Download - naratiunea

Transcript
Page 1: naratiunea

NARATIUNEA

În general, naraţiunea prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o anumită ordinetemporală. Într-o naraţiune literară, accentul se pune pe cauza care stă la baza succesiunii

întâmplărilor. Din cauză că verbele a nara şi a povesti sunt sinonime, opera literară în care predominănaraţiunea, ca mod de expunere, se mai numeşte şi povestire.

Orice naraţiune presupune: -un narator sau povestitor ; -o acţiune ; -personaje. Un rol deosebit într-o naraţiune îl au timpul şi spaţiul, cele două elemente aflându-seintr-o relaţie foarte strânsă. Indicii spaţiali vizează : -aşezarea în spaţiu a obiectelor; -deplasarea în spaţiu a personajelor. Aşezarea în spaţiu se realizează, de regulă, prin verbe statice (a se găsi, a se afla, alocui, a fi etc.),determinate de complemente circumstanţiale de loc.

Pentru a indica deplasarea în spaţiu a personajelor, se utilizează verbe de mişcare , însoţite sau nu de complemente circumstanţiale de loc (a pleca, a veni, a se duce, a coborî, a

urca etc.). Indicii temporali (de timp) arată momentele în care se desfăşoară acţiunea. Ei se pot referila: -momentul în care se petrece un eveniment; -durata acestuia; -ordinea (cronologia) petrecerii evenimentelor. Aceşti indici de timp pot fi evidenţiaţi prin: -timpul la care sunt utilizate verbele; -prezenţa complementelor circumstanţiale de timp; -prezenţa unor termeni aparţinând câmpului lexical al timpului.

În funcţie de tipul adverbelor utilizate, acţiunea poate fi: -anterioară (ieri, înainte, altădată, odată etc.); -simultană (totodată, în acelaşi timp etc.); -bruscă (deodată, într-o clipă, la un moment dat etc.); -ulterioară (apoi, după aceea etc.); -repetată (des, din când în când, adesea etc.).

În cazul unor opere literare, cum ar fi Hanu Ancuţei de M. Sadoveanu, se utilizează procedeulnumit inserţie . Acesta constă în includerea unei povestiri în interiorul altei povestiri. Inserţia seanunţă, de obicei, prin formulări cum ar fi: ”Asta-i o poveste pe care aş putea să v-o spun, dacăm-ascultaţi…” sau: „Dacă tot veni vorba, să vă povestesc eu ceva şi mai şi…” (M. Sadoveanu).

Povestirea în care este inclusă o altă povestire se numeşte ramă sau povestire-cadru.Aceasta are un narator propriu, care nu este acelaşi cu naratorul povestirii în ramă (povestireainserată). Naraţiunea este unul dintre cele mai frecvente moduri de expunere utilizate în cadrul

Page 2: naratiunea

genului epic. Însă ea nu constituie unicul mod de expunere, ci se îmbină adesea cu descrierea,dialogul sau monologul


Top Related