ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂDE PE LÎNGĂ PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA
R E F E R A T
Organizaţia Internaţională a Poliției criminale – INTERPOL
A elaborat:
A controlat:
Chişinău, 2013
CUPRINS
1. Rolul INTERPOL-ului în lupta cu crima organizată........................................................3
2. Studiu de caz: Rezultatele colaborării internaționale a Biroului National Central
INTERPOL (anul 2012)..........................................................................................................12
2
1. Rolul INTERPOL-ului în lupta cu crima organizată
De cîte ori este nevoie, avînd în vedere scopurile şi obiectivele prevăzute de
Statutul O.I.P.C. Interpol, Organizaţia stabileşte relaţii şi colaborează cu alte
organizaţii internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale.
Prevederile generale privind relaţiile cu organizaţiile internaţionale
guvernamentale şi neguvernamentale vor fi valabile numai după aprobarea lor de
către Adunarea Generală.
Organizaţia poate, în legătură cu toate problemele în care este competentă,
să ceară concursul organizaţiilor internaţionale nonguvernamentale,
guvernamentale naţionale şi nonguvernamentale naţionale.
Cu aprobarea Adunării Generale, pot accepta sarcini în limita activităţii şi
competenţei lor atât de la alte instituţii sau organizaţii internaţionale, cât şi în
aplicarea Convenţiilor internaţionale.
La 8 iulie 1997 este semnată Convenţia privind cooperarea dintre Interpol şi
Organizaţia Naţiunilor Unite, în baza căreia sunt stabilite domeniile de cooperare
comună a ambelor organizaţii, condiţiile schimbului de informaţii şi documentaţie,
modalităţile de cooperare tehnică şi acţiuni comune, cât şi asistenţa reciprocă la
întâlnirile petrecute de fiecare organizaţie.
Cele mai importante domenii de cooperare ale ONU, specializate în aceste
domenii, cu care Interpolul conlucrează, ţin de:
a. Problemele legate de droguri:
- Comisia stupefiantelor, înfiinţată prin rezoluţia E/9/1 din 16 februarie
1946 a Consiliului Economic şi Social;
- Consiliul Internaţional de control al stupefiantelor (INCB), creat prin
Convenţia din 1961, succesorul Comitetului Central Permanent al cărui
origine datează de la Convenţia din 1925 şi al organului de control al
stupefiantelor provenit din Convenţia din 1931 ;
3
- Fondul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru controlul asupra abuzului de
droguri (UNFDAC), creat la propunerea Comisiei stupefiantelor, prin
rezoluţia 2002 a Consiliului Economic şi Social;
- Programul Internaţional al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Controlul
asupra Drogurilor (UNDCP).
b. Problemele legate de drepturile omului:
- Centrul pentru Drepturile Omului (toate problemele ce ţin de
discriminare, robie, tortură etc.)
c. Problemele dreptului penal:
- Secţia pentru preîntâmpinarea infracţiunilor şi dreptului penal.
d. Problemele legate de mediul înconjurător:
- Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE), Secretariatul
CITES.
- Este bine a menţiona că din sistemul ONU Interpolul mai colaborează
cu următoarele instituţii specializate:
- Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
(UNESCO) pe problemele legate de apărarea patrimoniului naţional,
cultural, de artă şi preîntâmpinarea furtului operelor de artă;
- Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pe problemele ce ţin de
abuzul substanţelor psihotrope;
- Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) privind siguranţa
aviaţiei civile, a terorismului, în special a formei de piraterie aeriană, a
preîntâmpinării şi curmării acţiunilor ilegale asupra aviaţiei civile ;
- Agenţia Naţiunilor Unite pentru Energia Atomică (AIEA), pe
problemele legate de transportul substanţelor atomice şi radioactive;
- Organizaţia maritimă consultativă interguvernamentală (IMO).
Amploarea şi impactul deosebit al fenomenului criminalităţii pe plan
internaţional a provocat îngrijorarea unor foruri statale şi suprastatale,
printre care şi Interpolul, acesta manifestându-şi interesul pentru
elaborarea instrumentelor juridice necesare contracarării crimei
4
internaţionale.
Înţelegerea de cooperare între Interpol şi Consiliul Europei din 9 februarie
1960 instituie un şir de condiţii ce prevăd schimbul de informaţii dintre aceste
două organizaţii, consultaţii comune, participarea reprezentanţilor Interpolului la
toate întâlnirile Comisiilor de experţi, convocate de Consiliul Europei şi
cooperarea în domeniul tehnic.
La fel, s-a stabilit ca persoanele cu funcţii de răspundere din Interpol să fie
invitate în calitate de observatori la toate întâlnirile Comisiei Europene în
problemele infracţionalităţii (ECCP).
În componenţa subdiviziunilor specializate, create de către ECCP, sunt
incluse:
a. Comisia de experţi în respectarea articolului 17 al Regulamentului
Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva comerţului ilegal de substanţe
narcotice;
b. Comisia de experţi în aplicarea legislaţiei penale asupra actelor teroriste;
c. Comisia de experţi în problemele legislaţiei procesual-penale, legate de
tehnologiile informaţionale;
d. Comisia de experţi în acţiunea Convenţiei Europene în domeniile pedepsite
penal.
De Interpol sunt menţinute relaţii destul de strânse cu grupul Pompidu, de
competenţa căruia ţine studierea din diferite puncte de vedere a tuturor
problemelor legate de narcomanie şi comerţul ilegal cu substanţe narcotice.
La fel, Interpolul cooperează cu grupul multiramural pe corupţie (MGC),
atribuţiile căruia ţin de alcătuirea proiectelor convenţiilor legate de corupţie.
Din rândul organizaţiilor internaţionale cu care Interpolul menţine relaţii de
cooperare fac parte:
a. Organizaţia Mondială Vamală (WCO), cu care se cooperează în domeniul
infracţiunilor vamale, felurile de contrabandă şi traficul de substanţe
narcotice etc;
b. Comisia Interamericană asupra controlului abuzului de substanţe narcotice,
5
în problemele legate de preîntâmpinarea şi controlul asupra abuzului de
substanţe narcotice;
c. Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO) în problemele ce ţin de
falsificarea mărfurilor industriale.
Modalitatea de cooperare cu organizaţiile internaţionale neguvernamentale
se realizează prin participarea observatorilor din cadrul Interpolului la diferite
întâlniri ale acestor organisme.
Interesul deosebit al Interpolului se manifestă faţă de activitatea
următoarelor organizaţii internaţionale neguvernamentale:
a. Asociaţia Internaţională a conducătorilor organelor de poliţie (IACP) în
problemele generale ale activităţii poliţiei;
b. Consiliul miniştrilor afacerilor interne al ţărilor arabe;
c. Consiliul miniştrilor afacerilor interne al ţărilor din CSI;
d. Asociaţia Internaţională pe legislaţia penală (IAPL) pe problemele ce ţin de
elaborarea şi aplicarea legislaţiei penale;
e. Asociaţia Internaţională a transportului aerian (IATA) în problemele legate
de activităţile ilegale săvîrşite împotriva aviaţiei civile;
f. Consiliul International al Aeroporturilor în problemele securităţii
transportului aerian;
g. Contracararea prostituţiei copiilor în turismul asiatic (ECPAT) în problemele
prostituţiei copiilor;
h. Federaţia Internaţională a aboliţioniştilor în problemele ce ţin de prostituţie;
i. Asociaţia Internaţională a Securităţii Bancare (IBSA) în problemele
delictelor săvârşite împotriva instituţiilor financiare şi bancare;
j. Organizaţia Regională Sud-Africană a cooperării conducătorilor organelor
de poliţie (SARPCCO);
k. Societatea Internaţională a Criminologiior care ţine de cercetarea
fenomenului infracţional pentru preîntâmpinarea infracţionalităţii.
Europolul este organul de urmărire penală a Uniunii Europene care se ocupă
de domeniul criminalităţii. Misiunea sa este de a îmbunătăţi eficienţa şi cooperarea
6
dintre autorităţile competente ale statelor membre în prevenirea şi combaterea
formelor grave ale criminalităţii organizate internaţionale, Misiunea Europolului
este aducerea unei importante contribuţii la măsurile de urmărire penală ale
Uniunii Europene împotriva criminalităţii organizate şi, mai ales, împotriva
organizaţiilor criminale participante.
Înainte de înfiinţarea tratatului de la Maastricht, în Uniunea Europeană nu
exista organ special care s-ar fi ocupat de criminalitate, dar exista o cooperare
neformală poliţienească dintre ţările membre, care a început să activeze începând
cu anul 1976 sub denumirea de grupul TREVI. Ulterior, acest grup a fost substituit
cu Comitetul K4.
Înfiinţarea Europolului a fost decisă prin Tratatul de la Maastricht referitor
la Uniunea Europeană în data de 7 februarie 1992. Îşi are sediul la Haga, Olanda şi
şi-a demarat activitatea provizorie pe data de 3 ianuarie 1994 ca Unitate de Droguri
Europol (UDE) care lupta iniţial numai pentru combaterea drogurilor. Treptat au
fost adăugate din ce în ce mai multe domenii importante ale criminalităţii.
Convenţia Europol a fost ratificată de către toate statele membre şi a intrat în
vigoare la 1 octombrie 1998. Ca urmare a unui număr de documente legale,
rezultate din Convenţie, Europol şi-a început activitatea deplină la 1 iulie 1999.
În anul 1998, Europolul a fost însărcinat şi cu alte direcţii de activitate :
obţinerea şi analiza informaţiilor, informarea ţărilor membre despre pregătirea unor
crime, stabilirea unei reţele de comunicare prin poşta electronică în scopul
schimbului de informaţii de ordin criminal şi, nu în ultimul rând, combaterea
spălării banilor şi a traficului de devize.
În baza hotărârii Consiliului din 6 decembrie 2001, domeniul de activitate al
Europolului a fost extins, începând cu 1 ianuarie 2002, pe alte forme grave ale
criminalităţii internaţionale, enumerate în anexa Convenţiei Europol, cum ar fi:
delicte grave împotriva mediului, tâlhărie organizată, comerţ ilicit cu bunuri
culturale, piraterie de produs.
Din Europol fac parte la ora actuală 703 de persoane din toate statele
membre, reprezentând 98 de naționalități diferite, dintre care numărul de femei
7
angajați alcătuiesc 42 la suta din personal. Dintre aceştia, 71 sunt ofiţeri de
legătură (ELO), reprezentanţi ai diferitelor organe de urmărire penală (poliţie,
vamă, jandarmerie, servicii de imigrare etc). Împreună cu personalul Europol, cu
anchetatori şi cu alţi specialişti, ofiţerii de legătură asigură timp de 24 de ore un
serviciu eficient, rapid şi de încredere multilingv şi multidisciplinar. După atacurile
teroriste asupra SUA, în septembrie 2001, a fost constituit din rândurile
personalului un Europol Taskforce pentru combaterea terorismului.
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, a avut loc o şedinţă
extraordinară a Consiliului „Justiţie şi afaceri interne”, în cadrul căreia s-au tras
concluzii din evenimentele petrecute, printre care:
o Pentru Europol este important ca organele poliţiei şi Serviciile de Informaţii
ale statelor membre să transmită numaidecît, in conformitate cu Convenţia
Europol, informaţiile legate de terorism.
o Constituirea la Europol a unui grup de specialişti în combaterea terorismului
pentru o perioadă de şase luni, prelungibilă. Iată de ce s-a cerut statelor membre să
desemneze, indiferent de legislaţia în vigoare, ofiţeri de legătură din cadrul poliţiei
şi Serviciilor de Informaţii, specializaţi în combaterea terorismului. Domeniul lor
de activitate cuprinde următoarele puncte:
- colectarea din timp a tuturor informaţiilor şi a cunoştinţelor Serviciilor de
Informaţii, referitoare la o primejduire actuală;
- evaluarea informaţiilor colectate şi efectuarea analizei operative şi strategice
necesare;
- elaborarea, în baza informaţiilor primite, a unui raport de apreciere a
primejduirii.
Revoluţia tehnico-ştiinţifică a avut ca efect benefic şi punerea la dispoziţia
tuturor a unor mijloace rapide şi sofisticate de comunicare şi de deplasare. De
aceste mijloace beneficiază însă şi traficanţii, în majoritatea cazurilor, în mai mare
măsură decât cei abilitaţi să prevină şi să combată acest fenomen extrem de nociv.
Astfel, traficanţii de droguri pot lua legătura foarte uşor, se pot întâlni rapid în
8
orice punct al planetei - scăpaţi de sub supravegherea autorităţilor - şi tot atât de
uşor pot să dispară de la locul infracţiunii înainte de intervenţia poliţienească.
În faţa acestui adevăr de necontestat, organele şi organismele specializate ale
statelor lumii au devenit conştiente de faptul că traficul de droguri, ca de altfel şi
celelalte componente ale crimei organizate, nu poate fi prevenit şi combătut decât
prin asigurarea unui cadru organizatoric eficient, coordonat de un organism
specializat şi în care colaborarea poliţienească joacă un rol de prim ordin. Astfel,
în întreaga lor activitate, organele de urmărire penală desfăşoară o susţinută
activitate menită să prevină săvârşirea unor asemenea fapte, deosebit de
periculoase pe teritoriul naţional.
Cunoaşterea şi aplicarea cu fermitate a legilor constituie suportul eradicării
manifestărilor antisociale comise în acest domeniu.
În activitatea de prevenire şi combatere fermă a nerespectării legii la regimul
instituit cu privire la produsele şi substanţele stupefiante sau toxice, organele de
urmărire penală ale poliţiei colaborează cu alte organe ce au atribuţii pe această
linie.
De comun acord, aceste organe întreprind controale în locurile şi obiectivele
pretabile săvârşirii de infracţiuni.
De asemenea, luarea măsurilor pentru popularizarea legislaţiei în vigoare,
educarea cetăţenilor în vederea prevenirii toxicomaniei, dezintoxicarea şi
reintegrarea socială a toxicomanilor, cunoaşterea celor predispuşi să încalce
dispoziţiile legale şi determinarea lor să renunţe la comiterea de fapte antisociale
sau depistarea acestora în faza pregătitoare ori imediat după săvârşirea infracţiunii,
reprezintă activităţi ce au drept scop final lichidarea fenomenului infracţional.
Măsurile întreprinse au determinat, aşa cum s-a arătat, că Republica
Moldova să nu se înregistreze cu probleme majore pe linie de trafic ilicit de
stupefiante pe plan naţional, deşi creşterea fenomenului infracţional a cunoscut o
escaladare fără precedent în ultimii ani.
Având în vedere că ponderea o deţin cetăţenii străini - atât cei aflaţi pe
teritoriul ţării din diverse motive, cât şi cei în tranzit - pentru prevenirea
9
introducerii în ţară de produse ori substanţe stupefiante, organele de urmărire
penală colaborează intens cu organele vamale şi poliţia de frontieră.
Schimbul de informaţii reciproce privind particularităţile traficului de
stupefiante, locurile şi metodele de descoperire a traficanţilor şi consumatorilor
etc, este menit să contracareze orice încercare de a introduce în ţara noastră a unor
astfel de produse ori substanţe.
Din aceleaşi considerente, Republica Moldova desfăşoară o largă cooperare
internaţională. Lupta împotriva traficului cu stupefiante reclamă, de multe ori,
acţiuni întreprinse în cooperare, cu una sau mai multe ţări, având drept scop
depistarea traficanţilor, confiscarea stupefiantelor, activităţi ce sunt reglementate
prin tratate bilaterale sau convenţii internaţionale.
Pentru sprijinirea ţărilor care se ocupă de combaterea traficului de droguri şi
a consumului ilegal de stupefiante, Secretariatul general al O.I.P.C. Interpol
expediază tuturor ţărilor afiliate următoarele documente:
- fişele (notiţele) unor traficanţi daţi în urmărire, pentru a fi supravegheaţi sau
arestaţi;
- adrese prin care sunt semnalate autoturismele, navele şi aeronavele suspectate
de trafic de stupefiante;
- situaţii recapitulative lunare în care sunt prezentate pe continente şi ţări toate
cazurile de descoperire a stupefiantelor, cu indicarea datei, locului, actelor de
stare civilă ale persoanelor implicate, a modului de operare, tipului şi
cantităţii stupefiantelor, locui de achiziţie şi destinaţie, a mijlocului de
transport folosit;
- circulare de informare referitoare la unele moduri de operare noi şi la locurile
de ascundere, sortimentele noi de stupefiante puse în circulaţie pe piaţă ilicit
ş.a.;
- rapoartele anuale privind ansamblul traficului internaţional;
- volumul confiscărilor pe tipuri de stupefiante, numărul de confiscări pe
continente şi ţări, numărul persoanelor implicate pe naţionalităţi, categoriile
de mijloace de transport folosite, numărul laboratoarelor şi culturilor
10
clandestine, concluziile desprinse şi recomandările adresate ţârilor membre.
Prin Biroul Naţional Interpol se pot solicita şi obţine de la Secretariatul
general al O.I.P.C. Interpol sau de la alte birouri naţionale Interpol o serie de date
cum ar fi:
- informaţii în legătură cu persoanele arestate, implicate sau suspectate de
trafic ilicit cu stupefiante;
- verificări suplimentare ori informaţii despre traficanţi, cauze, mijloace de
transport, moduri de operare, amprente digitale, fotografii etc.
La rândul său, Biroul Naţional Interpol transmite Secretariatului general
O.I.P.C. Interpol statistici privind cantităţii de stupefiante confiscate şi date despre
persoanele implicate, conform ordinelor şi instrucţiunilor în vigoare, aprobate de
conducerea Ministerului de Interne.
Organele de urmărire penală ale poliţiei colaborează cu autorităţile similare
ale ţărilor afiliate la O.I.P.C. Interpol prin schimburi de experienţă privind practica
pozitivă şi rezultatele obţinute în lupta împotriva acestui flagel al umanităţii.
Schimburi de informaţii se realizează şi cu specialişti din cadrul Diviziei de
stupefiante a O.N.U., denumită şi Diviziunea drogurilor. Acest organ specializat
contribuie la punerea în acţiune a programelor Organizaţiei Naţiunilor Unite
referitoare la prevenirea traficului ilicit de droguri, formarea specialiştilor,
folosirea metodelor de control chimic de specialitate, care sunt utilizate pe plan
mondiai în identificarea şi analiza drogurilor.
Divizia de stupefiante aduce contribuţii substanţiale pe plan internaţional
prin publicarea „Buletinului Stupefiantelor” cu apariţie trimestrială şi prin scrisori
de informare, instrumente care pun la curent guvernele, cercurile de specialitate cu
probleme noi în materie. S-a realizat o bogată colecţie de filme, materiale
documentare, puse la dispoziţia guvernelor; au fost iniţiate studii şi măsuri privind
tratamentul şi readaptarea toxicomanilor, în cooperare cu O.N.U., precum şi
acţiuni de ordin educativ, în cooperare cu U.N.E.S.C.O.
11
Cooperarea se realizează şi cu unele state neafiliate la O.I.P.C. Interpol, cu
ocazia unor simpozioane sau reuniuni internaţionale privind prevenirea şi
combaterea traficului de stupefiante.
În acţiunile întreprinse, organismele interne şi internaţionale, abilitate în
prevenirea şi reprimarea traficului ilicit şi consumului de stupefiante, folosesc o
gamă variată de forme şi metode, cum ar fi: iniţierea unor convenţii internaţionale,
organizarea de conferinţe, colocvii, seminare, servicii de experţi, promovarea unor
studii de către Organizaţia Naţiunilor Unite.
2. Studiu de caz: Rezultatele colaborării internaționale a Biroului National
Central INTERPOL (anul 2012)
Organizaţia Internaţională a Poliției criminale – INTERPOL, – a fost fondată
în anul 1923.
În prezent, ea este cea mai mare instituție de profil din lume, include 190 de
state şi luptă contra fenomenelor criminale de pe întregul glob.
Acum 18 ani, în Republica Moldova a fost creat Biroul National Central
(BNC) INTERPOL, element esenţial al colaborării international şi reprimării
criminalităţii transfrontaliere. Numai în ultimii 5 ani, BNC a prelucrat 205.604
materiale pe diferite cazuri infracţionale. Conform lui Vitalie Savin, şeful Secţiei
analiză, monitorizare şi control din cadrul BNC, doar pe parcursul anului 2012 au
fost depistaţi şi reţinuţi peste hotarele republicii 45 infractori, anunţaţi anterior în
căutare internațional de către organele de drept (înregistrându-se o creştere de
50%); au fost extrădate în Republica Moldova 22 persoane (+57%) din state
precum Italia, Germania, Rusia, Franţa, Bielorus, România, Anglia, Belgia, Cehia,
Ungaria, Austria, Serbia şi Croaţia; datorită conlucrării cu Poliția de Frontieră, au
fost reţinute, la traversarea frontierei de stat, 10 persoane anunţate în căutare
internațional de către ţările membre ale OIPC INTERPOL, 6 fiind deja extrădate.
La solicitarea altor subdiviziuni ale MAI, în 2012, BNC INTERPOL a
verificat 1.069 mijloace de transport, stabilind că 121 din ele au fost furate pe
12
teritoriul ţărilor membre ale OIPC INTERPOL (în Italia – 30; Spania şi România –
câte 12; Rusia şi Germania – câte 11; SUA – 8; Bulgaria – 6; Olanda – 5; Franţa şi
Portugalia – câte 4; Anglia – 3; Cehia, Letonia, Ungaria, Belgia – câte 2; Austria,
Japonia, Ucraina, Slovacia – câte o unitate de transport), stabilind şi modalitatea de
restituire a acestor autovehicule proprietarilor legitimi din ţările de origine.
Tot în anul 2012, BNC a elaborat un proiect de extindere a serviciilor la
punctele de trecere a frontierei de stat. Această acţiune, desfăşurată sub egida
Secretariatului general INTERPOL şi OSCE, permite verificarea online, în baza de
date a INTERPOL, a cetăţenilor străini, mijloacelor de transport, obiectelor etc., în
vederea declanşării urmăririi internaţionale a acestora. Proiectul are drept scop
asigurarea securităţii frontierelor de stat prin prevenirea şi depistarea infractorilor
anunţaţi în căutare internaţională, a proprietăţii furate, migraţiei ilegale şi a
documentelor false.
Pe parcursul anului 2012, la bazele de date au fost conectate 16 puncte de
trecere a hotarului de stat şi 11 comisariate de poliţie, situate pe segmentul
transnistrean (CPR Soroca, Șoldăneşti, Floreşti, Rezina, Orhei, Dubăsari, Criuleni,
Anenii-Noi, Căuşeni, Ștefan-Vodă, Bender), în vederea unei monitorizări şi
evidenţe stricte a trecerilor de frontieră în această regiune. În contextul liberalizării
regimului de vize, în special, privitor la securitatea documentelor, este preconizată
transferarea în baza de date SLTD (Stolen/Lost Travel Documents) a
Secretariatului general INTERPOL a informaţiei cu privire la actele de identitate
moldoveneşti, care au fost furate sau pierdute.
La momentul actual, astfel de informaţii sunt transmise la Secretariatul
general INTERPOL în formă neautomatizată. Din anul 1995 până în prezent, au
fost transmise datele a circa 268.000 paşapoarte furate şi pierdute. Succesele
înregistrate de BNC INTERPOL din Republica Moldova se datorează, în primul
rând, profesionalismului şi devotamentului întregului colectiv, dar şi tehnologiilor
avansate, care permit prelucrarea rapidă a unui flux enorm de informaţii şi
transmiterea lor operativă către organele competente.
13