Download - Merceologie Nealimentara
Proiect merceologie nealimentară
Diversitas Group
1. Generalităţi 2
1.1 Obţinerea şi proprietăţile pieilor naturale 3
1.2 Caracterizarea pieilor brute 3
1.3 Prelucrarea pieilor brute 5
1.4 Finisarea pieilor tăbăcite 6
1.5 Sortimentul pieilor tăbăcite 6
1.6 Clasificarea şi caracterizarea înlocuitorilor de piele 9
2. Standarde de calitate 13
2.1 Obiect şi domeniu de aplicare 13
2.2 Clasificare 13
2.3 Cerinţe generale de calitate 14
2.4 Marcare, ambalare, transport, depozitare şi documente 17
3. Diversitas – producător obiecte promoţionale 18
3.1 Pachete promoţionale pentru târguri conferinţe, expoziţii 18
3.2 Agenţie de publicitate 20
3.3 Diversitas grup 20
4. Bibliogafie 22
5. Anexa 1 23
1/24
Diversitas Group
Ce este Diversitas?
Diversitas este fabrica de încălţăminte şi marochinărie fondată în 1998 de către Radu Florin
Jitaru, actualul general manager. Fabrica este situată în Braşov pe strada Nicolae Titulescu nr. 2 în
incinta fabricii Carpatex. Fabrica este deschisă companiilor şi mărcilor de prestigiu din întreaga lume.
De ce avem nevoie de Diversitas?
Ca şi companie doresc şi se preocupă permanent ca nivelul calitativ al serviciilor şi produselor
lor să fie foarte bun. În acelaşi timp sunt foarte atenţi ca preţurile practicate să fie corecte şi cât se
poate de mici.
Ce oferă Diversitas?
În cadrul Diversitas Group funcţionează un birou de comisionar vamal, care concură la
operativitatea formalităţilor de import-export. În funcţie de pretenţiile clientului Divesitas poate
asigura transportul materialelor şi a produsului finit. Angajaţii sunt aleşi cu forte mare atenţie, astfel
încât calitatea să fie de 100%.
1. Generalităţi
Grupa de mărfuri din piele şi înlocuitori constituie unul din segmentele majore ale consumului
de bunuri, importanţa lor fiind conferită de caracterul imperios al nevoilor de consum cărora li se
adresează aceste mărfuri.
În cadrul grupei se delimitează subgrupele: încălţăminte, îmbrăcăminte(din piele), mănuşi
marochinărie, articole de sport, materiale pentru tapiţerie etc. Evoluţia fiecărei subgrupe a fost
2/24
determinată de numeroşi factori, între care condiţiile climatice, tradiţia, moda ş.a.,care au conferit
acestei evoluţii particularităţi spaţio-temporale evidente.
Producţia şi comerţul mărfurilor din această grupă se exprimă cantitativ prin
indicatorivspecifici, cum sunt:”mii tone” – pentru pieile natural, “mii mp” (metri pătraţi) – pentru
înlocuitori, “mil. perechi” (milioane perechi) – pentru încălţăminte, sau „nr. de perechi/loc./an” –
pentru consumul de încălţăminte etc.
1.1 Obţinerea şi proprietăţile pieilor naturale
Pieile folosite pentru confecţionarea bunurilor de consum sunt materiale de natură proteică
provenite din piei brute, cu proprietăţi modificate prin prelucrare, în funcţie de necesităţile impuse de
fiecare destinaţie.
Pielea naturală prezintă proprietăţi apropiate de nevoile de protecţie a corpului uman, fiind
materialul cu cea mai veche utilizare pentru protejarea corpului faţă de condiţiile de mediu
nefavorabile. Pieile se obţin de la numeroase specii de animale, îndeosebi mamifere, dar pentru a fi
folosite ca materii prime pentru obţinerea articolelor de pielărie sunt supuse unui şir de operaţii de
prelucrare care fac ca pielea brută, nerezistentă la condiţiile de mediu, să devină o piele finită cu
proprietăţi corespunzătoare nevoilor de utilizare şi, îndeosebi, rezistentă la condiţiile de mediu.
1.2 Caracterizarea pieilor brute
Principala sursă de piei brute o reprezintă mamiferele domestice, îndeosebi bovinele (taurine şi
bubaline), cabalinele, ovinele, caprinele, porcinele şi caninele, dar şi mamiferele sălbatice, animalele
marine, peştii, batracienii, reptilele, unele păsări etc. Provenienţa pielii (specia animalului)
influenţează esenţial multe din proprietăţile pielii finite, care, în ciuda oricăror operaţii aplicate,
prezintă suficiente elemente pentru a fi identificate.
Pieile de la aceeaşi specie alcătuiesc tipologii variate în funcţie de dimensiuni, greutate, defecte
etc.
Pielea brută prezintă o structură stratificată, compusă din epidermă, dermă şi hipodermă.
Epiderma şi hipoderma nu prezintă importanţă pentru pielea finită, fiind îndepărtată în cursul
prelucrării.
3/24
Derma este partea cea mai importantă a pielii. Ea conferă proprietăţile principale ale pieilor
finite; este constituită din fibre de colagen şi diverse alte substanţe proteice, lipide etc. Cuprinde două
straturi: stratul papilar, spre epidermă, alcătuit din fibre colagenice fine, cu unele întreruperi în reţeaua
de fibre, şi stratul reticular, spre hipodermă, compus din fascicule de fibre colagenice împletite dens,
compact, care determină proprietăţile fizico-mecanice ale pieililor finite.
La contactul dintre dermă şi epidermă, stratul papilar prezintă o zonă formată dintr-o reţea
densă, impermeabilă, de fibre de colagen fine, numită membrană bazală, care prezintă o suprafaţă cu
numeroase ondulări; acestea, împreună cu porii formaţi de foliculii piloşi caracterizează desenul
natural al pielii sau aşa numita “floare a pielii”.
Diferitele regiuni ale suprafeţei pielii se deosebesc între ele prin grosimea, densitatea şi
caracterul împletiturii fasciculelor de colagen, de aceea proprietăţile fizico chimice ale diferitelor
porţiuni din suprafaţa pielii nu sunt uniforme. Pentru o utilizare raţională a pieilor, se delimitează
părţile(regiunile) cu caracteristici omogene denumite regiuni topografice.
Principalii constituenţi chimici ai pieilor crude sunt: apa (47-75%), substanţele proteice (32-
35%), substanţe grase (până la 30%) şi substanţele minerale (sub 1%).
Substanţele proteice sunt reprezentate în principal de colagen (cca 95%), care prin structura sa
determină proprietăţile mecanice (rezistenţa, elasticitatea, flexibilitatea) pieilor finite.
Calitatea pieilor brute şi implicit a pieilor finite este determinată şi de prezenţa defectelor care
pot fi grupate după provenienţă în:
defecte din timpul vieţii animalului, generate de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere,
accidente, boli, paraziţi etc. Cele mai importante defecte din această categorie sunt pieile subţiri,
şoldurile, urmele de dangale (însemnări făcute cu fierul roşu), cicatrice, găuri de insecte ş.a.
defecte din timpul sacrificării şi jupuirii animalului care pot fi: pete de sânge (provenite de la
animale moarte sau sacrificate dar nesângerate), tăieturi şi ciupituri de cuţit etc.
defecte din timpul conservării care apar ca urmare a unor procese degradative cauzate de
conservarea necorespunzătoare: pete de sare, piei uscate (tinicheloase), piei încinse, piei putrede.
4/24
1.3 Prelucrarea pieilor brute
Operaţiile la care este supusă pielea brută au drept scop transformarea ei într-un material
imputrescibil, rezistent şi cu un aspect exterior corespunzător.
Procesul de prelucrare a pieilor brute cuprinde trei grupe de operaţii şi anume: operaţii
preliminare tăbăcirii, tăbăcirea şi operaţii de finisare.
Prin operaţiile preliminare se urmăreşte transformarea pielii brute în piele gelatină, pregătind-o
pentru preluarea substanţelor tanante. Pieile brute se înmoaie, apoi se depărează (chimic sau
enzimatic) şi se tratează cu substanţe bazice care emulsionează grăsimile şi produc umflarea ţesutului
dermic.
Tăbăcirea este operaţia care conferă pieilor în primul rând rezistenţă la putrezire şi constă în
pătrunderea substanţelor tanante în structurile interne intime, unde se fixează stabil prin procese fizico-
chimice complexe.
În practică sunt aplicate pe larg două categorii de tăbăciri: tăbăciri vegetale şi tăbăciri minerale.
Pentru tăbăcirile vegetale se folosesc substanţe tanante existente în specii vegetale (quebracho,
castan, stejar, molid, scumpie etc), care au proprietatea de a se combina cu pielea gelatină, difuzia
tananţilor în piele făcându-se lent ţi relativ neuniform, necesitând timp îndelungat (de ordinul lunilor)
până la definitivarea procesului.
Tăbăcirile minerale se fac cu săruri metalice, cele mai întâlnite fiind tăbăcirile cu săruri de
crom. Metodele de lucru sunt de durată scurtă (de ordinul orelor).
Pieile tăbăcite mineral au culoarea gri-verzuie şi se utilizează pentru feţe de încălţăminte,
articole sport, îmbrăcăminte, mănuşi etc.
Pentru a se obţine produse care să îmbine avantajele oferite de diversele moduri de tăbăcire, se
procedează la tăbăciri combinate, adică se aplică simultan sau succesiv două sau mai multe tipuri de
tăbăcire diferite, de ex.: tăbăcirea cu tanaţi vegetali şi tananţi sintetici, tăbăcire vegetală şi tăbăcire cu
crom etc.
5/24
1.4 Finisarea pieilor tăbăcite
Pieile care au fost supuse operaţiei de tăbăcire nu prezintă aptitudinile necesare pentru
confecţionarea încălţămintei şi a altor produse din piele moliciunea, grosimea, aspectul nu sunt
corespunzătoare. De aceea este necesar ca pieile tăbăcite să fie supuse unei serii de operaţii de finisare.
Numărul şi felul operaţiilor se stabilesc în funcţie de destinaţia pieii.
Se deosebesc două categorii de operaţii de finisare: operaţii fizico-chimice şi operaţii
mecanice.
Prin operaţiile fizico-chimice se urmăreşte ameliorarea proprietăţilor igienice şi estetice. O
parte din aceste operaţii au un caracter pregătitor pentru obţinerea proprietăţilor specifice pieilor finite;
acestea sunt spălarea, decolorarea, degresarea şi neutralizarea pieii proaspăt tăbăcite. O altă categorie
de operaţii conduc nemijlocit la imprimarea unor noi proprietăţi: vopsirea, ungerea, apretarea,
impregnarea şi lăcuirea, acestea constituind operaţii de finisare propriu-zisă, realizate în diverse
variante. De exemplu, vopsirea care poate fi de fond, când colorează pielea în toată secţiunea sa ori pe
suprafaţă (sau de acoperire), când se realizează numai pe faţa produsului determinând o sporire a
plinătăţii, impermeabilităţii la apă şi la corectarea defectelor etc. Lăcuirea este operaţia de aplicare a
unor pelicule netede şi lucioase pe faţa pielii, conferindu-i un aspect deosebit, dar şi impermeabilitate
la apă. Lăcuirile se fac fie la cald (cu uleiuri de in oxidate), fie la rece (cu nitroceluloză sau
poliuretan). Apretarea pieilor se face pentru îmbunătăţirea aspectului şi a altor caracteristici:
permeabilitate, rezistenţă la uzură etc. Ungerea pieilor are în vedere imprimarea unei moliciuni şi
creşterea rezistenţei la apă şi alţi factori de mediu, prin aplicarea unor substanţe grase pe piele, care
pătrund în profunzime şi lubrefiază fasciculele de colagen.
Rolul operaţiilor mecanice este de a completa acţiunea operaţiilor fizico-chimice şi de a
contribui exclusiv la formarea unor caracteristici specifice. Din categoria aceasta fac parte stoarcerea
egalizarea grosimii, ştoluirea (cutare continuă menită să flexibilizeze şi să dea moliciune pielii),
şlefuirea, lustruirea, presarea unor desene etc., operaţii care alternează cu cele fizico-mecanice.
1.5 Sortimentul pieilor tăbăcite
Marea varietate de tipuri de piei brute şi prelucrarea acestora prin operaţii tehnologice diverse
(îndeosebi prin finisaje diferite) au condus la obţinerea uni bogat sortiment de piei finite.
6/24
Câteva din tipurile de piei cunoscute prin larga lor utilizare şi care şi-au cucerit un loc distinct
pe piaţă sunt prezentate în continuare.
Bizonul se obţine din piei de bovine prin tăbăcire în crom şi retanare vegetală. Se presează pe
faţă pentru a i se imprima un desen în relief, cu protuberanţe specifice. Se foloseşte pentru feţe de
încălţăminte de protecţie, de lucru şi pentru anotimp rece, fiind o piele rezistentă dar mai puţin
estetică.
Blancul se obţine din piei de bovine mari, prin tăbăcire egetală uşoară şi ungere consistentă.
Are rezistenţă şi flexibilitate foarte bune. Se realixează în culorile negru maro, natur etc. Şi serveşte
pentru confecţionarea de echipamen to militar (curele, centuri), articole de marochinărie grea, articole
de sport ş.a.
Boxul este cel mai utilizat sortiment pentru feţe de încălţăminte. Denumirea vine de la sigla
unei mărci de fabrică, americane, care producea acest articol la începutul secolului, respectiv o cuşcă
(box, engl.), in care se afla un viţel. Se obţine din piei de bovine, în special tinere, tăbăcite în crom.
Specifice acestui sortiment sunt culoarea neagră de regulă şi desenul caracteristicpieilor de bovine
accentuat prin presare între cilindrii înveliţi cu plută sau pluş (plutuire). Boxul cu faţă corectată (box
f.c.) se realizează din piei cu defecte, pe care se aplică mai multe straturi de polimeri care maschează
defectele respective, însă diminuează proprietăţile igienice ale pielii. Sortimentul box-calf este box de
viţel (kalb=viţel germ.) şi este foarte mult utilizat în toată lumea. Satinul este o piele box mată, cu
moliciune accentuată, fără luciul specific boxului cu faţa naturală (box f.n.).
Pieile de Cordoba se numesc astfel după oraşul spaniol în care s-au lucrat mai întâi, după o
tehnologie adusă de mauri. Se obţin din piei de caprine şi ovine, tăbăcite în sumacşi presate pe faţă.
Sunt piei de lux, foarte scumpe. Conform unor opinii, denumirea s-ar referi la pieile poleite, realizate
la Cordoba începând din secolul al XIV-lea, după o tehnică orientală. Iniţial, poleirea era realizatăprin
lipirea de piele a unei folii subţiri de aur, cu albuş de ou sau clei de piele, urmată de lăcuirea foliei.
Ulterior, aurul a fost înlocuit cu argint, iar mai târziu de staniu şi aluminiu, folosind un lac colorat,
astfel încât să dea impresia poleirii cu aur. Tehnologiile actuale de metalizare a pieilor pentru
încălţăminte folosesc substanţe sintetice.
Pielea glace (sau pielea de Bruxelles) se obţine din piei de iezi şi de miei printr-o reţetă care
include mari cantităţi de grâu şi albuş de ou, materiale scumpe care, neputând fi înlocuite, au condus la
7/24
diminuarea interesului fabricanţilor pentru acest produs, cu toate că produsul era foarte apreciat pentru
moliciiunea şi frumuseţea sa.
Iuftul (sau „pielea rusească”) se fabrica tradiţional în Rusia. Se tăbăcea vegetal şi în alaun
(sulfat dublu metalic) şi se ungea cu gudron de coajă de mesteacăn, numit ulei de jucht (sau juft),
obţinând impermeabilitate avansată faţă de apă, culoare roşiatică şi miros specific. În prezent, se
tăbăceşte în crom, se retanează vegetal şi se tratează cu grăsimi şi alte substanţe. Pieile waterproof sunt
tot piei impermeabile, tăbăcite numai cu crom şi prelucrate cu faţă naturală.
Pieile lăcuite s-au produs la începutul secolului al XX-lea. În general, sunt piei cu unele
deficienţe de aspect, tăbăcite vegetal sau mineral, înnobilate prin acoperire cu un strat de lac lucios şi
aderent care le conferă caracterul de produse de lux. Pelicula de lac s-a realizat mai întâi din uleiuri
sicative (ulei de in), apoi s-au folosit lacuri nitrocelulozice, iar ulterior lacurile poliuretanice, uşor de
aplicat şi care dau pelicule deosebit de netede şi lucioase.
Pielea marochin (sau de Maroc) este realizată din piei de caprine sau de ovine tăbăcite cu
sumac, foarte puţin gresate, vopsite în negru şi presate.
Pielea nubuc (sau năbuc), apărută după 1900, se obţine din piei de bovine prin tăbăcire în
crom, vopsire în adâncime şi şlefuire foarte fină pe faţă, căpătând un tuşeu deosebit de fin.
Pielea şevro (chevreau = capră tânără sau ied, franc.) este o piele fină de tradiţie franceză. Are
un tuşeu fin, moliciune deosebită şi elasticitate foarte bună. Original se tăbăcea glace, apoi s- a
tăbăcit în crom (“şevro de crom”). Este vopsit foarte frmos şi uniform. Şevro-ul franţuzesc original are
culoarea gri-albastră pe partea cărnoasă, iar pe faţă de un negru adânc. După încercări multiple, în
America de Nord s-a realizat un produs asemănător, numit şevretă (chevrette = căprioară, franc.) care,
contrar denumirii, este realizat din piei de ovine, prin degresare puternică, tăbăcire fără sămăluire şi
călcare cu o presă manuală cu placă netedă de zinc. Şevro-ul din piei de cai se obţine prin tăbăcire în
crom, după tehnologia boxului, dar cu luciu mai puternic.
Pielea pentru talpă este un produs cu tradiţie milenară. Se obţine din piei mari prin tăbăcire
vegetală sau combinată. Prezintă o duritate mare, densitate ridicată şi impermeabilitate la apă.
8/24
Tovalul este o piele tăbăcită vegetal, foarte bine unsă, finisată în culori natur sau vopsită variat,
cu sau fără luciu. Se lucrează după tehnologia blancului, fiind însă mai subţire şi se utilizează pentru
feţe de încălţăminte de iarnă.
Pieile velurate au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu extinderea tăbăcirii în crom.
Se obţin din piei de bovine, cabaline, ovine şi porcine, prin tăbăcire cu crom sau tăbăcire combinată,
şlefuire pe partea cărnoasă şi vopsire, prezentând pe feţe vârfuri de fibre ieşite din ţesuturi,
asemănătoare velurului textil. Sortimentul actual se realizează în cea mai mare parte din şpalt. Pieile
velurate sunt moi, catifelate, au spic uniform, caracter plin, neunsuros. Velurul sau antilopa se obţine
de la animalele tinere, cu pielea densăşi uniformă, care asigură aspectul unei catifele fine. Hunting-ul
(=vânătoare, engl.) a fost fabricat iniţial din piei de vânat mare, cu multe defecte pe faţă, apoi din piei
de bovine mari. Are un spic lung, slab colorat, realizat prin extragerea unor fibre de colagen mai
profunde.
Pieile exotice sunt produse de lux obţinute de la reptile, peşti, batracieni, mamifere marine etc.,
prezentând un desen natural şi o pigmentaţie foarte frumoase. Prezintă noduri cornificate, cu relief
pronunţat. Se prelucrează după tehnici speciale care trebuie să protejeze pigmentaţia naturală. Se
tăbăceşte cu taninuri vegetale ori sintetice rezistente la lumină.
Imitaţiile de piei exotice snt piei de mamifere domestice tăbăcite combinat (cu crom şi vegetal),
cu faţa modificată prin imprimare. Se recunosc uşor prin faptul că au structura şi forma de prezentare
specifice mamiferelor. De asemenea, prezintă urmele foliculilor piloşi.
Pieile finite se clasifică după criterii diverse, cele mai utilizate fiind natura materiei prime
(specia animalului), forma de prezentare, tipul de tăbăcire, grosimea, modul de prelucrare a feţei,
culoare, calitate şi domeniul de utilizare (destinaţie).
Destinaţia reprezintă criteriul cel mai complex, întrucât aceasta este determinată de toate
particularităţile pielii finite.
1.6 Clasificarea şi caracterizarea înlocuitorilor de piele
Înlocuitorii pielii sunt, de regulă, materiale laminare, unitare sau compozite, de natură organică
sau mixtă, cu proprietăţi apropiate de cele prezentate de pielea tăbăcită şi cu destinaţii similare pielii
tăbăcite.
9/24
1.6.1 Clasificarea înlocuitorilor pielii
Cele mai importante criterii de clasificare a înlocuitorilor pielii sunt natura materiei prime de
bază şi domeniul de utilizare.
După materia primă de bază, înlocuitorii pielii se clasifică în următoarele categorii
reprezentative: înlocuitori tip carton, înlocuitori realizaţi din materiale textile (ţesături, tricoturi ori
neţesute), înlocuitori din cauciuc şi materiale plastice.
După domeniul de utilizare, se disting înlocuitori pentru: încălţăminte, îmbrăcăminte,
marochinărie, mănuşi, articole de sport, materiale pentru tapiţerie etc.
În domeniul înlocuitorilor pielii se folosesc tot mai mult o gamă de “piei” sintetice sau parţial
sintetice, cu denumiri a căror semnificaţie nu este larg cunoscută. Aceşti înlocuitori sunt, de reglă,
materiale stratificate, de compoziţie diferită cu sau fără suport textil.
Termenul de ”piele sintetică” defineşte acei înlocuitori care au cel puţin peliculele constituite
din pliuretani (PUR) sau alţi polimeri, diferiţi de cei vinilici.
Termenul de “piele artificială” este consacrat în domeniu cu o semnificaţie improprie, definind
înlocuitorii de tip plan, polistratificaţi, la care peliculele ce acoperă suportul textil sunt constituite din
policlorură de vinil (PVC) sau alţi polimeri vinilici, şi nu un material în compoziţia căruia polimerul
de bază este natural, aşa cum este cazul “fibrelor artificiale” (=fibre chimice din polimeri naturali).
Pentru înlocuitorii în compoziţia cărora intră şi colagen (substanţă specifică pielii naturale) este
consacrat termenul de “piele semisintetică”.
Pieile artificiale şi sintetice pot fi:
- Piei neporometrice, care au pelicule compacte ce nu prezintă permeabilitate la aer şi vapori
de apă (permeabilitatea la vapori de apă: sub 200 mg/10 cm2, în 24 h);
- Piei porometrice, care prezintă pori în pelicule şi au proprietăţi igienice conferite de
permeabilitatea la aerşi vapori de apă (permeabilitatea la vapori de apă: peste 200 mg/10
cm2, în 24 h).
Domeniile de utilizare a înlocuitorilor pielii
10/24
Creşterea populaţiei, pe de o parte, şi caracterul limitat al producţiei de piele naturală, pe de
altă parte, au determinat o extindere a utilizării înlocuitorilor pielii în domenii tot mai largi şi o
creştere a producţiei mondiale a înlocuitorilor pielii la aproximativ 2 miliarde mp/an. Totodată,
ponderea înlocuitorilor pielii a crescut şi continuă să crească, cea mai mare pondere în unele domenii
revenind înlocuitorilor din categoria piei artificiale şi sintetice.
Extinderea folosirii înlocuitorilor pielii se realizează selectiv, fiind mai accentuată în domeniile
care impun proprietăţi igienice în mod riguros, proprietăţi care nu se ridică încă la nivelul celor pe care
le posedă pielea.
Aşa se explică extinderea largă a înlocuitorilor pielii în domeniile tapiţeriei, marochinăriei şi
articolelor de sport şi dimensiunile reduse ale extinderii lor în producţia de mănuşi şi îmbrăcăminte.
1.6.2 Caracterizarea principalelor tipuri de înlocuitori ai pielii
Din punct de vedere merceologic, cel mai important criteriu de clasificare a înlocuitorilor pielii
îl constituie natura lor, criteriu în funcţie de care sunt prezentate elementele esenţiale privind obţinerea
şi proprietăţile lor.
Înlocuitori de tip carton
Înlocuitorii de tip carton sunt materiale fibroase de natură celulozică, consolidate prin încleiere
cu adezivi şi care se prezintă sub formă de plăci sau coli. Structura şi unele proprietăţi sunt mai
apropiate de cele prezentate de pielea tăbăcită, iar costul lor relativ redus le-a asigurat o largă utilizare
pentru unele piese de încălţăminte şi marochinărie.
Compoziţia materialului fibros şi lianţii sunt diferite de la un tip la altul şi alese astfel încât să
confere cele mai potrivite proprietăţi pentru fiecare destinaţie. Pentru fibre se foloseşte fie numai
celuloza sulfat, fie amestecuri de bumbac, fibre liberiene, deşeuri textile, maculatură etc., în combinaţii
variate.
Ca adezivi se folosesc, după caz, clei de colofoniu, emulsii de bitum, răşini sintetice etc.
Printre caracteristicile de calitate specifice, cele mai importante sunt: umiditatea (%), cenuşa
(%), pH-ul, capacitatea de absorbţie (% max), deformarea la umezire (creşterea în grosime, % max.),
sarcina de rupere în direcţie longiudinală şi în direcţie transversală (kgf/cm2, min.), rezistenţa la
îndoire (grade unghi diedru) etc.
Înlocuitorii tip carton se utilizează larg în marochinărie (piese de consolidare) şi încălţăminte
(îndeosebi la partea de jos a încălţămintei pentru detalii care nu vin în contact cu mediul exterior).
Înlocuitori tip textil
11/24
Materialele textile folosite pentru înlocuirea pieilor aparţin, după modul de obţinere,
următoarelor categorii: ţesături, tricoturi, împletituri şi neţesute. În compoziţia acestor materiale se
găsesc fibre textile naturale, chimice sau amestecuri fibroase mixte, fiecare materie primă conferind
produselor finite anumite proprietăţi fizico-mecanice, de termoizolare, de confort şi estetice.
O categorie aparte a înlocuitorilor tip textil o reprezintă acei înlocuitori cu suport textil
impregnat şi acoprit (peliculizaţi) cu alte substanţe decât cele din categoria masse plastice. Suportul se
impregnează, apoi se peliculizează, rezultând un material stratificat compus din 1-2 straturi fibroase şi
una sau mai multe pelicule compacte sau poroase.
Evoluţia producţiei şi comerţului de piei artificiale şi sintetice a cunoscut ritmul cel mai ridicat,
comparativ cu celelalte tipuri de înlocuitori.
În structura unei piei artificiale sau sintetice sunt specifice, în general, următoarele elemente:
- Stratul de bază, realizat din material textil (în general, din categoria neţesute), de
compoziţie fibroasă variată (PA, PES, PAC), celofibră sau amestec, consolidat cu lianţi
butadienici sau uretanici sau chiar liant proteic-colagenic (la pieile semisintetice). Funcţiile
stratului de bază se referă la absorbţia umidităţii şi comportarea elastoplastică adecvată în
timpul prelucrării şi utilizării;
- Stratul intermediar, realizat din polimer, care conferă comportamentul tipic al pielii. La
articolele din producţia modernă acest strat are pori deschişi, comunicanţi, distribuiţi
uniform, foarte numeroşi (pieile porometrice de cea mai bună calitate au până la 500.000
pori/cm2). Acest strat reprezintă între 16-44 % din grosimea totală a pielii. Unele articole
mai au un strat intermediar pe partea dinspre stratul de bază, alcătuit din ţesătură
impregnată, care conferă rezistenţă mecanică sporită;
- Stratul de faţă (“skin”), polimeric, are o grosime de 5-10 µm şi prezintă desenul conferit
prin operaţia de şagrenare. Acest strat asigură protecţia la acţiunea apei şi a celorlalţi factori
de mediu;
- Stratul de finisaj este stratul exterior, realizat din polimeri acrilici, poliuretan sau alţi
polimeri rezistenţi la uzură. Grosimea acestui strat este de 1-2 µm.
Proprietăţile pieilor artificiale şi sintetice au constituit obiectivul esenţial al cercetărilor din
domeniu, atenţia cea mai mare fiind acordată proprietăţilor igienice.
12/24
Principalele proprietăţi igienice alee pieilor artificiale şi sintetice sunt: permeabilitatea la
vapori de apă şi aer, capacitatea şi viteza de absorbţie a vaporilor de apă şi a umidităţii.
În funcţie de permeabilitatea la vaporii de apă, graficul dinamicii pentru un interval de 6-10 ore
este în general o dreaptă şi evidenţiază faptul că produsele naturale sunt cu mult superioare
înlocuitorilor.
Absorbţia umidităţii este a doua caracteristică igienică de importanţă deosebită pentru piei şi
înlocuitori. Variaţia absorbţiei este liniară în interval mai lung de timp numai în cazul produselor
naturale, pentru pieile sintetice fiind evidente fenomene se saturare după intervale de 5-6 ore.
Permeabilitatea şi absorbţia sunt mărimi invers proporţionale şi dependente de structura
morfologică şi compoziţia chimică a înlocuitorilor.
O importanţă hotărâtoare pentru confortul în utilizare al pieilor şi înlocuitorilor o constituie
desorbţia respectiv dinamica procesului de diminuare a conţinutului de apă din produsul considerat,
desorbţia depinde strict de regimul absorbţiei şi de caracteristicile structurii poroase a straturilor. La
produsele cu prozitate diferită, desorbţia este mai mare pe faţa cu pori mai mari.
2. Standarde de calitate
Standardul românesc ce stabileşte cerinţele generale de calitate ale pieilor pentru marochinărie
este SR5235 din 30 iunie 2008 şi înlocuieşte STAS 5235-87, la data aprobării acestuia neexistând nici
un standard internaţional sau european care să se refere la acest subiect
SR5235/2008
2.1 Obiect şi domeniu de aplicare
Prezentul standard se referă la pieile finite de porcine destinate, în principal, confecţionării
articolelor de marochinărie.
2.2 Clasificare
2.2.1 După sistemul de tăbăcire, pieile de porcine pot fi:
- tăbăcite cu tananţi vegetali;
13/24
- tăbăcite cu tananţi vegetali şi retanate cu tananţi sintetici;
- tăbăcite cu săruri bazice de crom şi retanate cu tananţi vegetali sau sintetici
(combinat).
2.2.2 După modul de finisare, pieile se clasifică astfel:
- finisate pe faţă (piei cu faţă naturală şi piei cu faţă corectată), netede sau presate;
- finisate pe partea cărnoasă (velurată).
2.2.3 După grosime, pieile se clasifică în şase categorii ( B,C,D,E, F şi G) conform tabelului 1.
2.2.4 Pieile se clasifică în trei clase de calitate: I, II şi III, conform tabelului 3.
2.2.3 Pieile pot fi prelucrate în diverse sortimente (kona, napa etc.), pentru care se pot stabili,
prin standarde de condiţii speciale, condiţii tehnice de calitate speciale şi de detaliu, cu respectarea
prevederilor din prezentul standard.
2.3 Cerinţe generale de calitate
2.3.1 Materie primă
Pieile brute folosite la fabricarea pieilor pentru marochinărie trebuie să corespundă STAS
1498-91, tipurile: 3; 6 şi 7 (cu masa de max. 10 kg), întregi sau hecturi.
2.3.2 Aspect
Pieile finite trebuie să prezinte plinătate la verificarea organoleptică.
Pieile cu faţa corectată şi presată trebuie să aibă desenul clar şi uniform pe toată suprafaţa.
Culoarea feţelor trebuie să fie uniformă, cu excepţia pielor vopsite bicolor sau cu efecte de
culoare; la pieile vopsite anilin sau semianilin se admit diferenţe de nuanţă specifice sortimentului.
Partea cărnoasă trebuie să fie bine curăţată iar marginile bine ştuţuite. Pieile finisate pe partea
cărnoasă trebuie să aibă spicul des, scurt şi uniform pe toată suprafaţa.
14/24
Celelalte caracteristici de aspect, precum şi gradul de moliciune trebuie să corespundă mostrei
de referinţă stabilite între părţi sau condiţiilor din contracte.
2.3.3 Grosime
Tabelul 1
Categoria Grosime, mmB de la 0,6 până la 0,9C peste 0,9 până la 1,2D peste 1,2 până la 1,6E peste 1,6 până la 2,0F peste 2,0 până la 2,5G peste 2,5 până la 3,0
2.3.4 Caracteristici fizice, mecanice şi chimice
Tabelul 2
CaracteristiciPiei tăbăcite
vegetal
Piei tăbăcite cu săruri bazice de crom şi combinat
Metode de verificare
Rezistenţă la îndoire să nu apară crăpături SR EN ISO 3378:2003
Rezistenţă la rupere, N/mm2, min. 17 16
SR EN ISO 3376:2003
Alungirea relativă la un efort de 10N/mm2, % max. (în direcţia longitudinală) 25 30
Rezistenţă la crăpare a feţei, N/mm2, min.
15 13
Rezistenţa la sfâşiere la cusătură, N/cm grosime, min.
750 450 SR 5045:2008
Rezistenţa la sfâşiere a pielii, N/mm grosime, min.
200 250 SR EN ISO 3377-1:2003
Rezistenţa vopsirii la frecare
a) piele uscată cu pâslă uscată 50 cicluri
- modificarea culorii
15/24
CaracteristiciPiei tăbăcite
vegetal
Piei tăbăcite cu săruri bazice de crom şi combinat
Metode de verificare
- cedarea colorantului, min.
b) piele uscată cu pâslă umedă
50 cicluri
- modificarea culorii,
- cedarea colorantului, min.
5
4
4
3-4
5
4
4
3-4
SR EN ISO 11640:2002
Rezistenţa la frecare a peliculei de acoperire, grade de rezistenţă, min.
4 4
Umiditate, % între 10 ... 15 (la piei lac 8 ... 12) SR EN ISO 4684:2006
Oxid de crom, %, min -
3 (piei tăbăcite în crom);
1 (piei tăbăcite combinat)
SR EN ISO 5398-1:2008
Cenuşă totală, %, max. 22peste procentul de oxid de crom
SR EN ISO 4047:2002
Substanţe totale, solubile în apă, %, max.
6 - SR 7443:1998
Pătrunderea tăbăcirii completă -
pH extractului, apos, min. 3,5 -SR EN ISO 4045:2002
Cifra de diferenţă, max. 0,7 -
Indice de contracţie, %, max. - 5 SR 5053:1998
Substanţe extractibile cu diclormetan, %
- 4 ... 9 SR EN ISO 4048:2002
NOTĂ - Valorile referitoare la oxid de crom, cenuşă totală şi substanţe totale solubile în apă sunt raportate la la pielea liberă de apă şi substanţe extractibile cu diclormetan, iar cele referitoare la substanţele extractibile cu diclormetan, la pielea liberă de apă.
16/24
2.3.5 Clase de calitate
Conform STAS 6083-89, cu menţiunea că încadrarea în clasa de calitate se face conform tabelului 3.
Tabelul 3
Clasa de calitate
Aria utilizată, %
Ide la 100 până la 90
inclusiv
IIsub 90 până la 80,
inclusiv
IIIsub 80 până la 60,
inclusiv
NOTĂ - La stabilirea clasei de calitate, prin înţelegere între părţi, pot fi luate în considerare şi alte defecte decât cele din STAS 6083-89, în funcţie de specificul diverselor sortimente de piei.
2.3.6 Reguli şi metode pentru verificarea calităţii
2.3.1 Verificarea calităţii pieilor se face conform SR ISO 2588:1998.
2.3.2 Probele şi epruvetele se iau conform SR EN ISO 2418:2003 şi SR EN ISO 4044:2002.
2.3.3 Grosimea pielii se determină conform SR EN ISO 2589:2004.
2.4 Marcare, ambalare, transport, depozitare şi documente
Fiecare lot de livrare trebuie să fie însoţit de documentul de certificare a calităţii, întocmit conform dispoziţiilor legale în vigoare.
17/24
Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare. Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor modificărilor.
Informaţiile referitoare la standardele române (termenul de începere a aplicării, modificările etc.) sunt publicate în Catalogul standardelor române şi în Buletinul Standardizării.
3 Diversitas – producător obiecte promoţionale
Obiectele promoţionale din piele se pot personaliza prin gravură laser, timbru sec sau
serigrafie.
Promovarea prin intermediul materialelor promoţionale are numeroase avantaje:
- În comparaţie cu publicitatea tradiţională – reclama în media – costurile acestui gen de
promovare sunt scăzute, în plus, acest tip de promovare are un caracter concret, tangibil;
- Gama obiectelor promoţionale este foarte largă, se pot oferi obiecte personalizate dintre
cele mai variate, de la articole de birou pâna la textile şi obiecte de lux;
3.1 Pachete promoţionale pentru târguri conferinţe, expoziţii
În funcţie de specificul firmei, al evenimentului şi de bugetul alocat, se pot face combinaţii
variate de articole personalizate, care să respecte următoarele trei condiţii de bază: accesibilitate,
atractivitate şi utilitate.
Suport meniuri restaurant, bar şi cafenea
Suporturile din MENIU din piele pe care le realizează sunt foarte bună calitate, durabile şi dau
prestanţă oricărei locaţii. Le poate executa din piele de diferite tipuri şi culori, în formate diverse şi au
sisteme de prindere cu şnur, mecanic sau folii transparente. Se pot realiza şi din înlocuitori de piele. La
cerere realizează grafică şi tipăresc interiorul cu listele de meniuri, pe diferite tipuri de hârtie cu sau
fără laminare.
18/24
Cartea de onoare
Având coperţile din piele şi interiorul 290X370 mm (înălţime X lăţime) format din 200 file
hărtie specială, constituie un suport ideal al impresiilor şi notelor de consideraţie scrise de oaspeţii
locaţiei. Cartea de onoare este un obiect unicat, valoros în timp prin scopul său, de nelipsit în orice
locaţie.
Legitimaţii
Legitimaţiile din piele se pot face în mai multe formate, cu buzunar transparent şi pot avea în
interior forma dorită pentru orice tip de insignă.
Albume foto
Prodc albume foto cu interior din carton negru special şi hârtie calc, cu număr de file opţional,
coperţi din piele sau înlocuitor piele, inclusiv cu aplicaţie ramă foto.
Articole marochinărie
Realizează diverse articole de marochinărie din piele, înlocuitori piele şi material textil.
Exemple de articole de marochinărie:
- Genţi pentru congrese şi conferinţe
- Genţi damă
- Borsete bărbaţi
- Rucsaci
- Curele
- Mape documente
Brelocuri piele sau metal
Brelocurile sunt o modalitate foarte bună de a promova numele firmei, cu un cost redus, pe o
perioadă îndelungată, fiind un produs necesar oricărei persoane. Pot avea forme variate, inclusiv forma
siglei şi se confecţionează din piele de diferite culori la alegere.
19/24
Note de plată
Notele de plată din piele păstrează linia meniurilor, având aceeaşi calitate foarte bună şi
completând nota de eleganţă a localului.
Borsete ospătar
Borsete pentru ospătari din piele, înlocuitori piele şi material textil.
Cadouri speciale
Oferă produse de lux personalizate cum ar fi: suport din piele pentru sticle băuturi cu dedicaţie
gravată laser, husă telefon, albume foto, coperţi pentru cărţi etc.
Suporţi din piele
Realizează port bancnote, port monede, indicatoare, port carţi vizită şi suporţi pentru diferite
obiecte: telefon, pahare, sticle băutură, pachte ţigări, brichete, scrumiere etc.
Produce de asemenea suporţi pentru obiecte specifice diferitelor activităţi: construcţii, apărare,
educaţie, comunicaţii etc.
3.2 Agenţie de publicitate
Agenţia de publicitate s-a infiinţat ca răspuns la cerea tot mai mare de materiale promoţionale.
Dintre atuurile care le conferă un mare avantaj pe piaţă enumerăm:
Atelier de creaţie unde se realizează produsele din piele şi cele unicat
Studiou de gravură laser şi mecanică computerizată
Atelier de personalizări cu timbru sec, serigrafie, broderie
Tipografie şi editură
Locaţie pentru organizarea de evenimente lux şi busines class
Servicii de consultanţă
3.3 Diversitas grup
Diversitas grup întotdeauna aşteaptă noi provocări, indiferent de ideile clienţilor. Misiunea
celor care lucrează în cadrul acestei societăţi este anticiparea, întâlnirea şi chiar depăşirea aşteptărilor
clienţilor.
20/24
Diversitas Group îşi achiziţionează materia primă gata tăbăcită, colorată şi lăcuită, se folosesc
piei de bovine şi de capră, precum şi înlocuitori de piele pe suport textil de diverse culori în funcţie de
comenzi. Pentru subţierea pieilor se foloseşte o maşină specială. Subţierea se face pe toată suprafaţa
pieilor pentru egalizarea grosimii şi pe margine până la 2 cm pentru zonele care urmează a fi îndoite şi
cusute.
La primirea materiei prime se verifică şi se sortează pe 3 categorii de calitate:
Cal.1 - fără defecte (se foloseşte la produsele scumpe şi de lux)
Cal.2 – cu mici defecte (culoare neuniformă şi se foloseşte la obiecte mici sau se croiesc pentru
zonele din interiorul produselor)
Cal.3 – nu se foloseşte deoarece are defecte majore
Calitatea podusului finit
Pregătirea –se subţiază marginea dacă urmează a fi îndoită
-se unge cu soluţie (adeziv)
-se îndoaie uniform marginea
Verificarea (fiecare angajat verifică ce a lucrat)
-să fie cusut drept
-fără paşi săriţi
-să fie toate cusăturile
Finisarea
-se taie capetele de aţă
-se ard capetele
-se curăţă soluţia în exces (adeziv)
Imprimarea –prin presare, serigrafie, ştampilare
Controlul final
Materialele auxiliare folosite sunt:
-căptuşeli textile
-accesorii-butoni(tip mănuşă, fix,magnetic)
-capse
-carabine
-nituri
-fermoare
-închizători
21/24
-catarame
-inele
-colţare
În marochinărie fineţea aţei este de 40 (cea mai subţire), 30, 20 (decor). Aţa de 20 se foloseşte
la brelocuri şi cea de 40 la genţi, la portofele.
În cadrul societăţii Diversitas Group calitatea este cea mai importantă, astfel încât întotdeauna
clientul să fie mulţumit.
BIBLIOGRAFIE:
1. Merceologie - calitatea şi sortimentul mărurilor nealimentare Prof.Univ.Dr. Ion Stanciu
Prof.Univ:Dr. Elena Părăianu
Lect.Univ.Dr. Ion Schileru
2. www.dgp.ro
3. Colectie standarde româneşti ASRO.
22/24
5. ANEXA 1
Exemple de articole de marochinărie:
- Genţi pentru congrese şi conferinţe
- Genţi damă
- Borsete bărbaţi
- Rucsaci
- Curele
23/24
- Mape documente
Exemple de articole din piele
Suport meniuri restaurant, bar şi cafenea
Cartea de onoare
Legitimaţii
Albume foto
Brelocuri piele sau metal
Note de plată
Borsete ospătar
Cadouri speciale
Suporţi din piele
24/24