06.10.2014

Medierea conflictelor in drept

-curs publicat medierea conflictelor, se va preda in plus

-examen oral: subiecte de teorie si spete

-la seminar se vor face numai spete

Ce se va discuta:

1. Ce inseamna metodele alternative de solutionare a conflictelor si care sun aceste metode alternative de solutionare a conflictelor?

2. Metodele alternative:

-medierea

-arbitrajul

-concilierea

-negocierea

-jurisprudenta si literatura de specialitate (med-art=mediere care genereaza un arbitraj)

3. Med-art in lumina noilor reglementari

Medierea este principala metoda alternativa de solutionare a conflictelor si alaturi de arbitraj ele detin cea mai mare pondere in solutionarea alternativa a disputelor.

Metodele alternative reprezinta o alternativa la justitia clasica. Este o alternativa mai ieftina, mai eficienta .

Arbitrajul reprezinta o metoda alternativa de solutionare a conflictelor, caracterizata prin eficienta ce presupune taxe arbitrale destul de ridicat iar soarta dosarului se afla in mana unui tribunal arbitral constituit dn unul sau trei arbitrii. Atunci cand am trei arbitrii exista un arbitru desemnat de fiecare parte iar cei doi arbitrii deseneaza e cel de-al treilea numit supraarbitru(presedintele completului).

Cadrul legislativ

Medierea este stipulata in Legea 192/2006 modificata.

Arbitrajul: Regulile de arbitraj din Codul de prc civ. dar si la Curtea de Arbitraj : Regulile de arbitraj

Pe plan european se va discuta despre regulamente si recomandari ale Consiliului Europei si in Directiva 52/2008(se va pune accent) privind anumite aspecte in materie civila si comerciala referitoare la medierea transfrontaliera.

Se va analiza Codul de Etica cu reguli clare cu privire la corpul mediatorilor la nivel rnational si european.

Se vor analiza noile reguli ale medierii lansate de ICC PARis alaturi de regulile arbitrajului ale aceleiasi institutii

Capitol nou: Analiza metodelor alternative de solutionare a conflictelro in cazurile de insolventa si pre-insolventa in contextul dispozitiilor noi legi a insolventei.

Starea de preinsolventa este un concept nou introdus de Legea 85/2014, exista si inaintea acestei legi in legi distincte (mandatul ad-hoc si concordatul preventiv).

Se vor analiza cazuri notorii de faliment in care au fost folosite metode ADR

Ce a insemnat falimentul in cazul Edmon brothers.

In Europa, legislatia insolventei face trimitere in mod direct la practicile ADR(alternative). Italia are in anumite situatii mediere obligatorie .

In contestul procedurilor de insolventa si preinsolventa se va discuta despre UNCITRAL Ghidul Cooperari Transfrontaliere privind Insolventa, despre principiile Bancii Mondiale pt reconstructie si dezvoltare care sunt principii privind eficienta insolventei si regimul creditorilor unde se vorbeste in mod direct de mediere.

Notiunea de conflict, ce este conflictul?Tipuri de conflict. Este important sa determinam tipul de conflict oridecateori suntem mediatori deoarece in functie de acesta ne vom identifica metoda de adresabilitate catre parti si identificarea conflictului in sine. Se va discuta de procesul de mediere, de procedura ce este urmata atat de partile implicate cat si de mediator/comediatori.

Principiile care stau la baza derularii procesului de mediere:

-confidentialitatii

-neutralitatii si impartialitatii mediatorului

-voluntariatului procedurii

-informarii prealabile asupra procedurii medierii

Din perspectiva etapelor de mediere procesul de mediere este structurat ca un mini procecs in fata instantei de judecata dar exista anumite diferente specifice procedurii de mediere care fac din aceasta metoda alternativa o metoda de succes in raport de instanta clasica( se aplica in general medierii corporatiste). Din perspectiva confifentialitatii, rapiditatii solutionarii procedurii, costurilor financiare.

Cu privire la etapele procesului de mediere se va discuta despre:

-sesiunea de deschidere=> mediatorul stabileste regulile procedurale ce vor fi urmate

-sesiunea comuna => sesiuni separate, etapa identificarii si evaluarii optiuniilor, conceptul de BATNA, ce inseamna si de ceste importanta sa se calculeze

-inchiderea procedurii de mediere-> poate fi finaizata cu: un proces verbal de esuare a medierii sau cu un acord de mediere.

In ambele situatii dar mai cu seama in cazul acordului de mediere vom analiza conditiile de fond si forma esentiale in vederea confirmarii acordului de mediere.

Acordul de mediere, odata semnat la mediator, trebuie sa fie validat fie de notar fie de judecator. Se vor discuta la capitolul forta executorie a acordului de mediere. Exista norme interne si norme europene cuprinse in Directiva 52/2008.

Referitor la conditiile de fond si formma, pt validarea/ infirmarea acordului de mediere este necesar ca acesta sa fie redactat in conformitate cu dispozitiile legii. Confirmarea/infirmarea se face de instanta sau de notar. Jurisprudentaa arata ca pe solicitarile adresate instantelor foarte multe sentinte au fost de respingere.

Contractul de mediere

-parti

-obiect

-obligatii si drepturi

-caracteristicile contractului de mediere

-consecintele semnarii unui contract de mediere

Se va diferentia contractul de mediere fata de acordul de mediere. Analizarea certificatului de informare prealabila cu rivire la avantajele medierii;acesta este un act eliberat de mediator partilor. Informarea pralabila cu privire la avantajele medierii prin modificarea Legii 192 devenise o procedura obligatorie. Ulterior sesizarii CCR aceasta dispozitie a fost declarata neconstitutionala si a fost inlaturata din textul de lege. Instantele trimit spre informare prealabila partile in cazurile limitativ prevazute de lege.

Medierea

Medierea este o procedura alternativa de solutionare a conflictelor in care partile asistate de o terta persoana denumita mediator incearca sa ajunga in mod voluntar la o intelegere mutal-acceptata in vederea solutionarii unui diferend/conflict.

Medierea mai este denumita si negociere asistata. Tertul(mediatorul) care asista intregul proces de mediere este specializat in acest sens si ajuta partile sa comunice in vederea gestionarii situatiei conflictuale. Mediatorul este denumit si facilitator al comunicarii. El nu este judecator, nu este avocatul niciuneia dintre parti, nu emite opinii juridice, nu da sfaturi partilor ci doar inlesneste comunicarea intre parti.

Se va studia si Consiliul de Mediere si regulemantele aplicabile exercitarii profesiei de mediator, conditiiepe care o persoana trebuie sa le indeplineasca pt a fi mediator. Comisia de disciplina, abaterile discplinare si sanctiuniile aplicabile.

Alaturi de mediere vom regasi in literatura de specialitate vom regasi concilierea, institutie care exista in fostul Cod comercial. aceasta institutie era prevazuta ca obligativitate ca procedura prealabila inainte de actionarea in judecata.

Negocierea

Se intrepatrunde cu medierea dar nu avem un tert.

Arbitrajul

Avem reguli de arbitraj si noile reguli ale medierii ICC Paris iar cele doua institutiicare merg si separat dar si impreuna, ele nu se exclud. Se vor analiza cele 4 clauze standard ce pot fi inserate in contractele comerciale pt a atrage compententa jurisdictionale specifice.

Avantajele medierii:

1. costuri reduse(costuri ocazionate de avocati si taxe de timbru)

2. confidentialitatea procedurii si flexibilitatea procedurii. Referitor confidentialitate deosebirea principala fata de instanta clasica este cea referitoare la participarea publicului la sedinta de judecata.

In procesul de mediere participa doar partile asistate sau nu de avocati, rude, prieteni, afini si mediator pe cand la instanta accesul publicului este nerestricionat. Medierea este o procedura extrem de flexibila lipsita de formalismul excesiv al instantei clasice. La prima intalnire dintre mediator si parti, mediatorul va stabili cadrul procedural si regulilece trebuie a fi urmate de catre partile implicate in procesu de mediere si comunicate acestora. Termenele nu sunt imperative ci ele sunt stabilite de comun acord de parti si de mediator. La mediere partile trebuie sa se prezinte personal, ele putand fi sau nu asistate de avocati.

Intregul proces de mediere este structurat ca un mini proces iar mediatorul se poate inspira din NCPC oridecateori va stabili regulile aplicabile procedurii conduse de el. Mediatorul nu este judecatorul cauzei supuse medierii conduse de el.

13.10.2014

Metodele alternative de solutionare a conflictelor

Un concept ce se refera la proceduri de solutionare alternativa a litigiilor.

Comparativ cu procedurile clasice de solutionare a litigiilor, solutionarea alternativa reprezinta o procedura mai eficienta careia ii sunt afectate costuri reduse si timp mai scurt.

Justitia reprezinta modaitatea traditionala de solutionare a litigiilor; ea este incarcata cu un formalism excesiv determinat de reguli stricte procedurale, durabilitate mare in timp, costuri excesive(taxa timbru, onorarii avocati si experti). Justitia clasica ilustreaza principiu " oparte castiga si cealalta pierde"' intotdeauna, niciodata in justitia clasca nu avem doua parti care castiga, aspect ce o deosebeste fundamental de procedurile de solutionare alternativa a litigiilor. Exista o apropiere intre justitia clasica si procedura arbitrala, in sensul in care in ambele situatii se ajunge la emiterea unei sentinte.

Metodele alternative de solutionare a conflictelor se desprind din metodele clasice/traditionale si nu propun eliminarea conflictului care a determinat litigiul ci o mai buna gestionare a litigiului ajutand partile sa ajunga mai repede la o solutie. Gestionarea conflictelor este o institutie noua, un concept nou. si se refera in principal la un progres social,.prin urmare, apeland la proceduri alternative de solutionare a litigiilor partile inteleg sa-si gestioneze conflictul generator de litigiu. In domeniul comercial, in procedurile alternative de solutionare a litigiilor sunt frecvent utilizate in contextul in care apeland la astfel de proceduri si nu la instanta clasica, relatia comerciala dintre subiecti se pastreaza; se pot relua negocieri stingandu-se litigiul conflictele intre parti fara dorinta de razbunare. Acest lucru este cu atat mai puternic cu cat solutia la care se ajunge in urma administrarii unei proceduri alternative de solutionare a conflictului. SAL este o solutie data de parti pt parti in urma unei negocieri asistate sau neasistate.

Principalele proceduri alternative de solutionare a litigiilor sunt:

-medierea

-negocierea

-concilierea

-arbitrajul

MEDIEREA

este cea mai de succes procedura alternativa de solutionare a conflictelor si ete definita ca fiiind procesul ce se deruleaza intre doua sau mai multe parti asistate de o persoana neutra, impartiala si independenta care le ajuta sa ajunga la o intelegere unanim acceptata.

NEGOCIEREA

este o alta metoda alternativa de solutionare a conflictelor; ea nu presupune existenta unei terte persoane. Este o forma interactiva de comunicare intre partile implicate. Ceea ce se discuta intr-o negociere poate sa ia forma unui acord, memorandum, intelegere etc.

CONCILIEREA

este o alta procedura alternativa de solutionare a conflictelor care presupune interventia unei terte persoane. Este sinonima cu medierea dar nu merge dupa aceleasi proceduri aplicabile unuiproces de mediere.

ARBITRAJUL

este o metoda alernativa de solutionare a conflictelor si consta in a solicita unuia sau mai multor terti sa decida asupra litigiului supus judecatii printr-o decizie. Acesti terti chemati sa judece nu sunt judecatori ai statului ci sunt persoane private alese de catre parti fie numite direct de parti fie numite de camera de arbitraj, institutia de arbitraj.

Intotdeauna se va apela la instanta arbitrala oridecateori in contractul dintre parti exista o clauza care exclude competenta materiala a instanteloor de drept comun, clauza care va indica si institutia de arbitraj care are responsabilitatea gestionarii dosarului si ale carei reguli se vor aplica de arbitrii.

Avem doua tipuri de arbitraj: institutionalizat si ad-hoc.

In cazul arbitrajului ad-hoc-arbitraj voluntar, cazional- se vor aplica normele din Codul de procedura civila, normele din Conventia Europeana de Arbitraj si cele stabilite prin contractul dintre parti. In cazul unui arbitraj ad-hoc se poate cere asistenta Curtii de Arbitraj iar referitor la acest lucru in regulile curtii de arbitraj sunt prevazute reguli speciale cu privire la arbitrajul ad-hoc. Tot in acest caz se mai aplica si reguile stabilite prin conventii internationale la care Romania este parte semnatara.

Referitor la arbitrajul institutionalizat, acest tip de arbitraj este organizat de catre o institutie permanenta de arbitraj.

Organizarea arbitrajului institutionaslizat se face de catre Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comerti si Industrie a Romaniei in baza Regulamentului de organizare si functionare a Curtii de Arbitraj a Regulamentului Colegiului Curtii de Arbitraj si a regulilor cuprinse in NCPC. Conform acestor prevederi, arbitrajul institutionalizat presupune incredintarea prin conventia arbitrala sau compromis unui tribunal arbitral din cadrul Curtii de Arbitraj sa judece un litigiu determinat sa pronunte o decizie obligatorie pt parti si executorie care poate fi atacata cu actiune in anulare la curtea de apel.

(de aprofundat din curs)

Metodele alternative de solutionare a conflictelor se pot diferentia in functie de anumite criterii:

-prezenta unei terte persoane sau prezenta exclusiva a partilor

-participare voluntara sau participare impusa

-confidentialitatea procedurii

-procedurile formale si procedurile informale

-solutie baza pe interese si solutie bazata pe drepturi legale

-solutie accceptata si solutie impusa.

Alte metode alternative de solutionare a conflictelor:

-institutia desemnarii unui expert

-miniprocesul

-Med-Arb

-evaluarea preliminara neutra

-judecata privata

-Med-Rec

-avocatul poporului

O metoda alternativa de solutionare a conflictelor noua se refera la slutionarea on-line a conflictelor (ODR).

20.10.2014

Cadrul legislativ al institutiei medierii

Medierea reprezinta o metoda alternativa de solutionare a conflictelor reglementata de Legea 192/2006, o lege modificata succesiv prin Legea 115/2012 si OUG 90/2012.Legea 192/2006 cu modificarile ulterioare stabileste locul medierii in sistemul judiciar romanesc si pune bazele organizarii unei noi ocupatii profesionale, aceea de mediator.

Conform dispozitiilor legii, medierea poate avea loc la initiativa partilor sau la recomandarea instantei de judecata (in masura in care exista un dosar pe rolul instantei de judecata). Conform legii, prin mediere partile pot solutiona toate problemele sau doar o parte din ele, restul urmand a fi solutionate prin intermediul instantei de judecata.

Legea prevede dreptul partilor de a apela la mediere fie inainte de declansarea unei proceduri judiciare fie ulterior inregistrarii sau declansarii unui proces. Legea privind medierea si organizarea profesiei de mediator stabileste stimulente financiare pt solutionarea prin mediere a conflictelor chiar si in situatia existentei pe rol a unui dosar in masura in care acesta se finalizeaza printr-un acord de mediere, legea prevede restituirea taxei de timbru achitata la investirea instantei.

Exista anumite exceptii legate de sfera prin care poate interveni medierea in solutionarea conflictului si avem in vedere transferul dreptului de proprietate, cote succesorale, constituirea unui drept real asupra unui imobil, domenii in care instanta eeste suverana, deci, nu putem discuta de acorduri de mediere.

Medierea este o activitate de interes public si trebuie sa se desfasoare in conditii de egalitate pentru toti participantii faa deoseire de rasa, cuuloare, sex, religie, antionalitate, origine etnica etc. Legea 192/2006, lege care a fundamentat bazele profesiei de mediator in Romania, a fost extrem de criticata si supusa modificarilor succesive, data fiind in principal din cauza unei insuficiente raportari la situatia reala, de fapt. Este incontestabil faptul ca Legea 192/2006 a degrevat in buna parte instantele de judecata de numarul excesiv de dosare, reusindu-se ca prin intermediul acordurilor de mediere confirmate sa se stinga o multime de litigii dintre parti.

In ceea ce priveste domeniul de aplicare, daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau juridice, pot recurge la mediere in mod voluntar chiar si dupa declansarea unui proces in fata instantei de judecata in urmatoarele situatiuni:

1. in domeniul protectiei consumatorilor cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau a unui serviciu, ca urmare a nerespectarii clauzelor contractuale sau a garantilor acordate ori prin existenta unei clauze abuzive in contractele incheiate intre consumator, pe de-o parte, si operatori economici, pe de alta parte.

2. in materia raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzelor de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura.

3. in materia Dreptului familiei, in situatia neintelegerilor dintre soti privitoare la continuitatea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, pensie alimentara (stabilirea cuantumului), orice alte neintelegeri cu privire la drepturi de care ei (sotii) pot dispune conform legii.

ORIDECATEORI avem de-a face cu gestionarea conflictelor privitorare la drepturile copiilor minori este necesar punctul de vedere al autoritatii tutelare. Prin urmare, o procedura de mediere care are ca scop transarea/rezolvarea conflictului intre soti cu privire la copiii minori se va realiza intotdeauna, lundadu-se in calcul, punctul de vedere al autoritatii tutelare.

4. in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare si orice alte litigii civile care privesc raporturile de vecinatate.

5. domeniul litigiilor civile a caror valoare sub 50.000lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a proceduri insolventei sau a actiunilor referitoare la registrul comertului sau cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedura ordonantei de plata sau la recurgerea procedurilor speciale privitor cererilor cu valoare redusa.

6. in procedurile de insolventa si mai degraba in cele de preinsolventa, conform Legii nr. 85/2014, medierea poate functiona inauntrul acestor proceduri de preinsolventa (mandatul ad-hoc si concordatul preventiv).

7. un alt domeniu in care medierea poate interveni cu succes este cel al infractiunilor pt care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Exista domenii in care medierea nu opereaza. Este vorba despre drepturile cu caracter strict personal, ex: dreptul cu privire la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care potrivit legii partile nu pot dispune prin conventie sau in alt mod admis de lege.

Ordonanta 90/2012 a modificat legea cadrul in sensul in care, sub sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, partile erau obligate sa faca dovada participarii la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii. Dovada participarii la sedinta prealabila de informare cu privire la avantajele medierii se facea prin depunerea la dosarul cauzei a certificatului de informare eliberat de mediator. Ulterior , in anul 2013, sesizata cu o exceptie de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a Romaniei decide ca aceasta dispozitie din Ordonanta 90 este neconstitutionala. Prin urmare, aceasta sedinta nu mai este obligatorie.

Conform NCPC judecata se suspenda cand dosarul ajunge la mediator. Daca avem pe rolul unei instante arbitrale si partile solicita solutionarea litigiului prin mediere, procedura arbitrala se suspenda.

In ceea ce priveste perimarea dosarelor, odata ce dosarul este trimis la mediere si cursul perimarii este suspendat. In lege exista un termen de solutionare a dosarului prin mediere de 3 luni de la data incheierii contractului de mediere.

8. Medierea poate interveni in domeniul litigiilor de munca, litigii izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca.

In materia Dreptului muncii, legea cadru a medierii se completeaza cu dispozitiile unei legi speciale.

Contractul colectiv de munca este incheiat intre Guvern si reprezentanti ramurii, deci se poate vorbi si despre mediere la momentul incheierii contractului de munca.

Legea cadru a medierii se aplica numai contractelor individuale de munca.

Prin mediere se ajunge la solutionarea conflictelor de munca atat sub aspectul conflictelor de interese cat si sub aspectul conflictului de drepturi. De mentionat este faptul ca medierea este o procedura facultativa, partile putand sa se retraga oricand din caest proces iar in momentul cand se ajunge la un acord de mediere, acest lucru se produce voluntar.

In ceea ce priveste conflictul de interese in domeniul litigiilor de munca, procedura de mediere a conflictelor de interese se staileste in cadrul contractului colectiv de munca incheiat la nivel national iar in acest caz particular al litigiului de munca, procedura de mediere nu poate dura mai mult de 30 de zile.

Medierea ca procedura alternativa de solutionare a conflictelor, asa cum este ea prevazuta in legea cadru, se aplica in domenii limitativ prevazute de lege si este o procedura voluntara.

27.10.2014

10.11.2014

Reglementarea metodelor ADR-mediere la nivelul Uniunii Europene

La nivelul UE preocuparea de a reglementa metodele alternative de solutionare a conflictelor a fost una constanta iar primul domeniu in care s-a vorbit, s-a discutat, s-a analizat implicarea metodelor altenternative de solutionare a conflictelor/litigiilor a fost domeniul consumului- pietei de consum=> Dreptul consumatorilor. Consiliul Europei este organismul care si-a asumat cel mai important rol in promovarea insitutiei metodelor ADR. Inca din 1993, moment in care se lanseaza cartea Verde cu privire la accesul consumatorilor la Justitie si rezolvarea disputelor in materie de consum, se constata o implicare activa a Consilului Europei in reglementarea metodleor alternative de solutionare a conflictelor (ADR).

Din 1993 au fost elaborate o serie intreaga de acte: Cartea Verde din 2002, Directiva 52/2008, Directiva 11/2013, Recomandarea 257/1998.

Referitor la Recmandarea din 1998 nr. 257, acest act se refera la principiile care trebuie a fi respectate de institutiile responsabile pentru solutionarea extrajudiciara a litigiilor in amterie de consum. De subliniat faptul ca acest act normativ este din anul 1998 si abia in 2013 exista o directiva cu privire la entitatile de solutionarea extrajudiciara a litigiilor de consum.

Principii din Recomandare:

1.Principiul transparentei - presupune o informare cu privire la regulamentul aplicabil procedurilor alternative de solutionare a litigiilor, regulament ce trebuie adus la cunostinta consumatorului, acesta trebuind a fi informat cu intreaga procedura aplicabila in acest domeniu.

2. Principiul eficientei - accesul consumatorului la o procedura alternativa extrajudiciara

trebuie sa fie efectiva, usoara si cu costuri reduse.

3. Principiul independentei - se refera la independenta celui care conduce procedura alternativa de solutionare a litigiului.

Cartea Verde cu privire la metodele alternative de solutionare a conflictelor

Este un document lansat la nivelul UE cu privire la un anumit obiect de reglementare in care statele mebre sunt invitate sa-si spuna punctul de vedere si sa raspunda la un anumit chestionar indicat de Comisie, practic Cartea Verde/2002 cu privire la metodele ADR a fost documentul care a stimulat o serie de dezbateri referitoare la intreaga problematica aferenta metodelor alternative de slutionare a conflictelor. Acest document a reunit opinile statelor membre sub titlul de Garantarea calitatii metodelor alternative de solutionare a disputelor.

Problematica abordata:

1. asigurarea celui mai inalt standard de calitate a metodelor alternative

2. asigurarea confidentialitatii procedurilor alternative de solutionare a conflictelor

3. forta executorie a a acordului de mediere si valabilitatea acestuia

4. formarea continua profesionala atertilor care furnizeaza astfel de servicii si cometenta lor.

5. armonizarea legislatiei ntre statele membre si Uniune.

Cartea Verde, documentul de consultare la nivelul UE, a pregatit terenul elaborarii Directivei 52/2008. In urma consultarii sa ajuns la concluzia ca metodele alternative reprezinta o prioritate politica pentru institutiile UE; prin urmare, UE are obligatia de a promova utilizarea metoder alternative si de a garanta cel mai bun context legislativ pentru devoltarea lor. Se arata in docuentul european faptul ca metodele alternative reprezinta raspunsul la dificultatiile justitiei clasice, la dificultatile accesului la justitiei s reprezinta un raspuns coerent la coonflicte de natura transfrontaliera.

Metodele alternative sunt caracterizate prin flexibilitate si un cost extrem de redus in comparatie cu justitia clasica, fapt ce le determina sa fie competitive pe piata serviciilor.

Documentul, Cartea Verde, a lansat o dezbatere politica cu privire la utilizarea metdelor alternative, la neobligativitatea acestora. la modul in care se aplica dispozitiile legale privitoare la termenele de prescriptie si perimare, la natura juridica a procesului verbal si a acordului d emediere, la recunoaterea acordului de mediere si forta lui obligatorie si la responsabilitatiile mediatorului.

In acest context, la 21 mai 2008 a fost emisa Directiva 52/2008 privind reglementarea anumitor aspecte in materie civila si comerciala. Domeniul pe care il reglementeaza aceasta Directiva se circumscrie obiectivului comunitatii europene privind mentinerea si dezvoltarea unui spatiu de securitate, libertate si justitie, in care accesul fiecarei persoane la justitie sa fie garantat.

Directiva 52/2008 are obiectivul de a contribui la corecta functionare a pietei interne, promobveaza utilizarea medierii in proceduri transfrontaliere si garanteaza faptul ca partile implicate pot avea incredere intr-un context juridic si normativ sigur=> statele membre au obligatia de a asigura cadrul legal aferent desfasurarii activitatii de mediere in cauze civile si comerciale, statele membre au obligatia de a emite, de a incuraja emiterea de coduri de conduita ale mediatorilor si organizatiilor care furnizeaza servicii de mediere, statele membre au obligatia de a institui mecanisme de control si verificare a calitatii actului de mediere in domeniul furnizarii de servicii de mediere. IN acceasi masura, statele membre trebuie sa se asigure prin instituirea de mecanisme adecvate ca acordurile rezultate in urma procedurilor de mediere pot fi executate.

Directiva 52 prevede procedura executarii acordurilor de mediere in cazurile medierilor civile si comerciale transfrontaliere dar acest lucru nu impiedica statele membre sa aplice aceste prevederi si in cazul procedurilor de pe piata interna. Directiva 52 stabileste urmatoarele obligatii esentiale:

1. statele membre au obligatia sa isntituie mecanisme prin care sa incurajeze pregatirea profesionala continua a mediatorilor si sa verifice calitatea serviciilor de mediere furnizate de acestia.

2. fiecare judecator, in orice stadiu al procedurii, are dreptul sa invite partile sa recurga la mediere sau sa invite partile sa participe la o sedinta de informare cu privire la avantajele medierii.

3. fiecare stat membru este obligat sa instituie mecanisme in vederea punerii in executare a acordurilor de mediere.

4. directiva cuprinde mentiuni cu privire la principiul confidentialitatii procedurilor de mediere instituind obligativitatea acesteia. Directiva precizeaza ca mediatorul nu poate sta martor decat in conditiile stabilite de lege.

5. directiva cuprinde dispozitii cu privire la intreruperea termenelor de prescriptie.

In ceea ce priveste obligativitatea procedurii de mediere, directiva lasa la aprecierea fiecarui stat membru acest aspect. Directiva nu interzice ca anumite state sa poata institui obligativitatea medierii.

Directiva 11/2013

Aceasta se refera la proceduri alternative de solutionare a litigiilor on si offline in materie de consum.

La nivel european s-a considerat neceasara adoptarea unei astfel de directive in contextul in care procedurile judiciare sunt costisitoare, indelungate, cu rezultat incert. De asemenea, lipsa unor mijloace de contestatie eficiente reprezinta o reala piedica in solutionarea itigiilor cu privre la tranzactiile transfrontaliere.

Procedurile SAL (solutionarea alternativa a litigiilor) au ca drept scop solutionarea litigiilor intre consumator si comecianti pe piata de consum offline(fizica) iar proceduurile SOL (ssolutionarea alternativa a litigiilor dintre comercianti si consumatori PE PIATA DE CONSUM ELECTRONICA. La nivelul UE, pierderile suportate de consumatorul european din cauza problemelor aparute in legatura cu achizitionarea unui produs sau serviciu este estitmata la aproximativ 1 miliard euro. La nivel european s-a simtit nevoia unei astfel de directive in contextul in care nu exista o uniformizare a accesului la metode alternative, la proceduri SAL de calitate. Piata serviciilor SAL/SOL trebuie a fi uniformizata, consumatorul european, indiferent de statul de provenienta, trebuie sa aiba acces la acelasi tip de informatie; comerciantii trebuie sa ofere informatii delatiate cu privire la procedurile SAL.

Directiva 11 are menirea de a proteja consumatorul, de a-i proteja interesele ecnomice, de a promova dreptul consumatorului la informare si de a-i asigura consumatorului accesul la servicii sau proceduri SAL de calitate.

Obiectivul principal urmarit prin Directiva 11 consta in a asigura functionarea corecta a pietei interne. Acest lucru se face prin definirea si stabilirea procedurilor SAL, prin stabilirea unor principii comune in vederea gestionarii procedurilor SAL de catre statele membre atat in ceea c epriveste tranzactiile nationale cat si cele transfrontaliere. Prin urmare, Directiva 11/2013 asigura si garanteaza accesul consumatorului la proceduri SAL in vederea facilitarii solutionarii in afara instantelor de judecata a litigiilor intre consumatori si comercianti in cazul tranzactiilr interne si transfrontaliere. Directiva obliga ca procedurile SAL sa ofere servicii de calitate consumatorilor. Consumatorii trebuie sa primeasca informatii detaliate despre procedura SAL competenta.

In ceea ce priveste comertul on-line directiva prevede proceduri SOL prin Regulamentul 524 fiind norma de aplicare a solutionarii litigiior privind procedurile SOL. Regualamentul prevede un mecanism care sa permita solutionarea on-line a litigiior in legatura cu comertul electronic. Statele embre sunt obligate odata cu implementare directivei sa adopte instrumente juridice obligatorii prin care sa fie create proceduri SAL si SOL.

Conform regulamentului 524, la nivelul UE se va crea o platforma on-line - platforma SOL - care ofera comerciantilor si consumatorilor un punct unic de intrare pentru solutionarea extrajudiciara a litigiilor on-line. prin intermediul entitatilor SAL care vor fi conectate la platforma.

Prin urmare, in materia pietei de consum avem instrumente separate de reglementare dar complementare:

1. Directiva 11 care este o directiva cadru si permite solutionarea litigiilor nationale sau transfrontaliere intre consumatori si comercianti prin proceduri SAL de calitate inclusiv servicii on-line

2. Regulamentul 524 carre permite crearea unui sistem al Uniunii format dintr-o platforma on-line, direct accesibila pentru consumatori care se va baza e proceduri nationale SAL si se va ocupa on-line de litigiile transfrontaliere legate de piata de consum.

Conform Directivei 11/2013 entitatile SAL sunt furnizori de servicii de solutionare alternative a litigiilor care implica o terta persoana. Potrivit acestei directive, terta persoana propune sau poate chiar impune o solutie sau reuneste partile pentru a le ajuta sa gaseasca o solutie.

Exista domenii exceptate de la aplicarea acestei directive(exceptii):

-procedurilor supuse sistemelor de instrumentare a reclamatiilor consumatorilor gestionate de comerciant

-serviciilor neeconomice de interes general

-litigiilor intre comercianti

-in situatia dosarelor eistente pe rol unde judecatorul solutioneaza un litigiu pe procedura judiciara

-serviciilor din sanatate

-entitatilor publice de invatamant superior sau complementar

24.11.2014

PROCESUL DE MEDIERE

Procesul de mediere este modificat mult fata de ce este prevazut in cursul publicat.

Procesu de mediere este un proces dinamic si fluid care are drept scop restabilirea comunicarii intre parti prin intermediul unui facilitator al comunicarii denumit mediator iar in masura in care este posibil obiectivul principal al procedurii de mediere il constituie ajungerea la un acord.

Procesul de mediere nu este un proces in fata instantei de judecata, nu este arbitraj si se deosebeste de celelalte forme alternative de solutionare a conflictelor(concilierea sau comisia de adjudecare in cazul contractelor FIDIC). Procesul de mediere este caracterizat ca fiind o procedura flexibila, informala condusa de o persoana autorizata in conditiile legii dar al carui rezultat apartine in integralitatea lui partilor. Conform principiului ca mediatorul este responsabil de procedura iar partile controleaza rezultatul.

Procesul de mediere se deruleaza in baza unor principiii:

1. Principiul voluntariatului in sensul in care intrarea si iesirea din procedura de mediere se face de catre parti in mood voluntar.

2. Principiul independentei mediatorului, neutralitatii si impartialitatii lui

3. Principiul confidentialitatii procedurii este principiul care ajuta medierea sa castige foarte mult teren in comparatie cu celalelte metode ADR si instantele judecatoresti.

4. Principiul autodeterminarii-> partile isi pot alege singure mediatorul, au dreptul de a alege singure procedura alternativa de solutionare a disputei, partile au dreptul de a fi informate cu privire la procedura, de a propune solutii etc.

Etapele procedurii de mediere:

1. Sedinta de informare prealabila cu privire la avantajele metodei.

Trebuie subliniat faptul ca aceasta etapa este lipsita de obligativitate

2. Incheierea contractului de mediere

3. Etapele propriu-zise:

a) sesiunea de deschidere, respectiv cuvantul introductiv al mediatorului

b) sesiunea comuna / plenara

c) sesiuni private

d) identificarea si evaluarea optiunilor

e) inchiderea procedurii fie prin: *redactarea acordului de mediere ce cuprinde vointa partilor in sensul solutionarii litigiului fie prin * redactarea procesului verbal de esuare a medierii ce cuprinde tot vointa partilor de a nu solutiona pe cale amiabila situatia litigioasa respectiva.

Sedinta de informare prealabila

are loc oridecateori partile sunt trimise de catre judecator (in situatia in care exista un dosar aflat pe rolul instantei de judecata) sa se informeze cu privire la avantajele procedurii de mediere sau daca partile doresc sa cunoasca avantajele acestei proceduri inainte de initierea unei actiuni in instanta. Conform reglementarilor in vigoare aceasta sedinta nu mai este obligatorie. In urma sedintei de informare mediatorul emite certificatul de informare prealabila. In masura in care partile sunt hotarate sa demareze procedura medierii si inainte de a intra in procedura, mediatorul impreuna cu partile vor incheia contractul de mediere in care sun stiulate drepturile si obigatiile partilor, onorariul si orice alte clauze pe care partile le considera pertinente si relevante pentru ele.

Procesul de mediere propriu-zis

Prima etapa este constituita de cuvantul introductiv al mediatorului, este important in sensul in care sunt stabilite de catre mediator regulile dupa care functioneaza procedura de mediere respectiva, principiile la care se raporteaza procedura de mediere, modul concret in care se va desfasura sau in care se vor desfasura intalnirile, respectiv intalnirei plenare si private. Mediatorul va preciza daca la procedura vor participa martori experti, translatori. Este important ca mediatorul sa fixeze prin cuvantul introductiv cadrul procesual.

Dupa finalizarea cuvantului introductiv se trece la etapa a doua: sesiunea plenara/comuna, ea este elementul central al intregului proces de mediere. La sesiunea plenara partile isi expun punctul de vedere stabilindu-se in concret despre ce anume se discuta. Partile expun persona sau prin reprezentant punctul de vedere. Aceasta este prima etapa din sesiunea plenara.

Dupa ce s-a stabilit despre ce anume se discuta, mediatorul va conduce discutia spre etapa a doua a sesiunii plenare unde va incerca sa determine partile sa raspunda la intrebarea de ce s-a ajuns la acea situatie conflictuala. Este o etapa foarte delicata si importanta in procesul de mediere deoarece partile printr-o comunicare eficienta, determinata de mediator, vor reusi sa-si identifice interesele, valorile, nevoile si temerile la care ei se raporteaza in situatia conflictuala.

Se trece la etapa a treia a sesiunii plenare in care mediatorul trebuei sa determine partile sa raspunda la intrebarea "cum putem rezolva aceasta situatie?". Este etapa in care partile trebuie sa identifice cat mai multe optiuni posibile.

Ulterior identificarii optiunilor se ajunge la ultima etapa a sesiunii plenare si anume la alegerea de catre parti a celei mai bune optiuni reciproc avantajoase.

In tot acest proces mediatorul are pozitia de coordonator al discutiilor, mediatorul foloseste un ton informal, neutru fara favoritism sau empatie fata de una dintre parti avand obligatia sa pastreze echilibrul dintre parti.

Medierea mai poarta denumirea in literatura de specialitate de "negociere asistata". Roger Fischer in cartea sa "Getting to Yes" trateaza problematica negocierii principiale intr-o procedura a medierii si sunt stabilite 4 principii fundamentale la care partile trebuie sa se raporteze inr-o negociere asistata:

1. separarea oamenilor de probleme

2. concentreaza-te pe interese nu pe pozitii

3. generarea unei multitudini de posibilitati inainte de luarea deciziei finale

4. rezultatul final al medierii trebuie sa aiba la baza criterii obiective

In procedura de mediere indiferent de metoda de negociere aplicata trebuie sa respectam trei criteerii:

-procesul de mediere trebuie sa produca, in conditiile in care produce, un acord agreat de toate partile

-trebuie sa fie eficienta

-trebuie sa imbunatateasca sau cel putin sa nu strice relatia dintre parti

In ceea ce priveste rezultatul medierii care trebuie sa aiba la baza criterii obiective trebuie sa ne raportam intotdeauna la standarde concrete atunci cand facem analiza problemei. In literatura de specialitate sunt date cu titlu de exemplu>..... sunt : precedent, concluzii stiintifice, standarde profesionale, costuri, eficienta, traditie, cutuma. Criteriile la care partile se raporteaza trebuie sa fie obiective, legitime si practice.

La inceputul procedurii de mediere, in cuvantul introductiv, mediatorul va trebui sa se asigure ca partile participa in mod voluntar la aceasta procedura si ca in mod voluntar se vor supune regulilor ce le vor fi comunicate incluzand si intalnirile private.

Cand trebuie sa aiba loc intalnirile separate ale mediatorului cu cealalta parte?

1. cand mediatorul simte ca procesul de comunicare a ajuns intr-un impas

2. cand mediatorul considera ca partile au nevoie de discutii pe care nu le pot face in plen

Intalnirile private nu vor avea niciodata loc in prima etapa in care partile isi expun problematica.

Intalnirile private pot avea loc si la initiativa partilor aflate in proces nu numai la convocarea mediatorului. Nu se vor tine intalniri private daca una dintre parti se opune unei astfel de intalniri.

De ce avem nevoie de intalniri private?:

-pt a intelege blocajul in care a ajuns comunicarea

-pt a determina partile sa fie mai deschise, mai comunicative

-putem avea intalniri private daca mediatorul considera ca mediatorul considera ca este mai bine sa discute solutiile cu fiecare parte inainte de etapa alegerii celei mai bune solutii de catre parti.

Dupa intalnirile private se va relua sedinta plenara, continunandu-se dialogul de unde s-a oprit.

In sesiunea comuna / plenara mediatorul va adresa partilor intrebari generand astfel un proces dinamic in care partile ajung sa-si cunoasca interesele.

Comunicarea in procedura de mediere este singura modalitate prin care partile vor ajunge la o solutie viabila si reciproc-avantajoasa. Ascultarea este cea ma importanata tehnica a mediatorului; este vorba de o ascultare activa, in sensul ca mediatorul asculta activ fiecare parte. Intreaga procedura de ascultare activa a mediatorului, aceasta trebuie sa se asigure ca partile se asculta reciproc si se si inteleg reciproc. Prin urmare, cand mediatorul sesizeaza ca sunt probleme in comunicare el intervine prin reformulari, prin clarificari, traduceri, intrebari. Rolul mediatorului in tot acest proces de comunicare este unul esential in sensul in care el trebuie sa interpreteze si sa analizeze cea ce se discuta intre parti prin prisma conceptelor si a negocierii principiale.

In cursul procesului de mediere, mediatorul va adresa partilor intrebari inchise sau deschise.In interbarile inchise raspunsul este afirmativ sau negativ-> este bine s anu fie folosite pt ca inchide partilor posibilitatea comunicarii, dezvoltarii. Intrebarile deschise sunt intrebarile in care se comporta comentarii. Rolul intrebarilor in procesul de mediere este foarte important in masura in care adresandu-le, mediatorul invita partile la dezbatere, la analiza profunda a ideilor si conceptelor lor.

In concluzie, medierea este un proces voluntar, flexibil, reprezinta o negociere asistata de o terta persoana aautorizata, este un proces integral confidential si nu este contradictoriu. Medierea nu este obligatorie, nu este decizionala, nu este contradictorie si nu este justitie.

08.12.2014

In cursul procesului de mediere sunt eliberate anumite documente de catre mediator, si anume:

1. in urma delurarii etapei informarii prealabile, medidatorul va elibera certificatul de informare care atesta faptul ca partile au fost informate cu privire la avantajele procedurii de mediere de catre mediator. Certificatul de informare trebuie semnat si stampilat, datat de mediator si semnat de parti. Se va elibera certificat de informare si in cazul in care dupa sedinta de informare una dintre parti refuza sa semneze. In situatia in care una dintre parti, invitata sa participe la sedinta de informare, nu confirma participarea sau refuza sa participa, ori desi confirma, nu participa (deci, informarea nu se poate realiza in conformitate cu disp. legii), mediatorul va elibera un proces verbal in care se consemneaza situatia de fapt. In imposibilitatea finalizarii sedintei de informare, indiferent de motiv, fapt ce lipseste de eficienta sedinta de informare, mediatorul va elibera tot un procesverbal si nu un certificat de informare, care va atesta situatia de fapt.

Certificatul de informare este redactat de mediator si cuprinde:

-datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei (BM, scp, b.asociate, denumire sediu, date contact etc.);

-numarul de inregistrare al certificatului in registrul special;

-datele de identificare ale mediatorului

-data, ora si locul sedintei de informare

-partile participante la sedinta de informare cu tate datele de identificare

-obiectul conflictului;

-decizia partilor cu privire la acceptarea sau neacceptarea medierii

-semnatura si stampila

In situatia in care redactati un proces verbal, acesta va cuprinde:

-datele de identificare

-nr de inregistrare in registrul special

-datele mediatorului

-datele partilor

-etc.

2. Contractul de mediere este contractul incheiat la inceputul procedurii de mediere si dupa ce partile si-au exprimat in scris consimtamantul de a initia procedura medierii. Contractul de mediere este un acord de vointe in care mediatorul se obliga sa sprijine partile in solutionarea disputei iar partile se obliga sa relationeze cu buna credinta in vederea solutionarii disputei. Este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, intuitu personae iar forma scrisa a lui este ceruta ad validitatem. In contractul de mediere se va preciza ca partile sunt de acord cu declansarea procedurii de mediere si sunt decise sa coopereze in acest sens. Obiectul contractului de mediere consta in incercarea de rezolvare a conflictului supus spre solutionare acestei metode ADR. Conform Legii 192/2006 esta anumite mentiuni obligatorii:

-obligatia mediatorului de a da explicatii/clarificari cu privire la principiile medierii;

-in cuprinsul contractului de mediere sa fie stipulat angajamentul ferm al partilor ca vor respecta regulile prestabilitate pe tot parcursul medierii.

-de precizat limba in care are loc aceasta procedura; *fiecare parte trebuie sa aiba un certificat al competentelor lingvistice straine*

-cauza rin care se stipuleazaca mediatorul are dreptul de a aplica propriile reguli de organizare a procedurii, in conditiile legii;

-mediatorul are dreptul de a se abtine de la procesul de mediere daca pe tot parcursul procedurii apar situatii care ii pot afecta neutralitatea/impartialitatea;

-partile au dreptul sa renunte la mediator daca acesta a incalcat principiul neutralitatii si al impartialitatii sau al confidentialitatii ori a incercat sa constranga o parte sa ajunga la o intelegere, a emis opinii juridice cu privire la ofertele ce se negociaza sau se afla in orice stare de incompatibilitate pe care nu a adus-o la cunostinta partilor;

-de precizat ca procedura medierii este oo procedura voluntara, paartile avand dreptul sa se retraga in orice moment fara justificare a gestului lor;

-partile au obligaia de a plati onorariul stabilit, contractul are forta executorie

In orice faza a procedurii, contractul de mediere poate fi denuntat de parti, .....