1
Hotărâre 887
2020-10-22
Guvernul României
pentru aprobarea atestării unor localităţi sau părţi din localităţi ca staţiuni turistice de interes naţional, respectiv local şi pentru modificarea anexei nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice
Monitorul Oficial al României nr 985 din 2020-10-26
NOTĂ DE FUNDAMENTARE
la Hotărârea Guvernului nr. 887/2020
pentru aprobarea atestării unor localități sau părți din localități ca staţiuni
turistice de interes național, respectiv local și pentru modificarea anexei
nr.5 la Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi
criteriilor de atestare a staţiunilor turistice
Secţiunea 1
Titlul prezentului act normativ
HOTĂRÂRE A GUVERNULUI
pentru aprobarea atestării unor localități sau părți din localități, ca staţiuni
turistice de interes național, respectiv local și pentru modificarea anexei nr.5 la
Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de
atestare a staţiunilor turistice
Secțiunea a 2-a
Motivul emiterii actului normativ
1. Descrierea
situaţiei
actuale
Ȋn conformitate cu prevederile Hotărȃrii Guvernului nr.
852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a
staţiunilor turistice, localităţile sau părţile din localităţi care
dispun de resurse naturale şi antropice şi care îndeplinesc
criteriile legale de atestare pot fi atestate ca staţiuni turistice de
interes naţional şi local. Potrivit prevederilor art. 10 din
Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi
desfăşurarea activităţii de turism în România atestarea
staţiunilor turistice se realizează de către Ministerul Economiei,
Energiei și Mediului de Afaceri, ca urmare a demersurilor
autorităţilor administraţiei publice locale iar aprobarea atestării
se face de către Guvern prin hotărȃre.
Avȃnd ȋn vedere solicitările şi documentaţiile depuse de
autorităţile administraţiei publice locale, Ministerul Economiei,
Energiei și Mediului de Afaceri a procedat la verificarea
ȋndeplinirii criteriilor legale, efectuȃnd inclusiv vizite la faţa
locului şi a constatat următoarele:
2
1. Ocna Șugatag, județul Maramureș
Comuna Ocna Șugatag este situată în Depresiunea
Maramureș, la poalele munților Gutâi, pe DN 18 Baia Mare –
Ocna Șugatag, la o distanță de 20 km de municipiul Sighetu-
Maramației și la o altitudine de 490 m.
În Ocna Șugatag se poate ajunge pe șosea urmând
drumul național DN18 care leagă Baia Mare de Sighetu
Marmației sau pe calea ferată până în gara din orașul Sighetu
Marmației. Prin poziția ei geografică, Ocna Șugatag este
polarizată pentru localitățile din jur facând legătura între cele
două mari municipii ale județului, Baia Mare și Sighetu
Marmației.
Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în
anul 1355, iar celelalte localități (Breb, Hoteni, Sat-Șugatag) în
1360, istoria lor fiind strâns legată de exploatarea sării. Astfel
apele minerale de la Ocna Șugatag au apărut ca urmare a
prăbușirii tavanului de la vechile mine de sare și formarea de
lacuri, a căror apă sărată a fost utilizată, în mod organizat, în
scop terapeutic, numai după anii 1970, odată cu primele
amenajări de tratament balnear. Comuna Șugatag capătă un
profil balneo-turistic datorită propietăților vindecătoare ale
apelor subterane.
Sub aspect turistic, prin valorificarea resurselor naturale
a apelor cloro-sodice și beneficiind de factori climaterici
specifici și a efectelor acestora, comuna Ocna Șugatag se
bucură de o afluență turistică impresionanată, fiind cea mai
căutată zonă din acest colț de țară, renumită pentru tratamentul
afecțiunilor reumatismale, asteniei și surmenajului cât și pentru
combaterea proceselor inflamatorii cronice.
Frumusețea peisagistică a locurilor, aerul pur motan,
plasarea stațiunii balneo-climaterice lângă Pădurea Crăiasca,
rezervație naturală, obiceurile și tradițiile naturale (precum
Tânjaua-sărbătorirea primului gospodar ieșit cu plugul la arat),
târgul săptămânal de vite, frumusețea altor obiceiuri locale,
arhitectura construcțiilor în stil local, existența în satele
apartinătoare a unor izvoare naturale (borcutul din satul Breb),
recomandă Ocna Șugatag ca un loc de odihnă și recreere.
În comuna Ocna Sugatag turismul balnear a luat o
amploare nebănuită în urmă cu câțiva ani în condițiile în care
localitatea este amplasată într-un decor natural de o excelentă
frumusețe peisagistică, dar mai ales datorită resurselor naturale,
a apelor cloro-sodice și a factorilor climaterici specifici. Pe
baza studiilor și cercetărilor realizate de Institutul Național de
3
Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, s-a stabilit
că apele sărate de la Ocna Sugatag sunt recomandate a se
utiliza în cura externă, atât în tratamentul profilactic, cât și în
tratamentul curativ.
În 2014 zona Mara – Cosău – Creasta Cocoșului a
obținut statutul de destinație ecoturistică. Aici s-a realizat
primul traseu de tip drum verde din nordul țării, ce se poate
străbate cu căruţa, bicicleta sau pe jos – Drumul moștenirii
maramureșene. Cele 7 sate conectate, reprezentative pentru
cultura maramureșeană, sunt Breb, Budeşti, Hoteni, Hărniceşti,
Deseşti, Mara şi Ocna Şugatag.
În comuna Ocna Șugatag sunt înregistrate conform Listei
Monumente istorice aprobată cu Ordonața 2828 din 2015, 5
momumente istorice, din care 4 monumente și un ansamblu
arhitectural, 4 de interes național și 1 de interes local:
Anasamblul Sf. Arhangheli - sat Breb, Biserica de lemn Sf.
Arhangheli - sat Breb, Casa parohială orthodoxă - sat Breb,
Biserica de lemn Sf Arangheli Mihail și Gavril - sat Hoteni,
Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva - sat Șugatag.
De asemenea datorită prezenței unor numeroase
obiective naturale și elemente ale biodiversității cu valoare
științifiică deosebită, peste 34% din suprafața teritoriului
administrativ al comunei Ocna Șugatag este inclus în aria de
protecție a unor zone protejate de interes național și comunitar
precum: Lacul Morărernilor - sat Breb, Pădurea Crăiască -sat
Ocna Șugatag, Tăurile și turbăria, sat Hoteni etc.
În localitatea Ocna Șugatag se pot practica: turismul
cultural-istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de
agrement, turismul balnear, iar accesul în comuna Ocna
Șugatag se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană
(aeroportul de la Baia -Mare se află la circa 55 km).
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
hoteluri care însumează 1142 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 4 stele.
De asemenea în localitate se organizează evenimente
turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de
calendar precum: - Tanjaua Hotenarilor - Sărbătoarea agrară a
începutului de primăvară care se desfășoară anual în a doua
duminică a lunii mai; Festivalul gulașului (ediția a X-a ,
septembrie 2019), Târgul Caritabil de Crăciun (decembrie).
Promovarea localității se realizează prin intermediul
Centrului de Informare Turistică din Ocna Șugatag, rețelelor de
socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre
4
resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile
de agrement din localitate. În 2007 localitatea Ocna Șugatag
a obținut atestatul de stațiune turistică de interes local.
Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei
Ocna Șugatag este în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și
criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și
modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea
Consilului Local al comunei Ocna Șugatag, județul Maramureș
nr.8 din 30.01.2020.
Localitatea Ocna Șugatag îndeplinește criteriile minime
obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes
național și întrunește un punctaj de 290 de puncte la criteriile
suplimentare, față de de minimul de 135 de puncte necesare
pentru atestarea ca stațiune turistică de interes național.
2. Anina, județul Caraș-Severin
Anina (germană Steierdorf, maghiară Stájerlakanina) este
un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România, format din
localitățile componente Anina (reședința) și Steierdorf. Are o
populație de 9.172 locuitori. Se situează în inima munților
Aninei, munţi ce reprezintă extensia sudică a Carpaţilor
Occidentali, în Banatul românesc, având coordonatele 45°2’30”
latitudine nordică şi 21°53’20” longitudine estică. Altitudinea
medie a aşezării este de +645 m, iar cea minimă este de +556 m
şi se află în apropierea gării. Localitatea se află el aproximativ
40 km depărtare de Reșița, reședința județului Caraș-Severin și
este accesibilă prin DN 58 (aprox. 50 min).
Localitatea Anina este atestată documentar pentru prima
dată în anul 1773, o dată cu apariția minelor. Minele de
cărbuni, cele mai bogate din Banat, au fost descoperite în 1780.
În 1790 a început exploatarea lor. Abia în prima jumătate a
secolului XIX, se înfiripă actuala aşezare, prin colonizarea cu
muncitori care să lucreze la minele de fier şi cărbune din
apropiere. Cei mai mulţi dintre coloniştii originari erau germani
veniţi din actuala Cehie, urmaţi de colonişti din alte ţări şi de
indigeni. Localitatea s-a dezvoltat în jurul exploatărilor miniere
şi a prelucrării minereurilor. Localitatea Anina a fost declarată
oraș în anul 1952. În anul 2002, în Peștera cu Oase de lângă
Anina, au fost descoperite cele mai vechi rămășițe ale omului
modern din Europa, numit Ion din Anina, cu o vechime de circa
5
40.000 ani.
Alături de frumuseţile naturale, localitatea se remarcă şi
prin valori cultural-istorice şi etnografice, cu valenţe turistice
deosebite. Pe teritoriul administrativ al localităţii sunt
consemnate mai multe construcții pe Lista Monumentelor
Istorice, atât la categoria A cât și la categoria B. Obiectivele
respective pot constitui puncte de atracţie pentru turiştii care
sosesc în localitate:
# Gara Anina și Calea ferată Oravița Anina (CS-II-m-A-
10959 și cod LMI CS-II-a-A-10949) – Calea ferată de munte
Oravița-Anina a intrat în folosință la 15 decembrie 1863 pentru
transportul de mărfuri și la 4 aprilie 1869 pentru persoane, fiind
cea dintâi dintre construcțiile feroviare de munte, iar cronologic
a patra cale ferată din țară. Porțiunea de cale ferată Oravița-
Anina are o lungime de 33,4 km, are 14 tunele și viaducte
precum și gări în Oravița, Brădișoru de Jos, Dobrei, Lișava,
Ciudanovița, Gârliște, Anina;
# Sistemul de canalizare cu canalele de aducțiune apă (cod
CS-II-m-B-10958);
# Uzinele de fier Anina și ansamblul celor trei case ale
funcționarilor StEG din perioada Belle Époque se află pe lista
monumentelor istorice sub cod LMI CS-II-a-B-10956;
# Fostul sanatoriu „Sommerfrische” („Prospețimea Verii”)
care a fost construit între anii 1893-1895, cod CS-II-m-B-
10967.01 și ansamblul staţiunii Sommerfrische construit în
aceeași perioadă (cod CS-II-a-B-10967);
# Biserică romano-catolică (cod CS-II-m-B-11204), construită
în 1786 și refăcută integral 1872;
# Ansamblul Puţului I, Puţul I (Casa Turnului de extracţie cu
aburi, Turnul cu molete, lămpărie, construcţii şi instalaţii de
extracţie şi manevrare minereu, ateliere şi servicii tehnice de
exploatare şi servicii sociale) și Maşina de extracţie cu aburi
(Casa pentru maşina de extracţie cu aburi, maşina de extracţie
cu aburi, cu imobile, dotări de circuit tehnic şi pentru personal
şi utilaje anexe) – având codul CS -II - a - A -10962, au fost
construite în anul 1874. Aici se află una dintre cele mai adânci
mine de cărbune din centrul-estul Europei, cu o adâncime de
1200 metri.
În apropierea orașului Anina se regăsesc și alte obiective
turistice de interes printre care menționăm:
- Peștera Buhui, cu cel mai lung curs subteran din
România, și Lacul Buhui, primul lac artificial din
România;
6
- Buhui - Mărghitaș, arie protejată;
- Cheile Minișului cu Cascada și Izbucul Bigăr;
- Lacul Marghitaş;
- Complexul de peşteri Ponor – Plopa în care s-au găsit
cele mai vechi fosile de Homo Sapiens din Europa;
- Lacul Miniş;
- Poiana Plopa;
- Cascada Cârşa;
- Rezervaţia paleontologică Ponor;
- Pădurile de anini. Zona Munților Aninei este una în care
încă se mai păstrează această specie de arbore destul de
puțin cunoscută, dar care deține un rol foarte important în
calitatea aerului, lucru care devine tot mai căutat de
locuitorii orașelor poluate și care poate fi găsit aici atât
de ușor.
De când au apărut primii locuitori care au întemeiat
actualul oraș Anina, se poate vorbi de efectul terapeutic al
aerului pur din această zonă, datorat în special pădurilor din
Munții Aninei. Aerul a fost cel care a determinat înființarea
centrelor de tratament de la Poneasca, Marila (se presupune că
la Marila Prințesa Sisi a ajuns pentru a profita de beneficiile
aerului ozonat) și Sommerfrische. La sfârşitul secolului XIX,
în zona Aninei se înfiinţa staţiunea turistică Sommerfrische.
Construită în satul de nemţi Ştaierdorf, staţiunea a rămas acum
o amintire, fiind rasă practic de pe faţa pământului. Zona era
promovată prin afişe publicitare, turiştii veniţi până la Anina cu
trenul aveau asigurat transportul cu căruţa până în staţiune, se
organizau trasee turistice în natură, dar şi la minele din
apropiere de unde se puteau cumpăra suveniruri.
De menționat că Munții Aninei adăpostesc numeroase
specii de animale, printre care și-a găsit loc în ultimii ani și o
herghelie de cai „sălbatici”. Prezența acestora a fost semnalată
în mai multe rânduri de cei care străbat zona, cel mai recent
fiind observați pe calea ferată Anina – Oravița, în apropiere de
Gârliște.
Caii sălbatici din Munții Aninei au cea mai veche istorie
din România și sunt ultimii care mai păstrează ADN-
ul sălbăticiei. Ei au existat în libertate în Banat de secole,
pentru ca apoi, în perioada industrializării, când la Anina au
fost aduși la mină mulți muncitori din județele Moldovei, mulți
cai sălbatici au fost capturați pentru a fi puși la muncă. După
revoluție, odată cu închiderea minelor și a falimentării orașului
Anina, minerii s-au întors acasă, în Moldova, dar nu și-au mai
7
luat și caii, pe care i-au abandonat în pădure, de unde, de fapt, îi
și luaseră.
În localitatea Anina se pot practica: turismul cultural,
agroturismul, cicloturismul (există piste pentru biciclete), dar și
turismul de vânătoare și pescuit sportiv, iar accesul în oraşul
Anina se poate realiza pe cale rutieră sau feroviară.
Datorită atracțiilor turistice din zonă, localitatea s-a
dezvoltat constant în ultimii ani din punct de vedere turistic, în
prezent existând peste 100 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 la 3 stele (din care cca 60% sunt de 3 stele).
Pe raza localității se desfășoară anual o serie de evenimente
culturale şi de tradiţie:
- Zilele orașului – August, primul sfârșit al săptămânii și care
adună peste 3000 de turiști;
- Hramul Bisericii Catolice Steierdorf – în ziua de Prea Sfânta
Treime. Locație: Platoul str. Victoriei, Steierdorf și care adună
peste 500 de turiști;
- Carnaval – Fășang – februarie-martie. Străzi din cartierele
Celnic și Steirdorf.
- Festivalul Fanfarelor – sfârșitul lunii septembrie. Locație:
Casa de Cultură Steierdorf și care adună peste 500 de turiști;
- St. Martinsfest – sărbătoarea lampioanelor 11 noiembrie.
Locație: Centrul Steierdorf;
- Ziua Recoltei – ultima săptămână din septembrie. Locație:
Platoul str. Bucegi;
Concursuri de Paște. Parcul Breiner
- Festivalul de muzică – Rock-Line Fest Anina – luna iunie.
Locație: Platoul str. Bucegi;
- Anina Film Festival - luna iulie. Locație: “Platoul Bucegi” -
Timp de o săptămână, în fiecare seară, pe platoul Bucegi, se
proiectează gratuit filme documentare sau filme artistice cu
caracter cultural-educativ. Evenimentul atrage 500 de turiști.
Promovarea localității se realizează prin intermediul
Centrului Național de Informare și Promovare Turistică, care
oferă informații despre resursele naturale și antropice ale zonei
și despre zonele de agrement din împrejurimile orașului
precum: traseele turistice 3 și 4 care pornesc din centrul
orașului Reșița, se intră pe DN 58 Reșița - Anina, care urmează
valea Domanului apoi străbate podișul calcaros Iabalcea până la
comună Carașova. Din el se desprinde traseul 6 (spre Cheile
Carașului), iar la Crucea Iabalcei (8 km de la Reșița) începe un
drum comunal carosabil care trece prin satul Iabalcea și ajunge
la Peștera Comarnic (8 km). Din el pleacă traseele 20 și 21.
8
Comuna Carașova (190 m alt. medie) este un excelent punct de
plecare în Cheile Carașului (traseul 5). Poneasca (386 m alt.
medie), situată pe valea cu același nume, este accesibil pe
drumul comunal (lung de 3 km) ce se desprinde din DN 57 B
pe valea Minișului. Din Poneasca pleacă traseul 12 (Lacul
Buhui) și un alt traseu în Munții Semenic. Valea Minișului (430
m alt. medie), loc de pe valea Minișului, pe DN 57 B. De aici
pornesc traseele 11 (Lacul Buhui) si 10 (pe valea Beului) etc.
De asemenea, în cadrul Centrului Național de Informare și
Promovare Turistică există materiale de promovare a localității
precum: filme de prezentare a stațiunii turistice, subtitrate în
zece limbi, hărți, pliante și broșuri de promovare.
Documentaţia transmisă de Consiliul Local al Orașului
Anina este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului
nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare
a staţiunilor turistice, cu completările ulterioare şi a fost
aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Orașului Anina,
Judeţul Caraș- Severin, nr. 105 din 30.08.2018.
Localitatea Anina îndeplineşte criteriile minime
obligatorii privind atestarea staţiunilor turistice de interes local
şi întruneşte un punctaj de 185 de puncte la criteriile
suplimentare, faţă de minimul de 90 de puncte necesare, pentru
atestarea ca stațiune turistică de interes local.
3. Zona turistică a comunei Borș, județul Bihor Comuna Borș este amplasată în nord-vestul județului
Bihor, în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest. Situată la 12 km
de municipiul Oradea, comuna Borș este localitate de frontieră
între România și Ungaria. În cadrul Zonei Metropolitane
Oradea, comuna Borș este amplasata în zona de nord-vest,
învecinându-se la est cu comuna Biharia și municipiul Oradea,
la sud cu comuna Sântandrei, la vest cu comuna Girișu de Cris
si Ungaria, iar la nord cu Ungaria.
Accesul în comuna Borș se poate realiza atât prin rețele
rutiere, cât și prin rețeaua feroviară. În satele Sântion și Borș
accesul poate fi realizat prin intermediul drumului național
DN1 (E60), care leagă România de Ungaria, ducând spre
Debrețin, Budapesta, Viena, Berlin, Paris etc. Totodată, o rută
alternativă este DJ190 care facilitează conexiunea comunei
Borș cu municipiul Oradea.
Accesul în comuna Borș se poate realiza și prin Magistrala
Feroviară 300: București Nord - Brașov - Sighișoara -Teiuș -
Războieni -Cluj Napoca - Oradea. În comuna Borș nu există,
9
însă, stație CFR, motiv pentru care trebuie utilizate stațiile CFR
din municipiul Oradea.
Comuna Borș are în componenta patru sate: Borș
(reședința), Sântion, Santăul Mic și Santăul Mare. Din punct de
vedere demografic, cele mai dezvoltate localități sunt Borș și
Sântion, sate traversate de E60.
Comuna Borș dispuse de avantajul deținerii celui mai
frecventat punct de frontieră dintre România și Ungaria, ceea ce
a contribuit semnificativ la dezvoltarea infrastructurii în
localitate. Find localitate de frontieră, comuna Borș a atras un
număr ridicat de investitori străini.
Primele mențiuni documentare despre comuna Borș
datează din secolul al XII-lea, prin menționarea tribului Borș
care a trăit pe teritoriul actual al comunei. În evolutia istorica a
comunei se înscriu mai multe etape precum perioada în care
teritoriul a aparținut domeniului bisericesc al Episcopului
Oradiei (secolul XIV) sau perioada în care așezarea a fost
distrusă în totalitate în timpul dominației otomane. O
dezvoltare mai accentuată s-a petrecut la mijlocul secolului al
XVI-lea și apoi la sfârșitul secolului al XVIII-lea, începutul
secolului al XIX-lea, când au fost construite mai multe clădiri
publice, printre care și sediul vechi al Consiliului Popular
Comunal.
Suprafața totală a comunei Borș este de 43,41 km2. Din
suprafața totala a Zonei Metropolitane Oradea, comuna Borș
ocupa o pondere de 5,76%, fiind una dintre localitățile
componente ale Zonei Metropolitane cu cea mai redusa
suprafața. Comuna Borș este situata în Câmpia Crișurilor, în
zona joasa a acesteia. Câmpia joasă constituie rezultatul
procesului de acumulare si de eroziune prin divagare a rețelelor
hidrografice care coboară din regiunea mai înalta a Județului
Bihor, cu precădere a Crișului Repede. Râurile care drenează
câmpia au albii puțin adânci si nu sunt însoțite de terase.
Altitudinea medie în cadrul Câmpiei Crișurilor în zona joasă
este de 110 m.
Clima comunei Borș se află sub influența circulației
vestice ce transportă mase de aer oceanic, umede. Media anuală
a temperaturii aerului are valori cuprinse între 10°-11°C, valori
specifice zonei de câmpie. Cantitatea medie anuală de
precipitații înregistrează valori de 550 - 650 mm/an. Vânturile
cele mai frecvente sunt cele de sud, urmate cele vestice si cele
din sectorul nordic.
Comuna Borș se numără printre localitățile care dispun de
10
ape geotermale, alături de Municipiul Oradea, comuna
Săcuieni, comuna Marghita, comuna Ciumeghiu, comuna
Cighid, comuna Beiuș, comuna Livada, comuna Sântandrei si
comuna Toboliu.
Printre atracțiile turistice ale comunei Borș menționăm:
1. Situl arheologic „Movila Mănăstirii”, din satul Sântion,
monument istoric ce datează din perioada secolelor al IX-lea –
al XII-lea (Cod BH-I-s-B-01010). Reprezintă un ansamblu de
ruine aparținând unei așezări din epoca bronzului și ale unei
mănăstiri din anii 1215-1567.
2. Biserica Ortodoxă din satul Santăul Mare, comuna Borș,
Județul Bihor are hramul Sfântul Arhangheli Mihail şi Gavril
și a fost construită în formă de corabie. Data precisă a
construcţiei nu este cunoscută, dar după tradiţia orală ar avea o
existenţă veche, fiind vorba de anii 1660-1689. În anul 1869,
bisericii i s-au adăugat altarul şi turnul clopotniţă, fiind refăcută
cu această ocazie şi pictura iconostasului.
2. Ferma de lavandă – este un domeniu privat în satul Santăul
Mic de aproximativ 2 hectare în care s-a amenajat o plantație
de lavandă și alte flori rare. De la simbolul Toscanei, chiparoşii
cu coroana foarte densă, îngustă, columnară, la echinops, până
la crinii în jurul cărora s-au construit legendele antichităţii
greceşti şi al celei române, floare atribuită zeiţelor căsătoriei şi
ale fecundităţii: Hera, soţia lui Zeus, Jupiter, nimic nu lipseşte
din decorul creat în localitatea de la graniţă, un loc menit
relaxării şi divertismentului. Acest paradis floral reprezintă un
punct de atracţie atât pentru tinerii miri, cât şi pentru familiile
cu copii care doresc să petreacă câteva ore de relaxare inspirând
mirosul de lavandă. Ferma de lavandă găzduiește în luna aprilie
a fiecărui an Festivalul primăverii, eveniment care adună peste
5000 de vizitatori.
3. Ferma White Pegasus (Feher Pegasus Lovas Tanya) – oferă
terapie cu cai copiilor cu dizabilități. Ferma deține 17 cai de
rasă și alte animale domestice utilizate de terapeuți în tratarea
problemelor cauzare de autism și ADHD copiilor cu vârste
între 7 și 16 ani.
4. Lacurile de pescuit de pe raza localității – Lacul La Noroc și
Balta Borș – atrag zilnic un număr mare de turiști pasionați de
pescuit, prin facilitățile pe care le oferă.
5. În comuna Borș există situl Natura 2000 ROSCI0104 Lunca
Inferioară a Crișului Repede și situl Natura 2000 ROSCI0185
Păduricea de la Santău.
Se poate spune astfel că turismul în comuna Borş este în
11
faza de dezvoltare. În viitor de-asemenea este prevăzută
dezvoltarea turismului rural, balnear și de recreere fiind
elaborate mai multe propuneri.
În localitatea Borș se pot practica: turismul de tranzit,
turismul cultural, agroturismul, cicloturismul (există piste
pentru biciclete), de drumeție, ecvestru și pescuit sportiv, iar
accesul în localitate se poate realiza pe cale rutieră, feroviară,
aeriană (aeroportul de Oradea se află la circa 13 km).
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
hoteluri care însumează162 de locuri de cazare, din care 85%
sunt clasificate la 3 stele.
Anual, în comuna Borș se organizează 5 evenimente cu
caracter repetitiv:
1. Zilele Comunei Borș – o sărbătoare care se organizează în
ultimul weekend al lunii iulie și care adună peste 10.000 de
turiști;
2. Festivalul ciupercilor - sărbătoare cu specific gastronomic,
organizată în ultimul weekend al lunii iunie, care implică un n
concurs de cules ciuperci, adr și o sesiune de workshopuri
despre ciuperci și despre gătitul lor. Evenimentul adună
aproximativ 4000 de turiști anual.
3. Festivalul verzei – reprezintă un eveniment gastronomic,
aflat la a 15-a ediție ce presupune un concurs al mâncărurilor
cu varză, premierea celei mai mari varze din comună, dar și a
celei mai gustoase varze murată. Concurenții pregătesc sarmale
la ceaun sau mâncare de varză murată cu carne, cunoscută în
zonă ca "toroş". Mâncărurile sunt degustate de juriu și de
localnici, iar concurenții trebuie să compună și să recite o
poezie care să conţină cinci cuvinte impuse şi în care să
vorbească despre mâncarea gătită. De asemenea, este premiată
gospodina care gătește cea mai bună varză murată din comună
şi pe cea în grădina căreia a crescut cea mai mare varză.
Evenimentul reunește anual peste 5000 de persoane.
4. Festivalul ceaunului – se organizează anual în primul
weekend din luna mai, reprezintă un concurs gastronomic și
reunește aproximativ 4000 de turiști;
5. Festivalul ciolanului – se organizează în primul weekend din
luna iulie și adună peste 5000 de turiști. Reprezintă un
eveniment cu specific gastronomic.
Promovarea localității se realizează prin intermediul
rețelelor de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații
despre obiectivele din zonă.
Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei
12
Borș este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului
nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare
a stațiunilor turistice, cu completările ulterioare și a fost
aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Comunei Borș,
județul Bihor nr. 128/03.09.2020.
Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Borș nr.
128/03.09.2020 s-a stabilit zona turistică din cadrul Comunei
Borș, delimitată clar pe suprafața localității. Zona turistică se
compune din părți ale satelor Borș, Sîntion, Sântion, Santăul
Mic și Santăul Mare, toate aflate în componența comunei.
Localitatea Borș îndeplinește criteriile minime obligatorii
privind atestarea stațiunilor turistice de interes local și
întrunește un punctaj de 160 puncte la criteriile suplimentare,
față de minimul de 90 puncte necesare, pentru atestarea ca
stațiune turistică de interes local.
4. Cavnic, județul Maramureș Cavnic este un oraş din judeţul Maramureş, situat la
poalele Munţilor Gutâi, pe cursul superior al râului Cavnic, la
32 km est de Baia Mare.
Aflat în centrul județului Maramureș, așezat pe o vale
îngustă la poalele munților Gutâi (1443 m) și Mogoșa (1246
m), orașul Cavnic se întinde pe lungimea de circa 10 km a văii
pe care o străbate de la est la vest.
La Cavnic se poate ajunge astfel:
- cu autoturismul din Baia Mare se urmărește DN18 ce merge
spre Sighetu Marmației până la Baia Sprie și de acolo pe
drumul județean ce merge spre Cavnic.
- cu trenul prin gara Baia Mare și de acolo cu mijloace auto.
- cu avionul prin aeroporturile Baia Mare, Satu Mare și Cluj
Napoca și de acolo cu mijloace auto.
Existența localității este strâns legată de activitatea
minieră, Cavnicul fiind atestat documentar în secolul al XIV-
lea. Cavnicul a fost pentru prima dată atestat documentar ca sat,
în 1336, cu numele de "Capnic". Numele său derivă de la
numele râului, care la rândul său derivă din cuvântul de origine
slavă „kopaonik”, care înseamnă „a săpa”.
O legendă locală spune că, în vremurile îndepărtate, când
în preajma Gutâiului nu existau așezări omenești, un cioban pe
nume Cap Mic (purtând acest nume datorită fizionomiei sale
aparte), a ajuns în procesul transhumanței prin aceste părți. Într-
o bună zi, ieșind cu oile la păscut, a zărit în iarbă o piatră
lucitoare. A ridicat-o, s-a uitat la ea și și-a dat seama că era de
13
fapt o bucată de aur. Atunci a pornit la vale și s-a întors aici
împreună cu familia și rudele sale, pentru a întemeia un cătun.
Astfel, unii cred că numele localității provine de la legendarul
cioban Cap Mic. Totuși, cel mai probabil latinescul “cave” stă
la baza denumirii localității. După încetarea activității miniere,
principala activitate economică în Cavnic este turismul.
Orașul în sine era compus din două părți: Handalul de Jos
și Handalul de Sus. Cavnicul de Jos era zona locuită de
muncitorii în mină (case construite de administrația minieră),
iar în Cavnicul de Sus erau minele.
În prezent, orașul este împărțit în cartiere, de-a lungul văii
Cavnicului, respectiv Ferăstrău (Sirisău), Valea Albă, Centru,
Berbincioară, Șuior, Erștiol, Handal, Roata.
Principalele componente ale cadrului natural care conțin
elemente de potențial turistic sunt:
# Cascadele Primăverii se formează pe vălile abrupte ale
Pietrelor Șoimului și pot fi admirate primăvara când, datorită
topirii zăpezii, au debitul foarte mare, în restul anotimpurilor
fiind secate.
# Cascada Văii de pe Izvor se află în imediata apropiere a
Logoldei, fiind datorată unor intervenții asupra cursului unui
pârâu. Datorită peretelui de rocă gălbuie și a pădurii care o
înconjoară, căderea de apă este una spectaculoasă.
# Pârtiile de ski - Cavnicul este cunoscut datorită cantităților
abundente de zăpadă, fiind numit “polul zăpezii din
Maramureș”. Cele două domenii skiabile, Roata și Icoana,
constituie principala atracție turistică a localității. Aici, iubitorii
sporturilor de iarnă beneficiază de aproximativ de 10 km de
pârtii.
# Rezervația naturală “Creasta Cocoșului” - aflată în Munții
Gutâi, la o altitudine de 1428 m, Creasta Cocoșului se numără
printe formele de relief bizare din țara noastră. Formațiunea
reprezintă o porțiune dintr-un vechi crater vulcanic de o rară
sălbăticie dar, în același timp, și de o fascinantă frumusețe.
Zona este declarată din 1954 rezervație geologică datorită
valorilor științifice, ecologice și peisagistice deosebite. Din
Cavnic pornesc trei trasee turistice de dificultăți diferite care
duc spre minunată locație: Cavnic-Valea Șuiorului- Poiana
Mlejnița -Jgheabul Mic - Creasta Cocoșului; Cavnic-Valea
Gutâiului-Poiana Mlejnița -Creasta Cocoșului; CNIPT Cavnic -
Domeniul Schiabil Gutâiului Doamnei -Trei Apostoli - Vf.
Gutâi - Creasta Cocoșului.
Alături de frumusețile naturale, localitatea se remarcă și
14
prin valori cultural-istorice, cu valențe turistice deosebite.
Dintre atracțile turistice amintim:
1. Stâlpul Tătarilor - obelisc ridicat în 1736, în cinstea victoriei
locuitorilor din Cavnic asupra hoardelor tătare, în 1717. Cu o
înălțime de 7,2 m, monumentul poartă o inscripție în latină:
“Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris” (“În anul 1717, până
aici au ajuns tătarii”). Povestea spune că, în 1717, o ceată de
tătari a trecut în Maramureș din nordul Moldovei. Au avut loc
conflicte în zona Borșa și au ajuns pe Valea Cavnicului, iar
aici, căvnicarii și locuitorii din Surdești au reușit să le oprească
înaintarea și să-i facă să se retragă. Se spune că de atunci
datează și tradiția brondoșilor - bărbați tineri purtând măști din
blană de oaie, haine albe, iar pe piept un ham cu clopote. Astfel
brondoșii colindă din casă în casă și aleargă pe străzile orașului
pe parcursul celor trei zile ale Crăciunului și se spune că acum
rolul lor este de a alunga spiritele rele.
2. Biserica Romano-Catolică “Sfânta Varvara” a fost construită
în stil baroc popular, între anii 1800-1803, pe locul unei vechi
topitorii, în cinstea Sfintei Varvara, protectoarea minerilor.
Picturile interioare și cele de pe tavan datează din 1909.
3. Ruinele topitoriei de aur Logolda - în perioada ei de glorie,
topitoria a fost cunoscută pentru calitatea deosebită a aurului
produs aici. Construită în anul 1862 de către englezii care au
concesionat minele, se spune că Logolda este printre primele
locații unde a fost folosită o tehnologie de avangardă la acea
vreme - prelucrarea minereului cu cianură.
În localitatea Cavnic se pot practica: turismul de tranzit,
turismul sportiv și de agrement (drumeții, ski), iar accesul în
orașul Cavnic se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană
(aeroportul de la Baia -Mare se află la circa 30 km, aeroprtul de
la Satu-Mare se află la circa 75 km, aeroportul de la Cluj -
Napoca se află la circa 150 km).
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
hoteluri care însumează 307 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 3 stele.
De asemenea în localitate se organizează evenimente
turistice, culturale precum: Festivalul de Crăciun - Sub ramură
de brad, Festivalul de lăsatul secului la Cavnic, În Câșlegi -
seara maramureșeană cu cântec, joc, meșteșuguri și bucate
tradiționale, Ralilul zăpezii de la Cavnic.
Promovarea localității se realizează prin intermediul
Centrului de Informare Turistică din Cavnic, rețelelor de
socializare care oferă informații despre resursele naturale și
15
antropice ale zonei, dar și despre locurile de agrement din
localitate.
Documentația transmisă de Consiliul Local al orașului
Cavnic este în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și
criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările
ulterioare și a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al
Orașului Cavnic, județul Maramureș nr.43/14.04.2020
Localitatea Cavnic îndeplinește criteriile minime
obligatorii privind atestarea stațiunilor turistice de interes local
și întrunește un punctaj de 270 puncte la criteriile suplimentare,
față de minimul de 90 puncte necesare, pentru atestarea ca
stațiune turistică de interes local.
5. Dorna-Arini, județul Suceava
Comuna Dorna-Arini se situează la marginea de S-E a
depresiunii Dornelor, în zona de contact dintre Munții Bistriţei
(Masivul Pietrosul) și Munții Rarău (Masivul Giumalău).
Zona este conectată, pe ansamblu, la principalele magistrale
auto (prin DN17B) şi feroviare din nordul Carpaţilor Orientali
având un grad de accesibilitate relativ bun. Localitatea este
traversată de râul Bistrița, care o desparte în doua sectoare
asimetrice: cel drept (al Masivului Pietrosul) domol, cu terase
etajate și muscele prelungi de o înălțime redusă (900 – 1200 m)
iar cel stâng (al Masivului Giumalău) abrupt și fără terase.
Dacă în partea de SV a comunei energia reliefului este
domoală, înaintând spre E-NE, valea se îngustează
considerabil, devine abruptă, formând chei (Cheile Zugrenilor).
Suprafața comunei este de 14.706 ha, iar altitudinea medie este
1100 m. Comuna are ca vecini următoarele unităţi
administrativ-teritoriale: Nord şi Nord-Vest - comuna Pojorâta;
Nord-Est - municipiul Câmpulung Moldovenesc; Est şi Sud-Est
- comuna Crucea; Sud - oraşul Broşteni; Sud-Vest - comuna
Şarul Dornei; Vest - municipiul Vatra Dornei. Distanţa de la
centrul de comună (satul Cozăneşti), până la municipiul Vatra
Dornei este de 6 km.
Clima localității este temperat montană cu două topoclimate
distincte:
-montan, caracterizat de o intensificare a precipitațiilor, a
vântului și o scădere a temperaturii direct proporțională cu
creșterea altitudinii;
-depresionar, caracterizat prin brize de la munte spre vale,
16
temperaturi moderate în timpul iernii, raritatea vânturilor și a
viscolului.
Temperatura medie anuală în depresiune este de 4,5 °C, iar
pe culme 2 °C. Luna cu cea mai cu cea mai ridicată temperatură
este iulie, iar cea mai scăzută este ianuarie. Umiditatea aerului
este de aproximativ 83%, iar precipitatiile ating valoarea medie
anuală de 635,3 mm. în depresiune și 926 mm. pe culme.
Denumirea inițiala a comunei era de Dorna, iar odată cu
noua împărțire administrativă din 1968 a fost schimbat în cea
de Dorna-Arini.
Comuna Dorna-Arini are în componența ei următoarele
sate: Dorna-Arini, Cozănești, Gheorghițeni, Ortoaia, Rusca,
Sunători.
Pe lângă aceste sate, pe teritoriul comunei Dorna-Arini au
existat în trecut diferite cătune, care au fost încadrate în satele
componente ale comunei, deși denumirile s-au păstrat pentru
desemnarea diferitor părți ale satelor respective. Dintre acestea
fac parte: Buliceni, Gura Negrii, Arinul sau Valea Arinului,
Bada, Gogoșeni sau Gugoșeni, Joseni, Morărești, Călinești,
Colacul, Zugreni. Acest teritoriu era supus boierimii şi se
bucură de privilegii garantate de domnie. Statutul special al
zonei a atras emigranţi români din zona Ardealului. Comuna
este traversată de la vest spre est de râul Bistriţa. În 1775, odată
cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Austro-Ungar, graniţa
se stabileşte pe râul Bistriţa, partea de nord a comunei aflându-
se în Imperiul Austro-Ungar, iar cea sudică (75% din suprafaţa
comunei) în Moldova, situaţie care va dura 143 de ani, până
după Primul Război Mondial. Marea Unire din 1918 redă
libertatea arinenilor să circule fără oprelişte pe întreg teritoriul
comunei, bucurându-se în tihnă de reîntâlnirea cu cei dragi,
care timp de un secol şi jumătate puteau fi vizitaţi doar prin
punctul de frontieră de la Gura Negrii.
Punte între cele două teritorii, populate de aceiaşi români,
însă sub stăpâniri diferite, comuna Dorna-Arini îşi păstrează şi
transmite istoria mai mult prin povestirile orale ale veteranilor
de război, deoarece actele oficiale sunt aproape inexistente,
distruse cu siguranţă în tumultul vremii; "pământul" însă n-a
uitat nimic.
De menționat faptul că localitatea Dorna-Arini face parte
din destinația ecoturism “’Țara Dornelor”. Țara Dornelor este a
cincea destinație de ecoturism desemnată din România, singura
de acest fel din Bucovina, recunoscută oficial.
Dintre obiectivele turistice din Dorna-Arini menționăm:
17
1. Mănăstirea Acoperãmântul Maicii Domnului - monument
unic în România, mănăstirea este ridicată în întregime din
lemn. Mănăstirea Acoperamântul Maicii Domnului din Dorna-
Arini este străjuită de o clopotniță tot din lemn, cu înălțimea de
60 de metri care găzduiește un număr de 24 de coplote, dintre
care cel mai mare cîntărește 5 tone. Acoperișul clopotniței nu a
putut fi montat decât cu elicopterul.
2. Rezervația Cheile Zugreni - Cheile Zugrenilor sunt
spectaculoase prin versanţii extrem de abrupţi. Pereţii stâncoşi
ating înălţimi de 200 – 300 m. Cheile adăpostesc o floră bogată
din care menționăm în primul rând floarea reginei
(Leontopodium alpinum), cunoscută și cu denumirile floarea de
colț și albumiță, monument botanic al naturii,
endemismul Andryala levitomentosa, descoperită pe muntele
Pietrosul Bistriței, de unde și numele, precum și alte plante de
stâncăriș cum ar fi clopoțelul (Csmpsnuls carpatica). Avifauna
este destul de variată, fiind reprezentată de specii protejate cum
ar fi vulturelul de seară (Falco vespertinus), ciocănitoarea de
mesteacăn (Picoidus trydactilus), ghionoaia (Picus canus). Din
elementele faunistice este de subliniat bogăția în pești: păstrăv,
clean, mreană, scobar și rare exemplare de lostriță.
3. Vârful Pietrele Doamnei din Masivul Rarău - Pietrele
Doamnei sunt principala atracție a masivului Rarău, fiind un
grup de pietre calcaroase cu forme și dimensiuni impozante (70
m) aflate la o altitudine 1634 m. Rezervaţia Naturală Pietrele
Doamnei-Rarău este o formaţiune ce-i fascinează pe mulţi, încă
din trecut. Aşa s-au născut legendele despre acest loc. Cea mai
cunoscută legendă povesteşte că denumirea pietrelor este legată
de domniţa Elena, soţia lui Petru Rareş, domnitorul care a oferit
denumirea de Rarău munţilor de aici. Se spune că, în timpul
celei de-a doua domnii, atunci când au năvălit turcii, el şi şi-a
ascuns familia şi averea aici, într-o peşteră. Însă, turcii au ajuns
până aici. Domniţa Elena şi fiica sa au încercat să fugă, dar era
prea târziu. Aşa că au început să se roage, moment în care un
zgomot puternic s-a auzit din apropiere. Se pare că în acea
clipă, stânci mari s-au desprins şi au căzut peste locul în care
era ascunsă averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori.
Domniţa Elena şi fiica sa au scăpat în acest fel de invazie, cu
preţul averii.
4. Masivul Giumalau reprezintă partea de vest a masivului
Rarău-Giumalău o grupă muntoasă a Carpaților Moldo -
Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali.
Vf. Giumalău 1858 m altitudine. Giumalăul este un munte cu
18
mult mai bătrân decât Rarăul, fratele sau mai mic. Aspectul
general al acestui munte este acela de trunchi de con. Lângă
vârful principal de 1.857 m se afla un al doilea vârf, de 1.825
m, particularitate ce a dat Giumalăului și un al doilea nume, cel
de Geamănul. Pădurile, amestec de molid și fag, îmbracă cea
mai mare parte a masivului. Poienile apar, pe de-o parte, la
baza acestuia (pe versanții limitrofi așezărilor de pe valea
Bistriței), iar pe de altă parte, la nivelul podurilor interfluviilor
principale. Cele mai însemnate obiective turistice din acest
masiv sunt: creasta centrală (îndeosebi sectorul dintre vârfurile
Chilii, Giumalău, Poiana Ciungilor) cu versanți cu panta mare,
grohotișuri, o bogată vegetație subalpină (afin, ienupăr) și
numeroase puncte de belvedere asupra unei mari părți din
Carpați.
Pentru practicarea sporturilor, masivele Rarău–Giumalău
oferă posibilități multiple. Acești munți oferă condiții excelente
pentru turism ecvestru, perpedes, auto, turism piscicol și
vânătoare sportivă, practicarea alpinismului, inițierii în
speologie, cicloturism, zbor cu parapanta, ski, săniuș și
snowboard. Astfel masivul Rarău, oferă posibilități de
practicare a alpinismului, pe trasee clasice, de performanță,
omologate de Federația Română de Alpinism.
Totodată în Dorna-Arini, la 5 km de Vatra Dornei, pe
drumul ce duce spre masivul Rarău-rezervație naturală, într-un
decor mirific de brazi și arini, unde râul Bistrița, se unduiește
generos, se află Baza de odihnă și tratament recuperator.
Complexul este situat lângă Mănăstirea Acoperâmântul Maicii
Domnului și oferă condiții optime pentru odihnă și relaxare,
tratament și recuperare, precum și pentru evenimente.
În localitatea Dorna-Arini se pot practica: turismul de
tranzit, turismul sportiv și de agrement, turismul balnear,
turismul ecumenic, iar accesul în comuna Dorna-Arini se
poate realiza pe cale rutieră, aeriană (aeroportul de la Vatra
Dornei se află la circa 6 km).
Promovarea localității se realizează prin intermediul
Centrului de Informare Turistică din Dorna-Arini , rețelelor de
socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre
resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile
de agrement din localitate.
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
hoteluri care însumează 375 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 3 stele.
Datini și obiceiuri în comuna Dorna-Arini, Suceava:
19
# Festivalul "Cântecul Cetinii" se desfăşoară anual în ultima
duminică din luna august. Acesta a avut în 2006, invitaţi din
străinătate, iar în ultimii ani a adunat în medie 5000 de
spectatori.
# Sărbătoarea Crăciunului/Colindele: În Dorna-Arini ,
Crăciunul este sărbătoarea care se pastrează, poate, mai mult
decât în alte părți, fără mari abateri de la tradiție. În preajma
Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile
împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine să
ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarna.
Colindele rostite de Crăciun sunt considerate ca cele mai vechi
forme literare, în Dorna-Arini fiind atestate încă din Evul
Mediu. Răsplata tradițională a micilor colindători constă în
colăcei, mere, pere și nuci, dar în zilele noastre gazdele ofera
mai ales bani și dulciuri.
# Sărbătoarea Anului Nou - În nici o altă parte a țării repertoriul
Anului Nou nu cunoaște o atât de mare varietate și bogăție de
manifestări folclorice ca în Bucovina. Transmise pe cale orală
din generație în generație, într-o permanentă schimbare și
înnoire, atât ca funcție cât și ca mod de realizare artistică,
obiceiurile tradiționale bucovinene legate de Anul Nou au ajuns
până în zilele noastre ca niște spectacole grandioase care
concentrează, ca și în trecut, atenția întregii colectivități. La
cumpăna dintre ani, în Dorna-Arini întâmpină turiștii cu o
atmosfera unică, de intensă trăire emoțională care, de cele mai
multe ori, reflectă o realitate cotidiană, legând punți nevăzute
între om și cosmos, între om și mediul înconjurător, între om și
semenii săi. Amintim cetele de mascaţi, jocuril caprei, ursului,
căiuților și cerbului.
# Boboteaza care se serbează în ziua de 6 ianuarie, încheie
ciclul sărbătorilor de iarnă și are, pe lângă înțelesurile creștine –
momentul nașterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare
sărbătoare populară în comuna Dorna-Arini.
În ajunul Bobotezei este datină în Dorna-Arini să se umble
cu "chiralesa" (Slava Tie Doamne -în limba greacă), la care iau
parte o mulțime de copii şi adulţi. Cu trăistuţele pregătite
pentru daruri, aceştia pornesc din zori prin sat împreună cu
preotul paroh şi strigă la poarta gospodarului "chiralesa
Doamne", vestind apropierea slujitorului cu botezul.
În ultimii ani fluxul turiștilor în Bucovina pe perioada
sărbătorilor religioase de iarnă a cunoscut o creștere
semnificativă. Politicile de promovare a tradițiilor locale, oferta
gastronomică și de cazare au condus la recunoașterea localității
20
Dorna-Arini ca destinație preferată pentru petrecerea
Crăciunului sau a Anului Nou.
# Sâmbra oilor - Măsura oilor sau sâmbra oilor a rămas până în
zilele noastre o complexă sărbătoare pastorală care se
desfășoară la începutul lunii mai, odată cu formarea stânilor sau
cu deplasarea turmelor în zona pășunatului de vară. Este un
obicei cu multiple conotații – economice, sociale, estetice,
distractive – la care participă întreaga obște a satului. Acum, în
cadrul sărbătoresc, original și pitoresc, se desfășoară, după
tradiții seculare, întâiul muls al oilor, consemnându-se
drepturile la cota-pate din produsele lactate ale fiecărui
proprietar de oi.
Documentaţia transmisă de Consiliul Local al Comunei
Dorna-Arini este în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi
criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cu completările
ulterioare şi a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al
Comunei Dorna-Arini , Judeţul Suceava nr.43/19.12.2018
Comuna Dorna-Arini îndeplineşte criteriile minime
obligatorii privind atestarea staţiunilor turistice de interes local
şi întruneşte un punctaj de 245 de puncte la criteriile
suplimentare, faţă de minimul de 90 de puncte necesare, pentru
atestarea ca stațiune turistică de interes local.
6. Ghioroc, județul Arad
Comuna Ghioroc este poziționată în zona centrală a
județului Arad în Regiunea de Dezvoltare Vest a României, la
25 km depărtare de municipiul Arad, la 12 km de Lipova și 16
km de Pâncota. Pe teritoriul administrativ al localității Ghioroc
își desfășoară traseul următoarele drumuri: drumul judetean
708B Păuliș-Miniș-Ghioroc-Cuvin-Covăsânț-Șiria și drumul
județean 708C Sâmbăteni-Ghioroc. Ghiorocul este legat de
Arad atât prin Drumul Județean 708, cât și prin linia de tramvai
Arad-Ghioroc, construită în 1906 și electrificată în 1913.
Din punct de vedere geografic, teritoriul administrativ al
comunei Ghioroc, cu o suprafață totală de 49,6 kmp, este
situată în Podgoria Aradului, la contactul Munților Zarand cu
Câmpia Aradului, pe Canalul Matca. Administrativ, comuna
Ghioroc este compusă din 3 localități: Ghioroc - sat reședință
de comuna și două sate aparținătoare - Miniș și Cuvin.
Prima mențiune documentară a localității datează din anul
1135, fiind cea mai veche localitate din comuna cu același
21
nume. Satul Cuvin este atestat documentar în anul 1323,
iar Miniș, în anul 1302.
Comuna beneficiază de o infrastructură foarte bună. Există
rețea de apă curentă care alimentează întreaga comunitate,
respectiv s-au realizat investiții și într-o rețea centralizată de
canalizare. Comuna este racordată la rețeaua de energie
electrică pe toată suprafața, iar drumurile rutiere sunt în
continuă modernizare. Există acces la rețeaua de telefonie
mobilă. De asemenea, există acces la serviciile de internet și la
cele de televiziune prin cablu.
Principalele componente ale cadrului natural care conțin
elemente de potențial turistic sunt Lacurile de la Ghioroc,
rezultate din exploatarea nisipului și pietrișului și masivele
împădurite ale Munților Zărand din estul localității. De-a lungul
munților există 3 văi și anume:
Valea Domnească de la Ghioroc - cale de drumeție spre
vârful Mărului;
Valea Mare de la Miniș;
Valea Bisericii din Miniș.
De asemnea ca și obiective turistice amintim:
Cramele din Ghioroc: Pivnițele Birăuaș, Daiconi Wine,
Rab Wine etc.;
Muzeul tramvaiului din Ghioroc (Săgeata Verde);
Muzeul Viei și Vinului din Miniș (în incinta Stațiunii de
Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație
Miniș);
Lacul Ghioroc;
Traseul turistic montan Ghioroc-Valea Cladovei;
Drumul Vinului (Păuliș - Ghioroc - Covăsânț - Șiria și
Ghioroc - Arad).
De menționat că prima cale ferată electrificată din estul
Europei și a opta din lume a fost inaugurată la Ghioroc, la data
de 10 aprilie 1913. Săgeata Verde a avut rolul de a transporta
țăranii din Podgoriile Aradului în orașul Arad, pentru a-și vinde
marfa. Traseul conținea 3 segmente: Arad - Ghioroc, Ghioroc -
Pâncota și Ghioroc - Radna. Din vechile “Săgeți Verzi” mai
există una reconstruită la fabrica de vagoane “Astra” Arad care
se află la Muzeul tramvaiului din Ghioroc și este clasată în
patrimoniul cultural național.
Supranumit "Litoralul Vestului" Lacul Ghioroc este o
destinație ideală de weekend pentru arădeni și nu numai, în
zilele însorite de vară. Având o suprafața de aproximativ zece
hectare, acest lac de proveniență freatică constituie un deliciu
22
pentru cei ce aleg să-și petreacă vara în Arad sau împrejurimi.
Malurile lacului sunt înconjurate de o plajă amenajată cu nisip
fin precum cel din stațiunile de pe litoral. Datorită aspectului
exotic, Lacul Ghioroc atrage în fiecare an tot mai mulți turiști,
în 2019, numărul vizitatorilor a depășit 100.000.Turiștii sunt
atrași la Ghioroc atât de plaja și apa frumoasă, cât și de
atmosfera de aici, rivalizând cu stațiunile de pe litoralul
românesc, pe timpul verii, evenimentele se țin lanț în fiecare
weekend. Cel mai important festival este Ghioroc Summer
Fest, care se organizează în fiecare vară. În perimetrul plajei
funcționează numeroase baruri, terase, restaurante, cu o ofertă
culinară variată, aceasta ofertă fiind completată de cele 100 de
locuri de cazare existente în unități clasificate de la 1 la 3 stele.
Pentru turiștii care vor să-și diversifice programul pe
perioada șederii, zona oferă numeroase atracții și obiective
turistice. Cunoscută sub denumirea de Podgoria Aradului,
datorită numeroaselor crame care funcționează în acest
perimetru, zona este frecventată de numeroși turiști. Drumul ce
leagă localitățile Păuliș - Ghioroc - Covăsânț - Șiria, fiind
cunoscut drept “Drumul Vinului”. Există indicii că viile de la
Miniș au cel mai vechi “cerificat de naștere” din România, fiind
atestate documentar din secolul al XI-lea. Vinurile de Miniș au
devenit renumite din secolul al XVIII, obținând distincții în
Europa. Cea mai importantă recunoștere a calității sale datează
din 1862, când la Expoziția Internațională de la Londra, un vin
roșu dulce de Miniș a fost numit ‘regele vinurilor’.
Circulația turistică din comuna Ghioroc este
reprezentantă în mare parte de turiștii din întreaga regiune care
vin pentru plaja lacului Ghioroc și participă la evenimentele
organizate aici, respectiv din turiștii care vizitează Podgoria
Aradului și cramele din comună. Ghioroc atrage inclusiv turiștii
care vizitează municipiul Arad, datorită distanței mici față de
acesta, sau de cei care vizitează alte obiective turistice din
județul Arad. Estimativ, în Ghioroc sunt aproximativ 70.000 de
turiști anual, perioada de vârf fiind perioada estivală, cu
aproximativ 10.000 de turiști pe săptămână care ajung la plaja
lacului Ghioroc. De asemenea, festivalul Sărbătoarea Vinului
atrage anual 5000 de oameni.
În localitate se organizează evenimente turistice cu
caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: Hard
Enduro (aprilie), Ghioroc Summer Fest Official (iulie-august),
Festivalul Sărbătoarea Vinului (septembrie), Degustarea
Vinului (octombrie), Ziua Comunei (octombrie).
23
În localitatea Ghioroc se pot practica: turismul de tranzit,
turismul montan (ciclism, drumeții), turismul viniviticol
(Podogoria Aradului), turismul de agrement/recreere (plaja
lacului Ghioroc), iar accesul în comuna Ghioroc se poate
realiza pe cale rutieră, feroviară (Ghioroc este străbătut de calea
ferată Aradu Nou-Glogovăț cu stație C.F.R. Glogovăț), aeriană
(aeroportul de la Arad se află la circa 25 km). În acest context,
comuna Ghioroc prezintă o accesibilitate favorabilă pentru
turiști, atât pentru cei de la nivelul regiunii de Vest, cât și
pentru restul turiștilor naționali și internaționali.
Promovarea turistică a localității se realizează în principal
prin site-uri web și rețele de socializare. Primăria Ghioroc
actualizează informațiile cu privire la festivalurile organizate si
nunumai pe site-ul oficial al primăriei și pe rețele de
socializare. Multe din obiectivele turistice au propriul site web
de unde turiștii pot afla informații de real interes (Săgeata
Verde, Cramele Miniș, Lacul Ghioroc etc.). Totodată atracțiile
localității Ghioroc au fost promovate la Târgul de Turism al
României.
Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei
Ghioroc este în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și
criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și
modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea
Consilului Local al Comunei Ghioroc, județul Arad, nr.50 din
27. 05.2020.
Localitatea Ghioroc îndeplinește criteriile minime
obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local
și întrunește un punctaj de 220 de puncte la criteriile
suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare
pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.
7. Satul Gura Siriului, comuna Siriu, județul Buzău
Satul gura Siriului face parte din comuna Siriu, fiind o
localitate situată geografic în nord-estul judeţului Buzău.
Comuna Siriu este compusă de satele Caşoca, Colţu Pietrii,
Gura Siriului, Lunca Jariştei (care este reşedinţa comunei) şi
Muşceluşa.
Se învecinează cu comuna Sita Buzăului din judeţul
Covasna la nord, cu comuna Zagon din judeţul Covasna la
nord-est, cu comuna Chiojdu din judeţul Buzău la sud-vest, cu
oraşul Nehoiu din judeţul Buzău la sud şi cu comuna Gura
24
Teghii din judeţul Buzău la est.
Satul Gura Siriului, situat pe valea Buzăului, aflat în
preajma lacului de acumulare al Barajului Siriu, este traversat
de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul de Brașov.
Pe raza localității au fost descoperite izvoare de ape
minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în
iod. Astfel de izvoare se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fişici,
Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de la Siriu-Băi,
cu o temperatură medie de 300C şi un debit de aproape 4000 l/h
și oferă posibilităţi de tratament în boli reumatismale. Nămolul
de la Balta Albă, cu un procent redus de substanţe organice, cu
o concentraţie în săruri de 12471,9 mg/kg (în care predomină
ionii de clor, sodiu, magneziu), deşi cunoscut de foarte mult
timp pentru valoarea sa terapeutică, este în mai mică măsură
folosit.
Obiective turistice în Gura Siriului:
# Barajul si lacul de acumulare Siriu – situat la Gura Siriului, si
la 12 km de orasul Nehoiu, în zona din coada lacului (barajul).
Barajul de la Siriu este realizat din anrocamente – al doilea din
lume dupa cel din Retezat construit fara a fi folosit cimentul.
Are o inălțime de 155 m, o capacitate de 150 milioane metri
cubi de apă și o lungime de 14 km. Acesta oferă posibilități de
agrement pe timpul verii când se poate face plajă, se pot face
plimbări cu pluta și se poate practica pescuitul sportiv. Lacul
Siriu este un lac de acumulare de pe râul Buzău, format în urma
construcției, în perioada 1982-1994, a barajului de la Siriu și a
hidrocentralei Nehoiașu, de 42 MW.
Lungime: 7,146 mi
Suprafață: 1,622 mi²
Loc de revărsare: Râul Buzău
Afluenți: Râul Buzău
# Cascada Pruncea - se află pe Masivul Podul Calului, la o
distanță de 5 km de Barajul Siriu. Cascada se prezintă ca o
cădere de apă ce măsoară 17 metri, situată pe Râul Caşoca.
Întregul bazin este împădurit, cu fag, brad şi molid. În partea
stângă a cascadei există o deschizatură, folosită, conform
legendei, ca ascunzătoare de haiducul Gheorghilaş, fost pandur
în oaştea lui Tudor Vladimirescu. Oamenii de la Gura Teghii îl
sărbătoresc an de an pe haiducul Gheorghilaş, pe 1 iunie.
# Cascada Cașoca - se află în Gura Siriului, pe râul Cașoca.
25
Este o cascadă de mici dimensiuni, 5-6 metri cădere, dar
impresionează prin zona ascunsă în care este poziționată.
Peretele din partea stângă a cascadei are o deschizătură ce era
folosită drept ascunzătoare pentru haiducii locali din vremea lui
Tudor Vladimirescu. Pentru a ajunge la ea, trebuie părăsit
DN10 Buzău-Brașov spre localitatea Cașoca, în dreptul
Barajului Siriu.
# Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund - se găsește pe partea
estică a versantului Mălâia, la altitudinea de 1.420 m, în Munții
Siriului. Cele două nume ale acestui lac provin din două
legende. I se spune Lacul Vulturilor deoarece aici, conform
unei legende, consemnată de Alexandru Vlahuță în cartea sa
"România pitorească", lacul ar fi un loc unde vulturii veneau
primăvara să-și învețe puii să zboare. Numele de Lacul fără
Fund provine dintr-o altă legendă, despre un cioban care și-a
lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a plecat.
După un an de peregrinări, ciobanul și-ar fi regăsit bâta în apele
Dunării și mistuit de dorul mioarelor și a locurilor natale, se
întoarce acasă.
În zonă există 6 trasee turistice omologate:
1. DN10-Gura Bonţului (Siriu, drum forestier pe partea dreapta
lac acumulare) - Gura Milea - Lacul Vulturilor;
2. Siriu - Valea Neagră - Lacul Vulturilor;
3. Pensiunea 14 Scaune - Cascada Pruncea ( Cașoca );
4. Siriu - 14 Scaune Cașoca- Titilău - drum forestier Pârâul
Stânii - Vf. Podu Calului;
5. Siriu - 14 Scaune Cașoca - Titilau – Coceanu - Bâsculița-
Canton Tisa- Stana Cernatu - Vf.Penteleu;
6. Siriu - 14 Scaune Casoca - Drum forestier Trestia - Golul
Casoca - Vf.Podu Calului.
În localitatea Gura Siriului se pot practica: turismul
cultural, turismul rural, turismul balnear, turismul sportiv și de
agreement (drumeții), iar accesul în se poate realiza pe cale
rutieră. Promovarea localității se realizează prin intermediul
rețelelor de socializare, care oferă informații despre obiectivele
turistice din localitate.
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
hoteluri care însumează 115 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 4 stele.
De asemenea în localitate se organizează evenimente
turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de
26
calendar precum: Zilele comunei -Cât e Siriu de Mare, Ziua
Lacului Siriu, Festival Folcloric -Izvorul Bucurie, la care
partricipă anual peste 5000 de turiști.
Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei
Siriu este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului
nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare
a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare
și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al comunei
Siriu, județul Buzău, nr.9. din 16.03.2020.
Satul Gura Siriului îndeplinește criteriile minime
obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local
și întrunește un punctaj de 135 de puncte la criteriile
suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare
pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.
8. Sadova, județul Suceava
Sadova este o comună în județul Suceava, Bucovina,
România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
Comuna Sadova este situată la circa 80 km de municipiul
Suceava, reşedinţă de judeţ, la 2 km N-V distanţă de municipiul
Câmpulung Moldovenesc, la aproximativ 133 km faţă de
Cernăuţi, la 245 km faţă de Cluj-Napoca şi 475 km distanţă de
Bucureşti.
Așezat în partea de vest a județului Suceava, spațiul
geografic al comunei Sadova se suprapune peste bazinul
hidrografic al pârâului Sadova, afluent al râului Moldova, fiind
situată în marea subunitate fizico-geografică a Obcinelor
Bucovinei, subunitate bine individualizată în nord-estul
Carpaților Orientali. Intersecția paralelei de 47 grade și 30
minute latitudine nordică cu meridianul de 25 grade și 39
minute longitudine estică, definește poziția matematică a
comunei Sadova, fapt ce-i conferă un climat nordic temperat cu
puternice influențe baltice si est continentale.
Teritoriul comunei Sadova se întinde pe o lungime de 11
km, încadrat la nord-est de Obcina Feredeului, pe o porțiune
cuprinsă între vârful Pietriș și vârful Curmătura Boului, unde
face hotar cu comuna Vatra Moldoviței. În partea de sud și vest
limita se suprapune râului Moldova, trece peste Muncel,
urmând creasta complexului muntos Lucina - Muncel până la
vârful Măcieș, pe o lungime de 10 km., învecinându-se cu
comunele Pojorâta și Fundu Moldovei, iar la nord limita este
situată pe culmile joase Ardeloaia și Runculeț, care separă
27
sectorul sudic de sectorul central al culoarului depresionar și
face hotar cu comuna Breaza. Gura văii Sadova se lărgește spre
sud-est până la Pârâul Morii, care o desparte de municipiul
Câmpulung Moldovenesc, între aceste limite, comuna Sadova
ocupă o suprafață de 67,86 kmp. Ținând cont de cadrul natural
se pot surprinde trăsăturile caracteristice ale acestuia și modul
în care oamenii au știut să-l folosească și să-l transforme
potrivit nevoilor și posibilităților lor.
Teritoriul comunei cuprinde zona montană formată din
ultimele ramificații sud - vestice ale Obcinei Feredeului,
munții: Muncel, Măgurele, Măcieș, Floarea, dealul Ardeloaia și
din valea pârâului Sadova cu principalii afluenți ai acestuia
pâraiele: Iezer, Zbrancani, Roatelor, Mazăre și Pârâul Morii.
Altitudinea teritoriului este cuprinsă între 700 m la confluența
pârâului Sadova cu râul Moldova și 1364 în Vârful Pietriș. Din
punct de vedere administrativ comuna Sadova se învecinează
spre nord cu comuna Breaza, spre nord - est cu comunele
Moldovița și Vatra Moldoviței, la sud cu comuna Pojorâta, la
sud - vest cu comuna Fundu Moldovei, iar înspre est-sud-est se
mărginește cu municipiul Câmpulung Moldovenesc.
Din Sadova se pot iniția excursii montane sau drumeții pe
traseele din masivul Rarău, înspre Cabana Rarău (prin
Câmpulung ― Izvorul Alb sau prin Pojorâta, 26 de kilometri),
iar de aici, pe poteci printre brazi, se poate ajunge la Pietrele
Doamnei şi la Piatra Şoimului.
Traseul mânăstirilor bucovinene trece și prin localitatea
Sadova. Cea mai apropiată de Sadova este mănăstirea
Moldovița, aflată la 19 kilometri. Nu departe de Sadova se află
Voroneț – 40 de kilometri, Humor – 43 de kilometri, Sucevița –
50 de kilometri, Arbore – 73 de kilometri, Putna – 88 de
kilometri.
Obiective turistice:
1. Lacul Iezer este un lac montan situat la 937 m altitudine
în Masivul Obcina Feredeului și aparține comunei
Sadova. Lacul Iezer, împreună cu micul lac Bolătău
situat spre nord la circa 2 Km, s-au format prin
alunecarea versantului muntelui. Acestea sunt probabil
cele mai vechi lacuri de baraj natural din țară, mult mai
vechi decât vestitul Lac Roșu de lângă Cheile Bicazului
din Munții Hășmaș, fiind menționat pentru prima dată în
documente în anul 1594. Lacul este alimentat de două
pâraie (Iezer şi Obcina Feredeului) şi din el se formează
Pârâul Iezer care se varsă în Pârâul Sadova. Lacul este
28
îngheţat circa patru luni pe an.
2. Biserica Sf. Gheorghe din Gura Sadovei – a fost realizată
în perioada 1906-1909, fiind sființită în data de 5
septembrie 1909 de către mitropolitul Bucovinei
Vladimir de Repta. Biserica a fost declarată monument
istoric, arhitectura sa fiind una deosebită, cu brâie
exterioare împletite specifice artei românești. În
interiorul bisericii se află o bijuterie artistică,
catapeteasma realizată într-un stil cu totul nou, fiind oval
încovoiat, concavul este înspre naos iar convexul înspre
altar.
3. Biserica Sf. Nicolae din Fundul Sadovei – realizată în
perioada 1929-1934, a fost sfințită în 21 octombrie 1934.
Planul bisericii a fost întocmit de inginerul Hitzegrad din
Cernăuți, în formă de cruce cu trei turnuri, fiind așezată
la 20 m deasupra albiei pârâului Sadova.
4. Rezervația avifaunistică Obcina Feredeului reprezintă
cea mai mare arie protejată din județul Suceava, o parte
din aceasta fiind pe teritoriul comunei Sadova (88% din
suprafață).
5. Ulmii seculari din Sadova (500 ani) – în scorburile
acestor arbori, pe timpul ultimului război au fost
depozitate documente de arhivă ale Cercului Militar
Câmpulung Moldovenesc, arme, covoare și alte lucruri
de valoare.
6. Rezervația Stratele cu Aptychus păstrează vechi
sedimente ce pot fi observate în peretele stâncos al
Dealului Măgura cunoscute sub numele de Strate de
Pojorâta sau Stratele cu Aptychus. Aceste strate dețin
fosile de vârsta jurasica din grupa amoniților. Rezervația
cu o suprafață de 1 ha a fost declarată în anul 1954. Este
localizată pe Valea Moldovei, pe versantul drept la 2 km
aval de localitatea Pojorâta, în apropiere de halta Sadova.
Elemente caracteristice: marno-calcare roșii și vulcanice
care alternează cu șisturi argiloase de aceeași culoare și
care trec lateral în calcare marnoase fine sublitografice
roșii și verzui-gălbui. Accesul în rezervație se face pe
drumul european E576.
În localitatea Sadova se pot practica: turismul cultural,
turismul sportiv și de agrement, iar accesul în comuna Sadova
se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană (aeroportul de
la Vatra Dornei se află la circa 45 km).
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
29
hoteluri care însumează 275 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 4 stele.
De asemenea în localitate se organizează evenimente
turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de
calendar precum:
Comuna Sadova sărbătoreşte pe data de 8 septembrie pe
lânga Naşterea Maicii Domnului şi Ziua Comunei.
În luna octombrie are loc Festivalul interjudeţean de folclor
Mina Pîslaru anul 2013 găzduind a VIII-a ediţie a Festivalul –
concurs de Interpretare a Cântecului Popular.
În cea ce priveşte hramurile sărbătorite în comuna Sadova
putem aminti Hramurile Bisericilor Sfântu Gheorghe şi Sfântu
Nicolae serbate în data de 23 aprilie respectiv 6 decembrie.
Ca evenimente serbate în comună mai putem aminti
„Sărbători pascale în Sadova” în cadrul cărora se desfăşoară
Balul Gospodarilor, Balul Crăciunului ce are loc în data de 26
decembrie a fiecărui an, 31 decembrie prezentarea costumelor
mascaţilor specifice comunei iar în data de 6 ianuarie are loc
slujba de sfinţire a pârâului Sadova.
Promovarea localității se realizează prin intermediul
Centrului de Informare Turistică din Sadova, rețelelor de
socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre
resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile
de agrement din localitate.
Documentaţia transmisă de Consiliul Local al comunei
Sadova este în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi
criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cu completările
ulterioare şi a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al
Comunei Sadova, Judeţul Suceava, nr. 65 din 20.12.2018
Localitatea Sadova îndeplineşte criteriile minime
obligatorii privind atestarea staţiunilor turistice de interes local
şi întruneşte un punctaj de 225 de puncte la criteriile
suplimentare, faţă de minimul de 90 de puncte necesare, pentru
atestarea ca stațiune turistică de interes local.
9. Săcele, județul Brașov
Municipiul Săcele este situat în partea de sud-est a
județului Brașov, în imediata vecinătate a Municipiului Brașov
fiind străbătut de DN1A (Brașov - Vălenii de Munte - Ploiești)
și de DN1 (București - Brașov, principala arteră națională).
30
Legătura municipiului Săcele cu Brașovul este asigurată printr-
o rețea de autobuze care efectuează zilnic 120 de curse dus-
întors, fiind despărțit doar de un pasaj rutier de Brașov.
Geografic, Săcele este situat în extremitatea sudică a Țării
Bârsei, la poalele muntelui Piatra Mare. Râul Tărlung izvorând
din masivul Ciucaș trece prin localitate în partea sudică, lângă
Gârcini. În dreptul localității Brădet (parte din Săcele) există un
lac de acumulare artificial, creat în anul 1975, care este în
prezent principala sursă de apă potabilă a Brașovului. Clima
este specifică depresiunii, cu brumă toamna timpuriu și friguri
persistente în iarnă. Precipitațiile sunt variabile și cad neregulat,
cele mai mari cantități înregistrându-se vara. Vânturile bat
predominant dinspre nord-est. Predomină pădurile de brad,
molid și fag.
Municipiul se află pe locul vechilor sate ce au devenit, mai
nou, cartiere: Baciu (Bácsfalu), Turcheș (Türkös), Cernatu
(Csernátfalu), Satulung (Hosszúfalu). Celei mai vechi așezări
din această zonă datează din vremea dacilor. Orașul Săcele a
fost construit administrativ în anul 1950 din teritoriul primelor
4 din cele 7 așezări săcelene: Baciu, Turcheș, Cernatu,
Satulung, Tărlungeni, Purcăreni, Zizin. Săcele a fost declarat
municipiu în data de 6 iunie 2000. Prima mențiune oficială
datează din 16 mai 1366, regele maghiar Ludovic I de Anjou
oferind printr-un act pământurile dintre râurile Timiș și Tărlung
către binecredinciosul său prieten, Contele Stanislav. Numele
„Săcele” este menționat pentru prima dată într-o scrisoare a
voievodului muntean Vlad Călugărul (1482-1495) către
magistratul Brașovului. Cei mai vechi locuitori ai celor șapte
sate au fost „mocanii” - ciobanii locului. Sunt menționați în
numeroase documente, în care se remarcă bogăția lor spirituală,
culturală și materială. Dețineau mii de oi, iar satele lor erau
printre cele mai prospere din zonă. În cursul procesului de
transhumanță, care avea loc din Săcele până în Dobrogea, au
înființat o localitate cu același nume, în județul Constanța.
Obiceiurile săcelenilor dăinuie până astăzi: Sântilie,
festivalurile, costumele populare tradiționale, arhitectura etc.
Obiective turistice:
# Muzeul etnografic din Săcele, filiala muzeului din Brașov
este un muzeu județean din Săcele, amplasat în B-dul
Brașovului nr. 153. Clădirea este monument istoric, atestată
documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de
strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări,
31
aspectul actual datând din anul 1804. Din 1848 Casa Dijmelor
își pierde rolul inițial, primind diverse destinații de utilitate
publică. În anul 1962 monumentul este preluat de Muzeul
Județean Brașov, care organizează în anul 1964 prima expoziție
permanentă, cu profil mixt istorico-etnografic. Din anul 1990
devine filială a Muzeului de Etnografie Brașov. Muzeul
adăpostește documente istorice, piese de port popular mocănesc
și ceangăiesc, obiecte ce amintesc de cărăușitul mocanilor
săceleni, unelte, obiecte de uz casnic, costume, reconstituiri de
interioare sătești tradiționale.
# Biserica Adormirea Maicii Domnului din Satulung,
monument istoric
# Biserica „Sfânta Adormire a Maicii Domnului”
# Statuia Lupa Capitolina - Monumentul ”Lupa Romana” a fost
dezvelit în data 11 iulie 1999, la propunerea Asociației ”Astra”,
prin grija domnului profesor Liviu Dârjan și în prezența
academicianului Alexandru Surdu. ”Lupa Romana”este o
statuie de bronz etruscă, ce datează din secolul al V-lea î.Hr.,
descoperită pe valea fluviului Tibru și păstrată la „Museo
Nuovo” din Roma. Statuia a devenit un simbol al originii latine
a românilor. Primele statui din România ale Lupei Romana,
denumită și Lupa Capitolina, datează din anii 1906 – 1926 când
statul italian a făcut cadou României 5 copii ale statuii.
# Monumentul Soldatului Necunoscut – reprezintă o statuie
ridicată în centrul orașului în cinstea săcelenilor care au murit
în timpului Primului Război Mondial;
# Casa Dijmelor a fost construită în 1543 fiind una dintre cele
mai vechi clădiri din Săcele. Declarată monument arhitectural,
în prezent aceasta găzduiește Muzeul etnografic și de artă
populară din Săcele având colecții de costume populare, unelte
și obiecte de uz casnic tradiționale.
# Masivul Piatra Mare (Poiana Angelescu, Peștera de Gheață,
Piatra Scrisă, Prăpastia Ursului, Canionul Șapte Scări, cheile și
cascada în roci calcaroase Tamina, cabana Bunloc, trambulina
artificială, vârful Piatra Mare);
# Siturile de importanță comunitară, incluse în rețeaua
ecologică Natura 2000 în România:
- Aninișurile de pe Tărlun reprezintă o arie protejată, o zonă
naturală (pășuni, păduri de foioase) montană (aflată la poalele
Ciucașului, grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură)
încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților Orientali. Aceasta
se întinde de-a lungul văii Tărlungului (afluent de stânga al
râului Negru) și adăpostește o comunitate importantă de anin
32
(Alnus glutinosa și Alnus incana), care vegetează în asociere cu
specii arboricole de frasin (Fraxinus excelsior) și salcie (Salix
L.). La baza desemnării sitului se află trei specii de amfibieni
enumerați în anexa I-a a Directivei Consiliului European
92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor
naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) și aflați pe
lista roșie a IUCN; astfel: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina
variegata), tritonul cu creastă (Triturus cristatus) și salamandra
carpatică (Triturus montandoni).
- Ciucaș - situl Ciucaș prezintă o arie naturală cu o diversitate
floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii
cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost
identificate 22 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel:
Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip
Asperulo-Fagetum; Păduri medio-europene de fag din
Cephalanthero-Fagion; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și
Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion
albae); Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Păduri
acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-
Piceetea); Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din
regiunea montană; Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți,
grohotișuri și ravene; Păduri relictare de Pinus sylvestris pe
substrat calcaros; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu
Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium; Fânețe montane;
Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion);
Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul
câmpiilor, până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și
de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin
(Thlaspietea rotundifolii); Pajiști calcifile alpine și subalpine;
Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi
silicioase; Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel
alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani);
Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul
râurilor montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor
montane; Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul
râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică
pe roci calcaroase;
- Piatra Mare - în arealul sitului au fost identificate 11 tipuri de
habitate naturale de interes comunitar, astfel: Pajiști montane
de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase (pajiști
seminaturale aflate pe platourile montane și pe versanții văilor,
la altitudini cuprinse între 800 și 1.840 m); Păduri (Tilio-
Acerion) pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene (în văile
33
înguste și în cheile de la partea inferioară a masivului, în
subetajul pădurilor de fag și a pădurilor în amestec, la altitudini
cuprinse între 700 și 1.000 m); Păduri acidofile de molid (pe
vesanți cu înclinație mare, pe culmi și creste, la altitudini
cuprinse între 800 și 1.400 m); Păduri aluviale de arin negru și
frasin (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), habitate
aflate la altitudini cuprinse între 700 și 1.400 m, în luncile
montane înguste și pe versanții cu izvoare; Păduri dacice de fag
(Symphyto-Fagion) pe versanți cu înclinații medii și mici și pe
platouri, la altitudini de până la 800 m.; Vegetație arboricolă cu
răchită albă (Salix eleagnos) de-a lungul pâraielor, la altitudini
de până la 800 m.; Tufărișuri alpine cu specii sub-arctice de
salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între
1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și
coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică
dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat
calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și
1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-
alpin (Thlaspietea rotundifolii), habitat aflat la peste 1.250 m.
altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza
stâncăriilor; Izvoare petrifiante cu depuneri de travertin, la
altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor.
În localitatea Săcele se pot practica: turismul cultural-
istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de agrement, iar
accesul în municipiul Săcele se poate realiza pe cale rutieră,
feroviară.
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
hoteluri care însumează 1215 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 4 stele.
De asemenea în localitate se organizează evenimente
turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de
calendar precum:
# Sântilia – sărbătoarea tuturor săcelenilor este o veche
sărbătoare a mocanilor din Săcele, care s-a transformat în zilele
orașului. Are loc în jurul datei de 20 iulie, în ziua de Sf. Ilie. În
perioada antebelică se ținea în Grădina Domnească din
Satulung (unde se află la ora actuală Policlinica și liceul V.
Jinga). Apoi în perioada comunistă, după câțiva ani în care a
fost interzisă, i s-a schimbat denumirea în ”Târgul feciorilor” și
se ținea în Poiana Anghelescu. În ultimii ani, Sântilia se ține pe
terenul de rugby Electroprecizia, în vecinătatea fostei Grădini
Domnești. Sărbătoarea era foarte legată de viaţa şi munca
mocanilor din Săcele, care străbateau mari distanţe cu turmele
34
lor de oi. Specific acestei sărbători este oferirea de cadouri
fetelor cu care urmau să se căsătorească, furci de tors şi tipare
pentru caş, crestate cu măiestrie. După ce îşi duceau turmele în
munţi, ei nu mai aveau voie să mai coboare în sat, şi nici să fie
vizitaţi de soţii sau de iubite. Scopul sărbătorii „Sântilia” era de
a face schimb de produse şi de cunoaştere a tinerilor în vederea
căsătoriei. Astăzi sărbătoare cuprinde patru zile de manifestări
sportive, evenimente culturale, spectacole artistice și petrecere
în ultimele două zile de sărbătoare.
# Festivalul ”Zilele Sf Mihai”, ajuns la a XXII-a ediție,
reprezintă principala sărbătoare a comunității maghiare din
Săcele, și are loc între 25 și 30 septembrie. Timp 6 zile se
derulează spectacole de teatru, film, concerte, degustări, lansări
de carte, evenimente pentru copii și tineret, expoziții,
concursuri, etc. Evenimentele au loc în curtea Asociației
Ceangăilor Bârsa, dar și la Centrul Multicultural, la pensiunea
Piroska sau la biserica romano-catolică din Turcheș.
# Festivalul Sport Montan Săcele este dedicat persoanelor
pasionate de călătoriile pe munte, mai exact, alergători,
orientariști, parapantiști, mountain-bikeri și cățărători.
Activitățile includ o urcare din centrul Săcelelui, până pe
Vârful Piatra Mare, o alergare pe fosta graniță dintre Țara
Românească și Austro-Ungaria, o vizită la Peștera de Gheață,
cu opriri la Cabana Sava din Bunloc și la Cabana Piatra Mare.
Promovarea localității se realizează prin intermediul
Centrului de Informare Turistică din Săcele, rețelelor de
socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre
resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile
de agrement din localitate.
Documentația transmisă de Consiliul Local al municipiului
Săcele este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului
nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare
a stațiunilor turistice, cu completările ulterioare și a fost
aprobată prin hotărârea Consiliului Local al municipiului
Săcele, județul Brașov 164 din 25.07.2019.
Localitatea Săcele îndeplinește criteriile minime obligatorii
privind atestarea stațiunilor turistice de interes local și
întrunește un punctaj de 255 puncte la criteriile suplimentare,
față de minimul de 90 puncte necesare, pentru atestarea ca
stațiune turistică de interes local.
10.Sânnicolau Mare, județul Timiș
35
Sânnicolau Mare este un oraș în județul Timiș, Banat,
România. Aflat la 66 km nord-vest de Timișoara este și cel mai
vestic oraș din România, fiind și al treilea oraș ca mărime din
județ, după Timișoara și Lugoj. Este un oraș de graniță, având 6
km de frontiera cu Ungaria și 24 km de frontiera cu Serbia, pe
cursul neregularizat al râului Mureș și se află pe drumul
european E70, la 620 km de București, la 66 km de Timișoara
și la 14 km de Punctul de Trecere a Frontierei Cenad –
Kizombor. Principalele căi de acces sunt reprezentate de DN 6,
care realizează legătura orașului Sânnicolau Mare cu
municipiul Timișoara, DJ 682 Arad – Sânnicolau Mare, care
străbate orașul de la est la vest, intersectând DN 6 în interiorul
localității.
Sânnicolau Mare poartă numele Marelui Sfânt Ierarh
Nicolae, considerat apărător şi ocrotitor al oraşului de-a lungul
istoriei sale. Este atestat documentar în anul 1247, în
„Diplomele privilegiate regale”, însă existența lui vine din
timpuri mult mai vechi.
Din punct de vedere geografic, teritoriul administrativ al
orașului Sânnicolau Mare, cu o suprafață totală de 13.902 ha,
este așezat în sud-estul Câmpiei Panonice în nord-vestul
Banatului, în Câmpia joasa a Arancai, și pe malurile Canalului
Aranca, un vechi curs al râului Mureș și care îi conferă orașului
aspecte și fenomene asemănătoare marilor orașe așezate pe
fluvii și râuri, dar la un nivel redus. Localitatea Sânnicolau
Mare împreună cu împrejurimile au un relief caracteristic de
câmpie cu o altitudine medie de 85 m. Partea cea mai ridicată
apare la est şi la sud de oraş, iar partea cea mai joasă apare în
Aranca.
În ceea ce priveşte arhitectura, putem spune că localitatea s-
a înscris cu clădirile sale, în curentele vremii, în special cele
occidentale. Clădiri cu vechime mare, construite între anii
1750-1890, se află în centrul oraşului şi ocupă o suprafaţă
mare. Au elemente aparţinând stilului gotic îmbinat cu baroc,
cu forme neoromanoscentiste. Acestea au fost construite după
modelele clădirilor de la Viena și Budapesta.
Pe teritoriul administrativ al localității se remarcă obiective
turistice antropice cu valori culturale-istorice deosebite care pot
constitui puncte de atracție pentru turiștii care sosesc în orașul
Sânnicolau Mare:
# Castelul Nako nu poate fi încadrat, din punct de
vedere arhitectural, într-un singur stil, dar a preluat din
elementele de stil ale barocului şi influenţele
36
romantismului, dându-i construcţiei o anumită ţinută,
care să impresioneze, fiind tipică micilor castele situate
la periferia imperiului austro-ungar. În prezent în incinta
castelui funcţionează Casa de Cultură şi Muzeul Bela
Bartok.
# Biserica Catolică este construită în anul 1824 și se
află în centrul oraşului. Este construită de către contele
Nako, trecut de la ortodoxism la catolicism, cu ajutorul
românilor şi a sârbilor iobagi din comună. Este zidită din
cărămidă arsă, tencuită în stil romanic renaissance de
către arhitectul Mar din Viena. Biserica are patru altare
de marmură, închinate în onoarea Sfintei Tereza,
Sfântului Ioan Nepamuk, Sfintei Ana şi Sfântului
Antonie. Sub altarul principal se află o criptă mare, în
care sunt înmormântaţi şi membrii ai familiei Nako.
# Biserica Sârbă este a doua biserică ca mărime, fiind şi
cea mai veche, construită între anii 1783-1787. Este o
biserică cu forme arhitectonice elegante şi cu dimensiuni
de catedrală. Stilul este baroc vienez, o formă perimată a
stilului bizantin şi a celui romanic, la care s-a adus o
serie de elemente macedo-române. Are o formă
dreptunghiulară şi se termină la est cu absida pentagonală
cu cinci laturi ale altarului.
# Biserica Ortodoxă-Română a fost construită între anii
1899-1903, şi în planul bisericii se întâlnesc influenţele
bizantină şi romano-lombardo-gotică, dând naştere
stilului baroc vienez, adus în Banat de macedo-români.
Un tezaur puțin cunoscut în țară a fost descoperit în 1799 la
Sânnicolau Mare, Timiș, fiind clasificat între cele mai
importante tezaure de aur descoperite până acum în Europa și
în lume. Tezaurul de la Sânnicolau Mare este compus din 23 de
obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme,
provenind din perioada medievală timpurie. În prezent se află
la Kunsthistorisches Museum din Viena. Astfel cu scopul de a
deveni o atracție deosebită pentru vizitarea localității
autoritatea locală și-a propus să comande o replică a tezaurului
și să o expună în interiorul Castelului Nakó.
Alături de frumusețile antropice, localitatea dispune și de
factori naturali de cură precum apa geotermală și bioclimatul
care pot influența în cadrul tratamentelor balneare în mod
pozitiv. Într-un viitor nu prea îndepărtat, datorită principalului
zăcământ de apă geotermală, administrația orașului va derula o
serie de proiecte pentru folosirea acestuia pentru agrement
37
(construirea unui AquaParc, reabilitarea și punerea în valoare a
Canalului Aranca prin folosirea bărcilor de agrement etc.) şi
tratament balnear.
De menționat că în prezent în localitatea Sânnicolau Mare
se deruleazaă o serie de proiecte și programe de dezvoltare
urbană și turistică prin reabilitarea și punerea în valoare a unor
obiective de patrimoniu, amenjarea unor spații de agrement, dar
și prin promovarea localității prin diferite campanii cu scopul
de atrage turiști.
Zona s-a dezvoltat constant în ultimii ani din punct de
vedere turistic, în prezent existând peste 177 de locuri de cazare
în unități clasificate de la 1 la 3 stele. Astfel datorită structurii
interetnice, în fiecare an, localitatea este vizitată de rudele
cetățenilor din Austria, Germania, Ungaria, Serbia, S.U.A. și
din județele țării.
Principalele locații de petrecere a timpului liber și recreere
cunoscute în orașul Sânnicolau Mare sunt:
zona centrală din Sânnicolau Mare din str. Republicii
(spațiu pietonal, de promenadă, locații pentru alimentație
și shopping deopotrivă);
zona Canalului Aranca (zonă de agrement unde se poate
practica ciclismul, pescuitul, participarea la activități
sportive la sala de sport unde se poate practica volei,
handbal, participarea la activități culturale/teatrul în aer
liber);
parcurile amenajate din localitate.
În localitatea Sânnicolau Mare se pot practica: turismul
cultural-istoric, turismul de afaceri/tranzit, turismul sportiv și
de agrement (ciclism, pescuit), iar accesul în orașul Sânnicolau
Mare se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană
(aeroportul de la Timișoara se află la circa 66 km, iar aeroprtul
de la Arad se află la circa 63 km). În Sânnicolau Mare se
pregătesc diferite activități culturale care se desfășoară în sala
de spectacole a Primăriei, la Teatrul de vară sau în incinta Casei
de Cultură dedicate punerii în valoare obiceiurilor, tradițiilor și
gastronomiei locale specifice.
De asemenea în localitate se organizează evenimente
turistice, culturale cu caracter de repetabilitate precum: Ziua
Aniversării Bela Bartok (martie), Festivalul Verii (iulie), Zilele
Orașului Sânnicolau Mare (primul weekend din spetembrie),
Ziua Recunoștinței pentru roadele pământului (octombrie),
Concerte de Cameră de Pian de Crăciun (decembrie) etc.
Promovarea localității se realizează prin intermediul STV –
38
televiziunea locală Sânnicolau Mare, rețelelor de socializare
(facebook), site-ul primăriei (există o hartă digitală cu
obiectivele turistice din localitate), care oferă informații despre
resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile
de agrement din localitate. Pe site-ul și facebook-ul primăriei
există materiale de promovare a localității precum: filmul de
prezentare a orașului Sânnicolau Mare, poze cu orașul și
evenimentele derulate, harta digitală a orașului Sânnicolau
Mare, informații despre localitate.
Analizând punctele expuse mai sus, rezultă că orașul
Sânnicolau Mare are un potențial de dezvoltare deosebit din
punct de vedere turistic, bazat pe următoarele considerente:
poziționare geografică favorabilă;
resurse naturale existente, izvoare termale;
existența unor monumente istorice cu vechime mare pe
teritoriul orașului;
aeroportul Traian Vuia din Timișoara și Aeroportul
International din Arad oferă o deschidere mult mai vastă
orașului;
zonă atractivă pentru investitori, deoarece are o
economie în plină dezvoltată și cu un somaj aproape
inexistent (2%).
Se poate concluziona că, oraşul Sânnicolau Mare este un
oraş cu un turism urban în plină dezvoltare, cu multiple
posibilităţi ca funcţia turistică să devină o ramură de bază a
economiei oraşului.
Documentația transmisă de Consiliul Local al orașului
Sânnicolau Mare este în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și
criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și
modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea
Consilului Local al Orașului Sânnicolau Mare, județul Timiș
165 nr. 152 din 13 noiembrie 2019.
Localitatea Sânnicolau Mare îndeplinește criteriile minime
obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local
și întrunește un punctaj de 185 de puncte la criteriile
suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare
pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.
11. Sighetu Marmației, județul Maramureș
Municipiul Sighetu Marmației este vechea capitală a
regiunii istorice Țara Maramureșului, fiind al doilea oraș ca
39
mărime din actualul județ, după municipiul Baia Mare. Numele
orașului vine de la terminația dacică - zeget = așezare întărită,
iar numele regiunii apare în documentele din feudalismul
timpuriu: Marmația, Maramorisios sau Maramorosiensis. O a
doua versiune privind toponiumul Sighet este cea maghiară, în
această limbă numele orașului ar însemna insulă, acest teritoriu
fiind relaționat cu cele trei râuri care-l înconjoară: Tisa, Iza și
Ronișoara.
Sighetu Marmației apare pentru prima dată în documente
în anul 1326, fiind ridicat la rangul de oraș în anul 1352 prin
diploma dată de Ludovic I.
Municipiul Sighetu Marmației este situat în partea de nord
a Județului Maramureș și se află la p distanță de 600 km de
București, 75 km de Baia -Mare, 125 km de Satu Mare și 220
km de Cluj-Napoca.
Din punct de vedere geografic, municipiul Sighetu
Marmației este localizat pe Valea Tisei în depresiunea
Maramureșului și are o suprafață administrativ de 13536 ha,
incluzând terasele râurilor Tisa și Iza, o parte a piemontului
Mara -Săpânța și a platformei vulcanice a munților Igniș.
Situat la confluența dintre râurile Iza și Tisa, Sighetu
Marmației este unul dintre punctele cheie ale Maramureșului,
fiind locul de plecare către o mulțime de obiective turistice din
județ. De aici ajungi foarte ușor la mocănița de pe Valea
Vaserului, la Lacul Albastru de la Baia Sprie sau la Cimitirul
Vesel de la Săpânța. Sunt câteva dintre obiectivele pe care
turiștii le bifează de fiecare dată când ajung în Maramureș.
Orașul reunește un număr mare de obiective turistice de
interes național și chiar de interes internațional. O zi în Sighetu
Marmației poate să însemne un câștig cultural și câteva
momente de relaxare. Orașul cu o istorie de peste 700 de ani
pune la dispoziția turiștilor o mulțime de muzee, monumente,
parcuri și lăcașuri de cult, precum și diverse evenimente foarte
interesante.
Potențialul turistic antropic al municipiului Sighetu
Marmației este unul excepțional. Municipiul are 99 de
monumente istorice, majoritatea clădiri vechi sau ansambluri
arhitecturale. Dintre monumentele istorice mai deosebite
menționăm: situl arhelogic de pe Dealul Solovan și situl
arhelogic protejat așezat pe Valea Mare.
Obiective turistice:
- Muzeul memorialul Victimelor Comunismului și al
Rezistenței - este găzduit de o fostă închisoare din Sighet,
40
înființată în anul 1857. Jucând un rol important în istoria
comunismului din România, închisoarea a avut o contribuție
masivă la asuprirea clasei intelectuale românesti, fiind locul de
detenție a peste 200 de ziariști, militari, preoți greco-catolici,
episcopi, parlamentari și miniștri, în special în perioada
cuprinsă între anii 1950-1955, când avea să fie închisoare de
maximă securitate. Din 1993, această fostă închisoare a devenit
primul muzeu închinat victimelor comunismului și rezistenței,
muzeu deschis la inițiativa Fundației Academia Civică ce avea
să fie condusă în acel timp de însăși Ana Blandiana, care, prin
constituirea memorialului, a dorit să nu lase uitării această parte
neagră a istoriei.
- Cimitirul Săracilor sau necropola celor fără de mormânt - este
situat la ieșirea din Sighetu Marmației, la mai puțin de 50 de
metri de frontiera româno-ucraineană. A servit pe parcursul
secolului XX ca loc de înmormântare al săracilor şi al
persoanelor fără adăpost, pe cheltuiala primăriei. După 1940
aici au fost îngropați cei pe care îi executau trupele hortyste.
Între 1950 și 1954 în acest loc au fost îngropați fie individual,
fie în gropi comune, deținuții politici ai închisorii de
exterminare Sighet. Printre cei îngropați aici se numară Iuliu
Maniu, Daniel Ciugureanu, Constantin I. C. Brătianu,
Gheorghe Brătianu și mulți alți fruntași politici ai României
interbelice. Comuniștii au practicat ștergerea urmelor, numele
celor îngropați nu erau înregistrate în acte și nu erau marcate pe
mormânt, astfel încât să nu poată fi identificate indicii cu
privire la persoanele înmormântate în acel loc. Amenajarea
cimitirului a început după anul 1997, când Memorialul
Victimelor Comunismului și al Rezistenței a fost declarat
ansamblu de interés național prin Legea nr. 95/1997. A fost
desenată o hartă din brazi a României și a fost ridicat un altar-
cenotaf, sub a cărui nișă au fost depozitate zeci de urne cu
pământ din diverse lagăre, închisori, centre de deportare și
locuri de execuție.Deasupra altarului există o cruce în stil
bizantin din calcar, cioplită de maestrul pietrar Constantin
Marinete. Între anii 2011-2012, în partea dinspre șosea a
cimitirului afost înălțată o Poartă a Memoriei, inspirată din
motivul biblic al Scării Vieții, care ține loc de clopotniță și
permite o viziune de ansamblu asupra cimitirului, hărții din
brazi, a troițelor și pietrelor de mormânt amenajate în cinstea
celor decedați.
Dintre clădirile monument istoric din Sighetu Marmației
amintim: Palatul Cultural Astra, Biserica Reformată, Biserica
41
romano-catolică Sfântul Carol de Borromeo, Primăria, Fosta
Prefectură a Comitatutului Maramureș, azi cunoscută cu
numele de Curtea Veche, Fosta Școală Superioară de Fete etc.
Dintre muzeele cele mai importante se remarcă Muzeul
Maramureșului cu următoarele secții: Muzeul Satului
Maramureșan, Muzeul Etnografic al Maramureșului, Muzeul de
Istorie și Arheologie, Muzeul de Șiințele Naturii, Casa Muzeu
Dr. Ioan Mihaly de Apșa, Muzeul Culturii Evreiești din
Maramureș, Casa Memorială Elie Wiesel.
Alături de frumusețile antropice, localitatea dispune și de
factori naturali de cură precum apele minerale (borcut),
elementele climatice, bioclimatice, topo-climatice. Cele mai
spectaculoase obiective naturale sunt: abrupturile vulcanice
Piatra Goală, Piatra Tisei, Cornul Pietrei, Cornul Șarampăului
și Stânca Ciuroiului; cascadele Strungi și Ciuroiului apar la
marginea apruptului vulcanic, având o spectaculozitate
deosebită datorită căderii apei pe un perete de andezit de
aproximativ de 15 m; mlaștinile Ier, Tăul cu Arini și Tăul de
Sub Strungaș; Peștera din Dealul Solovan; parcurile
dentrologice de pe malul Izei și cel din Muzeul Satului care
adăpostesc specii rare de arbori.
Totodată pe teritoriul administrativ al municipiului
Sighetu Marmației există patru arii naturale protejate: Tisa
Superioară, Munții Gutâi, Igniș și Valea Izei și Dealul Solovan.
În localitatea Sighetu Marmației se pot practica: turismul
cultural-istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de
agreement (drumeții), iar accesul în municipiul Sighetu
Marmației se poate realiza pe cale rutieră, feroviară, aeriană
(aeroportul de la Baia Mare se află la circa 75 km, iar
aeroportul de la Satu Mare se află la circa 125 km).
Promovarea localității se realizează prin intermediul
Centrului Național de Informare Turistică din Sighetu
Marmației, rețelelor de socializare (facebook), site-ul primăriei,
aplicația Visit Sighetu Marmației (disponibilă în Google Play)
care oferă informații despre resursele naturale și antropice ale
zonei, dar și despre locurile de agrement din localitate.
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
hoteluri care însumează 724 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 4 stele.
De asemenea în localitate se organizează evenimente
turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de
calendar precum: Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarna
“MARMATIA” (decembrie), Ziua Costumului Popular (mai),
42
Zilele Maramureșului – „Haida, hai în Maramureș!” (mai),
Paște în Maramureș, Festivalul de Folk. Aceste evenimente
atrag, fiecare în parte, anual peste 10.000 de turiști români și
străini.
Documentația transmisă de Consiliul Local al
municipiului Sighetu Maramției este în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea
normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu
completările și modificările ulterioare și a fost aprobată prin
Hotărârea Consilului Local al municipiului Sighetu Maramției,
județul Maramureș, nr.44. din 28.05.2020.
Localitatea Sighetu Marmației îndeplinește criteriile
minime obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de
interes local și întrunește un punctaj de 265 de puncte la
criteriile suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte
necesare pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.
12. Ștei, județul Bihor
Orașul Ștei are o poziție strategică bună, fiind situat pe
malul drept al Crișului Negru, în partea de Sud-Est a județului
Bihor, care este străbătut de DN76 ce leagă municipiile Oradea
și Deva, de DN75 spre Cîmpeni și de E79. Localitatea este
traversată de calea ferată Oradea-Vașcău. Distanța față de
Oradea (reședința de județ) este de 80 km și față de orașul
Beiuș este de 18 km. În imediata vecinătate a Șteiului se găsesc
două orașe ale județului Bihor, Vașcău la 7 km distanță și
Nucet la 10 km.
Localitatea apare menţionată pentru prima oară în
documente în anul 1580 cu numele de Skeey care semnifică
colț de piatră. Între anii 1952-1956, satul bihorean Ştei a fost
transformat de ruşi în oraş cu peste 25.000 de locuitori.
Localitatea a fost puternic dezvoltat datorită prezenței a
numeroși militari sovietici, care timp de zece ani au extras
minereu de uraniu din minele învecinate orașului.
Printr-un decret în ianuarie 1956, satul Ștei devine oraș.
Doi ani mai târziu, în 1958, guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej
îi dă numele de “Doctor Petru Groza”, iar în 1996 revine la
vechea denumire, “Ștei”.
Localitatea Ștei, cu o suprafață de 6,57 kmp, este așezat
într-un cadru natural deosebit, la poalele Munților Apuseni,
beneficiind de un relief depresionar-montan cu vastă
disponibilitate de teren forestier și teritoriu bogat în resurse
43
naturale - ape geotermale și minerale.
Șteiul este străbătut de trei cursuri de apă: Crișul Negru,
Valea Sighiștelului și Crisul Băița care îi oferă condiții de
aprovizionare cu apă și de folosire a energiei acestora.
Orașul este la 40 km față de importante puncte turistice
ca: Peștera Urșilor, Zona Padiș-Cetățile Ponorului, Stațiunea
Moneasa, Stațiunea Stâna de Vale, Scărișoara și Arieșeni-Pârtia
Vârtop.
Datorită poziției echidistante față de importante zone
turistice din imediata apropiere a teritoriului administrativ,
orașul Ștei ar putea fi un important punct de plecare spre aceste
zone. Totuși, în orașul Ștei există obiective de interes cultural,
printre care amintim obiectivul încadrat în Lista monumentelor
istorice 2010, aprobată de Ministerul Culturii și Patrimoniului
Național prin Institutul Național al Patrimoniului Casa
Memorială “Miron Pompiliu”, care datează din sec. XIX.
De asemenea, un punct de atracție poate fi constituit de
existența clădirilor caracterizate de arhitectura de inspirație
sovietică, element care ar putea fi exploatat în viitor.
Totodată datorită arhitecturii de tip totalitarist sovietic a
făcut posibilă intrarea orașului Ștei în rețeaua ATRIUM. Ca
urmare, în cadrul Adunării generale ATRIUM din data de
16.05.2019 orașul Ștei a devenit membru cu drepturi depline în
această rețea culturală europeană, iar valorificarea acestei
colaborări poate aduce beneficii dezvoltării localității.
Dintre tipurile de turism practicate la nivelul județului
Bihor, în funcție de resursele naturale și antropice, în orașul
Ștei se practică:
turismul montan - localitatea Ștei, situată la poalele
munților Apuseni, prezintă în apropiere zone deosebite
de atracție turistică precum: Peștera Urșilor, Platoul
Padiș, Arieșeni, Scărișoara, Valea Sighiștelului, foarte
căutate atît de turiști români, cât și din afara țării;
turismul de afaceri/tranzit - orașul Ștei este amplasat într-
o zonă industrială, fiind situat la aproximativ 80 km
municipiul Oradea, ceea ce face ca orașul să fie o
destinație semnificativă pentru turismul de tranzit sau
chiar de afaceri.
Accesul în orașul Ștei se poate realiza pe cale rutieră,
feroviară, aeriană (aeroportul de la Oradea se află la circa 80
km). Baza turistică este asigurată de două hosteluri și o
pensiune care însumează 124 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 3 stele.
44
De asemenea în oraș mai funcționează o grupă de
salvamont și ghizi organizați în Asociația Salvatorilor Montani
Ștei. În localitate se pregătesc diferite activități culturale cu
caracter de repetabilitate pe bază de calendar precum: Zilele
Orașului (august), Ziua Națională a Patrimonului -ATRIUM
(septembrie), Ziua Europei (mai), Festivalul "Colinde, Colinde"
(decembrie).
Promovarea localității se realizează prin intermediului
Punctului de Informare Turistică (incinta Primăriei), care oferă
informații despre resursele naturale și antropice ale zonei și
despre zonele de agrement din împrejurimile orașului. De
asemenea, în cadrul Punctului de Informare turistică există
materiale de promovare a localității, dar și a județului Bihor
precum: hărți, pliante și broșuri de promovare.
De menționat că în prezent în localitatea Ștei se
deruleazaă o serie de proiecte și programe de dezvoltare urbană
și turistică prin reabilitarea și punerea în valoare a unor
obiective de patrimoniu, amenjarea unor spații de agrement, dar
și prin promovarea localității cu scopul de atrage turiști. Printre
proiectele care se află în derulare amintim:
amenajarea lacului Ștei și crearea unei zone de agrement
(situat într-un cadru natural deosebit de frumos conferă
un loc propice pentru pescari, iar frumusețea
împrejurimilor și posibilitățile de campare ar oferi o
variantă excelentă pentru petrecerea timpului liber);
reabilitarea urbanistică a oraşului vechi;
reabilitarea și modernizarea zonelor de agrement și
includerea acestora în circuitul turistic al zonei;
modernizarea ştrandului şi introducerea apei geotermale;
crearea și mediatizarea patrimoniului cultural arhitectural
specific sovietic;
dezvoltarea turismului de evenimente prin organizarea de
evenimente cu impact turistic ridicat (concursuri,
festivaluri);
realizarea unei strategii de promovare turistică, inclusiv a
obiectivelor turistice situate în apropierea orașului Ștei;
realizare foraj apă geotermală în vederea exploatării
resurselor locale de apă geotermală;
încurajarea și susținerea înființării de noi structuri de
primire turistică.
Strategia de dezvoltare a orașului este orientată spre trei
obiective strategice: construirea unui centru urban locuibil şi
atractiv, dezvoltarea capacitătii administrative şi a serviciilor
45
publice, construirea unui centru economic important prin
relansarea mediului de afaceri local, intercorelate cu două
obiective generale suport: protejarea mediului înconjurător și
dezvoltarea turismului.
Analizând punctele expuse mai sus, rezultă că orașul Ștei
are un potențial de dezvoltare deosebit din punct de vedere
turistic, bazat pe următoarele considerente:
pozitionare geografică favorabilă într-o zonă turistică
importantă, orașul Ștei putând deveni astfel un centru
pentru turismul de tranzit;
valorificarea resurselor naturale existente de apă
geotermală poate conduce la dezvoltarea economică a
orașului;
existența unor locuri de cazare pe teritoriul orașului;
existența unor monumente istorice cu vechime mare pe
teritoriul orașului (Casa de Cultură, Palatul, Casa
Memorială “Miron Pompiliu”, Restaurantul rușilor -
Ardealul);
prezintă un potențial economic deosebit de semnificativ,
datorită existenței unei platforme industriale unde se
concentrează importante activități economice productive,
datorită posibilității creării unui nou parc industrial,
precum și datorită unui nivel extrem de scăzut al
impozitelor și taxelor locale pentru persoane fizice (cel
mai scăzut din țară).
Succesul transformării orașului Ștei într-o destinație
turistică urbană modernă va depinde în mare măsură și de
realizarea unei strategii de marketing a localității care să
conducă la identificarea și atragerea unui număr mare de
categorii de turiști, prin promovarea intensă a orașului din
punct de vedere turistic.
Documentația transmisă de Consiliul Local al orașului
Ștei este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului
nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare
a stațiunilor turistice, cu completările și modificările ulterioare
și a fost aprobată prin Hotărârea Consilului Local al Orașului
Ștei, județul Bihor, nr.16 din 11 februarie 2019.
Localitatea Ștei îndeplinește criteriile minime obligatorii
pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local și întrunește
un punctaj de 270 de puncte la criteriile suplimentare, față de
de minimul de 90 de puncte necesare pentru atestarea ca
stațiune turistică de interes local.
46
13. Tulucești, județul Galați
Comuna Tuluceşti se înscrie în aria comunelor
pericarpatice, cu aşezare preponderentă în zona de câmpie şi
luncă. Formată din satele Tuluceşti, Şiviţa şi Tătarca este situată
în partea cea mai de est a sudului Moldovei. Este situată în
partea de sud-est, la 12 km de municipiul Galaţi.
Satul Tuluceşti este atestat la 11 aprilie 1552, când
Giurgea Tulbă dăruieşte mănăstirii Tazlău “a treia parte din
jumătate de sat Tuluceşti”. Atestarea sigură a satului Tătarca
este 29 aprilie 1552, când Ştefăniţă Vodă dăruieşte mănăstirii
Tazlău satul “Tătăreni de la Brateş”. Despre satul Şiviţa ne
aminteşte un document din 3 aprilie 1588 când domnitorul
Petru Şchiopul îl dăruieşte mănăstirii Galata. Sudul judeţului
Galaţi şi deci, şi comuna Tuluceşti, reprezintă o zonă cu o
evoluţie geologică foarte îndelungată. Această zonă prezintă
două etaje structurale foarte diferite: un fundament cristalin şi o
cuvertură.
Relieful actual al zonei este fluviatil de acumulare: câmpie
fluvio-lacustră villafranchiană, acoperită cu depotite loessoide,
terase şi luncă. În linii generale, clima comunei este temperat-
continentală, cu veri călduroase şi ierni geroase. Vegetaţia
comunei este reprezentată prin vegetaţia de stepă şi silvo-stepă
în nord-vest, iar valea Prutului este dominată de vegetaţia de
luncă. Plantele întâlnite sunt: pirul, măturica, coada calului,
lăptuca, toporaşul, păpădia, muşeţelul. În râpe şi povârnişuri
întâlnim salcâmul şi stejarul brumăriu. În luncă şi baltă întâlnim
papura, stuful, plopul, salcia, nufărul galben.
Animalele ce vieţuiesc pe terenurile înalte sunt:
popândăul, căprioara, vulpea, iepurele; cele specifice bălţii sunt:
nurca, bizomul. Dintre păsări găsesc bune condiţii de hrană şi
înmulţire prepeliţa, fazanul, cioara, potârnichea, ciocârlia. Solul
constituie un important factor geografic, dându-i omului
posibilitatea de a-şi produce hrană şi cele necesare vieţii.
Pe raza comunei se organizează activități de hipoterapie
(terapia cu ajutorul calului) este recunoscută drept unul dintre
cele mai eficiente tratamente pentru a îmbunătăţi postura,
echilibrul, mobilitatea, precum şi alte funcţiuni ale persoanelor
cu disfuncţii motrice şi nu numai. Hipoterapia este, de altfel,
recomandată şi copiilor care suferă de autism, specialiştii
susţinând că acest tip de terapie, din ce în ce mai răspândit în
România, are efecte spectaculoase micuţilor. Între Consiliul
Judeţean, prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului (DGSPC), şi Asociaţia „Dincolo de Tăcere”
47
din Galaţi s-a încheiat un protocol prin care instituția de stat
pune la dispoziție asociației facilitățile din cadrul Hergheliei
Tulucești și din cadrul Pădurii Gârboavele pentru activități de
terapie cu persoane aflate în dificultate.
Comuna Tulucești este accesibilă cu autoturismul prin DN
24D și DN 26, dar și cu trenul pe calea ferată 703, Halta
Tulucești fiind situată la 14 km de Galați. De asemenea există
curse regulate cu microbuzul, la intervale de 1 oră între
Tulucești și Galați.
Obiective turistice:
1. Pădurea Gârboavele - La 17 km de municipiul Galați,
pe raza comunei Tulucești se afla rezervația forestieră
Pădurea Gârboavele. Ocupând circa 100 ha, rezervația
este înconjurată de salcâmi pe o suprafață de 350 ha.
Predomină asociațiile de stejar brumăriu și stejar pufos,
precum și tufărișuri de păducel, migdal pitic și porumbar.
Pădurea Gârboavele adăpostește peste 470 de specii
floristice, printre care se numără și o serie de specii rare:
stănjenelul, rușcuța de primăvară, bujorul romănesc,
umbra iepurelui etc. în Valea Gărboavelor este prezentă
o vegetație specifică zonei de mlaștină. Pădurea
Gârboavele a fost declarată sit de importanță comunitară
în anul 2007, ocupând o suprafață de 219 ha. Situl
reprezintă o zonă de câmpie (râuri, lunci, pajiști, păduri
de foioase și tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a
Podișului Moldovenesc.
2. Muzeul Satului, situat în pădurea Gârboavele, pe o
întindere de 1.36 ha, reconstituie la o scară mai mică o
vatră de sat românesc care cuprinde patru gospodării din
zona Cavadineşti, Măstăcani, Corod şi Cahul. Obiectele
din aceste case, de la vasele de lut, icoane, covoare,
prosoape şi până la sănii şi căruţe, deţin o adevărată
valoare patrimonială prin modul de realizare, dar şi prin
vechimea acestora, având în vedere că cele mai multe
sunt din secolul XIX sau începutul secolului XX.
Vizitatorii vor putea găsi la Muzeul Satului din Galaţi
două oale pentru sarmale, din ceramică neagră,
nesmălţuită, care nu se mai fabrică în această zonă a ţării
de cel puţin 70 de ani. Tot în casele tradiţionale pot fi
găsite levicere cu o vechime de 100 de ani.
3. Grădina Zoologică Galați este situată în Pădurea
Gârboavele, pe o suprafață de 7 ha, la 17 km nord-vest
48
de Galați, Grădina Zoologică se află într-o etapa de
dezvoltare și modernizare. Astfel, dacă în perioada 1999-
2002 s-au modernizat spațiile pentru ierbivore și pentru
lup european, în acest an sunt în curs de modernizare
spațiile pentru leul african și tigrul siberian, precum și
zona de recreere.Tematica Zoo Gărboavele a fost
elaborată în 1997, impreuna cu specialistii de la
European Association of Zoos and Aquaria, si are drept
obiective conservarea speciilor rare de animale, precum
si educatia pentru conservare.
4. În satul Şiviţa, comuna Tuluceşti, se află un muzeu viu
de artă sătească, numit „Vatra cu dor" al artistului
popular Paul Buta, iar la Cavadineşti a fost înfiinţat un
muzeu dedicat folclorului de pe Valea Horincei. La
"Vatra cu dor", muzeul viu din satul Sivita, vin în fiecare
an oaspeți din țară și de peste hotare. Casa muzeu a
actorului Paul Buta a găzduit de-a lungul timpului atât
grupuri de copii cât și de colecționari din țară și
cercetători din cadrul Muzeului Tăranului Român, veniți
într-o tabără de vară înclusă într-un proiect mai amplu,
intitulat "Un viitor pentru patrimoniu, un patrimoniu
pentru viitor". Muzeul găzduiește și grupuri de artiști
plastici care participă la o tabără de creație.
5. Herghelia Tulucești este situată în comuna Tulucești în
parcul natural Pădurea Gârboavelor. Doritorii de
echitație pot beneficia aici de servicii complete incluzând
inchirierea de echipament si instruirea. Înfiinţată în 1989
şi populată în perioada 1998-2004 cu efective transferate
de la Rădăuţi, Herghelia Tuluceşti numără 165 de
exemplare și are drept obiectiv creşterea, ameliorarea şi
menţinerea rasei Gidran, fiind singura unitate din ţară
care asigură fondul genetic al acestei rase. Rasa de cai
Gidran a fost obţinută în timpul Monarhiei Austro-
Ungare, prin încrucişări şi selecţii de cai anglo-arabi în
secolul al XIX-lea, fiind selectat ca un cal destinat
cavaleriei uşoare. Astfel, caracteristicile acestei rase de
cai roibi sunt: viteza, rezistenţa, agilitatea şi curajul. Caii
au bune aptitudini pentru dresaj, fiind recomandaţi atât
pentru călărie, cât şi activități de terapie cu copii bolnavi
de autism sau ADHD.
În localitatea Tulucești se pot practica: turismul cultural-
istoric, turismul de tranzit, turismul sportiv și de agrement,
turismul vini-viticol, iar accesul în comuna Tulucești se poate
49
realiza pe cale rutieră, feroviară.
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
hoteluri care însumează 106 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 3 stele.
De asemenea în localitate se organizează evenimente
turistice, culturale cu caracter de repetabilitate pe bază de
calendar precum:
1. „Sărbătoare la Brateş” - sau ziua comunei Tuluceşti – se
celebrează anual în data de 4 iunie și strânge câteva sute
de oameni pe esplanada din faţa Monumentului Eroilor
din localitate. În cadrul evenimentului participă
ansambluri folclorice, artiști populari alături de familiile
din localitate și turiștii care vin exclusiv pentru acest
eveniment.
2. Anual în Pădurea Plevna, de lângă comuna Rediu se
organizează “Festivalul Bujorului”, un festival care
promovează tradiţiile locale şi încurajează protejarea
mediului. Acest festival este una din cele mai populare
serbări câmpeneşti din judeţul Galaţi şi se datorează
existenţei în imediata vecinătate a comunei, a unei arii
protejate, dedicată bujorului românesc şi altor specii rare.
Ocrotit de lege, bujorul este o floare de o frumuseţe
deosebită ce înfloreşte la jumătatea lunii mai, prilejuind
numeroase sărbători în judeţul Galaţi.
Promovarea localității se realizează prin intermediul
Centrului de Informare Turistică din Tulucești, rețelelor de
socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre
resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile
de agrement din localitate.
Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei
Tulucești este în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și
criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și
modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea
Consilului Local al comunei Tulucești, județul Galați, nr.62 din
30.05.2019.
Localitatea Tulucești îndeplinește criteriile minime
obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local
și întrunește un punctaj de 210 de puncte la criteriile
suplimentare, față de minimul de 90 de puncte necesare pentru
atestarea ca stațiune turistică de interes local.
50
14. Vatra Moldoviței, județul Suceava
Vatra Moldoviței este o comună în județul Suceava,
Bucovina, formată din satele Ciumârna, Paltinu și Vatra
Moldoviței (reședința). În localitatea Vatra Moldoviței se află
Mănăstirea Moldovița.
Comuna Vatra Moldoviței, în forma ei administrativă
actuală, care datează din 1968, este situată în partea central-
vestică a județului Suceava, în centrul Obcinelor Bucovinei, în
bazinul hidrografic al Moldoviței, afluent al Moldovei.
Teritoriul comunei se desfașoară pe un ecart altitudinal
cuprins între 600-1380 m, cea mai mare parte a sa fiind drenat
de afluenții Moldoviței, bazinele hidrografice ale pâraielor
Ciumârna și Boul Mare, care confluează în satul Vatra
Moldoviței.
Teritoriul comunei se extinde latitudinal pe 12 km iar
longitudinal, comuna Vatra Moldoviței se desfășoară pe 7,1
km. Centrul reședinței comunei este situat la 25 km de
municipiul Câmpulung Moldovenesc și 30 km de orașul Gura
Humorului, fiind accesibil atât pe calea ferată cât și pe șosea.
Dincolo de limitele comunei Vatra Moldoviței se regăsesc
vecinii administrativi: Moldovița și Sucevița la nord si
respectiv la nord-est, Frumosu la vest, Sadova la sud-est și
municipiul Câmpulung Moldovenesc la sud. Limitele comunei
Vatra Moldoviței urmăresc ,de regulă, cumpenele de apă ale
bazinelor hidrografice ale afluenților Moldoviței. Accesul rutier
în comuna dinspre Vama, se face în lungul văii Moldoviței pe
DJ176 , iar dinspre Sucevița și Rădăuți respectiv spre Sadova și
Câmpulung Moldovenesc pe DN17A. Accesul feroviar este tot
pe axa Văii Moldovița, pe calea ferată Vama-Vatra Moldoviței-
Moldovița, derivare a căii ferate magistrale Suceava-
Câmpulung Moldovenesc. Aeroportul Suceava se află la 70 km
de Vatra Moldoviței.
Dat fiind potentialul turistic (natural si antropic) bogat al
comunei si al traditiilor, turismul a facut obiectul a mai multor
studii care urmaresc potentialul si fluxul turistic in judetul
Suceava.
Cadrul natural este unul deosebit. Componentele de mare
stabilitate ale cadrului natural sunt relieful (cu geologia sa
intrinseca), apele, clima, vegetatia, fauna si solurile, calitatea si
distributia acestora , precum si relatiile dintre ele reprezinta
patrimonial natural de valoare al oricarei comunitati.
De particularitatile morfografice si morfometrice ale
reliefului se leaga o succesiune de potentialitati, multe dintre
51
ele, valorificate antropic, dand amprente specifice, economice
si sociale unei comunitati.
Altitudinea medie a reliefului este de 980 m, iar valorile
extreme sunt de : 1380 m (vf. Iorascu) si 588 m in albia
Moldovitei, la Gura Dragosei.
Pe raza comunei Vatra Moldoviței se află Fântâna de
Păcură, descoperită între anii 1907-1908 de către o contesă
poloneză care a dispus forarea fântânilor de păcură de la
Scăuiele. Amenajarea acestora a fost una rudimentară, iar
păcura extrasă era exportată în imperiul Austro-Ungar, fiind
utilizată pentru ungerea osiilor și a a coperișurilor cu draniță
(șindrilă). În prezent, turiștii pot vedea vechiul tubaj de lemn
realizat la începutul secolului.
Izvorul de sare sau slatina este situat pe râul Izvor și se
presupune că provine dintr-un vechi fund de mare. Izvorul
inițial a fost tubat și amenajat în perioada interbelică cțnd
oamenii foloseau apă sărată în alimentația lor și a animalelor.
Acest obicei era răspândidt în perioada anilor 50. În prezent,
oameni folosesc această slatină pentru murături sau conservarea
slăninei, iar dacă o cantitate anume este turnată în lapte cald se
obține o brânză extrem de gustoasă.
Obiective turistice:
1. Mocănița Huțulca Moldovița: plecarea celor 4 trenuri se face
din Gara CFR Moldovița, situată la 5 km de centrul comunei
Vatra Moldoviței, traseul urmând următoarele localități: Gura
Timotei, Lunguleț, Gara Lobin, de la Casa de Vânătoare spre
Rașcovei și până la Poiana Zigreva. Calea ferată cu
encartament îngust folosită pentru trenurile tip mocăniță există
încă din anul 1888 dar nu mai este utilizată în scop economic
din anul 2001, când au trecut în exploatare turistică. Din anul
2005, CFI Criscior, sub conducerea lui Georg Hocevar, a
reînceput reconstrucția liniei și recondiționarea trenurilor,
traseul atingând în prezent o lungime de 12 km.
2.Mănăstirea Moldovița
Mănăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări monahale,
ctitorită de voievodul Petru Rareş în anul 1532. Ea este situată
în centrul comunei la aproximativ 400 m de intersecția
drumurilor DN17A cu DJ176 Biserica cu hramul "Buna
Vestire" urmează bisericii cu același hram ctitorită de
voievodul Alexandru cel Bun. În aceeaşi epocă, Petru Rareş
împrejmuieşte Biserica cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i
aspectul unei mici fortăreţe. Biserica pictată a mănăstirii este
înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
52
Pictura realizată în 1537 este atribuită meșterului Toma ("Toma
de la Humor"), cel care a pictat și Mănăstirea Humor. Cele mai
bine păstrate picturi murale sunt cele de pe fațada sudică.
Înspre vest, intrarea în biserică se face printr-un pridvor cu
cinci arcade: trei se deschid spre vest și câte una spre nord și
sud. Cele trei abside exterioare – una a altarului și două ale
naosului sunt împodobite cu picturi reprezentând scena
rugăciunii tuturor sfinților, cărora li se alătură imaginile
reprezentanților culturii clasice: Pitagora, Platon, Aristotel și
Sofocle, considerați precursori ai creștinismului. Fără îndoială
că au existat locuinţe, după fundaţiile care se văd în partea
nordică, pe ale căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuţi, între
anii 1610-1612, a construit clişarniţa (casă egumenească)
pentru locuinţa sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii şi
organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti, continuând în
acest fel opera culturală a lui Rareş. Mănăstirii Moldovița i s-a
decernat premiul “Mărul de Aur”, acordat de Federaţia
Internaţională a Jurnaliștilor(FIJET), pentru valoarea lor în
contextul artei şi culturii universale.
3. Ruinele mănăstirii vechi
Originea acestei mănăstiri ramâne învaluită în negura vremii,
tradiția amintește de existența ei încă din timpul voievozilor
Musatini, care au ocrotit-o. In timpul domniei lui Alexandru cel
Bun a fost zidită prima biserica din piatră, pe locul unei biserici
mai vechi de lemn, atestată documentar în jurul anului 1410 cu
întregul ansamblu de contrucții, destinată pentru observare și
strajă, având hramul "Buna Vestire", în jurul căreia s-a
dezvoltat așezarea călugărească cunoscută sub numele de
Mănăstirea Moldovița. Mănăstirea Moldovița s-a bucurat de
privilegii și din partea lui Ștefan cel Mare. Prin mai multe
hrisoave voievodul Ștefan cel Mare conferă mănăstirii 11 sate,
mai multe iezere, prisaci și privilegii comerciale, care o situau
printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova. Ea a dăinuit
până la sfârșitul veacului al XV-lea când, din cauza unei
alunecări de teren, s-a prăbușit.
Ruinele ei se văd și astăzi la 500m distanță de actuala
Mănăstire. Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său,
Ștefan cel Mare, vrând să continue existența Mănăstirii
Moldovița, alege locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui
Alexandru cel Bun și construiește actuala Biserică a Moldoviței
în anul 1532.
4. Muzeul Mânăstirii Moldovița
Biserica deține în patrimoniul său cîteva obiecte de o
53
inestimabilă valoare artistică și istorică: pomelnicul și
epitrafurile (pomelnicul lucrare de artă prin decorația
sculpturală și în același timp document istoric datorită
însemnărilor pe care le cuprinde și cele două epirtafuri-broderii
lucrate în secolul al- XV-lea). Printre cele mai frumoase piese
se numără și jilțul domnesc, atribuit perioadei domniei lui Petru
Rareș. Remarcabil prin proporțiile sale, care-i dau o alură
monumentală, jilțul este decorat cu stema Moldovei, cu
împletituri de linii și flori mărunte crucifere.
Din anul 1993 Mănăstirea Moldovița face parte din patrimoniul
UNESCO, fiind încrise în catalogul World Heritage - marile
monumente ale lumii, alături de alte patru mănăstiri din
Bucovina: Voroneț, Arbore, Humor și Sucevița, deoarece ele
sunt unice în lume prin pictura lor interioară și exterioară cât și
prin arhitectura lor ce caracterizează epoca de glorie a
Moldovei.
5. Palma din Bucovina – pasul sau trecătoarea Ciumârna din
Obcina Mare leagă localitățile Vatra Moldoviței de Sucevița. În
anii 60 a început construcția drumului dintre Sadova
(Câmpulung Moldovenesc) și Rădăuți. Și pentru că drumul a
fost extrem de dificil de construit, două echipe de muncitori au
pornit simultan din cele două direcții. Construcția s-a terminat
în 1968, iar în punctul de întâlnire al celor două echipe a fost
ridicat monementul dedicat muncii lor.
Pe raza comunei Vatra Moldoviței, drumețiile, vânătoarea,
pescuitul, river-rafting-ul, parapanta, echitația, off-road-ul și
chiar mountain-bike-ul sunt doar câteva dintre sporturile pe
care turiștii le practică an de an.
Baza turistică este asigurată de pensiuni, hosteluri și
hoteluri care însumează 222 de locuri de cazare în unități
clasificate de la 1 și 4 stele.
Evenimente anuale legate de obiceiuri calendaristice
De o frumuseţe şi bogăţie deosebită sunt şi obiceiurile
calendaristice de peste an precum: Chiralesa, Ziua ursului,
Filipii de iarnă, Moşii de iarnă, Dochiile, Ramura verde de
peste an, Focurile, Joile oprite, Sânzâienele, Foca, obiceiuri de
ocrotire a turmelor, hramurile.
În comuna Vatra Moldoviței, în fiecare an, cu ocazia
Crăciunului, se organizează două spectacole de datini și
obiceiuri de iarnă: "Crăciun în Vatra Moldoviței" și "Pe la noi,
de Sărbători", evenimente care adună peste 3000 de turiști. În
cadrul acestor evenimente cu repetabilitate anuală, mai multe
formații de colindători și ansambluri artistice prezintă turiștilor
54
obiceiurile bucovinene specifice sărbătorilor de iarnă.
De asemenea, hramurile, care legate de prăznuirea
patronilor bisericilor din comună, reprezintă un prilej de
întâlnire a familiilor cu rudele şi cu membrii ce locuiesc în alte
localităţi. Întreaga comunitate participă, cu acest prilej, la
ceremonialul de pomenire a morţilor desfăşurat la cimitir.
Trasee turistice:
1. Traseul montan Ciumârna - Sucevița: Ciumârna este o
localitate huțulă din imediata apropiere a munților
Obcina Mare, este situată la mijlocul drumului dintre
Moldovița și Sucevița, pe cursul răului Ciumârna, în
imediata apropiere a celor mai mari altitudini din Obcina
Mare (Vf. La Țoante – 1141 m) și Pasul Ciumârna la
1100 m. Traseul montan Ciumârna – Sucevița este de
aproximativ 9 ore de mers pe jos.
2. Traseul Vatra Moldoviței-Sucevița reprezintă un alt
traseu către mânăstirea Sucevița și trece prin Poiana
Rotunda – Poiana Lupoaia – Poiana Calu – Poiana Ovasu
(unde se poate admira și monumentul reprezentativ al
zonei - Palma) și de aici direct la Sucevița. Este un traseu
de 8-9 ore recompensat cu frumuseți naturale deosebite.
3. Traseul Vatra Moldoviței- Putna reprezintă un alt traseu
deosebit de frumos prin Obcinele Bucovinei, care merge
de la Moldovița la Putna, prin muntele Timotei sub vțrful
Poiana Buzova (1174 m), apoi pe dealul Oglinda și de
aici direct la Putna. Traseul are aproximativ 9 ore.
4. Traseul mânăstirilor – la pas sau cu mașina. Este un
traseu care se poate face într-o singură zi cu mașina sau
2-3 zile prin trasee montane și opriri la pensiuni. Din
Vatra Moldoviței se merge către Sucevița, apoi la
Marginea unde poate fi vizitat Atelierul de Ceramică din
localitate, cel mai renumit atelier de ceramică neagră, iar
de aici, la stânga, se ajunge la mânăstirea Putna. O lată
variantă de traseu ar fi din Vatra Moldoviței tot către
Sucevița, apoi către Marginea, cu renumitul atelier de
ceramică neagră, în schimb de aici se merge către dreapta
la Cacica unde pot fi vizitate alte obiective turistice. În
continuare drumul mege către Mânăstirea Humor, apoi la
Voroneț, și de aici se poate ajunge înpoi la Vatra
Moldoviței prin localitatea Vama.
Promovarea localității se realizează prin intermediul
Centrului de Informare Turistică din Vatra Moldoviței, rețelelor
de socializare, site-ul primăriei, care oferă informații despre
55
resursele naturale și antropice ale zonei, dar și despre locurile
de agrement din localitate.
Documentația transmisă de Consiliul Local al comunei
Vatra Moldoviței este în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr.852 /2008 pentru aprobarea normelor și
criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, cu completările și
modificările ulterioare și a fost aprobată prin Hotărârea
Consilului Local al comunei Vatra Moldoviței, județul
Suceava, nr. 25 din 15.04.2019.
Localitatea Vatra Moldoviței îndeplinește criteriile minime
obligatorii pentru atestarea stațiunilor turistice de interes local
și întrunește un punctaj de 150 de puncte la criteriile
suplimentare, față de de minimul de 90 de puncte necesare
pentru atestarea ca stațiune turistică de interes local.
Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri
la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea
şi completarea unor acte normative ”Se înfiinţează Ministerul
Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri prin reorganizarea
Ministerului Economiei şi prin comasarea cu Ministerul
Energiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi
Antreprenoriat şi Ministerul Turismului şi prin preluarea
activităţilor şi structurilor de la aceste ministere.”
2. Schimbări
preconizate
Prin prezentul act normativ, se propune aprobarea atestării,
ca stațiuni turistice de interes național, respectiv local, a
următoarelor localităţi sau părți din localități:
I. interes național:
a) Comuna Ocna Șugatag, județul Maramureș;
II. interes local
a) Orașul Anina, județul Caraș-Severin;
b) Comuna Borș, județul Bihor;
c) Orașul Cavnic, județul Maramureș;
d) Comuna Dorna-Arini, județul Suceava;
e) Comuna Ghioroc, județul Arad;
f) Satul Gura Siriului, comuna Siriu, județul Buzău;
g) Comuna Sadova, județul Suceava;
h) Municipiul Săcele, județul Brașov;
i) Orașul Sânnicolau Mare, județul Timiș;
j) Municipiul Sighetu Marmației, județul Maramureș;
k) Orașul Ștei, județul Bihor;
l) Comuna Tulucești, județul Galați;
56
m) Comuna Vatra Moldoviței, județul Suceava.
Pentru asigurarea unei reglementări fluente, clare şi lipsite
de echivoc se propune ȋnlocuirea Anexei nr. 5 "Lista
localităţilor atestate ca staţiuni turistice de interes naţional,
respectiv local" din Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru
aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor
turistice, cu completările ulterioare cu o nouă anexă cuprinzȃnd
lista actualizată a localităţilor atestate ca staţiuni turistice de
interes naţional sau local.
3. Alte
informaţii
Nu au fost identificate.
Secțiunea a 3-a
Impactul socio-economic al prezentului act normativ
1. Impactul
macroeconomic
Pe termen mediu şi lung, prezentul act normativ va
crea un impact pozitiv ȋn sensul că localităţile atestate vor
putea fi promovate ca staţiuni turistice de interes național
sau local, după caz, şi vor avea şanse mai mari ȋn
atragerea de finanţări nerambursabile, ȋn condiţiile ȋn care
unele programe de finanţare impun existenţa atestării ca
staţiune turistică. Avȃnd ȋn vedere efectul multiplicator al
turismului ȋn sectoarele economice conexe, precum
transporturile, construcțiile, agricultura, artizanatul și
comerțul cu amănuntul, realizarea unor proiecte de
dezvoltare a turismului ȋn localităţile atestate staţiuni
turistice vor genera un impact benefic pentru dezvoltarea
economică şi creşterea calităţii vieţii pentru rezidenţii
acestor zone.
1.1 Impactul
asupra mediului
concurenţial şi
domeniului
ajutoarelor de stat
Actul normativ nu se referă la acest subiect.
2. Impactul asupra
mediului de
afaceri
Impactul pozitiv este determinat de creşterea
circulaţiei turistice şi totodată a cifrei de afaceri a
investitorilor din turism. Investitorii din domeniul
turismului pot accesa finanţări structurale europene pentru
construirea de structuri de primire turistice. Prin realizarea
acestor proiecte, localitățile se vor dezvolta din punct de
vedere turistic, ceea ce va determina o creştere a numărului
turiştilor de pe piaţa internă şi externă.
57
21.Impactul asupra
sarcinilor
administrative
Diversificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor
turistice va crea un impact social pozitiv pentru turişti.
22.Impactul asupra
întreprinderilor
mici şi mijlocii
Actul normativ are în vedere protecţia mediului.
Proiectele privind dezvoltarea din punct de vedere turistic
a localităților atestate ca stațiuni turistice de nivel
național/local au în vedere respectarea prevederilor legale
din domeniul protecţiei mediului.
3. Impactul social Nu au fost identificate.
4. Impactul asupra
mediului
Pe termen mediu şi lung, proiectul de act normativ va
crea un impact pozitiv ȋn sensul că localităţile atestate vor
putea fi promovate ca staţiuni turistice de interes național
sau local, după caz, şi vor avea şanse mai mari ȋn
atragerea de finanţări nerambursabile, ȋn condiţiile ȋn care
unele programe de finanţare impun existenţa atestării ca
staţiune turistică. Avȃnd ȋn vedere efectul multiplicator al
turismului ȋn sectoarele economice conexe, precum
transporturile, construcțiile, agricultura, artizanatul și
comerțul cu amănuntul, realizarea unor proiecte de
dezvoltare a turismului ȋn localităţile atestate staţiuni
turistice vor genera un impact benefic pentru dezvoltarea
economică şi creşterea calităţii vieţii pentru rezidenţii
acestor zone.
5. Alte informaţii Actul normativ nu se referă la acest subiect.
Secțiunea a 4-a
Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt,
pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani)
- mii lei -
Indicatori Anul
curent
Următorii
4 ani
Media
pe 5
ani
2 3 4 5 6 7
1. Modificări ale veniturilor bugetare,
plus/minus, din care:
a) buget de stat, din acesta:
(i) impozit pe profit
(ii) impozit pe venit
b) bugetele locale:
i) impozit pe profit
c) bugetul asigurărilor sociale de stat:
(i) contribuţii de asigurări
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
2. Modificări ale cheltuielilor bugetare, Actul normativ nu se referă la
58
plus/minus, din care:
a) buget de stat, din acesta:
(i) cheltuieli de personal
(ii) bunuri şi servicii
b) bugete locale:
(i) cheltuieli de personal
(ii) bunuri şi servicii
c) bugetul asigurărilor sociale de stat:
(i) cheltuieli de personal
(ii) bunuri şi servicii
acest subiect.
3. Impact financiar, plus/minus, din care:
a) buget de stat
b) bugete locale
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
4. Propuneri pentru acoperirea creşterii
cheltuielilor bugetare
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
5. Propuneri pentru a compensa reducerea
veniturilor bugetare
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
6. Calcule detaliate privind fundamentarea
modificărilor veniturilor şi/sau cheltuielilor
bugetare
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
7. Alte informaţii Nu au fost identificate.
Secțiunea a 5-a
Efectele prezentului act normativ asupra legislaţiei în vigoare
1. Măsuri normative necesare pentru aplicarea
prevederilor prezentului act normativ:
a) acte normative în vigoare ce vor fi
modificate sau abrogate, ca urmare a intrării în
vigoare a prezentului act normativ;
b) acte normative ce urmează a fi elaborate în
vederea implementării noilor dispoziţii.
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
11. Compatibilitatea prezentului act normativ
cu legislaţia în domeniul achiziţiilor publice
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
2. Conformitatea prezentului act normativ cu
legislaţia comunitară în cazul proiectelor ce
transpun prevederi comunitare.
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
3. Măsuri normative necesare aplicării directe a
actelor normative comunitare
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
4. Hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene
Actul normativ nu se referă la
acest subiect.
5. Alte acte normative şi/sau documente Actul normativ nu se referă la
59
internaţionale din care decurg angajamente acest subiect.
6. Alte informaţii Nu au fost identificate.
Secțiunea a 6-a
Consultările efectuate în vederea elaborării prezentului act normativ
1. Informaţii privind procesul de consultare cu
organizaţii neguvernamentale, institute de
cercetare şi alte organisme implicate
Actul normativ nu se referă
la acest subiect.
2. Fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a
avut loc consultarea, precum şi a modului în care
activitatea acestor organizaţii este legată de
obiectul prezentului act normativ
Actul normativ nu se referă
la acest subiect.
3. Consultările organizate cu autorităţile
administraţiei publice locale, în situaţia în care
proiectul de act normativ are ca obiect activităţi
ale acestor autorităţi, în condiţiile Hotărârii
Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de
consultare a structurilor asociative ale
autorităţilor administraţiei publice locale la
elaborarea proiectelor de acte normative
Au fost consultate
structurile asociative ale
autorităților administrației
publice locale conform
Hotărârii Guvernului nr.
521/2005.
4. Consultările desfăşurate în cadrul consiliilor
interministeriale, în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 750/2005 privind
constituirea consiliilor interministeriale
permanente
Actul normativ nu se referă
la acest subiect.
5. Informaţii privind avizarea de către:
a) Consiliul Legislativ
b) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
c) Consiliul Economic şi Social
d) Consiliul Concurenţei
e) Curtea de Conturi
Proiectul prezentului
act normativ a fost avizat
favorabil de Consiliul
Legislativ prin avizul
nr.1143/2020.
6. Alte informaţii
Nu au fost identificate.
60
Secțiunea a 7-a
Activităţi de informare publică privind elaborarea şi implementarea
prezentului act normativ
1. Informarea societăţii civile
cu privire la necesitatea
elaborării prezentului act
normativ
La elaborarea prezentului act normativ a fost
îndeplinită procedura transparenței
decizionale conform prevederilor Legii nr.
52/2003 privind transparenţa decizională în
administraţia publică.
Prezentul act normativ a fost supus consultării
publice, prin postarea pe site-ul Ministerului
Economiei, Energiei și Mediului de afaceri
(www.economie.gov.ro) în data de
02.10.2020.
2. Informarea societăţii civile
cu privire la eventualul impact
asupra mediului în urma
implementării prezentului act
normativ, precum şi efectele
asupra sănătăţii şi securităţii
cetăţenilor sau diversităţii
biologice
Actul normativ nu se referă la acest subiect.
3. Alte informaţii Nu au fost identificate.
Secțiunea a 8-a
Măsuri de implementare
1. Măsurile de punere în
aplicare a prezentului act
normativ de către autorităţile
administraţiei publice centrale
şi/sau locale - înfiinţarea unor
noi organisme sau extinderea
competenţelor instituţiilor
existente.
Consiliile locale ale localităților Ocna
Șugatag, Anina, Borș, Cavnic, Dorna-Arini ,
Ghioroc, Sadova, Săcele, Sânnicolau Mare,
Sighetu Marmației, Gura Siriului, Ștei,
Tulucești ȘI Vatra Moldoviței vor respecta
dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.
852/2008 pentru aprobarea normelor şi
criteriilor de atestare a staţiunilor turistice.
61
2. Alte informaţii Nu au fost identificate
Față de cele prezentate, a fost promovată prezenta Hotărâre a Guvernului
pentru aprobarea atestării unor localități sau părți din localități, ca staţiuni
turistice de interes național, respectiv local și pentru modificarea anexei nr. 5 la
Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de
atestare a staţiunilor turistice.
Ministrul economiei, energiei și mediului de afaceri
Virgil-Daniel Popescu