Lunar arădean de informaţie culturală
MONITORUL CULTURALLunar arădean de informaţie culturală Noiembrie 2019
Lunar arădean de informație culturalăSupliment al revistei de cultură „ARCA”Anul XIII, nr. 7 (105) – noiembrie 2019
Redactor-șef: Ioan Ma uț
Colaborează: Rodica Colta, Adriana Sasu, Adelina Stoenescu, Sorin Sabău, Corina Huţan,
Ovidiu Pecican, Horia Truţă, Viorel Nistor.Prezentare ar s că: Laurian Popa
Design: Ghizela ŞerbanCorectură: Adriana Sasu
DTP: Filip Cenade
Tipar: Tipografi a TRINOM Arad
Editor: Centrul Cultural Județean Aradwww.ccja.ro
Responsabilitatea pentru conținutul textelor revine autorilor.Redacția nu își asumă responsabilitatea pentru modifi cările
survenite în programul ins tuțiilor.
ISSN 2559 - 1126ISSN-L 2559 - 1126 uralculturalcultcultural
noiembrie 2019 3
EDITO
RIAL
O rază de lumină
L a fi nalul celor două ediţii ale proiectelor reStart literar
(Ateliere de scriere şi concurs de creaţie literară) şi
Arad LiterArt (lecturi publice şi dezbateri pe teme literare),
prin câteva licee din judeţul Arad, se pot trage câteva con-
cluzii.
Un benefi ciu important a fost punerea într-o relaţie
creativă a autorilor consacraţi cu adolescenţi afl aţi la în-
ceput de drum, creându-se un dialog fertil între exponenţii unor
generaţii diferite.
Identifi carea şi formarea tinerilor scriitori talentaţi, stimularea
creaţiei literare în rândul tinerei generaţii au fost ţintele princi-
pale ale acestor proiecte. Dacă la prima ediţie, puţini tineri au
avut curajul să-şi prezinte propria operă, la cea de a doua,
numărul lor s-a dublat. Meritul este al coordonatorilor de
proiecte şi al profesorilor de limba română din şcolile vizitate pe
parcursul proiectelor, care au reuşit să provoace tinerii la dezba-
tere şi analiză aplecată asupra propriilor creaţii. Astfel, atelierele
de creaţie literară s-au dovedit a fi laboratoare autentice de
zămislire a unor viitori scriitori care să aducă un sufl u nou în
viaţa literară arădeană.
Un alt obiectiv a fost formarea de viitori cititori. România se
afl ă pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ce priveşte vânzarea
de carte. Dacă ne comparăm doar cu ţara vecină, Ungaria, sta-
tistica este umilitoare. La o populaţie mult mai mică, cifra de
afaceri din vânzarea de carte este dublă faţă de România. În
aceste condiții, ar trebui să existe nişte programe naţionale de
formare a cititorului de la o vârstă fragedă, aşa cum se întâmplă
peste tot în lumea civilizată. În lipsa acestora, singurele speranţe
sunt iniţiativele locale.
Astfel, Consiliul Judeţean Arad, prin Centrul Cultural
Judeţean Arad, suplineşte, prin cele două proiecte, ceea ce ar
trebui să facă permanent instituţiile de profil, dar mai ales
uniunile de creaţie care se fac că nu înţeleg importanţa desco-
peririi şi formării tinerilor scriitori, investiţie vitală pentru orice
cultură care se respectă. Iar practicarea lecturii se învaţă din
primi ani de şcoală şi nu se poate miza pe un miracol în ce
priveşte viitorul culturii scrise.
Sau poate tocmai asta se doreşte. Stingerea luminii de către
cei care se cred de neînlocuit...
Ioan Matiuţ
«După succesul său recent de la Târgul de artă din New York AENY 2019 unde a prezentat în premiera inovaţii artistice, artistul de origine arădeană Florian Liber îşi continuă seria
de sculpturi numite inorganice şi se deschide spre cercetarea conceptelor actuale în arta contemporană, inspirate de Inteligenţa Artifi cială IA. De adăugat că, de Art Fair Artexpo NY, cel mai vast şi longeviv târg newyorkez, au benefi ciat artişti notabili precum Andy Warhol, Peter Max, Robert Rauschenberg (scrie Washington Post).»
Acest număr este ilustrat cu lucrările artistului plastic
Florian Liber
Florian Liber
noiembrie 2019 5uralcultural
4 noiembrie 2019
cultcultural
1A fost învățător în Bodrogul Vechi în perioada 1904-19112 Petre Ugliș Delapecica, Scurtă monografi e a sătuleţului milenar Bodrogul Vechi, București, 1969.
Cartea a fost reeditată în anul 2015 de prof. Gheorghe Rancu-Bodrog, care îngrijește ediția
Haiducii Suciu și Iancu Bitangul
din pădurea Bodrogului, doi eroi
de „basm popular”
Dacă haiducii vestiți, pe care i-am prezentat anterior, au rămas în memoria culturală a satelor arădene sau
bănățene prin relatări povestite și repovestite și prin balade, despre „haiducii Suciu și Iancu Bitangul”, din pădurea mare a Bodrogului, nimeni nu știe azi nimic. Haiducului Suciu nu i se cunoaște nici prenumele, astfel încât ești tentat să crezi
că au fost inventați. Și aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici un fel de documente de arhivă referitoare la ei și nici internetul nu oferă informații.
Cei doi haiduci apar într-o „legendă” culeasă de Petre Ugliș Delapecica, la începutul secolului XX1, și publicată, târziu, în mica monografi e a satului Bodrogul Vechi2.
Că au fost niște haiduci reali ne asigură însuși Petre Ugliș, care a afl at povestea de la călugărul octogenar Nifon Cuzman, născut în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, când încă amintirea celor doi tâlhari era vie în sat.
Suciu și Iancu Bitangul au trăit la sfârșitul secolul al XVIII-lea, în vremea lotrilor adevărați. Prin anii 1850, bătrânii povesteau că au auzit de ei de la bunicii lor.
Totuși, durata mare de timp scursă de la tâlhăriile lor până la legenda spusă de călugărul Nifon Cuzman, explică forma de basm popular pe care a luat-o relatarea inițială în memoria colectivă locală.
Ca în orice basm popular, adevărul se împletește cu fantasticul, chiar dacă narațiunea respectă structura poveștilor cu haiduci.
Conform poveștii, cei doi haiduci, „vestiți” în toate satele din jur, au obișnuit să se ascundă, din când în când, în pădurea Bodrogului și să-i jefuiască pe bogătani, adică pe domnii de pământ din zonă, împărțind apoi, tot ca ceilalți haiduci, galbenii săracilor.
Imaginarul popular îi descrie însă ca fi ind niște uriași, cu bărbi mari, care trezeau spaima doar prin înfățișarea lor și care umblau, ca să nu fi e recunoscuți, în haine popești. Amândoi aveau câte două puști cu cremene iar la șerparul de la brâu patru-cinci pistoale.
Umblau numai noaptea, călare pe niște cai iuți, pe care nimeni nu reușea să-i ajungă. Umblau pe drumuri ferite și în fi ecare sat aveau locuri anume, cu gazde de încredere, și iscoade, care îi anunțau, dacă sunt urmăriți. Așa se face că, scăpau de fi ecare dată. Se mai spunea că, nu odată, au dezarmat și dezbrăcat cătanele
TRAD
IŢII împărătești, pe care i-au dus până aproape de domnie, după care
s-au făcut nevăzuți.Ca în toate poveștile haiducești, Suciu și Iancu Bitangul au fost
până la urmă trădați de oamenii lor, care au fost plătiți cu mulți galbeni, de un domn de pământ, ca să le umple greșit armele.
Atacați, haiducii n-au putut să se apere fi ind prinși, încătușați și închiși în temnița din varmeghia Aradului.
După câteva zile însă, într-o noapte cu viscol, au deschis lacătele temniței cu iarba fi arelor, pe care, ca-n basme, o aveau ascunsă într-o tăietură din palma dreaptă, și au plecat. Se spune că ar fi trecut munții și s-ar fi ascuns la o mănăstire veche, unde s-ar fi călugărit.
Așa cum am spus la început, legenda auzită în urmă cu 100 de ani, publicată de Petre Ugliș Delapecica după alți 70 de ani și republicată în anul 2016 în cartea „Hodoș Bodrog.Bodrogul Vechi.Satul care își strigă fi i”3, este ea însăși necunoscută în literatura populară.
A trecut prea mult timp. Bodrogul Vechi, satul în care au petre-cut cândva haiducii, s-a depopulat, n-a mai fost cine să povestească. În sfârșit, nici despre haiduci, se pare că mai puțin vestiți decât alții, nu se mai știe.
Au fost întâmplări adevărate sau e doar un basm cu oameni „aproape uriași”, ce aveau ascunsă în palmă iarba fi arelor și des-chideau toate zăvoarele? E greu de spus. În orice caz fi nalul este atipic pentru o poveste cu haiduci.
Dr. Rodica Colta
3Gheorghe Ștefan Damian, Mărioara Damian, Gheorghe Rancu-Bodrog, Delia Chevereșan,
Hodoș Bodrog. Bodrogul Vechi. Satul care își strigă fi i, Editura Gutemberg Univers, Arad,
2016
Florian Liber
noiembrie 2019 76 noiembrie 2019
uralculturalcultcultural
Cum se practica pescuitul în zona Aradului (I)
În Evul Mediu pescuitul a reprezentat o parte im-portantă din economia domeniului feudal. Apele erau
ale stăpânului care le administra după bunul plac. „Dreptul de pescuit astfel e printre monopolurile senioriale, consecvent cultivat de stăpân. Peste tot se înscriu ape sau porțiuni de ape oprite, obișnuit sub pedeapsă de 12 fl orini, evident pentru uzul stăpânului. Pescarii înscriși în urbarii sunt pescari în serviciul
stăpânului, pescuiesc pentru el, îi cultivă, îi întrețin iazurile, rezer-voarele de pește, îi gospodăresc peștele (...) Stăpânul oprește pentru sine, evident apele sau porțiunile de ape mai bune pentru pescuit, supusului lăsându-i restul, obișnuit mai departe și de valoare inferioară. Dar și din pescuitul liber concedat supusului își asumă adesea părți sau daturi pentru sine1”.
Apele din Țara Zărandului erau și ele bogate în pește. Mai ales cele două râuri, Crișul Alb și Mureșul, care cuprind ca niște brațe, nordul și sudul acestei regiuni. Regimul pescuitului aici, se pare că a fost mai permisiv pentru localnici, deoarece până la începutul secolului al XIX-lea când se formează domeniile alodiale, cea mai mare suprafață a Zărandului aparținea erariului (statului). Acesta nu reglementa atât de strict pescuitul, astfel că în conscripția urbarială din 1771 nu se face referire la această ocupație.
Practicarea pescuitului presupunea cunoașterea soiurilor de pește, a hranei preferate de acesta, a ciclurilor de reproducere, a locurilor unde are loc ”bătaia peștelui”, a plantelor care sunt toxice pentru diferitele specii etc.2 În funcție de debitul apei, de soiurile de pește sau de anotimp se utilizau mai multe metode de pescuit: pescuitul cu mâna goală; pescuitul cu harponul, ostia, furca, oiștea de pește; pescuitul hăitar prin zăgăzuirea apei și construirea de stăvilare; pescuitul cu capcane; cu coșuri; pescuitul cu ajutorul plaselor din fi bre textile; pescuitul cu lațuri; pescuitul cu undița sau cu șirul de cârlige; pescuitul cu substanțe narcotice sau toxice; pescuitul sub ghiață și, în vremurile din urmă (perioada interbelică), pescuitul cu explozibil sau cu curent electric3.
Prinderea peștelui cu mâna este unul dintre cele mai vechi procedee. El se practica mai ales în zonele muntoase, unde apa este mai mică și mai limpede. Uneori acest tip de pescuit era asociat cu otrăvirea apei4.
ETN
OG
RAF
IE
1 David Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul al XVII-lea (vol. I. Supuşii), Bucureşti,
Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1986, p. 3172 Tereza Mozes, „Pescuitul-îndeletnicire tradițională”, în Istorie. Etnologie. Artă. Studii în
onoarea lui Ioan Godea, Oradea, Editura Muzeului Țării Crișurilor, 2009, p. 2683 Ibidem4 Valer Butură, Străvechi mărturii de civilizaţie românească ( Transilvania – studiu etnografi c),
Bucureşti, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1989, p. 263
Pescuitul cu ostia se făcea doar în anotimpurile mai calde, pe timpul nopții și în ape limpezi, mai puțin adânci. Ostia era făcută de fi erari și consta dintr-un fi er lățit căruia i s-au decupat la un capăt între 3-5 dinți ascuțiți. La celălalt capăt, bucata de fi er era prinsă într-o coadă mai lungă. Pentru această metodă de pescuit era nevoie de cel puțin doi oameni. Unul dintre ei mergea înainte, pe mijlocul văii, cu o făclie aprinsă, iar ceilalți, cu ostiile pregătite erau atenți la peștii care, de obicei, se ascundeau pe lângă pietre. Ostia se înfi gea cu dinții ascuțiți în pește5. Vestiți în acest procedeu de pescuit erau locuitorii satelor Troaș și Temeșești de pe valea Troașului și cei din Corbești, Roșia Nouă, Obârșia de pe valea Roșia6.
Zăgăzuirea albiei prin construcția unui baraj făcut din crengi de brad sau din pietre și mușchi este o altă metodă de pescuit. După ce barajul a fost construit pe vale, mai mulți oameni merg la o distanță de 200-300 de metri în susul apei și hăituiesc peștii mânându-i spre baraj. Crengile, pietrele și mușchii permit trecerea apei dar nu și a peștilor care sunt opriți pe loc, putând fi foarte ușor prinși cu mâna, sau cu plase întinse în acel loc7.
Pescuitul cu leasa din nuiele era și el practicat în zonă. Leasa avea forma unei opinci, cu un vârf ridicat și mai ascuțit, iar cealaltă parte, lățită. Ea se punea pe fi rul apei cu vârful conic în jos și cu partea lățită în sus. În continuarea lesei se făceau mici împrejmuiri din bolovani. Câțiva oameni mergeau apoi în susul apei pentru a mâna peștii spre leasă. Aceștia intrau în capătul conic, de unde puteau fi prinși cu ușurință8.
(Continuare în numărul următor)
Sorin Sabău
5 Ibidem, p.264 şi Informator, Cirț Cornel 74 ani, sat Temeșești (comuna Săvârșin, jud.
Arad)6 Informator, Cirț Cornel 74 ani, sat Temeșești (comuna Săvârșin, jud. Arad)7 Tereza Mozes, op. cit., p. 2708 Valer Butură, op. cit., p. 265
Florian Liber
noiembrie 2019 98 noiembrie 2019
uralculturalcultcultural
Repertoriul de jocuri (II)
În acest material redăm în continuare lista cu jocurile din Grupa a II-a şi a III-a cu jocuri populare din reper-
toriul tradiţional arădean; Mănânţălu, Mărunţica, Deasa, De doi, (tabelul nr.2) şi Pe picior, Smintita, Lunga, Ţigăneasca, Gura, Cărăndăneasca etc.).
II. GRUPA MĂRUNŢELELOR
FOLC
LOR
Nr. Denumirea jocului Subzona folclorică –
crt. localitatea
1 Mărunţălu Subzona Gurahonţ-Buteni
Mărunţălu Subzona Ineului,
Mărunţaua Subzona Chişineu Criş
Mărunţica
2 Învârtita Subzona Hălmagiu –
Valea Mureşului
Câmpia Aradului
3 Deasa (Desu) Valea Mureşului,
Câmpia Crişului,
Podgoria
4 De-a ntorsu Câmpia Aradului,
Subzona Chişineu Criş
5 Jocu de două ori Macea
6 Jocu de trei ori Macea
7 De doi Valea Mureşului
(localităţile de pe
malul stâng)
8 Joc în doi Brusturi
III. GRUPA PE PICIOR ŞI A JOCULUI ŢIGĂNEASCĂ
Nr. Denumirea jocului Subzona folclorică – localitatea
crt.
1 Pe picior Podgoria Aradului, Valea Mureşului
P-un picior Câmpia Aradului
2 Sărita în loc
De două ori în loc Câmpia Aradului, Podgoria,
Valea Mureşului
Smintita-38 Cuvin
Lunga
3 Ţigăneasca, Ţigănescu Subzona Hălmagiu-Gurahonţ,
Buteni
4 Urma,Lumea me,Polca,
Cinci coroane Subzona Codru-Moma
5 De-a ntorsu, Întoarsa, Subzona Chişineu Criş,
În loc Podgoria, Câmpia Aradului
6 Ramoşa; Ioane, Ioane Apateu, Sepreuş
7 Jocu de-a trei oară Felnac
8 Şchioapa Sintea Mare
9 Carandaneasca Cărand, Valea Deznei
10 Cel de-odată Mişca
Viorel Nistor
noiembrie 2019 11noiembrie 2019
uralculturalcultcultural
UR
BAN
ISM Reliefurile reconstrucția României
din holul Gării CFR
Actuala clădire monumentală a Gării CFR din Arad, construită după planurile arhitectului Pfaff Ferenc, a
fost inaugurată cu mare fast în 1910. Avariată grav în iulie și octombrie 1944 în timpul bombardamentelor aviației anglo-americană și germană, a fost refăcută și consolidată parțial la începutul deceniului cinci din secolul trecut. Deși
în vara anului 1953, Intreprinderea de Căi Ferate Alba Iulia, a lucrat în ritm alert la marchiza din beton armat a peronului lungă de 124 m pentru a primi delegații celui de al IV-lea Festival Internațional al Tineretului și Studenților din București (2-16 august), lucrările fost recepționate doar parțial.
Începând din 1954, în holul mare al im-pozantei clădiri au fost montate șase re-liefuri decorative cu dimensiuni monu-mentale, din beton, înscrise ca manieră în marele curent al clasicismului moder-
nizat, prin personaje clar structurate. Stilistic, autorii au fost constrânși de comanditar, Ministerul Culturii, să-și exprime ideile în limitele iconografi ei realist - socialiste, curent inițiat de scriitorul sovietic Maxim Gorki și importat în România acelor vremuri. Corespunzător acestor principii, idealurile estetice și creaţia artistică, sunt determinate de viaţa materială a societăţii și îndeosebi de baza ei economică. Mentalitățile productiviste orientate pe modifi carea silită a activității existențiale au avut ast-fel repercursiuni majore asupra fenomenului creației artistice care a devenit o anexă în sprijinul acestei idei. Pe de altă parte, fi ind respinsă arta ca scop în sine, se promova exclusiv ideea slu-jirii deschise a ideologiei Partidului Comunist ca formă efi cientă de propagandă. De aici și strădania sculptorilor pentru expresia echilibrată a corpului uman, cu respectarea integrității trupești, dar într-o concepție nouă, descriptivă, cu nuanțe de naivitate, impusă de autoritățile politice.
În consecință, cele șase sculpturi tratează prin alegorii ideolo-gizate tot atâtea teme inspirate din activitatea economică și cultu-ral - sportivă din România acelor ani, întitulate: Artele, Agricultu-ra, Sportul, Electrifi carea, Pescuitul - Vânătoarea, Marina - Aviația.
Ideile sunt exprimate clar, prin imaginea me-taforică a unor personaje ilustrate din față care poartă recuzita și acce-sorii necesare exercitării unei profesii sau activități recreative. Actorii scene-lor respective, grupați câte trei, tineri bărbați și femei, sunt fi guri viguroase, așezate ferm pe piedestale de regulă în poziție statică, asemenea unor modele de imagini.
Astfel, pe un fundal schițat cu un templu antic și o liră muzicală, sculptorul bucureștean Constantin Lucaci (1925-2004) prezintă trei personaje care poartă semne consacrate ale științei și artelor: masca teatrală, mai multe volume de cărți și o făclie aprinsă, sim-bol al iluminării spirituale, al aspirației poporului spre cultura clasică.
Zoe Băicoianu (1917-1987), sculptor și ceramist din București, a grupat etajat mai multe personaje în veșmânt popular, împresu-rate cu recuzită rural - agricolă: toiag ciobănesc, oaie, snop cu grâu (simbol al belșugului) și altele, ilustrând metaforic Agricultura.
O poartă monumentală, expresie a triumfului, marcată cu cer-curile olimpice, constituie pentru sculptorul Iosif (Negrulea) Fekete (1903-1979) din Oradea, suportul decorativ a trei tineri în ținută sportivă, cu rachetă de tenis și mingi.
Pentru ilustrarea alegorică a electrifi cării, arădeanul Ioan Tolan (1927-2015 prezintă grupat, în peisaj montan, trei personaje care manipulează piese din sistemul energetic, un baraj cu ape învol-burate, stâlpi metalici, conductori electrici, etc.
Personajele masculine concepute de sculptorul Cristea Grosu (1921-1991) din Timișoara, în ilustrația Pescuitul și Vânătoarea, își etalează recuzita și trofeele: plasă de pescuit, pești, pușcă de vânătoare, un iepure, etc., într-un peisaj montan și acvatic.
Cel de al șaselea relief, realizat de timișoreanul Octavian Ilica, este consacrat marinei și aviației, personifi cată printr-un munci-tor pe un șantier naval, un marinar și un aviator, adosați unui fundal cu vapor, macarale, timonă, pești.
În perioada 1912-1916, Compania de Căi Ferate, în cadrul proiectului de reabilitare a liniei Curtici – Simeria, a benefi ciat de modernizarea clădirii gării, asigurând călătorilor confort și secu-ritate prin crearea unor noi spații de așteptare, comerciale și dis-tribuire a pasagerilor la peroane. Cu acest prilej, au fost restaura-te și cele șase reliefuri decorative din holul principal al clădirii.
Horia Truță10
noiembrie 2019 13noiembrie 2019
cultural
Regi şi manuscrise la Igriş
La doi pași de Mureș, aproape de linia (simbolică) ce astăzi desparte județul Arad de Timiș, se afl a
odinioară o mănăstire medievală faimoasă. Dacă vorbesc aici despre ea este pentru că odinioară, cu secole în urmă, delimitările între ținuturi nu erau la fel de precise și de rigide ca astăzi, fl uctuând și precizându-se în timp, drept care se poate spune că era un loc de rugăciune de prin
părțile unde Aradul se întâlnea cu Timișul. Mănăstirea este cunoscută din documente ca abația Igriș și a fost întemeiată de călugării cistercieni din Pontigny (Franța), aduși în zonă de ne-voile propagandei romano-catolice. Monahii au înfi ințat mă-năstirea, cu aprobarea regilor Ungariei, în anul 1179, sprijiniți de regina Ana de Chatillon (1154 – 1184), prima soție a lui Béla al III-lea (1148/ 49 – 1196) și mama viitorilor regi Emeric (Imre) și Andrei al II-lea. Soțul ei, crescut de basileul bizantin sub nu-mele de Alexios cu intenția de a fi lăsat pe tron ca moștenitor al împăratului Manuel I Comnenul, fusese educat în ortodoxie. Tot la curtea imperială își schimbase fi ica nobililor de Chatillon numele din Agnés în Ana, fi ind apoi convinsă să se căsătorească cu prințul Alexios. Totuși, ea rămăsese profund legată de religia părintească. Nu este de mirare deci că, la numai șase ani de la revenirea lui Béla de la Constantinopol și urcarea lui pe tronul maghiar, regina îi chemase pe monahii cistercieni să întemeieze un sfânt lăcaș.
A fost o mănăstire importantă. Conform tradiției aici ar fi fost înmormântat regele Andrei al II-lea, fi ul cruciat al Anei, cel care îi adusese pe teutoni în Țara Bârsei și apoi îi alungase, nemulțumit de nesupunerea lor. Deși abația de la Igriș a prosperat, fi ind și cea care a întemeiat mănăstirea Cârța în 1202, abația Vérteszke-resztur (fi nalul sec. al XII-lea) și abația Zam (în 1214), asupra ei s-au abătut destul de curând mai multe invazii cu efecte devas-tatoare. Prima a fost a tătarilor, în 1241-1243, când atacatorii „Au lăsat în urmă și mănăstirea Igriș a ordinului cistercienilor, în care se strânseseră, ca într-o fortăreață întărită, soldați și multe doamne. Tătarii nu au vrut să atace locurile acelea până când țara din jur nu fusese complet prădată. (...) După câteva zile au asediat numitul cloașter sau mănăstire a Igrișului, așezând în față multe mașini de război, așa încât cei afl ați înăuntru să nu poată rezista și să se predea în mâinile și paza lor, ca să-și păstreze viața” (Magistrul Rogerius, Cântec de jale, Cap. XXXII: Despre distrugerea așezării Nova și a mănăstirii Igrișului). În 1247, abația a fost refăcută cu sprijin regal, dar peste numai câteva decenii a suferit daune grave de pe urma răzvrătirii cumane (1279-1283) din timpul regelui Ladislau al IV-lea.
Mănăstirea a rămas activă până în 1500, dar o vreme a funcţionat ca necropolă regală arpadiană.
Mai recent, arheologii români și maghiari au inițiat cercetarea vestigiilor monastice și au identifi cat locurile unde s-ar părea că s-au afl at sarcofagele – probabil suspendate – ale lui Andrei al II-lea (1175 – 1235) și al celei de a doua soții a lui, Yolanda de Courtenay (1200 – 1233).
Dincolo de prestigiul său de necropolă regală, abația Igriș rămâne importantă pentru că aici a fost atestată cea dintâi bibliotecă de pe cuprinsul actualei Românii. Pe lângă autorii greco-latini (Cicero, Seneca, Suetoniu, Quintilian) existau în cadrul ei și copii din medievalii Grigore de Nazianz, Anselm din Canterbury și Yves de Chartres.
Ovidiu Pecican
12
ISTO
RIE
Florian Liber
noiembrie 2019 15uralcultural
14 noiembrie 2019
cultcultural
MU
ZEU
„Dinozaurii – O lume dispărută”
Proiect de pedagogie muzeală despre dinozaurii Transilvaniei
Pe parcursul lunii noiembrie la Complexul Muzeal Arad/ Muzeul de Științe ale Naturii este deschisă
expoziția ,,Dinozaurii – O lume dispărută”, invitați fi ind, în primul rând, preșcolarii și elevii din școlile din Arad și județ, dornici să descopere povestea acestor giganți ai Terrei, care au dominat ecosistemele terestre în trecut. Expoziția este completată de ghidaje tematice interactive pentru copii, adaptate în funcție de vârsta micilor noștri vizitatori.
„Am organizat la muzeu această spectaculoasă expoziție, o premieră pentru Arad, pentru a diversifi ca programul cultural pentru public și mai ales pentru tineri. Ne dorim să avem un muzeu viu în Arad, unde publicul tânăr, atât din municipiu, cât și din judeţ, să fi e prezent la toate acțiunile noastre muzeale” - Bogdan Blaga, managerul Complexului Muzeal Arad.
Pentru a afl a mai multe despre aceste reptile dispărute vă invităm, până în 8 decembrie, să vizitați expoziția ce prezintă cercetările paleontologice derulate de Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj, care au pus în evidență noi situri cu faună de ver-tebrate din Cretacicul Superior, atât în Bazinul Hațeg, cât și în Poiana Ruscă și în județele Alba, Sălaj și Cluj. În expunere se afl ă documente, fotografi i și cărți de specialitate, legate de cercetările paleontologice ale baronului Franz Nopcea în Țara Hațegului, la începutul secolului trecut.
Expoziția cuprinde patru reconstituiri în mărime naturală ale reptilelor care populau Transilvania la sfârșitul Cretacicului, realizate de artista Ionela Pop, sub îndrumarea paleontologilor:
sauropodul Magyarosaurus dacus (6 m lungime, 2.3 m înălțime), ankylosaurul Struthiosaurus transylvanicus, carnivorul Elop-teryx nopcsai și o reptilă zburătoare: Ornithocheirus.
„Exponatele reprezintă specii de dinozauri, care populau în urmă cu 70-66 de milioane de ani, un teritoriu insular înconju-rat de apele Tethysului. Fiind obligate să trăiască pe un areal restrâns, unele dintre reptile și-au redus dimensiunile devenind „pitici” – astfel talia lor nu ajungea la cea a dinozaurilor înrudiți descoperiţi pe teritoriul Americilor, sau al Asiei. Dinozaurii viețuiau alături de o întreagă faună în care se remarcă alte rep-tile, precum șopîrle, șerpi, pterozauri, crocodili, țestoase ori pești și mamifere” – dr. Camelia Patko, muzeograf, coordonato-rul proiectului expozițional și educațional.
Tot în cadrul expoziției „DINOZAURII – O LUME DISPĂRUTĂ”, dar în Parcul Copiilor lângă intrarea în muzeu, pot fi văzute și trei specii de dinozauri, atestați științifi c, din cadrul parcului tematic DinoParc Râșnov (județul Brașov), sin-gurul parc tematic cu dinozauri din România și cel mai mare parc cu dinozauri din Sud-Estul Europei!
Expoziția, realizată de muzeul arădean, în parteneriat cu Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, prin Direcția Patrimoniu Cultural Universitar și Parcul tematic DinoParc Râșnov, este deschisă la Palatul Cultural Arad/ Muzeul de Științe ale Naturii (intrarea dinspre Parcul Copiilor).
Marți-Duminică: 09.00-17.00Intrarea este liberă pentru copii!Grupurile școlare benefi ciază de ghidaje tematice, interac-
tive, pe bază de programare!Adulți: 4 RONPensionari/studenți: 2 RONMai multe detalii:
https://muzee.ubbcluj.ro/muzee/muzeul-de-paleontologie-si-stratigrafi ehttps://www.dinoparc.ro/home.html
Adelina Stoenescu
Florian Liber
noiembrie 2019 17uralcultural
16 noiembrie 2019
cultcultural
REM
EMBE
R
Dragă Ovi,
Capitala m-a cuprins în mreaja ei diurnă și e bine așa.
Este, poate, singurul bine ce mi-l poate oferi. Mă face ast-
fel să uit ceea ce am lăsat în urmă. Aradul cu oamenii săi îmi
răsare în gând ca un vis urât, pe care, repede, îl strivesc. Aș vrea
atât de mult să mi se întâmple o minune care să mă pună pe o
linie de plutire de la care să nu mă mai abat. Închid ochii și în
urechi aud toate șușotelile mizerabile ale târgului aceluia,
mâzgă murdară și pestilențială. Poate că am fost slab, poate ei
sunt prea mulți și eu singur, un Robinson înconjurat de apele
indiferenței, iar apoi ale dușmăniei. Nu, nu poți trăi într-un
regim de ură și mai ales, nu poți da ceea ce e mai bun în tine.
Se poate ca acesta să fi fost greșeala mea fundamentală.
Fundamentală, pentru că pe ea se sprijină celelalte: prea am
vrut să dărui, prea am vrut să dau tuturor ceva din arderea
mea lăuntrică. Am greșit, n-am avut grijă de mine și n-am
înțeles că oamenilor nu le eşti de folos decât din când în când și
numai când vor ei. Acum stau și-mi cântăresc risipa de energie
și-mi zic: la ce bun totul? Este cazul să mai am grijă și de mine.
Dar nu știu cum? Eu am știut numai să dau, nu să iau. N-ai
observat tu, cât de temuți sunt oamenii care știu să ia, numai să ia?
Totuși m-am născut liber și mi-am apărat cu strășnicie această
libertate până acum. Poate că acest sentiment al libertății din
mine este o prelingere ancestrală venită de la moșii și strămoșii
mei, ciobani din Poiana Ruscă. Aceasta a fost tăria, justifi carea
și sensul primordial al existenței mele spirituale. Această liber-
tate spirituală mi-a fost amenințată în ultima vreme și pe ea nu
vreau s-o pierd în pofi da tuturor. Ea este temeiul de cremene al
personalității mele, la făurirea căreia am trudit cioplind-o sute
de zile și nopți de nesomn, de studiu și meditație. Aș vrea să știu
că rodul acelei trude bucură cel puțin pe cei dragi ai mei, iar
unora le impune stimă. Cel puțin atât, dar mă îndoiesc azi, din
păcate pentru mine, și de acesta.
Dragă Ovi, ești primul căruia îi însăilez aceste rânduri, din-
tre cei puțini care îmi sunt dragi. În afară de cele de mai sus, ce
să-ți mai scriu? Despre inutilitatea acestor cursuri, în care
vorbesc eu mai mult decât ar trebui să mă învețe ei pe mine.
Te îmbrățișez cu prietenie,
Hori, câine ciobănesc.
În memoria lui Horia Medeleanu, critic de artă, istoric
și scriitor, colaborator al publicației noastre, ani la
rând, publicăm scrisoarea pe care a trimis-o la sfârșitul
anilor ‘70, scriitorului Ovidiu Someșan, care ne-a pus-o
la dispoziție.
noiembrie 2019 19noiembrie 2019
uralculturalcultcultural18
TEAT
RU Programul Festivalului Internațional
de Teatru Clasic, Arad9-18 noiembrie 2019
9 noiembrie, ora 18.45, Foaier Sala MareFragmente din spectacolul commedia dell’arte Un’Anima, textul și scenariul colectiv, Clasa Miklós Bács, Irina Wintze, Camelia Curuțiu, Tudor Lucanu și Ciprian Scurtea
9 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare Duo balet susținut de Monica Fotescu (prim-solist) și Javier Cacheiro Aleman (prim-solist), Opera din Dortmund, Germania Scufi ța verde de Claudiu Sfi rschi Lăudat (premieră)Regia: Ștefan LupuScenografi a: Adrian DamianCostumele: Bianca Ilonca și Veronica TamașProducător: Teatrul Clasic „Ioan Slavici” AradDurata: 1h30min (fără pauză) 16+
10 noiembrie, ora 17.00, Sala Studio Coroana/Th e crown, scenariu colectiv pe texte de William ShakespeareClasa Miklós Bács, Irina Wintze, Camelia Curuțiu, Tudor Lucanu și Ciprian Producător: Facultatea de Teatru și Film, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-NapocaDurata: 1h45min (fără pauză)
10 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare (spectacol cu publicul pe scenă)Legături primejdioase de Christopher Hamptondupă romanul lui Choderlos de LaclosRegia: Cristi JuncuScenografi a: Cristina MileaMuzica: Ada MileaProducător: Teatrul Mic, BucureștiDurata: 3h15min (cu pauză) 14+
11 noiembrie, ora 17.00, Sala StudioSteaua fără nume un spectacol nonverbal după piesa lui Mihail SebastianRegia: Alexandru MâzgăreanuDecorul: Raluca AlexandrescuCostumele: Alexandra MâzgăreanuVideo: Mihai PăcurarCoregrafi a: Attila BordasIlustrația muzicală: Alexandru MâzgăreanuProducător: Teatrul Tineretului Piatra NeamțDurata: 2h (fără pauză) 16+
Festivalul Internațional de Teatru Clasic împlinește 25 de ani
Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, cu sprijinul Cosiliului
Local al Municipiului Arad, organizează cea de-a 25-a
ediție a Festivalului Internațional de Teatru Clasic, eveniment
așteptat cu mult interes de iubitorii de teatru, în fi ecare an. Ediția
din acest an se desfășoară în perioada 9-18 noiembrie și se des-
chide cu premiera spectacolului ,,Scufi ța verde” de Claudiu Sfi rschi
Lăudat, regia Ștefan Lupu, producție a teatrului arădean.
Selecția FITCA 2019 a fost realizată, pentru a cincea oară, de
criticul de teatru Maria Zărnescu.
„Se spune că, la 25 de ani, cuplurile care trec testul timpului merită
să celebreze «nunta de argint». Este şi cazul Festivalului Internaţional
de Teatru Clasic Arad, care sărbătoreşte în 2019 un sfert de veac de
existenţă, o căsnicie durabilă între Teatru şi Publicul său. Cu
înţelepciune, trăinicie, demnitate şi maturitate. Şi, ca-n orice căsnicie,
avem de toate: iubire şi ură, râs şi plâns, bucurii şi primejdii. Asta şi
încearcă să refl ecte selecţia celei de-a XXV-a ediţii FITCA, în care se
regăsesc o sumedenie de poveşti de dragoste şi viaţă: de la idile de
tinereţe până la nunţi sau căsătorii. Şi o varietate de forme artistice,
mergând de la spectacol non-verbal până la musical, de la one-man
show până la mult căutata complexitate a trupei de teatru.
Se mai spune, în unele mituri egiptene, că oasele zeilor sunt din
argint, iar carnea din aur. Într-acolo tinde şi Festivalul nostru: să-şi
păstreze puritatea argintului şi să capete strălucirea aurului.”
(Maria Zărnescu, critic de teatru, selecționerul Festivalului
Internațional de Teatru Clasic, Arad, 2019)
noiembrie 2019 21uralcultural
20 noiembrie 2019
cultcultural
11 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare Salba dracului, după texte de Vasile AlecsandriAdaptarea, dramatizarea, regia și scenografi a: Alexandru DabijaCoregrafi a: Elena AnghelLight Design, Sound Design: Alexandru DabijaProducător: Teatrul Dramatic „Fani Tardini” GalațiDurata: 1h50min (fără pauză) 16+Spectacolul conține scene de nuditate non-sexuală
12 noiembrie, ora 17.00, Sala StudioFata morgana de Dumitru SolomonDirecția de scenă: Victor Ioan FrunzăDecorul și costumele: Adriana GrandIlustrația muzicală: Andrei HuțuleacProducător: Teatrul Dramaturgilor Români, BucureștiDurata: 1h45min (fără pauză)
12 noiembrie, ora 19.00, Sala MareCum vă place de William ShakespeareRegia și scenografi a: Nikita MilivojevićDurata: 1h50min (fără pauză)Co-producție: Teatrul Național Niș Serbia și Teatrul din Kruševac Serbia *Spectacol în limba sârbă, cu supratitrare în limba română
13 noiembrie, ora 18,00, Sala StudioMihăiță. Reconstituirea unei viețiOne-man show cu George MihăițăProducător: Teatrul de Come-die, BucureștiDurata: 1h10min (fără pauză)
13 noiembrie, ora 19.30, Sala Mare Colivia cu nebune de Jean PoiretDramaturgia: Adrian NicolaeVersiunea scenică și direcția de scenă: Victor Ioan FrunzăDecorul și costumele: Adriana GrandCoregrafi a: Krista SanduDirecția muzicală: Andreea CsibiProducător: Teatrul Metropolis, București Durata: 2h45min (cu pauză) 16+
14 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare Căsătoria de N.V.GogolRegia: Alexandru MâzgăreanuDecorul: Andreea SăndulescuCostumele: Alexandra MâzgăreanuProducător: Teatrul „Toma Caragiu” PloieștiDurata: 1h45min (fără pauză)
15 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare Nunta lui Krecinski, după A.V. Suhovo-KobîlinRegia: Mihai BendeacScenografi a: Iuliana Vîlsan Efecte speciale: Vlad GrigorescuMuzica: Carla`s DreamsSoundtrack: Mihnea IrimiaProducăft or: Teatrul de Comedie, BucureștiDurata: 2h45min (cu pauză)
16 noiembrie, ora 18.00, Sala Mare Jocuri în castel de Ferenc MolnárRegia: Méhes LászlóProducător: Teatrul Național Pécs, UngariaDurata: 2h 40min (cu două pauze)*Spectacol în limba maghiară, cu supratitrare în limba româ-nă
16 noiembrie, ora 21.00, Sala Studio Nouă piese de teatru remixate Concert one-man show cu Alex ȘtefănescuProducător: unteatru, BucureștiDurata: 1h30min (fără pauză)
17 noiembrie, ora 19.00, Sala MareMoș Nichifor, după „Moș Nichifor Coțcariul” de Ion CreangăAdaptarea și regia: Alexandru DabijaCostumele: Manuela PunganProducător: Teatrul ACT, BucureștiDurata: 1h10min (fără pauză) 12+
17 noiembrie, ora 21.00, Sala StudioMuzica teatrului - 15 ani, concert Cáriri TiborDurata: 1h15 min
18 noiembrie, ora 19.00, Sala MareFamilia AddamsLibretul: Marshall Brickman & Rick EliceMuzica și versurile: Andrew LippaRegia, coregrafi a și costumele: Răzvan MaziluDecoruri: Sabina Spatariuproducător: Teatrul Excelsior, BucureștiDurata: 2h30min (cu pauză)
Biletele pentru festival vor fi puse în vânzare pe http://www.biletmaster.ro și la Agenția de bilete a teatrului.
Vă așteptăm cu drag la festival!
Adriana Sasu
Programul evenimentelor cultural-artistice organizate de
Centrul Municipal de Cultură Arad, în luna noiembrie
Festivalul vinului – 1-3 noiembrie 2019 – Parcul Mihai Eminescu
O nouă ediție a
Festivalului Vinu-
lui este progra-
mată să se des-
fășoare în primul
sfârșit de săptă-
mână din luna
noiembrie, la eve-
niment organi-
zatorii invitând
producători de vin
din județul Arad
și din alte județe
din vestul țării
precum și artiști
apreciați la nivel național.
Festivalul Vinului, ediția 2019, va avea loc în perioada 1-3 noi-
embrie, în Parcul Eminescu, din spatele Palatului Administrativ,
unde, pe lângă degustări de vinuri și produse specifi ce unei astfel
de sărbători va fi prezentat și un consistent program artistic cu
muzică de petrecere, muzică ușoară și muzică populară.
Conferinta științifi că națională „Turneul generalului Berthelot în Transilvania și Banat la sfârșitul anului 1918, începutul anului 1919 – 15 noiembrie 2019 - Sala Regele Ferdinand
Cei mai apreciați istorici din vestul țării au fost invitați, la Arad, la
conferința științifi că „Turneul generalului Berthelot în Transilva-
nia și Banat la sfârșitul anului 1918, începutul anului 1919”.
Aceștia vor prezenta comunicări științifi ce pe mai multe secțiuni.
noiembrie 2019 2322 noiembrie 2019
uralculturalcultcultural
PRO
GR
AM
CU
LTU
RAL
Târgul de iarnă – 22 noiembrie 2019-10 ianuarie 2020Târgul de Iarnă, ediția 2019 va avea loc în perioada 22 noiembrie
2019 - 10 ianuarie 2020 și va fi
organizat în centrul orașului și
în Parcul Mihai Eminescu, unde
vor fi pregătite, ca și în anii
trecuți, căsuțe cu produse speci-
fi ce sărbătorilor de iarnă, brazi
de Crăciun și programe artistice
diverse.
Programul complet al evenimentelor poate fi consultat pe pagina
de internet a Centrului Municipal de Cultură, www.cmcarad.ro/
evenimente sau pe Facebook/Centrul Municipal de Cultură Arad.
Florian Liber
Evenimentele Centrului Cultural
Judeţean Arad – luna noiembrie
Aradul, Golgota Maghiară, Arad, 8 noiembrie
Festivalul Internațional al Dansului Popular, ediţia a
XVII-a, Pecica, 8 - 9 noiembrie
Ziua Diasporei Maghiare din Județul Arad, 16 noiembrie
1 Decembrie - Ziua Naţională a României, Arad,
30 noiembrie
Simpozion național cu participare internațională – 100
de ani de învățământ românesc și de performanță la Moise
Nicoară, Arad, 22 – 23 noiembrie
Arad Fashion Days, Filarmonica de Stat Arad, 23 – 24
noiembrie
Mesagerii Nașterii Domnului, ediţia a X-a, Arad,
noiembrie – decembrie