medievală Să abandonăm mecanismele necinstite de votare Sistemul măsluit din spatele ușilor închise Să desființăm colegiul electoral Să eliminăm elitele Să dizolvăm sistemul bipartid A fi sau a nu fi American este întrebarea Disident prin toate mijloacele necesare Împotriva colonialismului cultural Arta ca instrument de exploatare trebuie abrogată Toți artiștii ar trebui să iasă la grevă Împotriva prostituării instituțiilor de artă Împotriva artei ca mașină de spălat bani Împotriva academiei, a premiilor, a competițiilor Și a armatei de dealeri, licitanți și agenți Dați putere celor creativi Dați putere poeților care nu cad pradă lăcomiei, urii și intoleranței Să încălecăm vulcanul revoluției până-n ocean Binecuvântați sunt șamanii, sfinții vagabonzi ai jazzului Mulțimea de underground gurus care demonstrează Că subconștientul colectiv nu este un dat Ci trebuie creat Așadar, dați putere creatorului.

Răsăritul poeziei

Poezia e moartă & noi poeții am omorât-o Poezia e moartă așa cum a spus Nietzsche Nebunii au deschis porţile Poeziei Iar poezia se prelinge ca mercurul Transformându-se în megalomanie auto-indulgentă Unde sunt protestele? Unde sunt radicalii? Am ajuns la capăt cu romantismul Cu anticii, cu toate ismele, retro-futuro Sentimente pietrificate sunt golite cu viteza luminii Emoții translucide supraviețuiesc o nanosecundă O pasiune ţine cât o poantă de stand-upO dramă a vieții face cât o scurtă declarație Cuvinte rostite pe telefonul mobil prin mesaje Vers scurt fără energie internă Memorie digitală într-o discuție embrionară pe e-mail Un slam pe fugă pentru poeții cu deficit de atenție Maratoane de poezie de tip „3 minute și gata” O înmormântare pompoasă cu poezie incoerentă Fraze de nepronunțat în memento mori Click aici< www.minimalist.haiku.com Poezie pustiită de experiență poetică Pentru decorticatele marionete în moarte clinică False dedicații post-mortem în 30 de secunde Profeți ai Imperiului Întunericului Poezia e moartă! Trăiască poeții! traducere `n limba rom]n[ de

Miruna Iacob

Page 52: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSSayPoesis interna\ional decembrie 2012

52

C ertain recent evolutions in poetry bringreading/ interpretation and writing/

process-text generation even closer to each other thanbefore, as exposure to and involvement in limitlesslyramified experiments across countless communicationchannels (connecting various communities/ poeticalworks, places, and ages) unveil and invent unexpectedintersections and convergences of critical assessment andcreative writing, especially in the fluid context ofglobalized cultures and digitalized arts.

Valeriu Gherghel has stated in his recent and alreadywidely praised Skeptical Breviary (Breviarul sceptic ;i alteeseuri despre simplitate, Polirom, 2012< 61 et infra) thatone should not conclude from the fact that a literary workis indefinitely interpretable or explainable that it isunexplainable. Which put me in mind of what C.T.Funkhouser quoted from another theorist (William S.Wilson) when laying out the context for an extensivediscussion on digital poetry, in his Prehistoric DigitalPoetry. An Archeology of Forms, 1959-1995 (Univ. ofAlabama Press, 2007, p. 4), namely that when speaking ofpostmodern poetry in general and, therefore, electronicpoetry in particular, undecidability is not an incapacity>it is a condition of mathematical logic. It is the samesophistry that Gherghel unmasks and Funkhouser (viaWilson) manages to neutralize by explicating both thelogical fault and the new/ ‘uncanny’ literary paradigm. Butin fact, the Romanian thinker and essayist does not caremuch for any such paradigm, while the American theoristargues that we should be patient and wait for suchexperiments to emerge from their “prehistoric”beginnings.

Linking the two authors and these books in particular(in fact particularly an essay in the Romanian one, “NonSequitur”) turned out to be more than just a fancy.Gherghel goes deeper into the anatomy of theuninterpretable, as he concedes that the only situationwhere this is the case is that of an “irrational” text. Hisexamples come immediately from the Dadaistexperiments/performances of Hugo Ball (“Gadji BeriBimba”) and Tristan Tzara (“Toto-vaca”) where he arguesnot only that interpretation is impossible, but that therecannot be any aesthetic value. Funkhouser, in his turn,although speaking of an apparently completely differenttopic – digital poetry – also goes back to Dadaism andidentifies there “unquestionably a historical model thatcan be used as a context for many of the computerized

works” (ibidem 33) and concludes (somehow agreeingwith Gherghel or rather anticipating him) that “nomasterpieces or ‘works for the ages’ emerged to lodge thegenre in the imagination of a larger audience” (6) YET, Iwould add, since that is the actual sense of the above-mentioned term “prehistoric.”

Still, neither of the two authors is the first to look intothe possible connections between Dadaism andprehistoric (literally or not) cultures and poetries. Thefathers of Dadaism themselves, to start with, drew thatparallel from the very beginnings of the movement, andmoreover, incorporated such ‘primitive’ works into theirown poetry and performances. As early as July 14, 1916,the Dadaists presented an evening of African song-events– with Hugo Ball on the drums – as part of their famoussoirées at the Cabaret Voltaire in Zurich. More of thosepieces were later found in Tristan Tzara’s notebooks and(after being published in French) translated (all of them)into English and published in the journal Alcheringa byPierre Joris (vol 2, no. 1, 1976< 76-116), along with aneditors’ note that assesses that Tzara’s notebooks also showthe “excellent grasp and deep knowledge the poet had ofthe anthropological work of his time.” The collectionincludes the above mentioned poem “Toto-vaca” (with arather Anglicized title spelling, “Toto-Vaca”) – in threeversions – of which the last has a more substantiallydifferent title, “Tato Waka” (one can only shyly venture tospeculate over the slight probability of the second wordbeing related to the Sino-Japanese-Thai family of wordsmeaning “poetry” – “wak,” “waka,” and so forth). The firstversion, quoted by Valeriu Gherghel, as well as by a greatdeal of authors in various contexts – “Ka tangi te tivi/ kivi/Ka tangi te moho/ moho/ Ka tangi te tike/ ka tangi te tike/tike/ he poko anahe/ to tikoko tikoko/ haere i te hara/tikoko �etc.�” in the “original Maori” was actually used byTzara only for his performances, as a sound poem, whichmeans that in performance it was meant to bemeaningless or, in Gherghel’s terms, “irrational.” But theother two versions are translations of it (a partial and afull-text one) that make if not a lot, at least significantlymore sense than the sound one (which in its turnpresumably makes or would make total sense to a Maori-speaking audience). Here is the first stanza, where amesmerizing tone introduces us into a mythical andritualistic atmosphere of a chant probably meant to driveaway the demons from one’s abode or homeland<

On Contemporary ‘Tribal’ and ‘Prehistoric’Digital Poetries. With a Few Graph Poetics

Applications

Chris tanasescu

Page 53: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSSay Poesis interna\ionaldecembrie 2012

53

here’s the second yearKauaeahere is the catcher of menKauaeamake room and drag himKauaeadrag whereKauaeaAh the rootthe root of TouHeh the winddrag furtherraging winddrag further the rootthe root of the Tou

With the second stanza, the poem conjures more andmore deities or demons or spirits, to our Western earsimply names that being left that way in translation andwith no footnotes, import a certain literalness (Pound’surge to treat “the thing” directly and “use no superfluouswords” discovered on another front – or, is it truly anotherfront?) to the poem thus plunging deeper and deeper intosound and becoming structurally performative, even assuch, on the page or on the monitor screen. And it is nolonger meaningless or irrational, but strange and partly,or rather gradually up to essentially foreign. Here are thesecond and the third stanzas<

So push, RimoKauaeago on TotaraKauaeago on PukateaKauaeagive me the TouKauaeagive me the MaroKauaeastretch stretch (the hauling rope)kauaeamy bellyKauaeakihi, ehaha, epipi, etata, eapitiaHA>

togetherhame the ropehame the ropeme the spearme the silex-childme the child of the Manuka-oar

It is as if the poem (actually, the translation, but as Ihave written before, a poem is always a translation, andTzara is a great artist of incomplete/ impure translation/

poetry) dived as deep as it could into strangeness and puresound, after which it surfaced again from those deepwaters with a more familiar, comprehensible appearance.The music and gradation of the process is so obvious thatit requires no further commentary, but what I want todevelop a bit on here is the relevance of such aperformative poem/translation to graph poetics. A graphpoem/collection may include as vertices both the “originalMaori” poem and its “translation.” Moreover, thestructural performativeness of the translation can be usedin generating an inflated graph (obtained by replacingvertices for graphs) in which the translation “Tato Waka”may in its turn be represented as a graph with its vertexset consisting of two sets, A, the one of translated words(English ones in Pierre Joris’s translation, or French inTzara’s own one) and B, the Maori (unknown/incomprehensible) words. The above mentioned gradualand essential foreignness of the poem is represented bythe fact that this graph has paths (sequences of edges) thatzigzag between A and B up to a point in which theycontinue strictly within B. We could also say that thegraph evolves as a bipartite one up to a point where thetwo classes become disjoint, with one of them a connectedset and the other one disconnected. And then, as thepoem emerges again into English/ French, the situation isreversed.

This latter process comes to its climax in the fourthstanza with a powerful image that culminates again witha ritualistic exhortation and, finally, the recurrent Maoriname that crosses the poem like a backbone of sounds(and here, therefore, the path unravels in A only, exceptfor its last edge which ends up at the highest-degree vertexin B, “Kauaea”)<

I am I ama long processiondead is the thinga long processiongoes on gliding goes on glidingto sink you to sink youbrandish the axeKauaea

The repetition of “I am” at the beginning of the stanzacreates an ambiguity as to the value of the verb (is the firstoccurrence synonymous to “I exist” and only the seconda weak one?) that is mirrored by and interacts sopoignantly with the line “a long procession” whosereiteration circumscribing the line “dead is the thing”brings about yet another seminal ambiguity> is that a longprocession of the dead or a funeral procession? – ormaybe “I am dead” and that is “the thing”? – or, moreover,as the first two lines plainly suggest, “I am a longprocession” �I contain �procession/ graph-like�multitudes?�, and therefore I manage to kill “the thing”,the nomina odiosa…

These brief commentaries prompted by the possibleapplications of graphs (or math in general) in reading orwriting (and therefore translating) poetry actuallyconverge with what Tzara himself wrote after his Negropoetry experience. In his “Note on Negro Poetry,”originally written in 1918 and also included in Alcheringa

Page 54: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSSayPoesis interna\ional decembrie 2012

54

as part of the foreword to the collection itself, he says<“One creates an organism when the elements are ready forlife. Poetry lives first of all for the functions of dance,religion, music and work.” If we read “elements” as theelements of the vertex sets above and the functions hementions as mathematical functions that map the “text”onto the above enumerated performative registers or‘values’ (dance, religion, music, and work), than thingsreally fall into place in a quite relevant way. This is not tosay that Tzara had in mind such interpretations, just as itis more than unlikely that he (consciously) presaged thefruitful developments of Dadaist poetics whichFunkhouser, as quoted above, has rightly identified to bethe dominant historical model for most of digital poetry,but to celebrate critically the prophetic potentials of suchpoetry and poetics.

And still there is so much more to it. As we have seenabove, it was the Dadaists themselves who drew the firstparallel between their school and ‘primitive’/ ‘tribal’/‘Negro’ poetries. But the question arises how central suchpoems/ translations and preoccupations have been to theDadaist movement, and then, in close relation to that,how important have they been perceived by its criticism?In spite of his radical and visionary stance on the matter,Tzara himself remained rather declaratively dedicated tothe idea, writing no more than just a couple of sparse“notes” in his meanwhile famous notebooks orcontributing them to publications like Sic in the la late1910s (the original of the “Note” quoted above in Joris’stranslation actually appeared there for the first time as“Note 12 sur l’art nègre” in 1918) or Cahiers d’art in the1920s, and then only occasionally, decades later in the1950s on visiting primitive art sites in Mexico orinfelicitously linking “Negro art” to the communist futureof humanity.

As for the criticism of the school, it was not until the1980s that books like Jean-Claude Blachère’s “Le Modèlenègre, aspects littéraires du mythe primitiviste au xxesiècle chez Apollinaire, Cendrars, Tzara” (Les NouvellesÉditions Africaines, 1981) started to go deeper into theissue, yet from a perspective that focused not so much onDadaism but primarily on Nègritude, while in the 2000sthe research in the field was still wondering “Primitivismeet surréalisme< une «synthèse» impossible?”, as in PhilippeSabot’s article from Methodos. Savoirs et textes (2003, no.3, full text at http<//methodos.revues.org/109?&id=109)where the author also addresses Dada poetics and itsattempts via l’art nègre to retrieve “dans les profondeursde la conscience, les sources exaltantes de la fonctionpoétique.” Moreover, Découverte des arts dits primitifs,suivi de Poèmes nègres only appeared from Hazan in2006.

Still the above quoted editors of Alcheringa were rightto say that Tzara was well-informed in terms of latestanthropological approaches of his time – this has beendocumented indeed, and it definitely accounts for at leastpart of the Romanian Dadaist’s revolutionary awarenessof the crucial importance of Negro art for avant-gardepoetry. But it was actually those editors themselves – noneothers than Denis Tedlock and Jerome Rothenberg – whodeveloped Tzara’s legacy to the fullest in putting togethercorpuses and anthologies (starting in 1970, but

Rothenberg had already published Technicians of theSacred in 1968 – please compare these years with theschematic chronology in the previous paragraph) thatsolidly and permanently equated specific instances of‘primitive’ poetry with representative Western verse, afusion that Jerome Rothenberg pursued throughout hiscareer both as a poet and an anthologist.

Rothenberg’s and his followers’ ethnopoetics broughtabout an unprecedented opening to poetries anywhereand everywhere and in contexts ranging from ritualisticto magic to shamanistic to avant-garde andpostmodern/contemporary poetry (on the page as wellas in performance) seeking the multifaceted functions ofpoetry that Tzara was just simply stating decades before.In an interview originally published in Fact-Simile in 2008and reproduced on his blog in 2011, the poet states that“what I’m looking for – part discovered and part made up– are multiple forms of poetry, all the differentpossibilities of poetry, poetry that we make on our ownand poetry that has been made in different forms in othertimes and places. It doesn’t matter to me, the accuracy ofwhat we bring to light, as long as it ADDS to and showsthe dimensions of things we hadn’t imagined before.” �“Art of the Anthology< An Interview with JeromeRothenberg by Travis Macdonald (Part Two),”http<//poemsandpoetics.blogspot.com/2011/10/art-of-anthology-interview-with-jerome.html�. This adding andshowing of new dimensions is very close to themultidimensionality and multimedia character of digitalpoetry as defined by Funkhouser, and actually so familiarto anybody who has encountered or dealt one way oranother with electronic/ digital poetry – and in Romania,Felix Nicolau has already written very competently on that(also in English). In the interview, Rothenberg actuallyalso mentions a previous interview he gave to Funkhouserhimself and in which he had relevantly pointed out that“when Poems for the Millennium first came out, �Irealized� that there should be an Anthology of Everything.Maybe the internet will make that possible. Maybe theinternet IS that anthology.”

And if we go back to the groundbreaking Poems forthe Millennium and look up the computer poetry chapterwe discover indeed that one of the poetics statementspicked by Rothenberg and Joris for the commentarysection – the one by Jim Rosenberg – illustrates the sameidea in a very commanding way and, at the same time, soconsistent with even the terms of the above quoted dicta<“Poetry is not a circumstance of language. Rather, anypossible circumstance of language is a possiblecircumstance of poetry. �…� The page may be a wall or acomputer screen or a street or a floor with words gluedtogether in a pile so that not all of them can be read. �…�If there can be such a thing as a conscientious avant-garde,then surely its purpose must be to expand the field ofpossibilities for making art, not to replace the existing setof possibilities with a new one, equally narrow. The houseof poetry has room for everyone.” (emph. mine)(Rothenberg & Joris, vol. 2 – From Postwar to theMillennium, U of California Press, 1998, p. 829)

Rothenberg’s adding of new dimensions to the craftand Rosenberg’s expansion of the field of possibilities formaking art thus apply equally to ‘primitive’/‘tribal,’ and

Page 55: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSSay Poesis interna\ionaldecembrie 2012

55

avant-garde, and digital poetry. It is a great opportunityfor poets at work nowadays to learn that from suchmasters and to try and discover new manifold contexts inwhich things so apparently disjoint could beamalgamated, fused, further coagulated as discrete entitiesor values rediscovered at certain new levels, and thenagain filtered through each other and translated into eachother, and so on and so forth.

And the few examples I am going to look into here areeven so much more appealing as they do that not on “awall or computer screen or a street” but… on a literalpage. It is my point here as well as elsewhere that suchexpanded possibilities of making art may actually convertand enrich conventional media as well. In a recentRomanian collection from Max Blecher Publisherscoauthored by two poets – Iulia Militaru and Anca Bucur– and a graphic artist, Florentina Budar, titled dramadoll,one can witness in a book not just a traditional avant-garde style collage of texts and drawings, but something Iwould call an unplugged multimedia performance, and ajam session in print.

On pages 24-25, for instance, there is a drawing of arat that seems to be pulling a thread from a spool, while aflock of flying animals hover in line over it and seems tobe sucked into the whirl of the spool below. The poemprinted on the spool (p. 24) is presented as Puck’s lines –since the book is a performance also in the sense thatevery now and then the poems are introduced as beingrecited by certain characters and voices, hiding orunmasking and thus questioning the consistency of thoseof the poets’ themselves – and is indeed the famous spellof… Oberon in A Midsummer Night’s Dream (II, 2),“What thou seest when thou dost wake,/ Do it for thytrue-love take,/ Love and languish for his sake</ Be itounce, or cat, or bear,/ Pard, or boar with bristled hair,/In thy eye that shall appear/ When thou wakest, it is thydear</ Wake when some vile thing is near” given in anexquisite Romanian translation. Facing it on page 25 is aresponse by Anca Bucur to this fragment picked by IuliaMilitaru from the play. “… all happiness is covered byscabs/ and no matter how tight I would tailor my clothes/nobody will hold me in their arms/ (the way only youused to)/ nobody will eradicate/ the loneliness in people/or the lowing in cattle.” (translation mine) The airyprocession of animals and the giant rat seem to be caughtin an abstract whirlwind that processes Bucur’s poem intothe one picked by Militaru from Shakespeare, while themethod underlying this translation is quite the same as insome digital poetry where certain words or categories ina source text (in this case “cattle”/“beast” and “love”) aresearched for through other texts and/or multiplied and/orpermutated to obtain a ‘new’ one. Only here the processseems cyclic, with both poems being source and outcomein turns, whence the image of the spool (or just as likelyof… the programming loop) from which the ‘red thread’is unraveled by the egoist and yet elusive/multipleaut(h)oR(at).

Therefore, a book like dramadoll is not (only) acollection of collaborative writing and graphic art, or ofilluminated manuscripts or exquisite corpses, etc – but thepursuit of a communal performance-oriented mission,

imbued with a gig collaborative mindset and experiencegenerating a performative vector space.

The main dimensions of that space are again tribal –as the book abounds in Romanian and – via “Puck” –English folklore and ‘paganism’/ ‘witchcraft’ – and(post)modern (meta)digital, and therefore combinatorialand improvisational. In such new poetry, ‘tribal’ actuallygets to mean, besides the poetry pertaining to traditionalsocieties, also multimedia (the ‘tribe’ now has amultilayered voice that is heard across all or as manychannels as possible), and, even closer to MARGENTO,trans-communal (in the sense of fostering or reinforcingcommunities across the borders and gaps betweenpreexisting communities), trans-national, and trans-localgraphs. The dialogic and multi-voiced essay/poeticsstatement/diary/poem orchestrated by Militaru andconcluding dramadoll reaches, celebrates, explicates, andenacts all those acceptances. The occasional conversionof one dimension into another – or in terms of graphpoetics, the paths alternating between the two sets for awhile and then continuing only within one of them –involve, for instance, the transition from the ‘folkloric’ andchildren’s-literature witches to the para-ShakespeareanPuck to a (post)romantic Satan to the modernist (andfurther on postcolonial?) “white devil” to a post-Blakeanprophetic saboteur to the post-apocalyptic literarytheorist, etc, in a tireless search for conversion andtranslation that keeps the metadigital poem rolling, androlling...

In another recent collection from the same publisher,Teodora Coman’s Cârtița de mansardă (The Mole in theAttic), one can identify another interesting (and sensiblydifferent) instance of once in a while apparrentlydigitalized poetry that is (most likely) not digital. In sparseedgy poems of schematic interiors that are both sceneryand integral part of a sardonically dismantled yettyrannical physiology, Coman deftly feigns negligence incamouflaging and distorting classic forms like sonnetsand sapphics as a means of ingeniously inviting theinsidious literary references she needs for her compellingpoetics. “… pot provoca pe loc o hemoragie/ îmi tai și mieurechea ca Van Gogh/ dacă trebuie/ până ce simt că mămătură/ fluxul// pândesc clipa când voi fi pe val/ să măaduc cu bine înapoi/ ca pe trupu-necatului” �“… I canstart a hemorrhage right away/ I’ll just cut my ear off likeVan Gogh/ if need be/ until I can tell I’m being sweptaway/ by the tide// I’ll seize the first chance to ride thewave/ and get carried back ashore safely/ like a drownedbody” (translation mine)�. A ‘moderate (and actually wellcontrolled) expressionism’ can be heard here after decades of reams of (especially women poets’)(post)expressionism in Romania, and the poet toys withsuch deformed Sapphic stanzas throughout the book inorder to find the right alternative to that totalitarianism– for as long as the feverish excruciating emotions belongto a postmodern Sappho, it can indeed tear the heart andflesh apart altogether, but it will never become solely ofthe flesh given that form and dark irony keep it steadilyon a short leash.

Another formal element she uses in several poems isirregular rhyming in the adonean lines, which is anallusion to Eminescu’s famous Sapphics and thus, to his

Page 56: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSSayPoesis interna\ional decembrie 2012

56

love poetry as a distant echo of Coman’s own hardlyhidden though subtle sentimentality �which, along withher (self-)irony, is a(n almost) deadly blow to anexpressionism she does not actually expel, butincorporates into a subtly multidimensional discourse�<“eu chiar sunt hotărâtă să mă regenerez/ să mă îndrept, săîmi țin cumva parte/ să scap de firele astea de păr/ preadespicate// fundul de lemn e deja pregătit/ și cuțitul//pubisul ierbii a crescut și el, orbește,/ pe jumătate” �“I’mreally determined to be regenerated/ to mend my ways,to be on my own side somehow/ spot the ends that are toosplit/ and cut them away// the wooden chopping board isready/ and so is the knife// the grass pubis has also grown,blindly,/ and only halfway” (translation mine)�. Thetormented will to be regenerated (by love?) may soundredolent of Sappho – and the first stanza is indeed the only‘quasi-Sapphic’ one in the poem – but the coupletfollowing it is a brisk veer into Plath’s arpeggios fastenough to make room for the concluding one – post-expressionist, Whitmanian?, and actually so uniquelyComanian. The last line rhymes with the Adonic of thefirst stanza, and has the same measure, the classic Adonicone, pentasyllabic. The stanzaic form is blown up by theensuing couplets, which in their turn are obviously justanother form whose typical symmetry and particular wayof echoing and mirroring the intro ultimately sanctionsand reinforces its Sapphic anatomy. The climax (deniedas it may be, but still a climax) at the end is reached bothby building the first quasi-formal stanza and by tearing itdown immediately afterwards, since that elusive,apparently powerless voice breaking only “halfway” awayfrom the past, actually iterates a strong integrativeprocess-poetry absorbing both the past and its forms, onthe one hand, and the subversion thereof on the other.

Such rhetoric of employing (profaning and restoring)forms in order to import cultural reference and thusinitiate the verse-process/the poem’s performance in amanner at least apparently nonintentional [and not (just)“impersonal,” as in the modernists’ impersonality] bringssuch poetry too in the digital area, close to the concept of“litware.” A.L.A.M.O. (L’ Atelier de Littérature Assistée parla Mathématique et les Ordinateurs, which was startedback in the early ’80s by Paul Braffort and JacquesRoubaud, and is apparently still active), quite dissatisfiedwith the ‘classic’ school of OULIPO and its combinatorialand applicational works in the form of unique titles,proceeded to focus on developing the above-mentioned

concept as involving two phases< prescription, “in whichrestrictions are chosen for three categories of literarymaterials (roughly, syntactic, semantic, andorganizational)>” and referentiality, in which “the authorgreatly simplifies the work of prescription by using thestructures of existing works” (quoted by Funkhouser, 78).Teodora Coman’s apparently self-effacing voice anddeceitful nonintentionality – a concept promoted by JohnCage in his seminal Music of Changes from 1953 – alongwith her ‘homemade’ litware qualifies her poetry not asIulia Militaru’s and the latter’s coauthors – that is,metadigital – but rather as paradigital and paralitware.

But to go back to where we started, the above analyzedfeatures do not involve the irrationality that ValeriuGherghel wrote of when looking down on certain avant-garde (and as shown above, actually performance or evensound) poems. In fact, in his pleading for simplicity andeven literalness in interpretation, doesn’t Gherghelactually meet the developments of traditional avantgardesinto cyber poetry and the aims of the latter? �It may reallybe worth noting here that the example that Gherghel picksin illustrating his view on (non sequiturs in)interpretation is Kafka’s Castle, which is also the sourcetext for the first digital literary experiment ever, the oneconducted by Theo Lutz in 1959�. Both Valeriu Ghergheland the advocates of digital poetry acknowledge the lackof any significant aesthetic achievement in that area so far– which, again, C.T. Funkhouser allots to a prehistory ofthe phenomenon that still has to reach the ‘modern’creativity and excellence that the above-considered meta-and paradigital books have. And both believe in afaithfulness to the materiality of the text/work that in fact(and only apparently paradoxically so), by avoidingsubjectivity and dogmatism (and hence doing whatMarjorie Perloff has praised in John Cage as “break�ing�with ego, with habit, with self-indulgence”) opens up togenuine and relevant complexities.

Page 57: Poesis International 11, Decembrie 2012

57

rené Char

Vom găsi în Filele lui Hypnos notaţii privitoare la război (arestări, torturi,represalii, execuţii sumare...), sfaturile comandantului pentru oamenii săi,suspiciunile şefului faţă de potenţialii trădători, cuvinte scrise parcă în avîntulacţiunii. Date precise, toponime reale, nume de cod, naraţiune la prezent, sintaxăeliptică – toate acestea ne duc în atmosfera cea mai veridică a luptei, căreia formalapidară a fragmentului îi imprimă un plus de dramatism.

(Marie-Françoise Delecroix)

Page 58: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

58

Lui Albert Camus

Hypnos luă anotimpul iernii şi îl îmbrăcă în granit. Acesta se făcu somn şi Hypnos se transformă în foc. Ceeace a urmat le aparţine oamenilor.

Notaţiile acestea nu au nimic de-a face cu amorul propriu, cu nuvela, maxima sau romanul. Un foc de ierburiuscate le-ar putea fi la fel de bine editor. Vederea sîngelui căznit m-a făcut, într-o zi, să pierd firul, reducîndu-leimportanţa la neant. Fuseră scrise în tensiune, mînie, frică, emulaţie, dezgust, şiretenie, reculegere furtivă, iluziaviitorului, prietenie, iubire. Adică aşa cum şi-a pus evenimentul amprenta pe ele. Apoi, mai degrabă le-am survolat,decît le-am recitit.

Carnetul acesta ar fi putut să nu aparţină nimănui, într-atît sensul vieţii unui om este subiacent peregrinărilorsale – şi greu separabil de un mimetism uneori halucinant. Totu;i, astfel de tendinţe au fost combătute.

Notaţiile de aici consemnează rezistenţa unui umanism conştient de obligaţiile lui, discret asupra virtuţilorsale, dorind să păstreze inaccesibilul cîmp liber pentru fantezia sorilor săi şi decis a plăti preţul pentru asta.

1Pe cît posibil, învaţă să devii eficient pentru scopul care trebuie-atins, dar nu dincolo de el. Dincolo e fum.

Unde există fum, există schimbare.

2Nu-ţi pierde vremea-n rutina rezultatelor.

3A conduce realul până devine acţiune, ca pe-o floare trecută uşor pe la gura acidă a copilaşilor. Cunoaştere

inefabilă a diamantului disperat (viaţa).

4A fi stoic înseamnă a te-mpietri, cu ochi frumoşi de Narcis. Am luat în calcul întreaga durere pe care, eventual,

călăul ar putea-o preleva pe fiecare fărîmă a trupului> apoi, cu inima strînsă, ne-am dus şi-am făcut faţă.

5Nu aparţinem nimănui, dacă nu sîntem ai acestui punct de aur din lampa necunoscută dinlăuntru, inaccesibilă

nouă, care ţine aprinse curajul şi tăcerea.

6Efortul poetului urmăreşte transformarea vechilor inamici în adversari loiali, orice nouă zi fertilă ţinînd de

reuşita acestui proiect, mai ales acolo unde se avîntă, se-mbrăţişează, declină, este decimată gama de pînze în carevîntul continentelor îşi supune inima vîntului abisurilor.

7Războiul acesta se va prelungi dincolo de armistiţiile platonice. Implantarea conceptelor politice va continua

contradictoriu, în convulsiile şi sub acoperirea unei ipocrizii sigure de drepturile sale. Nu surîdeţi. Îndepărtaţiscepticismul şi resemnarea şi pregătiţi-vă sufletul muritor să înfrunte intra muros demonii îngheţaţi, asemănătorigeniilor microbiene.

8Fiinţele raţionale pierd, pînă la noţiunea duratei probabile a vieţii lor şi a echilibrului cotidian, cînd instinctul

de conservare se afundă în ele, împins de exigenţele instinctului de proprietate. Devin ostile frisoanelor atmosfereişi se supun fără nici o reţinere instanţelor minciunii şi răului. Sub o cădere malefică de grindină se sfarmă condiţialor mizerabilă.

Filele lui Hypnos1943-1944

Page 59: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

59

9Arthur Nebunul, după tatonările începutului, participă acum, din toată natura lui puternică şi hotărîtă, la

jocurile hazardului, împreună cu noi. Nesaţul lui după acţiune urmează a fi săturat de misiunea precisă pe care i-am fixat-o. El se supune şi se înfrînează, din teama de a nu fi dojenit. Fără asta, numai Dumnezeu ştie în ceviespar ucigaş l-ar împinge bravura-i. Credinciosule Arthur, precum un soldat din vechile vremi!

10Întreaga autoritate, ingeniozitatea şi tactica nu înlocuiesc o bucăţică de convingere în slujba adevărului. Voi fi

ameliorat, cred, locul acesta comun.

11Fratele meu l’Élagueur, de la care n-am veşti, se considera, hîtru, de-al casei cu pisicile din Pompei. Cînd

aflarăm despre deportarea acestei fiinţe generoase, închisoarea lui nu mai putea să se întredeschidă> lanţurile îisfidau curajul, Austria îl poprea.

12Ceea ce m-a adus pe lume şi ceea ce mă va goni nu intervine decît în orele în care sînt prea slab pentru a-i

rezista. Bătrîn cînd am venit pe lume. Tînăr necunoscut cînd voi muri. O singură şi aceeaşi Trecătoare.

13Timpul văzut prin imagine este un timp pierdut din vedere. Fiinţa şi timpul sînt cu totul diferite. Imaginea

pîlpîie, eternă, cînd a depăşit fiinţa şi timpul.

14Mă pot convinge uşor, după două încercări concludente, că hoţul care s-a strecurat fără ştirea noastră printre

noi este irecuperabil. Peşte (se laudă cu asta), de o răutate de vermină, moale în faţa inamicului, tăvălindu-se, cîndrelatează oroarea, ca un porc în mocirlă< nimic de aşteptat, dacă nu mizeriile cele mai grave, din partea acestuisclav liberat. E susceptibil, în plus, de a introduce printre noi un fluid malefic.

Voi pune lucrurile la punct eu însumi.

15Copiii se plictisesc duminica. Passereau propune o săptămînă de douăzeci şi patru de zile, pentru a tăia

duminica în bucăţi. Să se adauge o oră de duminică la fiecare zi, de preferinţă ora de masă, că tot nu mai avem demîncare nici pîine goală.

Dar să nu i se mai vorbească lui de duminică.

16Prietenia cu îngerul, grija noastră primordială.(Înger, ceea ce, înlăuntrul omului, ţine la distanţă de compromisul religios cuvîntul celei mai înalte tăceri,

înţelesul care nu se preţăluieşte. Acordor de plămîni, ce aureşte ciorchinii vitaminizaţi ai imposibilului. Cunoaştesîngele, ignoră cerescul. Înger< lumînare ce se apleacă la miazănoaptea inimii.)

17Sînt mulţumit în inima mea de cîte ori mă opresc la Forcalquier sau fac un popas la familia Bardouin, de cîte

ori ne strîngem mîinile cu Marius, tipograful, şi Figuière. Steiul ăstor tipi bravi este cetatea prieteniei. Tot ce punepiedici lucidităţii şi amorţeşte încrederea se proscrie aici. Noi ne-am cununat o dată pentru totdeauna în faţaesenţialului.

18A lăsa pe mai tîrziu partea închipuirii, care, la rîndu-i, este susceptibilă de acţiune.

19Poetul nu poate zăbovi prea mult în stratosfera Verbului. El trebuie să se înfăşoare în lacrimi noi şi să răzbească

mai departe în rangul său.

20Mă gîndesc la armata asta de dezertori cu pofte dictatoriale, care vor reveni probabil la putere, în ţările ăstea

amnezice – vor supravieţui timpului nostru de algebră damnată.

Page 60: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

60

21Amar viitor, amar viitor, bal printre tufele de trandafiri.

22PRUDENŢILOR< Ninge peste maquis, iar noi sîntem hăituiţi fără-ncetare. Voi, cărora nu vă plînge casa, cărora

avariţia vă striveşte iubirea, în perindarea zilelor calde, focul vostru nu este decît un infirmier. Prea tîrziu. Cancerulvostru a vorbit. Ţinutul natal nu mai are puteri.

23Prezent crenelat...

24Franţa are nişte reacţii de epavă deranjată din siestă. Mă tem ca nu cumva carenierii şi dulgherii care se fîţîie

prin zona aliaţilor să nu ajungă noi piraţi!

25Miez de zi separat de zi. Miez de noapte suprimat de oameni. Miez de noapte în dangăt putred de-nmormîntare,

pe care una, două, trei, patru ore nu izbutesc să-l amuţească.

26Timpul nu mai este urmat de orologiile ale căror ace se devoră astăzi pe cadranul omului. Timpul înseamnă

mizerie, iar omul va deveni sperma mizeriei.

27Cîinii turbaţi sînt frumoşi, afirmă Léon. Îl cred.

28Există un soi de om aflat mereu în avans faţă de excrementele sale.

29Acest timp, cu felul lui foarte special de alăptare, accelerează prosperitatea canaliilor, care sar în joacă barajele

construite altădată de societate contra lor. Oare aceeaşi mecanică prin care sînt stimulate le va sparge spărgîndu-se, cînd proviziile ei hidoase vor fi epuizate?

(Şi este cel mai puţin posibil că vei scăpa marelui rău.)

30Archiduc îmi destăinuie că şi-a descoperit adevărul intim cînd a intrat în Rezistenţă. Pînă atunci era un actor

al vieţii sale, frondeur şi suspicios. Lipsa de sinceritate îl otrăvea. O tristeţe sterilă îl acoperea puţin cîte puţin.Astăzi el iubeşte, debordează de energie, umblă gol, provoacă. Îl preţuiesc în mod deosebit pe acest alchimist.

31Scriu pe fugă. Nu pot în ruptul capului să lipsesc multă vreme. A mă desfăşura ar duce la obsesie. Închinarea

păstorilor nu-i mai este utilă planetei.

32Un om fără defecte este un munte fără crevase. Nu mă interesează.(Regulă de fîntînar şi de neliniştit.)

33Măcălendre, prietene, ce soseai cînd parcul era pustiu, toamna asta cîntecul tău surpă amintiri pe care căpcăunii

ar vrea nespus de mult să le priceapă.

34Ia-ţi şi nu-ţi lua în căsătorie casa.

35Veţi fi o parte din savoarea fructului.

Page 61: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

61

36Timp în care cerul vlăguit intră-n pămînt, în care omul agonizează înconjurat de dispreţ. / între două grimase

de dispreţ

37Revoluţie şi contrarevoluţie se deghizează pentru a se-nfrunta din nou.Răgaz de scurtă durată! Luptei de acvile îi urmează o luptă de caracatiţe. Geniul omului, care crede a fi

descoperit adevărurile formale, transformă adevărurile care ucid în adevăruri care te autorizează să ucizi. Paradăa marilor inspiraţi de-a-ndoaselea, pe fruntea universului învelit în armuri, abia respirînd! În timp ce nevrozelecolective se vădesc în ochiul miturilor şi simbolurilor, omul psihic supune viaţa la cazne, fără să pară că asta i-arpricinui cea mai măruntă remuşcare. Floarea trasată, floarea hidoasă îşi schimbă petalele negre în carnea nebunăa soarelui. Unde eşti tu, izvor? Unde eşti tu, remediu? Economie, ai început, în sfîrşit, să te schimbi?

38Ei se lasă influenţaţi de întreaga lor masă de prejudecăţi sau îmbătaţi de ardoarea falselor lor principii. A-i

aduna la un loc, a-i exorciza, a-i alina, a-i revigora, a-i mlădia, a-i convinge apoi că, de la un anumit punct,importanţa ideilor pe care le-au primit este extrem de relativă şi că, pînă la urmă, „afacerea” este o afacere de viaţăşi de moarte şi nu de nuanţe, de care ne prevalăm în sînul unei civilizaţii al cărei naufragiu riscă să nu lase vreourmă pe oceanul sorţii – asta mă străduiesc să fac a se încuviinţa în jurul meu.

39Sîntem sfîrtecaţi între lăcomia de a cunoaşte şi disperarea de a fi cunoscut. Ghimpele nu renunţă la înţepătura

lui usturătoare, nici noi la speranţa noastră.

40Disciplină, cum sîngerezi!

41Dacă uneori n-ar avea etanşeitatea plictiselii, inima s-ar opri să bată.

42Între cele două împuşcături ce-i deciseră destinul, avu timp să i se adreseze unei muşte< „Madame”.

43Gură care decizi dacă aceasta era nuntă sau doliu, otravă sau băutură curată, frumuseţe sau maladie, ce au

devenit amărăciunea şi aurora ei, dulceaţa?Cap hidos care exasperă şi se alterează!

44Prieteni, zăpada aşteaptă zăpada pentru o lucrare simplă şi pură, unde sfîrşesc aerul şi pămîntul.

(...)

traducere `n limba rom]n[ de O. Nimigean

Page 62: Poesis International 11, Decembrie 2012

62

Zaţ

Mamaie răceşte la plămâni, mama-i aduce ventuze. Nişte găoace de sticlă albăstrii date cu spirt, pe care le arde şi-apoi le lipeşte de spinarea cambrată a mamaiei. I le dă jos – cerculeţe roşii – un buletin de loto. Demult de tot,mamaia trăia pe o moşie, unde roţile de caşcaval şi butoaiele trebuiau rostogolite, aranjate precum bilele ce poartăcifre norocoase. Totul până-ntr-o seară. Mamaie a luat copii, a lăsat în urmă grămezi de mileuri şi aşternuturialbe, apretate ca nişte dosare, uşile deschise ca-n noaptea nunţii şi pivniţa încuiată. Noroc că mamaie a luat la eaun pistol. Noroc că l-a aruncat în latrina viitoarei cooperative. Era ultima ei şanşă. L-a privit scufundându-se, l-aprivit ca un aviator prin hublou, era ultima lumină a oraşului. Totul a durat cam cât îi ia lu mamaie să ghiceascăîn cafea. Astăzi amprenta trebuie lăsată pe fundul ceştii în zaţul gros. Să vă explic – poa’ să-ţi pice drum, poa’ să-ţi pice un număr, poa’ să-ţi vină cineva. Poate ai să observi că ai pielea mâinii mai zbârcită şi că între pereţii deporţelean apar şi chipurile rudelor tale, nişte zebre de zaţ, nişte pioni-animale, ce vor dispărea treptat înaint]ndpe domeniile unui Monopoly uriaş. Iar tu, mamaie, vei rămâne cea care va lălăi în urechile şi în aparatele lorauditive, un vânt tropical, sunetul unei r]şniţe, gâlgâitul unui filtru ce anunţă începutul unei alte dimineţi.

Doi

Tataie şi mamaie au decis într-o noapte să facă sex în parcul din spatele blocului. Au trimis invitaţii la nepoţii din-afară> comandate special, portocalii cu marginile franjurate, cu simbolul vechii republici ce instiga la dezvoltaremultilaterală şi o poză veche făcută odată de nea Nae securistu’ la prima lor întâlnire. În primele ore, tataie cu uncentimetru şi alte scule de inginer agronom s-a învârtit să măsoare locul, umiditatea şi chiar soiul pământului dinparc. În tot acest timp, mamaie a împărţit vecinelor care au ieşit pe balcon steguleţe de încurajare şi cartonaşe cunote. Tataie a considerat necesar să demonteze un leagăn şi câteva balansoare, ceea ce a durat o vreme, cam treizile. Dar nicio problemă, mamaie avea provizii pentru tot blocul, masa de protocol includea pâine făcută în casă,murături şi lapte de la ţară. Administratorul blocului s-a ocupat personal de sonorizare, a scos magnetofonul şi l-a conectat la boxe, a pus Beatles şi Maria Ciobanu. În groapa săpată de tataie s-a aşternut o pilotă cu inimioareşi îngeraşi şi în spatele ei s-a proiectat de la parter, pe plopi, un filmuleţ cu mamaie la cratiţă, cu tataie pe tractor,cu mamaie alăptând, cu tataie mulgând vaca, cu mamaie şi tataie la cursul de sârba, cu mamaie şi tataie în piaţăla ruşi. La ora 11 fix, sub uralele vecinilor, care aruncau cu orez şi confeti, cei doi au apărut goi, ţinându-se deacelaşi baston> au zâmbit, niciunul nu-şi purta proteza. S-au aşezat în groapă, s-au încolăcit de căteva ori şi aumurit aşa. Şi toţi au ridicat cartonaşele cu nota 10.

Sabina Com;a

Sabina Comşa (n. 1990, Braşov) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii„Transilvania” din Braşov. În prezent, urmează masterul de Inovare culturală al aceleiaşifacultăţi. Face parte din grupul Lumina de Avarie, textele ei sunt publicate în revisteleRomânia literară, Corpul T, Tiuk!, în antologia Lumina de Avarie (2012) și în antologiaTaberei de la Săvârşin, al\ii (2012).

Page 63: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poesis interna\ionaldecembrie 2012

63

Poezie

Semnat tataie

Tataie îşi confirmă prezenţa acum două ore. Hai să rămânem în Farmville, mamaie. Vom face cu schimbul, setărilevor fi din ce în ce mai complicate. Terenurile dintr-un capăt în altul le vom explora la rezoluţie maximă. În ciorapiimei elastici pentru tromboflebită, în faţa ecranului, nu voi mai clipi niciodată. Mi-a îngheţat mâna pe maus,mamaie. De câteva zile, veghez migraţia turmelor în fullscreen, domeniile se extind, din winamp merge un cânteccu foşnet de frunze şi rock. Vino, mamaie, la melodia noastră, oile se vor opri ca înconjurate de un câine. Tu,mamaie, te vei antrena în Dead Mens Hand. Vei schimba puşca de vânătoare pe pistol, ei nu ne vor mai lua niciocotă. Închide ochii, mamaie, în combină voi trece, va semnaliza routerul. Voi treiera peisajele-n pixeli, voi aveatraiectoriile zig-zagate ale OZN-ului din bancurile cu extratereştri şi ardeleni. Numai rotaţii stânga şi rotaţiidreapta, în scaunul meu ergonomic, înrudindu-mă cu musca prinsă într-un geam dublu, cu aripile încleiate pebanda galbenă atârnată de microfon. Hai să rămânem în Farmville, mamaie. Animalele vor naşte fără sânge, înpublic. Veterinarul îşi va pili unghiile încadrat de mesaje de upgrade şi antivirus, reflecţia mea în apa izvoruluifărâmiţată de ele. Hai în Farmville, mamaie. Aici, pe paznic l-ar chema Păcuraru, în urma lui ar creşte cireşii şilebedele cu trei rânduri de aripi. În Farmville Future. Ne luăm fiecare Paradisul Hawaiian, în hologramă, în armoniemerii de aur şi panourile solare, în Farmville zonă imortală a cirezilor şi copacilor. În Farmville, eu, tataie, cel maimare cooperatist al platformei. Eu, tataie, le voi lăsa nepoţilor c]teva parole pe tava dinaintea tăierii moţului. Haisă rămânem în Farmviile, mamaie.

Decebal

Astăzi l-am dus pe Decebal să-mi cunoască familia. Mama a întins imediat masa. Tata nu a stat prea mult pegânduri, i-a zis să-i dea nişte pronosticuri. I-a pus un pahar din vişinata din care îmi dădea şi mie ca să-miamorţească dinţii când trebuiau scoşi. Pe urmă, mama a adus tortul. Avea acelaşi model cu lustra şi covorul. Să necunoaştem mai bine, a zis mama, a umplut masa cu bombonierele flori şi ţestoase, în care a strâns dinţii noştri delapte. I-am arătat şi lui Decebal, cum ne-a crescut mamaie, ce bine am învăţat noi periajul pe placa ei dentară.Apoi, Decebal a făcut cunoştinţă cu mamaie. Ne-am uitat la radiografiile ei de la plămâni puse cap la cap, un filmalb negru cu doi nori mari care-şi tot pierd din densitate. Nici Busu de la meteo n-a văzut aşa ceva! Când voi fisub pământ, după câţiva ani, cerul acesta va fi complet senin, a zis mamaie şi a adăugat câteva aspecte importantepentru creşterea copiilor< Dacă bărbatul a fost c-o bolocancă acasă, nu bălăcăreşti> îi iei mărgelele de pe jos şi lepui la copiii ştirbi ca înlocuitor, până le cresc dinţii definitivi. Dacă vezi urme de ruj pe tocul uşii, le laşi acolo, sămăsoare creşterea copiilor. Dacă găseşti ştrampi sub pat şi nailonul e de calitate superioară – legi via cu ei. Maitârziu, toţi or să plece, te miri pe unde. Nu uita să-ţi pui pe varice lipitori şi te vei simţi mai bine. Uite, acum, decând cu tataie, nu fac decât să joc table cu pastilele lui de Aspacardin şi Captopril.

Sufrageria

Din sufragerie te poţi proteja de călătoriile de peste linia ferată. Între două SH-uri e agenţia loto< păcăneleabandonate, afişul Sunt la birouri şi el abandonat. Pozele câştigătorilor ţinând în mâini cecuri uşoare, bilete detroleibuz lăsate de izbelişte, de la un capăt la altul – beteală de Crăciun. Pe seiful bandajat, Câine rău îşi bălăngănecapul. Ochii îmi cad pe vânzătoare. După gratii mă simt de parcă sunt în vizită la o puşcăriaşă. Mă ofer să xeroxezpagina cu pariuri. E singura modalitate prin care pot să ajung la tata. Ea ştie asta. Poate ştie că tata te bate pe umărdis de dimineaţă, să-i deschizi şi lui calculatorul< teletextul nu merge, iar teletextul e mai uşor de manevrat. Toatemomentele importante din viaţa lui tata se pot traduce pe o singură scară< 1x2. 1x2, cum se coase un sac în armat[.1x2, cum se elimină chipurile sfinţilor din biserici. 1x2, cum le-ai alege nume copiilor. 1x2, cum ar vedea tata faţamea – o ilustraţie manga. Părăsesc incinta. Trec printre şine. Simt pietrele sub talpă, printre crampoane. Merg maideparte cu privirea ridicată, în caz că mai sunt şi alte animale tăiate de tren.

Page 64: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{Poesis interna\ional decembrie 2012

64

I maginaţi-vă un cadru cuo persoană care-şi

scufundă capul într-o chiuvetăumplută cu apă! În secundaurmătoare, planul se schimbă< nune mai aflăm lângă trupul arcuitcare se ţine cu îndârjire demarginile chiuvetei, ci plonjămchiar pe fundul bazinului. Acumputem privi drept în ochi faţaschimonosită din a cărei gură serevarsă bule umplute cu sunet. Şitotuşi, sub apă, suntem incapabilisă percepem aceste strigăte.Trebuie, aşadar, să ne înălţămundeva deasupra mulţimii pentrua primi în voie mesajul sugrumat.

În totalitatea lui, Asperger (cea mai recentă apariţieeditorială semnată Rita Chirian) este, de fapt, un strigătmut, înecat, dar suficient de puternic cât să goleascădintr-un foc conţinutul plămânilor. Formula poeticăabordată de autoarea sibiană capătă în acest volum noivalenţe< dacă în Sevraj şi Poker face, Rita Chirianadoptă un alter-ego hiperincisiv, agresiv, care muşcă (lapropriu?) din oameni, în Asperger instanţa poetică îşiia doza de anestezic. Acest lucru, în schimb, nu scadecâtuşi de puţin maliţia noii întrupări poetice, dincontră, atitudinea sa ne duce cu gândul la calmuldistant şi rece care (aparent) înconjoară profilul unuipsihopat. Nu întâmplător, volumul se deschide cu unsoi de monolog al acestui geniu nebun care pare săprivească din obscuritatea turnului său furnicarul lipsitde apărare< „(...) braţe albe în jurul gâtului/ // un strigătcare iese // /fumul dintr-o ţeavă de eşapament/ sufletul// cât de mare e minciuna / câţi oameni poţi să culci lapământ // cu un singur cuvânt”. În aceeași manieră,

izolarea pare să devină o necesitate,cu atât mai mult cu cât cuvinteleîncep să fie secătuite treptat deconsistenţă. Dar, într-un universmut, chiar şi atingerile capătăcontururi agresive< „ochii nu văd //am pierdut atâta timp // ne lovimunul de celălalt / ca ouăle într-uncuib părăsit // o fabrică de fumlegile karmice / peste cuvinteatingerea // obrazul zgâriat enumai partea tristă a istoriei”.

Experimentul lingvistic iniţiatde Rita Chirian reconstruieşteaproape în întregime aceastăarhitectură a ruinei (trupeşti şisufleteşti, deopotrivă) cu care

ne-am obi;nuit în volumele precedente. În Asperger nune mai confruntăm cu o relaţie în care sunt angrenatemereu aceleaşi instanţe (acei eu şi tu damnaţi) într-uninfern al carnalităţii. Universul concentraționar descrisîn prezentul volum depăşeşte sfera intimităţii> bolgiilecresc concentric asemenea unor unde pe suprafaţa apei,înlătură barierele coconului în care cei doi proscriși sezbăteau, înghiţind întreaga omenire.

Suveranul (autoimpus) al acestui teritoriu pre/post-apocaliptic este singurul care devine conştient de genasa justiţiară şi, astfel, îşi conferă libertatea de a recreacoordonatele firescului< „normalitatea se întâmplăatunci când / // când îţi înveţi corpul să facă mişcăriordonate / când mucoasele sunt uscate şi nu au niciunmiros / când dormi şi nu te trezeşti şi nu ai visat / cândnu mai dai niciun răspuns / când te obişnuieşti”. Totastfel< „normalitatea e atunci când nu-ţi recunoştichipul // /cel mai nefamiliar dintre toate”, „normalitateae când urmezi corul şi / gura ta are forma unui ou de

Autistul în căma;ă de for\ă

andrei C. :erban

Page 65: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{ Poesis interna\ionaldecembrie 2012

65

găină” sau „normalitatea e atunci când durereatrece / un tren silenţios. / când iese la suprafaţă, /durerea”. Intenţia sarcastică este lesne derecunoscut în spatele discursului poetic. De fapt,într-un infern normal, sarcasmul pare să fiesingura atitudine (credibilă) evazionistă. Nu maisuntem capabili să ne mai strigăm în gura maredurerea> nici măcar nu ne-am câştigat acest drept.Suntem victimile incapacităţii de a decodificatăcerea care uşor-uşor ne acoperă ca o piatrăfunerară< „nu există< empatie / durerea e unexponat / un obiect fără nume pe care / îl trecemde la unul la celălalt // ne arde buricele degetelor// ne supraveghem mimica / e esenţială<concordanţa”. Singurul lux pe care ni-l mai putempermite pare să fie visul (regăsit, nu la voiaîntâmplării, mai mereu în ultimele versuri), dar şiacesta reprezintă, până la urmă, o încercarenereuşită de fentare a normalităţii< „cu toatăumilinţa, ca un copil// visez lacuri / de mercur /pe o planetă roşie”, „am visat un băieţel blond /căruia îi era teamă de păsări” sau „visele mele suntpopulate cu prezenţe vii// absurde”. Dar, cine ştie?,poate că tot acest scrâşnet din dinţi va fi într-obună zi auzit de cineva care ne va scuti de nevoiade a purta cămăşile de forţă. Până atunci, însă, nevom complăcea într-o „pace ruşinoasă”.

Şi vom vedea cum, pe măsură ce ne apropiemde bolgia finală, paginile Ritei Chirian aduc totmai mult cu o radiografie a lumii de dincolo deferestrele camerelor noastre. Iar noi, în calitate decititori / spectatori, nu putem decât să primim cufaţa plecată această realitate a cărei vină o purtămîncă de dinainte de a ne fi născut.

Îngerul mut a ieşit în stradă, purtând resemnatmasca lui Hannibal Lecter. El este Asperger.

Ascultaţi-l!

Rita Chirian, Asperger,Ed. Cartea Românească, 2012

Dan-liviu Boeriu

S e spune cu o oarecare mândrie că 2012 a fost,pentru literatura română, anul poeziei. Nu

ştiu cât adevăr este în această evaluare optimistă, însătrebuie să fiu de acord cu faptul că am avut, în anul caretocmai se încheie, câteva volume remarcabile, ale unorautori care fie au debutat strălucit (Marius Chivu, AnatolGrosu), fie au revenit cu o carte surprinzătoare (VladMoldovan). Dmitri Miticov, cu al său Dmitri< uite viaţa(Casa de Editur[ Max Blecher, 2012) face parte dincategoria autorilor care confirmă, timid, aşteptărilecongenerilor săi. Poet cu structură melancolică şiexersând un lirism tonic, Miticov ne oferă, prinintermediul acestui din urmă volum, un mic manual deîntrebuinţare a nostalgiilor.

Nu toate poemele volumului abordează tema(amintirea şi reprezentările ei mature) în aceeaşi manieră.De cele mai multe ori, limbajul folosit de autor formeazăun mod de receptare a subtextului prin recurgerea lainovaţia cinematografică. Imaginile propuse (care, în celedin urmă, vor forma împreună un superb tablou alsenzaţiilor) se derulează în faţa noastră în slow-motion,

Blestemul memoriei

Page 66: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{Poesis interna\ional decembrie 2012

66

captându-ne atenţia prin focusarea obiectivului asupracâte unui detaliu imagologic. Acesta alunecă, prininsistenţa cu care ne este dezvăluit, în metaforic pur,transgresând realitatea care l-a creat şi recreînd-o într-un univers cu alte înţelesuri< „De trei zile un obiectgreu / stă pe masa noastră din sufragerie. / Lumina semişcă prin casă, obiectul / e nemişcat. // De trei zile neînvârtim în / jurul lui cu ochii fierbinţi şi când ne /lovim unii de alţii / tresărim. // �...� În copilărie îmiîncălzeam trupul / de trupul lui, azi e un obiect greu /pe masa din sufragerie / de care nu te poţi apropia /decât în linişte” (p.16). E interesant de observat cum înpoezia lui Miticov nu pretextul scenografic provoacăemoţia, ci exclusiv modalitatea poetului de a transpune,delicat şi empatic, fotogramele în cuvânt. Întâlnim aicio iscusinţă poetică remarcabilă, insidioasă şi tăcută, carese croieşte de-a lungul volumului într-un soi detapiserie lexicală formată din crâmpeie decupate şireaşezate dibaci într-un tot unitar. Chiar de la începutulvolumului, poetul încearcă o obişnuire a cititorului cumetodele algoritmice de manevrare a amintirii şi îlfamiliarizează cu stilul afectiv de receptivitate necesarpentru a pricepe rostul versului< „Analizaţi formelememoriei. / Enumeraţi aceste forme şi prezentaţicriteriile de clasificare. / Exemplificaţi caracterul selectival memoriei. / Stabiliţi valoarea de adevăr a enunţului</ o informaţie dobândită pe un ton afectiv estereactualizată / mai bine pe acelaşi fond afectiv. /Comentaţi relaţia dinamică dintre memorie şi uitare”(p.9). Ba chiar aduce şi „dovezi” ştiinţifice, astfel încâtdemersul lui poetic să capete o consistenţă tehnică şi săscape, astfel, de eventuale reproşuri. Acest stil deraportare la propriul proiect liric e o dovadă de curajauctorial, iar lui Miticov îi reuşeşte de minune acest jocal manipulării discursive< „a) O echipă de cercetători dela universitatea Oxford a reuşit implantarea uneiamintiri false în creierul unei muşte. Experienţatraumatizantă a fost implantată prin manipulareadirectă a activităţii unor neuroni din creierul muştei.Studiul a fost publicat în numărul din 16 octombrie alrevistei Cell. �...�” etc (p.13).

Corespondenţa peste timp dintre momentul banal alproducerii declicului şi cel, ulterior, al naşterii amintiriicare să-l fructifice pare, la Dmitri Miticov, esenţa însăşia poeziei pe care o scrie. Rememorarea gesturilorpaterne, pierdute acum definitiv din viaţa „reală”,înnobilează prin disponibilitatea depozitarului deimagini de a le filtra prin „sita” emoţională a maturităţiifiliale< „A fost nerăbdarea< ţin minte, i-am spus să mă lase/ să deschid uşa mică de tablă / �...� A fost o lovitură cureverul şi o minge de tenis udă / a lăsat un semn peperetele blocului, peste linia trasată cu creta. / A fost osecvenţă după douăzeci de ani când o minge de tenis /are puterea să treacă prin timp şi să întrerupă activităţilezilnice. / A fost momentul când un om micuţ şi unulmare au trecut uşor / prin uşa deschisă care dă pe terasablocului şi n-au lăsat nici o urmă” (p.18). Contemplareapropriei dureri la moartea tatălui face din naratorulimplicat în povestea tragică un extraordinar observatoral mecanismelor prin care suferinţa se dezvăluie, hâdă şi

nepăsătoare, celor care mai au puterea să o priveascădetaşat. Nu forţa de a estompa revolta firească este aceeacare îl face pe poet să caute atent semnele din jurul său,ci mai degrabă resemnarea în faţa unui mister denepătruns, după care apare dorinţa bruscă de a elimina„intrusul” din „colţurile cele mai întunecate”< „În ultimadimineaţă, înainte de a duce mortul la groapă, / i-am spusmamei că de trei zile un arici îmi creşte / în inimă, sefoieşte, se agită şi pufăie. / Se răsuceşte şi creşte întruna./ �...� Mama mi-a spus să stau liniştit, că nu e nimic, mise pare. / Dar eu l-am văzut în acea dimineaţă, mailimpede / ca oricând, cum se desface în iarbă. Cum / fugeşi îşi înfige gheruţele / în pământ. �...� / Şi eu în urma lui,neîncetat, cu lanterna, / îndoit de mijloc să cercetezcolţurile / cele mai întunecate. Hotărât / să-l omor”(p.22). Coabitarea cu această nedreptate a pierderii celuiapropiat naşte în poet o predispoziţie pentru ştergereaidentităţilor, care ajung, tot prin intermediulrememorării, să se suprapună până la confuzie.Dizolvarea eului într-o formă virtuală a imaginii tatăluise produce pe un tărâm al singurătăţii, unde aceastădiluare voluntară are rolul de a rechema în palpabil ohimeră< „De afară, cum trec cu aproape o sută la oră /lipindu-mă la curbe de asfaltul neted şi ud / ai putea săspui că-s un bărbat la treizeci / într-o maşină neagră. �...� / Memoria decupează o imagine dreptunghiulară /din care ochii tatălui privesc bancheta din spate. / �...�Mâna se duce singură pe schimbătorul de viteze. / �...�Sunt ultimul semn pe care l-a făcut tata cu mâna / prinaer, înainte să fie urcat în ambulanţă” (p.25).

Legăturile fisurate în urma dispariţiei tatălui se refaccu greutate sporită> golul lăsat de trecerea „dincolo” esteresimţit de cei rămaşi aici ca un halou rece, iar oricetentativă de a compensa pierderea printr-un surplus aldialogului salvator devine stânjenitoare< „Nici la mama,când merg în vizită, nu e cu mult diferit. / Mă uit la eacu privirea aceea pe care o ştie prea bine, / şi până săapuc să spun ceva, mi-o ia înainte speriată / şi măîntreabă dacă vreau să mănânc. / Când se întoarce sprearagaz îi spun încet< mamă, / dar se preface că n-a auzitnimic, deşi / din spate o văd cum tremură toată”. (p.33).

Nu fac niciun secret din faptul că Dmitri< uite viaţami se pare una dintre cele mai bune cărţi ale lui 2012.Autorului nu-i lipseşte din recuzită niciunul dintreelementele care să facă posibilă întâlnirea cu poezia.Impresionantă la acest volum este mai ales combinaţiatemerară dintre limbajul structurat, epic, fluent,consistent şi o anume candoare tristă a mesajului liric.Dincolo de asta, e de remarcat şi neconvenţionalularheologiei poetice. Poetul nu selectează imaginile dupăun criteriu al maximizării efectului, ci construieşte,arhitectural, un edificiu sentimental, folosind cele maineprevăzute metode (chiar şi tehnicism, didacticism,retorică simplă ş.a.). Emoţia creşte odată cu dezvelireafiecărui centimetru de poveste, ca-ntr-un puzzle imensşi uluitor. Tot acest eşafodaj creează premisele uneiscenografii a regretului, a melancoliei şi a memoriei. Iardacă în postura de regizor îl întâlnim pe însuşi Miticov,putem fi siguri că suntem în prezenţa Poeziei. Da, cumajusculă.

Page 67: Poesis International 11, Decembrie 2012

67

Secolul de aur

În anul 1996 Wisława Szymborska primea laAcademia Regală din Stockholm Premiul Nobel pentruliteratură, iar noi, în Polonia, ne simţeam tot mai multcetăţeni ai unui stat al bunăstării poetice. Trecuserădoar şaisprezece ani de la precedentul Premiu Nobelacordat unui poet polonez, laureatul acestuia, CzesławMiłosz, se stabilise cu puţin timp înainte la Cracovia,după decenii trăite în emigraţie> era încă în viaţă şi scriaZbigniew Herbert, iar Tadeusz Różewicz revenea la omare formă poetică, după anii ‘80, care nu fuseseră preabuni pentru el. Cu o lumină tot mai clară, inclusivdeasupra Stockholmului, după cum şopteau iniţiaţii,strălucea steaua unui poet mai tânăr cu o generaţie,Adam Zagajewski.

Ca şi cum acestea n-ar fi fost de-ajuns, cu câţiva aniînainte debutase în Polonia un grup de autori talentaţi,care nu intenţionau să trăiască din gloria marilor lorînaintaşi. Dimpotrivă, au supus moştenirea acestoraunei reviziuiri temeinice, căutând o nouă formulă depoezie pentru ei înşişi. După decenii de serviciicetăţeneşti mai mult sau mai puţin ardente, împăcareacu Veşnicia şi disputa cu Istoria, poezia trebuia, dupăpărerea lor, să ajungă în sfârşit la liman, care însă seschimbase foarte mult între timp> trebuia să vorbeascălimba străzii, cu care Czesław Miłosz şi ZbigniewHerbert nu mai avuseseră deja de multă vreme contact,şi pe care Adam Zagajewski nu a reuşit sau nu a vrutniciodată să o vorbească. Era o adevărată rebeliune, lao scară ce poate fi exprimată în numere< revista port-drapel a generaţiei, „brulion”, se vindea la începutulanilor ‘90 în peste zece mii de exemplare, deşi mareamajoritate a autorilor săi, în frunte cu Marcin Świetlicki,nu-şi publicaseră încă primul volum de versuri.

Dar lucrurile nu se terminau cu „brulion” şi cumarea privatizare a poeziei. În acelaşi timp au debutatmai rafinaţii şi mai maturii, literar vorbind, AndrzejSosnowski şi Eugeniusz Tkaczyszyn-Dycki, iar poeţimai vârstnici cu câţiva ani, precum Bohdan Zadura şiPiotr Sommer, îşi ocupau în cele din urmă locul cuvenitlor pe scena literară. Influenţa altor tradiţii, până atuncinecunoscute sau neapreciate, cu precădere avangardiste,a îmbogăţit limba polonă poetică şi a extins formulaversurilor, reflexia asupra limbii şi asupra aspectuluiretoric al poeziei au devenit temele ei importante. Eraucitiţi şi traduşi poeţii şcolii newyorkeze, şi mai frecventJohn Ashbery decât Frank O’Hara, inspiraţia era luatădin concepţiile scriitorilor francezi din cercul OULIPO,Miron Białoszewski, întotdeauna înconjurat în Poloniacu respect, îşi pierdea rangul de arhipoet, erauredescoperiţi Tymoteusz Karpowicz şi Witold Wirpsza.

Prin urmare, atunci când, în 2001, audiam înAmerica un curs al remarcabilei traducătoare a poezieipolone, Clare Cavanagh care, în duet cu StanisławBarańczak, încă înainte de primirea Premiului Nobel,slăvea numele W. Szymborska printre cititorii de limbăengleză, am ştiut că imaginea literaturii polone pe careea o propunea aparţine deja trecutului. Cavanaghvorbea despre capacitatea impunătoare a poeziei polonecontemporane de „a crea din materia pierderii”, despre„saturarea mohorâtei realităţi postelice cu «o căldurăteleologică»” (expresia `i aparţine lui Mandelstam) şidespre formele lirice „care înlocuiesc formele casnice şiaşezările omeneşti, distruse cu totul de una dintreororile războiului.” Era oarecum trist să te desparţi cuaceastă imagine, privind cât de uşor învinge ea distanţauriaşă dintre Polonia şi America şi cât de rapid îşicroieşte drum spre inimile şi mintea studenţiloramericani de la literatură, cu toate acestea trecutul nuse mai întoarce, trăiam cu toţii deja într-o altă lume.

Patru poe\i polonezi `n rom]ne;te(grupaj realizat cu sprijinul Institutului Polonez din Bucure;ti)

Dariusz Sośnicki

Arată-mi ce-ai pierdut, iar eu am să-ţi spun cine eşti

The art of losing isn’t hard to master.Elizabeth Bishop, One Art

Page 68: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeuPoesis interna\ional decembrie 2012

68

Un singur lucru nu s-a schimbat – sentimentulpierderii a continuat să fie unul dintre impulsurilefundamentale care-i împing pe poeţi să creeze şi unadintre marile teme ale poeziei. Deşi, despre definiţiapierderii fiecare poet ar trebui să fie întrebat separat.Nu s-a schimbat până astăzi şi sigur nu se va schimbacurând. Cei patru tineri autori prezentaţi în acest număral revistei „Poesis International” au cu siguranţă multede spus pe această temă.

Marta Podgórnik – regina disco

„În astfel de zile se bea ceai lipton se citesc volumele lui bohdan zadura (...)

în staţia de autobuz se elimină muci printr-o singură nară direct în coşul de gunoi,sau se inversează numerele autobuzelorcare orişicum pleacă spre aceeaşi unică destinaţie.”

(„zile fertile” din volumul Încercări de negociere,1996)

Era într-adevăr uşor să debutezi în Polonia în a douajumătate a anilor ‘90 ai secolului trecut. Mai ales atuncicând aveai şaptesprezece ani şi un intens sentiment alneconformării cu realitatea. Poezii care, cu puţin timpînainte, nu ar fi avut dreptul de a ieşi din paginile unuijurnal pentru prieteni, iar în cel mai bun caz şi-ar fi găsitdrum spre una dintre foile literare, îşi găseau acum locîn paginile presei literare şi pe birourile redactorilorediturilor.

Cu toate acestea, Încercări de negociere / Próbynegocjacji reprezintă un bun debut, Podgórnik are untalent autentic de a aranja cuvintele, iar gesturile ei derevoltă sunt mai curajoase decât gesturile altora dingeneraţia ei şi apar în mod credibil. În această poezieexistă expresivitate şi determinare> dacă în ea suntdepăşite nişte graniţe, aceasta nu se întâmplă pentru cadupă o clipă să aibă loc o retragere. Odată pierdute,iluziile rămân pierdute pentru totdeauna, iar desprenevinovăţie nici nu este cazul să amintim, ea nu a avutacces niciodată în această poezie. Podgórnik, laşaptesprezece ani, este aşadar o poetă matură, chiardacă pe rafturile ei cu cărţi nu se vor găsi mai mult decâtcâteva „şlagăre” ale poeziei polone din ultimiicinsprezece ani şi câteva poziţii din canonul tânăruluirăzvrătit, în frunte cu Rafał Wojaczek.

Din încrederea în canonul poetic nou stabilitdecurge, în primele poezii ale Martei Podgórnik,credinţa în realitatea vieţii literare, ca şi – ce groaznic –în aspectul ei sociabil. Festivaluri, interviuri, avânturi şicăderi ale colegilor de condei discutate în cadrulnesfârşitelor întâlniri în cercurile poeţilor reprezintă otemă importantă a poeziei sale. Surprinzător deimportantă chiar> de parcă autoarea, intrând în rolulunei celebrităţi poetice, ar vrea să găsească o ieşire dinbanalul cotidian. Nu este exclus să fie pur şi simplu doar

o naivitate> ce contează că am numit-o pe debutantaPodgórnik o poetă matură, nimic nu e simplu în viaţă.Nu este exclus nici ca o asemenea atitudine să fieconsecinţa unei profunde angajări în poezie, a uneiangajări pe care autoarea volumului Încercări denegociere şi-o putea permite. Este însă posibil ca tocmaiaici să înceapă pista care conduce la un misteriumfascinant şi cu nenumărate consecinţe.

După cel de-al doilea volum publicat, Paradiso(2000), care, în mare vorbind, a consolidat impresiaunei mari familiarităţi a eroului liric cu lumea cotidiană,au urmat volumele Lunga lună mai/ Długi maj (2004)şi Doi la unu/ Dwa do jeden (2006). Iar situaţia s-acomplicat, lirica a început să piardă din caracterul eidirect. În volumul Lunga lună mai, în câteva versuriaflate în vecinătate imediată, tot mai frecvent scriseacum la persoana a treia, eroul liric face un bilanţ alpropriei vieţi, apare motivul despărţirii de trecut şi, încele din urmă motivul morţii, înţeleasă ca otransformare. „Am cerut o viză şi aştept un finalfavorabil. / între timp am scăpat de toţi cunoscuţii”(poezia „întâlniri şi interviuri”)> „trebuie să mori şi săstrăbaţi un labirint subacvatic” („fond”)> „s-a înecat.acum filmează sequel-ul vieţii, // subacvatic”(„contract”). Atunci intră în scenă şi misterioasaformaţie The Śmierć. Limba versurilor suferă şi ea omodificare treptată, dar radicală, fapt evident mai alesîn volumul Lunga lună mai. Stilul simplu, econom,potrivit realismului frust şi autobiografismului esteînlocuit de o nebunie retorică, pastişa şi parafrazaabsorb treptat următoarele suprafeţe ale lumii creionateîn cărţile precedente. Eroul a murit, prin urmare, dupălumea lui nimic nu mai există.

A murit, pentru a renaşte sub o nouă înfăţişare. Oasemenea transformare a eroului constituie un motivfoarte cunoscut în poezia polonă. Gustavus obiit – hichatus est Conradus, „Gustaw a murit – s-a născutKonrad” scria pe zidul celulei sale eroul drameiromantice Străbunii a lui Adam Mickiewicz, a căreicunoaştere este obligatorie pentru orice elev de şcoalăgenerală din Polonia. Acelaşi Konrad, autor al celui maispectaculos discurs din piesă, cunoscut drept Mareaimprovizaţie, se pare că l-a inspirat pe Lautréamont pecând scria Cânturile lui Maldoror. Gustaw era un poetromantic, un amant, Konrad este un patriot, gata să-şidea viaţa din dragoste pentru patria aflată în robie. Unasemenea tip de voltă în poezia Martei Podgórnik nuintră bineînţeles în discuţie, dar aici nu costumul estecel mai important, ci dorinţa însăşi de a-şi reorganizaviaţa. În plus, transformarea eroului Martei Podgórniknu are loc prin forţa unei singure decizii, anunţatălumii, ea devine evidentă abia atunci când sunt citite larând toate cărţile autoarei. Apariţia ciclului Gwiazdorrocka i królowa disco / Starul rock şi regina disco înultima parte a poeziilor sale alese din 2008 poate ficonsiderat momentul naşterii. Iar cartea ei cea mairecentă, excelent primită în Polonia, Rezydencjasurykatek / Reşedinţa suricatelor (2011) – dreptdescrierea unei noi existenţe.

Page 69: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeu Poesis interna\ionaldecembrie 2012

69

În această nouă viaţă, rareori vom da peste rămăşiţeale vechii lumi, reale. Aceasta s-a risipit în timpulturneului neterminat al formaţiei The Śmierć �Moartea�. A fost mistuită de versuri frumoase,disperate, versiuni ulterioare ale legendei urbane, aicărei eroi sunt invariabil ei – regina disco şi starul rock,iubitul ei iluzoriu. Ar trebui oare să deplângem aceastălume? Cu cât mai puţin din lume, cu atât mai multepoezii minunate, pare-se că spune acum MartaPodgórnik> stihia limbii nu mai întâlneşte o rezistenţămai mare a lucrurilor şi oamenilor şi deocamdată earezultă din rolul său de creatoare de poezie fără reproş.Şi încă ceva< cu cât spunem mai puţin pe nume dureriidatorate unei pierderi, cu atât mai tulburătoare estefiecare menţionare a ei, fiecare eufemism şi fiecarereţinere plină de înţelesuri.

Tomasz Różycki – un ins care a cumpăratlumea

Lui Tomasz Różycki i se urează adesea în ultimultimp întoarcerea la vechea formă. Greu de crezut căacestea ar fi nişte urări absolut sincere, s-ar părea maicurând că Różycki pur şi simplu trezeşte invidie. Nu ede mirare, căci, în pofida faptului că este destul de tânăr,e un poet inclus în canonul polonez (în 2007, poezia sa,Dwanaście stacji / Douăsprezece staţii, a constituit otemă a examenului de bacalaureat la limba polonă) şitot mai cunoscut în străinătate (are volume publicate înStatele Unite, Germania, Franţa, Italia şi Slovacia), însăhărnicia sa, cultura literară şi valoarea creaţiei sale suntindiscutabile. Atunci, despre ce este vorba când seaminteşte de vechea formă? Ei bine, argumentul nu estesofisticat – Różycki chipurile s-a desprins de realitate,versurile lui ne vorbesc tot mai puţin despre lumea încare trăim.

Cum se întâmplă de regulă în împrejurăriasemănătoare, situaţia este mai complicată. Różycki nua fost niciodată interesat de o legătură mimetic înţeleasăcu realitatea, iar limbajul poeziei sale nu a „curtat”limba pe care o auzim pe stradă. Aici tensiunile se aşazăaltfel< în centrul acestei poezii s-a aflat de la început un„eu” puternic, un subiect şi erou liric croit dupămodelul modernist, conştient de rolul său de creator demituri, acţionând şi supunându-şi acţiunea gândirii.Peripeţiile acestui erou sunt singura temă esenţială înpoezia lui Różycki. Poetul din Opole a crezutdintodeauna în poezie, se poate spune chiar că numaiîn poezie, deşi a înţeles-o în moduri diferite, altfel spus<a fost bântuit de ea sub forme diferite.

Dacă în primele sale versuri ea este adeseaidentificată cu o magie, un ritual întunecat, frecventpăgân, în volumele ulterioare se face auzită retorica,incantaţiile alchimice cedează încet locul regulilor artei.Cele mai interesante poezii din volumul de debutVaterland (1997) sunt secvenţe ale unor imagini aflatela hotarul dintre vis şi trezie> imaginaţia guvernează aiciindivizibil, pentru ea nu există graniţe, lumea este plină

de semne secrete, cuvintele se aşază în formulealchimice, subordonându-şi aproape total formaversurilor. Ea este într-adevăr servilă în faţa unei forţesuperioare. I se supune, dar veghează. Magia conferăautoritate asupra lumii, cu toate acestea este o autoritateefemeră, şi poate fi şi problematică. Nu este prin urmaredeloc de mirare că în acest decor păgân apar misionariicu vestea lor bună, care se numeşte Regula. Aparrepede, pentru că sunt deja în acelaşi prim volum dedebut. Iată un fragment din poezia Misja/ Misiunea<

„(…) arbuşti care se cer numiti,poteci nebotezate, limbaj de mahala sălbatic,

lipsă de bani,neamuri străine, haos architectural. Toate

se cer luate-n stăpânire, cer un nume, se cer conştientizate

gesturi,instituite reguli şi rânduială. (…)”

În acest context, titlul unui volum apărut cu aproapeun deceniu mai târziu, Kolonie/ Colonii (2006), pe carecritica literară poloneză l-a receptat ca un elogiu adusimaginaţiei, exotismului şi bogăţiilor lumii, este în modameninţător ambiguu. De altfel, nu numai titlul>volumul cuprinde şaptezeci şi şapte de sonete sclipitoare– de şaptezeci şi şapte de ori câte paisprezece versuri –,regula acţionează aici de fapt cu mult curaj. Peste câţivaani avea să apară volumul Księga obrotów/ Cartearotirilor (2010), care avea să conţină optzeci şi opt depoezii a câte opt versuri, denumite de către poet„optimi”. Asta nu mai e magia numerelor, e matematică.

Deocamdată însă, ambele forţe se luptă una cucealaltă, disputându-şi sufletul poetului, acesta totuşinu reuşeşte încă să-şi redobândească conştiinţa curată.Mărturie a ezitărilor sale sunt, printre altele întrebărilecare revin mereu, privind natura talentului poetic şi acosturilor legate de acesta. „Dacă este un dar, aş vrea să-l înapoiez” scrie el în poezia Hipotyk pierwszy/Primul hipotic din volumul Świat i Antyświat/ Lumeaşi Antilumea (2003), „Dacă este din iubire, ne va fiiertat” ezită el în poezia Hipotyk drugi / Al doileahipotic din acelaşi volum.

Prezenţa refrenului în lirica ulterioară a lui Różyckipoate fi considerată o altă expresie a triumfului reguliiasupra imaginaţiei. Anunţată deja în volumul Lumea şiAntilumea, în următoarele două cărţi va fi deja o regulăde construcţie clară. „Când am început să scriu, încă nuştiam” repetă ca o mantră eroul din Colonii şicataloghează pustiirile pe care poezia vorace le-a produsîn lumea lui. Căci talentul se dovedeşte în definitiv undar ambiguu< ceea ce va fi chemat să existe în poezie,trebuie să fie suprimat din realitate. Sau, altfel spus< ceeace, graţie numelui, câştigă durabilitate şi un conturexpresiv, închis într-o formulă verbală pierde dinambiguitate, variabilitate, prin urmare din viaţă. Cutoate acestea, nu există întoarcere< a scrie este un destin,un nărav care, în conformitate cu logica sa, pentru

Page 70: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeuPoesis interna\ional decembrie 2012

70

fiecare următoare clipă de satisfacţie cere tot mai multăviaţă, seamănă în ea o tot mai mare pustiire.

Reversul acestei fraze în volumul Cartea rotiriloreste fraza „un ins, care a cumpărat lumea”. Pe cât deexcesiv de serios sună primul refren, pe atât în al doileasună distinct ironia, care este un leac cunoscut contrasentimentului pierderii şi amărăciunii maturităţii. Atreia persoană, în care apare aşa-zisul cumpărător allumii, sporeşte şi mai mult sentimentul distanţei. Poatea şi cumpărat-o, dar ce fel de lume e asta? Ţinând contde decorul american al acestor versuri, putem risca unconcept – aceasta este Lumea Nouă, regatul hiperrealistal artei şi retoricii, în care febra creatoare cedează în celedin urmă sub presiunea unui spectaculos americandream.

Aş dori să fiu bine înţeles, în cuvintele mele nu existărăutate. Povestea care iese la lumină din poeziile luiRóżycki este tulburătoare şi credibilă, iar versurile înseleemană permanent o energie extraordinară.

Tadeusz Dąbrowski – un contrarevoluţionar

Cât de puţin sigure sunt cuceririle revoluţiilorpoetice. Şi cât de plictisitor ar fi în ele fără niştecontrarevoluţionari talentaţi. Literatura polonă ştie cevadespre asta, doar aşa-numita şcoală poloneză de poezie,căreia Clare Cavanagh i-a dedicat discursul său, a fostînfiinţată printr-un gest contrarevoluţionar. Nu numaipentru că patentul revoluţiei părea să-l deţină prinpărţile noastre în sec. XX Uniunea Sovietică. Aspiraţiaspre poetica clasicistă în anii ‘40, întoarcerea de lacuceririle avangardei şi încrederea în ordinea creştinăa lumii (chiar dacă viziunea acestei ordini a trebuit sătreacă anterior prin purgatoriul marxist) l-au condus înfinal pe Czesław Miłosz spre Premiul Nobel, însăanterior au dat un început concepţiei poeziei, care nu arenunţat niciodată la perspectiva individuală şiexperienţa istorică în numele unui experimentimpersonal. În măsuri diferite l-au valorificat şiZbigniew Herbert (cel mai mult) şi WisławaSzymborska, şi Tadeusz Różewicz (cel mai puţin), darcreaţia lui Adam Zagajewski, care este acum cel maibine cunoscut în lume poet polonez în viaţă, ar fi pur şisimplu greu de imaginat fără această lecţie.

Tadeusz Dąbrowski a debutat cu poezii din multepuncte de vedere tipice pentru epoca lui, dar a fost dela început apreciat şi de către cei care priveau cuneîncredere spre cotitura anilor ‘90. Desigur, era uncititor atent al clasicilor „brulion”-ului, al lui MarcinŚwietlicki sau Jacek Podsiadło, datorează destul de multmai ales primului dintre ei, dobândind chiar pentru unanumit timp eticheta de continuator creator al acestuia.Cu toate acestea, retorica revoltată sau chiar anarhică acolegilor mai vârstnici nu a pătruns `n versurile sale.Cultura de masă şi-a făcut şi ea cu greu loc în poezia sa,în schimb cu o uşurinţă firească i-a fost lui Dąbrowski,de exemplu, să scrie despre familie. Ritualuri domestice,inclusiv mersul la biserică, ca temă a unor poezii lipsite

de orice urmă de revoltă? Pe atunci aceasta era un semnde nonconformism considerabil.

Pentru Dąbrowski, a scrie asemenea poezii era cevade-a dreptul firesc, iar marea cultură literară şi aplecareaspre concept au făcut ca problemele sale cotidiene să nufie niciodată unidimensionale. În scurt timp a devenitcunoscut şi ca un curajos recenzent şi polemist, destulde intransingent faţă de colegi de generaţie mai puţintalentaţi şi adepţi ai modei literare. A arborat o etichetăde ideolog, deşi, sincer vorbind, ca să semnezemajoritatea judecăţilor sale literare, i-ar fi fost suficientsă-şi păstreze o judecată sănătoasă şi distanţa faţă deierarhiile din cercurile respective. Majoritatea nuînseamnă toate. În plus, Dąbrowski nu a făcut greasarcina adversarilor săi literari – s-a declaratconservator şi catolic şi, chiar dacă acest lucru nutrebuie să însemne neapărat ideologizare, având însămereu la îndemână colecţia lui de principii de viaţă şiartistice, poate fi mai uşor citat şi evaluat.

Nici obiceiul vorace de a scrie, şi nici – cu atât maipuţin – nebunia retorică şi lingvistică nu sunt în staresă-i ia lumea cuiva care crede în realitatea ei. Mai alesatunci când această credinţă se sprijină pe un codex.Unei asemenea persoane îi este însă mult mai greu să-şi risipească propriile îndoieli, cea mai seducătoareficţiune nu ascunde adevărul, conştiinţa de creştindetectează în această ficţiune o slabă consolare.Inocenţa pierdută este una dintre temele cele maiimportante la Dąbrowski. Interesant însă că poeziilesale rareori iau aspectul elegiilor> nostalgia după ceeace s-a pierdut ar fi o recunoaştere univocă a pierderii,iar aşa ceva nu poate intra în discuţie, dat fiindtemperamentul lui Dąbrowski. Înainte de a începe sătânjească după ceva, el vrea să se asigure că pierdereaeste certă. Această relaţie ofensivă cu propria conştiinţăface ca poeziile lui Dąbrowski să sune extraordinar depropaspăt. Dotat cu inteligenţă, strălucire şi iscusinţă,având la îndemână cele mai diferite concepte poetice,este, pentru propria sa conştiinţă, permanentgeneratoare a sentimentului de vinovăţie, un rival cuadevărat demn.

Poate că Dąbrowski, ca unicul poet tânăr luat astăziîn serios, ar fi înclinat să-şi pună versurile în slujba unorchestiuni altele decât cele poetice. Şi acesta este un gestcontrarevoluţionar. La ce îi serveşte poezia? Să-ireamintească mereu cum să fie un bun creştin, şi săconstate cât de mult s-a îndepărtat de acest ideal. Acestfapt îl apropie de marii predecesori. Nu e de mirareaşadar faptul că volumul său de versuri publicat întraducere în limba engleză este însoţit de recomandarealui Adam Zagajewski. „Tadeusz Dąbrowski is writinghis self-portrait of the artist as a young man. Love, faithand doubt fill its pages. The first chapters of this workin progress are promising, we’ll be looking forward tothe sequel...” Greu să nu fim de acord.

Page 71: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeu Poesis interna\ionaldecembrie 2012

71

Justyna Bargielska – doamna vieţii şi amorţii

„Am făcut loc pentru moarte în viaţa mea,am ridicat plapuma, cămaşa, am deschis colivia

coastelor.N-aş fi avut loc pentru nici unul dintre voi

dacă nu i-aş fi făcut loc morţii.”

(„Traducere”/ „Przekład” din volumul Dwa fiaty, 2009)

Acest citat apare frecvent în comentariile pemarginea scrierilor Justynei Bargielska. Nici nu e demirare, fragmentul este într-adevăr deosebit, iarmoartea este fără îndoială una dintre temele importanteale acestei poezii. Moartea în general, tratată caexperienţă universală, dar şi moartea concretă, desprecare autoarea povestea în culegerea de miniaturi înproză cu titlul Obsoletki/ Copii morţi la naştere (2010)– graviditas obsoleta este o formulă medicală latinească,care înseamnă sarcină moartă. Totuşi, citind cartea şiurmărind declaraţiile autoarei comentând volumul înpaginile revistelor de weekend şi aşa-zisei presefeministe, se dobândesc cunoştinţe care, la lecturapoeziilor sunt atât ajutătoare, cât şi problematice>desigur, ele ne permit să nu ne rătăcim în labirintulimaginaţiei autoarei, pe de altă parte însă insistă caaceastă poezie să fie citită ca lirică confesivă şi funerară.

O asemenea lectură ar fi cu toate acestea osimplificare. Nu doar din cauză că cea mai sonoră cartedintre cele patru volume de poezie publicate până acumde Bargielska se intitulează Dwa fiaty / Două fiaturi –şi nu este vorba despre două automobile având popularamarcă italienească, ci despre latinescul fiat!, traducereaacelui amen! din ebraică, prin urmare „Să se facă!” sau,pur şi simplu „Da!”. Primul este pronunţat la Bargielskafaţă de moarte, al doilea – faţă de viaţă, care îşi continuăcursul, indiferent de împrejurări. Din nou putem citiaceasta în perspectivă biografică şi admira eroismulautoarei care, în ciuda traumei, refuză să se închidă îndoliu. Pentru cititorul de poezie însă va fi maiinteresantă o interpretare mai apropiată de versurileînsele. Cu atât mai mult cu cât silueta vieţii apare şi îndeclaraţiile autoarei referitoare la literatură.

„Deoarece nu sunt pentru a opune rezistenţă vieţii,ci adepta a ceva mai mult – a vieţii, nu mă bazez peinterpretări dătătoare de speranţă, ci pe fapte. La faptepoţi participa personal” – spune autoarea. Ce săînsemne acest lucru? Să presupunem că nu este vorbanumai despre concluzii imediate trase din poezie decătre criticii literari, şi să încercăm să aplicăm aceastăopoziţie chiar la poezie. Atunci, în spatele faptelor vomavea o sintaxă şi o culoare de excepţie a cuvântului,sensuri care se leagă şi împrăştie, ecouri şi aluzii abiaperceptibile, prin urmare o voce a poeziei autonomă şinesupusă parafrazei. În ceea ce priveşte interpretărileînsă, fiecare declaraţie destul de coerentă, discursivă,cum ar fi cea din poezia „Traducere”, citată în

introducere. Pe de o parte, ambiguitate şiimprevizibilitate, pe de altă parte – forme şi toposuricunoscute, un exces de retorică, care acţioneazăîntotdeauna după propriile sale reguli. Ne aminteştepuţin de dilemele pe care le-am găsit în poeziile luiRóżycki, dar numai puţin, deosebirile sunt maiimportante< de la început, Różycki „a văzut şi a descris”,la Bargielska imaginea se naşte sub ochii noştri> chiardacă mama ei este imaginaţia, moaşa ei este în mod certsintaxa.

Rămânerea la prima parte este în cazul acestei poeziio chestiune de decenţă. Melodia poeziilor JustyneiBargielska nu curge uşor în ureche, versurile nu seaşează în strofe regulate, fraza este întotdeaunaneprelucrată şi stranie şi adesea montată aspru, pe bazacolajului, cu frazele învecinate, care sunt ciudate în felullor propriu. Imaginile însă, de obicei neliniştitoare şisugestive, sunt aici legate unele cu altele prin forţa uneiimaginaţii eliberate, suprarealiste. Graţie acestui fapt,poeziile scurte ale autoarei trăiesc cu adevărat – şi fărăîndoială de aceea este atât de greu să fie descrise.

Este greu, cu atât mai mult cu cât poeta nu doar îşideclară aversiunea faţă de interpretări, dar chiar leîngreunează în mod premeditat. Atunci când o poezieîncepe să se aşeze într-o poveste coerentă, de cele maimulte ori schimbă pur şi simplu tema, deşi i se întâmplăşi ca în doar câteva cuvinte să conducă povestea laabsurd prin tautologie şi paradoxuri. Iată un exempluclasic al unei asemenea strategii din poezia cu un titlufrumos< Femeia anunţă albinele despre moarteastăpânului casei şi pune o panglică neagră pe stup<„Uşile se închid după chelner, dar se închid după tine /ca orice uşi care se închid” (Bach for my baby, 2012).

Da, uşile s-au închis, de la fapt la interpretare trecerenu există. Trebuie să ne răsucim, să ne dăm înapoi şi săne aşezăm din nou pe partea poeziei. Să nu povestimdespre ea, ci să luăm parte noi înşine la ea, aşa cum nerecomandă autoarea. Chiar merită.

Un secol de argint?

Secolul al XX-lea a fost cu siguranţă secolul de aural poeziei polone. La această bogăţie, ambiguă – pentrucă se bazează pe pierdere, au contribuit Destinul şiIstoria, care niciodată nu se vor mai împleti în acelaşimod. În plus, nu există, probabil, o asemeneaistoriozofie în care unui secol de aur să-i urmeze unaltul, tot de aur. Ne aşteaptă prin urmare un secol deargint. În afară de cazul în care vom trece cu nepăsarepragul Regatului Celest şi toată joaca de-a poezia se vaîncheia de pe-o zi pe alta. Ar fi păcat, după cât se pare,avem mereu multe de pierdut.

Traducere din limba polonă de Luiza Săvescu

Page 72: Poesis International 11, Decembrie 2012

72

Marta Podgórnik (n. 1979, Sosnowiec) – poetă, redactor, critic literar. A debutat la vârstade 17 ani, prima ei carte, Próby negocjacji/ Încercări de negociere (1996) a primit premiulapreciatului concurs de poezie „Jacek Bierezin”. Începând cu al doilea ei volum, Paradiso(2002), numele său se leagă de editura Biuro Literackie din Wrocław, în care a şi lucrato perioadă. Celelalte cărţi publicate sunt< Długi maj/ Lunga lună mai (2004), Opium iLament / Opium şi Tânguire (2005, reeditarea primelor sale două cărţi), Dwa do Jeden /Doi la unu (2006), Pięć opakowań, 1993-2008 / Cinci ambalaje1993-2008 (2008, versurialese), Rezydencja surykatek / Reşedinţa suricatelor (2011) şi Nic o mnie nie wiesz / Nuştii nimic despre mine (2012, selecţie). Este co-redactor al antologiei Połów. Debiuty poe-tyckie 2011/ Pescuit. Debuturi poetice 2011 (2012). Pentru volumul Reşedinţa suricatelora fost distinsă cu prestigiosul Premiu Literar Gdynia (2012). Versurile sale au fost traduseîn numeroase limbi. Trăieşte la Gliwice.

marta Podgórnik

Page 73: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

73

płodne dni

W takie dni już tylko herbata liptona nadtomikami bohdana zadury, albo poprawianiedykcji przed brązowym lustrem.

na przystanku smarkanie wprost do kosza zprzytrzymaniem jednej dziurki,i po czesku odwracanie numerów autobusówi tak jadących w jedno i to samo miejsce.

już tylko umywanie rąk od wszystkich ważnychi nieważnych, od przegranych naszych bitew,od zaraz. mimowolne przełykanie umykającegospod podeszw kurzu, latarniane puszczanie oczekw rajstopach kabaretkach.

nazywają to szerokim układem odniesienia,jeśli to coś mówi komukolwiek.

w takie dni już tylko do skupu butelek,po więcej pustki, po więcej.

mały nostradamus

od czytania kiepskich wierszy zaczęłam pisać kiepskiewiersze, to prawda. co gorsza, na skutek recenzowaniasłabych i bardzo słabych wierszy stępiły mi sięnarzędzia poznawcze.

w pół roku sypiania w kółko z tym samym facetemzostałam z tyłu jeśli chodzi o rozwój swych intymnychtechnik co gorsza zaczęłam roić jakieśbiałe domki.

wypadłam z obiegu, omijałam rauty, a teraz, kurwa,nie mam o czym pisać. a młodość już nie takai już inne damy zapewniają sobie szybki skok na łamyco gorsza beztalencia.

więc będę czytać w kresach i dykcjach ich wierszezłe i pretensjonalne i będę dla studium lub kartekrecenzować ich chujowe książki i to za

marne pieniążkiczas nie znosi próżni.

zile fertile

În astfel de zile se bea ceai lipton se citesc volumele lui bohdan zadura, sau se corectează dicţia în faţa oglinzii maro.

în staţia de autobuz se elimină muci printr-o singură nară direct în coşul de gunoi,sau se inversează numerele autobuzelorcare orişicum pleacă spre aceeaşi unică destinaţie.

sau doar se stă deoparte de cele importante sau mai puţin importante, de luptele noastre pierdute, de prezent. involuntară înghiţire a prafului de pe tălpi, scăpare grosolană a ochiurilor de ciorapi tip plasă.

sunt numite cadre largi de referinţă,în cazul în care aşa ceva sună cunoscut cuiva.

în astfel de zile se merge doar la colectorul de sticle goale, pentru o pustietate şi mai mare, şi mai mare.

micul nostradamus

de la citit de versuri proaste am ajuns la scris de versuri proaste,

e adevărat. mai rău, de la recenzare de versuri slabe sau foarte slabe, mi s-au tocit simţurile de recunoaştere.

după jumătate de an de dormit cu acelaşi tip,am rămas în urmă la capitolul tehnici intime.mai rău, am început să-mi imaginez nişte căsuţe albe.

am ieşit din circulaţie, am refuzat invitaţii, iar acum, mama mă-sii, nu am despre ce să scriu. şi tinereţea trece,şi alte dame îşi asigură salturi rapide pe primele paginiagrav]nd lipsa de talent.

tot ce-mi rămîne de făcut e să citesc în reviste de doi baniversuri proaste şi pretenţioase, şi să recenzez pentru alte reviste de doi bani cărţi idioate pentru cîteva monede.timpul are oroare de vid.

Page 74: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

74

debiut w internecie

pilot mig-a zwycięża gdy samotnie leciw pisarstwie nie ma miejsca dla męża i dzieci

niepokalane było najświętsze poczęciemałżeństwo dla pisarstwa jest to żył podcięcie

miłość niespełniona pisze świetnie wierszei jest o wiele trwalsza niż miłość w małżeństwie

niedojebany pisarz ma większą inwencjęczęste pożycie twórczą zabija potencję

pisarz musi przeżywać przygody by płodzićna te przygody trudno mężowi się zgodzić

pisarz musi opisać obszernie co czujejest to trudne gdy kaszkę dla dziecka gotuje

pisarz pije gdy pisze takie jego prawopicie gdy ma się dzieci jest naganną sprawą

treść nie może być w wierszu pod formą ukrytatrudno pisać gdy wie się że mąż to przeczyta

że pisarz z pisarzami przestaje najchętniejna ogół mu przeszkadza w udanym małżeństwie

pisarz nie ma pieniędzy na własne wygodyco dopiero wesela chrzciny czy rozwody

pisarz pisze bo więcej nic już nie potrafi„niespełniony rodzinnie” nieźle brzmi w biografii

gdy pisarz się w małżeństwie szczęśliwy okażełatwo może zapomnieć to, że jest pisarzem

na ogół gdy w małżeństwo wstępują poecikończą karierę pisząc książeczki dla dzieci

spłodzenie dziecka dla pisarza jest twórczą podnietąpod warunkiem że pisarz ten nie jest kobietą

pisarz lubi wstępować w nowe sytuacjeniekoniecznie zaś jeździć z dziećmi na wakacje

pisarz jest zawodowo wyzuty z szczerościa to mu nie pomaga w zdobyciu miłości

więc na swój los się godzi poważnieje z wiekiemi zostaje samotnym, spełnionym człowiekiem

debut pe internet

pilotul mig-ului învinge-n luptă atunci cînd singur zboarăscrisul nu lasă loc nici pentru soţ

nici pentru partea familială

din neprihănire s-a născut sufletul cel mai sf]ntcăsătoria pentru scriitor e-al inspiraţiei mormînt

versuri minunate aşterne pe h]rtie o iubire neîmplinităşi mult mai mult durează decît o dragoste împărtăşită

abstinenţa unui scriitor e transformată-n creativitate pe c]nd prea desele împerecheri duc doar la

inspiraţii decimate

un scriitor mai calcă strîmb pe drumul către inspiraţieastfel de lucruri de la partener cu greu primesc

o acceptaţie

un scriitor simte nevoia de a aşterne ceea ce zilnic îndurădar asta uşor atunci c]nd griş cu lapte fierbi

pentru progenitură

dreptul scriitorului la bautură e înrădăcinatdeşi a bea c]nd ai copii e cam de condamnat

conţinutul nu se poate ascunde printre r]ndurideşi faptul că partenerul te citeşte te pune pe g]nduri

scriitorul l]ngă scriitori se simte cel mai binedar asta nu ajută unei casătorii depline

scriitorul n-are bani pentru ale sale crezuri nu mai vorbim de nunţi divorţuri sau botezuri

scriitorul scrie deoarece la alte lucruri nu se ştie„neîmplinit pe planul familial” dă bine la biografie

c]nd scriitorul are parte de-o căsnicie fericităuita cu uşurinţă de inspiraţia dezlănţuită

în general poeţii aşezaţi la casa lorîncheie cariere scriind cărţi copiilor

procrearea aduce scriitorului inspiraţie din plincu condiţia ca scriitorul să nu fie de genul feminin

scriitorului îi place să se afle în situaţii nemaiîntîlnite însă vacanţe pline de copii nu-s pentru scriitor ispite

scriitorul din cauza profesiei suferă de lipsă de sinceritateiar asta nu-l ajută în căutarea iubirii mult visate

aşa că-şi acceptă destinul odată cu trecerea timpului de neoprit

şi devine un om pe c]t de singuratic pe at]t de-mplinit.

Page 75: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

75

Przyczynek do Hagiobiografii

Przemianom przyglądał się biernie> na zapleczu księgarni, gdziedorabiał w ferie, leżały w paczkach związane kordonkiem.Sąsiadka, którą wymęczyło odtwarzanie oper z taśm, wyjechałana refundowane wczasy z odchudzaniem bez uprzedzenia,

zostawiając odkręcony kurek. Przemiany zmokły na amen,księgarza zmógł ischias. Wiatr wiał z uporem. Aż pewnego dnia,u wrót smugi cienia, przeleżawszy na wznak dostateczniedługo, zamknął się na strychu i przez dwa tygodnie czytał swoje

publikacje i maszynopisy. Do jadalni zszedł inny człowiek, któryzażądał basowej gitary i stu tysięcy piw. Ugaszono pożarstrychu. Ojciec oddał garaż i furgonetkę. Mama zaprenumerowałavalium. Nienormalna (bo po kulturoznawstwie) ciotka we

łzach wręczyła mu telefon na kartę. Młodsza siostra sprowadziłatrzy zbuntowane jak trza nastolatki. Tylko sedan ojcasarkastycznie mókł na podjeździe. Była jesień.Przyszłość kapeli The Śmierć rysowała się w głębokich różach.

Contribuţie la o Hagiobiografie

a privit pasiv către schimb[ri> în partea din spate a librăriei unde s-a angajat pe timpul vacanţei, printre pachete legate cu sfoară.Vecina, plictisită de ascultatul operelor pe magnetofon, a plecat într-o călătorie rambursată de pierdere în greutate, fără preaviz,

lăs]nd un robinet deschis. Schimbările s-au udat p]nă la piele,iar pe librar l-a biruit sciatica.V]ntul a suflat cu persistenţă. P]nă într-o zi,c]nd pe librar l-a apucat criza v]rstei mijlocii, s-a întins pe spate pe termen lung, s-a încuiat în pod şi, timp de două săptăm]ni, şi-a citit

publicaţiile şi manuscrisele. La masă a cobor]t un alt om care a cerut o chitară bas şi o sută de mii de beri. Focul din mansardăa fost stins. Tatăl a renunţat la garaj şi la furgonetă. Mama s-a abonat lavalium. Nenormala (din cauza studiilor culturale) mătuşă

i-a înm]nat, lăcrim]nd, un telefon cu cartelă. Sora cea mică a adusîn casă trei adolescente rebele. Numai sedanul tatălui a fost udat sarcastic de ploaie pe alee. Era toamnă.Viitorul trupei The Moarte se contura cu speranţe mari.

Page 76: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

76

Dziewczynka w czerwieni

Nigdy nie wyglądałaś tak pięknie jak w zeszłą sobotę.Nigdy nie błyszczałaś takim blaskiem. Byłaś niemożliwa.Nigdy ciuchy tak świetnie na Tobie nie leżały,a Twoje włosy nigdy nie układały się tak idealnie.A może to ja byłem ślepy?

Dziewczynko w czerwieni,

nigdy tylu chłopców nie marzyło o chociażby jednymtańcu z Tobą. Nigdy tylu chłopców nie było gotowychdla Ciebie na wszystko. I nie mieli szans.Nigdy tyle osób nie zabiegało o Twoje towarzystwo,więc kiedy odwróciłaś się do mnie,zaparło mi dech.

Dziewczynko w czerwieni,

nigdy nie czułem się tak, jak prowadząc Ciętamtej nocy przez parkiet do wyjścia,wśród zazdrosnych spojrzeń.

Fetiţa în roşu

Niciodată nu ai fost at]t de frumoasă ca s]mbăta trecută.Niciodată nu ai fost at]t de strălucitoare. Ai fost incredibilă.Niciodată hainele nu s-au prelins pe tine at]t de bine,iar părul tău niciodată nu a arătat at]t de perfect.Sau poate eu orbisem?

Fetiţo în roşu,

niciodată n-au fost at]t de mulţi băieţi vis]nd a dansa măcar un dans cu tine. Niciodată n-au fost at]t de mulţi băie\i gata să facă orice pentru tine. Şi n-au avut nici o şansă.Niciodată n-au roit at]t de multe persoane în jurul tău,aşa că atunci c]nd te-ai întors către minemi s-a tăiat respiraţia.

Fetiţo în roşu,

niciodată nu m-am simţit ca atunci c]nd te-am însoţitpe ringul de dans către ieşire, în noaptea aceea,printre priviri geloase.

Traducere `n limba rom]n[ de Doru Radu

Page 77: Poesis International 11, Decembrie 2012

77

Tomasz Różycki (n. 1970, Opole) – poet, traducător şi critic literar. A studiat limbiromanice la Universitatea din Cracovia. A debutat în 1997 cu volumul de versuriVaterland> a publicat până acum opt cărţi de poezie, poemul epic Dwanaście stacji/Douăsprezece staţii (2004) şi romanul Bestiarium (2012). Laureat a numeroasepremii, cum ar fi< Premiul Fundaţiei Kościelskich (2004), Premiul „Josif Brodski”,acordat pentru poezie de revista „Zeszyty Literackie” (2006), Arts & Literary Prize3 Quarks Daily (2010)> a fost nominalizat la Premiul literar NIKE. Tradus înnumeroase limbi, are volume publicate în Franţa, Germania, Italia, Slovacia, SUA.El însuşi a tradus, printre altele, din Artur Rimbaud şi Victor Segalen. În 2006 apublicat traducerea poemului lui Stephane Mallarmé Un coup de dés jamaisn’abolira le hasard sub titlul Rzut kośćmi. Różycki trăieşte la Opole, unde predăliteratura şi limba franceză. Este membru al juriului Premiului FundaţieiKościelskich.

tomasz różycki

foto< Arkadiusz Branicki

Page 78: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

78

Anioł

Pracuję we śnie. Wstaję i wychodzę, a chodnik pokryty jestjasnym nalotem. Wchodzę tam, kiedy śpi i biorę ją tak, jak jest>na wznak, na brzuchu, albo skuloną, i wtedy poruszają sięściany, meble i za oknem ulice i dalej, aż poczuje te wszystkienierealne rzeczy, jak płyną te miliony słów, te nieprawdopodobneobrazy i zaczynają cicho krążyć, ach, wypełniać ją.

Tak pracuję co noc, jestem niewidzialny. I potem siedzę i patrzę,jak porusza powiekami i drgają jej palce. I nawet wiem, co widzi,gdy zaczyna płakać.

Ach, pracuję przez sen, kocham ją przez sen. Co noc zostawiamw niej to wszystko, oczekuję dziecka. A potem wracam tymi ulicami,wszystko jest nieruchome, domy, drzewa i dalej. A na skórzemam jasny nalot. I kiedy słyszę, że budzi się z krzykiem, wiem>ktoś inny pracuje na jawie.

Înger

Acţionez în vis. Mă scol şi ies, trotuarul e-acoperitcu ceva alburiu. Intru la ea când doarme şi-o iau aşa cum e>pe spate, pe burtă sau ghemuită şi atunci încep să se clatinepereţii, mobila, dincolo de geam, strada şi mai departe, până simtetoate aceste irealităţi, simte curgând milioane de vorbe, neverosimileimagini şi-ncep să se-nvârtă-n tăcere, ah, până-i fac plinul.

Aşa muncesc noapte de noapte, nevăzut. Apoi stau şi mă uit,cum mişcă din pleoape, cum îi tremură degetele. Ştiu chiar şi ce vedecând începe să plângă.

Ah, acţionez în vis, o iubesc în somn. Noapte de noapte depunîn ea totul şi aştept un copil. Apoi mă-ntorc pe-acelaşi drum, totu-i nemişcat, case, copaci şi mai departe. Pielea mi-e plinăde ceva alburiu. Şi când aud că se trezeşte ţipând, ştiu>e altcineva, care nu acţionează în vis.

Page 79: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

79

Zamek (przyjechałem tu zastrzelićprezydenta)

Ciąg dalszy tej historii. Myśmy się kochali –oni przejęli władzę. I mają nad nami,ci, co kiedyś pluli najdalej, i śpiewalinajgłośniej, co odpisywali na sprawdzianach

to ich teraz jest władza i już wiedzą o nas,i wiedzą, gdzie mieszkamy, przysłali rachunkina firmowym papierze, widać po zasłonachtu w oknie naprzeciwko, że idą meldunki

wprost do czarnego biurka. Mówią po imieniui już nam dali pracę i wybrali zawód,ponieważ ciut się boją naszego wymienićprawdziwego zajęcia. Może będą nawet

wysyłać nam prezenty, bo dokładnie wiedzą,po co tutaj jesteśmy, po co w nocy światłoświeci się w naszej kuchni, dlaczego tak łatwonas zabić a tak trudno naprawdę pogrzebać.

luty 2001

Przeciwne wiatry

Kiedy zacząłem pisać, nie wiedziałem jeszcze,że każde moje słowo będzie zabierałopo kawałku ze świata, w zamian zostawiającjedynie miejsca puste. Że powoli wiersze

zastąpią mi ojczyznę, matkę, ojca, pierwsząmiłość i drugą młodość, a co zapisałem,ubędzie z tego świata, zamieni swe stałeistnienie na byt lotny, stanie się powietrzem,

wiatrem, dreszczem i ogniem, i to, co poruszęw wierszu, znieruchomieje w życiu, i pokruszysię na tak drobne cząstki, że się stanie prawieantymaterią, pyłem całkiem niewidzialnym,

wirującym w powietrzu, tak długo, aż wpadniew końcu tobie do oka, a ono załzawi.

Castelul (am venit aici să-l împuşc pepreşedinte)

Urmarea poveştii. Noi ne-am iubit – ei au preluat puterea. Ne-au luat-o înainte cei care, cândva, scuipau cel mai departe, cântaucel mai tare, copiau la extemporale

a lor e puterea acum şi deja ştiu despre noi,ştiu unde stăm, ne-au trimis note de platăpe hârtie cu antet, se vede, dincolo de perdele,aici în geamul de vizavi, cum curg rapoartele

direct la biroul negru. Ne zic pe numele micşi ne-au găsit deja de lucru, ne-au ales o meserie,pentru că se cam tem să pronunţe numeleadevăratei noastre profesii. Poate ne vor trimite

chiar şi cadouri, dar ştiu foarte binede ce suntem aici, de ce noaptea-i luminaaprinsă-n bucătărie, de ce-i aşa uşorsă ne omoare, dar aşa de greu să ne-nmormânteze.

februarie 2001

Vântoase

Când am început să scriu, încă nu ştiamcă fiecare cuvânt al meu va răpi din lumecâte-o bucăţică, lăsând în locul eidoar un loc gol. Că-ncet-încet, poezia

îmi va ţine loc de patrie, de mamă, de tată,de primă dragoste, de-a doua tinereţe, iar ce-am scrisva dispărea din lume, schimbându-şi existenţastabilă cu una fragilă> va deveni aer

şi vânt, fior şi văpaie, iar cele despre care-n versurivorbesc, în viaţă împietresc, prefăcându-se-n ţăndări,dar atât de mici, încât aproape că devinantimaterie, un fel de praf nevăzut

care se-nvârtejeşte prin aer o vremeşi-ţi intră-n ochi, făcându-te să lăcrimezi.

Page 80: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

80

Mrówki i rekinydla A. B.

Mrówka pożera larwę, według praw naturya dziecko zjada mrówkę – trochę szczypie w język,ciekawość zawsze szczypie. Dziecko połknie rekinna rajskiej plaży Goa, lecz widzi to z góry

Bóg i złapie rekina, tak jak łapie szczura,tygrysicę i słonia. Boga zaś poetapożre w swoim pokoju, on będzie niestetyżywić się wszystkim. Potwór, podobny do knura,

pęcznieje i wydala. Żywi się papierem,lecz wpuśćcie go do domu, a znajdzie w pościeliukryte ślady po snach, po miłości – skradnieto, co macie świętego, przeżuje, obrośnie

od tego białym mięsem i trującym włosiem,wystarczy tylko dotknąć, otrzeć się przypadkiem.

Chwila nieuwagi

I proszę, proszę – chwila nieuwagi,a tu Kimmeria, śmignęliśmy sobiena Drugi Świat ot tak, Kolumba śladem.Naród śpi w mroku, krążąc jak w grobiew tym labiryncie wieżowców, przed światemskryty w lesie drapaczy. Złe proporcje.Żabia perspektywa. I człowiek, co byłolbrzymem w swym miasteczku, chodził z głową

w chmurach i ptakach, tu jest ciut za małyi musi podskakiwać, popiskiwać,chrząkać i kark masować. Jestem, halo!Przybyłem z kraju Guliwera, Żyda,który wszędzie był dziwny, niosę zarosttysiąca lat tradycji – może przydasię wam, że umiem zamieniać w alkoholwodę, cukier, czas, krew i każdy owoc.

Furnici şi rechinipentru A. B.

Furnica-nghite larve, c-aşa-i legea naturii> copilul mănâncă furnica – îl cam pişcă la limbă,curiozitatea întotdeauna pişcă. Pe copil îl

înghite un rechinpe plaja Goa, ruptă din rai, dar Dumnezeu e sus

şi vede şi-l prinde pe rechin, ca pe un şobolan,pe-un tigru sau pe-un elefant. Pe Dumnezeu, poetulîl mănâncă în odaia lui> din păcate el se va hrăni cu toate. Monstruos ca un vier,

el asimilează şi elimină. Se hrăneşte cu hârtie,dar lăsaţi-l să vă intre-n casă şi va găsi-n aşternuturmele ascunse ale viselor, dragostei – vă va furatot ce-aveţi mai sfânt, netulburat, va rumega,

va lua proporţii-n carne şi-n păru-i otrăvit,destul dacă-n treacăt îl vezi şi-l atingi.

Moment de neatenţie

Dar vă rog, vă rog – o clipă de neatenţie,şi iată-ne-n Kimmeria, ne-am trezitîntr-Altă Lume, pe urma lui Columb.Poporul doarme-n întuneric, se-agită ca-n mormântîn labirintul de zgârie-nori, ascuns privirilor de pădurea de blocuri. Disproporţie.Perspectiva broaştei. Iar cel care-n oraşul săuera un uriaş, umbla cu capu-n cer

şi printre păsări, aici e-un pic prea mic şi-i nevoit să ţopăie, să ţipe, să-şi dreagă vocea, să-şi masezeceafa. Hei, sunt aici!Am venit din ţara lui Guliver, evreul,care peste tot era puţin ciudat> port barbă<o mie de ani de tradiţie – poate vă prinde binecă mă pricep să tranform în alcoolapă, zahăr, timp, sânge şi orice fruct.

Traducere din limba polonă< Vasile Moga

Page 81: Poesis International 11, Decembrie 2012

81

Tadeusz Dąbrowski (n. 1979, Elbląg) – poet, eseist, critic literar, redactor al revisteibilunare din Sopot „Topos”. A studiat polonistica la Universitatea din Gdańsk.Este autorul volumelor de versuri< Wypieki (1999), e-mail (2000), mazurek /mazurcă (2002), Te Deum (2005) i Czarny kwadrat/ Pătratul negru (2009).Redactor al antologiei poeziei noi poloneze (de după anul 1976), Poza słowa(2006). Laureat a numeroase premii literare, printre altele al Hubert-Burda-Preis(2008) şi al Premiului Fundaţiei Kościelskich, considerat „Nobelul polonez pentruscriitorii de până în patruzeci de ani” (2009)> nominalizat la Premiul NIKE. A fostbursier al Literarisches Colloquium Berlin (2006), Vermont Studio Center (2011)ş.a. Poeziile sale au fost traduse în numeroase limbi ;i au apărut în volum înGermania şi SUA. Trăieşte la Gdynia.

tadeusz Dąbrowski

Page 82: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

82

Ojciec

Coraz cieńszymi żyłamiszos dojechaliśmydo miejsca, gdzie się urodził.Zaczęła się opowieśćo żółtszych niż dzisiejszekarasiach z pobliskiegostawu, którego nie ma.Przy którym było drzewo,którego już nie ma,na którym były gniazda,których też już nie.Więc zapytałem ojca<gdzie cię kiedyś znajdęw tym nijakim pejzażu,gładkim jak łysina.Lecz on, jakby nie słyszącniedorzecznego pytania,okrągłym wzrokiemkreślił prostokąty.A później na przemian<to suchym wskaźnikiem palca,to ciepłą gąbką dłoniuczynił mnie dziedzicemrozległych terenów.

Pranie brudnych pieniędzy

Automat z kawą wydaje mi siedem złotych,to jest o całe siedem za dużo. Czyje topieniądze? – waham się, czy powinienemje przyjąć, bo pieniądze mogą pochodzić< a –

od Szatana, be – Boga, ce – od Automatu.Za mną już kilka osób, które nie będą sięwahać. Postanawiam oddać, co nie moje,z żalem wrzucam monety do dziurki, a one

wypadają dołem, niby te same, a jednakinne. O tych wiem bowiem, że sąod Boga

Tata

Pe artere tot mai subţiri ale şoselelor am ajuns la locul în care s-a născut.A început povestea despre caraşii mai aurii decât cei de azidin iazul din apropiere,care nu există.Lângă care era un copac,care nu mai există,în care se aflau nişte cuiburi,care nici ele nu mai sunt.Aşa că l-am întrebat pe tata<unde te voi găsi cândvaîn acest peisaj oarecare,neted ca o chelie.Dar el, ca şi cum n-ar fi auzitîntrebarea stupidă,cu o privire rotundă desena dreptunghiuri.Iar mai târziu, pe rând<asta cu o arătare uscată de deget,asta cu buretele cald al palmeia făcut din mine moştenitorul unor întinse terenuri.

Spălare de bani

Automatul de cafea îmi dă înapoi şapte zloţi,asta înseamnă în total cu şapte prea mult. Ai cuisunt banii aceştia? – ezit, trebuie oaresă-i primesc, deoarece banii pot proveni< a –

de la Satana, b – de la Dumnezeu, c – de la Automat.În spatele meu s-au adunat deja câteva persoane,

care nu vor sta pe gânduri. Decid să înapoiez ceea ce nu-mi aparţine,cu părere de rău arunc monedele în orificiu, iar ele

cad la fund, chipurile aceleaşi, cu toate asteaaltele. Căci despre ele ştiu, că sunt de la Dumnezeu

Page 83: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

83

Łąka

Igła skrzypu opada co i rusz na starąpłytę słońca z dźwiękami natury<

szum wiatru, pluskwody plus świergot ptaków. Wycieraczki

trzcin regularnie rozmazują horyzont.Ryby w przypływie energii pikują w niebo,by wstępnie rozeznać, dokąd pójdą (popłyną)

po śmierci. Zlepione ważki przedrzeźniająnasze zabawne ruchy i oblatują całystaw z tym przedstawieniem, wzbudzając

gromki rechot.

Burza wyładowuje się na nas i poza strachemnic nas już nie łączy, gdy uciekamy z łąki,by nieopodal niepotrzebnie zginąć

pod kołami nocy.

***Tadeuszowi Różewiczowi na 85. urodziny

Poznali się w środku nocy. Wypadek miał miejscew pogodny poranek. Teraz leży sztuczniepodtrzymywana przy życiu. Większość twierdzi, żeto nie życie, lecz wegetacja. Że ona

nigdy się nie obudzi. Od sześćdziesięciu latsiedzi przy jej łóżku Tadeusz Różewicz. Mówido niej i notuje nieme słowa – ruchypowiek, warg. Kocha ją taką, jaka

jest. Starzeją się wspólnie w białej salce, w świetleneonowego dnia.

Nieomal

Patrzę na kobietę z drugiego końca sali,nie widzę dokładniej jej rysów twarzy, leczwiem, że jest piękna. Podobna do mojej Agnieszki,nieomal identyczna. A może to ty przebranaza siebie, żeby sprawdzić,

czy umiałbym cię zdradzić.

I aby poczuć, że tak.

Lunca

Acul cozii calului cade cât se poate de repede pe vecheaplacă a soarelui cu sunetele naturii<

vâjâit de vânt, clipocitulapei plus ciripit de păsărele. Ştergătoarele

trestiilor mânjesc regulat orizontul.Într-un exces de energie peştii plonjează în cer,pentru a-şi da seama în primă instanţă

încotro vor merge (vor înota)

după moarte. Mulţimi de libelule imitămişcările noastre amuzante şi zboară în cerc

deasupra întreguluiiaz cu acest spectacol, stârnind un croncănit răsunător.

Furtuna se descarcă peste noi şi, în afară de teamănimic nu ne mai leagă, când fugim din luncă,pentru a dispărea inutil nu departe

sub roţile nopţii.

***Lui Tadeusz Różewicz la a 85-a aniversare

S-au cunoscut în miez de noapte. Accidentul a avut locîntr-o dimineaţă senină. Acum zace menţinutăîn viaţă artificial. Cei mai mulţi afirmă căasta nu e viaţă, ci vegetare. Că ea

nu se va mai trezi niciodată. De şaizeci de anistă lângă patul ei Tadeusz Różewicz. Îi vorbeşteşi notează cuvintele mute – mişcărilepleoapelor, buzelor. O iubeşte aşa cum

este ea. Îmbătrânesc împreună în săliţa albă, în luminazilei de neon.

Aproape

Mă uit la femeia din celălalt capăt al sălii,nu-i văd mai clar trăsăturile feţei, darştiu că e frumoasă. Seamănă cu Agnieszka mea,e aproape identică. Sau poate eşti tu deghizatăîn tine însăţi, ca să verifici dacă te-aş putea înşela.

Şi ca să simţi că da.

traducere de Luiza S[vescu

Page 84: Poesis International 11, Decembrie 2012

84

Justyna Bargielska (n. 1977, Varşovia) – poetă, prozatoare. A debutat în 2003 cuvolumul de versuri Dating sessions. A publicat ulterior cărţile de poezie ChinaShipping (2005) şi, în anul 2009, Dwa fiaty/ Două fiaturi, pentru ultima primindPremiul Literar Gdynia (2010). În 2010 a apărut primul ei volum de proză – oculegere de scurte povestiri, sub titlul Obsoletki/ Copii morţi la naştere, care i-aadus următorul Premiu Literar Gdynia, de această dată la categoria proză.Nominalizat şi la Premiul Paszport „Polityki”, acelaşi volum s-a aflat pe listafinaliştilor Premiului NILE, cel mai important premiu literar polonez. În 2012 i-a apărut un nou volum de versuri, Bach for my baby. Bargielska a publicat înnumeroase reviste şi antologii, poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi.Are în pregătire o carte pentru copii. Trăieşte la Varşovia.

Justyna Bargielska

foto< Robert Wiącek

Page 85: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

85

***

Pamiętacie nasz ostatni wieczór w Nieporęcie?Wpadłam wtedy do studni i chociaż krzyczałam,wzięliście koszyk, wino i serwetkę w kratkę,wsiedliście do samochodu i zapadła noc.

Dryfowałam na słomce strachu, że zasnęi utonę, a wtedy podwodne pająkii robaki na ścianach, drepczące jak Japonkiz porcelany, nie zatrzymujące się gdy się mijają,one wtedy zobaczą, że byłam człowiekiemi że utonęłam.

I nie było świtu. Zimę spędzę pod lodem,znajdziecie mnie wiosną, powiecie,

że się zmieniłam,że jest w moich oczach wyraz, którego nie było.

Pole bawełny

To musiał być dzień Bożego Ciała. Starsza kobietawiodła za sobą okazałą downicę< córciu, córciu,gdy umrę, co się z tobą stanie. A ja nie mogłam cistarsza obiecać kobieto, że jej nie zjemy,

niedokładnie znam zwyczajemojego gatunku, nie na tyle dokładnie.Widuję nas, jak przystajemy na rogach ulic,wyjmujemy z portfeli zdjęcia budynków

krytych złotymi kopułamii pokazujemy je sobie nawzajem, mężczyźni

i kobiety,starzy i młodzi, ale czy tęskniąc, czy grożąc,

nie wiem.To musiał być ten dzień, wzdłuż torówalbo skrajem parku szedł mężczyzna

w brązowej marynarce,niósł piłkarzyki główkami do dołui nic na to nie poradzę, ale słońce,

ono chyliło się ku zachodowi.

O dziewczynie, która spłonie w piekle

W części zdziwieniowej naszego programudziewczyna zdolna do największego okrucieństwa,do pomalowania psa na olejno, do spania z trzemachłopakami naraz, w tym z jednym w głowie,płonie w piekle.

Gdy będziesz wciskał guzik, proszę, żebyś pamiętał,że nikt cię tak nigdy nie kochał jak jai nikt tak bardzo jak ja nie pragnął być wolnymw twoim obliczu. Po prostu miałamswoje ograniczenia.

***

Mai ţineţi minte ultima noastră seară la Nieporęt?Am căzut atunci în fântână şi chiar dacă am strigat, aţi luat coşul, vinul şi şervetul cu dungi,v-aţi urcat în maşină şi s-a lăsat noaptea.

Am plutit în derivă, agăţată de un pai de frică –să nu adorm

şi să mă înec, iar păianjenii de apăşi gângăniile de pe pereţi, umblând cu paşi mărunţi

ca japonezele de porţelan, fără să se oprească atunci când trec

una pe lângă cealaltă,să vadă că am fost un om şi că m-am înecat.

Şi zorii n-au mai venit. Îmi voi petrece iarna sub gheaţă, mă veţi găsi la primăvară, o să-mi spuneţi

că m-am schimbat,că ochii mei au o expresie pe care n-o aveau.

Câmpul de bumbac

Trebuie să fi fost în ziua de Trupul Domnului. O femeie bătrână

trăgea după ea o oligofrenă voinică< fetiţa mea, fetiţa mea,când o să mor ce-o să se întâmple cu tine. Dar eu

n-am putut femeie să-ţi promit bătrâno că nu o vom mânca,

nu ştiu exact obiceiurilespeciei mele, nu chiar atât de exact.Tot văd cum ne oprim la colţuri de stradă,scoatem din portofele fotografii cu clădiri

acoperite de cupole auriteşi ni le arătăm unul altuia, bărbaţi şi femei,bătrâni şi tineri, dar dacă e cu dor sau cu ameninţare,

nu ştiu.Aceea trebuie să fi fost ziua, de-a lungul şinelorori la marginea parcului trecea un bărbat în sacou maro,ducea un şir de fotbalişti de jucărie cu capul în josşi n-am deloc ce-i face, dar soarele, el se înclina către apus.

Despre fata care va arde în iad

În partea curiozală a emisiunii noastre,o fată capabilă să facă cele mai mari cruzimi din lume,să vopsească un câine în ulei, să se culce cu trei băieţi deodată, dintre care cu unul în minte,va arde în iad.

Când vei apăsa pe buton, te rog să ţii mintecă nimeni niciodată nu te-a iubit ca mineşi nimeni mai mult decât mine nu şi-a dorit să fie liberîn faţa ta. Pur şi simplu am avut limitele mele.

Page 86: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

86

Przekład

Z ulicy przez okno widzę, jak mama stoi przy zlewiew płonącym domu, sama płonąc od dobrej chwili,niedużo z niej zostało, właściwie sam profil. Minie trzydzieści lati moja córka będzie przez okno z ulicypodglądać jak płonę w płonącym domu. Nawet nie wiem,czy będzie już wtedy wiedzieć, co podgląda.

Zrobiłam miejsce na śmierć w swoim życiu,odchyliłam kołdrę, koszulę, odemknęłam klatkę żeber.Nie miałabym miejsca dla nikogo z was, gdybym nie zrobiłamiejsca śmierci. Póki nie zrobiłam miejsca śmierci,dla nikogo z was nie miałam miejsca, nie łudźcie się.Otwieram orzech i znajduję prochy myszki,męża i dzieci, swoją nagrodę, swoje potwierdzenie.

Traducere

Din stradă văd prin geam cum mama stă lângă chiuvetăîn casa care arde, arzând şi ea de ceva vreme,a mai rămas puţin, de fapt numai profilul. Treizeci de ani vor treceşi fiica mea pe geam, din stradă, va privi furişcum ard în casa care arde. Şi nici nu ştiudacă va şti atunci deja la ce se uită pe furiş.

Am făcut loc pentru moarte în viaţa mea,am ridicat plapuma, cămaşa, am deschis colivia coastelor.N-aş fi avut loc pentru nici unul dintre voi dacă nu i-aş fi făcut loc morţii. Până când nu i-am făcut loc morţii, pentru nici unul dintre voi n-am avut loc, nu vă mai amăgiţi.Desfac o nucă şi găsesc rămăşiţe de şoarece,soţ şi copii, premiul meu, confirmarea mea.

Page 87: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

87

dla jerzego dudka, bramkarza

dla jerzego dudka, bramkarza, to był zły dzień. ale ja też przepuściłam parę piłek.powrotny pociąg miał wątpliwości przy pierwszych domach ochoty, a w mieściez którego przyjechałam zgubiłam na dworcu dwie kulki winogron. wymsknęły sięze zgrabiałych palców i poturlały zwodząc zagłodzone gołębie. gdy się marzniew ten sposób, nagłego znaczenia nabiera ozdobny szyld salonu piękności „justyna”.zamykam oczy i siedzę na czyichś kolanach – czyich?

problem w tym, że nie potrafię wam uwierzyć – mówię do chłopców z wycieczki,którzy machają do mnie z pociągu w drugą stronę pytając dokąd jadę i czy będęna tej ławce w niedzielę o dziewiątej – dlatego marznę / gubię winogrona.nie rozumieją dokładnie, ale są gotowi pomóc.

fototerapia, tak! ale co jak zajdę w ciążę? wąż w mojej fryzjerceowinął się dookoła szyi jej córki. po czymś takim nic tylko zostać mężczyznąi ścigać się samochodem do urwiska albo szukać siebie w szyldach,w imionach kobiecych, figurkach z terakoty. czyje to kolana?

pentru jerzy dudek, portarul

pentru jerzy dudek, portarul, a fost o zi proastă, dar şi eu am scăpat câteva mingi.trenul de întoarcere a avut îndoieli la primele case din ochota, iar în oraşulde unde veneam am pierdut la gară două bile de strugure. s-au strecurat printre degetele îngheţate şi s-au rostogolit ispitind porumbeii înfometaţi. când îngheţi într-un asemenea mod, firma salonului de înfrumuseţare „justyna” capătă o semnificaţie bruscă.închid ochii şi stau pe genunchii cuiva – ai cui?

problema este că nu reuşesc să vă cred – le spun băieţilor din excursie,care îmi fac cu mâna din trenul în direcţia opusă întrebând unde merg şi dacă voi fipe aceeaşi bancă duminică la nouă – de aceea îngheţ/ pierd struguri.nu înţeleg ei exact, dar sunt gata să ajute.

fototerapie, da! dar dacă rămân însărcinată? şarpele din coafeza mea s-a răsucit în jurul gâtului fiicei ei. după aşa ceva nu-ţi mai rămâne decât să devii bărbatşi să te întreci cu maşina până la râpă sau să te cauţi pe tine însuţi în firme,în nume de femei, în figurine de teracotă. ai cui or fi genunchii?

Traducere în limba română de Sabra Daici

Page 88: Poesis International 11, Decembrie 2012

88

a fost un impuls.dorința să plec, să las, să nu mă leg de nimic, acea predilecție pentru un fel de a curge o dată cu lucrurile>dorința să ating mult și divers dar numai în trecere, să compar> dorința să descopăr dar fără să aparțin, ca șicum aș fi în afară, ca și cum nimic nu m-ar privi> dorința de a fi fără loc – dacă știți asta, știți fondul călătorieimele în Utria.

tuneluri utriene? da, dacă prin asta înțelegi găuri. gurile unor găuri. intri în ele ca în labirinturi, bîjbîinddeplorabil, cu impresia că nu mai ieși întreg de aici. dar pînă la urmă tot ieși cumva. folosesc utrieniielectricitatea? da, îmi răspunde vocea șoferului pe care nu-l deslușesc în întuneric.cînd ieși, dai de prăpăstii – deschideri vaste, versanți abrupți. nu se glumește cu munții ăștia. pe urmă altetuneluri.

ovidiu Pop

impresii din \ara utrienilor(fragmente)

Page 89: Poesis International 11, Decembrie 2012

Proz{ Poesis interna\ionaldecembrie 2012

89

mai mereu se găsește cîte un utrian mai răsărit și cu idei liberale care să-ți spună< „nu sîntem aici ca să judecăm”.dar eschiva nu amăgește pe nimeni. bineînțeles că sînt acolo ca să judece! o simt cu toții.

rîd mult și petrec. îmbrățișează fastul fără rezerve, la toate ceremoniile lor. dar să nu le vezi spitalele, azilele debătrîni, orfelinatele. și nici grădinile zoologice care fac dovada unei cruzimi fără margini. creșele, în schimb,duduie. adoră bebelușii și copiii, în general, pentru care născocesc infinite diminutive.

printr-un paradoxal recul al materiei, prosperitatea harpienilor îi face diafani în ochii utrienilor. greutatea lor,acumultată în timp și pe care continuă să o acumuleze, dobîndește aici o aură imponderală.că harpienii au și că par să nu aibă, sînt două realități utriene de nedisociat. obișnuita suplețe și abundențăharpiană.9 din 10 utrieni vor repeta clișeul harpianului ușor ca o pană fără să clipească măcar. mai sînt și detractori darpuțini, bătrîni și, în curînd, o să moară.

un utrian care privește la un alt utrian n-o face decît ca să-l diminueze. cu cît se uită mai lung unul la altul cuatît devin mai mici în ochii celuilalt. rezultatul este cu atît mai contradictoriu cu cît utrienii țin la alura lor falicăpe care o cultivă, în spațiul public, pînă în cele mai mici detalii. „șapte utrieni, tot atîtea erecții”, notează Ognielcu aproape un secol în urmă, și pe bună dreptate. cine o suspectează pe autoare de părtinire de gen poate săurmărească un solitar oarecare după ce acesta se desparte de societatea sa. dezumflarea este într-adevărspectaculoasă, mai ales dacă are loc, în miez de noapte, într-un pasaj pustiu, cum s-a întîmplat în cazul meu.

iată un mascul utrian! debordînd. apariție meteorică, prezență grea și susținută.nimic nu-l atinge și nimic nu-l pătrunde. faptul că doar dă presupune că alții au consimțit deja să primească> șinu invers. întreg „schimbul” se petrece în această relație tacită care-i mai puternică decît gîndurile lor. mult maiputernică. sigur, el e doar caricatura, excrescența unor ființe pe care rutina le-a făcut mai plăpînde. dar că elexistă, că i se dă spațiu și răgaz să existe, spune suficient despre pulsul ascuns al utrienilor.

dacă criparii se erijează în instituții, utrienii le aglutinează. e mai mult decît o diferență de nuanță aici. înîmprejurări favorabile, criparul pretinde și se susține cu nonșalanță> dar de îndată ce împrejurările se schimbă,admite necondiționat, mărturisește chiar și se retrage tremurător în umbră.cu utrienii e altceva. o cît de scurtă perioadă petrecută în funcție îi e de-ajuns corpului lor mimetic ca săîncorporeze orice. dacă-i colțuros, dacă-i marmoreean sau flasc, dacă se înalță rigid sau dacă se lăbărțează, devină-i instituția care-l traversează. am văzut utrieni care, atunci cînd calcă înăuntru, dărîmă tot, de la pixuri lapanouri. alții au renunțat demult să pășească și doar strivesc. cînd stau însă retrași în ambianța călduroasă acăminelor lor, reculeși sau pe cale de a se reculege, abia atunci dau măsura reală a mimetismului de care sîntcapabili.căci nici un utrian nu va sta acasă singur, fără instituția care-i pulsează sub învelișul corpului, corp greu și denscare-o arcuiește și o subîntinde.

pretutindeni – în cîmp deschis, în piețe, pe dealuri – aceste blocuri din bronz, mai mult surprinzătoare decîtspectaculoase. statuile utriene sînt imagini ale revoltei și răzbunării și ale satisfacției ce izvorăște din ele> utrieniiînșiși le leagă de renaștere. acestor strigăte pe socluri ei le atribuie însușiri vizionare, grație, mîndrie, tenacitate,etc.

sînt bărbații lor iluștri, pleiada. detaliu caraghios, la prima vedere< aproape toți țin în mîini cele două arme –cartea și revolverul. simbolurile renașterii și, totodată, prețul ei.

pentru praleți nu există loc. i-au luat de aici, i-au pus dincolo. n-a fost bine. i-au legat, i-au dezlegat, i-au legatînapoi. au încercat și să-i separe de restul. dar praleții au revenit de fiecare dată. și sînt chiar în sînul lor...

muzica utriană este tînguitoare dar lipsită de orice solemnitate. interpreta suferă într-o mizerie ineluctabilă daro exprimă> și o exprimă fără ocolișuri, numind aproape tacticos umilințele și lipsurile și tot alaiul nenorocirilorcare dau formă universului ei lamentabil. sigur, tonul, timbrul din vocea ei spun mai multe decît toate cuvintelelaolaltă.simțim că e, într-adevăr, o situație fără ieșire. dar cine caută ieșirea?

Page 90: Poesis International 11, Decembrie 2012

Proz{Poesis interna\ional decembrie 2012

90

în acest loc a intervenit voința unui singur utrian, voință tiranică, voință pentru care orice voință nu poate să fiedecît tiranică. ce-au fost dealurile în fața ei? mici inconveniente, poate> ca și albia rîului, ca și casele și tot restul.sîcîitoare iregularități.s-au ocupat, deci, de ele< s-a mutat, s-a demolat, s-a nivelat. s-au întreprins cele necesare.a rezultat toată această deschidere, toată această îmbinare de pavaje și fîntîni, de colonade și rigole, care primesclumina doar ca s-o supună. să te mai miri că aerul abundent de aici sufocă!

cu cît mai bogați, cu atît mai afectați – utrienii. unui harpian, afectarea aceasta de clasă, care nu e specifică doarUtriei, îi stîrnește – poate – rîsul> ei însă o iau foarte în serios.să zicem că dai, din întîmplare (la un dineu sau ceva asemănător), peste un utrian care vorbește pe nas. acestaori crede, ori aspiră, ori chiar e bogat. aici nimeni nu nazalizează fără intenție.preoți utrieni – experți bălăngănitori, experți lălăitori, experți în mirodenii. lentori vaporoase.combină cu efect sobrietatea negrului cu un tip de coloristică flamboiantă.forța lor e o forță statică, moale, învăluitoare. calea lor, ocultă (rar atîția pereți, rar atîtea perdele și prosoapeîntre slujitori și slujiți). încorporează tot ceea ce se opune agilității. pe-aici n-o să vezi niciodată vreun sacerdotnumai fibră și os, încordat și hiper-atent, așa cum e la hatoșii din așezările de coastă. nu! preoții aceștia seexersează în arta de a-și duce viața în semi-somnolență.ochiul lor afundat lasă impresia pătrunderii. enoriașii le apreciază letargia ca beatitudine. sînt mulți și îi imităcu o abnegație nu lipsită de accente tragice. dar improvizația primează.preoții aceștia fascinează. fascinația lor încă activă fascinează.iată-i< bătrîni tremurători (și încă de tineri), ce-și tîrîie umilința dintr-o odăiță într-alta, repetînd gesturile unorremușcări imaginate în locuri cît mai retrase, cît mai ascunse. abandonuri.

Ultrele

într-o ultră se intră ca-ntr-un incubator. înăuntru sînt copaci, minirîuri, minilacuri. o lume în lume. spredeosebire de vechile întreprinderi, ultrele nu mai vor să schimbe oamenii. ele se mulţumesc să-i atragăpuţin cîte puţin, să-i preocupe, să cultive ceea ce există deja.ultrele sînt spații eteroclite> ele iau în stăpînire dar și destind. o ultră este, în primul rînd, acest fin dozajde stres şi relaxare, de dorinţă stîrnită şi dorinţă împlinită. mai întîi, dresaj eliberator. abia apoi esteetanșă – calitate pe care utrienii o apreciază cel mai mult.utrienii exultă în acest mediu eminamente artificial în care par să-și fi găsit a doua natură. mănîncă aici,muncesc aici, își sărbătoresc zilele de naștere, se îndrăgostesc. le priește strălucirea cupolelor de sticlă,strălucire aseptică ce exact pentru asta a fost concepută< ca să provoace dezgust faţă de frigul sauîntunericul sau dezordinea de afară.că ultrele sînt astăzi o poveste de succes, nu mai miră pe nimeni. cu alte cuvinte< imunomagie.

să dai dar cu o strîngere de inimă, cu nejustificată și nedorită reținere, năpădit de remușcare și nostalgie – iatăuna din ipostazele sărăciei, ipostază sfîșietoare și zilnică pe care orice utrian cît de cît onest o știe.ezitînd, amînînd, cumpănind în fața lucrului, dorindu-l și dorind să nu-l dorească, respingînd chiar atunci cîndprimește – iată un utrian.îi citești descumpănirea în priviri. a primit și e trist c-a primit.

gesturile lor, ale celor mai umili dintre ei, mizează pe sugestia comoției. mai c-ai fi tentat să crezi că agresiuneas-a născut odată cu ei, într-atît de firești le sînt mișcările. le execută cu oarecare detașare. absenți, sînt, totuși,prezenți, latent prezenți, în orice moment prezenți< e aici un dozaj savant și feroce. acești maeștri aiîncheieturilor, activi în aglomerările centrale, dorm în maghernițele de la marginea orașelor. își recunosc ei fațaîn lama cuțitului, așa cum pretinde un cîntec de-al lor?amenințarea-i aici oricum. ei o produc sau o reproduc?

autotransmutați, autodislocați, autostrămutați – începi să te întrebi cît auto e în toată treaba asta. cafenelele lor,cluburile, hotelurile, chiar și unele din cîrciumile lor poartă numele altor locuri. reamintire a ororii de a fi aici,numai și numai aici, fără răgazul vreunei scăpări și fără rest. iată, în plină debusolare, reveria unui altundevamai bun și mai frumos, un altundeva peste munți, de exemplu la marconți sau la fragenzi, de la careîmprumută, de altfel, cele mai multe nume.

Page 91: Poesis International 11, Decembrie 2012

91

Mustafa Ziyalan s-a născut pe coasta turcească a Mării Negre. A lucrat ca medicgeneralist și legist într-un sat din Anatolia, iar în prezent este medic psihiatru înNew York. A lucrat cu victime ale torturii, de\inu\i, copii care au făcut abuz desubstanțe volatile, jucători de jocuri de noroc patologici și persoane infectate HIV.Poezia, povestirile, eseurile și traducerile de poezie semnate de el au apărut îndiverse periodice, antologii (inclusiv New European Poets) și în volum. Cea mairecentă carte a sa e versuri este Rüyacılar Kitabı (Cartea Visătorilor), apărută în2012. Poezia sa e prezentă și în Letters to Distant Cities (New Amsteram Records,2011), un proiect mutimedia implicând fotografie de Murat Eyuboglu și spokenword și muzică de Shara Worden și Claire Manchon.

mustafa ziyalan

Page 92: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

92

P.

mă faci din ce în cemai multal pământului, al cerului, al celorlalți

adevărul meu de pe urmă îmi apare în visîmi crescrădăcini de alamă, flori spectrale

mă faci să merit din ceîn ce mai multacest măr, acești pescăruși, acești copii

și chiar de nu te-aș mai vedeavreodatăposibilitatea ca tu să fii

m-ar duce mai departe

Scutari / Ellis Island

Mâna-mi tot dă de suvenirul luat pe un ban

dacă m-am născut vreodată m-am născut orfansunt copilul sorei vitrege tot n-are niciunul

e-un păcat de moarte să te-mpaci cu tinede-aș putea isca încă o mamă pentru mine

cad în limbă după prima femeie văzutăde parcă ar fi singura tabără, eu singura redută

numai de m-aș trezi numai de-aș puteadin acest coșmar numai într-altu’ alăturea

moneda-suvenir iar începe a se lovio fi greu de traversat, oare așa o fi

măcar la noapte de nu mi-ar da patul meu drumul

Gibraltarul

agitat iar brut ciufut e-un șiștu prafule ai câte degete când bați din palme

trec prin tine

dus e dus de sulf tot îmbufnat în lipitoarefără fund atunci când pui piciorul

trec prin tineca prin vis

Page 93: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

93

Noaptea cu autobuzul 21

Uite-o acolo, picior peste piciorca un strop din luna plinăce s-ar spargede-l atingi cu altcevadecât cu vârful limbii.

Autobuzul o s-oprească unde coboară eași va rămâne ca un craniuuitat în noapte, în deșert.

Da, uite-o, cu gleznele eiprea firave pentru drumurile asteacu inima ei prea mareprea mare pentru cuțitele ce ni le-nfigem în spate.

Briza ce măturăacest gol roșu-fierbinte, asta e eași se duce.

Căutătorul

Școala Elementară Oruçgazi împrăștieuniforme negre și sufertașe peste tot pe străzi

năut pudră,măsline sălbatice uscate pe sfoară

un refren ce-și caută cântul

bilet de autobuz care te faci flendurite vei duce să-l cauți pe unchiu’ în Sirkeci

prin vreun hotel dintr-ăla de groază, chiarun refren ce-și caută cântul

unchi-tu uscat, chel, singurîți șoptește< „cancer la creier”

fără glas, mărunt, ca propria-ți limbă,un refren ce-și caută cântul

zâmbește unchiu-ly îți dăbomboane din haina deja rămasă prea mare

peste decenii, peste veacurifiică-sa vine să te caute

în trecere pe la New York

un refren ce-și caută cântul

Page 94: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

94

Fiul cel fără de moarte

Asta n-a dat greș niciodată<găseam un corp care luase forma patuluiîncepeam prin a-i lega bărbia, ca dumnezeu, uitam treptat

pleoapele pe care le-nchideam cu mânacuțitele așezate pe burțile alea scofâlcite

luminile lăsate aprinse, sufletele pe care le-așteptamuși veșnic închise pe care-odată le-am lăsat

într-așa beznăașa adâncătoate-s una, am uitat

dar sunt fiul cel mare ce-și pune părinții în mormântîn lințolii udate cu apă sfințită, presărate cu coriandru

cu noroiul din cimitir nemailuându-mi-se de pe tălpicu mâinile și coastele vinete de la curelele sicriului

un om de culoarea ficatului dintr-odatăîmi întinde o carte pe care n-o pot descifra

voci de părinți, împunsături de ură din cimitirevoci povestind de la serviciu de pe sub apă

eu arunc cartea într-o grămadă de gunoaieși mă întind pe jos sper s-adorm să nu mă mai trezesc vreodată

Prezentare, selecție și traducere de MARGENTO

Page 95: Poesis International 11, Decembrie 2012

95

Pablo Neruda (1904-1973) era, încă dinainte ca premiul Nobel să-i fie acordat în 1971,nu doar cel mai cunoscut poet chilean, dar cel mai cunoscut poet al Americii Latine.Poezia de tinereţe, adică cea din volumele Crepusculariu (1923), Douăzeci de poeme dedragoste şi un cântec de disperare (1924), e de un splendid sentimentalism inflamat, pede o parte tipic hispanic, pe de alta extrem de personal, şi i-a adus o celebritate rapidă.În 1936, la izbucnirea războiului civil, Neruda era consul în Spania, şi s-a implicatpasional în activismul anti-Franco, devenind comunist pe viaţă şi pierzând postul deconsul. Poezia lui ulterioară este, până la sfârşit, comunistă fără rest – dar fără a pierdenimic din pasionalitatea şi splendidul sentimentalism inflamat al poeziei de tinereţe,după cum se poate constata în cel mai amplu şi mai cunoscut volum al lui, Canto General(1950). Trebuie numaidecât spus că Neruda a fost unul dintre cei mai verticali poeţicomunişti – pentru el, adevărul nu era subordonat Partidului Comunist, nici măcar celuidin U.R.S.S. ori din China> în vizitele lui oficiale în acele ţări, prefera să fugă de subescortă ca să vadă realitatea vieţii cotidiene. Iar după ce a văzut-o, a scris pagini crânceneîmpotriva lui Stalin, de pildă.

Radu Vancu

Textul care urmează reprezintă cuvântul înainte al antologiei 44 poetas rumanos, oselecție realizată și tradusă de Pablo Neruda și publicată de Editorial Losada din BuenosAires în 1967. Este, după știința noastră, prima traducere a acestui text în limba română,la 45 de ani de la publicarea unei cărți care a propus publicului hispanic familiarizareacu poezia unei țări îndepărtate (deopotrivă geografic și istoric), perspectiva lui Nerudafiind, desigur, una solidar-angajată, căci periplul marelui poet chilean prin Româniaanilor ’60 (vegheat, cum altfel, de „îngerii păzitori” ai tinerei R.S.R.) a însemnat înprimul rând contactul cu o literatură puțin cunoscută – pe care o întâmpină cuînflăcărare –, dar și o perspectivă inevitabil marcată de comunismul său militant și deîntâlnirea în România cu poeții oficializați ai unei perioade în care vocile realismuluisocialist încă dețineau întâietatea în perimetrul culturii oficiale (e de ajuns să reamintimcă președinții Uniunii Scriitorilor au fost pe rând, din 1962 până în 1974, Mihai Beniuc,Demostene Botez și Zaharia Stancu...). În tot cazul, antologia din 1967, al cărei garanteste unul dintre cei mai activi și mai populari poeți ai secolului XX, rămâne un momentde referință pentru cunoașterea poeziei românești în uriașul spațiu lingvistic și culturalhispanic.

Claudiu Komartin

Pablo neruda

Page 96: Poesis International 11, Decembrie 2012

Prefa|{Poesis interna\ional decembrie 2012

96

D e-abia ajuns în Transilvania, i-am în-trebat despre Dracula.

Nu m-au înțeles. Ce păcat!Acel vampir îmbrăcat în frac, desprinzându-se de

crenelurile castelului său de piatră neagră! Teroristulacela superactiv și zburător ca un liliac!

Ce păcat!Toate visele mele s-au prăbușit< printre acele păduri

de brazi trăise cel înspăimântat el însuși de lumina zilei,înfășurându-se și desfășurându-se, în funcție deatracția și puterea întunecimilor care provocau zborulmantiei sale tenebroase.

Ce păcat!Pentru că în realitate poeții români care mă

însoțeau nu știau de el. Dacă m-aș fi născut în România, nu aș fi încetat

să-l caut, l-aș fi pândit din copilărie, m-ar fi atins linaripile lui metamorfice și membranoase, aș fi așteptatla umbra transilvană să-i cadă dintr-unul dinbuzunarele mantiei una dintre cheile-i de aur.Deschizând atunci pe furiș porțile, aș fi străbătutcamerele, aș fi cunoscut secretele de moarte ale aceluidemon puternic. Nimic din toate acestea n-a fostposibil! Dracula nu mai locuia în împăduritaTransilvanie.

Poeții care mă înconjurau aveau sufletul limpede alapei de la munte și m-au întâmpinat cu hohote. Dar,trebuie să mărturisesc, colegii mei, poeții Românieiînflorite, nu sunt pricepuți la întunecimi.

Întunecimile României... cântul apei românești.Câte lucruri de uitat, câte lucruri de cântat!

Adevărul este că întunecimile nu au fost doar niștepagini, ci fapte grele, capitole crude, nesfârșite agonii.

Adevărul este că, în ciuda a orice, apele au cântat,cântă și vor continua să cânte.

Veacuri de aservire, epoci de martiriu, invazii,abandon, mizerie, moarte, răscoale, soldățime,rebeliuni, incendii. Iar peste această străveche Româniefrământată de cele mai pricepute mâini ale durerii,înapoia acestei Românii de o mie de ori crucificată înfiecare dintre români, dedesubtul acestei Româniisărace și medievale, folclorice și jelitoare, poezia acântat fără a-și deghiza eminența, a continuat să cânteîn clopotul ei cristalin.

Multe dintre acestea se vor vedea în paginile careurmează.

Presiunea expresivă a unei străvechi și puterniceliteraturi, care s-a exprimat întotdeauna în formăcritică și creatoare, are continuitate în România deastăzi.

Nici o întrerupere tăcută sau violentă între epociledespărțite de revoluție. O dată cu moarteafeudalismului, poezia nu a dispărut sub moloz, pentrucă marea poezie românească nu s-a însoțit niciodată cuamurgul câmpurilor care ascundeau mizerie șisuferințe.

Poezia a pășit lin într-o vârstă a edificării. Semințeleumblau deja pe sub pământ, iar florile s-au născut dinabundență o dată cu înflorirea generală a unui popor.

Poezia nu și-a abandonat cântul de apă rănită cecoboară din munți, ci a intrat cu tot cu albia ei înumanismul activ al noii Românii.

Și asta fără să lase la o parte nici cugetarea, nicimelancolia. Poezia a cântat, ca și până atunci, viața șimoartea, dar și realitatea și speranța. SimbolistulBacovia și-a zugrăvit cu fumul orașului și sângeleabatorului tristețea care l-a învelit precum o mantie.Noii poeți de astăzi oglindesc precum statuilegladiatorilor goi culoarea soarelui și a grâului. Însă, înfondul ei, această poezie și-a continuat drumul printrerădăcinile naționale și nu vor exista nici un vers, niciun rând, nici o silabă care să nu fie îmbibate delimpezimea și noaptea românească, de un sălbatic șitandru sentiment de iubire pentru pământul său,pentru sufletul cel mai vechi și mai modern dinEuropa.

În apropierea Constanței, am văzut un bloc depiatră grecesc de-abia scos din apele Mării Negre.Vreun scafandru s-a împiedicat de zeii aceia albi careascultau mai departe cântul străvechii sirene.

În apropierea Ploieștiului, țăranii au găsit pe șoseao comoară< zeci de amfore și pocaluri de aur, lucratepoate pentru monarhi din vechime. Se află acolo, într-o vitrină. Niciodată nu am văzut o asemeneasplendoare.

Târnave, Drăgășani, Segarcea, Cotnari, Murfatlarsunt nume de străvechi zone viticole, care le-au rămasîn inimă unor oameni de la mari depărtări, dar al cărorbuchet s-a născut între Carpați și Dunăre.

Pământul și noroiul românesc păstrează în elepalpitul unei culturi generoase care a absorbit și aîmpărțit apoi comoara aceasta. Poezia s-a hrănit cuhrana limpede a pământului, a apei și a aerului. S-aîmpodobit cu aur străvechi, a visat visurile grecești. Și s-a maturizat în rațiunea epocii noastre,continuându-și cu solemnitate drumul unui cântîntotdeauna grav, întotdeauna înalt și sonor.

Uzinele, școlile și cântecele fac să vibreze acumvechiul pământ românesc.

Cuvântul traducătorului

Page 97: Poesis International 11, Decembrie 2012

Prefa|{ Poesis interna\ionaldecembrie 2012

97

Poezia cântă în unduirea grâului, în mișcarearăzboaielor de țesut, în noua rodnicie a vieții, însecuritatea poporului, în dimensiunile recentdescoperite. Cântă vinul străvechi, dar și pe cel nou.

În ce privește creația însăși, e greu de vorbit, e greude scris despre asta.

În acest Ev de Hârtie îi prezint firesc pe poețiiromâni – tradiționali precum cânturile și obiceiurilesălbatice ale unei patrii care se moștenește ereditar,revoluționari precum uzinele cele îndrăznețe – șitransformarea evidentă a lumii, la care participă.

O să vorbesc despre bătrânul poet Tudor Arghezi. Trecut de optzeci de ani, Arghezi este marele laureat

și suportă cu bunătate și puțină ironie laurii clarobscuricare premiază o operă senină și frenetică, pură în celmai înalt grad și totodată demonică, cosmică șipopulară.

L-am cunoscut la București pe acest bătrân rebel,onorat de miniștri și muncitori, iubit și respectat de oRepublică ce se îngrijește de libertatea și de liniștea sa.

E ciudat cazul acestui mare poet european, cum afost și cel al marelui poet italian Saba.

Saba a fost zgomotos precum un fluviu care, treptat,devine subteran, îngropându-și albia fabuloasă înaintesă ajungă la ocean.

Arghezi este înflăcărat și eretic, răsculat și puternic.Meditația neagră din prima perioadă a lăsat locul înultimele lui cărți bucuriei sufletului înflăcărat. A încetatsă se mai sprijine pe propria-i singurătate< la vârsta lui,ia parte la primăvara patriei sale.

Îi voi mai pomeni pe câțiva, mulțumindu-le tuturorpentru că m-au ajutat să trec peste lunga iarnă a InsuleiNegre, pe această coastă a Pacificului de sud, pentru căpoezia lor m-a însoțit, iar puterea și prospețimeaRomâniei m-au învelit luni de zile în veghe și în visare.

Mulțumesc, Maria Banuș! Pentru palpitul constant al dragostei și al viselor

tale, pentru pânza magică ale cărei fire de fum și de aurîți permit să scoți din profunzime amintiri întunecateprecum peștii abisului, sau să prinzi fluturele sălbaticdin Bărăgan.

Și ție, Jebeleanu, călător din Hiroshima, tu care aicules din acea inimă de cenușă o floare purătransfigurată în cântecul tău< îmi doresc să găsești înaceastă carte măcar o rază din generoasa ta poezie.

Și lui Mihai Beniuc< mulțumesc pentru puterea tagânditoare, pentru cântecele tale combative.

Și Mariei Porumbacu, lui Demostene Botez, luiRadu Boureanu, so\ilor Brad, îmi cer iertare pentru câtde mult din forța esențială sau din picătura de

chihlimbar a poemelor lor s-au pierdut trecându-ledintr-o cupă în alta. Însă cred că ei știu câtă dragosteam pus în munca, niciodată desăvârșită, de a le traducepoezia.

Limba rom]n[, rud[ de s]nge cu limba noastr[,con\ine o rodnicie de care noi nu ne bucur[m<ungherele ei slave. ~n aceste unghere ne pierdem pasul,ne uit]m c]nd `n sus, c]nd `n jos ;i p]n[ la urm[ neag[\[m de francez[ ca s[ nu r[m]nem `n `ntuneric.

~ns[ limba rom]n[, departe de a fi o castilian[oblic[, `;i scoate lirismul electric din aluviunileidiomatice v[rsate de-a lungul vremii `n Rom]nia.Ferm[ ;i plin[ de splendoare e limba rom]n[, ;i poetic[prin excelen\[.

Cu Tristan Tzara, Ilarie Voronca ;i al\ii, care ;i-auscris opera `n francez[, Rom]nia a contribuit de omanier[ caracteristic[ la pasiunea-i universal[. :tim c[Enescu sau Caragiale au dep[;it grani\ele limbii, fiindpre\ui\i ;i comenta\i pretitundeni.

~ns[ Rom]nia a avut mereu un glas care a ajuns `nconcertul lumii, pornind de la str[zile sau din mun\iiei. Aspira\ia universalist[ ;i, ̀ ndeosebi, naturaleta\ea ;i`nflorirea cultural[ pe care o putem vedea ast[zireprezint[ m]ndria unei ad]nci revolu\ii umaniste.

Poe\ii care au emigrat `n trecut, schimb]nd limba`n care scriau, au f[cut-o for\a\i de cruzimea aceleiepoci. Nu la fel s-a ̀ nt]mplat cu cei care au europenizatAmerica Latin[. Rom]nii nu au plecat `n Fran\a ca s[imite, ci pentru a-i `nv[\a pe al\ii. Aceasta a fostparticiparea rom]neasc[ la crea\ia universal[.

Acas[, de-a lungul mai multor ierni, av]nd `n fa\aochilor oceanul rece ;i uria;ele migra\ii ale p[s[rilor,m-au `nso\it adesea `n traducerea poeziei rom]ne;tiprietenii mei, poe\ii Homero Arce ;i Ennio Moltedo.

Le mul\umesc am]ndurora. Mi-au fost de folos`n\elepciunea ;i `nc[p[\]narea lor. La fel ca mine, ;i eis-au bucurat `n timp ce lucram de frunzi;ul `nflorit, deapa ;i de focul ce se multiplic[ `n aceste glasurineasem[n[toare, `ndemn]ndu-ne s[ ascult[m cureculegere c]ntul coral al unui popor `ndep[rtat ;i frate.

Insula Neagră,ianuarie 1965

traducere `n limba rom]n[ de Claudiu Komartin ;i Elena Borrás García

Page 98: Poesis International 11, Decembrie 2012

98

Igor Isakovski (n. 1970, Skopje) este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori macedoneni,activând totodată ca traducător și editor, fondator și director al organizației culturale șial editurii Blesok. A publicat volume de poezie, proză scurtă și două romane, iar poeziasa a fost tradusă în volum în limbile engleză, sârbă, croată, muntenegreană și slovenă.Inclus în antologia Six Macedonian Poets (Arc Publications, 2011). În 2012 a publicatDlanovi puni srče / Дланки полни срча, o selecție de poeme alese, conținând și texteinedite, în sârbă și macedoneană.

igor isakovski

Page 99: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

99

În\elesul nop\ii

Ce caut eu aici,fir-ar să fie, de cemă uit pe împuțita asta de fereastră

ce e cu mine aici, pe calea baiților, biților, sensurilor uitate…mă vezi tu în versurile astea, măregăseşti? mi-e tot mai greu< să te caut

în pâcla memoriei, prin atingeri care nici n-ai crede că s-au inventat, asta mi-e peste putință... să nu mă mai gândesc la golul de sens. Să nu mai gândesc< e frig seara asta.

frigul mă prinde ca un vultur lacom, eu îmi țin de cald cu imagini care poate s-au petrecut,aprind miresme care m-or fi umezit vreodată, o maşină îngerească din fărâme de timp adunate.

ascult muzica pământului pe care o cântă orchestra oaselor goale şi vântului îngheţat.am în faţă calea în linii drepte, lumea se ridică drept înaintea mea jilavă de frig şi surâsuri.

mereu aceeaşi întrebare și răspunsurile tacasemeni mormintelor goale... orchestra e într-o eternă repetiție, interogând la nesfârșit. în cuvinte mâluri mucegai, patina verzuie a sedimentelor< simplul timp.

eu ce caut aici, care e sensul nopţii?oare simt încă sau tot ce mai pot e să gândesc?voi şti să răspund atunci când mă-ntreabă, oriam să tac, nebun și mut, bolnav de memorie?

Dragă Soare

dragă soare,mă vei găsi tot aici printre vagabonzi, bețivi și jucători ratați

mă vei încălzi din noudivin și indiferent,plin de tine, plin de luminacare ucide până la os

soare dragă, mă vei găsiprintre mămici și mucoși fără niciun semn de la soție(or fi dormind, ea și copiii noștri...)

mă vei încălzi din noudureros de nerecunoscut ca un personaj fărâmițatîn cioburile oglinzii

Page 100: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

100

București la 5 ½

București ora 5 –pantofii noimă așteaptă la ușă.

București, cinci treizecipescărușii liberi de greutatesoarele se dezbracă timid

București, cel plin și frumos culori nerușinate, beton parfumat

București, șapte jumateultimii lei înaintea primului zbor astă-searămai torn eu și din geantă Irish<ar trebui să găsim o retragere onorabilă

București, după-amiaza târziuo furtună mă însoțește –ieri noapte eram pe o terasă,priveam pescărușiiiluminând cerul<trasee albe eliberate de înțeles

am mai mult Irish acum decât apă dar nu mi-a mai rămas niciun sfanțar trebui să găsim o retragere demnă

București după-amiaza târziumă poartă prin labirinturile lui Eliadeprea multă literatură într-o singură zi

mă retrag încetplec din scenă cu o tandră plecăciune –iată încă un oraș unde voi reveni

București în crepusculBucurești în iunieBucureștiul decolteurilor profundeBucureștiul cu sânii mici, tariBucureștiul unde pescărușii albi vânează somonii

Page 101: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

101

Știu cum sunt ochii meilui Danilo Kiš

urc scări albe de betonmerg încetcu blândețe aproapede parcă le-aș mângâiași știucum sunt ochii mei

nu-mi trebuie oglindănu-mi trebuie reflexia – știucum privesc

merg delicatfără zgomot aproapecu pupilele strânseca vârful creionuluinegru, minusculaproape de neobservat

pe vârful limbii se agităimagini ale revoluțiilor idei libertareschițe ale morții eu știu cum sunt ochii mei

mă spăl în grabă pe mâini de saluturisăpunul alb se-nnegreștede-atâtea atingeristrângeri de mână, ridicări de pahare

nu mă uit în oglindă

în seara asta ochii mei sunt ochii tatălui meuochii tuturor strămoșilor – un verde viunesupus, născut pentru luptă

am hotărât să mă-ntorc acasă, știucum arată ochii mei – mai bine în pacecu tine însuți, decât în pace cu lumea.

În românește de Ioana Ieronim

Page 102: Poesis International 11, Decembrie 2012

102

H elicon – Societatea pentru Progresul Poeziei în Israel a fost fondată în 1990 de poetul Amir Or,editor-şef şi director al departamentului de artă al societăţii, împreună cu Irit Sela. Helicon

cuprinde o revistă de poezie, o editură de poezie, un centru de pregătire a tinerilor poeţi și se vrea a fi un cadrupentru performanţă în poezie, un iniţiator de experiențe interactive între poeţi şi alţi artişti, un importator depoezie din toată lumea în Israel şi un exportator al poeziei israeliene în lume, un promotor al comunicării întrepoeţi de diferite formaţii, de diferite naţionalităţi şi credinţe< fie ei atei, sau practicanți, aspiranţi sau consacrați,care scriu în limbile din Israel – ebraică, arabă, engleză, rusă şi multe altele. Pe scurt, Helicon este un mediuindependent şi un catalizator pentru poezie.Este o asociaţie non-profit, condusă de un comitet director, prezidat de dr. Liora Barash Morgenstern. DoamnaTziona Shamai este director general.

Misiunea noastră<

1. Să fie principala platformă care susține cultura poetică în Israel. 2. Să-i apropie pe oameni de poezie. 3. Săformeze un public nou pentru poezie şi să aducă poezia în faţa acestui public nou. 4. Să ofere, în orice moment,un cadru adecvat pentru poeţi şi poezia lor. 5. Să cultive generaţia poetică a viitorului. 6. Să integreze poezia încadrele educaţionale şi culturale locale.

Printre iniţiativele Helicon se numără<

Revista de poezie Helicon< publicarea unei reviste de poezie care a devenit platforma centrală a poeziei dinIsrael. Revista a fost publicată cu regularitate din 1990, având cinci numere pe an. Astăzi, Helicon este cea maiimportantă revistă de poezie din Israel și publică cei mai de seamă poeţi, traducători şi artişti. Obiectivul ei este <«Să constituie o platformă necesară pentru poeţi şi poezie, asigurându-le entuziaştilor din Israel accesul lapublicarea continuă de poezie în cultura ebraică». Revista Helicon şi-a propus să exprime viziunea poezieicontemporane asupra temelor umane care ne aparţin tuturor și să le ofere expunerea potrivită tinerilor scriitori.Au fost publicate aproape 90 de numere până acum, numere care au cuprins poezie clasică și contemporană, darși poezii, traduceri și artă vizuală inedite, aparținând artiștilor israelieni.

Școala de poezie Helicon< inițiată în 1993, este un cadru multi-disciplinar care transmite cunoașterea poezieigenerației următoare de poeți din Israel. Aici scriitorii învață să-și scrie poeziile, să traducă și să performeze poezie>totodată, aceștia iau cursuri de poetică și de creative writing. Admiterea se face pe bază de burse și se adreseazăpoeților evrei și arabi aflați la începutul carierei. Astăzi, școala are mai multe nivele de educație. Școala de poezie Helicon include< 1. Cursuri de poezie pentru poeți aflați la începutul carierei – fondată în 1993, devenită bilingvă între 2001-2006.2. Cursuri de avansați – fondată în 2003 pentru o parte dintre absolvenții cursurilor de poezie. 3. Începuturile prozei și poeziei – workshopuri.

Helicon – Societatea pentru Progresul Poeziei în Israel

Page 103: Poesis International 11, Decembrie 2012

Prezentare Poesis interna\ionaldecembrie 2012

103

Festivalul Internațional de Poezie Sha’ar (SIPF)< a început ca un festival bilingv de poezie contemporanăcare le permite tinerilor scriitori să apară în fața unui public, iar publicului să-i cunoască pe poeții viitorului.Festivalul a educat un public nou pentru poezie prin prezentările multimedia și prin legitimarea noilor forme deartă. În cadrul celor trei zile de spectacole interdisciplinare (care includ muzică, teatru, dans, video, rap și artevizuale) SIPF a împins poezia în afara tradiționalei sale izolări, spre colaborarea cu celelalte arte. Din 2004 SIPF s-a dezvoltat și a devenit un festival internațional anual, la care au participat poeți din Asia, America,Europa și Africa. După ce a devenit cel mai important eveniment legat de poezie din Israel, festivalul nu și-aschimbat formatul și continuă să strângă săli întregi de participanți.

Casa de Editură Helicon< Helicon a publicat mai mult de 20 de cărți de poezie până acum, devenind o marcăa calității pentru toți cititorii din Israel. Helicon are două colecții de poezie<Colecția de poezie Helicon, care cuprinde cărți clasice ale poeților ebraici consacrați>Colecția Pegasus, care cuprinde volume ale poeților tineri.

Helicon pe Internet<1. Pagina oficială Helicon este< www.helicon.org.il, cuprinde pagini în engleză și acoperă întreaga activitate asocietății. 2. Site-ul ebraic Shireshet pentru informații despre poezie< http<//www.snunit.k12.il/shireshet. Acesta este dedicatexclusiv poeziei ebraice contemporane, fiind cel mai cuprinzător site de acest fel din Israel. A fost inițiat în 1998împreună cu Snunit, Centrul pentru informarea profesorilor și studenților, al Universității Ebraice. Site-ulcuprinde< informații și servicii pentru studenții, profesorii, cercetătorii sau pasionații de poezie ebraică din Israelși din lume, instrumente pentru predarea poeziei în școală, iar scopul lui este să motiveze oamenii să citeascăpoezie și să încerce experiența scrisului, să sprijine poeții tineri și să le ofere standarde critice adecvate. Astfel, pesite se găsesc lecturi ale poeților, interpretări de poezie, un workshop despre cum se scrie poezie și altele.

Parteneriate internaționale și proiecte< în calitatea ei de importator și exportator de cultură, SocietateaHelicon este partener Eurozine (Rețeaua Europeană de Reviste culturale), partener LAF, membră Lyrikline șimembră fondatoare a ENCWP, Rețeaua Europeană pentru Programe de Creative Writing. În colaborare cu„Literatura dincolo de frontiere”, societatea organizează anual un workshop de traduceri și, totodată, trimite poețiisraelieni la workshopuri similare în alte țări.

Evenimente literare< de-a lungul anului societatea organizează regulat lansări de carte, evenimente multimediași seri de lectură, fie în sediul Helicon, fie în alte locuri. Evenimentele sunt deschise pentru public și se desfășoarăîntr-o atmosferă informală. Printre aceste evenimente s-a numărat, de exemplu, un cabaret literar organizat încadrul proiectului internațional „Pod între Culturi” inițiat de ONU sub auspiciile UNESCO și Ministerul Israeliande Afaceri Externe.

Poezia în comunitate< din 2002 Helicon a demarat un proiect-pilot de lucru în comunitate, în colaborare cumunicipalitatea Rishon Lezion. Proiectul presupune întâlniri între poeți și elevi de liceu, un workshop de scrierecreativă de poezie și un eveniment de închidere în cadrul căruia sunt expuse lucrările membrilor comunitățiialături de ale poeților invitați. După succesul acestui demers, căutăm finanțare pentru a-l dezvolta și a-l aplica laun număr mai mare de comunități, în cadrul a ceea ce s-ar numi Poezia pe Hartă.

Page 104: Poesis International 11, Decembrie 2012

104

1.Complexitatea unică a societăţii şi a culturii

israeliene poate fi uneori fascinantă, alteoriinsuportabilă. Locul în care estul şi vestul seintersectează pare când un pod, când unul dintrecercurile iadului. Israelul are aproape 4.5 milioane decetăţeni evrei ale căror familii au emigrat din Europaşi Rusia după cel de-al Doilea Război Mondial, aproape3 milioane de cetăţeni evrei ale căror familii au emigratsau au fugit din ţări arabe în anii ‘50 şi 1.2 milioane decetăţeni arabi, împărțiți în musulmani, creştini şi druzi.Ebraica şi araba sunt limbi semitice, iar cultura esticăeste în mare măsură împărtăşită de jumătate dinpopulaţia Israeulului, atât de evrei, cât şi de arabi.

Pe de altă parte, Israelul este un stat modern, cufondatori de sorginte, educaţie, ideologie şi mentalitateeuropene. Astfel că, dacă priveşti condiţia Israeluluidintr-o perspectivă realistă, ea este ambivalentă<israelienii şi palestinienii se pot certa între ei, dar înacelaşi timp au multe în comun. Timp de 60 de ani,evreii israelieni şi arabii au împărţit o societate şi ocultură liberale şi democratice> de când Israelul adevenit stat independent, cetăţenii lui palestinieni şievreii de est au interiorizat valorile libertăţiidemocratice mai mult decât oriunde altundeva în ţărilearabe vecine cu care împart aceeaşi cultură. Aţiobservat  că, adesea, două părţi implicate într-unconflict încep să semene tot mai mult una cu cealaltăodată cu trecerea anilor, așa cum un soţ începe săsemene cu soţia lui și invers? Nu degeaba arabii le spunacum palestinienilor “evreii lumii arabe”.

2.Până la urmă ce legătură au toate astea cu poezia?

Nu prea multe dacă vedem poezia ca pe o formăartistică învechită, menită să distreze. Dar dacă vedempoezia ca pe o artă care se ocupă în primul rând delimbaj şi de gândire, asta implică mai multe lucruri.Poezia a dat societăţii un sens existenţial dincolo defaptele brute, precum şi abilitatea de a înțelege care esteesenţa vieţii. Aceste lucruri sunt valabile atât pentrupoezia ebraică, cât şi pentru cea arabă, în societăţilerespective.

O astfel de înţelegere a poeziei a stat la baza viziuniimele când am fondat Societatea de Poezie Helicon în1990. Aşa cum văd eu lucrurile, un factor importantpentru amplificarea sau diminuarea capacităţilorspirituale ale unei societăţi este atitudinea acesteia faţăde activitatea artistică şi imaginaţia creatoare. Osocietate care eşuează în câmpul artei şi al literaturii sepoate fosiliza din punct de vedere al mentalităţii şi astaîi poate dăuna capacităţii de a se reînnoi şi de areîntineri. Până la urmă, istoria evoluţiei umanităţiieste, de fapt, istoria ideilor creative  < orice reuşităumană începe cu imaginaţia. Un poet creează cu celemai primare materiale. Opera lui sau a ei poate duce lapotenţarea sau reevaluarea lumii în care trăim.Pătrunderea poetică a lumii poate reînnoi percepţiaasupra realităţii şi poate sugera noi modele dedezvoltare. Fie că poetul e conştient de asta sau nu, prinaventura lui creativă, el generează viitorul mental.Poezia atinge un set de potenţialităţi bazice pe care leîmpărtăşim cu toții< gândirea şi sentimentele,imaginaţia, simţul frumosului şi al libertăţii. În ţaranoastră divizată din punct de vedere cultural, social şipolitic, poezia are un rol suplimentar< prin puterea eide elevaţie este capabilă să conecteze lumile şi să reducădistanţa dintre culturi. Dacă şi-ar îndeplini acestpotenţial, ar putea contribui la pacea pentru care sezbate regiunea noastră.

3.De-a lungul anilor am iniţiat în cadrul Helicon o

revistă de poezie, un teatru de poezie, o casă de editură,un site educaţional, numeroase activităţi în comunitate,un festival internaţional de poezie şi o şcoală de poezie.Am ales două dintre acestea, şcoala şi festivalul, dreptinstrumentele cele mai bune pentru a deschideoportunităţi în cadrul Helicon atât pentru scriitoriiarabi, cât şi pentru cei evrei. Aceste două proiecte auavut un character bilingv şi bicultural, oferindoportunităţi egale tinerilor scriitori vorbitori aiambelor limbi.

Master-class-ul de poezie arabo-ebraică şi Festivalulde Poezie au început chiar în momentul izbucniriiIntifadei (răscoala palestiniană), o perioadă politică

amir or

Poetică de viziune ;i conflict(fragmente)

Page 105: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeu Poesis interna\ionaldecembrie 2012

105

Poate fi poezia predată? – pactul preliminar

Un cursant al școlii de poezie a răspuns dejaafirmativ la această întrebare din moment ce s-aintegrat acestei structuri de învățare. El ia parte laactivitățile școlii pentru a-și ameliora modul de a scrieși pentru a-și rafina perspectiva poetică. În fapt, el asemnat simbolic un pact prin care își asumă faptul că,pentru el, poezia este ceva conversațional  < artă dedragul dialogului.

Acest pact presupune că a te exprima nu e ocondiție suficientă pentru a scrie poezie. A face „artăpentru artă” reprezintă un hobby similar cu acela de aține jurnal, dar de fapt nu e deloc artă. Poezia ca artăînseamnă a te angaja să menții un anume tip de dialog,un anume tip de discurs pe care îl ai cu Altul. Sigur căasta poate părea evident, fiindcă în momentul în careîți scoți poemele din sertarul încuiat, în momentul încare le arăți fie și numai unei singure persoane, ești deja

în dialog. În orice act verbal, oamenii au în vederecomunicarea, dar în „arta pentru artă” este mai multdecât suficient la un nivel superficial să ne exprimămși atât. Astfel că, sigur, nimeni nu te poate împiedica săscrii „pisic[ cheeseburger prins[ `n buc[t[rie Kate” șisă-l publici pretinzând că e un poem, dar numai cinevacare ar face un efort interpretativ extravagant și aiuritorva putea să-i găsească un sens. Desigur, un poem nu enumai dialog cu un altul, așa cum nici comunicarea nue o condiție suficientă pentru a scrie poeme. Mijloacelenu sunt mai puțin importante decât conținutul, elecreează conținut. Dar nu despre asta e vorba< problemaeste în ce măsură putem privilegia maniera poetică șicalitatea formală ale unui poem în detrimentulmesajului pe care îl transmite – dar o asemeneadezbatere se poate face numai în cadrul unui consensnescris asupra unui nivel decent de comunicabilitate șiînțelegere, adică în cadrele artei de dragul dialogului.Fără aceste elemente nu există profesor, nu existăcursant, nu există standarde și nu există criterii.

plină de nelinişte, în mijlocul problematizăriinoțiunilor de identitate sau apartenenţă. Prin acesteproiecte am putut să aducem laolaltă lumi culturalediferite, prin intermediul unor întâlniri care au ridicato serie de întrebări și au răspuns la ele prin dialog şicreativitate. Participanţii au descris lecţiile de poezie cafiind o «  insulă de normalitate  » în mijlocul crizeipolitice. Și au continuat la fel< an după an, pe fundalulconflictului iudeo-arab, 16 oameni se întâlneau ca săscrie şi să traducă împreună poeme.

Vă puteţi imagina ? Un student arab care a crescutîntr-un lagăr de refugiaţi aproape de Nablus traducândpoemele colegului său evreu despre serviciul militar şiinvers  ? «  Ce ai simţit  ? Ce credeai despre noi  ?  »Întrebările pe care și le-au pus, întregul dialog au rămasadânc întipărite în minţile şi inimile participanţilor.Oare discutau între ei situaţia politică în pauzele dintreworkshopuri  ? Desigur. Dar ei nu se aflau acolo încalitatea lor de evrei sau de arabi, ci în calitatea lor defiinţe umane şi de poeţi care au interese comune.Experienţa ne-a arătat că, odată ce nu se pune accentulpe conflict, oamenii descoperă câte lucruri au încomun, leagă prietenii și pot face proiecte comune dinproprie iniţiativă.

După acești ani de activitate pot conchide că, petermen lung, Școala de Poezie Helicon a contribuit laschimbarea statutului poeziei în Israel, dându-le șanseegale tinerilor poeți și tinerilor scriitori arabi. Darprocesele culturale sunt procese pe termen lung, iar unimpact cultural real se face simțit într-o perioadăîndelungată. A durat opt ani până ce cursurile pentrupoeții de limbă ebraică care au început în 1993 au avutun impact semnificativ asupra culturii israeliene. Dacăputem continua cursurile de poezie ebraică-arabă, vomputea observa influența din ce în ce mai evidentă șiasupra culturii arabe. Sperăm ca aceste cursuri depoezie să servească drept model pentru o coexistențăbi-culturală în Israel și, totodată, drept model pentruechilibrarea altor zone de conflict.

Cursurile ebraico-arabe au ținut cinci ani, dar în2002 s-au oprit din lipsă de fonduri. Totuși, nevoia dea găzdui un mediu vizionar de dialog între viitorii lideriintelectuali și artistici ai regiunii noastre copleșite deconflict este mai acută ca niciodată. De aceea am inițiatacum „Catuv” – un nou program bi-anual la ColegiulHakkibbutzim, care va pregăti profesorii de creativewritting. În acest fel sper ca mesajul și revitalizareapoeziei să se transmită într-un mod și mai eficient.

Lucru ;i discu\ii pe text în workshopul de poezie(2004)

Page 106: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeuPoesis interna\ional decembrie 2012

106

Scriere și discuții pe text – La ce bun?

Combinarea noțiunii de romantism cu poruncamodernă „Să fie absolut nou!” a dus la o imagineidealizată a scriitorului care se naște poet, care deschidegura și face poezie, la fel cum ciocârlia se naște cântând.Sigur că nu s-a întâmplat așa niciodată. Există talentînnăscut pentru limbaj, dar limbajul se dobândește>există un anume talent pentru poezie, dar și poezia esteceva care se învață. La fel ca în orice profesie sauîndeletnicire umană, și poeții au învățat singuri sau uniide la alții.

Un poet cu mai multă experiență se raportează fațăde opera unui poet începător poziționându-se pe sinefie ca model, fie ca îndrumător.

Un poet veteran care se poziționează drept modelde imitat nu-i învață pe ceilalți să-și dezvolte vocileproprii, ci, mai degrabă, în cele mai multe cazuri,produce clone ale lui însuși. Atunci când poetul cu maimultă experiență are o personalitate poetică puternică,cei care învață de la el identifică ce e bine și ce nu e bineîn scrierile lor bazându-se nu pe un criteriu poeticuniversal, ci în conformitate cu cât de apropiate saudiferite sunt acestea față de stilul poetului veteran carese oferă pe sine drept model.

Un poet care se oferă pe sine drept îndrumător celorcare vor să învețe de la el va încerca să le dezvolteacestora voci personale> de asemenea, el va încerca să-i potejeze de propriile lor reflexe și să respingăîncercările lor de imitare. În calitate de ghid, acesta leva evalua scrierile independent, nu prin comparație cupoezia lui.

Conștient sau inconștient, poetul-ghid le poate dacursanților feedback în două moduri< ca scriitor sau/șica profesor. Aceste două moduri nu sunt neapăratcontradictorii sau mutual exclusive> dimpotrivă, elesunt complementare. În calitate de scriitori, poețiiveterani își transmit de obicei propriile preferințe, felulîn care înțeleg și privesc ei poezia, dar într-un mod carenu e nici argumentat teoretic, nici metodic> ei fac uz demai multe idei și standarde, dar nu le transmit neapăratmai departe. Capacitatea de a fi profesor, însă, necesităși un tip de îndrumare practică și empirică, carepresupune transmiterea conștientă de standardepoetice și de sisteme de idei.

E de așteptat ca, într-o astfel de interacțiune, săapară rezistențe< când erup forțele creativității însufletul persoanei care nu are experiență în exprimareade sine, fiecare poem, indiferent cât de bun sau rău este,capătă în ochii autorului o semnificație sporită, asta purși simplu din cauza faptului că poemul respectiv esteexpresia concentrată a lumii sale interioare pe care oexteriorizează. Abia acest lucru e cu adevărat valabil șiorice critică adusă procesului creativ este, prin naturalucrurilor, ceva extrem de sensibil.

Adesea, nimeni nu l-a îndrumat cordial pe tânărulpoet înainte și nimeni nu i-a arătat acestuia cum să-șidezvolte abilitatea de a face poezie. Nimeni nu i-a spus

că această abilitate presupune practici și cunoștințeprofesionale care se acumulează conștient. Toate suntnoi pentru el, uneori chiar șocante. Scriitorii știu dinexperiență cât de dificilă poate fi munca cu poeții fărăexperiență care se află la început de drum. În timp cescriitorul se consideră un „cititor avizat” și o persoanăcare le poate da sfaturi relevante pentru poezia lor,poeții novice nu știu cum să le evalueze contribuția,fiind astfel posibil să se simtă amenințați și insultați deînsăși intervenția acestora în ce au ei mai sfânt –poemele lor.

Un profesor nu „dă feedback” în sensul în care arevalua un poem. Ca în orice alt domeniu de activitate,scopul instruirii este să facă instruirea inutilă – adicăsă i se dea poetului instrumentele pentru a-și evaluascrierile singur, în mod profesionist. Pentru ca acestlucru să se întâmple, profesorul trebuie să facă și maimult – atât din punct de vedere profesional, cât și dinpunct de vedere psihologic< el este Cititorul, cumajuscul[, Celălalt care receptează exact și pe deplinmesajul poetic, conținutul lui și perspectiva poetică –și este totodată cel care-i comunică receptareacursantului său. Și face asta pentru ca acesta din urmăsă-l poată hrăni pe Celălalt din el însuși, peinterlocutorul cu care comunică, așa cum Non-eul

Amir Or

Page 107: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeu Poesis interna\ionaldecembrie 2012

107

comunică cu eul> astfel ca el să fie capabil să creeze înel însuși un cititor intern căruia să i se adreseze. Pemăsură ce acest cititor intern devine mai capabil și maisensibil, va evolua și abilitatea tehnică a poetului, fărăca asta să devină un obstacol în calea exprimării luiprin poezie. Un „cititor intern” calificat este un scriitorintern care aplică judecăți poetice. Cu cât scriitorulintern este mai implicat în imaginația creativă șiexpresivă a poetului, cu atât devine el o parte maiimportantă în actul scrierii.

Metoda

Feedback și redactare

Munca de redactare a propriilor scrieri solicită dinpartea autorului, uneori poate pentru prima oară, odisciplină a dialogului. Oricât de ciudat ar suna asta,această abilitate îi cere să-și asculte cu atenție ideile șisă-și impună să le exprime cu devoțiune. Pe scurt, unuipoet care se află la început i se cere să dea seama despreel însuși – și în fața lui însuși.

Dacă scrii „castravete verde ca iarba”, ți se va ceresă te mai gândești la valoarea și la sensul conexiunii pecare ai creat-o între „castravete” și „iarbă”.

Dacă scrii „un castravete ca iarba și ca speranța uneidimineți dintr-un apartament în nordul Tel Avivului,2004”, ți se va cere să te gândești ce anume din acestvers comunică experiența ta cititorului într-un modaccesibil și ce anume e un cod privat. Poate rămânecastravetele „verde ca speranța unei dimineți”? Ceea ceeste detaliat în „dintr-un apartament în nordul TelAvivului, 2004” are vreo importanță anume? Și dacăare, poate că experiența necesită un plus de detaliere,pentru a clarifica conexiunea dintre tine și apartament.Și așa mai departe. La final, poți ajunge la o înțelegeremai cuprinzătoae a idiosincraziei, a strategiei demetaforizare și, la un nivel mai profund, a faptului căeste foarte important ca noi să comunicăm într-unpoem.

Pentru a face cursantul să înțeleagă astfel lucrul petext și pentru a-l face, totodată, să accepte aceastădisciplinare e nevoie de o doză considerabilă deempatie. Trebuie să te poți identifica cu el, să poți luaasupra ta ideile lui ca și când ar fi ale tale, neîncetând,în același timp, să-i fii Celălalt până la capăt.

Abordarea pe care am dezvoltat-o de-a lungulanilor este aceea a „cititorului de rând”. Mi-am datseama că pentru a ridica o problemă oarecare nutrebuie să fiu mai deștept decât poemul pe care-l citesc.Pe de-o parte nu trebuie să evaluez pozitiv sau negativpoemul. Nu neg calitatea poemului, mai degrabă îl laudfără să explic ce anume merge acolo și de ce – în acestfel contribui la abilitatea poetului de a-și evalua singurscrierile. Pe de altă parte, nu trebuie nici să„interpretez” poemul sau să propun sugestii și explicațiibazate pe propria mea experiență. Nu! Dacă fac asta

înseamnă că îi ușurez poetului munca și că acopărpunctele slabe din poem.

Dimpotrivă, trebuie să întreb cu inocență totalăcare e povestea cu apartamentul din nordul TelAvivului, în 2004. Ce legătură are el cu un castravete,sau cu speranța. Ah-ha! – atunci și acolo ai decis sărenunți la băutură și jocuri de noroc ca să devii opersoană religioasă?! Și cine știe asta în afară de tine?Ce părere ai, vor înțelege cititorii sau nu? Sau – ce idee<castravetele verde are o prospețime ca aceea a unuiînceput de zi! Am înțeles bine? Perfect! Dar are vreoimportanță dacă speranța aceasta se manifestă într-unmic apartament de pe malul Amazonului? Ce ne aduceîn plus imaginea asta?

Aceasta nu e numai o manieră strategică de puneproblema< întrebările de mai sus sunt ele însele unsistem de judecăți care reprezintă tocmai mizaprocesului de învățare. Poemul în sine este un pretext– azi se lucrează pe acesta, mâine pe altul – dar sistemulde judecăți, de bine, de rău, rămâne. Întrebările descriu,de fapt, mișcarea gândirii critice, adică exact ceea cevrei să inculci și cursantului, mai degrabă decât ocorectare punctuală.

Prin repetarea și învățarea acestui proces deexaminare, se creează standarde poetice într-un modexperiențial, nu abstract. După mai multe ședințe caredecurg la fel, cursantul va ști, de exemplu, ce poatesusține o metaforă și ce nu. El va ști că, dacă o duce preadeparte, ea se va transforma într-o imagine sau va luao direcție care vor încărca claritatea șicomprehensibilitatea poemului, punând o tensiuneprea mare asupra structurii metaforice pe care vrea s-o construiască. El va generaliza regulile deprinse dinexperiențe punctuale, din poemele lui și, după un timp,va vedea cum funcționează ele și în poemele scrise dealții.

Totodată, el își va dezvolta acuitatea tehnică<castravete, să spunem, rimează cu perete. E de ajunspentru a mai adăuga un element aici sau nu? Chiardacă poemul e construit pe eufonii, nu e suficientcuplul iarbă/ dimineață? În final, poate cursantul vaschimba sau nu un cuvânt, sau poate va decide săincludă elementul care rimează doar pentru un posibilritm – dar diferența adevărată este că nu mai citeștepoemul ca pe o simplă răbufnire de creativitate, ci faceo lectură discriminatorie de adâncime.

Nu spun prin asta că totul se învață ușor. A învățasă scrii are un important aspect psihologic, la limitaunei munci terapeutice, și presupune din parteaprofesorului o mare responsabilitate. Aceste aspectedepind întru totul de personalitatea poetului caretrebuie învățat, astfel încât nu voi intra aici în detalii. Prefer să discut două exemple de probleme destul deprevizibile și comune, inerente însuși procesului deînvățare.

Se întâmplă frecvent ca un poet cu care ai lucrat săvină la tine, după o perioadă de timp oarecare, și să îțispună, destul de panicat, că din cauza tuturor acestor

Page 108: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeuPoesis interna\ional decembrie 2012

108

întrebări nu mai poate să scrie poezie cu spontaneitate.Va trebui să te confrunți periodic cu crizele șidificultățile lui, continuând să-i luminezi calea careacum i se pare întunecată. Trebuie să-i amintești ceeace a învățat deja, chiar lucrurile cele mai mici, să îiexplici că va internaliza fiecare capacitate și abilitatedobândite, că e aproape la fel ca atunci când înveți sămergi pe bicicletă sau să conduci mașina. Această etapăîn care scriitorul e paralizat de un exces de auto-controlpoate fi ușurată și prin următoarele tehnici< practica„scrisului liber”, de exemplu, îl poate elibera, în maremăsură, de auto-cenzura pe care și-o aplică.

Pentru cei care poate nu sunt familiarizați cutehnica scrisului liber, se cuvine o scurtă descriere<cursantului i se cere să se oprească din orice alteactivități și să se izoleze complet cincisprezece minuteîn fiecare zi, timp în care va încerca să-și scrie gândurilepe hârtie fără oprire, fără cenzură, fără filtre, planificărisau formalizări. Nu trebuie să arate ce scrie altcuiva,nici să predea aceste materiale decât dacă o face dinproprie inițiativă.

Altă problemă se poate ivi în legătură cu temele carele sunt date cursanților pe parcursul lecțiilor. Eimportant ca un cursant să folosească toateinformațiile, toate judecățile poetice și criteriile pe carele-a descoperit, ca să le aplice poemelor discutate înanumite întâlniri. Și aici se întâmpină adesea retincențade a lucra pe același poem de mai multe ori, alteori semanifestă tendința de a renunța la ele cu totul. Eimportant pentru un poet la început de drum să aibăreușite la nivelul lucrului asupra poemului în timp real.A reveni la un poem deja terminat are o valoare maimare decât simpla lui reviziuire.

Parte din ceea ce se învață pe parcursul lecțiilor estecum pot poeții să introducă în propriile conștiințe maimulți Alții – din nevoie și în urma hotărârii proprii< deexemplu, cum să fii copacul despre care scrii, sauinvers, cum să fii tâmplarul care face un scaun dinlemnul copacului. Cursantul învață să vadă fiecarefigură din poem în mintea lui până când o poatedescrie în detaliu. El învață cum să împace stări, locuriși momente diferite ca pe niște realități accesibile.

Analog, poetului i se cere să intre în el însuși, șiacesta e un proces mai dificil, dar merită efortul. Eltrebuie să se întoarcă în poemul pe care l-a scris, săspunem, acum jumătate de an. Iar asta e o mișcarepentru care e nevoie de îndrumare. O mișcare cepresupune flexibilitate și acceptarea faptului că se aflăaici și acum, dar și atunci și acolo, simultan. Autorulrevizitează poemul cu un „Eu” care e diferit într-oanumită măsură de „Eu”-l care a scris poemul atunci.Să spunem că e vorba despre poemul discutat mai sus,cel cu castravetele verde al speranței, însă acumsperanța aceasta pare complet iluzorie sau, invers, ea s-a împlinit. Ceea ce e, desigur, în regulă. Se poate săreintre în poem aflându-se într-un spațiu mental nouși e perfect legitim ca în procesul de re-editare apoemului să introducă nuanțe noi care nu erau acolo

înainte. Și acest lucru solicită un anumit grad dedisciplină< dacă din cauza unui sentiment dedezamăgire pe care poetul îl simte astăzi castraveteleverde s-a făcut maroniu, murat și acru, poemul vadeveni cu totul altceva> dacă, pe de altă parte, neamintim că speranța este parte din dezamăgirea sau,dimpotrivă, din sentimentul de împlinire de azi, ne vafi mai ușor să vedem poemul la fel în contextul de acum.

În lucrul pe text, chestiunile tehnice apar și ele cu ofrecvență ridicată – momente în care profesorul nutrebuie decât să puncteze o metrică greșită sau un ritmcare șchioapătă, apoi să se întoarcă la materialul pus îndiscuție. Acestea nu sunt mai puțin importante.

Când vrei să îndrumi un poet, nu numai să-l învețicum se scrie poezie, miza e dincolo de calitateapublicabilă a poemelor. Profesorul nu trebuie să eviteprobleme aparent minore sau să spună că poemul epublicabil pentru ceea ce conține, în ciuda minusurilorde construcție. Scopul este învățarea, în consecință,dacă nu există o limitare temporală, e de dorit și merităsă se acorde timp fiecărei chestiuni, majore sau minore,care apare în lectura poemului.

Lucru pe text în grup și lucru pe textindividual

În cadrul Școlii de Poezie Helicon se fac sesiuni delucru pe text în două cadre< pe grupuri, în timpulcursurilor lunare din weekenduri și sesiuni individualeîn timpul săptămânii.

Lucrul pe text în grup are loc în timpul sesiunilordin weekend, când discuțiile se poartă pe bazastrategiilor de întrebare și explorare, iar sistemele deconsiderații și criterii poetice sunt inculcate prindialogul colectiv. În ce privește etica și metoda de lucru,participanții mai întâi învață să se abțină de la evaluăriși să rămână la punctarea problemelor sau punctelortari dint-un poem, într-un mod rezonabil și atent. Cualte cuvinte, profesorul le menționează clar că aici nuse lucrează cu „Asta îmi place” sau „Asta nu-mi spunenimic”. Toată lumea e invitată să-și spună opinia, daraceasta trebuie să se refere doar la ceea ce fiecare credecă funcționează sau nu în poem, să explice de ce și cum. Sigur că și noi, profesorii, ne abținem de la dictareapreferințelor noastre în materie de stil. Poemul trebuiejudecat după criteriile stilistice care i se aplică, și nu înconformitate cu un model preferențial. Dacă, deexemplu, poemul în discuție este un sonet, el trebuiesupus sau confruntat cu cerințele genului său. Dacăpoemul este o listă de descrieri factuale, el trebuie săfie eficient pe această linie. Dacă este figurativ, poemultrebuie să creeze figura și să o transmită cititorului înmod eficient și viu.

Page 109: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeu Poesis interna\ionaldecembrie 2012

109

În timpul lucrului în grup ne raportăm la poeme dela un număr de participanți la fiecare întâlnire.Poemele sunt alese în funcție de temă și de temagenerală discutată la lecția de poezie și aplicată înexercițiile de scriere creativă și în workshopuile detraduceri. Dacă tema este, de exemplu, „linia de pauzăși strofa”, discutată la prima întâlnire, ne raportăm lapoemele cursanților prin această grilă. Dacă tema este„limbajul figurativ”, atunci poemele discutate vor fialese dintre cele care ilustrează folosirea metaforei.Dacă tema este „formele închise”, vom discuta haiku-uri, sonete ș.a.m.d.

Discuția despre poeme este mai puțin intensă și maipuțin revelatoare în grup decât în discuțiile individuale,fiindcă rămânem în zona problemelor care țin de temaîntâlnirii și de pe urma cărora pot beneficia toțiparticipanții. Nu e locul aici pentru o discuție desprecum un vers precum „castravetele verde al speranței...”acoperă sensul adevărat și ce anume a ascuns, de fapt,autorul aici. În grup e suficient să subliniezi fenomenelescriiturii ca surse pentru gândirea critică a cursanților.Acolo unde se manifestă cea mai mare frică se află șicea mai mare putere, dar nu orice context e potrivitpentru a-l direcționa pe tânărul poet spre aceastătransformare.

Discuțiile în grup sunt, totodată, o sursă deinterogare, argumentare și consultare în cadrele unuidialog între participanți, sursă care le asigură feedbackreciproc și deschidere în discurs față de chestiuni pecare ei, cel mai probabil, nu le considerau subiecterelevante și pe care nu le-au mai discutat înainte. Înplus, în acest tip de feedback ghidat, când colegiidiscută între ei poemele pe care le scriu, profesorul estemai puțin amenințat și e mai ușor să poată facediscriminări. Astfel, participanții acumulează tehnicide scriere, iar feedbackul pe care îl dau nu-i ajută numaisă absoarbă standarde poetice, le dă și un jargon alreceptării poeziei pe care îl pot folosi cu alți scriitori.Un număr destul de mare dintre cei care au participatla astfel de lecții au continuat să se întâlnească între eidupă ce s-a încheiat programul, folosind – încontinuare – tehnicile de lucru pe care le-au dobânditpentru a le da feedback colegilor care își citesc poeziile.În cazul câtorva dintre grupuri, această practică afeedbackului reciproc a continuat pe parcursul anilorcu un dialog productiv.

Lucrul individual începe după două ședințe degrup> deși în acestea se manifestă un element deanxietate socială, la final procesul este eliberator. Astapentru că le dă participanților o perspectivă asupraprocesului de scriere din interior spre exterior,creându-le un echilibru și obieceiuri de scriere bune,scăzând nivelul de vulnerabilitate care anticipeazămunca individuală. Se trag niște concluzii plecând dela participarea la feedbackul pe textele altora și există

mereu avantaje în a învăța să lucrezi înainte de ajungela întâlnirile individuale.

Întâlnirile individuale au loc după metodafeedbackului pe care am descris-o mai sus, fără altemize sau constrângeri. La finalul fiecărei întâlniriindividuale cursantului i se cere să aplice ceea ce aînvățat în scrisul său, pentru ca principiile să nurămână doar la nivel abstract. Fiindcă, până la urmă,aici nu se face teorie, aici e vorba despre poeme scrisede poeți și e esențial să înțelegem că procesul deinternalizare a bunelor practici începe chiar cupractica, atunci când principiile se aplică în rescriereapoemelor scrise anterior. Cu cât un poet internalizeazămai mult sistemul de principii ale scriiturii poetice, cuatât se va vedea asta în poemele noi.

După două sau trei întâlniri individuale cu temedate, se presupune că metoda a fost înțeleasă și că sepot trimite sarcini individuale și prin email. Astfel,cursanții pot lucra nu numai la poemele lor, dar și latraduceri de poezii în engleză și arabă.

Evaluarea rezultatelor

Procesul creativ, la fel ca procesele de internalizareși de aplicare a principiilor, variază de la poet la poet.Sunt chestiuni care țin de personalitate, dar cineva cuexperiență poate prevedea rezultatele. De-a lungulanilor mi-a devenit clar că trebuie făcută o distincțieîntre rezultate pe termen scurt și rezultate pe termenlung. Simplificând, aș spune că există poeți pentru carelecțiile de poezie stimulează o răbufnire de creativitate,așa cum există alții care se retrag – într-o pozițiedefensivă, uneori depășiți de interacțiune, de bogățiade informații și de competiția implicită sau explicitădin grupul de lucru. Nu există nicio garanție că un poetcare a avut o răbufnire de creativitate va continua săscrie, așa cum nici un poet care a fost mai retractil nuse va opri neapărat din scris. Se pare că voința/putereași decizia de a scrie poezie ca stil de viață suntelementele decisive. Se prea poate și ca valuri decreativitate să-i lovească pe cursanții retractili dupăterminarea programului, așa cum cei cu răbufnirilecreative pot fi incapabili să mai scrie fără intensitateași dinamica din cadrul lecțiilor. Se mai întâmplă, deasemenea, ca într-o serie să existe oameni deosebit detalentați, iar în ale serii unii mai puțin talentați.

După toate aparențele, a testa rezultatele calitativeîn poeme nu e suficient aici.

Și atunci, ce ne-a ieșit și ce nu? Ei bine, o comparațiea poemelor cursanților de la începutul programului cucele scrise la finalul acestuia este o formă de evaluarede bază pe care orice profesor o poate face intuitiv dupăce a încheiat lucrul cu ei. Nu sugerez că asta ar fi omăsură greșită sau ineficace. Dimpotrivă, o asemeneaevaluare va duce de obicei la rezultate încurajatoare șila reușite considerabile, ceea ce e foarte important.

Page 110: Poesis International 11, Decembrie 2012

eSeuPoesis interna\ional decembrie 2012

110

În orice caz, dacă luăm în calcul distincția dintrerăbufnirile creative ale unora și retractilitatea altora,poate ar trebui evitată o comparație evaluatoare înaintede terminarea programului. Ceea ce vreau să spun estecă problema stă în scrierea „dovezilor” și nu încunoașterea procesului. Nu întotdeauna poate fiidentificată evoluția în scriitura celor care au lucrat maipuțin în timpul programului, dar poți să te gândeștidacă motivul este că scriitorul nu a internalizat nimicsau că ceea ce a internalizat nu se regăsește încăexprimat în scrisul său.

La finalul programului, întrebările fundamentale<Există un sens general aici? Care e situația? sau Ce faceversul/pauza asta? sunt suficiente pentru a-l face pepoet să vadă care e problema lui și să ofere soluții. Înacest tip de dialog închis și continuu îți poți da seamadestul de clar ce ai reușit să transmiți și ce nu.

Dar asta nu e tot.

A îndruma un scriitor nu se bazează cu adevărat peîntrebări despre scris ca cele de mai sus, nici pe soluțiilede succes care pot fi oferite. Consider că însuși actul dea lucra cu autorii pe texte duce la niște principii și lerefuză pe altele. Cu toate formele de încurajare afiecărui stil și a fiecărui fel de a scrie poezie, ne bazămtotuși pe o presupunere centrală și necesară. Spus foartesimplu< artă este calitatea comunicării.

Concluzie

Redefinirea capacității de „a-ți redacta singurtextele” reprezintă munca de o viață a oricărui poet.Deși, adesea, aria lui de învățare devine conștientă șiarticulată în îndrumarea pe care o oferim – chiar dacăreușim –, acesta e doar începutul poveștii. Discuțiadespre formele și conținuturile poetice se reduce, înfinal, la re-examinarea angajamentului de a scrie luatde fiecare poet, angajamentului de a lucra cudeschidere spre cititor și cu deschidere spre sine.

Mi se pare că ceea ce poetul învață despre acestsubiect în Școala de Poezie Helicon nu este mai puținimportant decât abilitățile tehnice pe care ledobândește, dacă nu chiar mai important.

Pentru a trage linie, aș vrea să formulez principiilede bază pe care încerc să le transmit în lecțiile mele<

Arta fără învățare este o răbufnire creativă, dar nureprezintă calea adevărată. Măiestria permite libertateaartistică de expresie. Fără ea, orice reușită artistică,oricât de strălucită ar fi, reprezintă un climax fărăfundament.

Controlul limitat al instrumentarului poeticpredispune la un „stil” care se va epuiza cu timpul.Învățarea permite mișcarea fără efort a gândirii în șideasupra expresiei. Controlul asupra instrumentelorpoetice asigură capacitatea de a folosi formele poeticeliber și permit dezvoltarea și ameliorarea lorindependent de stil.

A învăța să controlezi instrumentele poetice este oabilitate care priește formei și manierei poetice> a-țirafina scriitura presupune capacitatea de a-ți folosigândirea.

Dă mai departe ceea ce știi!

traducere din limba englez[ de Alexandra Florescu

Page 111: Poesis International 11, Decembrie 2012

111

Luna Miguel (n. 1990, Spania) este una dintre speranţele strălucitoare ale poezieispaniole, având deja publicate patru volume de poezie (Să fii bolnav, 2010> Poetry is notdead, 2010> Gânduri sterile, 2011> Cavoul marinarului, 2013), o povestire (Exhumare,scrisă împreună cu Antonio J. Rodríguez) şi două antologii, apărute în Statele Unite aleAmericii (Bluebird and Other Tattoos, 2012) şi Italia (Musa ammalata, 2012). A tradusCartea lui Monelle de Marcel Schwob şi poeţi precum Arthur Rimbaud, Tracy K. Smith,Cassandra Troyan, Ellen Kennedy, Lysiane Rakotoson, Dorothea Lasky. A editatantologia Aveau douăzeci de ani şi erau nebuni (2011), curpinzând tineri poeţi de limbăspaniolă.

luna miguel

Page 112: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeSíaPoesis interna\ional decembrie 2012

112

Yo sé qué

la pureza que te preguntaba Maite Dono

La pureza es este párpado.

La pureza es esta mano vieja, que mancha si acaricia.

La pureza es mi sexo diminuto.

La pureza es una media luna.

La pureza es la lengua cortada de mi madre.

La pureza es este poema.

La pureza es el pensamiento impuro.

La pureza es el aliento en la mañana.

La pureza es un cepillo lleno de pelos.

La pureza es una bañera negra llena de leche

La pureza es esta copa, este vino, esta carne.

La pureza es una hostia.

La pureza es mi reflejo.

La pureza es candidiasis.

La pureza es diabetes.

La pureza es miedo, sucio miedo asomándose.

La pureza es medicina.

La pureza es tu polla.

La pureza es nuestra casa en invierno.

La pureza es un calefactor.

La pureza da asco.

La pureza da asco.

La pureza da asco como un pájaro

que anida en la campana

de una iglesia

en la campana

Eu ;tiu ce

puritatea de care te-am întrebatMaite Dono

Puritatea e pleoapa asta.

Puritatea e mâna asta bătrână, pe care apar pete cândo mângâi.

Puritatea e sexul meu micuţ.

Puritatea e o jumătate de lună.

Puritatea e limba retezată a mamei.

Puritatea e poemul ăsta.

Puritatea e gândul impur.

Puritatea e respiraţia de dimineaţă.

Puritatea e o perie plină de păr.

Puritatea e o cadă neagră plină cu lapte.

Puritatea e paharul ăsta, vinul ăsta, carnea asta.

Puritatea e o palmă peste față.

Puritatea e imaginea mea în oglindă.

Puritatea e candidoză.

Puritatea e diabet.

Puritatea e teroare, teroare jegoasă ivindu-se.

Puritatea e medicină.

Puritatea e pula ta.

Puritatea e casa noastră iarna.

Puritatea e un boiler.

Puritatea te-ngrețoșează.

Puritatea te-ngrețoșează.

Puritatea te-ngrețoșează ca o pasăre

care-şi face cuib în clopotul

unei biserici

în clopotul

Page 113: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

113

de una cocina

en la campana

de una garganta.

Yo sé qué es la pureza.

La pureza es este país fuerte.

La pureza es la raza.

La pureza es lo casto.

La pureza es el himen.

La pureza es el pájaro y el himen.

La pureza da asco

es tierna

es cerda

es única.

Yo sé qué es la pureza.

Yo sé qué es.

Coma diabético

Tú me diste una boca.

Mi madre me dio este páncreas.

La Ciencia me dio insulina.

Dios no me dio nada salvo miedo en un puñado de azúcar.

Huelo muerte

Todas las poetisas están muertas, dijo. Roberto Bolaño

Espejito, espejito.

¿Acasosoy joven?

¿Acaso huelo a muerte?

unei bucătării

în clopotul

unui gât.

Ştiu ce e puritatea.

Puritatea e ţara asta puternică.

Puritatea e rasa.

Puritatea e castul.

Puritatea e himenul.

Puritatea e pasărea şi himenul.

Puritatea te-ngrețo;ează

e delicată

e o t]rf[

e unică.

Eu ;tiu ce e puritatea.

Eu ;tiu ce e.

Comă diabetică

Tu mi-ai dat o gură.

Mama mi-a dat pancreasul ăsta.

Iar Ştiinţa mi-a dat insulina.

Dumnezeu nu mi-a dat nimic decât teroareaîntr-un pumn de zahăr.

Miros a moarte

Toate poetesele sunt moarte, zice.Roberto Bolaño

Oglindă, oglinjoară.

Ce zici,sunt tânără?

Ce zici,miros a moarte?

Page 114: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poeta suicida

Todo rasurado< hasta la última pestaña de esta pesadilla monótona.Todo rasurado. Todo falso. Imitación punk de una poeta muerta.

Si Pizarnik resucitó, ¿lo harás tú, suicida idiota,que miras desde el reflejo?

Todo rasurado,

¿coño o corazón?

eso qué importa cuando ambos huelen a vida, cuando ambos sangran y tiñen de amor.

Todo rasurado para sentir mejor el hielo. Todo frío. Todo muy frío y hermoso. Todo vacío, por última vez.

Poetă suicidară

Totul bine ras<la ultima paginădin coşmarul ăsta monoton.Totul bine ras.Totul fals.Imitaţia punk a unei poete moarte.

Dacă Pizarnik ar `nviaai face-o tu,suicidară idioatăcare priveşti lumea din oglindă?

Totul bine ras,

pizdă sau inimă?

ce mai contează, când amândouă miros a viaţă,când amândouă sângerează şi le apucă amorul.

Totul bine ras, ca să simţi mai bine gheaţa.Totul îngheţat.Totul foarte îngheţat şi frumos.Totul pustiu, pentru ultima oară.

PoeSíaPoesis interna\ional decembrie 2012

114

Carta a la madre

Me contaron que saber retórica es como saber amarcon la palabra exacta, amar a un dios o a un pezónincluso si lleva veinte años sin donar su leche seca.Mustia. Su leche de jazmín de otoño. Natural. Pero túodias el jazmín. Pero tú odias tanto el olor a jazmín.Cómo te extraño. Persuasivas las palabras de esos ojos.Me contaron. Me convencieron. Que saber amar noes como saber amar. O sí. Quizá. Amar, pero másfuerte.

Último

No me protegen de las paredes vacías. No me protegenlas chinchetas en el suelo de alquiler, de unahabitación de alquiler, de una vida cara de alquiler quemis pulmones no soportan. No trato de dar pena<procuro dar asco. No trato la belleza< procuro midelirio. No trato la juventud< comprendo lo infantil demis facciones. Mi desánimo. Mis ganas de llorar.Nunca me levantaría de esta cama. Comería aquí.Defecaría justo aquí. Haría el amor bajo el colchón.Así. Con estos ojos. Así. La mañana es perversa consu luz. Nadie protege mi diario desprotegido. Mi vidadesprotegida, que, lo sé, a veces ni siquiera se parecea esta que prometo.

Scrisoare către mama

Mi-au spus că a şti retorică înseamnă a şti să iubeşti cucuvinte exacte, să iubeşti un zeu sau un sfârc, chiardacă de douăzeci de ani n-a mai dat lapte. Secat.Laptele lui de iasomie de toamnă. Natural. Însă tudeteşti iasomia. Însă tu deteşti atât mirosul de iasomie.Cât îmi lipseşti. Persuasive cuvintele ochilor ălora. Mi-au povestit. M-au convins. Că a şti să iubeşti nuînseamnă a şti să iubeşti. Sau da. Poate. Să iubeşti, însămai intens.

Ultimul

Nu mă apăr[ de pereţii goi. Nu mă apăr[ piunezele depe podeaua de închiriat, din camera de închiriat, dinviaţa asta dragă de închiriat pe care plămânii mei n-osuportă. Nu caut să-mi fac milă< încerc să-mi fac greaţă.Nu caut frumuseţea< îmi procur delirul. Nu cauttinereţea< îmi înţeleg infantilitatea trăsăturilor. Mădescurajează. Mă fac să plâng. N-o să mă mai ridicniciodată din patul ăsta. O să mănânc aici. O să-mi factreburile exact aici. O să fac amor sub saltea. Aşa. Cuochii ăştia. Aşa. Dimineaţa e perversă cu lumina ei.Nimeni n-o să-mi apere cotidianitatea neajutorată.Viaţa mea neajutorată, care, ştiu, uneori nici nu maipare să fie ce promite.

traducere din limba spaniol[ de Radu Vancu

Page 115: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{ Poesis interna\ionaldecembrie 2012

115

O carte subţirică,micuţă, o copertă

discretă, într-o nuanţă deacvamarin, în centrul căreia a fostdecupat un cerc alb (imaginea dela capătul unei lunete), pesuprafaţa căruia se văd profilateumbra unei pisici şi cea a uneinacele, fără nume şi titlu trecutepe cotor, genul de carte pe carenumai cu greu o dibuieşti când ocauţi prin bibliotecă, în situaţia încare nu-ţi aminteşti exact unde aipus-o, aşa arată Aerostat, jurnalul prozo-poetic cu caredebutează Stelian Müller, o discreţie care se prelungeştesau poate mai bine spus emană din însuşi conţinutulcărţii. Dacă mai adăugăm şi informaţia pe care ne-ofurnizează Rareş Moldovan în Postfaţă, aceea cămanuscrisul a circulat din mână în mână timp de câţivaani înainte să fie publicat şi faptul că a apărut la oeditură mică şi destul de obscură, ceea ce înseamnă căva circula mai degrabă tot din mână-n mână decât prinlibrării, plus titlul, Aerostat, prima impresie de centrude greutate greu sau imposibil de reperat în cazulacestei cărticele destul de surprinzătoare este completă.

Acelaşi titlu însă, autorul preferând maipretenţiosul, mai tehnicul „aerostat”, mai banalului,uzualului „balon”, sau termenului de „dirijabil” (cuimplicaţiile lui nedorite), este şi cel care atrage primul

atenţia. În timp ce nu devineniciodată foarte clar în ce măsurăstarea vremii îi influenţează„diaristului” dispoziţia emoţio-nală, mereu atent cum este lasemnele cerului, pe care letranslatează apoi în scurterapoarte (cvasi) meteorologice,sau invers, starea emoţională a„diaristului” influenţează eaînsăşi şi se reflectă în rapoarteledespre starea vremii, notaţiilecromatice reduse la o paletă deocru, gălbui, albastru, alb saucenuşiu (care sunt exclusiv culoriale cerului) par să arate că această

dispoziţie nici nu fluctuează în fond foarte mult.Indiferent de frecvenţa cu care se schimbă senzaţiilesau stările prin care trece personajul din Aerostat,indiferent de cât de repede se modifică disponibilitateaemotivă sau afectivă a acestuia, în funcţie de cum eafară, frig („soarele e o lumină îngheţată”, „luciulsoarelui e rece”, pe cer se află „un soare fără căldură”etc.) sau, parcă mai rar, cald („Mă ghemuiesc pe bară,mă perpelesc la soare”, „Sunt pe stradă, soarele îmiîncălzeşte ţeasta” etc.), starea psihică predominantăpare să rămână una de melancolie, camuflată sub omască de (auto)ironie şi un fel de protest, straniu pânăla absurd, împotriva inerţiilor de orice fel. Chiar dacămajoritatea însemnărilor din acest „jurnal de bord”(din care practic nu mai rămâne decât convenţia, şi eaabia mimată, fiind consemnate numai lunile şi uneori

Starea vremii< „sunt aici”

Cristina ispas

Page 116: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{Poesis interna\ional decembrie 2012

116

zilele săptămânii, sub specificaţia că ar fi vorba de operioadă întinsă pe şapte ani, neprecizaţi însă)relatează, într-un stil minimalist şi fragmentar, şi într-un registru pur realist, evenimente prin absolutnimic revelatorii (aparent), pentru un nevrotic noianulde senzaţii asociate acestor evenimente perfect banaletrebuie să constituie tot atâtea întâmplări însemnate. Înprimul rând prin forţa lor de percuţie, pentru căsenzaţiile par în Aerostat să fie şi cele care menţin oconexiune cu realitatea care altfel s-ar fi pierdut demultşi care ameninţă oricum să se piardă, contactul cu o altăfiinţă umană primind de obicei atribute negative, chiarşi în cele mai dorite dintre situaţii şi uneori chiarînainte de a se produce< „Dacă m-aş gândi acum la ceare ea sub bluză, o otravă mi s-ar răspândi în trup”,atunci când nu se dovedeşte total ineficient< „Vineri< Nesărutăm, mă gândesc la un tanc, ea la ce s-o figândind?” Cu cât este mai amplă deschiderea cosmică(chiar şi atunci când se află în ceea ce intuim a fi spaţiudomestic, „diaristul” pare să-şi petreacă cel mai multtimp la fereastră, în timp ce, imediat ce va părăsi acestspaţiu, îl vom regăsi, cel mai probabil, nu în alteîncăperi, ci pe stradă), cu cât atenţia este distrasă maimult înspre fenomenele care se petrec în atmosferă, cuatât mai mult se închide fanta prin care pătrunde totceea ce este legat de umanitate şi de relaţiile dintreoameni, de obicei marcate de crispare şi reacţiiimproprii, ceea ce face ca perspectiva pe care o avemdeja formată, în mod obişnuit, asupra a ceea ce estebanal şi ceea ce este excepţional să-şi piardă aicirelevanţa. Fie că explicaţia pentru comportamentul celpuţin neobişnuit, în multe dintre situaţii, alpersonajului din Aerostat, pe care l-aş numi maidegrabă dezadaptat decât autist, vine dintr-o„hipertrofie senzorială cronică” de care ar suferi (dupăcum o botează Alex Goldiş), fie că nu vine deloc, celemai multe scene „sociale” desfăşurându-se de fapt îngând (ca de exemplu aici< „Miercuri< Un cunoscut seapropie, trece pe lângă mine, nu-l salut, ştiu că nu maifoloseşte la nimic”), adevărata stranietate pare să ţinăde fapt de relaţiile general umane, de inerţia şi falsapoliteţe în care se complac şi care adeseori duce lablocaje stupide< „Mă place dar în aceste clipe, prezenţamea îl stinghereşte. Ar trebui să plec dar nu am curaj”.Iar în opoziţie cu aceste relaţii interumane viciate de olungă istorie de prefaceri, senzaţiile nu pot fi decâtpurtătoarele unui adevăr sui-géneris. Şi tot din cauzavicierii relaţiilor interumane, cele mai frumoaseînsemnări, în care transpare cel mai puternic şi poezia,sunt cele care transcriu momente de absolutăsingurătate< „Octombrie< ascult muzică franţuzească,rotiţa care învârte banda casetei scoate un zgomotritmic, îl bat încet cu piciorul în podea”, „Sâmbătă< Măduc în oraş, o să mă întorc cu capul plin de vedenii”,„Sunt pe hol, mă maimuţăresc în faţa câinelui, el măpriveşte cu dispreţ”, „Marţi< Sunt în cameră, stau pe unmunte de bagaje, mi-e frig”, „Luni< beau apă de lafântână, nu mă mai satur” şi mă voi opri aici, deşi aşputea continua aşa încă mult timp. Încă o însemnare,

la fel de concentrată şi de o aceeaşi maximă percutanţă,este edificatoare pentru modul în care este mimatformatul de jurnal sau pentru modul, e acelaşi lucru,în care este mimată viaţa printre oameni< „Azi noapte,pe strada Armatei, mi-am întors capul, cu o smuciturăputernică, mi s-a părut că prin întuneric aud paşi decâine, nu era nimic” (însemnarea este datată 11 mai, nuse ştie în ce an). Tot în asemenea momente desingurătate apare şi, ca un efect de neevitat, tentaţiafilozofării< „Miercuri< Mă gândesc să mă joc pecalculator, ar trece timpul mai repede, voi renunţa,timpul trece oricum”, „Februarie< Poate că mai multdecât trecutul său, omul nu poate fi nimic”, „Iulie< Eumi-am adus raţiunea, ea şi-a adus trupul. Nu-mi faciluzii, voi pierde” etc. Indiferent cât de jucăuşe paraceste scurte reflecţii pseudo-filozofice, care de multeori se încearcă a fi camuflate în absurd (comparaţia cuAcosmei vine aici la îndemână, deşi dacă la Acosmeiabsurdul este impregnat în fiecare scenă, aici graţia şistridenţa apar uşor decantate, efectul pe care-l ştim dinJucăria mortului fiind perceput mai degrabă la nivelulîntregului volum), sau cât de (auto)ironice, sau cât demult poate deruta pe alocuri o anumită îngroşaredemonstrativă a discursului, ele trebuie luate până lacapăt ca exact ceea ce sunt< reflecţii pseudo-filozofice.În plus, rupând iarăşi din loc în loc filmul, şi cu toatecă de fapt nici gesturile acestea nu par a fi mai puţin aleunui übersensibil, se regăsesc şi câteva scene pline deostentaţie (cum ar fi< „Joi< Sunt în piaţă, aştept pecineva, un copil de ţigan se apropie „Dă-mi o sută delei!”, „Am numai dolari” mă apăr precaut, „Dă-mi undolar atunci!”. Îi dau zece pentru că nu am bancnote deun dolar” sau cum ar fi aici, unde deja se poate vorbi,chiar dacă in extremis, de un gen de atitudine cool<„Miercuri< El a băut o sticlă de vin, eu jumătate,discuţia a ajuns la teroriştii arabi, mă gândesc repedecum mi-ar sta terorist” sau aici< „Noiembrie< AscultRammstein în concert la Berlin, pe stadion mulţimeaţipă şi aplaudă, ţip ş-aplaud şi eu în cameră pentru cănu am de ales” sau< „Luni< Filosoful meu preferat eDerrida. Al tău?”. „Rammstein” bâlbâi eu” etc.). Poateînsă că aceste cugetări pseudo-filozofice sau stridenţepe voce contabilizate la minusuri nu fac până la urmădecât să îşi aducă şi ele contribuţia la echilibrul general.Pentru că ceea ce încearcă de fapt să facă Stelian Müllerîn Aerostat este să găsească acel punct absolut deechilibru între raţiune şi sensibilitate, luciditate şivisare, gravitate şi umor, între ceea ce pare să aibă sensşi ceea ce pare absurd, claritate şi nebunie, observaţieşi hazard, poezie şi proză, proză şi viaţă, trăire şifilozofie etc., punct pe care este adevărat că mult maides îl atinge decât îl ratează.

Un debut frumos, care n-ar trebui să treacăneobservat. Încă nu e prea târziu.

Stelian Müller, Aerostat,Galaxia Gutenberg, 2011

Page 117: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{ Poesis interna\ionaldecembrie 2012

117

I ustin Panța este,probabil, printre ultimii

poeți pentru care literatura și actulde a scrie încă înseamnăînvecinarea, dacă nu chiaridentitatea cu o stare de grație denedefinit. El pare să fie unul dintrecei din urmă reprezentanți ai uneistirpe nobiliare, din care făceaparte, de pildă, Virgil Mazilescu,spirite pentru care poezia este oreplică miniaturală a creațieidintâi. Oricât de neobișnuită și dedesuetă pare astăzi ideea, poeziaeste taumaturgie și ieșire dintimpul comun> iar pentru a scrie,crede Iustin Panța, moralist derasă pură, e nevoie de abluțiunirepetate și de purificare lăuntrică, așa cum te-ai înfățișamorții. Panța este unul dintre ultimii poeți care, deasemenea, pare să-și fi lucrat deopotrivă poemele, darși biografia cu aceeași grijă, ea construindu-se pe de-a-ntregul după chipul și asemănarea literaturii. Unromantic întârziat într-un timp anapoda, așa cum sunttimpurile în care poezia crește cu adevărat, ca pentru acontrabalansa răul lumii. Un anacronic, dacă nu cumvachiar un discronic veritabil. Poet care moare tânăr, darnumai pentru a întări ideea că poezia continuă să existe>ea este o supraviețuitoare. Un poet pentru care debutulpoate veni oricând, chiar și la mai bine de un deceniudupă moarte, adăugându-se aceleiași lumini difuze deapoi.

Acesta este, de altfel, cazul ediției îngrijite deAlexandru Uiuiu și de Gavril Țărmure, Intențiile tăcerii(Charmides, 2012), care reproduce volumul deprezumtiv/ premeditat debut al lui Iustin Panța, din 1986,menit să apară în plină efervescență lunedistă. Deșimotivele pentru care culegerea nu a apărut atunci nu suntcunoscute, mărturisește în prefața cărții Alexandru Uiuiu,ele nu sunt decât simplă recuzită pentru exotismul istorieiliteraturii> debutul lui Panța se va produce abia în 1991,prin Obiecte mișcate (Editura Eminescu), la cinci ani

după ce tânărul scriitor își va fidefinitivat acest prim etaj alpoeziei. Rămas închis până anultrecut, la inaugurare, el nu va arătadecât aceleași încăperi, aceeașistucatură, aceeași siguranțăornamentală. La capăt, vizitaacestui spațiu nu poate decât întăriideea că, în poezie, nu există gradede aderență, măsuri și chipuridiferite de a fi în poezie sau în afaraei, ci doar identitate sau absențaindiscutabilă a oricărei asemănăria obiectelor.

De o carte ca asta nu te poțiapropia decât cu tandrețe, așacum se întâmplă să simțim atuncicând descoperim uneori câte o

pagină de jurnal din care ies întâmplări pe care le-amuitat. Dar oare nu cumva Intențiile tăcerii este un volumal intenționalității și al virtualității, desigur, cu toatetatonările și ezitările începutului, am spune, dar caresusține inextricabil etajele superioare, un volum apărutde dragul filologilor și al arheologilor literaturii, care nupoate interesa decât în măsura în care pot fi desenateliniile de coerență ale imaginarului și ale discursului săupoetic? Poate fi el parcurs fără umbra lungă (și tainică)pe care o aruncă poeticul și biograficul de după? Dealtfel, prefațatorul volumului anticipează aceastăposibilă ruptură în receptare< „Iustin Panța își publicăacum cartea de debut. Temător, emoționat, intră încompetiție cu tinerii poeți ai acestui timp, se adreseazăgustului public al acestor ani. Să îi dorim șansă tânăruluipoet.” Ca element simbolic, la finele cărții estereprodusă, în facsimil, scrisoarea care însoțea, atunci,volumul pornit către editură. Scrisoarea îi este adresatălui Alexandru Uiuiu, iar tonul pe care-l adoptăexpeditorul este unul excentric, cu gravitatea ideilor binecamuflată prin ludic, ca pentru a de-genera tot ce ținede entuziasmul unui astfel de moment. Destinul face cavolumul, ca și scrisoarea să plutească în aceeași mare agratuității ca și literatura.

Via\a insesizabilă

rita Chirian

Page 118: Poesis International 11, Decembrie 2012

CroniC{Poesis interna\ional decembrie 2012

118

Ca și în textele din ulteriorul Obiecte mișcate,scenariile lirice ale culegerii de uvertură se construiescîn jurul poeziei materiei. Imaginarul este simbolic și sețese din „dicursul mut” al obiectelor încărcate magic,ficționalizate, schițate întotdeauna într-un nimbeminamente livresc. Peste toate textele plutește, firesc,melancolicul, tristețea ivănesciană, ceremonialul unuiexcavaj încet – ca dragostea – în esența lucrurilor, înstructura lor intimă și aparent de nepătruns. Darlimbajul este mereu tranzitiv, de o simplitate dezarmantă(dar „înțepat” de ascuțișul câte unui neologism maiabraziv), urcând dezinvolt – cu un clin d’œil – pe tijeironice, lipsit încă de arabescurile intertextuale pe carepoetul urma să le încerce, de exemplu, în volumul scrisîmpreună cu Mircea Ivănescu, Limitele puterii sauMituirea martorilor< un roman rusesc (1994)< „Vine ziuacând îți spun< acum și aici./ Intri într-o cârciumă,comanzi o halbă de bere,/ Chelnerul îți aduce o halbăcu bere,/ vrei să te simți bine, chiar te simți bine/ îțisprinzi o țigară tocmai când citești pe tăblița/ agățată peperetele din fața ta/ «Astăzi nu se fumează»,/ Îți stingițigara. Știi că întotdeauna va fi astăzi,/ Că mâine, dacăvei veni aici, ca fi astăzi,/ că peste o lună, dacă vei veniaici va fi< «Astăzi nu se fumează»/ Ce înseamnă acumși aici/ Peste zece ani când vei reveni,/ tăblița atârnatăde același cui, nici măcar ruginit</ «Astăzi nu sefumează»/ Halba rămâne nebăută, nu ea, ci tu eștitentația</ Pâinii îi e foame de tine, apei îi e sete de tine./Orice lucru ți-e oglindă>/ Spargeți toate oglinzile,urâților!” („A patra tâlcuire în oglindă” – poemul definal al culegerii).

Realitatea reprezintă, pentru contemplativul IustinPanța, un labirint care trebuie supus unei constanteîncercări de decriptare, iar fiecare text este o „fotografie”a stării, a obiectului-madlenă, un motor care trimiteimpulsuri și activează poeticul, ascensiune și descindereîn interiorul misterului< „Să cobor și treptele taineiacesteia –/ asta însemnând că întunericul îmi va copleșitrecerea/ cu fiecare treaptă pe care pun șovăielnicpiciorul –/ un preludiu abia perceput în drum printre/dealurile unei ființe sau unei/ la fel de nestatorniceneființe” – „Întâiul (nici măcar închisul)”. Astfel, înIntențiile tăcerii, bruioanele realului sunt trecute –conotat – prin sita deasă a metafizicului (ceea ce, astăzi,poate îngreuna o lectură „leneșă”), prin emoție șimemorie> dacă prin conceptualizare debutantul din1986 se situează mai curând în descendențaexpresionismului cu cămașa închisă până la gât,sufocantă, metaforică a întunecaților echinoxiști, de celmai multe ori, vârsta relaxată, care exultă în trazitivitățiironice și care vibrează pe coardele ludicului, își lasăamprenta în texte precum „Portret”, „Explicații inutile”sau „Titlu alb”> uneori, se desprind clinuri narativesimilare celor cu care ne-a obișnuit un MirceaCărtărescu în Faruri, vitrine, fotografii sau în Poeme deamor< emfatice, voluntar adolescentine, goliardice,eclectice> alteori, la suprafața poemului se ridică spumagroasă a truismului jemenfichist< „...o încrengătură desubstanțe la care/ nici nu gândim, un cuvânt totuși lung,cel mai lung,/ de pildă< «haisăbemșidă-

ledraculuipetoate»” („Adevărul, iarăși”). Totuși, textele„serioase”, adânc metafizice ale lui Iustin Panța își poartăîn sine anticorpul demistificator (ceea ce le face, încă,digerabile), un baston de vagabond purtat în ranițabunei-cuviințe ori o bâtă de aruncat în baltametaforismului bine închegat de prea multă suficiență<„Răspunsurile tale devin tot mai aspre>/ �…� Un drugînroșit – al obișnuinței – mi-a înfierat fața/ �…�/«Anatomia – nu-i așa – presupune mai întâi uncadavru.»” („Disecții”).

Tot ca o fugă (jucăușă – și poate de aceea tragică) deo asumare directă, fără intermediere, a adevărului/sublimului poetic (părând, astfel, o descoperire cu totulîntâmplătoare) – care, evident, vine din jocul discursiv-detașat al lui Mircea Ivănescu –, Panța își alcătuieștetextele sub circumstanțele atenuante ale lui „noi”. Așezatsub umbrarul generalității, Panța pare a purta, realist-neutru, dar cu ochi pătrunzător, o oglindă ambivalentă,care delimitează exterioritatea și interioritatea, o oglindădublă, la limita dintre afară și înăuntru, pe când el,august, trasează doar liniile clare de corespondență întrecele două. Scenele pe care le aduce aici în prim-plan suntabsurde, harmsiene uneori, alteori scene de banală șimustoasă viață provincială, mișcări imperceptibile îndinamica sentimentelor și a percepțiilor, scurtenarațiuni, instantanee în care subtextul ori subsolulintertextual al poemului sunt mai importante decâtimaginea în sine< „Așa că toate sunt simple, o existențălucidă pentru noi,/ îi spuneam de pildă, aceluia suflet, șigata,/ am ocolit orice complicații,/ punând încă oetichetă cu nume pe sticlă,/ așa cum se pun pe borcane– HCL, H2SO4 – în laborator./ �…� «De ce nu ne-amîntâmpinat până acum unul pe altul –/ Cum scrie acolo– cu sărutul cel sfânt?»/ Dar e prea târziu< într-o farfuriesângele de la înjunghiere/ Este deja înghețat.”(„Fantomele”).

Monoloage întrerupte, false dialoguri purtate cuobiectele care alcătuiesc o butaforie de romanț,fracturate alcătuiesc, într-un balet suspendat, oînscenare care mărturisește despre evanescența lumii,despre sublimul efemer, aproape insesizabil șiconvertibil al clipei. Tocmai de aceea, Intențiile tăceriieste un volum care, pentru cei deja îndrăgostiți depoezia lui Iustin Panța, resprezintă posibilitatea dereîntâlnire cu un scriitor („veșnic tânăr”, ne aminteșteAlexandru Uiuiu) egal cu el însuși de la primele texte,ale cărui linii de forță erau deja trasate cu 15 ani înaintede a-și încheia, neașteptat, socotelile cu această „lume atăcerii”. Pentru ceilalți, cei care nu cunosc poezia pe carea scris-o Panța, poate fi o cale de acces. De altfel,Intențiile tăcerii – sunt convinsă – poate intra oricând –cu succes – în competiție cu oricare dintre volumeledebutanților din ultimii ani. Ceea ce ar trăda sau arpăstra nota unui alt timp nu ar fi decât jocul livresc,plăcerea de a fi într-o literatură care trăiește încă pe unsol hrănitor – un sol încă fără otrăvuri.

Iustin Panța, Intențiile tăcerii,Ed. Charmides, 2012

Page 119: Poesis International 11, Decembrie 2012

119

Aleš Šteger (n. 1973, Ptuj) este un poet, prozator, editor și critic sloven, probabilcel mai cunoscut autor al generației afirmate după destrămarea Iugoslaviei. Astudiat Literatură comparată și Literatură germană la Ljubljana. A publicat unjurnal de călătorie în Peru, o colecție de proze scurte, un volum de eseuri și cincide poezie – a debutat în 1995 cu Šahovnice ur, iar cea mai recentă carte, Knjigateles (Cartea corpurilor), a apărut în 2010, la cinci ani de la Knjiga reči (Cartealucrurilor). Poezia lui Aleš Šteger a fost tradusă în engleză, germană, cehă, slovacă,spaniolă, lituaniană etc.

aleš Šteger

Page 120: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

120

A

A a murit. Și nu a murit. La fel ca tataA, la fel ca bunicul, A s-a înecat în cimitirul satului.

S-a înecat, nu s-a înecat. S-a scufundat în noroi.În noroi și pietrele mute tot în noroi.

Acolo tace acum. Se stinge. E acolo și nu e.Fiindcă nu există un loc. N-are început și sfârșit. AAA.

Cineva a murit. Nimeni. Numele –Uitat. Și al tatălui său, și al bunicului său.

AAh, uneori lucrurile se complică. Uneori se scoalăCine s-a culcat și moare cine a vegheat morții.

Uneori AAA e o teroare insuportabilă a spațiului care își caută vocea.Uneori AAA o tristețe monotonă a ploii pe drumuri.

AAA se pune pe clocit când iese din mare.AAA un suspin de cuarț în ceasuri.

Sigur nu e decât – A e mort.

Cine-și închipuie c-o să-l audă, să-și ia urechea cealaltă,Cine nu-l aude, continuă degeaba.

Ou

Când îl spargi de marginea tigăii, nu observiCă oului pe moarte-i crește-un ochi.

E-atât de mic că nu astâmpărăNici cea mai vagă poftă matinală.

Vede el timpul colindând aiurea?Scârț, scârț, coji crăpate, haos și ordine?

Prea mari probleme pentr-un ou prea mic cu noaptea-n cap.Și tu – chiar vrei să știi răspunsul?

Stați ochi în ochi la masăÎi stingi prematur văzul c-un simplu miez de pâine.

Rașpel

Îți amintești cum mama ta IocastaS-a-ntors din cocină cu mâna zdrențuită.

Turbată de durere fereastra s-a deschisȘi-a tot suit pân’ și-a ieșit din trup.

Îți amintești cum a pnsat-o tata îngrozitȘi-n graba aia cum s-a înroșit tifonul.

Page 121: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

121

De data asta șoapta rașpelului e-a ta. Pe răzătoare-i lumea.Fisura-i tot mai mică. Cine-a omis pe cine?

Nu ești cumva unealta mărului ce-l ții în palmă?Încet te răzuie cu el răscopt budhistul Idared Samsara.

Și când te face dispărut ochiu-ți deschiziCa mama ta atunci pe celălalt trotuar al rănii.

Ciocolată

A murit ca să fie ciocolata ta.Vrea să savurezi și tu emoția morții lui.

Incredibil că frica și predarea definitivă ți se dizolvă-n gură.Măruntaiele lui dulci, amarele oscilații ale ideilor.

Te ispitește să-l desfaci pentru-a te dezbrăca și tu în lumina potrivită.Dincolo de bine. Dincolo de milă și iertare.

Comunicați fără cuvinte pe limba darurilor.Ce rupi și mănânci te rupe și se hrănește din tine.

Saliva ta, simțul secret al unei guri goale e a lui.Degetele tale ce scormonesc în sertare după el. Și nu invers.

Trebuie să te înfometezi pentru ca Domnul să poată da mai departe.Ceea ce Dumnezeu dă o dată, ia infinit înapoi.

Furnica

Tenace se-agață de lucruri.Astea se mișcă încet, ea merge cu ele,Cum merge nevăzutul prin lumea văzutului.

Păr pentru iarbă. Cadavru de gândăcel pentru bobul de grâu, urmă de urmă.Așa crește ce numești tu acasă.Granița dintre siguranța galeriilor din peșteri și depărtarea neatinsă.

Mereu de mai departe se-ntoarce înapoi pe-același drum.N-aduce vești, nici profeții.Un punct la sfârșitul unei fraze încifrate.

Și nu există nume pentru lucruri existente?Când ea dispare-n labirintul ei, rămâne doar speranțaCă există nume și pentru lucruri care nu există.

În limba română de Nora Iuga

Page 122: Poesis International 11, Decembrie 2012

122

Diana Corcan (n. 1969, Brăila) a publicat patru volume de poeme< Stăpânullupanarului (2007), Corabia pisicilor galbene (2008), Tubaj cu şarpe (2010) şiPoemul singur (2011). Este prezentă în antologiile< Din vadurile Chiralinei (2005)>Iz novije rumunske pozije (Antologie de poezie nouă românească) (Serbia, 2010)>Mai am un singur doors – Antologie de poezie patriotică (2011).

Diana Corcan

poveste (în direct) din sanatoriu

de multe zile stau aici şi fac bărcuţeam terminat hârtia de scris – poveştimie-mi plac poveştile melele predau unui căpitan mort ce-şi arată faţa în apa din cadă – glumescel e viu când se aratăşi-mi place să rup paginile cărţilor meleîncepând cu litera A până la ultimul cuvântîntotdeauna prea lung ca să încapă în cadăsau mult prea sonor ca să tacă în ea – îl măcelăresc cu un cuţitapoi scot dopul uşor văd râmele negre se zbat între viaţă şi cavoul rotundcare le trage în jos printr-un râgâit scurt

bărcuţe fac bărcuţe de când am început să înţelegcă altă cale nu eşi le arunc peste tot în apa de ploaie în lacuriîn fântâni arteziene în acvarii cu peştimă plimb prin oraş cu cineva mai puternic – numai mâini şi picioare el trage o flotă gonită din cărţi„înspre apă” – îmi strigă – mă minte îmi spune că aşa cer copiiitrebuie să le ducem şi să le înecăm

când le văd cum dispar ca nişte păsăriînfipte în ciocurimă alarmez imediatîmi smulg hainele şi mă arunc după eledar întotdeauna se lasă la fund

(şi mă întorc ca idiotul la mal- este regula nr.1).

Page 123: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

123

(ha ha!) consecinţe fluviale

îmi trec prin cap lucruri grelede exemplu cum aş putea să acopăr

corabiapeste care se pişă apa şi cere dobândăblana animalelor meleşi mai cere pe podium – cu laţul de gâtînotătorul fidelcare a construit digul

acestui imperiuatât de uşor că pluteşte sau e dus de curent- o batistă subţire între cerul

prea multşi pământul greţos care scuipă pe eldoar coji de seminţe – pardon!de bomboane agricole se ridică în taifunşi pătrund printr-o spărtură în el(e tomberonul de sus pe care se răzbună

oricinepână i se opreşte prosteşte şi ceasul la mână)văd de mică – mioapă cu ochii coloraţide la sulful prea tarecare tremură în ei şi mă arde când plângdoar fumul înecăcios

împuţit de lagroapa de carne în care se mişcă organe cu ochi (şi care-şi pregăteşte sus patul mizer)

îmi mai trece prin capcă tot viermi monocromi plictisiţi

nici măcarnişte râme baroce umplute cu tuşsunt cuvintele melecu care încerc să mă îmbracsunt goalăşi expusă ca paparuda în parc adusăde pe câmp în oraş cu conceptul schimbato păpuşă de cârpă cu un ochi descusut – cu o mână ruptăneputând să mă acopăr să împing şi să scaptatuată (cu rândul) de respiraţii încinseîncercată serios de dorinţa copiilor (mari) de-aucide o fiinţă de plastic - de cârpă - un om

poate nu scriu nimic - mi se pare! – şi-n cape o lume care se joacă amestecându-mă în toateşi totuşi exist printre pagini m-ascund fără să fac prea multzgomotîncercând să mă feresc de bastonul de orb care

loveşte hârtia şi râde< ha ha!

Page 124: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

124

(acum) ştiam că

se aşezaseră toţi în jurul meueu în mijloc cu o ţigară aprinsă – un semnal luminoscare înseamnă puţină atenţiesau singura mea lumânare – presimţeamce se petrece noaptea pe străzi – aici jos când eşti prins între eiîntr-un cerc care-i leagă la gură şi măleagă şi pe mine de ei - să înţelegcum se strânge corsetul cum se lipescorganele moarte sub piele perechi - pentru căaşa vrea un stăpânse apropia ochiul de gură se auzea răsuflareagemetelor de dragoste neagră în urechisimţeam mâinile mamelor lor cum împingîn grămadă şi oftează pe rândmă subţiam într-un corset bolnavacum ştiam că

sunt axul din mijloc care până la urmănu se mai vede de corpul greu pentru că aşa vrea un traficant de organesă plimbe viaţa de colo-colo de la altulla altulpe rând.

eliminarea din casă

stăteam sprijiniţiaşa cum alţii se lasă greu pe un baston sau o cârjăfiecare cu pieptul înfipt în săgeata lui - la pândă - să înţeleagăzgomotul uzinei din jur împiedica comunicarea noastră simplăcare se baza pe cuvinte şi pe gesturi făcute încetzgomotul spaima poate şi rana săgeţii defectase acumulatoruldin pieptîn angrenajul de fier nou ţinuţi captiviîncuiaţi şi lăsaţi să gustăm o supravieţuire tăioasă până când voi fi eliminată din jocpână când voi fi votată cel mai slab omincapabil să trăiascăvoi încerca să notezîn limbajul meu senzitivurletul fierului rău

cine va rezistala sfârşitva primi o consolare frumoasăun premiu ciudat în ioni de argintsau în alte substanţe ale altei chimii.

Page 125: Poesis International 11, Decembrie 2012

125

nucii gonzo

au tăiat pînă şi nucii gonzo şi nucii suntştii cum sunt sunt într-un fel ca porcii simt dacă vrei să le faci rău înainte să le faci înaintesă intre bărbaţii murdari păroşi în grajd e un fel de frică da o frică de cuţit de durere intensă a cărnii cred că asta au simţit şi nucii mei atunci cînd au venit să-i taie au zispe noi o să ne vîndă cu maxim3 milioane unuia care îşi bate copiii femeia şi cea mai rea chestie nu-i asta ascultă la mine cea mai reachestie e

că n-or să mai aibăporcii umbră

vlad Dr[goi

foto< Ana Toma

Page 126: Poesis International 11, Decembrie 2012

PoeziePoesis interna\ional decembrie 2012

126

minus vlad drăgoi

nu e bine. eu vă dau supărări voice îmi daţi

mă scoateţi la masă vreau feluri multele plătiţi?

aş putea trăi cu un happy mealpe zi adică 10 lei atît

cu cîteva acorduri ştiute la chitarănu faci bănuţi – dacă te vede să zicemo mătuşă

fac 26 fă-mi cadou un stomac de oaieşi nu te mai deranjez

azi nu depun niciun cv m-am jucatangry birds sw şi am ajuns undevaunde nu mai pot

la cărtureşti nu m-au luat pt că am guşă dar şi eiau guşă şi au şi ţîţe mici

ce spui mai pot să iau cărţi de-acolo?

ai mei nu mai zic nimic din septembrie e nasoldacă s-au resemnat

– Cînd o să mor o să vă pară rău că nu aţi venit cu mine la păduresîmbăta şi duminica.– Lasă, că mor eu primul.

pajişti uscate în apusul vineţiu

a fost aşa< gonzo a zis că sîmbătă o să fie zilele codleişi eu am zis o să fim sufletul petreceriişi omul a rîs pentru că noi nu suntem niciun suflet niciodată dar eu dejamă gîndeam că facem ca protoşii cînd se unesc şi se fac unglob mare alb sau roşu şi dau cu fulgere vorbesc grosşi fac mind control chiar şi pe o unitate caredoar construieşte şi aşa poţi să-ţi dezvolţi o a douasau a treia civilizaţie diferită dar asta ia mult prea mult timp şi resurse şichiar nu se merită

mai ales în misiuni gonzo

e rău atunci

cînd tălpile miros a untşi te mănîncă cerul guriişi păsările nu mai suntşi te mănîncă cerul gurii

Page 127: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poezie Poesis interna\ionaldecembrie 2012

127

casa cu grîu

de ce aţi vîndut casa cu grîu mie numi-aţi zis nimic şi acolo voiam să fac filmecu iepuri jupuiţi găini ca în nekromantik 1 de jorgbuttgereit după ce le tai gîtul zboarăele pe acoperiş şi bunicul se urcă greu dupăele cade cu piciorul prin scînduri la porci nesătuliiîl mănîncă pînă la oase şi tot mai vor voiaţi vîndut casa cu grîu ca să nu mai mănînceu mortar de sub unghii că mă fac de mortar aşacum tetsuo ironman 1 s-a făcut burghie tuburi cu zimţi săracul eu suntbun şi vă dau de mîncare cu lingura lipităde bărbie ca să nu vă pătaţi şi el e rău face găuriîn burtă nu le maiastupi nici cu mîncare nici cu pastăde nucă verde

pentru că aţi vîndut casa cu grîu cretinilorce sunteţi şi să ştiţi că tranzacţia dumneavoastră a fost o labătristă pt că eu pe banii ăia i-am luat i-am băgat în cuptor. din cartofiau început să iasă bucăţi tari de smoală

poezia varícele

varícele se umflăse umflăse umflăse umflăşi nu se maişi nu se maişi nu se maidezumflă

privindu-mă, începi să crezi şi tu că

aş fi un tată bunpentru băiatulcareîşi strigă mama de 3 ori îşipune 2 degete la tîmplăşi sare

(din volumul în pregătire Metode)

Page 128: Poesis International 11, Decembrie 2012

Poesis Interna\ional- magazin literar cu apari\ie trimestrial[ -

Materialele se pot trimite pe adresa redac\iei (Satu Mare - Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15, cod 440012)

precum ;i pe adresa de [email protected]

Page 129: Poesis International 11, Decembrie 2012

129

3 DUMITRU P{CURARU - .....4 CLAUDIU KOMARTIN - .....

BILL HERBERT 6 Facts about Things> Constat[ri despre obiecte7 Grandparents> Hieroglyphic> A Difficult Horse> Bunici> Hieroglific> Un cal dificil8 Ghost9 Fantoma

LUCIAN VASILESCU11 �cu preţul ochilor...�> �pour le prix de mes yeux...�

BOGDAN GHIU14 Poem> Testament> Poem cu o singur[ imagine copiagt[> Variant[> Poem> Poem> Poem> Poem15 Poem> Lumina ;i iluminarea> Daniel, Virgil> Noiembrie, `n Bucure;ti, ora 0.53> Poem `nchis16 S[> (...)> Bulimia> Lec\ie> A B C D17 ~ncercarea de a spune tot adev[rul> Despre locul scriitorului> Poem18 Loc gol (2)> G`nduri de lemn ;i p[m`nt> Stoc19 „Cal singur pe autostrad[“> Declara\ia de nefiin\[ sau America de pe urm[

DUŠKO NOVAKOVIć21 Fragment din parola comun[< Vrem schimbare22 Carte-apatrid23 Nasturele lui Stalin24 Ebraic> Tema pentru ast[zi> Pe;tele

26 SEYMOUR MAYNE - Talitul lui Goldberg

MOLNáR VILMOS30 A Poeticáról> Mi> (Walt Whitman)> Despre poetic[> Noi> (Walt Whitman)31 Nézőpont> Concept art> A megismerés művészete> Városnézés Stratford-on-Avonben

Punct de vedere> Concept art> Arta cunoa;terii> Turul ora;ului Stratford-on-Avon

32 V. LEAC - Cum r[m]i perplex

37 IOANA DUNEA - „Trebuia doar s[ \in ritmul”

39 GRA|IELA BENGA - Nimicul `n oglind[

43 JORGE MANRIQUE - Coplas a la muerte de su padre / Stihuri la moartea tatălui său

VALERY OI:TEANU48 Granell, do tell> Surr-tropism by the North Sea49 Granell, ia spune tu> Surr-tropism la Marea Nordului50 Manifesto for the Abolition of Bureaucracy> The Dawn of Poetry51 Manifest pentru abolirea birocrației> Răsăritul poeziei

52 CHRIS TANASESCU - On Contemporary ‘Tribal’ and ‘Prehistoric’ Digital Poetries. With a Few Graph Poetics Applications

58 RENÉ CHAR - Filele lui Hypnos

Cuprins

Page 130: Poesis International 11, Decembrie 2012

130

SABINA COM:A62 Za\> Doi63 Semnat tataie> Decebal> Sufrageria

64 ANDREI C. :ERBAN - Autistul `n c[ma;[ de for\[

65 DAN-LIVIU BOERIU - Blestemul memoriei

67 DARIUSZ SOŚNICKI - Arat[-mi ce-ai pierdut, iar eu am s[-\i spun cine e;ti

MARTA PODGóRNIK73 płodne dni> mały nostradamus> zile fertile> micul nostradamus74 debiut w internecie> debut pe internet75 Przyczynek do Hagiobiografii> Contribu\ie la o Hagiobiografie76 Dziewczynka w czerwieni> Feti\a `n ro;u

TOMASZ RóŻYCKI78 Anioł> ~nger79 Zamek (przyjechałem tu zastrzelić prezydenta)> Przeciwne wiatry> Castelul (am venit aici

să-l împuşc pe preşedinte)> V]ntoase80 Mrówki i rekiny> Chwila nieuwagi> Furnici ;i rechini> Moment de neaten\ie

TADEUSZ DąBROWSKI 82 Ojciec> Pranie brudnych pieniędzy> Tata> Sp[lare de bani83 Łąka> ***> Nieomal> Lunca> ***> Aproape

JUSTYNA BARGIELSKA85 ***> Pole bawełny> O dziewczynie, która spłonie w piekle> ***> C]mpul de bumbac>

Despre fata care va arde `n iad86 Przekład> Traducere87 dla jerzego dudka, bramkarza> pentru jerzy dudek, portarul

88 OVIDIU POP - impresii din \ara utrienilor

MUSTAFA ZIYALAN92 P.> Scutari / Ellis Island> Gibraltarul93 Noaptea cu autobuzul 21> C[ut[torul94 Fiul cel f[r[ de moarte

96 PABLO NERUDA - Cuv]ntul traduc[torului

IGOR ISAKOVSKI99 ~n\elesul nop\ii> Drag[ Soare100 București la 5 ½101 :tiu cum sunt ochii mei

102 HELICON – SOCIETATEA PENTRU PROGRESUL POEZIEI ÎN ISRAEL

AMIR OR104 Poetic[ de viziune ;i conflict105 Lucru ;i discu\ii pe text în workshopul de poezie

LUNA MIGUEL112 Yo sé qué> Eu ;tiu ce113 Coma diabético> Huelo muerte> Com[ diabetic[> Miros a moarte 114 Carta a la madre> Último> Poeta suicida> Scrisoare c[tre mama> Ultimul> Poet[ suicidar[

115 CRISTINA ISPAS - Starea vremii< „sunt aici”

Page 131: Poesis International 11, Decembrie 2012

131

117 RITA CHIRIAN - Via\a insesizabil[

ALEŠ ŠTEGER120 A> Ou> Ra;pel121 Ciocolat[> Furnica

DIANA CORCAN122 poveste (în direct) din sanatoriu123 (ha ha!) consecin\e fluviale124 (acum) ştiam că> eliminarea din cas[

VLAD DR{GOI125 nucii gonzo126 minus vlad dr[goi> pajişti uscate în apusul vineţiu> e r[u atunci127 casa cu gr`u> poezia varícele> privindu-mă, începi să crezi şi tu că

Page 132: Poesis International 11, Decembrie 2012

Tipar“Informa\ia Zilei”

Str. Mircea cel B[tr]n, nr.15Cod 440012

Satu Mare-RomaniaTel< 0261-767300Fax< 0261-767301

www.informatia-zilei.ro


Top Related