Text de lecţii la Educaţia complementară
Tema: Particularităţile organizării activităţilor extracurriculare (extradidactice şi extraşcolarela) etapa actuală.
1. Activităţile extracurriculare – delimitări conceptuale. Structurarea activităţilor extracurriculare.2. Caracteristici și funcții ale activităţilor extracurriculare3. Principii de organizare a activităţilor extracurriculare.
1. Activităţile extracurriculare – delimitări conceptuale. Structurarea activităţilor extracurriculare.
Activitate extracurriculara - se referă la „toate acele activități care se desfășoară sub îndrumarea cadrului
didactic, dar nu sunt prevăzute în documentele școlare (plan de învățământ și programă)” (I. Nicola, 2000, 452).
Aceste activități sunt complementare activităților didactice și vizează valorificare intereselor, dorințelor,
aptitudinilor copiilor / elevilor.
Şcoala, oricât de bine ar fi intenționată, oricât de bogate și variate ar fi competențele pe care le formăm și
dezvoltăm copiilor / elevilor, nu poate da satisfacţie setei de cunoaștere şi personalității creatoare specifice
copiilor / elevilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor, să le potolească setea de cunoaştere, să le
ofere prilejul de a vibra emoţional puternic, de a fi în stare să descopere singuri pentru a se forma ca indivizi
autonomi, independenți, care să se integreze armonios în lumea lor.
Între educaţia cuprinsă în curricula şi cea extracurriculară există relaţii, interferenţe şi interdependenţe,
complementaritate. Complementaritate pentru că fiecare aduce o contribuţie specifică la formarea modelului de
personalitate cerut de idealul educației. Unitatea lor de acţiune este un vechi deziderat pedagogic, pregnant actual
acum, la început de mileniu trei.
Activităţile extracurriculare joacă un rol foarte important în dezvoltarea fizică şi psihică a copilului /
elevului. Prin intermediul acestora, copilul / elevul învaţă să interacţionez cu cei din jur şi își valorifică
potențialitățile specifice (din domenii spre care are înclinaţii).
Asemenea activități, spunea I. Nicola (2000, 277-278), „generează relații de prietenie și întrajutorare,
fortifică simțul responsabilității și statornicește o atitudine justă față de colectiv și față de scopurile urmărite”.
„Important este ca elevii / copiii să fie antrenați nu numai în desfășurarea unor asemenea activități, ci și în
inițierea și organizarea lor” (I. Nicola, 2000, 278).
Tot activităţile extracurriculare sunt cele care contribuie la formarea conştiinţei şi conduitei cooperante.
Libertatea de exprimare, libertatea de acțiune precum și relațiile cu colegii îmbogățesc experiențele sociale ale
copiilor / elevilor. Aceste activităţi îi sprijină să-şi orienteze energia și către alte acțiuni la fel de importante şi să-
şi dezvolte spiritul de competiţie.
Text de lecţii la Educaţia complementară
Structurarea activităţilor extracurriculare
Activităţi extradidactice Activităţi extraşcolare1) activități pentru sprijinirea 1) La nivel nonformal:
procesului didactic(formal) - excursii, vizite, tabere, cluburi, vizionari - cercurile școlare, de spectacole si de expozitii - concursurile școlare, 2) La nivel formal:- consultaţiile, - centre de creatie a copiilor si, adolescentilor, - pregătirea examenelor sportive, şcoli de muzică şi arte pentru copii- sprijinirea muncii independente - pregatirea olimpiadelor şcolare, - activitățile de program prelungit,- lectura particulară, - lecturile recomandate;2) activități pentru sprijinirea dezvoltării
personalităţii copiilor / elevilor(nonformal)- serbările, - cluburile elevilor, - asociațiile elevilor, - ansamblurile artistice, - competițiile artistice, sportive
2. Caracteristici și funcții ale activităţilor extracurriculare
Activitățile extracurriculare prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile didactice,
respectiv li se descriu următoarele caracteristici (prelucrare I. Nicola, 2000, 452):
caracter facultativ, cadrul didactic intervine doar în antrenarea copiilor / elevilor la aceste activităţi;
conţinutul lor se fixează în funcţie de dorinţele, preferințele şi interesele copiilor /elevilor;
pornesc de la iniţiativele copiilor / elevilor;
autenticitate căci se bazează pe experienţa trăită a copiilor;
stimulează competiția între copii / elevi sau / și grupuri de copii / elevi;
Text de lecţii la Educaţia complementară
au, în general, caracterul unor activităţi de grup;
asigură o învăţare implicită, practică, utilă pe termen lung;
formele de organizare ale acestor activităţi sunt mult mai flexibile şi cu caracter recreativ;
evaluarea rezultatelor acestor activităţi se realizează folosind cu precădere aprobarea prin laudă,
încurajare şi evidenţierea participării.
atractivitate, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel
de activităţi;
numărul activităţilor extracurriculare, trebuie să țină cont de celelalte activități ale copilului / elevului și să
se armonizeze cu celelalte activități ale copilului într-un întreg firesc, neforțat.
Educaţia extracurriculară îndeplineşte patru funcții specifice: funcţia de petrecere a timpului liber, funcţia
social-integrativă, funcţia formativă și funcţia vocaţională.
1. funcţia de petrecere a timpului liber este asigurată prin modalitățile oferite de activitățile extracurriculare
de petrecere a timpului liber în mod educativ, util și formativ;
2. funcţia social-integrativă - prin relaţiile interpersonale şi de grup pe care le oferă, cultivă solidaritatea şi
cooperarea între copii / elevi respectiv, grupuri de copii / elevi;
3. funcţia formativă, atât pe plan cognitiv şi operaţional, cât mai ales pe planul interiorizării valorilor morale,
estetice şi spirituale;
4. funcţia vocaţională, făcând posibilă descoperirea și dezvoltarea aptitudinilor copiilor / elevilor.
Principii ale organizării activităţilor extradidactice şi extraşcolare.
In organizarea activitatilor extradidactice si extrascolare se va tine cont de urmatoarele principii:
1. principiul accesului tuturor copiilor / elevilor;
2. principiul disponibilității;
3. principiul abordării pedagogice holistice;
4. principiul participării active a copiilor / elevilor;
5. principiul coerenţei;
6. principiul diversității și al alegerii;
7. principiul securității;
8. principiul evaluării;
9. principiul parteneriatului puternic şi egal.
Text de lecţii la Educaţia complementară
1. Principiul accesului tuturor copiilor / elevilor este privit ca un drept al tuturor copiilor / elevilor la educația
extracurriculară. Vorbim aici despre nondiscriminare, egalitate de șanse etc. Toți copiii / elevii pot participa la
activitățile extracurriculare. Nimeni nu dă dreptul cadrului didactic să limiteze sau mai grav, să împiedice
participarea vreunui copil / grup de copii la activitățile extracurriculare.
2. Principiul disponibilității se referă la disponibilitatea cadrelor didactice de a răspunde cerințelor pertinente ale
copiilor / elevilor, particularităților specifice de vârstă ale acestora, specificului personalității fiecăruia dintre
copiii / elevii noștri. A fi disponibil nu reprezintă neapărat a fi la dispoziția, ci mai degrabă a găsi un echilibru
între cerințele / dorințele copiilor, eventual ale părinților acestora și disponibilitatea fizică și psihică a cadrului
didactic.
3. Principiul abordării pedagogice holistice. Copilul / elevul este privit holistic, din punct de vedere cognitiv,
afectiv-motivațional, dar și prin prisma personalității sale (temperament, atitudini, aptitudini, creativitate, imagine
de sine, stimă de sine). El este văzut ca fiind plasat în contextul școlar, familial dar și social, ca membru al
comunității din care face parte.
4. Principiul participării active a copiilor / elevilor are o valoare esenţială în educaţia extracurriculară a copiilor /
elevilor. Acest principiu consideră copilul / elevul ca „fiind subiect al propriului său proces de devenire și de
formare a personalității sale” (I. Nicola, 2000, 346). Profesorul are rolul de a sprijini elevul pe drumul propriei
sale formări. Elevul „este impulsionat în activitatea de învățare de anumite mobiluri interne, de anumiți factori
non-intelectuali cum ar fi diverse categorii de motive (trebuințele, intențiile, valențele), stările afective, nivelul de
aspirații, atitudini, interese, etc.” (I. Nicola, 2000, 347).
5. Principiul coerenţei se constituie un adevărat cadru de susţinere a unei abordări comune în pedagogia
activităţilor extracurriculare. Se doresc activităţi coerente teorie - practică, activităţi de formare şi dezvoltare de
cunoştinţe, capacităţi, atitudini, deci competenţe şi utile pentru viitorul cetăţean matur – „motor” al societății
cunoașterii.
6. Principiul diversității şi al alegerii este prin dezideratele pe care le vizează unul dintre condiţiile democraţiei.
Activitățile extracurriculare se doresc a răspunde nevoilor de diversitate culturală, etnică, tematică etc. Cu cât mai
Text de lecţii la Educaţia complementară
diverse sunt proiectate activitățile extracurriculare cu atât mai mult crește posibilitatea alegerii de către copii /
elevi. Copiii / elevii are dreptul de a alege în urma negocierii cu cadrul didactic activitățile curriculare pe care
clasa din care face parte le va realiza..
7. Principiul securității se referă la respectarea unui drept fundamental al copilului. A respecta siguranța
personală a copilului, a nu-l pune sub nici o formă în pericol sunt elementele principale ale acestui principiu.
Activitățile derulate nu pot și nu au voie să pericliteze integritatea fizică și psihică a copilului / elevului.
8. Principiul evaluării este un alt principiu important al organizării și derulării activităților extracurriculare.
Evaluarea acestor activități trebuie să fie: participativă, democratică şi transparentă.
9. Principiul parteneriatului puternic şi egal. Putem să avem în vedere faptul că activitățile extracurriculare se pot
organiza și în urma încheierii unor convenții de parteneriat. Fie că sunt parteneriate internaţionale („Învăţând
împreună cu elevi din alte ţări!”), fie că sunt parteneriate naționale sau locale, acestea dau activităților
extracuriculare deschiderea dorită! Schimburile de diverse experiențe sunt benefice pentru elevi.
Principiile propuse „afirmă nevoia luării în considerare a condițiilor psihopedagogice necesare dezvoltării
individului și devenirii sale socioculturale prin sprijin și relații pozitive democratice” (E. Păun, R. Iucu, 2002, 69).
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai eficiente
modalităţi de formare şi dezvoltare a caracterului copiilor / elevilor încă din grădiniță și clasele primare. Se
contribuie astfel la aprofundarea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor copiilor / elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.