Download - LP_Diagnosticul Bacteriilor Anaerobe
În patologia infecţioasă cu bacterii anaerobe etiologia este reprezentată de specii
anaerobe rezidente ale ţesutului cutanat (Eubacterium, Propinibacterium,
Peptostreptococcus), cavităţii bucale (Porphyromonas, Bacteroides, Peptostreptococcus,
Fusobacterium, Veillonella, Actynomyces, Bifidobacterium), tractului respirator,
mucoasei vaginale (Lactobacillus +++, Prevotella sp., Prevotella pigmentes, Prevotella
disiens, Peptostreptococcus ssp.), colonului (Bacterioides grup fragilis +++, Bilophila
wadworthia, Peptostreptococcus ssp., Clostridium spp., Bifidobacterium spp.,
Eubacterium spp.). Ea include abcese cerebrale, infecţii oculare, sinuzite, infecţii bucale
şi dentare, complicaţii ale anginei Vincent, actinomicoze, infecţii pleuropulmonare,
endocardite, abces hepatic, septicemie (5-10% din hemoculturi sunt pozitive pentru
anaerobi), infecţii introabdominale, colite pseudomembranoase, peritonite, infecţii de
tract genital, mionecroze, supuraţii închise (cu miros fetid), infecţii situate în vecinătea
mucoaselor (bucală, anală, genitală), puroi granular de culoare galbenă, infecţii secundare
după muşcături, injecţii intramusculare, traumatisme, intervenţii chirurgicale la nivelul
tractului digestiv, căior genitale, ortopedie).
Examenul direct al produsului patologic evidenţiază microorganisme sporulate
sau o morfologie polimorfă, iar culturile incubate în arrobioză ramân sterile.
Prelevarea produselor patologice pentru diagnosticul bacteriilor anaerobe
Recoltarea trebuie precedată de dezinfecţie cu iod, apoi cu alcool 70 de grade.
Urmează puncţionarea focarului de infecţie cu seringă sau pipetă Pasteur, cu chiureta în
profunzime, evitând formarea de bule de aer; recoltarea este de preferat să se facă în
laborator, în caz contrar, proba se introduce în flacon cu mediu de transport pentru
anaerobioză (mediu ce conţine un gaz fără O2, mediu gelozat sau soluţie tampon care
permite supravieţuirea bacteriilor în anaerobioză mai mult de 48 de ore şi un indicator de
anaerobioză, de exemplu, rezasurina) sau, într-o seringă închisă la ambele extremităţi.
Recoltarea cu tamponul este prohibită.
La nivelul laboratorului anaerobioza poate fi asigurată cu ajutorul mai multor
dispozitive: gaz-vacuum (2 ore), gaz bag, jar cu anaerobioză (15 minute), cameră cu
anaerobioză (cu atmosferă 5:15:80/H2:CO2:N2 sau cu catalizator de Pd).
Etapele diagnosticului microbiologic
La examenul macroscopic se poate constata supuraţie cu aspect de granule de S,
cu miros neplăcut datorită produşilor finali de metabolism, fluorescenţă roşie, ţesuturile
sunt necrotice, negre datorită pigmenţilor produşi de bacilii Gram-negativi pigmentaţi.
La examenul microscopic coloraţia Gram variabilă este sugestivă pentru
bacteriile anaerobe. În funcţie de morfologie şi afinitatea tinctorială:
- cocobacili Gram negativi: Prevotella, Prophyromonas, Haemophylus;
- bacili Gram-negativi fini efilaţi: Fusobacterium, Capnocytophaga;
- bacili foarte lungi, Gram-negativi, cu un capăt punctat, iar celălalt pătrat:
Leptotrichia;
- coci de dimensiuni mici, Gram-negativi: Veillonella;
- bacili Gram-pozitivi, sporulaţi: Clostridium;
- bacili Gram-pozitivi, nesporulaţi: Actinomyces, Propionibacterium,
Bifidobacterium, Eubacterium.
Însămânţarea produsului patologic se realizează pe:
- mediu MacConkey cu incubare în aerobioză
- medii de îmbogăţire pentru anaerobi (mediu cu tioglicolat)
- geloză sânge
Toate mediile pentru anaerobi trebuie regenerate înainte de utilizare pe baie
Marie, la 100oC, 20 minute.
Gelozele repartizate în coloană înaltă se incubează în aerobioză.
Jarurile de anaerobioză se deschid la cel puţin 24 de ore de incubare, iar în unele
cazuri la 48 de ore.
De obicei, pe mediile de anaerobi apar colonii cu caractere diferite, care uneori
reprezintă forme disociate ale aceleiaşi specii. Coloniile au miros fetid, adesea
sunt pigmentate şi sunt diferite şi în general mult mai mari decât cele obţinute pe
mediile incubate în aerobioză.
Se realizează examen microscopic pentru fiecare morfotip în parte.
- Morfotipurile se însămânţează pe medii lichide îmbogăţite cu vit. K1 şi
hemină de pe care se realizează testul indolului, catalazei, ureazei şi
aerotoleranţei (creştere în atmosferă de 5% CO2).
- În cazul în care la examenul microsocpic se observă bacili, se realizează o serie
de teste enzimatice: producerea de hemolizine, fosfolipaze (lecitinază), lipaze,
proteaze, fermentarea glucidelor, hidroliza esculinei, seroneutralizare şi
toxinotipie şi stabilirea tipului fermentativ, după incubare timp de 48 de ore în
mediu TGY, urmată de extracţia alcoolilor şi acizilor volatili cu eter etilic şi
analiza cromatografică şi respectiv, prin esterificarea şi extracţia compuşilor
nevolatili.
Din fiecare morfotip se realizează o preidentificare cu ajutorul unei
miniantibiograme: vancomicină, colistin, metronidazol, verde briliant, săruri
biliare, SPS (sodiu polietanol sulfat).
Vancomicină
5 μg
Kanamicină
10 μg
Colistin
10 μg
Rezistenţă
la bilă
Oxgall 2
%
SPS Metronidaz
ol
4 μg
grup B. fragilis R R R + S
Prevotella R R V - S
Porphyromonas S R R - S
B. meolitycum R S S - S
Fusobacterium R S S V S
Weillonella R S S - S
Pepstostreptococcus
anaerobius
S R R V S S
Pepstostreptococcus
sp.
S S R V R S
Clostridium S S R V S
Eubacterium S S R + S
Actinobacterium S S R - R
Bifidobacterium S S R + R
Propionibacterium S S R V R
Diferenţa anaerobilor facultativi aparţinând clasei Actinobacteria (Actinomyces,
Actinobacterium, Arcanobacterium, Bifidobacterium, Propionibacterium, Eubacterium)
se realizează cu ajutorul testelor API pentru anaerobi.