Download - Lexico-Morphological Idiosyncrasies …bg.uni.opole.pl/wp-content/uploads/IDENTITATEA_LEXICAL-vol-I.doc.pdf · Lexico-Morphological Idiosyncrasies 1 ... germana, italiana, spaniola),

Lexico-Morphological Idiosyncrasies

1

COMPARATISTICA

LEXICO-MORPHOLOGICAL IDIOSYNCRASIESOF ROMANIAN AS COMPARED WITH

EUROPEAN ROMANCE AND GERMANICLANGUAGES. SIMILARITIES AND CONTRASTS

(I): THE VERB

IDENTITATEA LEXICALĂ ŞI MORFOLOGICĂA LIMBII ROMÂNE ÎN CONTEXTUL

MULTILINGVISTIC EUROPEAN.CONSONANŢE ŞI DISONANŢE

(I): VERBUL

edited byGina Măciucă

Ştefan cel Mare University Press2011


2

General editorand series coordinator Gina Măciucă

Scientific advisers Albumiţa Muguraş Constantinescu (Romania),Gina Măciucă (Romania), Ioan Oprea (Romania), Elena BrînduşaSteiciuc (Romania), Pavel Stekauer (Slovakia), Cristina SuárezGómez (Spain), Carla Vergaro (Italy), Hans Wellmann (Germany)

The present research is part of an ongoing project (PN II IDEIprogramme, code 237) sponsored by the Romanian National Councilfor Scientific Research in Academic Education (CNCSIS)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLexico-morphological idiosyncrasies of romanian as compared

with european romance and germanic languages : similaritiesand contrasts = Identitatea lexicală şi morfologică a limbiiromâne în contextul multilingvistic european : consonanţe şidisonanţe /

Măciucă Gina, Oprea Ioan, Seiciuc Lavinia, .... – Suceava Editura Universităţii "Ştefan cel Mare", 2011. - 2 vol.ISBN 978-973-666-365-9

Vol. 1. : The verb = Verbul. - 2011. - Bibliogr.. –ISBN 978-973-666-366-6I. Măciucă, GinaII. Oprea, IoanIII. Seiciuc, Lavinia811.135.1

Copyright (C) 2011 Ştefan cel Mare University Press Suceava

Cover design Lavinia IenceanuCover montage Lavinia Ienceanu, Rodica Căpitan

Typeset and printed in Romania by ROF IMP SRL SuceavaStr. Mărăşeşti 7 A, tel. 0230 523476


3

Gina Măciucă (ed.)

LEXICO-MORPHOLOGICAL IDIOSYNCRASIESOF ROMANIAN AS COMPARED WITH

EUROPEAN ROMANCE AND GERMANICLANGUAGES. SIMILARITIES AND CONTRASTS

I: THE VERB

Gina MăciucăIoan Oprea

Lavinia SeiciucCătălina Pînzariu

Victor Andrei CărcăleRamona Pohoaţă

Daniela Sbiera

Inter Litteras Research CentreŞtefan cel Mare University Suceava

Ştefan cel Mare University Press2011


4


5

CONTENTS

ForewordI. Preliminary Remarks A/BII. Distinctive Features of voice, aspect and tense asExhibited by the Five Languages under ScrutinyA. EnglishB. DeutschC. ItalianoD. EspañolE. RomânăIII. Anglo-German Rivalries: an Attempt at Charting theDrift-Away from the Common Ancestor and Accounting forDissimilar Spread PatternsIV. An Attempt at Charting Morphosyntactic Changes byTracing Romance Languages back to LatinV. Highlighting Similarities and Contrasts betweenRomance and Germanic Languages in Terms of VerbGrammar with a Major Focus on RomanianReferences


6

INHALTSVERZEICHNIS

Vorwort.Vorbemerkungen A/B

I. Individuelles Profil der einzelnen grammatischenKategorien in den fünf untersuchten Sprachen: Genus verbi,Aktionsart und TempusA. EnglischB. DeutschC. ItalianoD. EspañolE. RomânăII. Überschneidungen im Deutschen und Englischen: derGrad der Abweichung von der Grundsprache und möglicheBegründung für die Unterschiede im VerbreitungsgebietIII. Vom Lateinischen zu den romanischen Sprachen:allgemeine Tendenzen des morphosysntaktischen WandelsIV. Überschneidungen und Unterschiede zwischen denromanischen und germanischen Sprachen in derVerbgrammatik unter besonderen Berücksichtigung desRumänischenAllgemeines Literaturverzeichnis


7

CONTENUTO

IntroduzioneI. Osservazioni preliminariII. Profilo individuale delle categorie grammaticali: diatesi(voce), aspetto e tempo nelle cinque lingue:A. EnglishB. DeutschC. ItalianoD. EspañolE. RomânăIII. Interferenze anglo-tedesche: il grado di cambiamentodalla lingua base e le possibili cause di questo sfasamentonelle zone di diffusioneIV. Dal latino alle lingue romanze: tendenze generali delcambiamento morfo-sintatticoV. Somiglianze e differenze fra le lingue romanze e quellegermaniche nella grammatica del verbo. Relazioni specialicon le situazioni del romenoBibliografia generale


8

ÍNDICE

PreámbuloI. Observaciones previasII. Perfil individual de las categorías gramaticales diátesis,aspecto y tiempo en las cinco lenguas investigadasA. EnglishB. DeutschC. ItalianoD. EspañolE. RomânăIII. Interferencias anglo-alemanas: grado de desvío frente ala lengua-base y causas posibles del desfase en el área dedifusiónIV. Del latín a las lenguas románicas: tendencias generalesde los cambios morfosintácticosV. Concordancias y diferencias entre las lenguasrománicas y las lenguas germánicas en la gramática delverbo. Referencias particulares a las situaciones del rumanoBibliografía general


9

PREFAŢĂ

Deşi abordărilor interdisciplinare li se acordă în ultimultimp importanţa cuvenită, pe măsura rolului lor decisiv înidentificarea unor noi valenţe în cadrul disciplinelorindividuale, domeniul lingvisticii contrastive rămîne, dinnefericire, unul spre care cercetarea riguros ştiinţifică seîndreaptă mult prea rar, iar atunci cînd o face, se limitează deobicei la investigarea unui număr de două, cel mult trei limbi.

Iniţiatorii proiectului de cercetare exploratorieIDENTITATEA LEXICALĂ ŞI MORFOLOGICĂ A LIMBIIROMÂNE ÎN CONTEXTUL MULTILINGVISTIC EUROPEAN.CONSONANŢE ŞI DISONANŢE (Programul IDEI) au învedere elaborarea unei miniserii, mai precis a primelor volumedin cadrul unei serii mai extinse de gramatică contrastivăfocalizînd un spectru amplu, compus din patru limbi de largăcirculaţie europeană (engleza, germana, italiana, spaniola),cărora li se adaugă, în mod natural, limba română. Fideliimperativului pragmatic al comunicării rapide şi eficiente,cercetătorii suceveni îşi propun să investigheze în primele douăvolume un corpus lingvistic constituit din clasele morfologiceale verbului şi substantivului – elemente cheie ale oricăruienunţ. În cadrul fiecărui volum, capitolul al doilea este alocatprezentării la nivel de microanaliză a profilurilormorfosintactice specifice categoriei gramaticale investigate dinfiecare limbă, cu o privire la final de subcapitol asupraidiosincraziilor identificate.


10

Convingîndu-se pe baza propriei experienţe dobîndite încalitate de studentă, şi apoi doctorandă a Universităţii„Al.I.Cuza” din Iaşi, şi, mai ales - sub îndrumarea reputatuluispecialist în comparatistică, Prof. dr. Kurt Rein -, în cea debursieră DAAD a Universităţii „Ludwig Maximillian” dinMünchen, Germania, de superioritatea abordării contrastive înstudiul limbilor faţă de metodologia tradiţională, directoareaprezentului proiect a condus pe cont propriu un experiment deabordare comparatistă în cadrul unei serii de cursuri degramatică şi frazeologie predate studenţilor din două grupe cuperformanţe similare de la secţia engleză-germană a Facultăţiide Litere şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţiisucevene. Ulterior, titulara cursului a efectuat un sondaj deopinie în rîndul studenţilor din eşantionul experimental, sondajcare i-a întărit convingerea că abordarea contrastivă este privităfavorabil ca un factor de optimizare a logicii lingvistice.

Cu volumul de faţă, Centrul de Cercetare Inter Litterasdeschide seria ştiinţifică Comparatistica, coordonată dedirectoarea amintitului proiect. Pe lîngă cei ai editurii, volumulare ca referenţi ştiinţifici din străinătate specialişti reputaţi îndomeniu precum Prof. Carla Vergaro, de la Departamentul deLimbi Antice, Moderne şi Comparate al Universităţii dinPerugia, Italia, Prof. Cristina Suárez-Gómez, de laDepartamentul de Filologie Spaniolă, Modernă şi Latină alUniversităţii din Insulele Baleare, Spania, Prof. Pavel Stekauer,de la Departamentul de Anglistică al Universităţii Šáfarik dinKošice, Slovacia şi Prof. em. dr. dr.h.c. Hans Wellmann, de laDepartamentul de Germanistică al Universităţii din Augsburg,Germania.

Cap. 1 prezintă argumentele în baza cărora s-a operat,pe de o parte, selecţia parametrilor gramaticali, recte a claseimorfologice şi a categoriilor gramaticale investigate, iar pe dealta, a parametrilor idiomatici, mai precis a corpusului lingvisticpropriu-zis, reprezentat de cele cinci limbi supuse cercetării.


11

Demersul ştiinţific debutează în Cap. 2 cu microanalizaprofilurilor morfosintactice specifice categoriei gramaticale înfiecare limbă, pentru a cunoaşte apoi o rafinare vizibilă înCapitolele 3 şi 4, de germanistică şi romanistică, cu omacroanaliză finală de identificare a consonanţelor şi disonanţelordintre cele două familii lingvistice, pe de o parte, şi de trasare areperelor identitare pentru limba română, pe de alta, în ultimulcapitol.

Deşi volumele se adresează în principal unui segmentde cititori avizaţi care activează cu preponderenţă în mediulacademic (cercetători, universitari, studenţi, masteranzi,doctoranzi, specialişti – cu experienţă sau în formare - în unasau mai multe dintre limbile investigate, în romanistică saugermanistică), ele vizează în egală măsură şi connoisseuriipreuniversitari, recte profesorii şi elevii din învăţămîntul liceal,îndeosebi cei de la profilul filologic cu predare intensivă alimbilor străine.

În scopul îmbunătăţirii indicelui de adresabilitate,echipa de cercetători suceveni îşi propune desfăşurarea uneicampanii active de promovare a produsului cercetării şi,implicit, a avantajelor abordării contrastive în studiul limbilor,de propunere a unei reconfigurări a ariei curriculare şi delărgire a spectrului disciplinelor predate în cadrul acesteia, prininiţierea de dezbateri şi mese rotunde cu participarea unuinumăr cât mai mare de cadre didactice universitare şipreuniversitare, studenţi şi elevi. Tot în vederea ameliorăriiimpactului şi asigurarea unui feed-back relevant şi util unoreventuale ediţii revizuite, iniţiatorii proiectului preconizeazădesfăşurarea acestui tip de întîlniri cu publicul cititor atîtînainte, cît şi, mai ales, după efectuarea unei lecturi atente şiexigente, specificîndu-se de la bun început deschiderea spreorice recomandări şi criterii riguros fundamentate şi care sedoresc utile rafinării demersului ştiinţific.


12

Prin mobilităţile proiectate a se desfăşura ulterior,această creştere a indicelui de adresabilitate din perspectivădiastratică va fi însoţită, în egală măsură, şi de o lărgire asegmentului de lectori la nivel diatopic, prin aceea că volumelevor prezenta un interes deosebit şi pentru cercetătorii, cadreledidactice universitare şi preuniversitare, doctoranzii,masteranzii, studenţii şi elevii din străinătate, vorbitorii nativiai uneia dintre limbile de circulaţie europeană investigate,echipa de cercetare preconizînd organizarea unor întîlniri cupublicul avizat, similare celor descrise mai sus, atît în centreleacademice europene implicate în proiect cît şi în alte universităţipartenere ale instituţiei sucevene de învăţămînt superior.

Conştienţi de faptul că cercetarea lor reprezintă doar“vîrful unui imens iceberg”, universitarii suceveni îşi propun,odată cu publicarea acestui prim volum din miniserie,monitorizarea permanentă a impactului proiectului în lumeaacademică, în genere, şi, în speţă, a cercetării comparatiste,prin lansarea unui apel, în spaţiul virtual, la colaborare cupropuneri de noi instrumente, strategii şi direcţii de investigaresau prezentări ale rezultatelor propriilor cercetări în domeniu.

Obiectivul fundamental al acestei miniserii degramatică contrastivă rămîne însă, indiscutabil – aşa cumindică şi titlul – definirea identităţii limbii române în contextulplurilingvismului european, şi, implicit, prin reliefareasimilitudinilor cu limbile europene investigate, stimulareainteresului vorbitorilor acestor limbi – ca şi a utilizatorilor lor,în egală măsură – pentru învăţarea şi aprofundarea limbiiromâne, şi, prin intermediul ei, dobîndirea accesului la valorileculturale remarcabile ale poporului care o vorbeşte, întregulproces avînd ca rezultat creşterea prestigiului naţional.

Gina Măciucă


13

I. A PRELIMINARY REMARKS

I.B OBSERVAŢII PRELIMINARE


14

CONTENTS /CUPRINS

I. A Preliminary Remarks ...................................I.1 What Set the Ball Rolling .................................I.2 What Sets the Present Research off ..................I.3 Setting the Stage for Future Research ..............I.B Observaţii preliminare ..................................I.1 Obiectivul principal al cercetării ......................I.2 Noutatea ştiinţifică, originalitatea şi utilitatea

practică a cercetării ......................................................I.3 Dificultăţi de ordin ştiinţific întîmpinate ..........I.4 Cîteva precizări referitoare la spaţiul mai

amplu alocat unor capitole ..........................................

151618212324

2529

32


15

I.A PRELIMINARY REMARKS


16

I.1 What Set the Ball Rolling

The social evolution of zoon politikon throughouthistory and, more particularly in recent days, that of theEuropean homo sapiens at the outset of the third millenniumhas brought in its wake the switch-over from an intraidiomaticto an interidiomatic modus vivendi, in other words from“living-within-a-language” to “living-between-the-languages”.This is precisely where contrastive linguistics - a provincewhich both Romanian and international research have keptaway from for too long - comes into its own.

Though not even remotely familiar at the time withcomparative approaches, the editor of this volume - who is alsothe originator and director of the project, of which the presentresearch is an integral part - took up studying contrastively thegrammar of English and German - i.e. the languages she latermajored and minored in respectively - on her own, as early asher 3rd year as a university student, in the hope of probingdeeper into the mysteries underlying the inner workings of thetwo languages.That is precisely why, when offered the chance,she did not think twice about applying for a DAAD scholarship- which she fortunately won - at Ludwig-MaximillianUniversity in Munich, Germany, under the competent tutelageof Professor Kurt Rein, one of the leading authorities at thetime on comparative research. And that, again, accounts for thedecision she made a few years later - as a doctoral student thistime - to take on the challenge of a triply contrastive approachto a much disputed verbal pattern (subsequently extended toinclude a fourth language).

Taking into account the impressive evidence amassed infavour of utilizing modern comparative strategies in language


17

research, the originator of the project decided, when given theopportunity, to conduct on her own an experiment on twosimilarly performing student groups: the students in one groupbenefited from a contrastive approach to the idioms andgrammar of English and German, whereas to those in the othershe continued teaching the two languages in the traditionalnon-contrastive manner, during separate classes. She was thenthrilled to discover that the results of the experiment wereproving her theory right, i.e. that the lexicology and grammarskills of her students who had taken up the comparative studyof German and English dramatically improved in a relativelyshort span of time.

In view of the above, an in-depth research conducted inthe contrastive area would prove to be extremely useful toacademics and students alike. Moreover, considering the recentreshaping of our geopolitical environment, the benefits of aninnovative comparative approach to the study of modernlanguages loom larger than ever. The more so now, shortlyafter Romania’s joining the EU, when the educational systemtends to revise its strategies in compliance with a much moreflexible, Europe-wide job market. And the more welcome atthis particular juncture, when German - a language relegated toa nugatory position for such a long time and for all the wrongreasons – was designated the official language of EU in 2007,when Italian and Spanish tend to become a second language fora vast number of Romanian people working abroad, whileEnglish is still ruling supreme as a bona fide “lingua franca”both Europe- and worldwide.


18

I.2 What Sets the Present Research off

Although, admittedly, promoted in recent years from abackup-strategy-position to a “must” of worldwide research,comparative techniques unfortunately are still keeping anembarrassingly low profile in the linguistic province. And evenwhen sporadically resorted to, researchers warily confine theirapplication to two or three languages at the most.

The chief novelty of the present project resides in the factthat comparative research is being conducted on no less than 5languages of different lineage: three of them descended from Latin(Italian, Romanian, Spanish) and the other two from WestGermanic (English, German). Enhancing the complexity of theapproach is also the double focus of the contrastive analysis: on thelanguages as members of a particular family, and furthermore, onthe Romance and Germanic families as descended from the largerEuropean stem.

The language choice was reluctantly narrowed down tothe above five for two straightforward reasons set out below:

(a) In an effort to comply with the parity principle, mostlikely to provide a fair treatment and render the approach morebalanced: two Romance foreign languages vs. two Germanicforeign languages, with a third Romance language, Romanian,given a preferential treatment on account of its being the mainfocus of investigation, as well as the native language of bothresearching team and the bulk of the target readership.

(b) Although also qualifying as a widely spokenEuropean language, French failed to be included in the researchmainly due to its slip-away from the canonical pattern at acertain moment in its diachrony (s. Celtic substratum and Frankadstratum which are generally viewed as major contributoryfactors in the aforesaid slip-away), liable to call for legitimate


19

expatiations which, in turn, would inevitably interfere with thesymmetry the approach is aiming at. Obiter dictum, it is onlynatural that such a contrastive analysis should featureRomanian next to Italian and Spanish, for the equallystraightforward reason that - given their obvious reluctance todrift too far away from the Latin prototype - these threelanguages are more likely than not to reveal fascinating pointsof similarity. Moreover, Romanian linguistics has a longtradition of studying French, whereas Italian and Spanish haveonly recently been made the focus of such research. Inaddition, native speakers of Romanian have been showing akeen interest for Italian and Spanish in the last decade, whichfully justifies a meticulous and systematic investigation of thecontrasts and similarities between Romanian and the twolanguages in question.

Since successful communication is the key to enhancingsocial prestige, it is equally natural that the first two volumes inthe contrastive series should be devoted to anatomizing thekey-constituents of any semantically self-contained statement:the verb and the noun.

Each of the two volumes, in turn, devotes 5 units withinan ‘all-inclusive’ chapter to painstaking research on themorphological features displayed by the grammaticalcategories under investigation in the five languages selected -one unit per language -, with a final synoptic sectionpinpointing the idiosyncrasies revealed in the process.

The multi-language-oriented approach then transgressesthe intraidiomatic bounds in the following two chapters - whicheach provide comparative analyses of Romance and Germaniclanguages respectively -, while the final one is taking it a stepfurther into a contrastive study of both language families underconsideration. Finally, the last chapters in Volume 2 areintended to subject to minute scrutiny the morphologicalpeculiarities most likely to set Romanian off as a self-assertive


20

linguistic entity against the Romano-Germanic Europeanbackground.

Major targets of research throughout the wholecomparative series are establishing common morphological andstructural trends, highlighting semantically and/ormorphologically similar or identical forms within Romanceand Germanic language patterns, zooming in on relevant casesof semantic and/or morphological switch-over from onelanguage or language family to another, rigorouslydocumenting the more or less conspicuous “between-the-borders”- cases, as well as defining clear-cut paradigms onwhich further research can safely be grounded.

In an attempt to take an unbiassed view of the factscompared, the phenomena investigated are being approachedboth from a synchronic and a diachronic vantage-point. With aprevailingly Romanian readership in mind, the authors deemedit fit to select Romanian as the language in which thecomparative chapters in each volume are submitted forpublication. On the other hand, with a fairly wider targetreadership in mind – hence, for improved visibility – the uniton Romanian includes summaries in English, German, Italianand Spanish, while the foreign-language units of the ‘all-inclusive’ second chapter are each provided with an abstract inRomanian. Likewise, the conclusions and synopsis presentedin the final chapters of Volume 2 will also be reiterated in eachof the four European languages under scrutiny.


21

I.3 Setting the Stage for Future Research

Fully alive to the challenge which such a grandioseenterprise poses, the team of researchers saw to it that an accurateassessment of the concepts employed as well as of the human andtechnical resources deployed, a timely selection of comparative-reference standards and appraisal of the difficulties encountered,together with subsequent revaluation of the strategies applied andintroduction of new, more reliable, techniques, in short, all thesemeticulously thought-out procedure steps would help the projectgo off smoothly, without dramatically disruptive hitches.

To this very purpose, the authors of the volume at handgave a series of lectures and set up seminar debates oncomparative study of languages meant to prove theirhypotheses and methods right or wrong. In addition, the projectprovided ample opportunity for corroboration or invalidation oftenability and feasibility of the theories and strategiesadvanced, during numerous debates, panels, workshops andacademic interchanges which took place at regular intervalsthroughout the project development.

Though the target readership of the ContrastiveGrammar series make up primarily researchers, academics andBA, MA or doctoral students with a, so to say, “comparativestreak”, the volumes are intended to reach a wider audienceincluding pre-university connoisseurs - teachers and studentsalike - particularly those teaching or taking intensive courses inmodern languages.

In order to improve visibility and elicit a more accuratefeedback, the project researchers plan to hold public debateswhere interested readers will be called on to ask for moreilluminating information and exchange views on contrastiveapproaches in general and the way they are being applied intheir research. Mention should be made of the fact that suchdebates will be held both prior to and after reading of the


22

volumes, so that apposite suggestions could benefit the writingof a second, revised, edition.

Intent on further widening the target readership, theauthors are considering the subsequent publication of anabridged edition for the lay readers, in particular those seekingemployment abroad or holding jobs which involve multilingualcommunication.

Acutely aware of the fact that their research is but “thetip of a huge iceberg”, the project team are relishing the prospectof furthering fruitful exchanges of ideas with fellow-researchersfrom all over the world, as well as ventillation of new concepts,theories and strategies. That is why they hereby invite allresearchers willing to ‘pitch in’ to offer interesting suggestions foremployment of new research tools and techniques, reveal“untrodden paths” or even contribute original comparativeresearch conducted on the topics being investigated.

The ultimate goals of both present and subsequentresearch in the contrastive grammar area, however, remain theones listed below : to dispute the would-be superiority ofexhaustive canonical monolingual approaches; to win newrecruits over to the comparative strategies, particularly boldthinkers willing to take the long view of the tremendous benefitsof applying such contrastive techniques to language study in anever-expanding multicultural European Union; and last but notleast, to delineate the distinctive traits of Romanian as comparedwith widely-circulated European languages, and, furthermore, byrevealing certain major similarities between the former, on the onehand, and the Romance and Germanic languages underinvestigation, on the other, to arouse the interest of native speakersof English, German, Italian or Spanish in the Romanian language,and, through it, in the vast cultural heritage which it helps promote,with concomitant enhancement of national prestige.

Gina Măciucă


23

I.B OBSERVAŢII PRELIMINARE


24

I.1 Obiectivul principal al cercetării

Obiectivul principal şi scopul ultim al cercetării de faţă –şi al miniseriei în genere – este de a evidenţia unicitatea limbiiromâne în spaţiul european, prin plasarea cercetării pe douăcoordonate distincte:

(a) trasarea profilului individual în cadrul familieilimbilor romanice, prin relevarea consonanţelor şi disonanţelorcu surorile sale occidentale – limba română fiind singura limbăneolatină din Europa estică, fapt ce conferă şi Românieiatributul identitar de insulă de latinitate într-un ocean balcanic;

(b) stabilirea tendinţelor evolutive similare cu celeale limbilor din grupul germanic, care o detaşează de celelaltedescendente romanice şi o situează pe o poziţie aparte în raportcu restul limbilor indoeuropene.


25

I.2 Noutatea ştiinţifică, originalitatea şi utilitateapractică a cercetării

Volumul I THE VERB/VERBUL este, în primul rînd, ocercetare de pionierat în domeniul lingvisticii contrastive,dezrădăcinînd mitul exhaustivelor abordări unilaterale şidogmatice prin investigarea comparatistă a nu mai puţin decinci limbi, situate pe două coordonate matriceale: unaromanică (italiana, româna, spaniola) şi una germanică(engleza, germana). În al doilea, originalitatea demersuluirezidă şi în faptul că cercetarea depăşeşte graniţele familieilingvistice (romanice sau germanice), extinzîndu-se în paralelasupra ambelor familii, strategia interlingvistică prezentîndavantajul incontestabil de a facilita identificarea şi investigareaunor noi aspecte ale categoriilor lexicale şi gramaticale dinperspectivă intralingvistică. Maniera proprie de abordare acategoriilor gramaticale ale verbului în limba engleză, graţiecăreia autoarea investighează aspecte controversate dinperspective noi, ce avantajează demersul interlingvisticulterior, demonstrează clar că relaţia dintre cele două strategii esimbiotică. În al treilea rînd, cercetarea combină ambeleperspective comparatiste: cea a originii comune, pe care sebazează metoda comparativ-istorică (v. originea comună alimbilor neolatine, pe de o parte, a limbilor germanice, pe dealta, şi, în fine, a celor două familii indoeuropene), şi ceafuncţională, specifică metodei contrastive. În al patrulea – darnu şi în ultimul rînd ca importanţă –, volumul se axează pedefinirea identităţii limbii române în contextulmultilingvismului european şi reliefarea similitudinilor culimbile investigate – îndeosebi pentru acel segment de cititoristrăini care, datorită poziţiei geografice a României, persistă încumplita eroare de a atribui limbii române apartenenţă slavă –,


26

convertindu-se astfel într-un sine qua non generator de multiplerezonanţe interetnice şi interculturale în condiţiilereconfigurării UE.

Cercetarea se plasează pe coordonate precise precumdefinirea axelor morfostructurale comune de dezvoltarelingvistică, identificarea în cadrul tipologiilor romanică şigermanică a categoriilor semantice şi morfologice similare sauidentice, evidenţierea cazurilor de transfer lingvistic vizîndcategoria gramaticală investigată, depistarea şi motivarea – însincronie şi/sau diacronie – a cazurilor “de frontieră”, acategoriilor şi formelor hibride, precum şi decuparea profilurilormorfosintactice cu idiosincraziile aferente.

Pentru o mai bună vizibilitate internaţională, Prefaţa,Cuprinsul general şi Sinopsisul final sînt redactate în toate celecinci limbi, iar capitolele sinoptice în limba română sîntprevăzute cu rezumate într-o limbă romanică şi una germanică,sau în celelalte patru limbi. Pe de altă parte, pentru a facilitaidentificarea reperelor comparatiste, fiecare dintre capitoleleredactate în cele patru limbi străine este prevăzut cu o sintezăîn limba română, sinteze menite să servească unui dublu scop:pe de o parte, se constituie în instrumente extrem de utile de lucrupentru autorii secţiunilor de romanistică, germanistică şi romano-germanistică, iar pe de alta, facilitează cititorului o priviresinoptică asupra categoriilor gramaticale vizate.

În altă ordine de idei, dezbaterile din cadrul meselorrotunde organizate în cadrul proiectului au fost extrem debinevenite, întrucît au relevat importanţa utilităţii practice ademersului de tip comparatist, evidenţiind clar necesitateaavansării unei strategii şi tactici de recuperare conceptuală şimetodologică în studiul limbilor, care să permită o abordareanalitico-sintetică novatoare, asociaţionistă, a fenomenelorlingvistice, devenită cu atât mai imperioasă cu cât, dupăintegrarea în UE, şi sistemul educaţional dobîndeşte o maimare flexibilitate spaţio-temporală, iar piaţa muncii e


27

redimensionată dintr-o perspectivă mai largă, europeană.Astfel, concluzia spre care au condus discuţiile a fost că oreconfigurare a ariei curiculare, în sensul reorientării acesteia şideplasării accentului pe abordările contrastive în predarealimbilor, este imperios necesară, dacă avem în vedere cătehnicile comparatiste facilitează o mai rapidă şi mai profundăînţelegere a fenomenului lingvistic, atît absolvenţilor de profilfilologic cît şi celor care urmează cursuri universitare de altprofil.

Şi, ducînd mai departe raţionamentul, acesta din urmăeste segmentul cel mai important de beneficiari ai utilităţiipractice a strategiilor contrastive de învăţare a limbilor, din celpuţin următoarele două motive: (a) acest segment este cel careposedă, în genere, abilităţi lingvistice mai reduse, fapt ceconstituie principalul obstacol în achiziţionarea unei limbi; şi(b) în acelaşi timp, însă, respectivul segment este şi cel căruiaredimensionarea şi flexibilizarea pieţei forţei de muncă la niveleuropean şi mondial îi oferă, în ultimul timp – ca urmare arecentei integrări a Romaniei în UE – şi cele mai multeoportunităţi de angajare şi afirmare profesională, în condiţiilecunoaşterii a cel puţin două limbi străine.

De altfel, fundamentarea extralingvistică a selecţieicorpusului de cercetare este coroborată în mod evident dedinamica contextului socio-politic european, în care limbagermană – îndelung şi pe nedrept ostracizată datorită roluluinefast de ghilotină europeană asumat de regimul nazist întimpul celui de al doilea război mondial – a fost declarată în2007 limbă oficială a UE, italiana şi spaniola, în condiţiileaccelerării fluxului demografic în spaţiul european, s-auconvertit pentru un număr considerabil de români într-o a doualimbă de comunicare, iar limba engleză îşi menţine încăsupremaţia în calitate de lingua franca europeană şi mondialăîn egală măsură.


28

În acest context, dată fiind creşterea impresionantă acererii de noi instrumente de lucru destinate aprofundăriilimbilor străine, iniţiatorii proiectului au în vedere şi elaborareaulterioară a unei ediţii simplificate a Gramaticii contrastive,accesibilă cititorilor “laici”. Utilitatea practică a lucrării reiesefoarte clar, fie şi numai din avantajele enumerate mai jos: (a)învăţarea mai rapidă a unei limbi străine prin conştientizareaconsonanţelor şi disonanţelor cu limba maternă – ceea ce unnefilolog, de regulă, nu face; şi (b) achiziţionarea unei altelimbi străine prin comparaţie cu una deja cunoscută (cum estecazul limbii germane – a cărei complexitate morfologicădescurajează de la bun început – pe baza similitudinilor culimba engleză, mult mai accesibilă studentului începător tocmaidatorită precarităţii flexionare).

Pe lîngă aceasta, inserarea capitolelor de romanistică şigermanistică, ca şi a celui de romano-germanistică, conduce, înmod evident, la o îmbunătăţire semnificativă a indicelui deadresabilitate.

În fine, în condiţiile în care apetitul informaţional încontinuă creştere al lui homo sapiens contemporan a ridicat larang de imperativ traducerea operelor de referinţă în toatedomeniile, un alt segment pentru care miniseria de gramaticăcontrastivă realizată în cadrul proiectului prezintă o utilitateinestimabilă e cel al traducătorilor, ştiut fiind că procesultranspunerii din limba-sursă în limba-ţintă ridică apreciabiledificultăţi, ce pot fi mult mai uşor depăşite dacă se trasează înprealabil repere lingvistice comparatiste între limbile romaniceşi germanice de circulaţie universală şi limba maternă atraducătorului.


29

I.3 Dificultăţi de ordin ştiinţific întîmpinate

Dificultăţile de ordin ştiinţific nu au fost delocneglijabile, precum deloc uşoară nu a fost nici strădania de a lerezolva, pe cît posibil, fără a periclita consecvenţa demersuluipe parcursul cercetării, pe de o parte, şi coerenţa discursului încadrul volumului, pe de alta.

O primă categorie de dificultăţi derivă logic dinspecificul abordării contrastive. Astfel, de la bun începutcorpusul de cercetare lingvistică a fost limitat la cele cincilimbi, din două motive:

1) Din dorinţa de a se respecta principiul parităţii,responsabil de o abordare mai judicioasă sub aspectul simetrieişi paralelismului comparatist: două limbi străine romanice vs.două limbi străine germanice, ecuaţia fiind completată de o atreia limbă romanică – româna – care se bucură de un tratamentprivilegiat (v. capitolul final al fiecărui volum) ce derivă înmod natural din statutul său de limbă maternă, atît a echipei decercetare cît şi a unei porţiuni semnificative din segmentulpublicului cititor vizat.

2) S-a renunţat la includerea limbii franceze în corpusdatorită faptului că, în diacronie, sub influenţa substratului celticşi a adstratului franc, aceasta a suferit anumite mutaţii a cărorexplicitare ar fi necesitat un studiu mult mai amplu şi detaliat,care ar fi prejudiciat astfel simetria autoimpusă. Apoi, pe lîngăfaptul că limba română prezintă mult mai multe afinităţi faţă delimbile italiană şi spaniolă, toate trei avînd rădăcinile puternicînfipte în matricea latină, şi fiind, prin urmare, preponderentsintetice – în timp ce franceza, datorită influenţelor menţionatemai sus, manifestă cel mai pronunţat analitism dintre limbileneolatine –, cercetările referitoare la aceste două limbi străineocupă un spaţiu mult mai restrîns faţă de cele dedicate limbii


30

franceze, care se bucură de o tradiţie îndelungată în lingvisticaromânească (să nu uităm că, pînă acum cîteva decenii – şi ca oreacţie la rusofilia impusă – România a fost un spaţiueminamente francofon).

În afară de aceasta, interesul vorbitorilor români pentruaceste două limbi romanice a crescut considerabil în ultimultimp, fiind astfel pe deplin justificată elaborarea unui studiucare să sistematizeze contrastele şi similitudinile dintre limbileîn cauză şi limba română.

Stabilirea ulterioară a reperelor comparatiste în cadrulfiecărei categorii verbale a fost una dintre cele mai complicateoperaţiuni, întrucît de aceasta depinde reuşita întregului demerscontrastiv. Dificultatea constă în faptul că trebuie selectatetrăsături, tipuri şi structuri care conferă specificitate, şi sîntrecunoscute ca atare de gramatica limbii respective, dar care, înacelaşi timp, se bucură de o minimă corespondenţămorfosemantică în celelalte limbi de comparaţie (de ex.,categoria aspectului, prezentă în toate cele cinci limbi, dar cu odistribuţie diferită în aria lingvistică: aspect preponderentgramatical, în engleză, şi aproape exclusiv lexical, în celelaltepatru limbi de comparaţie). Selecţia a fost impusă de spaţiulrestrîns al unui volum unic, şi motivată de faptul că acestecategorii reprezintă vectorii esenţiali care orientează dinamicainternă a semantismului verbal, fiind totodată şi cei care îiconferă statutul de “cutie de rezonanţă” în actul comunicării,diateza specificînd perspectiva de relaţionare a subiectului cuacţiunea verbului, în timp ce aspectul şi timpul focalizeazăsegmentarea temporală a acţiunii, respectiv relaţia timplingvistic (temporalitate)-timp extralingvistic. S-a renunţat înultimă instanţă la investigarea comparatistă a categorieimodalităţii, deoarece aceasta implică prea multe variabile şisubtilităţi semantice, care depăşesc cu mult cadrul limitat alunui singur volum, invocat anterior. În plus, enunţul modalizat(şi în special componenta epistemică), nu e un sine-qua-non în


31

comunicarea cu mesaj minimal, care presupune din start unmaximum de încărcătură semantică realizat cu un minimum deefort lexical şi sentenţial.

A doua categorie de dificultăţi a fost generată deselectarea perspectivei în măsură să faciliteze o mai bunăvizibilitate comparatistă. Dacă, într-o primă fază, din dorinţa dea evita o hiperdispersie a reperelor şi blocarea fluxuluiasociaţionist, am optat pentru cea transversală – mai precisinventarierea fiecărei categorii verbale succesiv în cele cincilimbi –, în final am preferat perspectiva idiomatică, carepresupune trecerea în revistă a tuturor celor trei categorii maiîntîi într-o limbă, apoi în alta ş.a.m.d., din cel puţin douămotive, şi anume:

(a) pentru eliminarea sincopelor în abordareaintralingvistică, extrem de periculoase în cazul unor limbi cumeste engleza, unde precaritatea morfologică – compensată de oplajă semantico-stilistică extrem de bogată – conduce la ostrînsă interdependenţă a categoriilor aspect şi timp,materializată în combinaţii aspecto-temporale ce presupuntratarea consecutivă a celor două categorii vizate;

(b) pentru a evita fragmentarea discursului în cazulspecialiştilor interesaţi în mod deosebit de o anumită limbă.


32

I.4 Cîteva precizări referitoare la spaţiul maiamplu alocat unor unităţi structurale

Cîteva precizări se impun a fi făcute referitor ladistribuţia aparent inegală a celor cinci profiluri lingvistice încadrul Capitolului al II-lea. O discuţie aparte comportă în acestsens specificul abordării categoriilor verbale selectate în cazullimbii engleze. Avînd în vedere faptul că engleza este limba cucel mai pronunţat analitism dintre limbile comparate – celelaltepatru fiind, prin opoziţie, preponderent sintetice –, a fostnecesară o analiză mult mai detaliată a resurselor semantico-stilistice la care se face apel pentru a reechilibra balanţa în zonamorfologiei.

Ca urmare, în cazul diatezei pasive, a trebuit făcută, într-oprimă fază, distincţia clară între construcţiile pasive autentice(v. ‚pasivul sintactic’ din terminologia gramaticală românească)şi cele superficiale, cu pasivitate pur formală, pe de o parte, ca şiîntre cele de tip promotion-to-subject – cu [+Pasiv] ca trăsăturăsemantică inerentă, fără vreun semn morfologic exterior(v. ‚pasivul lexical’ din terminologia gramaticală românească) – şiintranzitivele autentice, pe de alta, pentru ca mai apoi, în fazaurmătoare, să se procedeze la disocieri semantice de fineţe întrecele patru construcţii implicate.

Consecinţă directă a manifestării exacerbate a aceluiaşianalitism, absenţa unei paradigme cazuale în limba engleză aobligat autoarea să dedice o secţiune specială spectrului mai larg deroluri semantice (v. şi denumirea ‚roluri tematice’, utilizată înterminologia gramaticală românească), care pot fi ataşatesubiectului gramatical.

Întrucît semantismul luxuriant generat de precaritateamorfologică se face la rîndu-i, în mod frecvent, responsabil deambiguizarea enunţului – un fenomen deosebit de periculos


33

pentru logica lingvistică –, s-a impus analizarea în detaliu şi aaltor aspecte din zona acestei categorii, precum variantelealternative de auxiliar al pasivului, verbele anti-pasive (cusubtipurile aferente), coreferenţialitate vs. pasivitate, pasivulstării vs. pasivul acţiunii, jocul subtil al logicii în trecereagraduală de la activ la pasiv (cu radiografierea verbelordefective de activ* (passivum tantum), ca şi a celor cemanifestă pasivitate de tip primar, respectiv cameleonic**, sauinterdependenţa sintaxă-semantică în construcţiile cu pasivitateformală (v. pasivul intranzitiv, verbele deponente şi pseudo-pasivul), autoarea prezentînd propriile argumente pro şi contra,şi avansînd propriile teorii, formule, tabele şi scheme deinterpretare, bogat exemplificate şi riguros documentate dinpunct de vedere ştiinţific.

Maniera de abordare sui generis se menţine şi în tratareacombinaţiilor aspecto-temporale ale limbii engleze, realizatădintr-o dublă perspectivă: cea a implicaţiilor semantico-pragmatice corelată cu cea a transpoziţiilor referenţiale. Drepturmare, tipuri combinatorii deviante precum present perfectsimple şi present perfect progressive nu se regăsesc nici însubcapitolul „Non-past TA Blends”, nici în cel care descrie„Past TA Blends”, ci fac obiectul unui subcapitol aparte, dedicatcombinaţiilor cu comportament atipic.

Fidelă aceleiaşi perspective, autoarea rezervă un altsubcapitol transferurilor semantice operate în cadrul sistemuluireferenţial temporal, cu intenţia vădită de a explicita într-omanieră mai logică complexitatea relaţiei timp lingvistic-timpextralingvistic.

Regizat aidoma unei lovituri de teatru, subcapitolul definal demontează şi mitul suavei sancta simplicitas atribuitelimbii engleze la nivel de structuri – cel al simplităţii semanticefiind deja spulberat, pentru studentul începător, de capitolele

, * şi ** Termenii ne aparţin


34

anterioare –, scoţînd la iveală din ungherele gramaticilordescriptive adevărate monstruozităţi, mai precis secvenţemorfosintactice supradimensionate, avînd în componenţă numai puţin de cinci auxiliare, precum cel ilustrat mai jos de

may have been due to be being left.Argumentele expuse mai sus, credem noi, motivează

convingător amploarea spaţiului acordat limbii engleze încadrul capitolului al II-lea, explicînd totodată decizia autorilorde a deplasa capitolul sinoptic rezervat profilului contrastiv alcategoriilor verbale diateză, aspect şi timp în cele cinci limbiinvestigate spre sfîrşitul următorului volum, alături desinopsisul comparativ al categoriilor nominale de gen şi număr,şi de cel final, care decupează profilul morfosintactic al limbiiromâne în contextul romano-germanic european. În acest fel sereechilibrează cele două volume, atît cantitativ cît şi calitativ –precaritatea morfologică a englezei, în care cazul nu estemarcat flexionar, impunînd eliminarea din start a acestei a treiacategorii nominale din cercetarea contrastivă –, şi în acelaşitimp, prin plasarea tuturor celor trei capitole sinoptice la finalde miniserie, cititorul beneficiază de o edificatoare perspectivăde ansamblu.

Gina Măciucă


35

ENGLISH


36

THE ENGLISH VOICEI. Generalities ……………………………………………I.1. The Mediopassive …………………………………...I.1.1. Pros and Cons ……………………………………I.1.2. Promotion to Subject vs Passivisation: SemanticDifferences …………………………………………………...I.2. The Reflexive ……………………………………….II. The Passive ………………………………………...II.1. The -ed Participle ………………………………...II.2. The Role of Agent by-Phrases …………………….II.3. Agentless or ‘Short’ Passives ……………………..II.4. Semantic Roles Attached to the Passive SubjectOther Than the Prototypical ‘Patient’ ……………………II.5. Passive Auxiliaries Other Than ‘Be’ ………………II.5.1. The Get Passive …………………………………..II.5.2. Marginal Passive Auxiliaries ……………………...II.5.2.1. Become Passives ………………………………...II.5.2.2. Grow Passives …………………………………..II.5.3. Author’s Own View on the Topic ………………..II.6. Verbs Which Defy Passivisation ………………….II.6.1. The Out-and-Out Defiers ………………………….II.6.2 Coreferentiality and Passiveness …………………..II. 7 Chopping the Fuzzy Logic of the Active ↔ PassiveOpposition ………………………………………………...II. 7. 1 Passivum Tantum and Basically Passive Verbs ….II. 7. 2 Chameleon-Like Passives ………………………..II.7.3 Statal vs. Dynamic Passives ……………………….II.7.4 Author’s Own View on the Topic …………………II. 7. 4. 1 A Closer Investigation of Stein’s ‘BasicallyPassive’ Verbs and Other -ed Forms …………………….II. 7. 4. 2 Final Assessment of Stein’s View …………….II. 7. 4. 3 Classification of -ed Forms: a Modest Proposal ...II.8. The Subtitle Interplay of Syntax and Semantics inPassive -Like Constructions ……………………………..II.8.1. The Intransitive Passive …………………………..II.8.2. Deponent Verbs or ‘Superficial’ Passives ………..II.8.3. Pseudo-Passives …………………………………..


37

I.Generalities

In Trask’s wide-ranging and forward-looking Languageand Linguistics voice is briefly defined as “the grammaticalcategory governing the way the subject of a sentence is relatedto the action of the verb” (2007: 319). The British linguistfurther subdivides English voice simply into active (“thesubject typically expresses an agent, and the direct objectexpresses a patient”, 1993: 299) and passive (“the subject istypically a patient and an oblique object, if present, expressesan agent”, id.).

Other languages boast additional voices, for therendition of which protean English has recourse to more or lessoriginal means, as indicated below.

I.1 The Mediopassive(also middle, or patient-subject construction):

“a construction in which an intrinsically transitive verbis construed intransitively with a patient at subject and receivesa passive interpretation” (Trask 1993:170, 203), e.g. Theconcert tickets cost too much and sold badly, This fabricdoesn’t wash well. Only a minority of English verbs (calledlabile verbs, cf. Trask 1993:152) are available for thisidiosyncratic pattern, which is therefore best regarded as alexical, not as a syntactic one.


38

I.1.1 Pros and Cons

Some linguists tend to attach to constructions of thetype discussed above the label ergative1.Voicing, as usual, aquite distinct opinion from that of his fellow linguists, Dixon(1992) views such patterns as end products of a syntacticprocess called ‘promotion to subject’, i.e. a process by whichsome noun phrase (the direct object, in our particular case) ismoved from a lower- to a higher-ranking position within therelational hierarchy (here, to subject, during passivisation).

On the other hand, the Australian linguist regardsapplication of the term ‘ergative’ to the English examplesabove as “misconceived” for three main reasons2.

a) Promotion to subject is usually available for ONPs (i.e. NPs, of which the deep-structure direct object hasbecome the surface-structure subject, e.g. The veal cuts easily,but has been shown to be equally available for a peripheral NP

1 Cf. Trask 1993, 93: “A name sometimes given to the transitivepattern exemplified by the sentence She opened the door, as compared withthe intransitive The door opened, or to the subject NP in the transitiveconstruction, reflecting the observation that the patient NP the doorfunctions indifferently as intransitive subject or as transitive object, with nochange in the morphology of the verb or of the NP, much as happensregularly in morphologically ergative languages […]”.

2 Trask seems to voice similar doubts in this respect, if for ratherdifferent reasons: “This usage effectively equates ergatives with (a subclassof ?) causatives; its utility is debatable, since the pattern is far from beingfully productive in English: while a number of verbs participate in it (dry,collapse, fly, drown) some other show lexical suppletion (die/kill, fall/drop,recover/cure) and still others require various complex expressions (getlost/lose, be born/bear, blush/make…blush, exist/bring…into existence)”(1993:92).


39

such as the new knife, as exemplified by The new knife cuts theveal easily (cf. Dixon 1992: 323).

b) Promotion to subject has not been shown toinduce a change in the transitivity pattern of a sentence. Thus,if a noun phrase other than object is promoted to subject, thenthe object may be kept on (as is in fact the veal in the aboveexample).

c) The label ‘ergative’ is as a rule used of alinguistic system where A (i.e. the transitive subject) is markedin a distinctive way (by ergative case), thus keeping it separatefrom S (intransitive subject) and O (transitive object), which aremarked in the same way (by absolutive case). Chopping logiceven further, passive S does correspond to O, so the conclusionbecomes evident that, for consistency’s sake at least, linguistslabelling Sports cars sell quickly as ‘ergative’ should apply thesame label to the passive Sports cars are sold quickly, where Scan definitely be traced back to O (cf. Dixon, ib.).


40

I.1.2 Promotion to Subjectvs Passivisation:

Semantic Differences

While passivisation, Dixon maintains (1992: 325),merely focuses on the object or on how the activity affects thelatter – without contributing in any way to the relation betweenobject and verb – , promotion to subject either gives credit to orholds the non-subject NP accountable for the activity’s successor lack of success, respectively. Compare, for instance, Thecustard wasn’t poured properly, implying that “the personholding the jug didn’t look to see what they were doing”, withThe custard doesn’t pour properly, where the listener/reader isexpected to read into the sentence an additional comment like“it is too thick, and will have to be spooned onto the pie”(Dixon, ib.).

More importantly even, disambiguation of similar-looking constructions can be successfully effected by applyingcertain syntactic constraints, such as the one stating thatalthough an object can be kept on when a peripheral nounphrase is promoted to subject, it will most certainly be found tooppose passivisation. Thus, the theoretically acceptable passiveThe woolens were washed well (by the Hoovermatic) –corresponding to The Hoovermatic washed the woolens well –could run the risk of being confused with the passive Thewoolens were washed well (by Mary) (in the Hoovermatic) – tobe traced back to the active Mary washed the woolens well(with Softly) (in the Hoovermatic).

Now then, since, as indicated above, passivisation insuch cases always results in agentless sentences, The woolenswere washed well”would then be irretrievably ambiguous, and alistener would not know whether well referred to the Agent, themachine, the soap mixture, or what” (Dixon, ib.).


41

While comparing passives with pseudo-passives, Stein(1979), too, tackles combinations of the type discussed abovewith the utmost care. Since their linguistic form is active butthe meaning is said to be passive, she labels them ‘notional’passive, as contrasted to the ‘grammatical’ passive, where bothmeaning and form are passive (cf. Stein 1979:166). She alsoseems to agree with Dixon on a further point, namely thatnotional passives as a rule cannot be expanded by an agentphrase (e.g. *The wine drinks well by most customers). Inaddition, she aptly remarks that verbs like sell and wash makeup a distinct class which one can easily tell from bona fideactive verbs by applying the test of compatibility with modalcan. Thus a sentence like *The new Fiat can sell well isdismissed as deviant for the straightforward reason that modalcan is already semantically included (cf. Stein, 1979:167).

Notional passive resembles the grammatical one, Steinclaims, in that they both avoid mentioning the agent. However,while this is an optional characteristic with the latter, it hasbeen found to be a defining one in the former (cf. Stein, ib.).Tosum up, in the notional passive “the speaker`s grammaticalfreedom of treating a resultative activity as beginning after thepoint of its extralinguistic onset [we know from our experiencethat selling and washing presuppose that some person performsthese activities] is lexicalized in an active form” (id.).

Couching it differently, but clearly holding similarviews on the topic, Dixon maintains that promotion to subject,as compared with the passive, is an even more markedconstruction, to which recourse must be had only when successof an activity can mainly be attributed to the nature of thereferent of a non-subject noun phrase. More often than not,“there has to be a contrast involved – some models of car sellquickly and others slowly, some types of woolens wash easilybut others don`t” (Dixon 1992: 325).


42

I.2 The Reflexive:

“a construction in which two noun phrases areunderstood as having the same referent” (Trask 1993: 233). Ihave given so much space to the Passive in the present chapterbecause reflexivity is considered by most theorists of Englishgrammar as a property characterizing pronouns rather thanverbs. Thus, in his most discerning and erudite approach toGrammatical Terms in Linguistics, Trask lists only reflexivepronoun as a distinct morphological subclass and no reflexiveverb (cf 1993: 234). Likewise, in examples like Did he hurthimself when he fell?, Buy yourself some shoes, Shedistinguished herself in the debate, the label ‘reflexive’ isattached to the English pronouns accompanying certain verbs,and not to the verbs as such. Two particular patterns are mostapt to catch one`s eye in the above subcategory, namely:

(a) reflexive absolute transitive:“the construction in which an intrinsically transitive

verb is construed intransitively with a reflexive sense” (Trask1993: 234), e.g. He undressed, I have been washing.

(b) reflexive-patient-subject-construction:“the construction in which a transitive verb has a patient

as its subject and a stressed reflexive pronoun as its object:This car practically drives itself ” (ib.).

Whereas some verbs blatantly discouragecoreferentiality, others simply cannot do without it whenconstrued in a different meaning or forced to take on additionalconstituents. Such is the case with think as accompanied by a to– complement in And I thought to myself: “What a wonderfulworld!”.

In his ambitious and extensive account of EnglishGrammar, A New Approach, Dixon employs the label


43

‘reflexive/reflexivized causative’ for word strings such as Justsit yourself down here, which speakers often use “to achieve acasual informal style” in place of the less “chatty and friendly[…] plain intransitive Just sit down here” (1992: 58). As anadded incentive, some verbs possessed of a primary concretemeaning (especially those including the features [+ space, +direction] in their semantic diagram) can even undergometaphorical extension when taking a reflexive object (cf.Dixon, ib.), as exemplified in I couldn`t bring myself to tell herthe bad news [= I couldn`t bear to tell her], Pull yourselftogether! [= control your feelings, stop acting like a baby], Iknow it was a dishonest thing to do, but put yourself in myplace/my position [= imagine being me].


44

II. The Passive

Trask defines the prototypical passive as “A construction inwhich an intrinsically transitive verb is construed in such a way thatits underlying object appears as its surface subject, its underlyingsubject being either absent (a ‘short passive’) or expressed as anoblique NP (a ‘long passive’, or ‘passive-with-agent’), theconstruction usually being overtly marked in some way to show itspassive character” (1993: 201).

The switch-over from active to passive involvesinsertion of the copula-like be immediately before the head ofthe verb phrase, followed by the past participle of the mainverb (also called ‘-ed or -en participle’).

II.1. The -ed Participle

‘-Ed participle’ is the relatively recent abbreviation –traditional label: ‘past participle’ – for both passive and perfectparticiples. Though almost always identical in structure, the twoEnglish non-finite forms have perfectly distinct functions. Thus,whereas the former serves as the head of a passive verb phrase(They were told about it two days ago), the latter combines withthe auxiliary have to form the Perfect (They have told him aboutit this morning). However, ambiguity does not rule supreme inall cases, a few verbs showing availability for separate perfectand passive forms with at least some speakers (mainly AmericanEnglish), e.g. He has been proven guilty vs They have provedhim guilty, Harrowing pictures of the famine victims have beenshown in the news report vs The news report has showedharrowing pictures of the famine victims.


45

II.2. The Role of Agent by-Phrases

As optional constituent, a passive clause may include aby-phrase complement which is in fact the entity instigating orperforming the action, i.e. the real agent. Passive verb by-phrasesdiffer from peripheral adverbials such as by accident / chance /mistake / request, etc in that they are much more fastidious aboutthe company they keep or, as grammatical parlance would haveit: they place a co-occurrence restriction on the verb. Theselimitations suggest that such phrases, despite their optionality,are specifiers rather than modifiers and are indeed part of thevalency of the individual verb3.

In other words, passive is to the writer what tonic stress isto the speaker: a signal of marked focus. With the activecounterpart almost unanimously viewed as the unmarked clausalmessage, the “passive voice is marked, and it is most typicallyused either to make the entity undergoing the action the centre ofattention, or to remove the entity performing the action (the agent)from the sentence altogether” (Trask 2007: 320).

Everything else being equal, speakers have been found toresort to the passive morphological pattern incorporating a by-complement mainly when this last constituent provides newinformation, hence attracting end-focus, e.g. We were held up bya traffic jam.

Though it is frequently difficult to account for the use of suchpassives in a principled manner, a further motivation seems to occurwhen the by-complement is rather bulky and placing it in final positionis a syntactic constraint deriving from the so-called ‘principle of end-weight’, as exemplified by The criminals had been caught red-handedby the most bizarre contemporary Sherlock Holmes ever to set foot inthat spooky hotel.

3 Cf. Măciucă 2000 c: 35-6 for further details, as well as discussion ofthe label ‘perject’ which some linguists seem to favour.


46

II.3. Agentless or‘Short’ Passives4

Despite its centrality, statistics show that in formalEnglish more than 80 per cent of passives tend to silence theagent, with a significantly higher percentage for colloquialEnglish (cf. Dixon 1992: 298). Admittedly, it is often the casethat an agent remains unactualized if already implied, e.g. Hedid not die a natural death, he was murdered.

In his excellent study On voice in the English Verb,Svartvik chooses to give up rigid traditional views – thuseffectively bypassing dichotomous subclassifications of voice –and proposes instead the concept of ‘passive scale’ (cf.1966:156). At the top end he places sentences with an agent by-phrase, while the opposite pole is occupied by nonagentiveclauses which “have a syntagmatic affinity with active equativeclauses (op. cit., p. 138), with agentless passives ranking third(i.e. exactly at midpoint) on Svartvik’s scale. While in this lastclass the agent is not lexically realized but “it may have direct”agent extension (which is usually animate (cf. 1966, p. 134:Many varieties of laterals are heard in English ← One canhear many varieties of…), the relation of nonagentives to theactive, Svartvik argues, is much more difficult to reconstruct,as illustrated by The significance of mystery, however, was lostin Clarissa (cf. 1966:137), where native speakers varyconsiderably as to admitting an agent extension.

All in all ellipsis of the agent will normally be resortedto if:1. The identity of the active subject is not known.

4 As opposed to ‘Passives-with-Agent’ or ‘Long Passives’ (cf. Trask1993: 201).


47

2. Identification of the active subject is consideredirrelevant.3. The identity of the active subject cannot or must not berevealed.4. Identification of the active subject would be tantamountto claiming or assigning responsibility for the action, e.g. I’mafraid some coffee has been spilt on the rug.5. A get passive is used instead of the prototypical be one,even in the same, colloquial, style (cf. Dixon 1992: 304). Quirk et al, however, think fit to qualify this restriction bytactfully narrowing down the semantic description of agent by-phrases allowed to accompany get passives to [-animate] (cf.1985: 802). Hatcher’s in-depth study on get and be passives isagain a bit more restrictive when shifting the limit up to[-human] but only for highly individualized agents (cf. 1949:435-6). Thus, in her view, “he got run over by a drunkendriver” is perfectly acceptable, while “he got run over by theman next door” is semantically deviant (op. cit.)

An agentless passive is an equally useful device forfocusing on some other clause constituent, particularly on thosewhich can only with difficulty receive end focus, such as verbsor prepositional objects/complements, e.g. So far no winnerhad been announced, Senior members of the government areprovided with research assistants.


48

II.4. Semantic RolesAttached to the

Passive Subject Other Thanthe Prototypical ‘Patient’

The relation between syntax and semantics hasremained a moot point ever since the ascent of linguistics.Whereas some linguists view syntactic principles as overridingthe semantic ones (cf. Standard Theory of TransformationalGrammar), others advocate the opposite view (cf FunctionalGrammar and Cognitive Grammar), with Generative Semanticssimply rubbing out the dividing line and considering them aunified area of investigation.

I tend to believe the golden mean is as usual the safestand wisest decision to make in the dispute in question. In thisparticular light, semantic roles5 can be successfully resorted towhen aiming to distinguish between various passive structures,the more so as in English there are no case forms such asaccusative or dative typically marking the direct or indirectobject of mono- or ditransitive verbs.

Canonically regarded as a privilege – in manylanguages even as an exclusive one (see, for instance, Frenchand Romanian) – of the accusative case or direct object, or, insemantic parlance, of the Patient, passivisation can also takeeffect with a dative case or active indirect object, or again,semantically viewed, with a Recipient as its subject.

Consider the sentence below:Doctors have given a 50-year-old woman an artificial

heart in a special operation,with its prepositional homonym

5 S. in-depth discussion of semantic roles in Măciucă 2000 c: 39-55.


49

Doctors have given an artificial heart to a 50-year-oldwoman in a special operation.Two distinct passive constructions can be derived from the aboveactive one, featuring either the direct object, as in

An artificial heart has been given (by doctors) to a50-year old woman in a special operation,or the indirect object, as in

A 50-year-old woman has been given an artificial heartin a special operationas their respective subjects.Of the two, the latter one is by far the more frequentlyemployed passive, in both formal and colloquial styles. Forobvious reasons of space availability I will not go into furtherdiachronic details pertaining to the origin of this ‘indirectpassive’ (cf. Kruisinga 1925:115, Zandvoort 1969:55) or‘secondary passive’ (cf. Poutsma 1926:125). At this particularjuncture I am more inclined to believe that of real benefit to thereader would be a brief survey of the motivation sustaining thenative speakers’ preference for this type of passive .

A psychologically based explanation originates withJespersen, who invokes “the greater interest felt for theperson”, i.e. the very same reason taken to account for theplacing of the indirect object before the direct object (cf. 1927III:303, 1933:122)6.

Addressing the issue from a quite different, functionalsentence perspective, Stein simply argues that the so-called‘indirect passive’ “conforms to the rule whereby the nominalelement of an active sentence with two positions after the verbwhich has the second lowest degree of communicative

6 Since reference to analogical structures is common linguistic practice,Jespersen also claims that: “A concurrent cause of the rise of the newconstruction may have been the fact that some of the verbs which can takean indirect object are also found with only one (personal) object: theyshowed us upstairs, passive we were shown upstairs” (1927 III: 303).


50

dynamism becomes the subject and the theme of the passivesentence” (1979:116).

Unlike Recipient-, Beneficiary indirect objects – i.e. thosetaking for instead of to in the active SPOdOprep construction –can, in theory, almost never assume the function of passivesubject, as indicated by the following examples: I was bought a hat. A hat was bought me (cf. Fillmore 1968:13). I could be fetched the newspaper. James was mixed a cocktail. You’ll be made an omelette. All the guests were poured cups of coffee

(cf. Downing & Locke 1992:118),of which all are asterisked by Fillmore, and Downing & Lockerespectively, yet accepted (cf. Stein 1979:113) by many nativeEnglish lay speakers (scil. non-philologists).


51

II.5 Passive AuxiliariesOther Than Be

II.5.1 The Get Passive

The semantic idiosyncrasies of the get passive span aquite impressive spectrum, with features paradoxically locatedat its opposite ends: [+ perfective] (Kruisinga 1925:124),[+actional] [-incipient] (Poutsma 1926:100), [+actional][+ingressive] (Curme 1931:446), [+mutative] (Zandvoort1969:57), [+resultative] (Quirk at al 1985:803), [+actional][+resultative] [+rhematic focus] (Stein 1979:59,67). Palmer(1974) stands out in that he views get passive as closely relatedsemantically to statal passives.7

Taking the motivation of using get as a passiveauxiliary to a more abstract, psychologically based, level,Hatcher (1949) even goes so far as to imply that theconstruction under discussion is only had recourse to when themajor focus is on a personal involvement of the subject8.Corroborating this view is also Lakoff (1971), who, in addition,

7 Cf. Palmer 1974, p. 89: “GET, unlike the passive, implies that theperson or object was in the state of having been killed, punished, lost etc.after the event. Semantically, GET reports both the action and the resultantstate. The ball got lost says both the ball was lost (passive) and the ball waslost (statal). It can thus be seen either as a process verb with an -en formwhile BE is purely statal, or as combining the two functions of BE”.

8 Cf. Hatcher 1949, p. 434: “[the event which occurred to the subject] isapt to be the result to some degree, of his carelessness (if not of actualmisbehavior); and we tend to feel that such accidents might have beenavoided, with greater foresight or virtue on the part of the subject”.


52

devotes scholarly attention to the subtle way in whichsuperficial and logical subject interrelate9.

After reiterating their view on the informality of getpassives, Greenbaum & Quirk, in a more recent edition of theirGrammar (1991), also claim that these are usually taken toimply that the passive subject has largely ‘brought it onherself/himself’, so to say, as is also suggested by theconstruction with a reflexive pronoun, e.g. She got herselfcaught (cf. 1991: 45).

In his semantically principled approach, Dixon adducesfurther evidence supporting the ‘similarity-to-reflexives’theory. Thus, while admitting that the omission of main clauseobject (= complement clause subject) is normally not allowedfor other MAKING verbs (his label for causatives), henevertheless points out that the aforementioned strategy can beapplied “as a special syntactic rule which effectively derives aget passive from a MAKING construction involving get”(1992: 303). In other words, Dixon traces get as marker of thepassive back to the underlying causative get which is part of alonger string including a reflexive pronoun plus to(complementiser) plus be (unmarked passive introducer) pluspassive verb, with both be and the reflexive omitted, as indicatedby the bracketed constituents in John got (himself to be) fired.

A distinct feature which Dixon (1992: 304) includes in thesemantic description of get passives is ‘recency of event’.Consider in this respect He got run over (said of something thattook place, say, last week) as opposed to He was run over

9 Cf. Lakoff 1971, p. 160: “[…] I have suggested that the get passiveand the be passive have very different underlying structures, and that theirsemantic differences are reflected in part by the correct assignment ofstructure to passive type: the get passive often suggests the activeinvolvement, emotional or otherwise, of the superficial subject: this isreflected in the fact that the superficial is the logical subject of get, but notof be, where the superficial subject is uninvolved in the action described”.


53

(concerning something that happened a decade ago).As regards the ‘brought-it-on-oneself’ interpretation, at

first blush Dixon seems to hold a dissenting view, with thepassive subject frequently disclaiming responsibility for beingin the described state. Consequently, a sentence like Thatmeeting got postponed carries “a certain overtone that themeeting seems fated never to be held” (Dixon, ib). Henevertheless qualifies his claim by admitting that passive get –like the MAKING verb get to which it appears to besyntactically related – can be taken to imply that the passivesubject is partly responsible for being in the described state,and even adduces as corroborating evidence verbs like amuse,astonish, delight, please, satisfy, which seldom combine withpassive get due to the fact that they denote feelings most likelyto be experienced naturally, “with the Experiencer having littleor no role in bringing them about” (Dixon 1992: 306)10.

Though some linguists with a prevailingly logical bias –who, in addition, strongly believe that metaphors in linguisticsshould be used sparingly – tend to dismiss such psychologicallybased theories as “oversophisticated interpretation”, which istantamount to “an invitation to speculation” (cf. Stein 1979: 58),cultivated speakers of English have been found to motivate theiruse of get passives much in the same vein (cf. Dixon 1992: 398).

The almost unanimously held view that get is informalis challenged by Stein in her extensive study on the passive(1979:164), by implying that the auxiliary serves the specificpurpose of ‘actionalizing’ statal passives, as exemplified byThe vase got broken ↔ The vase was broken. Therefore, Steinargues, since no other copula can be substituted for get in thisparticular function, its alleged informality “is nothing else butan unjustified linguistic prejudice” (op. cit.).

10 Cf. also Hatcher’s paradoxical stance in the following excerpt: “Itmight be said that our construction is an (auto-)biographical device, whichserves to record the experiences of individuals in whom Fate, whether shesmiles or frowns, is personally interested” (1949: 442).


54

II.5.2 Marginal Passive Auxiliaries

II.5.2.1 Become Passives

The semantic features attached to become as a passiveauxiliary range from [+durative] (Kruisinga 1925:124),[+ingressive] (Poutsma 1926:100, Curme 1931: 446), through[+actional] (Jespersen 1933: 254) to [+gradual change] (Quirket al 1985: 803).

A further idiosyncrasy revealed by Stein`s moreexhaustive corpus examples is that, as a rule, passive become,too, fails to connote the presence of an agent (1979: 42). Theactional character of this passive auxiliary is best broughtout, Stein claims, by substituting prototypical be for become inexamples such as “ [ …] our […] love could well becomeconfused “ => “ […] our […] love could well be confused”,where the developing process (with an implied end) denoted inthe former is expressed in the latter simply as statal fact (op.cit., pp 45-6).

With this interpretation in mind, and intent ondemonstrating that become passives have an area of applicationof their own, the German linguist places a further constraint onverbs combining with them, namely [-effected object], whichthus renders deviant sentences like

* The book became written (cf Stein 1979: 44).

II.5.2.2 Grow Passives

Recourse to grow as a passive auxiliary seems to berather rare. Though very similar to become in this employment,grow, too, receives a distinctive, if – for lack of sufficientcorpus examples – very brief, analysis in Stein’s theory, inview of which [+psychological state] and [+physical state] arecharacteristic features of past participles accompanying it.


55

II.5.3 Author’s Own View on the Topic

Before advancing my own view on the topic, which,incidentally, differs considerably from the ones discussedabove, I submit to the reader’s attention the following datacorroborating it.

Poutsma, admittedly, describes passive become as[+ingressive], but he immediately goes on to qualify hisstatement by adding that its force of indicating incipient actionis ‘very weak’, and furthermore, that this verb ‘only vaguely’expresses passiveness (cf 1926:100).Taking the reasoning astep further, Curme maintains that in combination with pastparticiples of verbs that have almost become pure adjectives,become does not indicate action at all, but merely thebeginning of a temporary or a final state (cf 1931: 447). ForZandvoort it is “the getting into a state or a situation denotedby the participle” that counts as a distinctive feature of getpassives when compared with ordinary passives (cf 1969:57).

Finally, the ones who definitely drive home to us thelame tenability of get, become and grow passives are Palmer,on the one hand (cf 1974, p 89: “Semantically, GET reportsboth the action and the resultant state”) and Quirk et al, on theother, when claiming that: “As a resulting copula, GET is oftenequivalent to BECOME” (1985: 802).

In order to better illuminate this point, let us consider,for instance, the examples below:

a) We began to grow uneasy when the skin-diver didn’tappear (Downing & Locke 1992:99) and

b) He grew increasingly frightened (Stein 1979:46).The most natural question springing to one’s mind is:

what major semantic difference do we detect between the twounderscored word strings as contextualized above? I mustconfess, in all frankness, that I see none at all (s. detailed


56

discussion on the topic in II.7.4. g) below). Nevertheless, a) hasbeen found listed by Downing and Locke as typical of“Copular verbs with one Complement” which “refer to aprocess of becoming” ( cf 1992: 98), whereas b) is providedby Stein as a shining example of grow passive, though in boththe intensive relationship obtaining between subject andadjective, and subject and –ed form respectively, is asconspicuous as ever (s. fuller discussion of the topic as well asof collocational restrictions with verbs like grow, sound, tasteand turn in Măciucă 2000 b:190).

Reasoning along similar lines, Kruisinga admits as farback as 1925: “Formally passive verbs [be tired], [beexhausted] have sometimes so little relation to the activetransitive verbs that it is doubtful if they should be interpretedas passive forms or as combinations of adjectives (participles)with a copula to be” (op.cit., p.124), while Poutsma onlyreluctantly acknowledges a year later the feebleness of anyattempt at making clear-cut distinctions between the twofunctions – copular and non-copular – alledgedly assumed byverbs such as get, become and grow :“When connected with a past participle to get is apt to lose itscharacter of a copula and assume a function which differs littlefrom that of to be as an auxiliary of the passive voice. Thealtered function of to get, of course, postulates a change in thegrammatical function of the participle, which from beingmainly adjectival, becomes almost purely verbal […] Somesuch modification of function may also be traced in to becomeand to grow, but with these verbs the change is lesspronounced, the participle being more retentive of its adjectivalfeatures, and the combination suggesting a gradual process”(op.cit., I: 30, II: 99).

Since, however, a plethora of factors is usually at workorchestrating a change, the possibility of multiple motivationmuddies the waters even deeper. To put it simply: given, on the


57

one hand, the wide scale of degrees between verbhood andadjectivehood of -ed forms, as well as the rather tenuouscopula-noncopula distinction in some cases, on the other, onemight with good reason express doubt as to whetherestablishing hard and fast principles for differentiating them isat all a sensible task. The more so as none other than Steinherself candidly admits at one point in her study that “Furtherlexicalization which disrupts the semantic bond between theverb and the lexicalized past participle can then decrease thepassive set and increase the active set again because the pastparticiple will be regarded as a primary adjective” (1979:165).

Now that we have got all the facts laid out before us, weare homing in on the most logical way, to my mind, in whichcombinations of get, become and grow plus -ed forms can bebest construed: as spanning the whole wide passive-activespectrum, with regular passives at one end (where the -edforms are full-fledged participles, as in He got run over by acar), a majority of borderlines cases in between (where the -edforms are labelled ‘fringe puzzles’ by hypercategorization-shyresearchers, cf They became related by marriage), and genuineintensive complementation at the other (where the -ed formsdisplay characteristic adjectival features, e.g. He grewincreasingly frightened).11

11. S. in-depth discussion of -ed forms and table submitted in II.7.4. below.


58

II.6. Verbs Which Defy Passivisation

II.6.1. The Out-And-Out Defiers

If it is certainly the case that transitivity is a definingfeature of the passive for most linguists, it is equally the casethat rigorous explanations should be thought up to warrant allthose cases where a verb that is otherwise transitive cannotoccur in the passive.

Given the vast number of transitive verbs (whethermono-, di-, or complex transitive), trying to draw up exhaustivelists for those transitive verbs of a language that defypassivisation may be next to impossible. Consequently, in theabsence of comprehensive dictionaries postulating with fullassurance the availability for passive use of every single lexicalentry of a verb, we could never be able to go beyond merehypotheses.

That is precisely why it is simply the case that, as far aspassive affinities go, linguists have confined themselves so farto either coming closer to identifying individual exceptions assuch or to attempting to systematize these exceptions via theapplication of established rules accounting for them, andsubsequently squeeze every newly discovered exception intoone or the other of the classes in their individual systems.

Since transitivity, however, is no longer regarded bycontemporary linguists as a syntactic precondition for passiveconstructions (s. in-depth discussion of the topic in Măciucă b):32-42, 53-59) – though canonical views still dismiss thepassive of intransitive verbs as ‘counter-definitional’ –,semantics had to be called on again to bridge the gulf. As aresult, the following two major semantic verb (meaning)classes have been declared ‘passive-proof’:

a) verbs referring to a static relationship:accommodate, become, belong to, comprise, contain, cost,


59

depend on, entail, fit, have, hold, involve, lack, last, mean,measure, own, possess, presuppose, relate to, result from,suffice, suit, take, weigh

b) verbs of equal reciprocity (also labelled ‘symmetric’verbs): equal, marry, resemble.Such verbs defy passivisation, Dawning & Locke claim, for thestraightforward reason that they denote relationships which areinherently non-extensive (cf 1992:56).

Dixon is one of the very few linguists who deem it theirprime duty to bring semantics to bear on syntax by faithfullymotivating every single choice. For instance, since both entitiesaccompanying a symmetric verb may be placed in subject slot,there is no need, he argues, for a passive construction with suchverbs (cf 1992: 307). Likewise, since both poles of therelationship must be stated in the case of verbs referring to astatic relationship, their meaning is not normally open topassivisation, which allows the by phrase to be freely omitted.

Nevertheless, exceptions do rear up their ugly head orpretty face, for semanticists or pragmaticians. Thus, in takingon extensive meanings including the feature [+ agentive], someof these stative verbs can be recategorized as activity verbs,hence as ‘passive-friendly’, e.g.:

I’m afraid you’ve been had [= tricked, deceived].Has the cholera outbreak been contained?

[= prevented from spreading].The new lock has been fitted on the door [= put into place].His style was promptly suited to his puritan audience by

the felicitous appeal to good old American virtues [= made fitor appropriate].

Their ignorance is only equalled by their stupidity[= reaching the same standard/ level as => non-symmetric

meaning].She has been measured this morning by London’s most

famous dress designer. [= the designer has taken hermeasurements].

This warning was meant for you [= intended].


60

On the other hand, emphatic or contrastive use can bebrought to bear on certain verbs to accept passivisation.Compare, for instance, the following two sentences:

1) He owns a red car and 2) He owns the red car.Conversion into the passive of the former renders itsemantically deviant:

*A red car is owned by him.If, however, Stein maintains, one or both noun phrasesinvolved have an additional flavour to them, i.e. they are beingemphasized by means of stress, intonation or the semanticfeature [+definite], a passive seems perfectly acceptable:

The car is owned by him (cf 1979: 94-5).In other words, semantic constraints are susceptible ofviolation due to enforcement of linguistic contrast.

Stein’s final statement on the matter is that such verbsas those discussed above in this section “are semantically statalverbs and therefore lack the semantic characteristic forpassivization” (1979: 97). I beg to differ. Think, for instance, isas much a stative verb as are the ones in question, and yet apassive construction is common usage in formal styles, e.g.:

The government is thought to be planning an electionin June (LDELC: 1401).To my mind, it is rather the semantic feature [+agentive] thatmakes all the difference (see also Măciucă 2004: 85-115 formore detailed investigation of the topic).

A further group of verbs that are only occasionallyfound in the passive includes specimens such as enjoy, know,believe, join, which Dixon labels “verbs that inherently focuson the subject”. Since, for this activity, the Australian linguistclaims (1992: 309), the subject must be more important thanthe object, a passive construction would be most inappropriatein this case.


61

II.6.2 Coreferentiality and Passiveness

Coreferentiality is regarded by many a linguist (cfPoutsma 1926:108, Jespersen 1927 III:300, Huddleston 1971:94, Quirk et al 1985: 806, Palmer 1974:87) as a furtherinsurmountable stumbling block to passive use.12

Intent on shattering generally held views, Stein adducesin her logic-chopping study redoubtable evidence to thecontrary. As a result of the fact that her corpus material yieldedsufficient examples in this respect, she claims that activesentences with possessive pronouns in object position whichimply coreference with the subject CAN be passivised ifobligatory omission of the agent phrase takes effect, e.g.:

His face was washed (cf 1979:101).Stein’s investigation sheds light on yet another aspect:

the inverse correlation obtaining between passiveness andidiomatization, as illustrated by the above example, in sharpcontrast to the ones below :

*His shoulders were shrugged (ib.)*His hand was waved by Tom (Downing&Locke 1992: 42).With reflexivity, the picture is equally blurred. Whereas

some linguists cold-shoulder reflexive constructions as a whole(cf Poutsma 1926: 98, Quirk et al 1985: 808, Downing & Locke1992: 42), others cautiously refrain from making categoricalstatements on the topic. Thus Jespersen (1927 III: 301),Huddleston (1971: 95), Halliday (1968:189) all claim that someverbs (taking reflexive as well as other objects, with the reflexive– if used – obligatory) can have a contrastive passive, e.g. :

He is praised by himself.

12 Cf 1972, pp 805-806: “Coreference between subject and nominalobject blocks the passive transformation, and occurs with (a) reflexive, (b)reciprocal and (c) possessive pronouns in the object. Normally, however,transitive verbs with other nominal objects passivize”.


62

On reciprocity and the passive, Poutsma’s is a mostconvincing voice. He argues that passives are accepted, if stillregarded as highly uncommon, when the sequence ofreciprocal pronouns occurs disrupted, e.g.:

Each was betrayed by the other (cf 1926: 98).Conflating both levels discussed above (i.e. the

syntactic one represented by transitivity, and the semantic levelon which coreference is grounded), cognateness has been longsince exposed as another passive-proof area (cf Kruisinga1925:112, Poutsma 1926:112). Stein’s is again one of the mostcompetent voices on the topic: “In non-contrastive, non-emphatic use passivization is not possible since the sphere of thedenoted action is not directed, it does not go beyond the sphereof the subject itself: to smile a smile is equivalent to to smile,and he smiled a kind smile means he smiled kindly”(1979:109-110), while Jespersen’s (1927 III: 301) is among the first toraise objections in this direction13 and Dixon’s one of the mostrecent ones to chime in with his view by claiming that cognatenoun phrases can only in fairly specific circumstances be madethe object of a passive construction – a claim which he furthersupports by citing the following example:

The same dream was dreamt by all of my brothersas perfectly acceptable (cf 1992:118).

13 See also the following comment by Poutsma: “But when the cognateobject is not attended by an adnominal modifier, so that no description ofthe manner of the activity is intended, the verb may assume a meaningwhich is not incompatible with the function of the passive voice;thus, in :

The sin is sinn’d,…….. …… with whom life is to be lived.” (1926 II: 112).


63

II. 7 The Fuzzy Logic of the Active ↔ PassiveOpposition

II. 7. 1 Passivum Tantum14 and BasicallyPassive Verbs

Discrepancy of opinions on the issue at stake is mostprobably due to the fact that analyses of such cases are cast interms of different, sometimes even opposite, sets of typologicalparameters, i.e. either theoretically or pragmatically based ones.

Thus, one of the first to attempt making an inventory ofpassivum tantum verbs is Robson in his doctoral dissertation(1972). Regrettably, he avoids laying down tenable criteriaunderlying his arguable classification. That also accounts forthe sad fact that the listed items make up a rather motleycollection including, besides bona fide past participles,modified ones and denominal adjectives (s. for instance, formslike unknown, which cannot be traced back to an existing fullverb *to unknow).

A decidedly more feasible classification originates withStein (1979), who distinguishes between obligatorily passive(i.e. genuine passivum tantum) verbs and basically passiveones. Of the former group, repute seems to be the onlyrepresentative (s. Quirk et al 1985: 804, Stein 1979: 163, Dixon1992: 146). Besides verba dicendi such as say, rumour (Stein1979: 163), report (Downing & Locke 1992: 95), the latter hasbeen assumed to include specimens like abash, addict,aggrieve (Stein 1979: 163), certify, label and presume(Downing & Locke 1992: 95).

14 I am more than willing to take both the blame and the credit – if any– for these labels I took the liberty to coin.


64

II. 7. 2 Chameleon-Like Passives15

Certain verbs can easily change their semantics tomatch the grammatical context, but not without dramaticallynarrowing down their range of meanings. Thus the followingverbs, when assuming the bracketed meaning(s), can only beconstrued as passives (cf Stein 1979:163):

be attached to sb/sth [=like sb or sth very much], bebound to [=certain or extremely likely to happen; having amoral or legal duty to do sth], be confined to somewhere/sth[=to exist only in a particular area or group of people], bedamned [= refuse to do sth: I’ll be damned if I’(ll) do that; I’llbe/I’m damned (coll) I am astonished], be delivered of [=givebirth to], be devoured by sth [= feel an emotion, especially abad emotion, very strongly so that it strongly influences yourbehaviour], be ill or well/ favourably, etc disposed to/ towardssth/sb [= like or approve of sth or so], be done for [= 1) beabout to die or suffer greatly because of a serious difficulty ordanger 2) (coll) very tired]; be done in [= (coll) too tired to doany more ], be engaged [= having formally agreed to marry].

To Stein’s mind, verbs developing such a chameleon-like streak are of particular interest because they show “that agreat number of copula verbs + past participle combinationsare lexicalized” (cf 1979: 163).16 Along similar lines, theGerman linguist argues that lexicalization of such passives isaccounted for by the fact that the extra linguistic subject –which in the case of passivum tantum verbs representinglexicalized passives is as a rule not the same as the syntacticsubject – will more often than not be left unspecified orunknown, cf:

15 Id.16‘Lexicalization’ in Stein’s view implies a more restricted or

specialized use of the items (cf 1979:163).


65

She was attached to her father.? attached her to her father (Stein 1979: 64).At this particular juncture I shall refrain from making

any comments on Stein’s theory as outlined in the present aswell as the preceding sections17, and confine my remarks toan item on her list of verbs in the passive with a specificmeaning, namely to be extended. The bracketed explanationsaccompanying the verbs cited above have been extractedmainly from CALD, which, unfortunately, provided no suchilluminating information on to be extended. That is why I hadno choice but to fall back on a dictionary aimed at “getting tothe heart of the language”, LDELC, which enters the followingindication, definition and example on page 455 under extend 5:“[ T usually passive] to cause to use all possible power: Thehorse won the race easily without being fully extended”.Further reference to this lexical entry as it stands in CALD willbe made in II.7.4 below, where I resume discussion of the topicbeing investigated.

17 This will be referred to in more illuminating detail in section II.7.4.below after a brief analysis of statal vs. dynamic passives.


66

II.7.3 Statal vs Dynamic Passives

Greenbaum & Quirk (1991: 45) describe the statalpassive as a construction including an -ed form which refers toa state resulting from an action. Stein (1979: 164), too,maintains that a resultative semantic feature is by definitionassociated with the statal passive. To Dixon’s mind (1992:307), on the other hand, passive constructions in generalnormally describe the result of an activity.

Yet the real problem begins to loom larger than everwhen trying to tell the two apart, i.e. the statal from thedynamic passive. Other languages have weaseled out of thedilemma by employing two different passive auxiliaries: onefor the statal and one for the dynamic passive (cf German seinvs werden). With English, unfortunately, ambiguities are attheir wildest in this area of grammar. Thus, a sentence like

The building was demolishedis ambiguous between a statal reading [= it was in ruins, in astate of decay] and a dynamic one [= they were demolishing it].

As a possible disambiguating device Trask (1993: 259)suggests in such cases the expansion of the sentence byadverbials, which are supposed to force one or the otherreading. And, indeed, if appended to the above sentence, anagent by- phrase such as by the German building company, or afinal clause like so that the supermarket could be builtdefinitely render the feature [+dynamic] explicit. Likewise, thefeature [+statal] can as easily be clarified by addition of adurative adjunct such as for more than a decade.

The possibility of substituting ‘actionalizers’ like get orbecome for be can also be viewed as a further linguistic testingdevice with dynamic passives (cf Stein 1979: 164).

Last but not least, availability of the verb for use in theprogressive – which is notorious for playing up the [+dynamic]


67

feature – could be regarded as an equally reliable disambiguator (sMăciucă 2004: 106-112 for fuller discussion of the topic), e.g.:

The building was being demolished.


68

II.7.4 Author’s Own View on the Topic

II. 7. 4. 1 A Closer Investigationof Stein’s ‘Basically Passive’ Verbs and other -ed Forms

The unavailability of a unified typological approachand, above all, of a consolidated conceptual and analyticframework covering the active-passive dichotomy practicallychallenges the legitimacy of any new assumptions formulatedin this area of research.

It is, however, precisely this diversity of approach thatprompted me to inspect more closely the examples adduced inII.7.1 above, particularly those listed by Stein as ‘basicallypassive’. Since certain infinitival forms resorted to by theGerman linguist for exemplification (s. to abash, to addict, toaggrieve) struck me as rather unusual, I decided to startinvestigating them on my own.

Therefore, I did a more thorough search for these verbsin two state-of-the-art dictionaries of contemporary currentusage: LDELC and CALD. A synopsis of the quite relevantresults which this investigation yielded is presented below.Thus, the good news is that all three lexemes illustrating, inStein’s view, ‘basically passive’ verbs, can be found listed inboth dictionaries as separate entries. The bad news, however, isthat none is entered as any genuine verb would be, i.e. in theirinfinitival form. On the contrary, all three of them appear intheir -ed form and, moreover, are assigned full adjectivalstatus, as clearly indicated in the following excerpts:

1)”abashed […] adj [F] uncomfortable and ashamed inthe presence of others, especially when one has done somethingwrong or stupid – opposite unabashed” (LDELC: 1).

1’)” abashed […] adj [after verb] embarrassed: Hesaid nothing but looked abashed” (CALD: 1).


69

2)”addicted […] adj [F (to)] dependent on something,especially a drug; unable to stop having or taking: It doesn’t takelong to become addicted to these drugs (fig.) My children arehopelessly/ absolutely addicted to television” (LDELC: 13).

2’)”addicted […] adj: By the age of 14 he was addictedto heroin • I’m addicted to (= I very often eat/ drink)chocolate/lattes) • I know that if I start watching a soap opera Iimmediately become hopelessly addicted “(CALD: 15).

3)” aggrieved […] adj 1 showing hurt, angry and bitterfeelings, especially because one has been unfairly treated; 2especially law having suffered as a result of the illegal actionsof someone else: The allegations of fraud were proved and thecourt awarded the aggrieved parties substantial damages“(LDELC: 21).

3’)”aggrieved […] adj unhappy and angry because ofunfair treatment: He felt aggrieved at not being chosen for the team• One aggrieved customer complained that he still hadn’t receivedthe book he had ordered several weeks ago “(CALD: 24).

The above findings induced me to extend myinvestigation to other examples besides the ones cited in II.7.1.This second phase of the analysis adduced additional evidencein favour of the adjectival status of certain -ed forms, as plainlyshown by the entry definitions of reputed and rumoured below– two more lexical items cited by Stein as obligatorily andbasically passive verbs respectively, which both dictionariesconsulted thought fit to enter only as -ed forms, cf:

4)”reputed […] adj generally supposed or considered (tobe), but with some doubt: the reputed father of her baby [F+ to v]She is reputed to be extremely wealthy” (LDELC: 131).

4’)”reputed […] adj said to be the true situationalthough this is not known to be certain and may not be likely:She is reputed to be 25 years younger than her husband • Theyemployed him because of his reputed skill in dealing with thepress” (CALD: 1078).


70

5)”rumoured […] adj reported unofficially: Therumoured marriage between the prince and the dancer did notin fact take place [ F+ to v] He is rumoured to have left thecountry [ + that ] It’s rumoured that there’ll be an election thisyear” (LDELC: 1181).

5’)”rumoured […] adj describes a fact that people aretalking about, which might be true or invented: The rumouredstock market crash has yet to take place • [+ to infinitive] Thepresident is rumoured to be seriously ill” (CALD: 1112).

Now then, though at first blush all five -ed formsdefined and exemplified above look very much alike in thatthey are listed by both LDELC and CALD as adjectives – witha lexically related verb nowhere in evidence –, on closerinspection a sharp eye will not be slow in detecting at least onemajor difference between the a- set (abashed, addicted,aggrieved) and the r- one (reputed, rumoured). Thus, with theformer, insertion of an agent by-phrase – in sentences includingbe + a-item combinations – would render the examplesblatantly deviant, cf :

*My children are hopelessly / absolutely addicted [byX] to television

*By the age of 14 he was addicted to heroin [by X],whereas deployment of a similar strategy in the latter casewould leave them, in theory at least, not entirely unacceptable,if slightly awkward in terms of intrinsic meaning of the lexicalitems under discussion, cf:

? She is reputed [by X] to be 25 years younger than herhusband

? He is rumoured [by X] to have left the country.Keeping in line with Stein’s principle claiming that

“Combinations of a copula + past participle which arelexicalized passives display a further characteristic: the morethey are lexicalized, the less they can be expanded by an agentphrase” (1979:166), it follows from the above that the former


71

set of -ed forms, which defy insertion of an agent phrase, canbe viewed as constituents of fully lexicalized combinations,while the -ed forms in the latter set as part of semi-lexicalizedones. As a matter of fact, Stein herself admits that “Lexicalizationas such is a general process and this implies that we will findmore or less lexicalized combinations” (1979:164), and even feelsthe need to enlarge on the complexity of the phenomenon : “ Theset of combinations consisting of a copula + a past participlewhich occur only in the passive is thus increased throughlexicalization processes” (1979: 165).

In an effort to mitigate the ‘fraught-with-the-unknown’effect which such assertions might have on the reader bystressing the fact that the demarcation line between the activeand the passive can sometimes be frustratingly dynamic (s. alsoexcerpt quoted in II.5.3 above), Stein then immediatelyqualifies her statement and adds that the relationship betweenpast participles and adjectives is best viewed in the light oftheir assumed status. More precisely, if a verb and the -ed formderived from it have been bonded into a closely-knit team, thelatter constituent is regarded as passive in combination with acopula but still a passive which has no corresponding activeversion. If however, the bond between verb and -ed form is nolonger felt as being alive synchronically, i.e. not so stronglypresent as to allow the feature [+ motivated] to be included inthe latter’s semantic description, then the -ed form isconsidered to be a primary adjective and as a result unavailablefor the passive past participle function (cf. Stein, op. cit.).

II. 7. 4. 2 Final Assessment of Stein’s View

I have given so much space to Stein’s view because Iregard it as one of the most discerning on the topic under


72

research. In the light of the facts presented, I am now in aposition to summarize her theory in the following diagram:

ACTIVE + PASSIVEvb. + vb.

CHAMELEON-LIKE PASSIVES ACTIVE vb. -ed form (=adj.),

where bas = bond alive synchronically and bd = bonddisrupted (through additional lexicalization).

Perfectly articulated as it may look at first glance, thereemerge certain incongruities which inevitably invite criticism,the more so as the new evidence amassed seems to be lendingsupport to complementary insights.1. For openers, Stein considers as basically passive abash,addict and aggrieve. This assumption logically implies,according to her theory, that the -ed forms derived from themfunction as lexicalized past participles, not as primaryadjectives18. Which – as made abundantly clear previouslyfrom the cited excerpts – is not exactly what we found them tobe listed as in the two dictionaries consulted.

Moreover, the very fact that aggrieved, for instance, canbe used attributively (cf the aggrieved parties and oneaggrieved customer cited above) is a clear indication of itsadjectival status, a status which is also strongly reinforced bytheir availability for collocating with feel (s. 3’) above: He feltaggrieved at not being chosen by the team) or of abashed withlook (s. 1’) above: He said nothing but looked abashed) toform what can be safely viewed as typical copularcomplementation patterns.

18 Cf. Stein 1979, p. 163: “[…] the following verbs [italicized by me]are basically passive: to abash, to addict, to aggrieve […]”


73

On the other hand, their reluctancy to accept expansionby an agent phrase also speaks volumes for their adjectivalfunction. A similar treatment to abash, addict and aggrievereceive repute and rumour from both quarters. More precisely,they are labelled by Stein as obligatorily and basically passiverespectively, while both LDELC and CALD, as already shownabove, enter them, too, as adjectival -ed forms, again with nomention at all of a repute or rumour infinitive attesting to theirverbal status in standard contemporary English. In addition,both dictionaries feature their attributive employment (s. 4):the reputed father of her baby, 4’): They employed himbecause of his reputed skill…, 5): The rumouredmarriage…and 5’) The rumoured stock market crash…above).

As regards their theoretical availability for expansionby an agent phrase, the feature may be attributed, in my view,to their affiliation to the verba dicendi group, where the agent isthe instigator of a speech act, not of an action as such, andtherefore much easier to pinpoint with no serious consequencesfor the extralinguistic subject, since words in turn are mucheasier to disclaim than deeds. Viewed the other way round, it isprecisely the reluctancy of rumour-mongers to reveal theirsources that induces them to use the passive. This contradiction-in-terms accounts for the awkward-looking or -sounding effectof any inserted agent phrase, which is rightfully felt as intrudingupon both the secrecy assumed and the internal logic of thesentence as such.

Intensification of meaning and gradability help to furtherclarify their position on an imaginary scale distinguishingbetween different degrees of verbhood and adjectivehood. Thus,whereas the a-set is open to both strategies (s. 2): My children arehopelessly/absolutely addicted to television; cf also He saidnothing but looked rather abashed and He felt even moreaggrieved at not being chosen for the team), the r-set deploysneither (cf *She is rather/very/more reputed to be extremely


74

wealthy and *The president is rather/very/more rumoured to beseriously ill).

Taking into account the compelling evidence amassedin favour of their adjectival status, I deem it safe to suggest that-ed forms in the a-set should best be considered separatelexemes, i.e. primary adjectives, not passive past participles, asStein does19.

As for the latter set, though listed as adjectives in bothLDELC and CALD, reputed and rumoured – in sharp contrastto abashed, addicted and aggrieved – obviously retain toomany participial features to be labelled as such. To my mind,they can be regarded as idiosyncratic past participles displayingat least one adjectival trait.2. Secondly, Stein cites to be extended in her list of verbswhich “can be used in the active as well as in the passive voicebut are restricted to the passive [italicized by me] if the verbhas a specific meaning” (1979: 163). This specific meaningwhich she has in mind for to be extended is “tax or use thepowers of a person, horse, etc. to the utmost” (Stein 1979:156). However, if – as intimated in II.7.2 above – the authorsof LDELC list the meaning under scrutiny as “usually”, but notexclusively, passive, those of CALD make no suchspecification. To compound the confusion, the only useindicated and exemplified of the verb in this meaning is theactive one, cf: “extend […] verb [T] to cause someone to useall their ability: she feels that her job doesn’t extend herenough” (CALD: 439).

All things considered – i.e. taking into account thefindings revealed in commentaries 1 and 2 above – , I wouldlike to qualify my criticism of Stein’s few incongruities byadmitting that, in addition to shedding fresh light on several

19 Cf also Stein 1979, p. 164: “Most of these lexicalized passives[italicized by me] are statal passives”.


75

controversial issues of passive use, the semantic journey Iundertook through LDELC and CALD helped reinforce thepossibility that language usage could actually have induced theobserved changes in the area investigated, since the publicationof her study.3. Thirdly, there is one more business which the Germanlinguist, to my eye, left unfinished: she failed to make a clearstatement on the respective positions that the various types of –ed forms exemplified are most likely to assume on animaginary scale of passivehood.

II. 7. 4. 3 Classification of -ed Forms: a Modest Proposal

The table I submit below – inspired by Stein’s viewcomplemented in turn by my own personal insights – is merelyintended to suggest a more accurate partitioning of the scale inquestion, accompanied by an equally rigorous classification ofthe -ed forms based on the syntactico-semantic description oftheir individual behaviour in the various combinationsanalysed.


76

The table


77


78

where ICC = intensive-complementation copula.Concluding the present section are several brief remarks

on the subcategorization proposed.Subcategory b) Since none of the dictionaries

consulted (s. also MEDAL, OALDCE, CULD, DOEI) providedexamples of rumour employed in the active (Rumour has itthat…is the set phrase usually resorted to instead), andfurthermore, Dixon, in his semantically based research, clearlypoints out that “The verb rumour […] is seldom (or never[italicized by me]) found in anything but the passive” (1992:315) – i.e. it may be in principle, but seldom is in practice – , Itook the liberty to class the verb under discussion together withreputed as passivum tantum verbs.

Subcategory c) Said is only used attributively with itssemantic spectrum dramatically narrowed to “alreadymentioned”. As additional evidence supporting the pastparticiple status of verbs included in this slot I adduced theavailability of report, as well as of certify, label and presume –of which “the passive is more common than the active,particularly when the Agent is unexpounded” (Downing &Locke 1993: 95) – for combination with certain adjectival –ingforms or adjectives to form collocations such as to be reportedmissing, to be certified insane, to be labelled dangerous or tobe presumed dead, which, in my view, are best consideredcopular/intensive complementation patterns made up of passiveverb plus subject complement.

Subcategory d) Attributive employment of engaged inthis particular meaning is highly unusual. As expected,contrastive use alone could do the trick, and even so,considerable contextualization is needed in order to render itnearly acceptable, cf the engaged Mary (as opposed to the stillunengaged one) of the two Maries present at a party.


79

On the other hand, highly informal styles can onoccasion readily accommodate more fastidious semantic featuressuch as ICC collocability, modification by intensifiers andgradability of chameleon-like passives like to be engaged, asillustrated by: Mary looks totally/very much engaged to me (saidjocularly by a prospective suitor while looking at the dazzlingengagement ring on Mary’s finger).

Subcategory e) Even if completely disregarding thefact that demolished – unlike engaged above – is not to befound listed as a separate adjectival lexeme in LDELC andCALD, the -ed forms in this slot will still be felt as hoveringhalfway between adjectives and past participles mainly becausethey are also available for use in dynamic passives or, betteryet, because statal passives can be actionalized.

Acceptability of the last three features in theirsyntactico-semantic description varies considerably withindividual native speakers (cf also Stein 1979: 165). Thussentences like The building looks/is utterly/totally demolishedor This building is less demolished than the one over there willbe given a nod by some, while raising a frown from others(particularly when compared to similar sentences employingderelict in place of demolished).

As regards the active counterpart of statal passives, theyunfortunately boast none. The building is demolished is,admittedly, a state brought about by the activity performed in, say,the active They have demolished the building, but the latter can beviewed merely as the opposite pole of the logical nexus-causeeffect, with a corresponding deep-structure dynamic passivelexicalized as The building has been demolished by them.

However, considering the fact that they can be as easilyemployed in statal as they are in dynamic passives, I decided togroup the -ed forms in this slot together with those in chameleon-like passives under ACTIVE + PASSIVE.


80

Subcategory f) The set of -ed forms in this slot havealready been copiously glossed and thoroughly investigated inthe present section above. Still mention must be made of thefact that abashed is listed by CALD as predicative only (cf p 1:“[after verb]”, while addicted, like engaged, requirescontrastive focus for inclusion of the first feature in itssyntactic-semantic description.

The ICC collocability of abashed and aggrieved hasalready been documented above. As a matter of fact, I daresay,it is rather copulas like look and feel that must be regarded astheir regular companions, not the prototypically passive be. Asfor addicted, this can be without difficulty highlighted by citinga simple example such as He became/grew addicted to her.

In order to better clarify their adjectival status, I included anadditional feature in their description, unanimously regarded as amost reliable indicator of adjectivehood: coordination with bonafide adjectives. Abashed and aggrieved posed absolutely noproblem in this respect, cf

He looked abashed and sadHe felt aggrieved and helpless.At first blush addicted seems to repel such company. To

my mind, it usually does so because of the syntactic constraintimposed by inherent preposition to. The example adducedbelow – where addicted adroitly loses its steady companion –just goes to prove my assumption right:

I know that if I start watching a soap opera Iimmediately become sentimental and hopelessly addicted.

Subcategories d) + e) + f): The major difficultyencountered when proceeding further down this scale from top-end verbhood to bottom-end adjectivehood – through variousdegrees of one or the other captured in between – was whichcame first: the statal passives or chameleon-like ones?

To begin with, since most of the -ed forms cited byStein as pertaining to this category are not listed as adjectivesin the dictionaries consulted, I chose to disregard the fact that


81

engaged is. Nevertheless, the decision was still a tough one tomake, for their syntactico-semantic descriptions differ mainlyin terms of type of contextualization resorted to. Thus, statalpassive -ed forms are much easier to contextualize, both withrespect to attributive use (cf also The window is broken Thebroken window) and to the last three features included in thedescription. By contrast, chameleon-like-passive -ed forms – aspreviously shown – require either contrastive focus – whenused attributively – or a shift in style from formal to informalplus considerable contextualization when the other threesyntactico-semantic constraints are applied.

The -ed forms in slots d), e) and f) also differ in termsof marking for the Active counterpart. Thus d) is marked in amanner similar to c), with [-], for they both reveal availabilityfor active in the indicative – d) in a different meaning, whilewith c) the meaning stays the same. On the other hand, themarking resorted to for -ed forms in e) is [0] – taken to meanthat the Active they are semantically derived from is in realitythe syntactic counterpart of a different passive construction – ,which distinguishes them from those in b), marked with [Ø] –where there simply is no active construction at all. As for the-ed forms in f), since they are primarily adjectival constituentsof copular complementation patterns which are active inthemselves, it is rather the case that there simply is nocorresponding passive construction, hence no verbalemployment available of such forms in active clauses.

In view of the above, I finally decided – despite theattributive employment of statal passives and the fact that, dueto availability for use in the same meaning in both dynamic andstatal patterns, they tend to be more closely associated with theformer than are -ed forms in slot d) – that chameleon-likepassive -ed forms should be placed further up on the scale,before their statal passive morphological equivalents. It isperhaps its proximity to intensive complementation – on my


82

scale the two types are placed in adjacent slots – that inducedGreenbaum & Quirk to claim that the statal passive “contains acopular verb and a subject complement” (1991: 45). I disagreewith their view for reasons already indicated at e) above. Evenif found to partially comply with the coordination-with-adjective criterion (cf ? The building looks demolished andweird), the very label attached to the construction underinvestigation, ‘statal passive ‘, still shows it to be a far cry froman ACTIVE ONLY, as intensive/copular complementationpatterns most certainly are.

Subcategory g) In an attempt to close, as promised, thediscussion I opened on frightened in II.5.3. above (s. He grewincreasingly frightened), I will quickly run through the featuresincluded in the syntactico-semantic description of -ed forms inslot f) to see to what extent they apply to the specimens inquestion:

The policewoman found a frightened child in the hut.*He grew frightened by his father.He grew even more frightened on spotting the enemy.He grew uneasy and frightened.

Features three and four needed no further illustration, since theexample cited explicitly incorporates them. A closer look at thedefinitions and examples which LDELC lists under frightened,however, reveals a most disquieting fact: the above syntactico-semantic description cannot be taken to apply to all occurrencesof the -ed form being investigated. So, for instance, whencombining with be in “(infml) They were frightened to death/outof their wits [=extremely frightened] by the ghost” (LDELC:525), an agent phrase insertion is perfectly acceptable. Applyingadditional constraints in the opposite direction, such asavailability for use in the progressive, helps dispel furtherdoubts:

They were BEING frightened [= being filled with fear]to death/out of their wits by the ghost.


83

That is as clear an indication as ever that facing us is agenuinely dynamic passive. Which in turn forces the conclusionon us that there are certain ‘multi-function’ -ed forms likefrightened which can actually span the whole range fromverbhood to adjectivehood without having to shuttle from onemeaning to another (as is the case with chameleon-like passives).It is precisely this multifunctionality, to my mind, that accountsfor the wider range of inherent prepositions which frightened cantake: by (at its most verbal), at (at an intermediate stage) and of (atits most adjectival).

Unfortunately, the fascinating journey to the realm of-ed forms must end here, since neither scope limit nor spaceavailability allow me to pursue the matter any further.

By way of a final remark on the proposed manner ofpartitioning, I deem it my duty to remind the reader that mymain interest in this section lies in identifying the status of -edforms included in various passive constructions. That accountsfor the top-end position on the scale being occupied bydynamic passives, where according to their syntactico-semanticdescription the -ed forms are prototypical past participles,hence closest to verbhood, and not by PASSIVE ONLYcombinations, featuring -ed forms with idiosyncratic participialbehaviour.

As I also deem it appropriate to admit that, given theslowly, yet constantly, shifting borderline between the twoprovinces, active and passive – which faithfully reflects theever-changing human psychology –, the scale type advancedabove is by nature inviting criticism, stands open to debate andsusceptible to subsequent improvement, if urged by rigorouslydocumented arguments.


84

II.8. The Subtle Interplay of Syntax andSemantics in Passive-Like Constructions

The first two constructions listed below display a differenttype of voice chameleonism from that of the verbs discussed inII.7.2 above – though passive in form, they are at heart actives orreflexives – , while to the third one, which perfectly complies withthe passive constraints, linguists, oddly enough, obstinately attachthe label ‘pseudo-passives’.

II.8.1. The Intransitive Passive

The intransitive passive features a rather infrequentemployment of be ‘aiding and abetting’ in the formation of presentperfect variants of certain verbs, e.g.: The guests are gone (cfGreenbaum & Quirk 1990: 37), which are viewed as marked withrespect to the nearly synonymous have- forms (cf. The guests havegone), since the latter apply to far more verbs than the former.Indeed, in addition to go – by far the most devoted regular of thepattern – , other change-of-location verbs such as come, depart,return, or verbs like finish, the semantic description of whichincludes the feature [+perfective], have been found to share thisparticular idiosyncrasy, e.g. I am come, I am finished, I amreturned, Our friend is departed (cf. DER: 55). More importantlyeven, recourse to be as a perfect auxiliary is mainly had when thespeaker/writer has in mind a transposition of meaning from literalto the figurative, as in Our friend is gone/departed (formal)[=hasdied]20. Nevertheless, the construction is a marginal one in English.

20 See also Măciucă 2002a :71-75 for a more detailed discussion of thetopic.


85

II.8.2. Deponent Verbs or ‘Superficial’21 Passives

Originally used in the Latin grammar of verbsexhibiting exclusively passive morphology, yet functioning asactives ( e.g. loqui, partiri, uti), the label ‘deponent’ has beengradually extended to denote “any class of verbs in somelanguage whose morphology is at odds with their syntacticbehaviour” (Trask 1993: 78).

Kruisinga was one of the first to look for suchidiosyncratic behaviour in English verbs22. Keeping in linewith traditional terminology, he called such passive forms likebe blown up, be drowned, be frozen with a clearly intransitivemeaning ‘deponentia’ (1925:123).

The three verbs cited above, however, blatantly defy thedefinition of a deponent verb, for, with the semanticsremaining virtually unchanged, their morphology is far fromexclusively passive, all of them being rather regulars ofintransitive patterns, as illustrated below:

The flame blew out. (OALDCE : 90)He drove over a landmine and his jeep blew up

[= explode] (CALD : 129).We’ve got a rubber boat that blows up [= become firm

by filling with air] (LDELC :127).He drowned in a boating accident (CALD : 385).Water freezes to ice at a temperature of 0 o C. (CALD: 506).On the other hand, Kruisinga’s statement that the agent

(by the wind) is not mentioned only because already rendered

21 Again, I am more than willing to take both the blame and the credit –if any – for this label I took the liberty to coin.

22 Cf: “when a passive verb that has no retained object is used withoutan adjunct, or the manner or time of the action, it is often equivalent inmeaning to an intransitive verb: The candle was blown out. Here the agentis not mentioned as it would be superfluous to add by the wind […]”(1925:123).


86

superfluous – by our elocutionary competence, we make sobold to add – is no more than cold comfort to us. Moreprecisely, replacing a human agent with one denoting a force ofnature is tantamount to admitting that the subject role (candle)is not able to get into the state described by the activity on itsown, without assistance. Consequently, one cannot attach toblow out in The candle was blown out (by the wind) the label‘intransitive’ (cf Dixon 1992: 292, Măciucă 2000a : 20-27).

A more subtle manner of disclaiming responsibilitywould be substituting in for the prototypical companion ofperjects, preposition by — the only strategy to be resorted towhen the need of blaming it on somebody or something otherthan the grammatical subject arises with basically intransitiveverbs exhibiting dual (or ‘split’) transitivity (i.e. they can beused both transitively and intransitively; for further details onthe topic s. Dixon 1992: 286-297 and Măciucă 2000 a :20-40),e.g. The candle blew out in the wind.

Yet, the undeniable fact remains that the verbs underscrutiny can indeed be employed in, so to say, ‘superficially’passive constructions like the following ones:

He fell overboard and was drowned (OALDCE :268).After walking through the snow, my feet were frozen

stiff (CALD : 215).And again, giving credit where it is due, the task of

correctly identifying the passive or active function of suchconstructions is more often than not fraught with difficulty. Adifficulty accounted for by the fact that these verbs, as well asblow, exhibit dual transitivity, and compounded by theiravailability for use in promotion-to-subject patterns (s. I.1. above).

Given the wide range of morphosyntactic combinationsdeploying them, on the one hand, and the notorious tendency ofnatural languages to dispense with semantically redundantvariants by keeping on the less elaborate of two or morestructures conveying identical or similar meanings, on the


87

other, it follows that the above-mentioned constructions cannotbe viewed as perfect syntactic homonyms, much rather asdiffering in terms of their more ‘intimate’ semantics.

In the hope of providing more illuminating detail on thetopic at issue, let us compare the following examples:(a) 1. The candles blew out (in the wind).

[bona fide intransitive employment]2. These candles blow out easily.

[promotion to subject]3. The candles were eventually blown out in the wind.

[superficial passive]4. The candles were easily blown out by the birthday girl.

[ bona fide passive] (b) 1. A kitten drowned in the pond.

[bona fide intransitive employment]2. Kittens drown easily.

[promotion to subject]3. The kittens fell into the pond and were drownedeventually.

[superficial passive]4. The kittens were easily drowned by that heartless jerk.

[bona fide passive].The major semantic difference between (a) 2 and (a) 4,

as well as that between (b) 2 and (b) 4 has already beenaccounted for in I.1.2 above: in (a) 2 and (b) 2 the success ofthe activity is attributed to the poor quality of the wax, and therather delicate respiratory system of kittens respectively,whereas in (a) 4 and (b) 4 it is believed to be more the result ofthe natural “skills” of the underlying agent, and is so perceivedeven if the agentive phrases (by the birthday girl and by thatheartless jerk) are omitted.

As for examples (a) 3 and (b) 3, they, to my mind, aresemantically located halfway between examples 1 and 4 intheir respective sets. In other words, responsibility for the


88

failure of the candles to keep burning rests partly with the poorquality of wax, partly with the strength of the wind, while thedrowning of the kittens occurred partly due to their delicaterespiratory system and partly due to some implied externalfactors such as weather vicissitudes or depth of the pond.

Chopping logic even further, when the grammaticalsubject includes in its semantic description the feature[+human], as in He fell overboard and was drowned citedabove, then the responsibility must be viewed, to my mind atleast, as being gradually shifted from an ‘(un)intentionalperformer’ (e.g. He in He jumped overboard and drowned andHe slipped overboard and got drowned; s. fuller discussion ofget as a passive auxiliary in II.5.1. further above) onto animplied malevolent agent (such as natural forces or fate itself),and therefore away from the grammatical subject23, which inthe meantime has come to assume the utterly innocent semanticrole of ‘affected entity’ (for an in-depth discussion of the topics. Măciucă 2000 c : 39-55).

A distinct borderline case, if superficially similar to theones illustrated by dual-transitivity verbs such as blow out/up,drown and freeze, represents persuade, a transitive through-and-through, as clearly shown in the example below:

She was not persuaded of the truth of his statement (cfLDELC : 1004).

Though defined by LDELC as “ 2 [(of)] rather fml tocause to believe or feel certain; CONVINCE” (ib.), thisparticular meaning of persuade does not allow the aboveexample to be classed with canonical passives – i.e. dynamicones –, much rather with statal passives (cf He has not

23 Cf also He narrowly (=only just) escaped being drowned. (LDELC :439). Since no preliminary or subsequent co-text can be relied on in suchdictionary illustrations to make it conspicuous, omission of an impliedperject (e.g. by the villain) must, of necessity, be ruled out.


89

persuaded her (of the truth of his statement) => She was notpersuaded (of the truth of his statement)).

Let us now consider the following example:His allergy was so annoying, that he was persuaded to

think of an excuse for not showing up at the meeting.This time was persuaded can on no account be made to passmuster as a statal passive, for the only one – if any – to takecredit for persuading him to think of an excuse is his allergy, atbest. Indeed, the most appropriate paraphrase for thesuperficially passive construction in the sentence above is “hehad no choice but to…”. On the other hand, was persuaded inthis second example bears a very close resemblance tochameleon-like passives, even in terms of syntactico-semanticdescription. And, to compound the difficulty of an accurateassessment, the verb can also engage in promotion-to-subject,as do the dual-transitivity verbs previously investigated. Thecrux of the matter, to be sure, is that the meaning of thepersuade-combination in the above sentences is not active,therefore the verb does not qualify as a deponent.


90

II.8.3. Pseudo-Passives

A ‘pseudo-passive’24 is a label applied to “a passiveconstruction in which the verb is intransitive and the subject isunderlyingly the object of a preposition: This bed was slept inby George Washington; Me begonias have been trampled on bythe children; The eradication of disease has been dreamt aboutfor centuries” (Trask 1993: 224). The only intransitivespermitting pseudo-passivisation, Trask maintains (op. cit., p291), are ‘unergatives’25. Other intransitives (such as‘unaccusatives’26) do not allow passivisation, hence theunacceptability of sentences such as: *Mexico was vanished inby Ambrose Bierce, * This bed was died in by GeorgeWashington (cf op. cit., p 292).

To my mind, one would be well-advised to discriminatebetween the rather dissimilar types which the above-citedexamples illustrate, to wit: between This bed was slept in byGeorge Washington and My begonias have been trampled onby the children on the one hand , and The eradication ofdisease has been dreamt about for centuries on the other. Themain discriminating factor is the degree of cohesivenessbetween verb and preposition within the prepositional group.Thus, if the degree is so high that without the preposition theverb is either rendered meaningless or takes on a differentmeaning, then facing us is a bona fide prepositional verb.

24 Some linguists (cf Downing & Locke 1992 :124) prefer to apply thislabel to promotion-to-subject constructions.

25 These are intransitive verbs or predicates whose subject is an agentNoun Phrase (NP) or an actor NP. Typical unergatives: dance, jump, reside,run, sing; dream, receive, sleep (cf Trask 1993: 291-2).

26 These are intransitive verbs or predicates whose subject NP is not anagent or not an actor, or, in some conceptions, whose surface subject is anunderlying (direct) object. Typical unaccusatives: be red, be small, die, exist,explode, fall down, melt, vanish (cf Trask 1993 : 290).


91

Unfortunately, none of the three verbs in question can beviewed as such, cf: I slept late on Sunday morning, He arguesthat the Congress and President Clinton trampled theconstitutional rights of legal immigrants in the new welfarereform law, Do you dream at night? (CALD :1205, CALD:1379 and LDELC : 397 respectively).

Prototypical prepositional verbs are those taking‘inherent’ prepositions (cf Dixon 1992 :13), i.e. prepositionswhich are not chosen on a strictly semantic basis but areautomatically selected by the verb 27, and therefore regarded asa mere appendage to it (e.g. decide on, hope for, refer to, sufferfrom28).

In stark contrast thereto, sleep can combine with a fairlywide range of prepositions, e.g. sleep at s.o.’s place, sleepbetween mum and dad (of a child), sleep on the couch, sleepunder a car (of a cat).

Under normal semantico-pragmatic circumstances, thenouns in the prepositional group at s.o.’s place, between mumand dad, on the couch, under a car are best viewed asunavailable for assuming a subject position in a passivetransform. If, however, as Dixon puts it, “A peripheral NP,marked by a preposition, […] refers to something that is themost significant element in an activity” (1992: 316), then it canwithout difficulty be passivised on, with the prepositionstranded, as illustrated by This bed was slept in by GeorgeWashington above (with a major focus on George Washington,and the implicit addition: by no less a person than GeorgeWashington!), or by My bed has been slept in! (as uttered bySleepy – one of the seven dwarfs in Snow White –, in completebafflement, when finding his tidy bedclothes ruffled).

27 In case-languages like German this is called ‘Rektion’.28 Such English verbs are relics from West Germanic, hence close

relatives of German ‘Rektionsverben’.


92

Still, two major syntactic criteria must be compliedwith, in order for a peripheral noun phrase to lay legitimateclaim to the function of passive subject: there must be no directobject present, and, more importantly even, the prepositionalnoun phrase must not be alternatively codable as direct object(cf Dixon, op. cit., p.317). Thus, while a sentence like Thisspoon has been eaten with is perfectly acceptable, *This spoonhas been eaten beans with is not given the green light intoeducated English. Likewise, This sheet has been torn, but not*This sheet has been torn at (cf Dixon, op.cit., p.318).

There is, nevertheless, one notable exception, Dixonmaintains, to the latter syntactic restriction: when the nounphrase has animate reference, as in Mary was shot at, “sinceonly animates are affected by being shot at” (ib.)29.

To the syntactic criteria discussed above, Dixon addsthree further semantico-pragmatic ‘mitigating’ factors:(1) The referent of the noun phrase “has been (or may be)affected to its detriment, by the activity”, e.g. That windowshouldn’t be leant against (it might break), My new hat hasbeen sat on (cf Dixon 1992: 319);(2) A particular feature of some object “was involved in acertain activity with a particularly important subject” (cf op.cit., p.320), e.g. The palace was once lived in by Louis XV;(3) The noun phrase is discourse topic “and is brought intopassive subject slot for this reason”, e.g. Those stairs were built

29 In his logic-chopping scholarly analysis, Dixon opposes semanticallyMary was shot (suggesting that the projectile hit her) to Mary was shot at(implying that the bullet or arrow missed her) and comments as follows: “Inthe second sentence the Target is not physically affected but she is likely tobe mentally disturbed by the incident – she will have had a scare, and mayrealise that she is at risk of a further attack” (1992 :318).


93

by John, then they were run up by Mary and promptlycollapsed30(ib.).

Even when all these criteria are felicitously met, someinherent-preposition verbs will still defy passivisation (s. II.6.1.above). Belong to, for instance, is one of the out-and-outdefiers, for, “if a speaker wishes to focus on the Owner, puttingit in subject slot, he will use own or have, rather than a passiveof belong to” (Dixon 1992: 308).

Resuming our discussion of the verbs in the examplescited by Trask, in terms of cohesion between verb andpreposition, trample and dream can be said to hold a midwayposition between inherent-preposition verbs and jacks-of-all-trades like sleep. More precisely, they, too, can stand on theirown semantically, but when having to resort to a prepositionalassistant, they are usually construed with one or two at most,e.g. dream of/about, trample on.

As regards the difficult decision of assigning such verbsto the transitive or intransitive category, and as many timesbefore, Dixon (1992 :13) argues his way out of the dilemma mostimpeccably: since noun phrases following inherent-prepositionverbs like decide on, hope for, refer to, rely on behave like adirect object (i.e. they assume the function of passive subject),these verbs can be safely viewed as transitive verbs.

With other verbs, though, there are no neat solutions tothis problem. For instance, what is one to make of wonder inThat decision by the Vice-Chancellor has been wondered at inevery committee room of the university? It can be construed,Dixon claims (1992: 135), both as an inherent-preposition verband as an intransitive verb taking a peripheral noun phrase.Supporting the transitive analysis is the passive transform with theprepositional NP at subject. In corroboration of the intransitive

30 On its own, Dixon claims, Those stairs were run up by Mary wouldbe much less acceptable.


94

alternative, on the other hand, one can adduce the fact that theprepositional NP can be freely omitted in other contexts.

Of the two, I wholeheartedly favour the former, for,even if other contexts make it possible for the ‘preposition +NP’string to be dispensed with altogether, in this particular one theyare obviously there, as large as life, and making a hugedifference at that. The fact that the preposition can be freelyomitted merely attests to its noninherent nature. A further proofshowing that semantics is always there for syntax to fall back onpoints to the role of ‘(highly) affected entity’ assumed in thepassive transform by the prepositional NP at subject, which roleis prototypically attached to direct objects in the active version.

Obiter dictum, the ambivalence at issue is fullyreflected in the active counterparts of such passive transforms.More precisely, prepositional NPs like at that decision, on mybegonias, about the eradication, in this bed can be alternativelyviewed as Prepositional Object – since they take on thefunction of passive subject –, Predicator Complement(functional perspective) or Prepositional Completive (relationalperspective) – when promoted to central or valencyconstituents and indispensable companions of an intransitiveverb – or Adjunct – when demoted to the status of peripheralconstituents and optional companions of an intransitive verb(for a fuller discussion of the topic see Măciucă 2000 b : 20-53and Măciucă 2000 c : 62-74, 86-103, 108-113).

As already intimated above, I tend to advocate the firstview, which, in addition, I take the liberty of applying tophrasal-prepositional verbs and multi-word idiomaticcombinations ending in a preposition, e.g. He ran up againstdifficulties, I simply lost track of time. By way of conclusion, afinal word of dissent: all other things being equal, I seeabsolutely no reason why such prepositional verbs should bediscriminated against, and their passive transforms with theprepositional NP at subject labelled ‘pseudo-passives’, when


95

both their genuinely passive behaviour, and their proventransitive status entitle them to a bona fide passiveinterpretation.

Since the passive invites more detailed discussion, andit is crystal-clear that we could never even dream of exhaustingso vast a topic in such a short space as devoted by the presentvolume to this area of research, the grammatical category atissue will make the subject of a forthcoming study per se.

Gina Măciucă


96

THE ENGLISH ASPECT

I GeneralitiesI.1 Definition. Aspect vs ‘Aktionsart’I.2 ClassificationI.3 Means of Expressing AspectualityI.4 Imperfective vs Perfective: A Moot Point?II The English ProgressiveII.1 Defining the ConceptII.2 Semantic SpectrumIII The English Perfect


97

I Generalities

I.1 Definition. Aspect vs ‘Aktionsart’

Generally viewed as one of the most daunting anddifficult areas of grammar, aspect is a grammatical categoryfeaturing the distinctions in the temporal structure of an event(cf Trask 2007).

The distinction between aspect and Aktionsart31 hasalways been a bone of contention and is still a moot point formany grammarians. Some of the most noteworthy insights intothe ‘aspect – Aktionsart’ dispute stem from Raith’s Aktionsartund Aspekt. Incidentally, Raith is one of the trailblazers in thefield. He did his best to adjust the term ‘aspect’ – which is ofSlavic extraction – to the requirements of the English language,a feat which was soon to invite mordant criticism from theSlavic quarter. As regards the distinction at issue, whereas the‘mode of action’, he feels, presents the verbal concept as varyingup and down an imaginary scale (ingressive, inchoative,conclusive, resultative, iterative, causative, factive, intensive, etc),the ‘aspect’ views it dichotomously: as ‘perfective’ and‘imperfective’. In other words, the former should be regarded asan objective category, and the latter as a subjective one. However,one should know better than to class the one with the syntacticand the other with the stylistic devices.

Contemporary linguistics, however, tends to viewmatters more drastically, and, as a result, Aktionsarten aresimply evicted from the province of grammar. So, for instance,Trask (1993: 12-13) lists under ‘Aktionsart’ two definitions:one applying to the term as originally employed by Slavicists

31The term was originally coined by S. Agrell in his Aspektänderungund Aktionsbildung beim polnischen Zeitworte, 1908, I, IV, 2, LundsUniversitets Årsskrift.


98

(“A distinction of aspect which is expressed by derivationalmorphology”), and the other referring to the term in use inlanguages like English (“A distinction of aspect which isexpressed lexically, rather than grammatically: eat, nibble,devour”). He takes the matters even further in his laterwritings, by qualifying his statement on the type of distinctiondenoted (“Certain types of aspect-like [ital. by me] distinctionsmay be expressed by lexical means, rather than grammatically:an example is the contrast among nibble, eat, devour”), ifhowever, admitting that the category in question is still anaspectual one (“A distinction expressed in this way is called anAktionsart or lexical aspect” (2007: 27).


99

I.2 Classification

The notoriously meagre resources of the Englishinflectional system – when compared with other languages – canbe taken to account for the fewer aspectual choices it displays.Most linguists usually recognize two aspectual oppositions inEnglish: progressive ↔ nonprogressive and perfect ↔ nonperfect(cf Greenbaum & Quirk 1991: 51, Trask 2007: 26; see alsoMăciucă 2004: 19-39 for fuller discussion of the topic), thoughsome of them consider only the former one as obligatory32 (cfLocke & Downing 1992: 363).

The main superordinate aspectual divisions whichnatural languages canonically distinguish are imperfective,perfective and transformative33. While imperfectivity makesreference to the internal temporal consistency of a situation,perfectivity views it as a single whole, without zooming in onthe separate phases, with the transformative focusing on thetransition from one state or activity to another.

The imperfective category further subdivides intodurative, progressive (alternative label: continuous), habitual(also consuetudinal) and iterative (also frequentative).Durative denotes a state or action which usually exists orcontinues for a considerable length of time. Whereas in mostlanguages this particular subcategory does not find explicitrepresentation – recourse is had in such cases to a generalimperfective form –, English boasts distinct forms from theones expressing the other three imperfective divisions, namelysimple past or simple present, as in She slept for three solid hours.

32 S. also Trask 2007, p 26: “The perfect is often classed as an aspect,although it is decidedly unusual among aspects”.

33 Heringer (1968: 81-2) advanced a different classification intoqualitative (with subdivisions “kursiv”, ingressive and egressive) andquantitative aspect (further subdivided into semelfactive, punctual, iterativeand durative).


100

Progressive views the event as extending over time, e.g.His Lordship was having tea.

Activities labelled habitual are the ones carried outconsistently or regularly. English has a specific form to resortto only for discontinued habit or state, or better said, for pasthabituality, namely the lexical auxiliary used to, e.g. She usedto live in Glasgow.

When the action is viewed as a series of repeated events,the verb is as a rule thought to be in the iterative. Though boastingno distinct form for this, English sometimes makes use of theauxiliary keep for this purpose, as exhibited by The children keeppestering me to take them to the zoo.

The superordinate category perfective apparentlydistinguishes two further subdivisions: punctual (cf Heger1967: 564, 572; Heringer 1968: 81, 82) and semelfactive,which contemporary linguists erroneously tend to equate. Tocompound the confusion, even a polymath like Trask isobviously hesitant about acknowledging a semantic differencebetween the two. Thus, he defines and exemplifies punctual as“The aspect category expressing an action or state which isconfined to a single instant of time, as in the example Hillaryreached the summit of Everest” (1993: 224). Later in the samedictionary he also defines semelfactive as “an aspect categoryexpressing an action or event which is perceived as happeningexactly once” (1993: 250), and illustrates it by having recourseto Lisa sneezed, that is the very example – only with changedsubject – which he cites as exhibiting punctual aspect in hismore recent compendium referred to here, cf: “Some otherlanguages display further aspectual forms, such as the punctualaspect (the event is viewed as occurring in a single moment);English has no special form for this, and we use our perfectiveform, as in She sneezed ” (2007: 26).

Comparing the two examples above, Hillary reachedthe summit of Everest and Lisa/She sneezed – in a purely


101

Dixonian (scil. logic-chopping) manner – I am more inclined toview the former as exhibiting semelfactive aspect and the latteras illustrative of the punctual one, since the undertaking ofsuch an extraordinary feat by the same subject is far less likelyto happen a second time within a relatively short span of timethan is a fit of sneezing (compare also the diametricallyopposed semantic roles attached to the subjects in the twosentences analysed: ‘intentional performer’ in the former, asagainst ‘unintentional permitter’ in the latter; for an in-depthdiscussion of semantic roles s. Măciucă 2000 c: 39-56).

Transformative aspect reflects the transition from onestate or event to another. It further subdivides into inchoative(also inceptive, ingressive) and conclusive (also egressive).While inchoative stresses the initial stage of a state or activity,e.g. They started building the house in January, the conclusivesubcategory highlights the final one, e.g. They finished buildingthe house in December. As clearly shown in the aboveexamples, English boasts no explicit markers (scil. distinctiveforms) of this aspectual type.

A further type added by some linguists to thegrammatical category under scrutiny is the prospective,denoting the imminence of some event, as illustrated by theEnglish lexical auxiliaries be going to or be about to.

Trask also includes completive aspect, as exhibited byShe done talked in the African-American variety of English,and narrative aspect, a feature of Jamaican English, e.g. Shebin talked (cf 2007: 26).


102

I.3 Means of Expressing Aspectuality

Even if reluctantly disregarding the quite numerouscases of one-off employment of less orthodox devices forexpressing aspectuality – the topic, fascinating as it is, liesoutside the immediate scope of the present research – we arestill left with a multitude of patterns which can be successfullycalled on to do the job. The following odd assortment of lexicaland grammatical items may be viewed as aspect-related:

Tense: Smith passes the ball (completive/perfective)Smith smokes pot (habitual/imperfective)

Adverbial phrase: His boss phoned him all of last week(iterative/imperfective)

Definite vs indefinite noun: Her father visited the museum(completive/perfective)

A lot of tourists visited the museum(frequentative/imperfective)

Verbal type: She sleeps a lot (durative/imperfective)She sighs a lot (iterative/imperfective)

Articles: He will be good at drawing the map (perfective)He will be good at drawing maps

(repetitive/imperfective)Verbal construction: My daughter strolls quite often in the

park (frequentative bounded activity/imperfective)My daughter has frequent strolls in the park

(frequentative unbounded activity/imperfective)He saw her jump (completive/perfective)

He saw her jumping (durative/imperfective)Aspectualizers: He started playing the piano

(inchoative/imperfective)He finished playing the piano

(completive/perfective)He keeps trying to distract me

(iterative/imperfective)


103

She used to love dogs but one attacked her and she doesn’t likethem anymore (discontinued habit/imperfective)

Complement structure: The cat began to sneeze(inchoative/perfective)The cat began sneezing

(inchoative-iterative/imperfective)Phrasal verb particles: I was still writing away when the

exam finished (imperfective)The music faded away as the procession moved slowly up the

street (perfective)(for a comprehensive semantic scrutiny of aspectual

complementation s. Freed 1976).Aspectualizers (or ‘aspectual verbs’) are lexical or

auxiliary verbs which primarily express a distinction of aspect,such as begin, cease, complete, continue, end, finish, keep, last,quit, repeat, resume, start, stop, progressive be or perfect have(s. detailed discussion of the concept and alternativeterminology – ‘phased’ verb groups, ‘raising’ verbs – inMăciucă, 2000 a: 5-20). Freed characterizes them as‘container’ verbs operating on sentences (which areappropriately ‘deformed’), nominalized verbs, or ‘primitive’nouns. They do not, however, intrinsically exhibit a semanticproperty claiming that the activity denoted is or not conduciveto the achievement of a certain goal, hence susceptible to the‘completed/uncompleted’ interpretation, as do ‘telic’ and‘atelic’34 verbs respectively, which can carry a sense of theirown duration.

34 The former are verbs with a natural ending, e.g. Lisa is cleaning thefridge, We drove to Canterbury (cf Trask 1993: 276), whereas the latterobviously lack it, e.g. Janet is sleeping, Lisa speaks good French (cf Trask1993:22; for a more thorough investigation of the topic see Comrie 1976).


104

I.4 Imperfective vs Perfective:a Moot Point?

As logic would have it, discussion of the subtopic willstart from cases exhibiting a more or less clear-cut aspectualdistinction, shift to fuzzier patterns and end with blatantlyambiguous constructions.

Thus, the imperfectivity of ‘have-a-verb’ periphrases ismade abundantly clear by the fact that they cannot be taken todenote some activity related to a time or space limit, orintended to achieve a goal. As a result, one can say She walkedin the park from 10 to 12, but not *She had a walk in the parkfrom 10 to 12, or He swam across the river (perfective), but not*He had a swim across the river (cf Dixon 1992:346)35.

With ‘take-a-verb’ combinations the opposite holds true.Since they contrast with ‘have-a-verb’ constructions in denotingas a rule a single unit of activity, ‘take-a-verb’ periphrases can bereadily assigned to the perfective category.

Compare:She walked in the park (imperfective: bounded)She had a walk in the park (imperfective: unbounded)She took a walk around the pond (perfective)(cf Dixon 1992: 352)36

Yet ‘have/take-a-verb’ combinations and corporeal verbsundoubtedly are the area where the subtlest differences in

35 Dixon’s thoroughly documented investigation of ‘have-a-/take-a-/give-a-verb’ combinations supplied me with all the necessary reasons for refuting Freed’sclaim (1976: 28) that the former should be viewed as denoting ‘boundedness’,while corresponding one-word verbs ‘unboundedness’.

36 Again, since ‘take-a-verb’ constructions usually imply that just oneunit of the activity is being completed, Freed’s example David takesfrequent walks (1976: 28) sounds rather infelicitous.


105

meaning between the two really glare at one. So, for instance,since smell generally denotes a series of inhalations, hence arepetitive action, this verb appears to feel more at home with a‘have-a-verb’ rather than with a ‘take-a-verb’ periphrasis. Bycontrast, a verb like sniff, which is more likely to refer to a non-segmented activity, will accordingly be more easilyaccommodated by a ‘take-a-verb’ construction rather than by a‘have-a-verb’ one. Compare:

He had a smell of the wine (imperfective, repetitive)The dog took a sniff of the medicine (perfective)Freed’s interpretation of the perfective / imperfective

distinction is not, I am happy to say it, one of the typical keep-hands-off-so-as-not-to-spoil-the-data cases. To her theimperfective aspect is intended to include – in addition touncompleted actions, repetition of any sort whether of a habitualaction or an iterated one, whereas the perfective one normallysubsumes not only completed actions, but those “that have beensuccessfully initiated as well” (1976: 30).

It is this last point, to be sure, that creates some confusionin the reader’s mind, for one may wonder – as Freed herself does,to be perfectly candid about it – what aspect the interplay of thesevarious aspectual forms will engender if one of them normallyindicates ‘perfective’ and another marks ‘imperfective’. It is notdifficult to label an isolated verb, a simple kernel sentence, or an“aspectualizer with its operand deleted” as ‘perfective’ or‘imperfective’ (Freed, ib.). In this way, jump may be viewed asperfective, whereas breathe as imperfective. She ate the orange isconsidered perfective, although She is eating an orange is regardedas imperfective. And finally, She started is, in Freed’s opinion,specific enough to indicate perfectivity, but She continued isunspecific and hence imperfective.

The question remains, however: what is the aspect of asentence like She started eating? She started is a perfectivesentence, but She started eating does not specify either the


106

duration or completion of the event and therefore seems to beimperfective. “Because of such examples it would be simplisticto classify start as a perfectivizing aspectualizer”, Freed infers(ib.). Kittredge makes just this claim in his thesis (1970: 44)calling start, begin, etc. ‘perfectivizers’. Yet the suggestion doesnot find favour with Freed, who aptly remarks that “the aspect ofa sentence containing start can vary according to the aspect ofthe operand, which in turn depends on the aspect of the verb (ornoun) in question plus the syntactic form of this argument”(1976: 31).

Retrospective verbs have also developed a penchant fordual patterning in this respect. With remember, for instance,-ing and infinitival complements occur in complementarydistribution signalling perfectivity and imperfectivityrespectively, e.g.:

I distinctly remember leaving the keys on the kitchentable.

I remembered to leave the keys on the kitchen table.With forget, on the other hand, it is context alone that helps onetease apart the two interpretations. Thus

She completely forgot about feeding the cat isambiguous between:

She forgot that she had fed the cat (perfective)and

She forgot that she should feed the cat (imperfective).Last but not least, as illustrated in I. 3 above, phrasal

verb particles, too, have been shown to intrinsically exhibit asemantic amalgamation of the two opposing aspects, with thecontext, again, resorted to as the most reliable extricator. Twofurther examples with up are being submitted below:

There’s a storm blowing up [= beginning to develop].I’d like to wind up [= to bring to an end] the meeting by

thanking all those who were able to attend at such short notice.


107


108

II The English Progressive

II.1 Defining the Concept

Progressive, as Trask claims, is “The aspect categorywhich refers specifically to an action or event which is in progressat the moment of time serving as the reference point for theutterance” (1993: 219). Some linguists prefer instead the termcontinuous, which is, indeed, regarded as an alternative label inthe province of grammar.37

As regards its means of realization, English regularlyresorts to be…-ing, i.e. a verbal periphrasis made up of someform of be plus the –ing participle. Standing in for progressivebe are on occasion two prototypical motion verbs such as comeand go, in which case the combination becomes a genuinecontradiction-in-terms, i.e. a most bizarre merger of oppositeaspects, perfective and imperfective, e.g. The soldiers camerunning across the fields (cf Downing & Locke 1992: 372).

II. 2 SEMANTIC SPECTRUM

Since in English the choice between progressive andnonprogressive is not an erratic, much rather an obligatory one –which is not the case with other languages exhibitingprogressiveness (s. Măciucă 2004: 153-219) –, it can be traced backto semantic oppositions such as temporariness vs permanence,duration vs punctuality, action vs statement, interpretation vs.description, agentivity vs non-agentivity, ‘proper’ vs ‘improper’behaviour, literalness vs figurativeness.

Whether postulating the existence of an “immanent aspect”

37 A noticeably diverging opinion voices Comrie (1976) who views‘continuous’ as synonymous with ‘non-habitual’, with ‘progressive’ actingas a subcategory of the former.


109

(Hirtle 1967), of a ‘time-frame’ theory (Jespersen 1931), of an‘incompletion’ reading (Jespersen, Kruisinga, Leech), or of an‘emotional’ one (Curme, Jespersen, Zandvoort), the quest for a coremeaning of the progressive is not nearly over yet (s. Măciucă 2004:65-84 for a fuller discussion of the topic).38

As regards compatibility with verb senses, though stativesare notorious for steering clear of progressive-friendly contexts,nowadays’ usage shows even arch-enemies of the aspect in questionlike ‘mental-state’ verbs to succumb to its charms, e.g.

Billy is kissing Petronela, and is loving it.Charles is understanding French a lot better since he’s

been to France.(cf Aitchison 1994: 100; s. also Măciucă 2004: 85-96 forfurther details on the topic).

Along similar lines, ‘futurity’, as an idiosyncraticfeature attached to progressives only when combined with‘motion’ verbs, seems to be no longer confined to this type ofverbs, as clearly indicated by the following example:

Tom is having a bath as soon as Arabella is out of thebathroom (cf Aitchison, ib.).

The specimens below adduce yet further undeniableconclusive evidence in favour of the ever fuzzier distinctionbetween use and abuse, which, in turn, is tantamount to a sadreminder that natural languages are unfortunately left to the tendermercies of their ill-informed speakers, who more often than not aretotally unaware of how frustratingly tenuous the borderlinebetween making or marring a language can become at times:

The matron does not know all she should be knowingabout this affair.

We’re certainly hoping they’ll be wanting to do it again(id.).

38 The semantics of tempoaspectual blends featuring the progressivewill be referred to in more detail in the unit on Tense below.


110

III The English Perfect

The perfect, Trask claims, “is somewhat anomalousamong aspectual forms, and its precise characterization is amatter of some controversy” (1993: 204; s. also Comrie (1976)and Dahl (1985) for a minute investigation of the topic).

Two facts, to my mind, mainly account for both thissomewhat anomalous look and ill-defined profile of theperfect: the fact that in certain European languages like French,German, Italian, Romanian, Spanish, the label ‘perfect’ isusually attached to a past tense constructed in the same way asis the English tempoaspectual blend ‘present perfect’; and thefact that, despite their entirely distinct meanings, people get‘perfect’ and ‘perfective’ aspects confused rather frequently –regrettably, even some textbooks seem unable to avoid thepitfall39 (see discussion of the perfective aspect in I. 4 above).

Quite unlike the perfective, the perfect denotes “a stateresulting from an earlier event, as in Lisa has got out (i.e., sheis not here now)” (Trask 1993: 204).

On the other hand, the perfect must be clearlydistinguished, Dahl (1985) maintains, from the ‘resultative’aspect which is often regarded as a synonym for the former.Thus, the semantic difference between He has gone (‘perfect’)and He is gone (‘resultative’; s. also ‘intransitive passive’ insubsection II.8.1 of The English Voice above) – which bothdenote a state resulting from an earlier event – is, Dahl claims,that in the latter the earlier event is rendered more conspicuousto the detriment of the present state, whereas in the former thingsare viewed the other way round.

39 Trask puts the confusion down to “the unfortunate similarity in theirnames, which results from the accident that Latin happened to use the sameform in both functions” (1993: 204).


111

Both means of realization and the semantic spectrumlargely depend on the tense involved in the tempoaspectualblend of which the perfect is the other constituent. That is why,given the multitude of combinations derived in the process,minute investigation of both subjects will be conducted in thefollowing unit.

Gina Măciucă


112

THE ENGLISH TENSEI.GeneralitiesII.The Semantics of Tempoaspectual BlendsII.1 Non-Past Tempoaspectual [=TA] BlendsII.1.1 Non-Past TA Blends Relating to Present TimeII.1.1.1 Simple PresentII.1.1.2 Present ProgressiveII.2 Idiosyncratic Tempoaspectual BlendsII.2.1 Present Perfect Simple [=PsPfs]II.2.1.1 The State PsPfsII.2.1.2 The Event PsPfsII.2.1.3 The Durative PsPfsII.2.1.4 The Habitual PsPfsII.2.2 Present Perfect Progressive [=PsPfPg]II.2.2.1 The State PsPfPgII.2.2.2The Event PsPfPgII.2.2.3 The Durative PsPfPgII.2.2.4 The Habitual PsPfPgII.3. Past Tempoaspectual BlendsII.3.1 Past Tempoaspectual Blends Relating to Past TimeII.3.1.1 Past Tense SimpleII. 3.1.2 Past ProgressiveII.3.1.3 Past Perfect SimpleII.3.1.4 Past Perfect ProgressiveIII Transposition of Temporal ReferenceIII.1 Non-Past Tempoaspectual Blends Relating to PastTimeIII.1.1 Simple Present for Past TimeIII.1.1.1 The Historic SPIII.1.1.2 The Reporting SPIII.1.2 The Historic PsPgIII.2 Non-Past Tempoaspectual Blends Relating to FutureIII.2.1 SP for FutureIII.2.2 PsPg for FutureIII.3 Past Tempoaspectual Blends Relating to PresentTimeIII.3.1 PS/PPg for Present Time


113

III.3.1.1 PS/PPg as Means of Conveying ReportedSpeech or ThoughtIII.3.1.2 The atitudinal PS/PPgIII.3.1.3 The hypothetical PS/PPgIII.3.2 PPfS/PPfPg for Present TimeIII.3.2.1 PPfS/PPfPg as a Means of ConveyingReported Speech or ThoughtIII.3.2.2 The Attitudinal PPfS/PPfPg for Present TimeIII.4 The Hypothetical . PPfS/PPfPg≠ ‘Past in the Past’III.5 Past Tempoaspectual Blends Relating to FutureIII.5.1 The Hypothetical PT with Future ReferenceIII.5.2 PPg for Future Time in the PastIV. Further Means of Expressing FuturityIV.1. Referring to Future Time from a Viewpoint in thePresentIV.1.1 Will/Shall + infinitiveIV.1.2 Will/Shall + progressiveIV.1.3 Be going to + infinitiveIV.1.4 Be to + infinitiveIV.1.5 Be about to + infinitiveIV.2 Referring to Past Time from a Viewpoint in theFutureIV.2.1 Will/Shall + perfectIV.3 Referring to Future Time from a Viewpoint in the PastIV.3.1 Would + infinitiveIV.3.2 Was/were going to + infinitiveIV.3.3 Was/were to + infinitiveIV.3.4 Was/were about to + infinitiveV Types of Extended Structure FeaturingTempoaspectual BlendsV.1 Extended Structures with Two AuxiliariesV.2 Extended Structures with Three AuxiliariesV.3 Extended Structures with Four AuxiliariesV.4 Extended Structures with Five Auxiliaries


114

I Generalities

‘Tense’ is the grammatical category “which correlatesmost directly with distinctions of time” (Trask 1993: 276),hence, the “grammaticalization of time” (Trask 2007:294).English, the highly regarded Professor of Linguistics claims,”exhibits a minimal tense system with a two-way contrastbetween past and non-past forms”(ib.), more precisely it hasonly two tenses (past and present) marked morphologically, allother time characteristics being expressed by aspect.

And indeed, with both aspect and tense referring to time– though in clearly different ways (cf Trask’s definitions, oftense above, and of aspect in Subchapter I.1 of The EnglishAspect) – and, furthermore, with distinctions within eachcategory marked mostly on verbs, the two grammaticalcategories are so closely knit together in English that, in time,the bond between them has been rendered, so to say, shatter–proof. Which facts induced me to dwell on the semantics ofsuch tempoaspectual40 blends in this particular unit.

40 Again, I am more than willing to take both the blame and the credit –if any – for this label I took the liberty to coin.


115

II The Semantics of Tempoaspectual Blends

II.1 Non-Past TEmpoaspectual [=TA] Blends

II.1.1 Non-Past TA Blends Relating to Present Time

II.1.1.1 Simple Present [=SP]A. BASIC STRUCTURE: base form of lexical verb

employed + -s/es in the third person singular.B. CORE SEMANTICS: [+non-past] [-progressive] [-perfect]C. BRIEF SEMANTICO-PRAGMATIC DESCRIPTION

OF MAJOR TYPES AND SUBTYPES

II.1.1.1.1 The state SPlabels the type used with stative verb meanings to

denote a single uninterrupted state of affairs which covers afairly wide time span ranging from past to future, with thetemporal reference including speech time.

Further subtypes:(a) The timeless SP exhibits the widest applicability, for reference is made

to ‘eternal truths’, e.g.Two times six equals twelve.

(b) A subtype denoting a time span which is notendless, but still refers to more or less extreme instances oftimelessness, e.g.

This chapter relates to English tense.That cake smells good.


116

II.1.1.1.2 The habitual SPlabels the type used with dynamic verb meanings to

denote a series of events covering an unspecified time, i.e.which occur repeatedly, with no restriction placed on theirability to extend into the past or future. Though happening atspeech time, such events do not necessarily include it.

Further subtypes:(a) The timeless SP(description similar to II.1.1.1.1 (a) above), e.g.The Earth revolves around the sun.(b) A subtype denoting a more restricted span, e.g.Some snakes shed their skin each year.

II.1.1.1.3 The instantaneous SPlabels the type used with dynamic verb meanings to

denote a single event with little or no duration beyond speechtime, i.e. which occurs – or is presented as occurring –precisely at the moment of speaking.

Further subtypes:(a) A subtype used with performatives, e.g.I now declare this meeting open.(b) A subtype employed in (self-) commentaries, e.g.Smith tackles Jones, snatches the ball…and Arsenal

scooores in the final minute of the game!(c) A subtype employed in exclamations with initial

directional adverb, e.g.Out you go!


117

II.1.1.2 Present Progressive41 [=PsPg]A. BASIC STRUCTURE: simple present of auxiliary

be + -ing form of lexical verb (also called ‘present participle’or ‘imperfective participle’; cf. Trask 1993 : 216)

B. CORE SEMANTICS:[+non-past][+progressive][-perfect]C. BRIEF SEMANTICO-PRAGMATIC DESCRIPTION

OF MAJOR TYPES AND SUBTYPESMajor microgeneric semantic traits contributed by

progressiveness are [+limited duration] (or [+temporary]) and[-completion], i.e progressive verbs as a rule denote a process,with an essentially dynamic middle phase attracting main focus.

II.1.1.2.1 The state PsPgIncompatibility between progressive use and the

statives has already been broached in Section II.2 of TheEnglish Aspect above. When taking on dynamic senses,ordinarily stative verbs can nevertheless switch over toprogressiveness. Specific features such as [+unusualbehaviour] and [+tentativeness] have been found to supplementin such cases the semantico-pragmatic description of copulasand of verbs of affection or cognition respectively, e.g.

You’re being such a nuisance today.She’s hoping she won’t be away too long.I’m supposing everything went off without a hitch.Since ‘stance’ verbs (lie, live, sit, stand) are

semantically located halfway between stative and dynamicverbs, they may be used more or less interchangeably in theprogressive and nonprogressive. Some of them, however – like

41 Further, more metaphorical, labels: ‘present in present’ (Leisi 1960:240) or ‘intensified present’ (Bach 1967: 477).


118

live for instance –, must be taken to denote temporaryresidence when combining with the former, and permanentresidence if bonding with the latter, e .g.

Some students are living on the University campus.He lives with four other people in a shared house.

II.1.1.2.2. The punctual PsPglabels the type used with dynamic punctual verb

meanings to stretch out the action into a sequence. Withmomentary-event verbs the blend denotes repetition of the actor event, while with transitional-event verbs it refers to a timespan leading up to the transition, e.g.

He is unsuspectingly falling prey to her charms.The door is banging in the wind, close it for God’s sake!

In addition, a switch-over from a plural- to a singular subjectis, oddly enough, apt to attach different readings to verbs likearrive. Compare:

Tell Jim to get a move on: the bus is arriving( the stage previous to the end-point is being stretched) andTell Jim to get a move on: his relatives are arriving

(iterative interpretation).

II.1.1.2.3 The durative PsPglabels the type used with dynamic durative verb

meanings to stretch out the durative phase of the process beforethe end-point (with verbs denoting accomplishment) or,conversely, to restrict the time span of the process (with verbsimplying unboundedness ), e.g.

Jane is blossoming (out) into a beautiful girl.I’m itching all over.

II.1.1.2.4.The habitual PsPglabels the type used with dynamic verb meanings to

denote frequent events or processes covering a limited time


119

span. While this particular blend contributes the specificfeature [+frequent] and the microgeneric one [+temporary] tothe semantics of the lexical verb employed, recourse is usuallyhad – as prescriptive grammar has it – to SP for conveying theopposite features [-frequent] [+permanent]. Compare, forexample:

He paints in oil andNow he’s painting with watercolours for a change.

Since everyday usage, however, makes a point of defyingprescriptive grammar, an ever growing number of specimenslike the one cited below manage to sneak in through the backdoor of more or less informal contemporary English

When he gets out of bed at seven o’clock , she’s alreadydoing aerobics (cf. Downing & Locke 1992: 372).

When combined with indefinite frequency adjuncts, thesemantics of this blend type switches over from ‘habituality’ to‘disapproving emphasis’, e.g.

She’s forever telling him she’s going to leave him butshe never actually does.


120

II.2 Idiosyncratic Tempoaspectual Blends

II.2.1 Present Perfect Simple [PsPfS]

A. BASIC STRUCTURE: simple present of auxiliaryhave + -ed participle of lexical verb (also called ‘past participle’or ‘perfect participle’, cf Trask 1993: 205).

B. CORE SEMANTICS:[± non-past][-progressive][+perfect]The [±non-past] core semantic feature calls special

attention to the fact that PsPfS is a borderline case, with mixedtemporal reference. And indeed, if viewing the twofoldsemantic tense opposition non-past <―> past – admitted tobe in force in English grammar – in conjunction withindividual reference of the two terms to present and past timerespectively (cf. Greenbaum & Quirk 1991: 48), any logicallygrounded approach is bound to expose this blend as highlyanomalous42.

C. BRIEF SEMANTICO-PRAGMATIC DESCRIPTIONOF MAJOR TYPES AND SUBTYPES

Roughly speaking, the PsPfS refers to an event set atsome indefinite time within a period that extends up to andincludes speech time, which some linguists label the “extendednow” (cf. Downing & Locke 1992: 373). Recourse to timeadjuncts realised as ‘this + noun indicating time span’ is theideal strategy for reinforcing inclusiveness, e.g.

He has exhibited twice this year.

42 S. also the title used by Downing & Locke to epitomize this anomaly: “Past events and present time connected: the Present Perfect” (1992:373).


121

On the other hand, adjuncts such as the one employed in thesentence below – which are inherently tailored to signal bothdisconnectedness and inclusiveness – can only refer to the latterwhen collocating with PsPf verbs, e.g.

She has attended two conferences in September.Major microgeneric features of the PsPfS blend are

[+anteriority] and [+current relevance]. Within the former,[+indefinite] is the most conspicuous specific semantico-pragmatic feature of the PsPf, signalling that the event isviewed as taking place at an unspecified time in the past.

As for [+current relevance], this feature43 suggests thatthe event denoted by a verb exhibiting the blend underdiscussion is psychologically related to the present, with theimplication that the result of the event is still visible, still ‘inforce’, e.g.

He’s left the house (i. e. he’s no longer there).One of the idiosyncrasies of English, some linguists claim

(s. Downing & Locke 1992: 375), is that in this language currentrelevance normally rules out definite past, i.e. the two conceptsare incompatible, hence sentences including the combination areinescapably rendered semantically deviant, e.g.

*He has left the house over an hour ago.

II.2.1.1 The state PsPfSlabels a type used with stative verb senses to refer to a

time span lasting up to and including speech time. In thisparticular meaning the blend is considered anomalous ifunaccompanied by an adjunct of duration or frequency44 (cf.

43 S. Downing & Locke (1992: 375) on the relation between the twomicrogeneric features discussed: “We prefer to consider current relevanceas a pragmatic inference deriving from the basic meaning of ‘anteriority’ ”.

44 Exceptional cases do occur, however: ”Tonic stress on have permitsthe use of the Perfect without an Adjunct, since the focus is on the notion ofanteriority” (Downing & Locke 1992: 377).


122

Downing & Locke 1992: 376).When the adjunct is realised as ‘for+ a unit of time’, the state is viewed retrospectively (i. e. from thepoint of view of speech time), while collocations associating PsPfblends and ‘since + a point of time’ suggest a prospective angle ( i.e. extent is viewed from the beginning of the state), e.g.

I’ve known him since we were at school together.She’s owned this car for two years.

II.2.1.2 The event PsPfSlabels the type used with dynamic verb meanings to

denote one or more events occurring at some time within atime span leading up to the present.

Further subtypes:

II.2.1.2.1 The Hot News PsPfShighlights the fact that what is being communicated is

‘up-to-the-minute’ information – i.e. information reported ashaving taken place shortly before the present time, e.g.

Officer, my car’s just been broken into!,with just placing additional stress on the recency factor.45

II.2.1.2.2 The more remote PsPfSThis second subtype refers to (a series of) events

viewed as less recent, but still located within a time spanreaching up to the present, e.g.

I’ve only flown once in my life.

II.2.1.3 The durative PsPfSFurther subtypes:

II.2.1.3.1 The completion PsPfSlabels the subtype used with dynamic process verbs, the

inherent semantics of which includes the feature [+bounded] in

45 In American English they prefer using just + SP for this particular meaning.


123

connection with time. The process is in this case viewed asaccomplished, e.g.

Have you written up that report (yet)?

II.2.1.3.2 The continuous46 PsPfSlabels the subtype used with dynamic durative verbs

denoting unboundedness to stress the continuity of the process. Inthis case circumstantial adjuncts are as a rule not optional, e.g.

It has snowed for three solid days.

II.2.1.4 The habitual PsPfSlabels a type used with dynamic verb meanings to refer

to past events or processes which are viewed as repeatedlyoccurring up to and including speech time. As expected,iteration is more ‘at home’ with non-duratives, e.g.

I’ve had toothache on and off for a couple of months.She has worked on and off all this year.

46 This tempoaspectual blend subtype and Present Perfect Progressivemust not be confused, for they clearly differ in terms of basic structure, ifnot essentially with respect to pragmatic constraints (s II.2.2 below).


124

II.2.2 Present Perfect Progressive [=PsPfPg]

A. BASIC STRUCTURE: present perfect simple ofauxiliary be + -ing form of lexical verb

B. CORE SEMANTICS: [±non-past] [+progressive] [+perfect]C. BRIEF SEMANTICO-PRAGMATIC DESCRIPTION

OF MAJOR TYPES AND SUBTYPESThis particular blend combines the two most conspicuous

microgeneric features of both aspects: ’indefiniteness’ and‘limited duration’, with the situation viewed as being in progressfrom some indefinite time in the past up to the present (speechtime included, more often than not). Again, as with most casespreviously discussed, the end-phase semantics of the blend is avariable which largely depends on that inherent in the type oflexical verb employed.

II.2.2.1 The state PsPfPgEven if accompanied by an extent adjunct, most stative

verb meanings still defy combination with this blend type47.However, verbs of perception and affection, and even morereadily, those denoting bodily sensation and behavioural verbsdo not find it utterly repellent, e.g.

I haven’t been feeling quite myself these days[= i.e. in my usual state of mind or body].My broken arm has been hurting like hell, doc!

The same is true of certain verbs of cognition, e.g.I’ve been wondering about going to Brussels.

II.2.2.2 The event PsPfPglabels the type used with dynamic verb meanings to

47 S II.1.1.2.1 above for fuller discussion of incompatibility betweenstatives and the progressive.


125

denote an event viewed as stretched out from an indefinite timein the past up to the moment of speaking. As with PsPg above(s. II.1.1.2.3), when combining with bounded predications thisblend reverses their inherent semantics by rendering themincomplete. Momentary verb meanings, on the other hand, areviewed as iterative if associated with PsPfPg. Compare, forexample:

They’ve been repairing my car down at the garage(as against They have repaired my car…, suggesting

that the job is finished) andI’ve been knocking on your door for ages.

II.2.2.3 The durative PsPfPglabels the type used with durative verb meanings in two

distinct ways. Firstly, it renders unbounded predications whichtypically have an end-point, with major focus on the middlephase, but with no obligatory attachment of the feature[+incomplete] as a concomitant of the switch-over effected inthe temporal semantics of the lexical verb employed. Deadcertain completion of the process, to be sure, can only besuggested by recourse to PsPfS. Compare, for e.g.

He’s been cooking dinner all afternoon. andHe’s cooked dinner, which came as a complete surprise

to me.Secondly, the blend draws out processes or situations

which have an end-point, without, however, rendering themone hundred percent bounded. Reinforcing their lesscompelling unboundedness are adjuncts of extent, which limitto a certain degree time span to the moment of speaking, e.g.

I’ve been waiting for you for ages!

II.2.2.4. The habitual PsPfPglabels the type used with dynamic verb meanings to

denote a temporary habit in force up to the present and possiblystretching into the future, e.g.

They’ve been rehearsing the symphony for several weeks.


126

II.3 Past Tempoaspectual Blends

II.3.1 Past Tempoaspectual Blends Relating to Past Time

II.3.1.1 Past Tense Simple [=PS]

A. BASIC STRUCTURE: base form + -ed inflection inregular verbs and a distinct form (V- ed1) in irregular ones.

B. CORE SEMANTICS: [+past] [-progressive] [-perfect]C. BRIEF SEMANTICO-PRAGMATIC DESCRIPTION

OF MAJOR TYPES AND SUBTYPESMajor microgeneric features of PS are [+completed],

[+definite] and [+remote], i.e. it is generally taken to denote acompleted event or situation, disconnected from the present,and set at a specific time in the past. Specificity, nevertheless,must not be taken to mean “at a clearly specified time”, muchrather that, when required, the time can be specified, as isfrequently the case with information assumed to be understoodby both speaker and hearer from previously shared situationalcontext, e.g.

You didn’t forget to lock the door, did you?(when you went out at 6 to pick up Jim from school).

On the other hand, even specific-time adjuncts like inJuly 2010 defy combination with PS when denoting an openperspective in relation to speech time – in which case recourseis had to PsPfS or PsPfPg –, and can only accept it if theperspective is viewed as closed. Compare

Floods devastated the town in July 2010(July 2010 is already over) and

Floods have devastated the town in July 2010(July 2010 is not over yet).


127

II.3.1.1.1 The state PSlabels a type used with stative verb meanings to denote

a single uninterrupted situation in the past, e.g.When still a child she looked very much like her mother.

II.3.1.1.2.The non-state PSlabels a type used with dynamic verb meanings to refer

to a single definite event or process in the past.Further subtypes:(a) The non-durative PSThe subtype is used with dynamic verb senses

expressing little or no duration, e.g.We landed at Port Said in the early evening.(b) The durative PSThe subtype is used with dynamic verb meanings

denoting an event or process which continues over an extendedtime span, e.g.

They tracked the criminal to his hiding-place in lessthan a week.

II.3.1.1.3 The habitual PS48

labels a type used with dynamic verb senses to denotepast events taking place on a regular basis. e.g.

In his late teens he went to concerts regularly.

48 When expressing discontinuous state or habit, the PS can be successfullyreplaced by ‘used to +infinitive’, which, as an added incentive, turns apotentially perfective word string into an imperfective one.


128

II.3.1.2 Past Progressive [=PPg]

A. BASIC STRUCTURE: simple past of auxiliary be +-ing form of lexical verb

B. CORE SEMANTICS: [+past] [+progressive] [-perfect]C. BRIEF SEMANTICO-PRAGMATIC DESCRIPTION

OF MAJOR TYPES AND SUBTYPES

II.3.1.2.1 The state PPg(s. discussion of PsPg under II.1.1.2.1 above). E.g.She was looking her best that day: she badly needed the job!II.3.1.2.2 The punctual PPg(s. discussion of PsPg under II.1.1.2.2 above). E.g.She was nodding enthusiastically in agreement.

II.3.1.2.3 The durative PPg(s. discussion of PsPg under II.1.1.2.3 above).Both this and the previous blend type particularly

highlight the discourse function of the progressive of providinga temporal frame with no time boundaries around somebounded predication or some point of time, e.g.

When I left , she was having a bath.At 6 o’clock sharp they were watering the plants.

The first sentence suggests, in addition, a ‘time-inclusion’narrative relationship between PS and PPg, which is usuallyintended to focus attention on the PS predication to thedetriment of the PPg one. A sentence like

When I left, she had a bath,on the other hand, can only be interpreted as a sequence of events.

II.3.1.2.4 The habitual PPg(s. discussion of the PsPg under II.1.1.2.4 above). E.g.He was always walking his dog when I got home from work.


129

II.3.1.3 Past Perfect Simple [=PPfS ] (or ‘pluperfect’)A. BASIC STRUCTURE: simple past of auxiliary have

+ -ed participle.B. CORE SEMANTICS: [+past] [-progressive] [+perfect]C. BRIEF SEMANTICO-PRAGMATIC DESCRIPTION

OF MAJOR TYPES AND SUBTYPESWhether defined as a verb form expressing “past tense

and perfect aspect” (Trask 1993: 210), or as a “past of thesimple past” (Greenbaum & Quirk 1991: 53), or taken to denote“all degrees of pastness more remote than the Present Perfect andthe Past Tense” (Downing & Locke 1992: 373), this blendobviously refers to an event prior to another in past time.

II.3.1.3.1 PPfS as ‘past of the PS’In this particular function, PS is more often than not

resorted to as a substitute for PPfS, provided the timerelationship between the verbs in the two clauses is not proneto ambiguous interpretations, e.g.

He (had) left before I returned from my shoppingexpedition.

II.3.1.3.2 PPfS as ‘past of the PsPfS’Consider the following examples:They have lived in London since they got married.They had lived in London since they got married.

The first sentence implies that they still live in London,whereas the second one makes it perfectly clear they no longerlive there.


130

II.3.1.4 Past Perfect Progressive [=PPfPg]

A. BASIC STRUCTURE: past perfect simple ofauxiliary be + -ing form of lexical verb.

B. CORE SEMANTICS: [+past] [+perfect] [+progressive]C. BRIEF SEMANTICO-PRAGMATIC DESCRIPTION

OF MAJOR TYPES AND SUBTYPESWhile Greenbaum & Quirk regard this blend as a

combination of the perfect progressive with past tense, toDowning & Locke – for whom, the reader is kindly reminded,the perfect is not an aspectual category per se – it is bestviewed as combining past perfect with the progressive. Despitefierce controversy over temporal or aspectual precedencewithin this blend type, one thing is crystal clear: it incorporatesthe major microgeneric features residing in all three coreconstituents, i.e [+remoteness], [+anteriority] and[+temporariness].Thus, the predication in a sentence like :

The hurricane had been ravaging Florida for three dayscan be interpreted as a temporary event reaching up to somepoint in the past.


131

III Transposition of Temporal Reference

III.1 Non-Past Tempoaspectual Blends Relating toPast Time

III.1.1 Simple Present for Past Time

III.1.1.1 The historic SPis used as a stylistically marked device to refer to past

time mainly in casual conversation, when relating incidents orrecounting plots of books or films (also called ‘popularnarative style’). Its major discourse effect is conveyingdramatic immediacy by foregrounding the key event in anarrative, a strategy optionally reinforced by prefixing a signal-adjunct to the subject-verb string, e.g.

Grandfather was dozing in front of the television, whenall of a sudden the encyclopedia on the shelf above his headfalls to the floor with a thud and the table starts wobbling.

The historic present can in addition be employed infictional narrative for imaginary events in the past, in stagedirections, captions to photographs and newspaper headlines, e.g.

Teacher Strikes Idle Kids.Doctor Testifies in Horse Suit49.A subtype closely related to the historic present is the

use of SP for more vivid commentaries on no longer livingartists and their work, e.g.

Van Gogh is at his best in bright colours and circularpatterns.

49 Unfortunately, discussion of the humour-generating ambiguityunderlying both these headlines falls outside the scope of the present book.


132

III.1.1.2 The reporting SPis used for communication, or reception thereof, in

recent past time, to suggest that the reported information is stillvalid, e.g.

She tells me he desperately needs the job.I hear you're leaving.The SP is also preferred for reports originating with no

longer living world authorities on certain subjects, as well ashighly revered books such as the Bible, e.g.

The Bible says that the love of money is the root of allevil.

III.1.2 The historic PsPg

(see general discussion of the 'historic' subtype inIII.1.1.1 above).

Unlike SP, which can be stylistically deployed infictional narrative, PsPg is confined to the popular type, e.g.

Just when we finally got all dressed up for the party andready for the cab, ... our telephone isn't working!


133

III.2 Non-Past TempoaspectualBlends Relating to Future

III.2.1 SP for Future

can be used in both main and subordinate clauses. Inmatrix clauses recourse to SP is a stylistically marked devicetypically connoting a degree of certainty attributed to thefuture, which only semantico-pragmatic descriptions of presentand past tense boast as a rule. For instance, it is used to refer toimmutable events, with futurity additionally signalled byinsertion of time position adjuncts, e.g.

Full moon is in two days,or programmed events, particularly with certain dynamictransitional verbs or stative ones, e.g.

The train arrives in Munich at 6 a.m. tomorrow.She's on leave next week.SP for future time is more commonly employed in

subclauses, open conditionals and temporals in particular, e.g.We'll have the party in the garden if the weather's good.

III.2.2 PsPg for Future

is used to refer to intended events, more precisely futureevents, the occurrence of which is already now taken forgranted, usually with a time adjunct acting as semanticchaperone, e.g.

He's flying to Japan next week.


134

III.3 Past Tempoaspectual Blends Relating toPresent Time

III.3.1 PS/PPg for Present Time

III.3.1.1 PS/PPg as a Means of Conveying Reported Speech orThought

As prescriptive grammar has it, a PT in the reportingverb is bound to induce a corresponding temporal backshift50 inthe subclause verb as well, except when the time reference ofthe original utterance is still operative at the time of reporting,in which case recourse to present tense is viewed as a morefelicitous strategy, e.g.

My brother told the police officer he knew none of thesuspects.

She told me just yesterday that she is now a regular BA.Compare nowThey didn't realise the danger they were in andThey didn't realise she is the headmistress.

The use of PS is also possible in the last sentence, if mostlikely to give rise to a rather undesirable ambiguity in terms ofstrictly temporal validity of subclause predication.

III.3.1.2 The attitudinal PS/PPg

is optionally used to render enquiries and requests moretentative – hence more polite –, in other words to make theimposition on the hearer less direct, e.g.

Did you want to see me now?

50 The verbs in the reported speech are thereby related to the time of thereporting, with the resulting relationship indicating the by now notorious’sequence of tenses’.


135

I wondered whether I could have a word with you inprivate.

Addition of the progressive is apt to enhancetentativeness, and politeness of the utterance as a result, e.g.

I was wondering whether I could have a word with youin private.

III.3.1.3 The hypothetical PS/PPgis used in the subclauses of ‘remote’ or ‘counterfactual’

conditional sentences to indicate that the fulfilment of thecondition is regarded as impossible, contrary to fact or unlikelyat best, e.g.

If she really loved him, she would stand by him duringhis trial (but I assume she does not love him enough to be ableto do that).

A further use akin to the one exemplified above is thatwhich occurs in hypothetical subclauses immediatelydominated by wish, as in

I wish you were coming with me (which you obviouslyaren’t)

I wish I were a bit taller (which unfortunately I’m not).The form were – as employed in the last sentence for allpersons of be – is the only relic still in use of the subjunctivewhich was originally required by the semantico-pragmaticconditions described above (cf Downing & Locke 1992: 361).Informal English tends to regard this use of were as rather‘stilted’ and prefers was instead (for 1st and 3rd personsingular).


136

III.3.2 PPfS/PPfPg for Present Time

III.3.2.1 PPfS / PPfPg as a Means of Conveying ReportedSpeech or Thought

As with PS (s. III.3.1.1 above), recourse to PPfS shiftsthe predication, but this time even further back into the past, e.g.

He told me he had been waiting for half an hour (directspeech: I have been waiting for half an hour).

III.3.2.2 The Attitudinal PPfS / PPfPg for Present TimeWith PPfS / PPfPg the predication in viewed even more

tentatively than with PS / PPg (s. discussion of the subtypeIII.3.1.2 above), e.g.

I had wondered / been wondering whether you are /were available to help with the show on the 4th of July.


137

III.4 The Hypothetical PPfS / PPfPg ≠ ‘Past in thePast’

Whereas with present reference the hypotheticalimplication is generally confined to negative expectation orassumption – with the positive still waiting in the wings (s.III.3.1.3 above) – , with past reference it is tantamount to apoorly disguised rejection of the condition, e.g.

If he hadn’t been driving his car round that bend atbreakneck speed, the accident wouldn’t have happened (but heunfortunately was driving at breakneck speed when theaccident happened)


138

III.5 Past Tempoaspectual Blends Relating toFuture

III.5.1 The Hypothetical PT with Future Reference

(see previous discussion of hypothetical meanings of PSand PPg in III.3.1.3) E.g.

If you really applied yourself / were to apply yourself,you could do the next assignment.The hypothetical implication is: ‘but I expect you won’t’.

III.5.2 PPg for Future Time in the Past

PPg can be used to express future arising fromarrangement predetermined in the past, e.g.

She was going on vacation the next day.


139

IV Further Means of Expressing Futurity

IV.1 Referring to Future Time from a Viewpoint inthe Present

Since English has no inflectional tense for expressingfuturity, it makes ample use of a variety of non-past forms forreferring to a range of attitudes towards future events. Themajor means listed below, therefore – it is perhaps worth pointingout –, can be further distinguished in terms of aspect andmodality, rather than tense features proper. Further, lesscommonly used, means of referring to future are modals – otherthan will or shall –, lexical auxiliaries such as be bound to, be dueto, be likely to, be sure to and lexical verbs like hope, intend, plan.

IV.1.1 Will/shall + infinitive

is the most frequently used syntactic device whichcomes closest to factual predications, or better said, to ‘safe’predictions – though both will and shall, as modals, take activepart in a wide range of modalised predications. ContemporaryEnglish favours the use of will in all persons – except for theSouthern British dialect, where shall is preferred with 1stperson subject. This construction also covers semanticallygeneral truths and cyclical events, with prediction ofgeneralities including speech time, e.g.

You’ll get ill if you don’t eat.Autumn will set in soon.

IV.1.2 Will/shall + progressive

combines the microgeneric features [+futurity] and[+limited duration], with semantico-pragmatic reference to a


140

future time span including the occurrence of another event orsituation, e.g.

When you come to pick me up at the station, I’ll bewearing a brown hat.

A further use denotes ‘future as a matter of course’ (cf.Greenbaum & Quirk 1991: 58), roughly akin to the ‘safe-predictions’ reading of will/shall + infinitive discussed above,with the added advantage of conveying greater tact, e.g.

You’d better leave right now, your parents will bewondering where you are.

IV.1.3 Be going to + infinitive

is usually taken to refer to ‘future fulfilment of thepresent’ (cf. Greenbaum & Quirk 1991: 57), with two furtherspecific semantico-pragmatic interpretations. When combinedwith agentive verbs and personal subjects, the constructiondenotes ‘future fulfilment of a present intention’, as illustrated by

He wants me to mend his shirt for him, but I’m notgoing to!

When associated with both personal and nonpersonalsubjects, on the other hand, the syntactic combinationexpresses ‘future result of a present cause’ (id.), e.g.

There’s going to be trouble in paradise tonight!

IV.1.4 Be to + infinitive

is used with semantico-pragmatic reference to futurerequirements, arrangements or intentions – in the last twomeanings the construction is felt as rather formal, informalstyle preferring be going to + infinitive instead –, e.g.

You are to return by midnight.We are to visit Austria in the winter.


141

If you’re to ditch him, you’d better do it right now.

IV.1.5 Be about to + infinitive

is used to denote imminent events, and thereforeparaphrasable as “to be going to do something very soon”, e.g.

She’s about to hit him in the face.The negative be not about to, however, can only be

taken to mean “have no intention of”, and its use is generallyconfined to informal style, e.g.

I’m not about to sit back and wait for the job offers tocome to me!


142

IV.2 Referring to Past Time from a Viewpoint inthe Future

IV.2.1 Will/shall + perfect (+ progressive)

The so-called ‘Future-Perfect’ or ‘past-in-future’combination (cf Greenbaum & Quirk 1991: 52) refers to futureevents or situations which are prior to other events, e.g.

By the time we get there, the whole team will have left.Further microgeneric features contributed by this blend are[+durative] or [+iterative], with progressive placing additionalfocus on the middle phase, e.g.

They’ll have been studying at this university for 6 yearsby next October.

IV.2.2 Would + perfect (+progressive)

is also used to refer back to a time in the past from apoint of view in the future, but this time in reported speech orthought. Consequently, the construction is nothing less than abackshifted variant of will + perfect (+progressive), e.g.

We thought they would have got home by 5 o’clock, butthere was no reply when we phoned.


143

IV.3 Referring to Future Time from a Viewpoint inthe Past

IV.3.1 Would + infinitive

is more commonly used in conveying reported speechand thought. It is only rarely otherwise employed, for instancein literary narrative style, as illustrated by

The time was not far off when he would regret hisdecision (cf Greenbaum & Quirk 1991: 59).

Reported-speech backshift of modals which are used toexpress futurity cannot be viewed, to my mind, as a genuinetransposition of time reference, for these modals do notnormally indicate past time51 in direct speech. E.g.

He said you’d get ill if you didn’t eat.They knew there would be trouble unless the report was

finished by the next day.We realised it wouldn’t be easy to find another

secretary.

IV.3.2 Was/were going to + infinitive

is frequently used to denote unfulfilled intention, e g. She was going to file for a divorce, but was persuaded

otherwise.A further employment represents the backshift of is/are

going to + infinitive in reported speech or thought, e. g.

51 That is precisely why I am more inclined to include the constructionin this particular chapter rather than in the previous one.


144

The forecast said it was going to be hot and sunnytomorrow.

IV.3.3 Was/were to + infinitive

is used more frequently to express future arrangementas viewed from the past, e.g.

They were to visit Australia the next month.Through metaphorical extension of this former meaning, theconstruction is also employed to show humans as mere puppetsof fate, e. g.

He was never to see his mother again.

IV.3.4 Was/were about to + infinitive

is generally used to mean ”be on the point of ”, usuallywith an added implication of unfulfilled intention taggingalong, e.g.

I was about to leave when you arrived.


145

V Types of Extended StructureFeaturing Tempoaspectual Blends

Though not infrequently fairly long word stringsthemselves, tempoaspectual blends can further combine withup to three auxiliaries – modal, passive and lexical ones – toform a so-called ‘extended’ verbal group structure (cf Downing& Locke 1992: 320). The main types and subtypes of suchextended structures are being illustrated below, with the lexicalverb leave at the head, and may and be due to standing formodal and lexical auxiliaries respectively. Marking of the tense– which will be the canonical present, 3rd person singular allthrough the series of examples – is on the ‘leading’ auxiliary(also called ’operator’).

V.1 Extended Structures with Two Auxiliaries1. modal + progressive may be leaving2. modal + perfect may have left3. lexical + progressive is due to be leaving4. perfect + lexical has been due to leave5. perfect + passive has been left

V.2 Extended Structures with Three Auxiliaries1. modal + perfect + progressive may have been leaving2. perfect + progressive + passive has been being left3. perfect + lexical + progressive has been due to be leaving4. modal + lexical + progressive may be due to be leaving5. modal + progressive + passive may be being left6. modal + perfect + passive may have been left7. modal + perfect + lexical may have been due to leave


146

8. lexical + progressive + passive is due to be being left9. perfect + lexical + passive has been due to be left

V.3 Extended Structures with FourAuxiliaries

1. modal + perfect + lexical + progressive may have beendue to be leaving

2. modal + perfect + progressive + passive may have beenbeing left

3. perfect + lexical + progressive + passive has been due tobe being left

4.modal + perfect + lexical + passive may have been due to be left

V.4 Extended Structures with Five Auxiliaries1 modal + perfect + lexical + progressive + passive

may have been due to be being left

Except for set V.1, where all examples are perfectlyacceptable – from a semantico-pragmatic viewpoint, to bemore precise –, one third of the examples in set V.2 – 2, 5 and8, all of them simultaneously marked for progressive aspectand passive voice, associated with the perfect, a modal or alexical –, half of those in set V.3 – 2 and 3 in particular,featuring the ’eternal triangle’ perfect-progressive-passive, plusa lexical or a modal auxiliary – and, to a certain extent, theone illustrating Extended Structure V.4 sound rather awkward– to say the least –, both as they stand and when appropriatelycontextualized. However, general opinion on discarding suchhyperextended structures as verbal infelicities variesconsiderably. Unfortunately, neither scope limit nor spaceavailability allow me to address the issue in more detail in the


147

present chapter, so I shall have to confine my references to theextreme views.

Thus, Downing & Locke, for instance, cite must havebeen about to be being driven as exemplifying the “onlymeaningful structure […] possible with this combination ofgrammatical elements and semantic features” (1992: 323).Sitting at the opposite end of the ‘negotiating’ table is Trask,who informs readers that some English speakers find “ill-formed” even such more benign extended structures with onlythree auxiliaries as exemplified by My house has been beingpainted for two weeks now (cf 1993: 205).

To be perfectly candid about it, the examples I singledout above as awkward sounding look indeed more like ill-conceived lexematic monstrosities, the product of a logician’smind set on working out the combination possibilities of thefive variables involved: progressive, perfect, passive, modaland lexical. And even if one were to go out of her/his way tomake them look less ill-assorted and sound more context-friendly, they still would grate on the average native speaker,who, as a rule, is sensible and resourceful enough tocircumvent such hyperextended structures and resort instead tomore pragmatically-oriented language devices for conveyingthe rather tortuous semantics underlying the former.

Gina Măciucă


148

Major Refereces

Aitchison, J., Language Change: progress or decay?,Cambridge University Press, Cambridge, 1992Bach, E., “Have and be”, in English Syntax, Language XIII,1967, 462 ff*** Cambridge Advanced Learner’s Dictionary, CambridgeUniversity Press, Singapore, 2006 (CALD)*** Chambers Universal Learner’s Dictionary, W&R ChambersLtd, Edinburgh, 1987 (CULD)Binnick, R.I., Time and the Verb: A Guide to Tense and Aspect,Oxford University Press, Oxford, 1991Bybee, J. L., Perkins, R. and Pagliuca, W., The Evolution ofGrammar:Tense, Aspect, and Modality in the Languages of theWorld, University of Chicago Press, Chicago, IL, 1994Comrie, B., Aspect, Cambridge University Press, Cambridge, 1976Comrie, B., Tense, Cambridge University Press, Cambridge, 1985Curme, G. O., “The progressiv [sic] form in Germanic”, PMLA28, 1931, 359-376Dahl, Ö., Tense and Aspect Systems, Blackwell, Oxford, 1985Davison, A., ‘Peculiar Passives’, in Language 56: 42-66, 1980*** Dicţionar Oxford Explicativ Ilustrat al Limbii Engleze,Litera Internaţional, Bucureşti, 2004 (DOEI)Dixon, R.M.W., A New Approach to English Grammar, onSemantic Principles, Clarendon Press, Oxford, 1992Downing, A., and P. Locke., A University Course in EnglishGrammar, UK: Prentice Hall International Ltd., 1992Fillmore, C., „The Case for Case”, in Bach, E., Harms, R. T.(eds.): Universals in Linguistic Theory, New York, 1968, 1-88Freed, A. F., The Semantics of English Aspectual Complementation,USA/London, England: University Microfilms International,Ann, Arbor, Michigan, 1976Greenbaum, S., and R. Quirk, A Student’s Grammar of the


149

English Language, UK: Longman Group Ltd., 1991Halliday, M. A. K., „Notes on Transitivity and Theme in English”,in Journal of Linguistics 3, 1967-8, 37-81, 199-244, 4, 179-215Hatcher, A. Granville, „To Get/Be Invited”, in ModernLanguage Notes 64, 1949, 433-446Heger, K., „Temporale Deixis und Vorgangsqualität”, ZRP 83,1967, 512-582Heringer, H. J., Die Opposition von ‚kommen’ und ‚bringen’als Funktionsverben, Pädagogischer Verlag, Düsseldorf, 1968Hirtle, W., The Simple and Progressive Form, Quebec, 1967Hornby, A. S., Oxford Advanced Learner’s Dictionary ofCurrent English, Oxford University Press, Oxford, 1992(OALDCE)Hornstein, N., As Time Goes By: Tense and UniversalGrammar, MA: MIT Press, Cambridge, 1990Huddleston, R. D., The Sentence in Written English,Cambridge, 1971Hurford, J. R., Grammar: A Student’s Guide, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 1994Jespersen, O., A Modern English Grammar on HistoricalPrinciples, Vols. III and IV , London, 1927 ffJespersen, O., A Modern English Grammar, Part IV, Winter,Heidelberg, 1931Jespersen, O., Essentials of English Grammar, London, 1933Keenan, E. L., “Passive in the world’s languages”, in T. Shopen(ed.) Language Typology and Syntactic Description, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 1985, 243-281.Kruisinga, E., A Handbook of Present-Day English, Kemink &Zon, Utrecht, 1922Lakoff, R., “Passive Resistance”, in Adams, D. et al (eds.):Papers from the 7th Regional Meeting. Chicago LinguisticsSociety, Chicago, 1971, 149-162Leech, G., Meaning and the English Verb, Longman, London,1971


150

Leisi, E., “Die Progressive Form im Englischen”, in DieNeueren Sprachen, Nf 9/1960, 217-226Leviţchi, L., Bantaş, A., Nicolescu, A., Dicţionar englez-român, Editura Academiei, Bucureşti, 1974 (DER)*** Longman Dictionary of English Language and Culture,UK: Pearson Education Ltd., 2003 (LDELC)Măciucă, G., Glimpses of the English Verb Group, EdituraUniversităţii Suceava, Suceava, 2000 (Măciucă 2000 a)Măciucă, G., Verb Complementation in English, EdituraUniversităţii Suceava, Suceava, 2000 (Măciucă 2000 b)Măciucă, G., Glimpses of English Syntax, Editura UniversităţiiSuceava, Suceava, 2000 (Măciucă 2000 c)Măciucă, G., Aspecte contrastive de semantică, stilistică şisintaxă a verbului în limbile engleză, germană şi română, :Editura Universităţii Suceava, Suceava, 2002 (Măciucă 2002)Măciucă, G., The English Progressive at Home andAway.Contrastive Analysis: German, Spanish, Romanian,Editura Universităţii Suceava, Suceava, 2004 (Măciucă 2004)Macmillan English Dictionary for Advanced Learners,Macmillan Publishers Ltd, London, 2006 (MEDAL)Palmer, F. R., The English Verb, Longman, London, 1974Poutsma, H., A Grammar of Late Modern English, Part II: TheParts of Speech, Section II: The Verb and the Particle,Groningen, 1926Quirk, R. et al., A Comprehensive Grammar of the EnglishLanguage, Longman, London, 1985Raith, J., “Aktionsart und Aspekt” in Probleme der englischenGrammatik, Manz Verlag, München, 1969, 45-53.Rice, S., ‘Towards a transitive prototype: evidence for someatypical English passives’, in Papers from the Annual Meetingof the Berkeley Linguistics Society, 13: 1987, 422-434.Robson, R. A. , On the Generation of Passive Constructions inEnglish, Doctoral Dissertation, University of Texas, 1972


151

Shibatani, M. (ed.), Passive and Voice, John Benjamins,Amsterdam, 1988Siewierska, A., The Passive: a Comparative LinguisticAnalysis, Croom, London, 1984Stein, G., Studies in the Function of the Passive, Gunter NarrVerlag, Tübingen, 1979Svartvik, J., On Voice in the English Verb, Mouton, TheHague, 1966Thompson, S., “The passive in English, a discourseperspective”, in R. Channen and L. Shockey (eds.), In Honor ofIlse Lehiste: Ilse Lehiste Pühendusteos, Foris, Dordrecht, 1987,497-511Trask, R. L., A Dictionary of Grammatical Terms inLinguistics, Routledge, London, 1993Trask, R. L., Language and Linguistics.The Key Concepts,Routledge, London, 2007Zandvoort, R. W., A Handbook of English Grammar, London, 1969


152

REZUMAT

Diateză Studiul diatezei în limba engleză se axează în principal

pe opoziţia activ-pasiv, reflexivitatea fiind o trăsătură atribuităîn genere categoriei pronominale. O discuţie aparte în cadrulomonimiei sintactice comportă controversatul pasiv lexical,cunoscut sub denumirile de mediopassive, middle construction,patient-subject construction sau promotion to subject(corespondentul parafrazei reflexive a pasivului din germană,al reflexivului impersonal cu sens pasiv din română, alpasivului reflexiv din spaniolă, sau al construcţiilorpseudoreflexive cu sens pasiv din italiană – si + verbintranzitiv/tranzitiv, cf: E The concert tickets sold badly, G DasBuch liest sich schnell , R Cartea se citeşte uşor, S Se lesacusó, I Como si scrive ?, Qui si parla inglese).

În ceea ce priveşte pasivul clasic, realizat prin mijloacegramaticale, un interes deosebit prezintă aspecte precum:identitatea structurală a participiului pasiv cu cel perfect (v. şiexcepţiile), generatoare de ambiguităţi în cazul subtipuluiaspectual resultative; rolul complementului de agent; motivareafolosirii subtipurilor ‚short/long’ passive; rolurile semanticeataşate subiectului construcţiei pasive (Patient, Recipient,?Beneficiary); mediul semanticopragmatic predilect deutilizare a verbului get ca auxiliar al pasivului; become şi grow:auxiliare ‚marginale’ ale pasivului sau verbe copulative?;categoria verbelor ‚antipasive’ şi a celor ‚defective de activ’(passivum tantum); coreferenţialitate vs pasivitate; logicaspecioasă a opoziţiei activ↔pasiv (pasivul ‚cameleonic’,pasivul static vs pasivul dinamic); pasivitatea formală (verbeledeponente, pasivul intranzitiv şi pseudopasivul) din perspectivăsemanticopragmatică; surprinderea tranziţiei discrete de lapasiv la activ prin intermediul unei scale a pasivităţii.


153

Aspect Înainte de a ne încumeta să optăm pentru o clasificare

sau alta în cadrul acestei categorii, trebuie făcută distincţiaclară între ‚aspect’ şi ‚modul acţiunii’ (Aktionsart), sau – făcînduz de terminologia alternativă – , între aspectul ‚gramatical’ –categorie care ne interesează în volumul de faţă – , şi cel ‚lexical’,denumit astfel după mijloacele lingvistice de realizare. Majoritatealingviştilor admit existenţa în limba engleză a două opoziţiiaspectuale: progressive↔nonprogressive şi perfect↔nonperfect,deşi sînt unele voci care o consideră doar pe prima obligatorie(cf Locke & Downing 1992). Problemele de interes major înscrutarea acestei categorii privesc principalele trăsăturimacrogenerice ale Progresivului şi Perfectului, mijloacelegramaticale şi lexicale de bază în realizarea subtipurilor aspectuale,precum şi caracterul relativ al opoziţiei perfective↔imperfective.

TimpDeoarece ambele sînt corelate semantic cu segmentul

temporal – deşi din perspective diferite – , iar morfologic cu clasaverbului, de la bun început se impune precizarea că în limbaengleză categoriile gramaticale ale aspectului şi timpului audezvoltat în diacronie o relaţie de tip simbiotic, şi, prin urmare,orice abordare a uneia dintre ele trebuie să o includă în modautomat şi pe cealaltă. Tocmai de aceea capitolul de faţă trateazăcombinaţiile aspecto-temporale care rezultă prin intersectarea adouă coordonate: cea care vectorizează conţinutul verbal în raportcu timpul extralingvistic (trecut, prezent, viitor), şi cea care îlexplicitează morfologic şi îl orientează contextual prin intermediulstructurii de bază, al semanticii minimale, al descrieriisemanticopragmatice a principalelor tipuri şi subtipuri.

O secţiune specială este dedicată combinaţiilor „rebele”present perfect simple şi present perfect progressive, care, în opinianoastră, nu pot fi plasate nici pe semidreapta corespunzătoaretrecutului extralingvistic, dar nici pe cea din direcţia opusă.


154

Nutrind aceeaşi speranţă a unei mai corecte vizualizăria raportului timp lingvistic-timp extralingvistic, am inclusilustrarea şi comentarea unor subtipuri precumreporting/historic present, present simple/progressive cureferire la viitor, past simple/progressive cu referire la prezent,attitudinal sau hypothetical past simple/progressive, pastperfect simple/progressive, cu referire la prezent, attitudinalsau hypothetical past perfect simple/progressive într-o secţiuneaparte, ce vizează transferurile semantice care au loc în cadrulsistemului referenţial temporal.

Secţiunea finală supune atenţiei patru tipuri de structuriverbale – cu un singur auxiliar, cu două, trei, patru şi respectivcinci auxiliare –, în cadrul cărora combinaţiilor aspecto-temporale li se ataşează componenta modală sau/şi pasivăsau/şi lexicală, lăsîndu-se totodată cititorului libertatea de adecide asupra oportunităţii includerii în limba standard a unorconstrucţii verbale din această categorie, care sfidează atîtlegile esteticii, cît şi pe cele ale eufoniei.

Gina Măciucă


155

DEUTSCH


156


157

DAS VERB

I. Die GeneraI.1 Das AktivI.2 Das PassivI.2.1 Das werden - Passiv (Vorgangspassiv)I.2.2 Das sein - Passiv (Zustandspassiv)I.2.3 Das bleiben – PassivI.2.4 Varianten des Passivs / Passiv-Paraphrasen

II. Die AktionsartenII.1 Klassen der AktionsartenII.2 AusdrucksmöglichkeitenII.3 Syntaktische Reflexe der AktionsartenII.4 Semantische Klassen und grammatischen Kategorien

III. Die TemporaIII.1 Das PräsensIII.2 Das PräteritumIII.3 Das PerfektIII.4 PlusquamperfektIII.5 Futur IIII.6 Futur II /Futur Perfekt

Literaturverzeichnis


158

I. Die Genera

Für die sprachliche Wiedergabe des Geschehens oder desSeins gelten weithin zwei Sichtweisen, die zueinander in einemoppositionellen Verhältnis stehen: das Aktiv und das Passiv.Im Deutschen werden insgesamt drei Genera unterschieden:Aktiv - Vorgangspassiv (das werden-Passiv) – Zustandspassiv(das sein-Passiv).

I. 1 Das Aktiv

Das Aktiv versteht sich als die Grundform des Verbs, weilalle Verben eine einheitliche Bildung aufweisen. Je nach Semantikdes Verbs und der Beziehungs zwischen Subjekt und Objektwerden im Aktiv verschiedene Bedeutungen ausgedrückt:

1.1. Das Subjekt bezeichnet den Träger desGeschehens – es ist agensbezogen, vorgangsorientiert:

Die Veilchen verblühen.1.2. Das Subjekt wirkt als Agens mit seinem

Geschehen auf ein Objekt – es ist agensbezogen,patientsgerichtet und handlungsorientiert:

Peter liest ein Buch.1.3. Das Subjekt ist Träger einer Eigenschaft – es ist

trägerbezogen, zustandsorientiert: Max ist durstig. Max ist fleißig.Aktivformen treten auch in subjektlosen Sätzen auf: Mir friert es. Mir graust´s.Der Name dieses Genus wird von den Sätzen abgeleitet,

bei denen das Subjekt „tätig“ ist. Dies gilt vor allem für dieSätze, in denen ein transitives Verb steht:

Die Mutter füttert das Kind.Ein tätiges Subjekt kann auch bei intransitiven Verben

stehen:Der Hund beißt.Man betrachtet auch die Sätze als „aktivisch“, in denen das

Subjekt keineswegs tätig ist, sondern in einem Zustand verharrt:


159

Die Rosen blühen.Die Mutter leidet.Er erträgt den Schmerz.

Das Aktiv weist also auf eine Sehweise hin, die von derBedeutung des Verbs unabhängig ist. Dies ist eine charakteristischeSichtweise für den deutschen Satz, (aber auch für den Satz derübrigen indogermanischen Sprachen), die den Träger, oft denTäter, den Urheber des Geschehens, zum Ausgangspunkt machtund das erfasst, was über ihn gesagt wird.

Der Aktivsatz schildert eine Handlung oder einenVorgang. Wenn das Subjekt bewusst oder unbewusst dasGeschehen schildert, so spricht man von einer Handlung; sonstdrückt das Geschehen einen Vorgang aus. Ferner kann einAktivsatz auch einen Zustand, ein Sein beschreiben:

GeschehenHandlung Vorgang Zustand

Ich schreibe einenBrief.Ich setze mich.Er wechselt dasGeld.Ich schliesse dieTür.

Ich bekommeeinen Brief.

-Das Wetterwechselt.Die Tür schliesstselbstätig.

Ich habe einenBrief.Ich sitze.

-

Die Tür schliesstschlecht.

I.2 Das PassivDer Passivsatz ist ein grammtisches Mittel, eine Handlung

als Vorgang darzustellen. Ein Sein, ein Zustand kann deshalb niemit dem Passiv ausgedrückt werden. Jede Handlung kann aber alsVorgang gesehen werden und mit Hilfe der Passivformausgedrückt werden.

Die Oma bäckt Plätzchen. Die Plätzchen werden von der Oma gebacken.


160

Beim Passiv ist das Subjekt ebensowenig immer„leidend“, wie es beim Aktiv „tätig“ ist. Nehmen wir denfolgenden Satz als Beispiel:

Der Hund wird geschlagen.Ganz anders sieht es im folgenden Satz:Der Hund wird gefüttert.Aus diesem Grunde sollte das Passiv unabhängig von der

Bedeutung des Verbs betrachtet werden. Die Perspektive desPassivs ist der Perspektive des Aktivs entgegengesetzt.Statistisch gesehen kommt das Passiv viel seltener zum Einsatzals das Aktiv (am seltensten in der Dichtung, etwas häufiger inwissenschaftlicher Literatur und den Zeitungen, am häufigstenjedoch in der Gebrauchsliteratur, z. B. in Kochbüchern). Demzufolge sollten folgende Sprachregister erwähnt werden:

- Gesetze, Erlässe und Verordnungen:...soll erbracht werden- Fachsprachen der Naturwissenschaft und TechnikDie Wellen wurden untersucht.

- Kochrezepte:Der Teig wird anschleissend kräftig gerührt.

- Sprache der Medien:Nach dem angeblichen Täter wird gefahndet.

Konjugationsübersicht:Aktiv Vorgangspassiv Zustandspassiv

Infinitiv lehren gelehrt werden gelehrt seinPräs. ich lehre ich werde gelehrt ich bin gelehrtPrät. ich lehrte ich wurde gelehrt ich war gelehrtPerf. ich habe

gelehrtich bin gelehrt worden ich bin gelehrt

gewesenPlusq. ich hatte

gelehrtich war gelehrt worden ich war gelehrt

gewesenFutur I ich werde

lehrenich werde gelehrtwerden

ich werde gelehrt sein

Futur II ich werdegelehrt haben

ich werde gelehertworden sein

ich werde gelehrtgewesen sein


161

Als weitere Bemerkung sollte an dieser Stelle betontwerden, dass die Modalverben als Hauptverben keinePassivformen bilden können. Dem Modalverb in allenPersonen- und Zeitformen folgt im Passivsatz der InfinitivPassiv des Hauptverbs.

Ich muss den Brief schreiben. Der Brief musste geschrieben werden.Außer der Modalverben können folgende Verben kein

Passiv bilden:a. Die Verben sein, werden und haben, weil sie ein

Zustand oder einen Vorgang beschreiben:Der Tee ist heiß. Mit der Zeit wird man älter.Sie hat Kopfschmerzen.b. Die unpersönlichen Verben, die einen Vorgang

beschreiben: Es schneit. Es schmeckt mir sehr gut. Es geht ihr schon etwas besser.c. Kommen und andere Verben, die einen Vorgang

beschreiben (klingen, glänzen, schmerzen, schimmern, freuen,grausen, widerhallen, lodern, brausen)

Sie kommt aus Asien. Dein Vorschlag klingt prima. Ihre Augen glänzten vor Freude. Er übte am Klavier bis seine Finger schmerzten.d. Reflexive Verben und Verben mit Reflexivpronomen:Sie schämte sich ihres Verhaltens. Etwas Merkwürdiges hat sich letzten Sommer ereignet.e. Die Verben hören, sehen, heißen, helfen, wenn das

Objekt gleichzeitig Subjekt der Infinitivhandlung ist:Ich helfe ihm aufräumen. – Keine Passivformf. lassen mit dem Infinitiv eines Verbs, außer wenn der

Infinitiv ein Sein beschreibt:


162

Ich lasse meine Haare schneiden. – keine Passivform.Er lässt seine Brille auf dem Nachtisch liegen.Die Brille wird von ihm auf dem Nachtisch liegen gelassen.g. Einige Vorgangsverben bezeichnen im modernen

Deutsch auch eine Handlung und können dann auch einePassivform bilden:

Es blitzt und donnert.Auf der Autobahn A5 wird in der Nähe vom Gambacher

Kreuz geblitzt.Die semantisch-stilistischen Kriterien sind bestimmend

für die Wahl zwischen Aktiv und Passiv.

I.2.1 Das werden - Passiv (Vorgangspassiv)

I.2.1.1 Das werden – Passiv der transitiven Verben

Der Gegensatz zwischen dem Aktiv und dem Passiv istbei den transitiven Verben voll ausgebildet, d.h. dass dasObjekt des aktivischen Satzes zum Subjekt des passivischenSatzes umgewandelt werden kann. Zugleich kann das Subjektdes aktivischen Satzes als Agens/Urheber des Geschehens (inForm von Präpositionalgefüge) auftreten, begleitet von denPräpositionen „von“ oder „durch“.

Aktiv: Die Dame füttert den Hund.Passiv: Der Hund wird (von der Dame) gefüttert.Das Passiv der transitiven Verben ist patientbezogen,

vorgangsorientiert und agensbeteiligt, wobei der Agens einfakultativer Aktant ist.

I.2.1.2 Das werden-Passiv der intransitiven Verben

Das Passiv kommt selten bei den intransitiven Verben vor.Wir helfen dem Nachbarn.


163

Dem Nachbarn wird (von uns) geholfen. Wir gedenken der Toten. Der Toten wird (von uns) gedacht.Bei monovalenten intransitiven Verben erfolgt die

Passivtransformation eines aktivischen Satzes anhand desimpersonalen Pronomens „es“ (als Platzhalter, nicht als Subjekt).

Die Zuschauer klatschen.Es wird von den Zuschauern geklatscht.Als weitere Anmerkung lässt sich an dieser Stelle

anführen, dass das werden-Passiv bei allen intransitivenVerben möglich ist, wenn sie „als Tätigkeit des Menschen oderdoch lebenden Wesen“ aufgefasst werden können. Ist dieseTätigkeit des Menschen nicht vorhanden, so kann man keinePassivform bilden:

Der Vater schläft.- * Es wird vom Vater geschlafen. Er kommt.- *Es wird von ihm gekommen. Das werden-Passiv der intransitiven Verben hat kaum

noch eine passivische Bedeutung:Es wurde gelacht und getantzt. Man lachte und tanzte.

I.2.1.3 Das werden-Passiv bei unechten reflexiven Verben

Diese Kategorie von Verben ist nicht passivfähig aufGrund einer Identität vom Subjekt und Objekt:

Ich wasche mich.Ich werde von mir gewaschen. (erscheint jedoch sinnlos)Als einzige Ausnahmen sind nichtsdestotrotz hier zwei

Fälle erwähnenswert:owenn das Subjekt verschwiegen wirdDa wurde sich in zitternder Angst sich verkrochen.

owenn eine energische Aufforderung ausgesprochenwerden soll:


164

Jetzt wird sich hingesetzt!Grundsätzlich unterscheidet die Literatur

(Schulz/Griessbach) beim Vorgangspassiv zwischen zweiKategorien:

a.) Passiv mit SubjektDer Urheber oder die Ursache der Handlung ( d.h. das

Subjekt des Aktivsatzes) erscheint im Passivsatz in Begleitungder Präposition von:

Die Mutter tadelt das Kind. Das Kind wird von der Mutter getadelt. Der Blitz trifft das Gebäude. Das Gebäude wird vom Blitz getroffen.Handelt es sich um einen Vermittler, so wird die

Präposition durch verwendet.Der Brief wird von dem Minister unterschrieben und

durch den Boten überbracht.Es gibt eine Anzahl von Satzbildungen, welche kein

Passiv bilden können, obwohl sie Handlungen beschreiben:- Handlungen, die durch reflexive Verben ausgedruckt

werden:Ich wasche mich.Er beruhigte sich.- Handlungen, deren Objekt ein Körperteil des Subjekts ist:Er legte mir seine Hand auf die Schulter.- Sätze mit Prädikatsergänzungen im Akkusativ, die sich

inhaltlich besonders eng an das Verb anlehnen (oftidiomatische Redewendungen):

Sein Projekt nimmt allmählich Gestalt an.Goethe erblickte in Frankfurt das Licht der Welt.- Sätze mit einem Akkusativobjekt, das ein

Objektsprädikat bei sich hat:Ich helfe dir Hausaufgaben machen.- Sätze mit einem Akkusativ des Inhalts:Er schlief den Schlaf der Gerechten.


165

b.) Passiv ohne SubjektDer Passivsatz verfügt über kein Subjekt, wenn der

Aktivsatz kein Objekt im Akkusativ hat. Das Verb steht in der3. Person singular.

- Sätze mit Dativobjekt:Mir wurde nicht gefolgt. Wurde Ihnen gedankt?- Sätze mit Genitivobjekt:Gestern wurde in der Hauptstadt der Kriegsopfer

gedacht.- Sätze mit Präpositionalobjekt:Vor dem Hund wird gewarnt. Von einer Belohnung

wurde nicht gesprochen.- Objektlose Sätze:An Feiertagen wird nicht gearbeitet. In dem Café wurde

bis spät getanzt.Im Folgenden sollte darauf hingewiesen werden, dass bei

den subjektlosen Passivsätzen das Pronomen es das Vorfelddes Satzes besetzt, falls dies nicht von einem anderen Satzgleidbeansprucht wird.

Es wurde mir nicht geholfen. Es wurde mir nicht gefolgt.Dass das Pronomen es kein Subjekt sein kann, zeigen

auch die Beispielsätze ohne Vorfeld:Wurde dir gefolgt? Ich ärgere mich, weil mir nicht

geantwortet wurde.

I.2.2 Das sein - Passiv (Zustandspassiv)

Hierbei handelt es sich um eine Form des Passivs, die mitHilfe des Hilfsverbs „sein“+ Partizip Perfekt gebildet wird. EinZustandspassiv setzt ein entsprechendes Vorgangspassivvoraus, das gilt jedoch umgekehrt nicht:

Ich schliesse die Tür (Aktiv).Die Tür wird geschlossen. (Vorgangspassiv).


166

Die Tür ist geschlossen. (Zustandspassiv)Das Zustandspassiv drückt einen (statischen) Zustand

aus, der das Ergebnis eines vorhergehenden (dynamischen)Vorgangs ist. Das Objekt des aktivischen Satzes wird nicht wieim Falle des Vorgangspassivs zum Träger eines Vorgangs,sondern zum Träger eines (zumindest eine Zeit lang)gleichbleibenden Zustandes. Das Zustandspassiv istzustandsorientiert und patientbezogen.

Darüber hinaus sollte darauf hingewiesen werden, dasses sich im Falle eines Zustandspassivs, der keine entsprechendeVorgangspassivform aufweist, um ein adjektivischesPrädikativ, ein Perfekt Aktiv, ein Zustandsreflexiv oder eineallgemeine Zustandsform handelt, also um kein echtesZustandspassiv.

Der Unterschied zwischen Zustandspassiv einerseits unddem Vorgangspassiv/Aktiv andererseits besteht ferner in derPerspektive. Das Aktiv und das Vorgangspassiv liefern einesubjektivische Blickrichtung auf das gleiche Geschehen. DasZustandspassiv ist hingegen objektiv, es bezieht sich nicht wiedie anderen beiden auf einen Prozess, sondern auf eine Zustandals Ergebnis dieses Prozesses. Als algemeine Schlussfolgerungdarf es an dieser Stelle angemerkt werden, dass Vorgangs- undZustandspassiv im gleichen Tempus logischerweise nichtzugleich wahr sein können.

Das Fenster wird geöffnet.Das Fenster ist geöffnet.

I. 2.2.1 Unterscheidung von anderen Formen

Zwei der wichtigsten Sprachwissenschaftler imdeutschen Sprachraum nehmen sich eine tiefere Analyse desPassivs vor, indem sie diese von anderen formalenKonkurrenzformen unterscheiden. Sie legen besonders Wertauf die Aussage, dass nicht jede Form aus sein+Partizip II ein


167

Zusatandspassiv ist, eben deswegen, weil ihr nicht immer einVorgangspassiv entspricht. Aus diesem Grunde empfiehlt sicheine Unterscheidung zwischen anscheinend identischen oderähnlichen Formen.

oZustandspassiv und adjektivisches PrädikativumIm Falle des adjektivischen Prädikativum ist der verbale

Ursprung des Adjektivs nicht mehr erkennbar. Darum kann dasadjektivische Prädikativum werder auf eine Form des Präsens,noch auf ein Vorgangspassiv, noch auf eine reflexive Formzurückgeführt werden.Der Mann ist begabt. ‹— *Der Mann begabt.(adjektivisches Prädikativ) ‹—*Der Mann ist begabt worden.

‹—* Der Mann begabt sich.Der Brief ist geschrieben. ‹—* Der Brief schreibt.(Zustandspassiv) ‹— Der Brief ist geschrieben.

‹—* Der Brief schreibt sich.In manchen Fällen treten Homonymien auf.Der Mann ist geschickt [gesandt].Der Mann ist geschickt[begabt].

oZustandspassiv und Perfekt AktivAuch diese beiden Formen werden oft auf Grund ihrer

formalen oder semantischen Ähnlichkeit verwechselt.Die Frucht ist gereift. (Perfekt Aktiv)Das Fenster ist geöffnet. (Zustandspassiv)Der Unterschied wird durch eine Transformation

deutlich: das Perfekt Aktiv kann auf eine Präsensform,während das Zustandspassiv auf eine Vorgangspassivformzurückgeführt werden.

Die Frucht ist gereift. (Die Frucht reift. *Die Frucht istgereift worden. *Die Frucht reift sich.)

Der Brief ist geschrieben. (*Der Bref schreibt. Der Briefist geschrieben worden. * Der Brief schreibt sich.)


168

Bei manchen Verben können Homonymien auftreten.Das Kind ist verzogen. - a. Falsch erzogen worden;

b. weggezogenoZustandspassiv und ZustandsreflexivoZustandspassiv und allgemeine ZustandsformBei diesen beiden Formen herrscht eine absolute formale

Übereinstimmung. Der Unterschied zwischen ihnen liegt in derForm, auf die sie zurückgeführt werden können:Vorgangspassiv (beim Zustandspassiv) und Reflexiv (beimZustandsreflexiv).

Das Mädchen ist verliebt. (Zustandsreflexiv)* Das Mädchen verliebt.*Das Mädchen ist verliebt worden.*Das Mädchen verliebt sich.Der Brief ist geschrieben. (Zustandspassiv)*Der Brief schreibt.

Der Brief ist geschrieben worden.*Der Brief schreibt sich.Das Subjekt-Objekt-Verhältnis ist beim Zustandspassiv

gerade umgekehrt als beim Reflexiv:Der Mann schreibt den Brief. Der Brief wird von dem Mann geschrieben

(Vorgangspassiv)Der Brief ist vom Mann geschrieben. (Zustandspassiv)Der Mann erholt sich. – Der Mann ist erholt.

(Zustandsreflexiv)Bei den reflexiven Verben im engeren Sinne (sich

erholen, sich verlieben) ist der Unterschied zwischen denbeiden Formen ohne Weiteres deutlich. Bei den reflexivenKonstruktionen (sich waschen, sich rasieren, sich verletzen)treten reguläre Homonymien zwischen Zustandspassiv undZustandsreflexiv auf; Daher ist eine Ableitung sowohl vomVorgangspassiv, als auch von der reflexiven Konstruktionmöglich:


169

Der Student informiert sich.Der Student informiert.Der Student ist informiert worden.Der Student informiert sich.Das Kind ist gewaschen.*Das Kind wäscht.Das Kind ist gewaschen worden.Das Kind wäscht sich.

I.2.3.Das bleiben – Passiv

Manchmal wird neben dem werdenund dem sein-Passiv auch von einem bleiben-Passiv gesprochen.

Das Mädchen schliesst das Fenster. (Aktiv)Das Fenster wird geschlossen. (Vorgangspassiv)Das Fenster ist geschlossen.(Zustandspassiv)Das Fenster bleibt geschlossen. (bleiben- Passiv)Möchte man die Subjekt-Objekt- Verhältnisse in den drei

Passivsätzen analysieren, so werden keine Unterschiededeutlich: das Akkusativobjekt des aktivischen Satzes wird zumNominativsubjekt des passivischen Satzes konvertiert. Was dieverbale Transformation angeht, so ist neben eine statische,resultative Komponente zusätzlich eine kontinuative Komponentebeim Verbgeschehen des bleiben-Passivs anzumerken.

Ebenfalls kann man von weiteren Konkurrenzformen fürdas sein-Passiv sprechen, nämlich diejenigen, die mit Hilfe vonscheinen oder stehen gebildet werden. Allerdings handelt essich in diesem Fall nicht um eine völlige Synonymie:

Die Tür ist geöffnet.Die Tür bleibt geöffnet.Die Tür steht geöffnet.Die Tür scheint geöffnet.


170

I.2.4 Varianten des Passivs / Passiv-ParaphrasenPassiv-Paraphrasen sind Konkurrenzformen des Passivs,

sind aktivische Formen mit passivischer Bedeutung, d.h. solcheaktivische Formen, bei denen das Subjekt das Agens ausdrücktund denen eine reguläre Passivform entspricht.

1. bekommen, erhalten, kriegen + Partizip II(nur bei Verben, die mit einem Dativ- und einemAkkusativobjekt verbunden werden). Diese Form nennt sich auch„Adressaten-“, „Rezipientenpassiv“ oder „indirektes Passiv“.

Er bekommt das Buch geschenkt. Er kriegt den Führerschein weggenommen.2. gehören + Partizip II (drückt eine unbedingte

Notwendigkeit aus, das auch durch das Modalverb müssen zumAusdruck kommt, ist umgangssprachlich und wird vorwiegendim süddeutschen Sprachraum verwendet).

Für deine Tat gehörst du bestraft.3. bringen + Partizip IIWas bringst du da geschleppt?4. sein, bleiben, stehen, geben, gehen + Infinitiv

mit „zu“ (entspricht einem Passiv mit Modalverben)Das Ergebnis bleibt abzuwarten.Seine Arroganz ist kaum zu ertragen.Das Radio geht zu reparieren.5. lassen in Verbindung mit „sich“ und einem

Infinitiv – ist wiederum eine modal gefärbte Konstruktion;Es lässt sich nicht vermeiden, dass eine Strafe zu zahlen ist.

Das Dilemma lässt sich nicht leicht lösen.6. Reflexivkonstruktionen (in der Regel mit

Artangabe)Das Buch verkauft sich gut.Dieser Stoff wäscht sich gut. Seine theoretischen Abhandlungen lesen sich leicht.7. Bestimmte Verben in Verbindung mit einem

Nomen aktionis (Verben wie „kommen, gelangen, geraten“


171

usw. mit einem Nomen actionis können als werden-Passivumformuliert werden.)

Der Antrag kommt zur Abstimmung.Es soll über den Antrag abgestimmt werden.Von manchen Verben kann man fast alle angegebenen

Formen bilden; sie bezeichnen immer Vorgänge, sind aber inder Bedeutung teilweise recht verschieden:

1.Sein Wunsch wurde erfüllt. Es wird nich gesagt, wer ihnerfüllt, trotzdem spürt manden Vorgang und auch nochden Urheber.

2. Sein Wunsch erfüllte sich. Hier ist der Urheber völligunbeachtet.

3. Sein Wunsch lässt sicherfüllen.

Man kann den Wunscherfüllen, er ist aber nochnicht erfüllt.

4. Sein Wunsch ging inErfüllung.

wie 1.und 2.

5. Sein Wunsch ist zu erfüllen. wie 3.6. Sein Wunsch ist erfüllbar. Es ist ein Wunsch, dessen

Erfüllung nicht unmöglichist.

7. Ein erfüllender Wunsch. wie 5.

Aus diesen Verschiedenheiten ergibt sich, dass man nichtin allen diesen Sätzen das gleiche Adverb verwenden kann:

Das Buch wird gern gelesen. Das Buch liest sich gut. Das Buch lässt sich gut lesen. Das Buch ist gut zu lesen. Das Buch ist gut lesbar.

Daniela Sbiera


172

II. Die Aktionsarten

Unter diesem Begriff versteht man die Art und Weise,wie das durch ein Verb bezeichnete Geschehen abläuft(Geschehnesweise, Verlaufsweise, Handlungsart). Der Begriffder Aktionsart, der eher für die slawischen Sprachen zutrifft,tritt im Deutschen oft mit dem des Aspekts in Berührung, da eseine bestimmte Wechselwirkung zwischen ihnen besteht.

Die Fachliteratur (Sowinski:1974) verdeutlicht, dass dieAktionsarten sich weniger auf die Dauer als vielmehr auf dieArt des Handlungsverfahrens beziehen und dass sieNuancierungen der Verbbedeutung durch gruppenmäßigeZusatzmorpheme ausdrücken (trinken-tränken). Die deutschenSprachwissenschaftler Helbig und Buscha betonen in ihrerDefinition der Aktionsart die Tatsache, dass darunter dieVerlaufsweise und Abstufung des vom Verb bezeichnetenGeschehens zu verstehen ist. Darüber hinaus unterscheiden siezwischen dem zeitlichen ( Ablauf, Vollendung, Anfang, Übergang,Ende) und dem inhaltlichen Verlauf (Veranlassung, Intensität,Wiederholung, Verkleinerung), die oft ineinander greifen.

Es wird ferner angeführt, dass das Deutsche über keingeschlossenes grammatisches Formenparadigma verfügt, welchesfür alle Verben anwendbar wäre. (Cujba:1999, 107).

Bestimmte Aktionsunterschiede sind grammatischbedeutsam:

oSie fordern oder erlauben bestimmteKonjugationsformen: Vollzugsverben mit haben oder sein,Vorgangspassiv oder Zustandspassiv

oSie erlauben oder schliessen bestimmte syntaktischeFügungen aus: die Attributsfähigkeit des Partizips II.

Verbklassen mit unterschiedlicher Aktionsart werden sodurch grammatische Merkmale voneinander abgegrenzt. Dieherkömmlichen Bedeutungsunterschiede decken sich nicht mit


173

den grammatischen Unterschieden, - die Unterscheidung nachgrammatischen Merkmalen ergibt eine weit wenigerdifferenzierte Gliederung, als die nach semantischen Kriteriendurchgeführte Gliederung.

II.1 Klassen der Aktionsarten

Helbig/Buscha unterscheiden nach den von ihnengenannten Kriterien folgende Klassen:

A. Durative (imperfektive) Verben: diese sindVerben, mit denen etwas als ohne zeitliche Begrenzungablaufend, als unvollendet, als dauernd gekennzeichnet wird.(arbeiten, blühen, laufen, schlafen, essen)

1. die iterativen oder frequentativen Verben – drücken dieWiederholung eines Geschehens aus (flattern [ständig mit denFlügeln schlagen], gackern, plätschern, klingeln, grübeln,sticheln[immer wieder stechen])

2. die intensiven Verben - drücken die Verstärkung desGeschehens aus (brüllen, saufen, sausen)

3. die diminutiven Verben - drücken eine Abschwächungdes Geschehens aus (lächeln, hüsteln, tänzeln)

B. Terminative (perfektive) Verben: Verben beidenen eine zeitliche Begrenzung oder der Übergang von einemGeschehen zu einem anderen ausgedrückt wird. DieseAbstufung des Geschehens nach zeitlichen Phasen (daher auchPhasenaktionsarten) erfolgt differenziert. Die perfektivenVerben werden, je nachdem, ob mit ihnen der Anfang, dasEnde des Geschehens bezeichnet wird, wie folgt eingeteilt:

1. die ingressiven (inchoativen) Verben: bezeichnen denAnfang eines Geschehens (aufblühen, einschlafen, erblicken,abfahren);

2. die egressiven (resultative) Verben: bezeichnen dieEndphase und den Abschluss eines Geschehens (erjagen,platzen, verblühen, ausklingen, zerschneiden)


174

3. die mutativen Verben: bezeichnen den Übergang voneinem Geschehen zu einem anderen (reifen, rosten, frieren,schmelzen);

4. die kausativen oder faktitiven Verben: bezeichneneine Bewirken oder Veranlassen, ein Versetzen in einen neuenZustand (beugen, öffnen, senken, sprengen, schwenken,verschwenden, schwärzen);

5. punktuelle oder momentane Verben – bezeichnenetwas, was ohne zeitliche Ausdehnung punkthaft geschieht:(erblicken, finden, treffen, ergreiffen, erschlagen, fassen)11

II.2 Ausdrucksmöglichkeiten

Für das Deutsche lässt sich jedoch feststellen, dass dieAktionsarten kein grammatisches System darstellen, das sie nurzu einem sehr geringen Teil grammatikalisiert sind.(Helbig/Buscha: 63) Die oben genannte Einteilung folgtsemantischen Kriterien, die eine klare Zuordnung schwergestalten lassen.

Was die semantische Kategorie der Aktionsart angeht, solassen sich folgende sprachliche Ausdrucksmittel erwähnen:

a) die Bedeutung des Verbs selbst: dieseMöglichkeit trifft in erster Linie auf einfache Verben zu, dieeiner durativen Aktionsart zuzuordnen sind: arbeiten, lesen,schlafen. Davon abgesehen, gibt es natürlich eine Reihe voneinfachen Verben, die von der Bedeutung her perfektiv sind:finden, kommen, treffen, sterben.

b) Ausdruck der perfektiven Aktionsart durchWortbildungsmittel (Zusammensetzung, Präfixe, Suffixe,Umlaut des Stammvokals, Ablaut):

1 Diese Kategorie wird allein von der Duden Grammatik erwähnt und tauchtbei anderen Autoren nicht auf.


175

blühen – erblühen (ingressiv)brennen – anbrennen (ingressiv)gehen – losgehen (ingressiv)schlafen – einschlafen (ingressiv)reißen – zerreißen (egressiv)blühen – verblühen (egressiv)sinken - senken (kausativ)klingen - klingeln (iterativ)bitten - betteln (iterativ)husten - hüsteln (diminutiv)schlucken - schluchzen (intensiv)spenden –spendieren (intensiv)c) Die Aktionsart wird durch zusätzliche

lexikalische Mittel ausgedrückt:Er arbeitet unaufhörlich. – (durativ)Er arbeitet und arbeitet. – (durativ)Es klingelte plötzlich. – (ingressiv)Es hörte auf zu regnen. – (egressiv)Er arbeitet weiter. – (durativ)Er nimmt stündlich eine Tablette. (iterativ)rufen-schreien-brüllen (intensiv - durch Verben mit

entsprechender Bedeutung)d) Die Aktionsart wird durch syntaktische Mittel

ausgedrückt (in erster Linie durch bestimmte Fügungen undKonstruktionen mit Funktions- und Hilfsverben):

Der Schüler bleibt sitzen. (Der Schülersitzt.)

Durativ

Er ist beim Arbeiten. (Er arbeitet.) DurativEr ist im Begriff zu verreisen. (Erverreist.)

Ingressiv

Das Mädchen wird rot. MutativEr bringt die Arbeit zum Abschluss. Egressiv

Beim Laufen kam er ins Rutschen. ingressiv


176

e) Es gibt Verben und Sätze, die gleichzeitigmehreren Aktionsarten zugeordnet werden können:

Die Kinder rupfen immer wieder die Blumen heraus.(perfektiv + intensiv + iterativ)

Als allgemeines Unterscheidungskriterium der beidenHauptklassen der durativen und perfektiven Verben lassenHelbig/Buscha das semantische Kriterium der Verträglichkeitmit bestimmten Arten von freien Adverbialbestimmungengelten. Grundsätzlich lässt sich also behaupten, dass diedurativen Verben mit einer durch seit eingeleiteteTemporalangabe verträglich sind, wobei das Gegenteil mitBezug auf die perfektiven Verben gilt.

Dieses Gesetz gilt seit Jahrhunderten. (durativ)*Dieses Gesetz wird seit Jahrhunderten verabschiedet.

(perfektiv)

II.3 Syntaktische Reflexe der Aktionsarten

Grundsätzlich kann man von vier Reflexen derAktionalität in der sysntaktischen Struktur der durativen bzw.der perfektiven Verben ausgehen:

A. DIE PERFEKTBILDUNG – diese Unterscheidungbezieht sich auf die intransitiven Verben und sieht vor, dass diedurativen Verben das Perfekt mit haben bilden, während dieperfektiven Verben das Perfekt anhand von sein bilden.

Die Gardine ist angebrannt.Die Gardine hat gebrannt.Die Gardine ist verbrannt.Die Rose ist erblüht.Die Rose hat geblüht.Die Rose ist verblüht.

Das Gleiche gilt auch für die Unterscheidung von Verbender Bewegung mit oder ohne Ortsveränderung:


177

Ich habe drei Stunden lang geschwommen.Ich bin bis ans andere Ufer geschwommen.Interessanterweise bilden sowohl sein, als auch bleiben

das Perfekt mit sein, obwohl beide intransitiv und durativ sind.Er ist wütend gewesen.Er ist wütend geblieben.B. DIE ATTRIBUIERUNG DES PARTIZIPS II –

ist nur bei intransitiven Verben von perfektiver Aktionsartmöglich (also bei denjenigen, die ihr Perfekt mit sein bilden).

die angebrannte Gardine*die gebrannte Gardinedie verbrannte Gardine

die erblühte Rose*die geblühte Rosedie verblühte RoseWas die Verben mit Ortsveränderung anbelangt, halten

Helbig/Buscha eine Attribuierung des Partizips II nur dann fürzulässig, wenn das Verb durch eine Adverbialbestimmung odereine Präfixierung dazu passend gemacht wird.

der zum Geschäft gelaufene Jungeder weggelaufene Junge*der gelaufene JungeC. DIE BILDUNG DES ZUSTANDSPASSIVS ist

laut DG nur dann möglich, wenn das Verb transitiv von perfektiverAktionsart ist (vollenden, verdrängen, vernichten, öffnen):

Der Patient ist geimpft.Der Auftrag ist erfüllt.Das Haus ist verkauft.D. UNTERSCHIEDE IN DER REKTION sind

festzustellen, wenn einfache und präfigierte Verbennebeneinander stehen:

Der Junge stellt den Stuhl auf den Boden.Der Junge stellt den Stuhl auf dem Boden auf.Der Arzt kommt in die Stadt.Der Arzt kommt in der Stadt an.


178

II.4 Semantische Klassen und grammatischeKategorien

Damit semantische Klassen an grammatischenKategorien verbunden werden können, müssen sie nicht nurmit semantisch-lexikalischen, sondern auch mitmorphologischen und syntaktischen Formen verbunden sein.Erst dann kann man von grammatischen Kategorien sprechen.Manche Autoren erkennen, dass im Deutschen dieseVerbindung nur in drei Fällen vorhanden ist:

a. Wenn ein Zustand oder ein Geschehen(Vorgang, Tätigkeit) in seinem reinen Ablauf oder Verlaufbezeichnet wird, ohnen dass etwas über die Veränderung desZustands oder Geschehens, über Begrenzung, Abstufung,Anfang oder Ende ausgedrückt ist, hat man mit durativen oderkursiven Verben zu tun [dur].

b. Wenn eine Veränderung des Zustands oderGeschehens bezeichnet wird, hat man mit inchoativen odertransformativen Verben zu tun [incho].

c. Wenn das bewirken einer Zustandsveränderung,eines Zustands oder eines Vorgangs ausgedrückt wird, handeltes sich um kausative Verben [caus].

Diese drei grammatischen Kategorien werden oft auchals Aktionsarten bezeichnet, mit den notwendigenEinschränkungen, dass diese Aktionsarten (als grammatischeKategorien) enger sind als die semantischen Klassen derAktionsarten, jedoch im weiteren Sinne verstanden werden alsz. B. in den slawischen Sprachen.

Als typische grammatische Ausdrucksmittel dieser dreiKategorien gelten in erster Linie die Funktionsverben,zusätzlich noch die lexikalischen Ausdrucksmittel und sogarteilweise direkte Lexikalisierungen anhand der Verben werden,sein und machen.


179

[dur] [incho] [caus]schlafen einschlafen einschläfernliegen sich legen legentot sein sterben tötenkrank sein krank werden krank machenreich sein reich werden reich machenwach sein aufwachen (auf)wecken

Die Fachliteratur ist sich nicht vollkommen einig, wasdie terminologische Problematik angeht. Manche Autorenhalten es für sinnvoll, eine Unterscheidung zwischen denBegriffen Aktionsart und Aktionalität vorzunehmen. Diesesollten als Unterkategorien eines übergeordneten Begriffesangesehen werden.

Diesem Gedanke zufolge, bezieht sich die Aktionalitätauf diejenigen Eigenschaften von Sachverhalten, die ihnen alsPhasen des durch die Dialektik von Quantität und Qualitätcharakterisierten Bewegungsprozesses der Materie zukommen.Auf der anderen Seite kann man durch die Aspektualitätentweder die qualitative oder die quantitative Seite einesSachverhalts in den Vordergrund stellen.

In dieser Hinsich stellt das Deutsche einen Sonderfalldar, da die Existenz einer semantischen Kategorie vonAspektualität im Deutschen als umstritten angesehen wird. ImVergleich zu anderen Sprachen kann der Aspekt also nichtimmer auf der Satzenebene deutlich gemacht werden, sondernkommt vielmehr auf der Textebene zum Vorschein. Wenn manbedenkt, dass auch eine begriffliche Kontroverse denGegensatz Aktionalität und Aspektualität bestimmt, wird esallmählich klar, warum nach Meinung mancher Autoren dasDeutsche über unzureichende Mittel zur Aspektunterscheidungverfüge.

Daniela Sbiera


180

III Die Tempora

Spricht man beim Verb von Zeitformen, so darf mandamit keine Vorstellungen von objektiven Zeitverhältnissenverbinden (Präsens = Gegenwart usw.), weil derTempusbereich der deutschen Sprache nach eigenen Sehweisengegliedert ist.

Zu den Tempora der deutschen Gegenwartssprachegehören fast ausschliesslich die indikativischen Verbformenund zwar die beiden Stammformen Präsens und Präteritum unddie mit haben, sein und werden umschriebenen FormenPerfekt, Plusquamperfekt und Futur. Die konjunktivischenFormen sind weitegehend aus dem Tempusbereich desDeutschen ausgeschieden.

Im Deutschen geht man mit Hinblick auf die Formnormalerweise von zwei Zeitformen aus: die einfachenZeitformen (die aus dem Stamm des Verbs gebildet werden)und die zusammengesetzten Zeitformen (die mit Hilfsverbengebildet werden).

Die einfache Zeitformen sind :Präsens (ich schreibe)Präteritum (ich schrieb)Die zusammengesetzten Formen sind:Perfekt (ich habe geschrieben)Plusquampergekt (ich hatte geschrieben)Futur I (ich werde schreiben)Futur II (ich werde geschrieben haben)Die sechs grammatischen Tempora des deutschen

Tempussystems entsprechen nicht in linearen Zuordnung sechsBedeutungen dieser Tempora. Die grammatischen Temporalassen sich nicht in direkter und gradliniger Weise aufbestimmte objektiv-reale Zeiten beziehen. Das Verhältniszwischen objektiver Zeit (Zeitinhalt, Temporalität) und


181

grammatischen Tempora (Zeitform, Tempusformen) ist weitkomplexer aus zwei Gründen:

a) Zeitinhalte können auch durch lexikalischenMittel wiedergegeben werden:

Jetzt räumt er auf. Morgen räumt er auf. Neulich räumt er auf.Also bei gleicher Tempusform werden drei verschiedene

objektive Zeiten ausgedrückt: Gegenwart, Vergangenheit undZukunft.

b) Die grammatischen Tempusformen drücken nichtnur Zeitinhalte, sondern auch andere- z.B. modale Inhalte aus:

Der Hotelgast wird noch nicht angekommen sein.Durch diese Ausdrucksweise wird kein Zeitfaktor

sondern ein Modalfaktor angegeben, der eine Vermutungausdrückt, die nicht auf Zukünftiges, sondern auf Vergangenesbezogen ist. Dies geschieht ohne zusätzliche lexikalischeAngabe, sondern ist in der Tempusform inbegriffen. Beianderen Tempusformen bedarf es eines zusätzlichenlexikalischen Mittels, um dem Satz eine modale Inflexion zuverleihen.

Er wird kommen. Zukunft, ohne VermutungEr wird wohl kommen. Zukunft, mit VermutungEr wird wohl schlafen. Gegenwart/Zukunft mit

VermutungDas deutsche Tempussystem ist von zwei Grundsätzen

bestimmt: vom absoluten und vom relativen Gebrauch derTempora.

Ein absoluter Gebrauch liegt vor, wenn die Wahl desTempus nur von der objektiven Zeit, vom Sprechakt und vonder Perspektive des Sprechers abhängig ist, nicht aber vomKontext und von einem anderen zeitlichen Geschehenabhängig ist.

Ein relativer Gebrauch ist gegeben, wenn die Wahl desTempus nicht allein von der objektiven Zeit, vom Sprechakt oder


182

von der Perspektive des Sprechers abhängt, sondern auch voneinem anderen Geschehen im Kontext bestimmt oder beeinflusstwird. Im einfachen Hauptsatz werden die Tempora absolut, imzusammengesetzten Satz werden sie relativ gebraucht.

Außerdem wird grundsätzlich zwischen Aktzeit (dieobjektiv-reale Zeit des Geschehens), Sprechzeit (die Zeit derÄußerung) und Betrachtzeit (die Zeit der Betrachtung)unterschieden.

III.1 Das Präsens

Das Präsens drückt in erster Linie das aus, dass einGeschehen in der unmittelbaren Gegenwart des Sprechers ohneBegrenzung abläuft (aktuelles Präsens); es kann sich auch daraufbeziehen, dass etwas bis zum Zeitpunkt des Sprechens andauert. Eskann mit einer fakultativen Zeitangabe verbunden werden.

Das Kind spielt (jetzt) im Wohnzimmer.Ich lese noch.Er schreibt gerade einen Roman.Weil das Präsens ganz allgemein aussagt, dass ein

Geschehen abläuft, eignet sich diese Stammform besonders gutfür die Wiedergabe vom allgemein gültigen oder beständigenGeschehen:

Wer den Pfennig nicht ehrt, ist des Talers nicht wert.Nach Tag folgt Nacht.Die Erde dreht sich um die Sonne.Gold ist ein Edelmetall.Europa liegt nördlich des Äquators.Diese Tempusform wird als atemporales oder

generelles Präsens bezeichnet und sie ist an keine objektiveZeit gebunden. Diese Variante des Präsens enthält keinenModalfaktor, da sie keine Vermutung, sondern im Gegenteilallgemeingültige Wahrheiten ausdrückt und lässt auch keinezusätzliche Temporalangabe zu.


183

Das Präsens kann auch ein vergangenes Geschehenbezeichnen. Er ist in diesen Fällen mit dem Präteritumaustauschbar. Man spricht in diesem Fall vom historischenPräsens. Diese Variante kommt im Bericht und in derErörterung kaum vor, sondern ist auf die Erzählung, auf dieBeschreibung historischer Tatsachen und auf dieDichtersprache beschränkt; dort dient sie dazu, Vergangenesbesonders lebendig zu gestalten und zu „vergegenwärtigen“:

1492 entdeckt Kolumbus die Neue Welt.Denk dir nur, ich gehe gestern in die Stadt und begegne

meinem früheren Lateinlehrer.In Chroniken oder Geschichtstabellen hat das Präsens

rein registrierenden Charakter.Wenn das Präsens in der Erzählung das Präteritum ablöst,

bewirkt dies eine Intensivierung oder eine Steigerung, die zueinem Höhepunkt innerhalb des epischen Flusses führt. DiesesStilmittel wird auch szenisches Präsens genannt.

Das Präsens kann auch ein zukünftiges Geschehenbezeichnen, mit oder ohne eine zusätzliche Modal- oderTemporalangabe:

In einem Monat haben die Kinder Ferien.Ich schliesse (morgen) die Arbeit ab.Die Gäste kommen (vermutlich) (bald) zurück.Wann kommst du?

III.2 Das Präteritum

Das Präteritum (die 2. Stammform, auch Imperfektgenannt) ordnet den Sachverhalt in die Vergangenheit ein. DerSachverhalt hat schon in der Vergangenheit geendet und hatkeine Beziehung zur Gegenwart.

Die starken Verben ändern im Präteritum ihren Wortstammund erhalten folgende Endungen: -, -st, -, -en, -t, -en.


184

kommen kam gekommenich kam wir kamendu kamst ihr kamter, sie, es kam sie, Sie kamenDiese Tempusform wird meist in schriftlichen Berichten

und Erzählungen, sowie in den Medien verwendet; DasPräteritum gilt als der eigentliche neutrale Tempus der Abstandwahrenden Schilderung, der erzählenden, berichtendenDarstellung. Es hat außerdem keinen Modalfaktor.

Voriges Jahr war ich in Berlin. Mein Aufenthalt dauerteleider nur wenige Tage, aber ich nutzte die Zeit und besuchte diebedeutendsten Sehenswürdigkeiten der deutschen Hauptstadt.

Es ist vielmehr die bevorzugte Gebrauchform derVergangenheit bei den Grundverben und dem Verb „geben“.

Peter musste/wollte/konnte gestern abfahren. Statt:Peter hat gestern abfahren müssen/wollen/können.Es gab nichts Schöneres. Statt:Es hat nichts Schöneres gegeben.Als kleine Anmerkung am Rande solte Folgendes noch

erwähnt werden: das Präteritum kommt in einigen erstarrtenFormen (Raffsätzen) an Stelle des Präsens vor, wenngegenwärtige Sachverhalte gemeint sind, der Sprecher sichaber an einer vorher bestehenden Situation orientiert:

Wie war noch Ihr Name?Wer war hier noch ohne Fahrschein?Herr Ober, ich bekam noch einen Wein!In bestimmten Situationen sind Perfekt und Präteritum im

Grunde genommen austauschbar; aus phonetischen Gründenwird jedoch das Perfekt oft sogar bevorzugt:

Er arbeitete gestern den ganzen Tag.Er hat gestern den ganzen Tag gearbeitet.Du badetest: stattdessen – du hast gebadetDu schossest: stattdessen - du hast geschossen.


185

Aus einem dialektologischen Blickwinkel betrachtet,besteht eine regionale Differenzierung zwischen dem Gebrauchvom Perfekt und Präteritum: im Süddeutschland herrscht derGebrauch des Perfekts vor, während in den nördlichendeutschsprachigen Gebieten das Präteritum bevorzugteingesetzt wird.

Man spricht zudem von einem „Ästheten – Präteritum“,d.h. einem Gebrauch, der einen rein stilistischen Einsatzzugrunde hat. Soziolinguistisch betrachtet, kennt dasPräteritum eine eher eingeschränkte Verbreitung immündlichen Sprachgebrauch, ist aber der unbestrittene Tempusin der schöngeistigen erzählenden Literatur.

III.3 Das Perfekt

Das Perfekt ist die übliche Gesprächsform bei derSchilderung vergangener Sachverhalte. Das deutsche Verb hatkeine eigene Perfektform, es bildet das Perfekt mit Hilfe vonHilfsverben (sein, haben).

Das Perfekt bezeichnet in erster Linie vergangeneSachverhalte. Für diese Bedeutungsvariante sind Perfekt undPräteritum austauschbar. Es kann durch eine fakultativeZeitangabe unterstützt werden (gestern, voriges Jahr, neulich,1980 usw.).

Wir haben gestern die Innenstadt besichtigt. SeineTochter hat in den vergangenen Jahren in Dresden gewohnt.

Durch den Einsatz eines lexikalischen Elements kann einzusätzliches Modalfaktor (Vermutung o.Ä.) hinzugefügt werden:

Die Gäste haben vermultich die Stadt besichtigt.Er ist sicherlich in die Berge gewandert. Das Perfekt kann bezeichnen, dass ein Sachverhalt in der

Vergangenheit endete, aber noch Beziehung zur Gegenwarthat; das Perfekt drückt in dieser Bedeutungsvariantevergangene Sachverhalte aus, die einen für den Zeitpunkt des


186

Sprechens relevanten Zustand implizieren, der für dieKommunikation wesentlicher ist als die in der Vergangenheitliegende Aktzeit (Resultatsperfekt).

Peter ist vor einem Jahr nach Brasilien gefahren. Erstudiert dort Medizin.

Ich verstehe Englisch. Ich habe es in der Schule gelernt.Durch den Einsatz von Temporaladverbien (jetzt, gerade,

eben, soeben) weist das Perfekt darauf hin, dass derSachverhalt unmittelbar bei Beginn der Gegenwart endete.

Ich habe eben mit der Oma telefoniert.Ich habe soeben den Fax mit unserem Angebot an die

Kunden geschikt.Das Perfekt kann außerdem bezeichnen, dass ein

Sachverhalt zu einer bestimmten Zeit in der Zukunft beendetist. Man gebraucht dabei meistens eine Zeitbestimmung derZukunft:

Morgen Abend habe ich das Buch durchgelesen.Bald hat er es geschafft.An dieser Stelle sollte die Bildung von

Vergangenheitsformen (Perfekt, Plusquamperfekt) anhand vonHilfsverben (sein, haben) näher betrachtet und differenziertwerden.

Die Vergangenheit mit haben kommt vor:- bei den transitiven Verben (auch wenn sie intransitiv

gebraucht werden)Er hat den Schlüssel gefunden. Die Mutter hat gegessen.- Bei Mittelverben:Der Schüler hat eine gute Note bekommen.- Bei allen reflexiven und reziproken Verben:Ich habe mich nicht getraut. Die Makler haben sich

verklagt.- bei allen Modalverben:Ich habe das nicht gewollt. Sie hat das nicht machen

dürfen.


187

- bei unpersönlichen Verben:Gestern hat es geschneit.- Bei intransitiven Verben von durativer Art:Ich habe da zwei Stunden gestanden.

Die Vergangenheit mit sein kommt vor:- bei intransitiven Verben von perfektiver Aktionsart:Das Essen ist angebrannt. Der Opa ist gestorben.- bei allen Verben der Bewegung, die eine

Ortsveränderung bezeichnen:Der Hund ist weggelaufen. Der Briefträger ist

gekommen.- Bei den Verben sein und bleiben, obwohl beide durativ

und intransitiv sind:Bist du es gewesen? Ich bin noch eine Stunde im Büro

geblieben.- Bei einigen zusammengesetzten oder abgeleiteten

transitiven Verben, deren Stamm die Vergangenheitsform mitsein bilden.

Unsere Schule ist neulich eine Partnerschafteingegangen.

Im Allgemeinen verhalten sich die Verben haben undsein in der Bildung von Vergangenheitsformen komplementär,d.h., dass die Verben, die das Perfekt mit haben bilden, nichtmit sein verwendet werden können und umgekehrt. Trotzdemgibt es einige Ausnahmen:

- Bei manchen Verben der Bewegung treten beideVergangenheitsformen auf, wobei der feine Unterschied in derBlickrichtung auf das Geschehen liegt (durativ- haben,perfektiv- sein):

Er hat stundenlang im See geschwommen.Er ist bis ans andere Ufer geschwommen.Es bestehen auch regionale Unterschiede z. B. Zwischen

den nördlichen (haben) und südlichen (sein) GebietenDeutschlands, was der Gebrauch der Hilfsverben bei der


188

Perfektbildung anbelangt.Er hat/ist an seinem Schreibtisch gesessen.- Ferner ist es noch anzumerken, dass die meisten

Verben, die das Perfekt mit sein bilden, es auch mit habenbilden können, wenn sie transitiv benutzt werden.

Der Motor ist angesprungen.Der Hund hat den Jungen angesprungen.

Er ist zum Bahnhof gefahren.Er hat die Oma zum Bahnhof gefahren.

III.4 Plusquamperfekt

Diese Zeitform drückt zunächst aus, dass ein Geschehenvom Standpunkt des Sprechers aus gesehen vor einem anderenGeschehen, das in der Vergangenheit stattgefunden hat,abgelaufen ist, d. h. sich vor einem vergangenen Geschehenvollendet hat.

Alles was sie mir erzählt hatte, habe ich im Kopf.Nachdem Wolfgang die Wahrheit über Maria erfahren

hatte, weinte er.Um diese Vorvergangenheit auszudrücken ist nicht

immer Plusquamperfekt notwendig, dies kann auch durch denEinsatz von Präteritum erfolgen, wenn durch Zeitadverbien oderdurch den Kontext der Abstand zwischen Vorvergangeheit undVergangenheit deutlich gemacht wird. Diese Möglichkeit wirdgenutzt, wenn in längeren Rückschaupassagen gehäufteVorvergangenheitsformen auftreten.

Wir wussten, dass er damals, als er noch in Frankfurtwohnte (statt gewohnt hatte), oft ins Theater ging.

Das Plusquamperfekt erscheint in zweiBedeutungsvarianten:


189

a) Zur Bezeichnung eines vorvergangenenGeschehens, d.h. eines Sachverhalts, der vor einem anderen –ebenfalls vergangen – eingetreten ist.

Bei meiner Ankunft hatte er die Arbeit schon beendet (=als ich ankam...)

Gestern hatte er das Buch schon wieder zurückgegeben.b) Zur Bezeichnung eines resultativen Geschehens

in der Vergangenheit. In dieser Variante bezeichnet dasPlusquamperfekt ein vergangenes Geschehen mit resultativemCharakter. Das Plusquamperfekt ist in dieser Variante durchdas Perfekt zu ersetzen, enthält keinen Modalfaktor, kann einefakultative Temporalangabe bei sich haben:

Gestern hatte er seine Mütze verloren.Vorige Woche hatte er ihn im Krankenhaus besucht.Manchmal sind Sätze im Plusquamperfekt ohne Kontext

mehrdeutig:Er war gestern abgereist.*Die Abreise erfolgte in der Zeit vor gestern.*Die Abreise erfolgte gestern.Am 1.9.1939 hatte Hitler Polen überfallen.Am 3.9.1939 (bei Kriegsantritt von England und

Frankreich) hatte Hitler Polen (schon) überfallen.


190

III.5 Futur I

Durch das Futur drückt man aus, dass ein Sachverhalt inder Zukunft liegt. Dies wird mit Hilfe des Hilfsverbs werdenund dem Infinitiv ausgedrückt.

Er wird die Prüfung in Berlin ablegen.Morgen werde ich nach London fliegen.Wenn man im Satz das Hilfswerb werden betont, weist

man darauf hin, dass ein Sachverhalt in der Zukunft bestimmtzu erwarten ist.

Ich werde dir das Buch zurückgeben.Er wird seine Prüfung bestehen.Da die Zukunft vorhersehbar ist, aber nicht mit Sicherheit

bestimmt werden kann, ist das Futur immer modal behaftet.Diese modale Bedeutung drückt in erster Person eine Absicht,in der zweiten eine Aufforderung oder Ermutigung und in derdritten Person eine Vermutung aus.

Von morgen an werde ich weniger rauchen.Wir werden Ihnen mit allem, was wir können, helfen.Du wirst jetzt endlich damit aufhören.Ihr werdet es bestimmt schaffen.Morgen wird es nicht regnen.Er wird jetzt bestimmt unterwegs sein, darum geht er

nicht ans Telefon.Die Formen des Futur I lassen sich in zwei Gruppen

unterteilen. Die erste Gruppe sagt aus, dass ein Geschehen vomStandpunkt des Sprechers aus nicht abgeschlossen ist odernoch nicht begonnen hat. Mit diesem temporalen Wertverbindet sich ein modaler, der als „Voraussage“, oft als„Ankündigung“ umschrieben werden kann.

Du wirst doch im Zuchthaus enden!Wieder einmal wird gewinnen, wer den längeren Atem

hat.


191

Diese modale Komponente kann sich bis zur„Versicherung“, zum „Entschluss“ verstärken, gelegentlichauch zum „Befehl“ verdichten:

Ich werde das bestimmt nicht für ihn entscheiden.Ich werde das auf keinen Fall tun!Du wirst jetzt den Mund halten!Wirst du endlich ruhig sein!Eine zweite Gruppe von Futur I-Formen ist eng mit der

Komponente „Vermutung“ verknüpft. Alternativ kann mandiese anhand von „dürfte +Infinitiv“ umschreiben:

Die Sitzung wird wohl beendet sein.(dürfte beendet sein)Das werden Sie doch wohl einsehen. (dürften sie

einsehen)Das wird wohl überall so sein. (dürfte so sein)Eine zusätzliche Temporalangabe (jetzt, im Augenblick)

kann fakultativ auftreten, ändert aber nichts an derTempusbedeutung oder am Modalfaktor.

Diese Bedeutungsvariante deckt sich in der temporalenCharakteristik völlig mit dem Präsens. Sie unterscheidet sichaber von ihr durch den vorhandenen Modalfaktor. Wenn beideTempora ausgetauscht werden, muss deshalb beim Präsensobligatorisch ein zusätzliches lexikalisches Element stehen, dasdie Vermutung ausdrückt (wohl, gewiss, vielleicht, vermutlichusw.), während das beim Futur I nicht nötig ist:

Er wird (wohl) zu Hause sein.Er ist jetzt wohl zu Hause.


192

III.6 Futur II /Futur Perfekt

Das Futur II ist eine seltenere Zeitform, die ausdrückt,dass ein Sachverhalt zu einer bestimmten Zeit in der Zukunftbeendet ist. Wenn man dabei eine Zeitbestimmung gebraucht,zieht man allgemein das Perfekt vor. Diese Bedeutungsvariantekennzeichnet ein abgeschlossenes Geschehen, das vomStandpunkt des Sprechers aus noch nicht begonnen hat. Eshandelt sich also um eine Abgeschlossenheit, die in derZukunft liegt. Zeitangaben wie bald, in einer Stunde, morgen,gleich u.a. machen dies wiederum deutlich.

Morgen werde ich meine Arbeit beendet haben.Wenn du um 5 Uhr bei uns anrufst, wird mein Vater

zurückgekommen sein.Im gleichen Sinne kann das Futur II eine Vermutung

ausdrücken. Das erfolgt zusätzlich durch den Einsatz vonAdverbien: wohl, vielleicht, wahrscheinlich, sicher.

Morgen werde ich die Arbeit sicher beendet haben.Wenn Sie im Büro nach 14:00 Uhr anrufen, wird der

Geschäftsleiter sicher zurückgekommen sein.Anhand von Futur II kann man ausdrücken, dass ein

Sachverhalt im Augenblick der Aussage endet oder geendet hat.Michael hat um 9 die Prüfung bekommen. Er wird sie

jetzt schon beendet haben.Mit dem Futur II kann man ausdrücken, dass ein

Sachverhalt zu einer Zeit in der Vergangenheit geendet hat,d.h. vom Standpunkt des Sprechers schon vergangen ist.Häufig machen dies Zeitangaben wie gestern, damals u.a.deutlich. Ihre modale Komponente lässt sich wiederum mit„Vermutung“ umschreiben. Auch diese werden- Gefüge lassensich durch ein Gefüge mit „dürfte+Partizip II+sein“ersetzen.

Dein Neffe wird gestern auf der Arbeit gewesen sein.


193

Als wir dich damals trafen, wirst du auf uns schon langegewartet haben.

Da wird er sich gefreut haben. (dürfte er sich abergefreut haben)

Daniela Sbiera


194

Literaturverzeichnis

Cujba C.: Deutsche Morphemik.Casa editoriala Demiurg,Colectia Germanica, Iasi 1999.

Dreyer H./Schmitt R.: Lehr- und Übungsbuch derdeutschen Grammatik. Max Hueber Verlag 2000.

Duden Grammatik der deutschen Gegenwartssprache,Der große Duden Band 4, Bibliographisches InstitutMannheim, Dudenverlag, 1973.

Engel U.: Deutsche Grammatik, Julius Groos Verlag,Heidelberg 21991.

Goetze L./Hess-Lüttig E.: Knaurs Grammatik derDeutschen Sprache. München 1992.

Griessbach H./ Schulz D.: Grammatik der deutschenSprache, Max Hueber Verlag, München 41966.

Helbig G./ Buscha J.: Deutsche Grammatik. EinHandbuch für den Ausländerunterricht. Langenscheidt Verlag,Berlin 2001.

Nicolae O.: Gramatica contrastivă a limbii germane, vol.II Morfologia şi sintaxa, Polirom, Iaşi 2001.


195

REZUMAT

În ceea ce priveşte genul verbal, limba germană dispunede două diateze: activă şi pasivă. Diateza activă este forma aşa-zis neutră a verbului, centrată pe agent. În cazul pasivuluielementul de agent nu apare niciodată ca subiect ci ca elementfacultativ exprimat prin complement prepoziţional (von,durch). Eliminarea complementului de agent poate fiinterpretată ca o tentativă de ascundere a “faptaşului” sau ca oomisiune cauzată de irelevanţă sau neştiinţă. Pasivul germancunoaşte două variante: cel static şi cel dinamic, o dihotomiereflectată şi în auxiliarele la care se recurge (dinamic- werden,static – sein). Pe lîngă aceste forme consacrate mai trebuieamintite o serie de parafraze sau de posibilităţi alternative deredare a pasivului.

Categoria aspectului defineşte modalitatea în care sedesfăşoară acţiunea exprimată de către verb. Limba germană nuare la dispoziţie o paradigmă gramaticală elaborată în ceea cepriveşte formele aspectuale care să aibă o largă aplicabilitate.Există doar un sistem incipient ale cărui repere formale nuservesc exclusiv redării aspectuale. Verbele germane pot redaaspectul ţinînd cont de temporalitatea procesuală: durativ vs.perfectiv (ingresiv, mutativ, rezultativ) sau focusînd alţi factoridecît timpul (iterativ, intensiv, diminutiv, cauzativ).

Paradigma temporală a verbului nu poate fi redusă strictla cele trei etape obiective (trecut, prezent, viitor) ci trebuie înmod obligatoriu contextualizată în vederea unei decodăricorecte a mesajului. Factorii pragmatici, legaţi de situativitateacomunicării, caracterul ipotetic al unei fraze sau alăturarea unorelemente lexicale fac aproape imposibilă o distincţie clară întrecategoria de timp şi cea de mod. Germana dispune de şasetimpuri verbale, dintre care două sînt sintetice (prezent şi


196

imperfect) şi patru analitice (perfect, mai mult ca perfect, viitorşi viitor anterior) iar acestea nu corespund linear unei scaletemporale obiective. Din acest motiv raportul dintre timpulobiectiv şi timpul gramatical în limba germană este mult maicomplex.

Daniela Sbiera

Concordanţe şi diferenţe

197

ITALIANO


198


199

IL VERBO NELL’ITALIANO

I. Forma attiva – passiva – riflessivaI.1 Forma attivaI.1 1 Verbi transitivi e intransitiviI.2 Forma passivaI.2 1 L’indicativoI.3 Forma riflessiva- Coniugazione di forma riflessivaII. L’aspectto verbaleII.1 Azionalità in italianoIII. I tempi verbaliIII.1 L’indicativo- Il presenteIII.2 L'imperfettoIII.3 II passato remotoIII.4 Il passato prossimoIII.5 L’imperfetto, il passato remoto e il passato prossimo-sintesiIII.6 Il trapassato remotoIII.7 Il trapassato prossimoIII.8 Il futuro sempliceIII.9 Il futuro anterioreIII.10 Il modo condizionale: il presente e il passatoIII.11 Il modo imperativo: il presenteIII.11 Il gerundio: il presente e il passatoIII.12 Il participio: il presente e il passatoIII.13 Verbi fraseologici: stare per, cominciare a, stare a,continuare a, finire di


200

I. Il verbo nell’italiano

I.1 Forma attiva - passiva – riflessiva

Un verbo si dice di forma attiva quando il soggettocompie l'azione o indica l'essere o la cosa che si trova in unadeterminata condizione.

Es: Dante Alighieri scrisse La Divina Commedia.La sorella riposa.Un verbo si dice invece di forma passiva quando il

soggetto riceve, subisce l'azione.Es.: La terra è lavorata dal contadino.Il cane è addestrato dal padrone.

Solo i verbi transitivi che hanno il complementooggetto espresso possono avere la forma passiva; non l'hannoquindi gli intransitivi o i transitivi senza complemento oggetto.

Infatti, nel cambiamento della proposizione da attiva inpassiva, l’oggetto diventa soggetto passivo; il soggetto attivo sitrasforma in complemento d’agente o di causa efficiente che èpreceduto dalla preposizione da, come si può osservare inquesto schema:

Sogg.attivo Verbo di forma attiva Oggetto

Il contadino coltiva la terra.

Sogg.passivo Verbo di forma passiva AgenteLa terra è coltivata dal contadino.

Se nella proposizione attiva l'oggetto non fosseespresso, non potremmo avere il soggetto passivo.

Ugualmente, ogni proposizione passiva nella quale non


201

sia espresso il complemento d'agente o di causa efficiente nonsi potrà cambiare in attiva, a meno che si possa dare al verbo unsoggetto suggerito dal senso della proposizione divenuta attiva.

Es. : Tu sei lodato. — Tutti ti lodano.Lei è lodata. — Tutti la lodano.

Un verbo si dice riflessivo quando l'azione compiutadal soggetto ritorna, si riflette sullo stesso soggetto. La formariflessiva si ottiene unendo al verbo le particelle pronominalimi, ti, si, ci, vi, si.

Es.: Io mi lavo -» io lavo me stesso; tu ti vesti — tuvesti te stesso, lei si lodava — lei lodava se stessa.

Le particelle pronominali sono un vero e propriocomplemento oggetto; affermiamo questa cosa poiché solo i verbitransitivi possono avere il complemento oggetto, ed è evidente chesolo i verbi transitivi possono assumere forma riflessiva.

Vi sono però verbi i quali, pur avendo la formariflessiva, non ne hanno il significato e perciò sono dettiriflessivi apparenti. Li possiamo raggruppare in tre categorie:

a) Riflessivi impropri, quelli in cui le particellepronominali compiono la funzione di complemento di termine.Es.: Mi lavo le mani ossia lavo le mani a me.

b) Riflessivi pronominali detti anche, meglio,intransitivi pronominali

c) Riflessivi reciproci quelli in cui le particellepronominali plurali (a, vi, si) esprimono un'azione scambievolefra due o più persone.Es. : Noi ci aiutiamo = noi ci aiutiamo fra di noi.

Si guardano in cagnesco — «i guardano l'uri l'altro incagnesco.

NOTE 1) Da non confondere con i riflessivi: questisono le terze persone singolari e plurali passivi, formate con laparticella si.

Es.: Da tutti si loda la bellezza - da tutti è lodata labellezza.


202

Troppe cose si dicono-sono dette sul tuo conto.2) Del tutto pleonastica è in molti casi la particella

riflessiva quando sta a indicare un maggiore interessamentoall'azione da parte del soggetto.

I.1.1 Verbi transitivi e intransitivi

Molto importante è la distinzione dei verbi nelle classi:transitivi e intransitivi.

Transitivi si dicono dei verbi che esprimono un'azioneche dal soggetto si riversa, transita, passa direttamente su unoggetto che la riceve.

Per la completezza del significato della proposizionecon questi verbi sono dunque egualmente necessari il soggettoda cui l'azione procede e l’oggetto su cui si riversa.

Es.: Il fabbro batte il ferro. Sogg. Verbo- funz. di predicato ogg.

Se si sopprime il complemento oggetto subito, ci siaccorge, anche dal tono della voce, che il pensiero non èconcluso e rimane sospeso e ci vengono istintive le domandedel tipo: che cosa batte il fabbro?

Intransitivi si dicono dei verbi che esprimono un'azioneche rimane nel soggetto che la compie.

Negli esempi: il sole sorge, la mamma passeggia,l'azione che i verbi esprimono è tutta, compiuta e noi possiamofacilmente capirla.

Sono naturalmente intransitivi i verbi che indicano unostato, un modo di essere e un movimento.


203

I.2 Forma passiva indicativo

La coniugazione passiva corrisponde interamente a quelladel verbo essere seguita dal participio passato del verbo che sivuole coniugare.

Osservazioni:1) Nei tempi semplici, e solo nei tempi semplici, al

posto dell'ausiliare essere si può adoperate venire. Così:vengo lodato è sono lodato;ero lodato è venivo lodato.2) il verbo andare può esercitare la funzione di

ausiliare della coniugazione passiva come nei seguenti esempi:Vanno (Sono) letti solo i libri buoni.Va aiutato solo il ragazzo perché è molto intelligente.In questo caso il verbo andare esprime l’idea di

necessità; infatti, i due esempi possono prendere anche questaforma:

Devono essere letti solo i libri buoni.Il ragazzo, perché è molto intelligente, dev’essere

aiutato.Ancora il verbo andare e con esso il verbo stare

possono essere usati come ausiliari nella coniugazione passivasenza l’idea di necessità in alcune frasi: andarono perduti(furono perduti), andò bruciato (fu bruciato), sta scritto (èscritto), stette chiuso (fu/rimase chiuso).

3) Nelle terze persone singolari e plurali,nell'infinito e nel gerundio un verbo transitivo attivo si puòrendere passivo premettendogli la particella sì, detta appunto sipassivante.

Es.: Non sempre si ama (è amata) la bontà.Si sbrighino (siano sbrigate) queste faccende alla svelta.Quando hai un bisogno, si conoscono (sono conosciuti)

i veri amici.


204

La stessa particella pronominale si può essere premessanei tempi semplici, sempre nelle terze persone singolari eplurali. In questo caso il tempo semplice assume il valore deltempo composto corrispondente.

Es.: Si è inaugurata un'esposizioneAnche i verbi intransitivi hanno questa forma di passivo

con la particella si, ma soltanto nella terza persona singolare(passivo impersonale).

Es.: Si muore, si parte; si vive.4) Dobbiamo ricordare che il tempo e il modo di una

forma passiva è il tempo e il modo della voce del verbo essere.Es.: Luigi fu detto presidente (indic., pass. rem.)Siete stati rimproverati (indic., pass, pross.).Vi sarebbe affidato però non ancora (cond. pass.)

I.3 Coniugazione di forma riflessiva

I verbi di forma riflessiva (propri e apparenti) siconiugano come i verbi di forma attiva; differiscono da questiperché sono sempre accompagnati dalle particelle pronominalimi, ti, si, ci, vi, si.

Io mi lavo, tu ti lavi, egli si lava, noi ci laviamo, voi vilavate, loro si lavano

Io mi sono lavato (a), tu ti sei lavato (a), egli {essa) si èlavata, noi ci siamo lavati (e), voi vi siete lavati(e), essi (e) sisono lavati (e)

Laviamoci, lavatevi, si lavinoEssersi lavato.


205

II. L’aspetto verbale

“L’aspetto è la categoria del verbo che segnala comeviene presentato lo svolgersi di un evento” (Banfi & Bernini2003: 78). Praticamente l’aspetto indica proprio il punto divista rispetto all’azione.

Dal punto dell’aspetto possimo osservare un rapportomolto stretto fra il tempo verbale e l’aspetto e possiamoindividuare cinque aspetti:

perfettivo puntuale (- passato remoto) perfettivo compiuto (- passato prossimo) durativo(- presente, imperfetto) progressivo (imperfetto,gerundio) abituale (-presente, imperfetto)Lo Duca considera che proprio l’aspetto fa la differenza

d’uso di passato prossimo e l’imperfetto: “l’imperfetto ed ilpassato prossimo/remoto sono caratterizzati dai tratti oppostidelle indeterminatezza e della determinatezza relativamentealla visualizzazione della conclusione dell’evento ” (Lo Duca2004 : 140)

Quello che caratterizza l’imperfetto è proprio l’aspettoimperfettivo. Possiamo notare l’evento espresso definito indimenssione imperfettiva:

nello svolgimento ( imperfetto progressivo):Es.: Ero in fretta e furia quando vedevo la mia

bellissima amica quando si tratta di un’abitudine o una ricorrenza

( l’aspetto abituale):Es.: Quando frequentava il liceo, andava ogni giorno in

quel ristorante. quando si tratta di un’inclinazione:Es.: Mia cugina era un’ottima cantante.

nella sua continuità ( l’aspetto continuo):


206

Es.: Mentre la mamma cucinava la cena, noi giocavamoin silenzio per non disturbarla.

Evidentemente che il passato prossimo e quello remotoesprimono un aspetto perfettivo.

Nell’italiano attuale e standard, si analizzano due tipi diperfettività:

a) La perfettività compiuta ( passato inclusivo)b) La perfettività aoristica ( passato definitivo)Comunque sia, questa differenza tende a non esistere più,

il passato prossimo tende a farsi carico di ambedue i valori.Un evento può essere definito in dimensione perfettiva: Nella sua globalità:Es.: Ho conosciuto gli amici del mio datore di lavoro. Nella sua conclusa compiutezza:Es.: La guardia prese il ladro rapidamente.Serianni e Castelvecchi ricordano che per esprimere

l’aspetto verbale l’italiano può usare anche alcuni mezzi nonmorfologici (Serianni & Castelvecchi 1989: 391):

mezzi sintattici, come la perifrasi progressivastare + gerundio:

Es.: Stavo leggendo quando ho sentito il telefono. mezzi lessicali (addormentarsi, ad esempio, ha

valore ingressivo, indicando l’inizio dell’azione; dormire hainvece valore durativo, indicando l’azione in sé);

Es.: Mi sono addormentato rapidamente però hodormito solo un’oretta.

mezzi derivativi (ad esempio, attraverso ilsuffisso -icchiare un verbo può designare un’azione ripetuta eattenuata, come in dormicchiare).

Es.: Ho dormicchiato tre giorni ma sono stanco.


207

II.1 Azionalità in italiano

L’azionalità può essere definita in base alle proprietàsemantiche di un verbo, le quali forniscono informazioni sulle fasitemporali dell’evento predicato dal verbo. Questa categoria è statadefinita anche azione verbale, aspetto inerente o aspetto lessicale -per distinguerla dall’aspetto grammaticale, al quale comunque èstrettamente legata - e comprende tre parametri fondamentali:

II.1.1 La telicità

I verbi telici sono quelli intrinsecamente orientati adun fine (per esempio arrivare, io sempre devo andare dal puntoA per arrivare ad un fine, al punto B) e i verbi atelici (quelliche non hanno un fine ben definito- per esempio stupirsi)

II.1.2 La duratività

La maggior parte delle grammatiche considerano che iverbi della lingua italiana possono essere disposti su un filo cheha come estremi: i predicati espressi dai verbi che durano, cheindicano un continum temporale, verbi detti durativi (peresempio il verbo dormire – io comincio a dormire ad una certaora e mi sveglio ad un altra) e dall’altra parte i verbi che hannoun momento iniziale e finale che coincidono, i cosiddetti verbiistantanei ( per esempio cadere, adesso, in questo momento)

II.1.3 La statività

Ci sono verbi che descrivono eventi che possonoessere interotti, detti proprio dinamici (come lavorare che è unverbo suscettibile di interruzione) e verbi che indicano unaqualità (essere triste)


208

Possiamo individuare quattro classi azionali1

1 VERBI STATIVI – classe stativa: hannodurata; non hanno dinamicità e telicità (ad esempio, sapere,amare);

VERBI DI ATTIVITÀ – classe continuativa:hanno durata e dinamicità; non hanno telicità (ad esempio,camminare, lavorare, cantare);

VERBI DI COMPIMENTO – classe risultativa:hanno durata, dinamicità e telicità (ad esempio, fare la doccia,imparare, scrivere);

VERBI DI RAGGIUNGIMENTO – classetrasformativa: hanno dinamicità e telicità; non hanno durata (adesempio, esplodere, riconoscere).

1 L’inclusione di un determinato predicato in una categoriaazionale è una funzione dell’esito di batterie di test sintattici e inferenzialiche verificano la compatibilità del predicato con determinati avverbiali ditempo, con la perifrasi progressiva e il modo imperativo (per i verbi distato) e con il tipo di inferenze possibili sulla conclusione dell’evento unavolta che è stato interrotto (Rastelli 2007: 172).


209

III. I tempi verbali

Il verbo, con particolari desinenze, ha la possibilità diindicare le persone che compiono l'azione o si ritrovano in undeterminato stato, ossia il soggetto. Ma se è difficile poterindicare il soggetto, non meno importante è l'indicazione deltempo in cui si considera che l'azione avvenga; è importantecioè sapere se l'azione avviene nel tempo stesso in cui si parla(tempo presente), se è già avvenuta mentre parliamo (tempopassato), o se deve ancora accadere (tempo futuro).

Presente, passato e futuro sono i tempi fondamentali delverbo. Ma, mentre il presente è, e non può che essere unaspecie sola, il passato e il futuro possono avere diversegradazioni di significato cui corrisponderanno diversi tempisecondari, atti a esprimere con maggior precisione il momentodell'azione; abbiamo così cinque varietà del passato e due delfuturo; in tutto, dunque, otto tempi.

La desinenza ci indica anche il tempo in cui avviene, èavvenuta o avverrà un'azione:

cammina - camminai – cammineràSi dicono tempi semplici (formati cioè da una sola parola):

il presente: camminol'imperfetto: camminavo

il passato remoto: camminaiil futuro semplice: camminerò

Si dicono tèmpi composti (formari cioè da due parole):il passato prossimo: ho camminaloil trapassato prossimo: avevo camminatoil trapassato remoto: ebbi camminaloil futuro anteriore: avrò camminato

Come si vede, nei tempi composti, la prima parola è unavoce del verbo avere o essere, la seconda è il participio passatodel verbo che si coniuga, ho camminato; è salito.


210

I verbi essere e avere che aiutano gli altri nella loroconiugazione, si chiamano verbi ausiliari dalla parola latinaauxilium-aiuto.

Ecco ora la serie completa:1) Come si osserva il presente, poiché indica un'azione

che sta compiendoci, non può essere che uno solo:Io parlo.Il presente indica azione che avviene, o si considera

che avvenga, nel momento in cui si parla.Es.: Dico la verità (ora, in questo momento).NOTA II presente viene adoperato anche per indicare

un’azione che suole sempre avvenire, che può essereconsiderata attuale in ogni tempo, come nei proverbi (presentegnomico o sentenzioso):

Paese che vai usanza che trovi- ossia in ogni paese chevai trovi un’altra usanza. É valido sempre.

Chi la fa l’aspetti.In frasi come:Non bevo alcool mai.Mi piace il rugby.Maria è una squisita sarta.I presenti bevo, piace ed è indicano un dato stabile: se

qualcuno dice che non beve mai questo significa che non habevuto né ieri, né oggi e non berrà neanche domani. In pratica,è un’abitudine che è valida sia nel passato sia nel futuro.Questo presente, valido in ogni circostanza, è diffuso anchenelle Leggi:

“La sovranità appartiene al popolo, che la esercita nelleforme e nei limiti della Costituzione.”, art. 1 della Costituzionedella Repubblica Italiana.

La stessa cosa accade anche nel caso delle defizioniscientifiche:

“Il bullismo è un abuso di potere”


211

È ancora adoperato nelle narrazioni per vivacità dirappresentazione (presente storico), invece del passato remoto.

Es.: Cesare va in Gallia, sottomette quei popolibarbari, ritorna a Roma per celebrarvi il trionfo.-evidentemente che non adesso Cesare va in Gallia però illettore ha l’impressione di una sequenza cinematografica.

Cesare passa il Rubicone, indi esclama: 'Il dado ètratto!’

Il presente storico è usato nella lingua letteraria maanche nel parlato. (Eravamo soli in quella notte e, ad un certopunto, vedo un uomo brutto che si avvicina e che chiede moltisoldi. Io sono morto…)

Si può usare il presente anche per indicare un'azioneche avverrà, di solito in un futuro non lontano:

Es.: Parto domani all'alba.L’indicativo presente è usato al posto del futuro

specialmente nel caso del linguaggio parlato, e questo se lafrase contiene un’indicazione aggiuntiva sul tempo futuro (fraquattro ore, domani, nel futuro, il prossimo autunno, ecc.):

Domani vengo con te perché devo incoraggiarti.(- verrò con te; ma che l’evento sia futuro risulta chiarodalla presenza dell’avverbio domani).

Quest’autunno andiamo insieme a visitare questi beiposti. ( - andremo).

Finalmente, nella lingua parlata, il presentedell’indicativo è usato per esprimere un comando (al postodell’imperativo):

Es.: Basta per il momento. Le dici che deve venire qui,le parli di nuovo e, se non capisce, la convinci che non fa bene.

2) L'imperfetto, cioè non perfetto, non compiutoindica azione passata, con l'idea di una certa durata e abitudine;indica anche azione contemporanea ad altra pure passata.Dunque, si tratta di un’azione continuata e prolungata nelpassato e che è considerata nel momento del suo svolgimento.


212

Es.: I Greci e i Romani adoravano (azione continuata)molti dei.

La maestra mi raccomandava (azione abituale, ripetuta)che ponessi attenzione alla punteggiatura.

Scrivevo (azione contemporanea ad altra passata)tranquillamente, quando mi chiamasti.

NOTA Per questo suo carattere di continuità,l'imperfetto è il tempo preferito nelle descrizioni (imperfettodescrittivo).

Es.: La strada saliva con serpentine ripide e così stretteda richiedere spesso retromarce.

La valle si faceva sempre più scura e torva.L'imperfetto è pure assai usato nella descrizione di

persone o cose appartenenti al passato:Es.:Era Perpetua la serva di Don Abbondio, serva

affezionala e fedele, che sapeva obbedire e comandare,secondo l'occasione... (A. Manzoni)

Usiamo l’imperfetto nelle cronache di giornale peresprime un’azione conclusa, finita e non continuata. In questocaso possiamo sostituire l’imperfetto con il passato prossimoed anche con il passato remoto:

Es.: Due amici cercavano (hanno cercato) un postotranquillo nel bosco ma un orso bruno li metteva (li ha messi)in fugga.

L’imperfetto si usa anche dopo un tempo passato deiverbi vedere e sentire per descrivere quello che è visto e/èsentito:

Es.: Ho sentito Marco che parlava di giorni brutti nelfuturo.

L’imperfetto si adopera anche in questi casi:a) nei racconti di sogni:Maria ha sognato che parlava fortemente e che urlava

da sola in un bosco oscuro.


213

b) Quando i bambini giocano e voglio immaginaresituazioni diverse:

Adesso giochiamo tutti: Io ero il Principe Azzurro, tueri il drago e Arabella era la principessa del mio cuore.

c) Quando vogliamo indicare un’abitudine del passato:Fino ieri mi amava molto adesso non c’è niente...d) Al posto del presente per rendere una richiesta

più cortese (o anche per attenuarla):Volevo due kg di mele. (L’idea di questa frase che

potrebbe essere usata in un negozio di frutta e verdura, è che iovoglio due kg di mele però sono disposto a rinunciare se lacommessa non può darmeli).

e) Per esprimere una condizione o unaconseguenza (che non si sono verificate nel passato):

Se me lo dicevi, ero qui rapidamente. (evidentemente lasituazione è questa: non me l’hai detto e non sono venuto.)

Nota: Alcune grammatiche considerano che questoesempio è un errore linguistico benchè l’uso dell’imperfetto alposto de congiuntivo trapassato sia molto diffuso. Per unasituazione più formale possiamo dire:

Se me lo avessi detto (congiuntivo trapassato), sareistato ( condizionale passato) qui rapidamente.

3) II passato remoto indica un’azione avvenuta intempo interamente trascorso, senza l’idea di durata e diabitudine. La differenza essenziale fra il passato remoto e ilpassato prossimo è che il primo qualifica un’azione comedistante (su ambedue i piani: quello psicologico e quellocronologico):

Es.: Dante Alighieri nacque a Firenze nel 1265.(qui si tratta di una seprazione reale, di secoli ma anche labiografia di Dante è lontana dalla nostra esperienza)

Molte grammatiche indicano l’abilità del passatoremoto per “indicare distanze”, e, per questa raggione, puòessere usato per indicare fatti ed eventi molto recenti:


214

Es.: Ieri vedi una splendida ragazza. (l’azione èconclusa, non ha legami con il presente)

Es.: Il Re si levò, cercò un bastone che aveva tutta l'ariadi un vecchio manico d'ombrello. Lo seguimmo.

4) Il passato prossimo254è composto dal presenteindicativo dell’ausiliare seguito dal participio passato del verboda coniugare. L’ausiliare è, di solito, il verbo avere (ho visto,ho amato, ho cantato) però, con i verbi intransitivi, con i verbiriflessivi e con quelli passivi l’ausiliare e il verbo essere (sonosalito, mi sono lavato, lui è visto come un vero leader). Indicaun’azione avvenuta in un tempo passato, ma non del tuttotrascorso, o azione in cui gli effetti durano ancora. Si tratta diuna vicinanza emotiva, una mentale al presente e non tanto unatemporale. Di solito si tratta di un legame temporale ma quelloche importa sono i legami affettivi, gli effetti sul presente.

Es.: Oggi non ho fatto nulla.Oggi ho camminato molto.Il Manzoni ha scritto “I Promessi Sposi”.Quest'anno abbiamo assistito ad avvenimenti

memorabili, (Oggi, quest'anno indicano tempi non del tuttotrascorsi).

Cristoforo Colombo ha scoperto l'America (azione incui gli effetti durano ancora).

NOTA Gli italiano del nord dell’Italia spessoconfondono il passato prossimo con il passato remoto; questotempo, anzi, è del tutto ignorato dai lombardi nel linguaggiofamiliare, forse per la prevalenza del dialetto locale. Viceversa,gli Italiani del Mezzogiorno fanno grande abuso del passatoremoto, ignorando spesso e volentieri il passato prossimo. Cosi

542 Il problema del passato prossimo è uno complesso anche per gliitaliani (si pensi solo alla scelta degli ausiliari per i verbi del tipo:persistere,durare, fiorire). Non si deve scordare anche la formazione del participiopassato dei verbi regolari (bere: bevuto, mettere: messo, appendere: appeso)


215

è facile sentire nell'Italia settentrionale: Ieri (tempo del tuttopassato) ho passeggiato, e nell'Italia meridionale: In questomese (tempo non del tutto trascorso) feci notevoli progressi nelmio lavoro.

Come il presente può essere usato al posto del futuro,anche il passato può essere usato al posto del futuro anteriore.

Appena ho finito tutto il lavoro, me ne andrò inmontagna.

L’imperfetto, il passato remoto e il passatoprossimo-sintesi

In sintesi, possiamo dire che tutti i tre tempi verbali:l’imperfetto, il passato remoto e il passato prossimo esprimonoun fatto passato ma non nella stessa maniera: L’imperfetto indica non un fatto concluso, finito ma

uno continuato, ripetuto nel passato:Es.: Quando ero piccolo mangiavo cioccolato ogni giorno. Possiamo usare il passato prossimo o il passato remoto

per esprimere un fatto che è né ripetuto né continuato, ossia: Usiamo il passato prossimo se il fatto è vicino alla

nostra esperienza, prendendo in considerazione sia l’aspettocronologico che quello psicologico, affettivo:

Es.: Due anni fa, quando sono stato in Italia, ho mangiatoun gelato delizioso. Adesso ne mangio uno ogni giorno. Usiamo il passato remoto se il fatto espresso è lontano da

noi non tanto dal punto di vista cronologico (anche “ due anni fa”va bene) ma specialmente dal punto di vista psicologico:

Es.: Due anni fa mangiai un gelato buonissimo.Alcune grammatiche parlano per quanto riguarda questi

tempi di una notevole differenza: Nell’Italia settentrionale il passato remoto non si usa

mai. Si preferisce l’uso del passato prossimo anche quando si


216

tratta di un fatto psicologicamente ma anche cronologicamentelontano dal momento del parlare:

Es.: Ieri ho visto un bel film.Due anni fa ho visto un bel film.Dante è nato a Firenze. In Toscana, dove si parla l’italiano standard, si usano le

regole sopra presentate. Nell’Italia meridionale (Calabria, Sicilia) si usa quasi

sempre il passato remoto (al posto del passato prossimo).Possiamo dire:

Ieri vidi un bel film (anche se si tratta di un fattocronologicamente e affettivamente molto vicino a noi)

5) Il trapassato remoto indica un’azione avvenutain tempo precedente rispetto ad altra espressa in passatoremoto. Si trova solo in proposizioni temporali rette dadopoché ecc.

Es.: Quand’ebbe detto ciò, tuni i presenti protestarono.NOTA: Oggi, però più semplicemente si direbbe: Dopo

aver detto ciò...6) Il trapassato prossimo è composto

dall’imperfetto dell’indicativo dell’ausiliare e il participiopassato del verbo da coniugare ed indica un’azione compiutasinel passato, all'incominciare di un'altra pure passata. Si trovaperciò in correlazione con un imperfetto o un passato remoto.

Es.: Già eravamo usciti, quando ci mandasti adavvertire (in relazione a un passato remoto).

Avevamo già dormito due ore, quando il babborincasava stanco dal lavoro (in relazione a un imperfetto).

Dunque, questo tempo si adopera per indicareun’azione o una situazione passata che ne precede un’altra giàcollocata nel passato:

Il padre fu molto arrabbiato perchéA


217

Paolo era venuto in uno straordinario ritardo.B

A è un’azione successiva all’azione B: prima Paolo èvenuto in uno straordinario ritardo quello che fece suo padreessere molto arrabbiato (B).

Il trapassato prossimo (come anche l’imperfetto) èusato, nell’italiano parlato, per una cortese richiesta:

Es.: Ero venuto per quella borsa. (Sono venuto perchiederti cortesemente la borsa, ma non importa se non me lapuoi dare)

7) Il futuro semplice indica azione che accadrà inavvenire (futuro) rispetto al momento in cui si parla.

Es.: Partirò io e tornerò a dirvi se c'è qualche novità.NOTA Esprime talora un dubbio, una supposizione.Es.: Hai sentito? ripete- il mìo amico allarmato. « Sarà

il vento» risposi io. (Forse il vento).Sarà bella, credo.Spesso il futuro è sostituito dal presente, ma c’è una

sostituzione di cui non si avverte la necessità.Es.: Domani vengo (meglio verrò) a trovarti.Il futuro è usato per togliere l’importanza a un

argomento (si ammette il fatto ma senza dargli troppo peso).Dobbiamo notare qui anche la risposta evasiva: Sarà- con laquale si prende distanza da un’affermazione:

Es.: Il tuo fidanzato sarà una persona interessante, maquando l’ho visto, non ha detto nemmeno una parola.

Questo ragazzo è la persona più bella che io abbia maivisto. – Sarà.

Usiamo il futuro per esprimere un comando in unaforma solenne:

Es.: Non verrai come mai!Ma anche in forma attenuata:Es.: In questo caso ti rivolgerai direttamente alla Corte

di Appello che è competente in materia penale a questo livello.


218

(Attenzione: In questo caso il futuro non è adoperato al postodell’indicativo presente ma al posto dell’imperativo).

8) Il futuro anteriore indica un’azione che saràcompiuta in tempo futuro, ma anteriormente, ossia prima diun'altra, pure futura.

Es.: Quando avrò cambiato idea, ne riparleremo.(prima dovrò cambiare idea, poi ne riparleremo).

Quando sarò arrivato, vedremo come si può fare.(prima dovrò arrivare, poi vedremo la soluzione)

NOTA Questa distinzione di tempo fra due azionifuture non è assoluta, e frequentemente usiamo il futurosemplice per entrambe le azioni, senza distinzione di un primae di un poi. Nell’inglese, invece, questa distione è essenzialeper porre l’accento sul futuro perfetto, anteriore

Es.: Quando finirò questo lavoro, verrò con te.Il modo indicativo esprime un'azione che avviene, è

avvenuta, o avverrà con certezza: ha tutti gli otto tempi:presente - Mario studia.imperfetto - Mano studiava.passato remoto - Mario studiò.passato prossimo- Mario ha studiato.trapassato prossimo - Mario aveva studiato.trapassato remoto - Mario ebbe studiato.futuro- Mario studierà.futuro anteriore- Mano avrà studiato.Il modo congiuntivo esprime un'azione possibile,

opportuna, desiderata, congiunta o dipendente da un'altra: haquattro tempi:

presente Spero che Mario studi.passato Spero che Mario abbia studiato.imperfetto Speravo che Mario studiasse.trapassato Speravo che Mario avesse studiato.Il congiuntivo è sempre stato bistrattato. Quante volte

abbiamo sentito dire: Vadi pure! - Venghino avanti! Si era certi


219

che chi parlava non era una persona colta. Oggi però, capitasempre più soventi di sentir dire, anche da persone istruite:Desidero che mi dici la verità - È inutile che institi - Nonvoglio che mi prendi in giro -Voglio che fai subito il compito,ecc.

Evidentemente che questi sono errori. Può darsi che nelgiro di non molti anni il congiuntivo cada in disuso, sostituitodall’indicativo, ma per adessosi deve dire dire: Desidero che fumi dica la verità - È inutile che instita - Non voglio che miprenda in giro -Voglio che faccia subito il compito

Il modo condizionale esprime un'azione subordinata aduna condizione che può essere espressa o sottintesa; ha due tempi:

presente Mario studierebbe meglio, se nonfosse stanco

passato Mario avrebbe studiato meglio,se non fosse stato stanco

Si deve ricordare che è grave errore mare ilcondizionale in una proposizione introdotta dal se (ipotetico).

Non si dice se porrebbe, andrebbeSi dice se potesse, andrebbeIl condizionale passato si può usare per esprimere l’idea

del futuro nel passato; i.e. un’azione che avviene dopo (rispettoad un tempo passato)

Es.: Maria mi aveva detto/ che /avrebbe fatto lei tutto,però non è nemmeno venuta (futuro nel passato, prima mi hadetto e, poi, sempre nel passato, lei avrebbe fatto, però non hafatto quello che ha promesso).

Il modo imperativo esprime un comando oun’esortazione: ha soltanto un tempo:

presente: studia!Si dice: dormire – dormiente- dormendo e si esprime

un'azione in modo indefinito, senza il numero, né la persona.L'infinito, il participio, il gerundio si chiamano modi

indefiniti.


220

L'infinito ha due tempi: presente (dormire), passato(aver dormito).

Il gerundio ha due tempi:il presente/ gerundo semplice (dormendo), che indica

un'azione contemporanea all'azione del verbo principale:sbagliando s'impara;

il passato- formato dal gerundio dell’ausiliare e ilparticipio passato del verbo da formare (avendo dormito),che indica un'azione pacata rispetto all'azione del verboprincipale: avendo lavorato, sono stanco.

Il gerundio è sempre collegato ad un’altra frase.Dobbiamo osservare alcuni usi particolari del gerundio.Es.: Sto studiando - Stavamo passeggiando.Il gerundio, preceduto dal verbo stare, che assume la

funzione di ausiliare, indica un'azione continuata:Es.: Stava piovendo da tere giorniIl gerundio preceduto dal verbo andare indica un'azione

che si ripete:Es.: Andava lamentandosi di essere incompreso.Il gerundio preceduto dal verbo venire indica un'azione

che si compie gradualmente:Es.: Vengo accorgendomi che sei un gran bugiardo.Il gerundio presente indica un’azione o una situazione

contemporanea di quella della frase principale. Invece, ilgerundio passato indica un’azione anteriore rispetto a quelladella frase principale.

Ho visto quel film (frase principale)//andandodirettamente al cinema. (gerundio presente-azionecontemporaneo)

Avendo lavorato nel giardino (gerundio passato-azionepassata)//vorrei stare un po’ (frase principale).

Alcune grammatiche ci spiegano che nell’italiano dilivello medio, intermediario possiamo osservare il gerundiopresente che è utilizzato per esprimere un’azione passata:


221

Es.: Andando ieri al cinema, ho visto anche tua nonna.(andando indica un’azione passata, la forma corretta è avendocomprato)

Uno dei valori del gerundio è quello d’indicare untempo: Camminando (mentre camminavo) sono rimastostupito- ho visto mia madre.

Il gerundio passato si adopera soprattutto nella linguascritta, e, possiamo dire che tende a essere sostituito sempre:

Es.: Essendo venuta ( venuta), cominciai il discorso.Il participio (cosiddetto perché «partecipe» della

natura dell aggettivo e di quella del verbo) ha due tempi: il presente (dormiente) adoperato quasi sempre

come aggettivo veto e proprio;Es.: una stoffa di qualità scadente, è anche usato come

aggettivo sostantivato: Mio fratello è un commerciante; il participio passato (dormito) invece si adopera: da solo: ammiravo una rosa coltivata nel mio

giardino unito ai verbi ausiliari: aveva coltivato delle rose come aggettivo: è un uomo arrivato come aggettivo sostantivato: l'imputato rifiutò di

rispondere

Verbi fraseologici: stare per, cominciare a, stare a,continuare a, finire di

Ci sono dei verbi che hanno un significato proprio,autonomo ma quando precedono un infinito o un gerundiosignificano un’altra cosa. Sul modello inglese (phrasal verbs),questi verbi sono chiamati fraseologici perché, insieme colverbo che reggono, formano una frase che può indicare:


222

Un evento che sta per cominciare: stare per,prepararsi a, essere sul punto di, essere in procinto di, essere lì,lì per:

Es.: Stavo perMi preparavo aEro sul punto di cominciare, quando l’ho sentito

parlare.Ero in procinto diEro lì, lì Un evento che comincia veramente: cominciare

a, darsi a, iniziare a, mettersi a:

Io cominciai aIo mi diedi aIo iniziai a parlare con tutti quanti.Io mi misi a Un’azione che è in corso di svolgimento,

STARE + GERUNDIO.

Es.: Sto suonando la chitarra e mi piace moltissimo. Un fatto che si ripete o diventa più intensa:

ANDARE/VENIRE + GERUNDIO

Es.: Lui va parlando male di te e non finisce mai. Un’azione che continua: insistere a/nel,

persistere a/nel, continuare a:

Es.: Voglio insistere a persistere a chiarire tutto. continuare a

Victor Andrei Cărcăle


223

RIFERIMENTI BIBLIOGRAFICI

Banfi, E. & Bernini, G., “Il verbo”, in A. Giacalone Ramat(a cura di), Verso l’italiano, Carocci, Roma, 2003, pp. 70-115

Bertinetto, P. M., Tempo, Aspetto e Azione nel verboitaliano. Il sistema dell'Indicativo, Accademia della Crusca,Firenze, 1986

Bruni, F., L’italiano. Elementi di storia della lingua edella cultura, Utet, Torino, 1984

Chini, M., Desideri, P., Favilla, M.E. & Pallotti, G. (acura di), Atti del 6° Congresso Internazionaledell’Associazione Italiana di Linguistica Applicata (Napoli, 9-10 febbraio 2006), Guerra, Perugia, 2007

Dardano, M., Trifone, P., Grammatica italiana con nozionidi linguistica, seconda edizione, Zanichelli, Bologna, 1989.

Giacalone Ramat, A. (a cura di), Verso l’italiano.Percorsi e strategie di acquisizione, Carocci, Roma, 2003

Lo Duca, M.G., Esperimenti grammaticali. Riflessioni eproposte sull’insegnamento della grammatica dell’italiano,Carocci, Roma, 2004

Lorenzetti, L., L’italiano contemporaneo, Carocci,Roma, 2002

Patota, G., Grammatica di riferimento dell’italianocontemporaneo, Garzanti Linguistica, Milano, 2006

Rastelli, S. “L’azione verbale nei dati di un corpus diitaliano scritto di americani”, in M. Chini, P. Desideri, M.E.Favilla & G. Pallotti (a cura di), Atti del 6° CongressoInternazionale dell’Associazione Italiana di LinguisticaApplicata (Napoli, 9- 10 febbraio 2006), Guerra Perugia, 2007pp. 167-186

Rosi, F., “Imparare il passato italiano in classe”, in M.Chini, P. Desideri, M.E. Favilla & G. Pallotti (a cura di), Attidel 6° Congresso Internazionale dell’Associazione Italiana diLinguistica Applicata (Napoli, 9-10 febbraio 2006), Guerra,Perugia, 2007, pp. 235-256.


224

Serianni, L. & Castelvecchi, A., Grammatica italiana.Italiano comune e lingua letteraria, Utet, Torino, 1989


225

REZUMAT:

Gramaticile moderne din Italia analizează trei tipuri dediateze verbale: diateza activă (agentul este subiect gramaticaliar pacientul, dacă există, este altul decît agentul şi are funcţiasintactică de complement de obiect direct sau indirect,) diatezapasivă, cînd pacientul este subiect gramatical, iar agentul, deobicei exprimat, are funcţia sintactică de complement de agent,şi diateza pronominală

Morfemele de timp și mod apar unite într-o formăunică. Categoria gramaticală a timpului servește pentru a situaacţiunea verbului în raport cu actul vorbirii într-un momentsimultan (prezent), anterior (trecut) sau posterior (viitor).Morfemele de timp/mod exprimă, în același timp, și categoriaaspectului verbal.

Exprimarea categoriei aspectului perfectiv sauimperfectiv în limba italiană se realizează cu ajutorul formelorverbale specializate din paradigmele temporale, prin raportareala momente trecute sau viitoare. Astfel, aspectul perfectiv seexprimă prin formele de perfect simplu, perfect compus, maimult ca perfect şi viitor anterior, în timp ce aspectulimperfectiv este redat de valorile de imperfect, prezent simpluşi viitor. Analizăm cele cinci tipuri de aspect: perfectivpunctual (- perfect simplu), perfectiv finalizat/terminat (-perfect compus), durativ (-prezent, imperfect), progresiv(imperfect,gerunziu) repetitiv (-prezent, imperfect)



226


227

ESPAÑOL


228


229

EL VERBO EN ESPAÑOL

LA DIÁTESIS (Lavinia Seiciuc)I La voz activaII La voz pasivaIII La voz pronominalEL ASPECTO (Lavinia Seiciuc)I. Perfectividad e imperfectividadII. Aspecto habitual y aspecto momentáneo1. El predicado verbal: verbos predicativos y perífrasis de estar2. El predicado nominal: ser y estarIII. Las perífrasis verbales1. Las perífrasis de infinitivo2. Las perífrasis de gerundio3. Las perífrasis de participioEL TIEMPO (Cătălina Pînzariu)I Presente de indicativoII Pretérito perfectoIII Pretérito imperfectoIV Pretérito indefinidoV Pretérito anteriorVI Pretérito pluscuamperfectoVIII Futuro perfectoIX Condicional simpleX Condicional compuestoXI El subjuntivo


230

LA DIÁTESIS

En español, la relación semántica que se da entre elsujeto y el objeto de una acción (o entre el agente y el paciente)se expresa, al igual que en las demás lenguas neolatinas,mediante tres diátesis o voces gramáticales principales: laactiva, la pasiva y la reflexiva; la última, sin embargo, deberecibir un tratamiento especial, visto que es, en realidad, partede una categoría heterogénea de formas verbales, llamada enlas gramáticas españolas voz pronominal.

I La voz activa

La voz activa o directa supone la existencia de unagente, autor lógico y consciente de la acción del predicado,que es al mismo tiempo el sujeto gramatical (y, en algunoscasos, la de un paciente, que es el objeto). Todos los verbos,independientemente de su transitividad o régimen, permiten lavoz activa en este sentido estrictamente funcional.

Isabel come mucha fruta.Antonio vive en Alicante.Mariano se enfada todo el tiempo.

II La voz pasiva

La voz pasiva o inversa significa una inversión de lospapeles temáticos entre el agente y el paciente, pues el pacientese convierte en el sujeto gramatical de la oración y lleva elmarcaje, mientras que el sujeto lógico de la acción expresadapor el predicado funciona como complemento de agente:

Neruda escribió el poema poco antes de morir.El poema fue escrito por Neruda poco antes de morir.


231

En español sólo los verbos transitivos admiten la vozpasiva, ya que el sujeto gramatical de la oración pasiva nopuede ser el objeto indirecto (en dativo) de la oración activa,como pasa, por ejemplo, en una lengua como el inglés:I was told that you would come. *He sido dicho que vendrías.I was given some good advice. *He sido dado un buen consejo.

Cabe mencionar en este contexto un problema muyparticular del español, que conlleva muchas dificultadesincluso para los hablantes nativos. En cuanto al régimen casualde los verbos, varios cambios se han dado en el latín vulgar,pero el español es el idioma más innovativo respecto al latín,pues en ninguna otra lengua románica se puede hallar unaalteración parecida del sistema pronominal. El leísmo refleja latendencia de atenuar la oposición entre el acusativo y el dativo,típica para las hablas españolas del centro de la península. Enalgunas situaciones, la transitividad de ciertos verbos esdudosa, como, por ejemplo, en el caso de los verbostradicionalmente transitivos cuyo objeto directo se expresararas veces (el español no admite dos objetos directos):

Juan le pegó (una hostia) a Jorge. →Juan le pegó a Jorge. →Juan lo pegó a Jorge. →Jorge fue pegado por Juan.La transitividad de algunos verbos españoles está en

oposición a la de los mismos verbos en otras lenguasindoeuropeas:

Am fost ajutat de fratele meu.J’ai été aidé par mon frère.I was helped out by my brother.*He sido ayudado por mi hermano.Hay algunos verbos transitivos que no permiten la voz

pasiva, ni en español, ni en otras lenguas; es el caso de ciertosverbos como, por ejemplo, tener, cuyo sentido impide elcambio entre sujeto y objeto:


232

Luis tiene dos coches.*Dos coches son tenidos por Luis.Los verbos pronominales no admiten una voz pasiva: ni

los reflexivos, cuyo paciente coincide con el agente (como, porejemplo, lavarse), ni las otras categorías, que no admitenrealmente un paciente (del tipo reírse, enfadarse, dormirse).

En español, la diátesis pasiva propiamente dicha usa delverbo ser como herramienta gramatical:

El telón está levantado. vs.El telón es levantado y el espectáculo comienza.En el primer caso, se trata de la consecuencia de una

acción pasada terminada, cuyos efectos permanecen en elmomento del habla y cuyo autor no interesa; en esta situaciónse habla de un predicado nominal, y no de una construcción envoz pasiva. En el segundo contexto se trata de una construcciónpasiva auténtica, cuyo agente, aunque no sea mencionado, es real yestá implicado directamente en la acción. Cabe notar que, enalgunos contextos, el español dispone también de algunos verbosauxiliares secundarios, como acabar, encontrarse, ir, poner, venir,verse, etc., que forman un sistema de conjugación perifrástica(veáse): La alianza viene puesta en el anular de la mano izquierda.Manuel se vio abandonado por todos sus amigos.

Las construcciones pasivas pueden expresar tanto unaspecto perfectivo, como uno imperfectivo, según el tiempo, elmodo o el tipo semántico del verbo:

Maite había sido informada por su jefe sobre losúltimos asuntos.

Ella era bien vista en su grupo.Quiero ser aceptado por mis suegros.El proyecto fue terminado en menos de una semana.En fin, cabe mencionar que el español cuenta también

con unas formas pasivas especiales, llamadas pasiva refleja ypasiva impersonal; son formas en las cuales aparece el pacientecomo sujeto gramatical, normalmente pospuesto, pero en


233

general no se menciona al agente. Estas formas, mucho máscomunes que la anterior, aparecen siempre en tercera persona yson bastante parecidas. Sin embargo, el agente de la pasivaimpersonal no es ni explícito, ni tampoco identificable:

Se alquila piso de 90 metros cuadrados en La Cala.Se vende perro mastín napoletano.Se ofrece niñera.La leche se vierte en una cazuela y se deja enfriar.Manténgase fuera del alcance de los niños. (paciente

no expresado)En el caso de la pasiva refleja, el agente, explícito o no,

es, de alguna manera, identificable:Ayer se firmó el contrato (por los accionistas).Hoy se estrena la última temporada de la serie (por el

canal).

III La voz pronominal

La voz reflexiva propiamente dicha es una voz media,que se da cuando el paciente coincide con el agente, es decir,los efectos de la acción del predicado son soportados por elmismo autor de la acción. Los gramáticos españoles aceptan lavoz reflexiva sólo para los contextos en los cuales el efecto dela acción sobre el agente es real:

Me he cortado con el cuchillo.Carmen se baña con agua fría todas las mañanas.En algunos contextos, la reflexividad toma una forma

particular, cuando el verbo denota un cambio mutuo de acciónentre dos o más agentes; cada uno de ellos sufre lasconsecuencias de las acciones de los otros, por eso se trata másbien de una voz recíproca:

Alberto y Leticia se encontraron ayer por casualidad.(acusativo)

Carlos y yo nos hemos dado las gracias. (dativo)


234

Consta, pues, que los verbos descritos arriba admiten laexistencia de un paciente, lo que significa que son verbos quetambién pueden aparecer como transitivos (incluso los queadmiten el pronombre reflexivo como objeto indirecto, endativo1):55:

Carlos respeta a Marina.Marina respeta a Carlos.Carlos y Marina se respetan.Yo lavo los platos.Yo me lavo el pelo.Yo te lavo la camisa.Yo me lavo con jabón.Nos hemos contado un montón de cosas.No es el caso de ciertos verbos llamados reflexivos en

otras lenguas, pero admitidos como pronominales en español,cuya reflexividad es aparente (dada por los pronombres átonosque los acompañan como anáforas); los verbos pronominales oautorreflexivos denotan, en general, la intransitividad. Talesverbos aceptan construcciones en voz activa, pero unaconstrucción en voz reflexiva propiamente dicha seríaimposible, pues, semánticamente, la acción del verbo nopermite la existencia de un paciente que soporte lasconsequencias de ésa:

Su padre se murió hace poco.¿Por qué te ríes?No me arrepiento de nada.Algunos verbos españoles sólo aparecen como

pronominales: quejarse, jactarse, suicidarse, arrepentirse,atreverse, rebeldarse, atenerse, percatarse etc.

1 Hay que tener en cuenta que en español no existen verbos trivalentes(que tengan transitividad doble), es decir, verbos como enseñar o preguntaradmiten un objeto directo, que es la “cosa”, y un objeto indirecto, que es la“persona”.


235

Hay también una forma particular de construcciónmedia, en la cual el paciente aparece como complemento deobjeto indirecto del verbo, mientras que el agente, sujetogramatical de la oración, es percibido como perteneciente alpaciente, pues el dativo de este tipo de construcciones es, enrealidad, un dativo posesivo:

Me duele la cabeza.Se te cierran los ojos.En ciertos casos, la voz pronominal adquiere valores

estilísticos o modales; por ejemplo, el valor del pronombreátono de la oración Nos tomamos un café es puramenteestilístico, enfatizando el lado subjetivo de la acción, mientrasque el pronombre átono en enunciados como Me he bebido laleche o Tienes que leerte este libro hasta mañana aportainformaciones sobre el resultado de la acción, pues el sentidode tales construcciones sería “he bebido toda la leche, ya noqueda más” y “tienes que leer el libro entero hasta mañana”. Esmás, a veces el uso pronominal de un verbo intransitivo puedetraer cambios mayores en el sentido del verbo, en cuantoaspecto perfectivo o imperfectivo o en otros respectos; así,pues, no es lo mismo dormir que dormirse: dormir significa“estar dormido”, mientras que dormirse significa “quedarsedormido”. Otros ejemplos: criar / criarse, llevar / llevarse,portar / portarse, volver / volverse, acordar / acordarse, fijar /fijarse, despedir / despedirse, etc.

Lavinia Seiciuc


236

EL ASPECTO

I Perfectividad e imperfectividad

La morfología verbal del español permite expresarvarios valores aspectuales, entre los cuales lo más importantees el contraste en cuanto perfectividad de la acción y en cuantodinámica de la misma:

I. 1 Perfectividad

I. 1. 1. aspecto perfectivo- una acción momentánea256 (el comienzo y el fin de la

acción son simultáneos o bien la acción sucede en un períododelimitado): Él se tropezó y cayó al suelo. Ya llegaron.

- una acción anterior al momento del habla, que sucede enun período de tiempo que siempre empieza en la anterioridad: Losencontré anoche. El primer viaje que hice fue a Barcelona.

- una acción vinculada a un punto de referencia anterioro posterior al momento del habla, en las mismas condicionesde arriba: Cuando yo llegué, ya habían concluido la reunión.Cuando vuelva, te habrás ya olvidado de mí .

I. 1. 2. aspecto imperfectivo- una acción considerada como desarrollo de un

proceso o sucesión de actividades, sin dárselele importanciaalguna al comienzo o al fin de la acción: Irene vivía en Grecia.La gente pasaba hambre en aquella época.

I. 1. 3. aspecto perfecto- una acción concluida o no, pero cuyo desarrollo tiene

lugar en un periodo considerado como no acabado, que incluye

2 En este caso, el aspecto perfectivo está incluido en la semántica delverbo.


237

el momento del habla: Los rumanos siempre hemos enfrentadola vida con humor. He comido muy poco estos días. Os habéislevantado muy temprano hoy, ¿verdad?

I. 2. Dinámica

I. 2. 1. aspecto habitual- la acción es considerada como realidad permanente o

como suma de acciones cotidianas que se repiten con ciertafrecuencia; el período de desarrollo de tal acción no tiene unoslímites fijos, así que este tipo de aspecto tan sólo puede serimperfectivo: La Tierra gira alrededor del sol. Me gusta eljamón serrano. Trabajo en una fábrica. Corro cuatrokilómetros cada mañana.

I. 2. 2. aspecto progresivo- resalta el desarrollo de la acción considerada como

proceso dinámico, sorprendido en un momento de suprogresión; el aspecto progresivo es compatible con los trestipos de aspectos de la perfectividad, según los límitestemporales fijados por el contexto3:57:Estuvimos esperándolaun par de horas antes de que llegara. Estaba revisando unospapeles y me encontré la carta de tu bisabuelo. Habéis estadocomprando toda la mañana, vámonos a comer por ahí.

3 Marcado por las formas verbales del auxiliar estar, por los adverbios ola cronología lógica de los predicados.


238

II Aspecto habitual y aspecto momentáneo

II. 1 El predicado verbal: verbospredicativos y perífrasis de estar

En las lenguas iberorrománicas, la permanencia o laincidencia pasagera de una acción o de un estado se expresande manera distinta; tal aspecto se realiza mediante ciertasherramientas gramaticales específicas, entre las cuales destacael verbo estar.

El verbo español estar funciona, según el contexto,como verbo copulativo (véase infra) o como verbosemiauxiliar, que forma perífrasis verbales aspectuales. Alreemplazar un verbo predicativo por una perífrasis del verboestar (conjugado a los tiempos y modos correspondientes), seañaden al contexto varios tipos de matices aspectuales.

II. 1. 1. verbo predicativo activo vs. estar + gerundioLa alternancia entre las dos formas de construir el

predicado expresa el contraste entre el aspecto habitual y elaspecto progresivo de la acción:

Me lavo el pelo con agua fría. (“acostumbro lavarme elpelo con agua fría, cada vez que me lavo el pelo lo hago conagua fría”) – proceso inacabado e imperfectivo

Me estoy lavando el pelo con agua fría. (“en estemomento estoy lavándome el pelo, y lo hago con agua fría, loque no es necesariamente mi rutina habitual”) – procesoinacabado y perfectivo

II. 1. 2. verbo predicativo pasivo vs. estar + participioLa alternancia entre los verbos ser y estar en

construcciones participiales cambia el enfoque sobre elmomento y el resultado de la acción:


239

La puerta es abierta y entran los embajadores. (“lapuerta es abierta por alguien, la puerta viene abierta”) –proceso inacabado e imperfectivo

La puerta está abierta y entran los embajadores. (“la puertaha sido ya abierta por alguien y en el presente el resultado de talacción anterior es visible”) – proceso acabado y perfectivo

II. 2 El predicado nominal: ser y estarComo verbo copulativo, el verbo estar se relaciona sólo

con adjetivos y participios. El valor copulativo del estar entra,la mayoría de las veces, en oposición a la del ser. Un predicadonominal construido con el verbo estar refleja un estadoincidental, pasagero, momentáneo o un estado particular en uncierto momento, mientras que uno construido con el verbo serexpresa un rasgo normal, cotidiano, innato, intrínseco, etc., esdecir, una característica considerada como general, comoconsta de los ejemplos que damos a continuación:

Jorge es alegre. (“Jorge es una persona alegre.”)Jorge está alegre. (“Jorge se siente alegre en este

momento.”)Soy viejo. (“Tengo muchos años.”)Estoy viejo. (“Me siento viejo.”)Los adjetivos pueden contratar relaciones sintácticas

con cualquiera de los dos verbos copulativos; sin embargo,notamos que, aparte de la oposición particular/general opuntual/permanente, evidenciada en los ejemplos de arriba, haysituaciones cuando el uso de uno o del otro verbo comocopulativo lleva a mutaciones semánticas al nivel del atributo:estar listo (estar preparado) ser listo (ser inteligente)estar molesto (estar enfadado) ser molesto (ser pesado)estar aburrido (cansarse de algo) ser aburrido (aburrir a los

demás)estar malo (estar enfermo) ser malo (tener mal carácter)

Un número reducido de adverbios pueden cumplir conla función sintáctica de atributo al lado del verbo estar; en tales


240

casos, existe también un equivalente adjetival que puedeformar (también con el estar) una construcción más o menossinónima:

estar mal = estar malo = “estar enfermo”Un atributo expresado por un sustantivo (articulado o

no, o acompañado por otro tipo de determinantes) formará elpredicado nominal tan sólo con el verbo copulativo ser:

María es profesora.Su perro es un pastor alemán.Cristina es la mujer de Miguel.El ajedrez es mi verdadera pasión.


241

III Las perífrasis verbales

El español, junto a las otras dos lenguasiberorrománicas, destaca por el gran número de perífrasisverbales, mediante las cuales se expresan varios maticesrelacionadas a los valores modales o aspectuales. Cabe notar,en este sentido, que el español, como las demás lenguasrománicas, forma la categoría del aspecto sobre todo mediantevarios tipos de procedimientos, entre los cuales la conjugaciónperifrástica es, sin duda, la más interesante.

Según la estructura de las perífrasis que componen esteamplio sistema perifrástico, cabe notar que ellas sonconstituidas por un verbo auxiliar, que puede recibir formaspersonales y predicativas, y por un verbo auxiliado a un modono personal, que en el caso del español puede ser el infinitivo,el gerundio o el participio pasado, como consta,respectivamente, en los ejemplos siguientes:

He dejado de fumar hace dos meses.Han pasado ya dos horas y sigue lloviendo.Lo tengo todo arreglado para irme de vacaciones en

agosto.Al interior de tales estructuras, el verbo que tiene el

papel de auxiliar se vacía, total o parcialmente, de susignificado lexical; asimismo, el verbo ir (“andar, marcharse,partir”) de una construcción como voy a comer / pensar / verno implica ni el movimiento, ni tampoco el desplazamiento, taly como el verbo tener (“poseer, detentar”) de una construccióncomo tengo que comer / pensar / ver no expresa, de ningunamanera, la posesión. De esta manera, podemos distinguir entreuna perífrasis verbal y otras secuencias de dos verbos, en lascuales, en realidad, el segundo es un complemento del primero:

El otro día llegué a entender sus propósitos.El otro día llegué corriendo al despacho. (“arribar,

comparecer”)


242

Sin embargo, hay situaciones cuando tal distinción esdifícil o imposible si se hace sólo a base del sentido del primerverbo. En tales casos, hay dos pruebas que se pueden aplicarpara determinar si se trata o no de una perífrasis: lainterrogación específica y la transformación pasiva. Para losverbos auxiliados intransitivos y pronominales, la interrogaciónespecífica es el único recurso que se puede utilizar con el fin dedistinguir entre perífrasis y otras construcciones sintácticas;una perífrasis verbal no admite tal transformación:

Ella lo dejó llorando en casa. ¿Cómo lo dejó?Llorando.

Ella dejó de llorar enseguida. *¿De qué dejó? *Dellorar.

Vino a pedir perdón. ¿A qué vino? A pedir perdón.El coche vino a costar 8000 €. *¿A qué vino? *A costar

8000 €.En el caso de los auxiliados transitivos, otra prueba

relevante es la conversión del conjunto en una estructurapasiva. El auxiliar de la perífrasis jamás puede aparecer enforma pasiva; eso significa que el auxiliar, siempre en formaactiva, debe concordar en número y persona con el sujetosintáctico de la pasiva, que es el paciente de la acción.

La secretaría va a matricular a los nuevos alumnos.Los nuevos alumnos van a ser matriculados por la

secretaría.Al contrario, en el caso de las construcciones con

complemento del verbo, el paciente no puede confundirse conel agente, así que no se puede convertir en sujeto gramatical deambos verbos:

El jefe pretende despedir a los ingenieros Pérez yFernández.

El jefe pretende que sean despedidos los ingenierosPérez y Fernández.


243

*Los ingenieros Pérez y Fernández pretenden serdespedidos por el jefe.

Las perífrasis verbales del español son bastante másnumerosas comparadas a las de otras lenguas románicas (sobretodo si se trata de lenguas romances que no pertenecen alespacio iberorrománico) y tienen una alta frecuencia deutilización; sucede muy a menudo, particularmente en lalengua hablada, que asistamos a verdaderos cúmulos deperífrasis dentro de un mismo enunciado:

Me decepcionas: otra vez has tenido que 1/ volver a2/darte por3/ vencido.

Según su transitividad, cualquier tipo de verbo puedeaparecer como auxiliar en la estructura de las perífrasisverbales:

a. transitivos: acabar, deber, empezar, tener, etc.b. intransitivos: ir, soler, venir, volver, etc.c. pronominales: darse, echarse, ponerse, soltarse, etc.Lo mismo vale en el caso de los verbos auxiliados. Sin

embargo, cabe notar que, en el caso de los verbospronominales, el orden de los pronombres complementos varíasegún la función de auxiliar o de auxiliado del verbo. Si el verboauxiliado es un verbo pronominal, reflexivo o transitivo (con elobjeto expresado), entonces el pronombre correspondiente puedeaparecer tanto en posición enclítica, como en posición proclítica,salvo en el caso de las oraciones imperativas, cuando se aceptasólo la posposición de los clíticos:

Suele decirse que los portugueses son gente triste.Se suele decir que los portugueses son gente triste.Paco y tú debéis encontraros mañana.Paco y tú os debéis encontrar mañana.Pablo siguió contándome la historia.Pablo siguió contándomela.Pablo me siguió contando la historia.Pablo me la siguió contando.


244

¡Deja de pedirme dinero!¡Deja de pedirmelo!*¡Me deja de pedirlo!*¡Me lo deja de pedir!*¡Lo deja de pedirme! etc.Al contrario, si el pronominal es el verbo auxiliar, los

pronombres objetos del verbo auxiliado no pueden interponerseentre el pronombre reflexivo y su verbo correspondiente, asíque sólo pueden aparecer en posición enclítica:

Pablo se puso a contarme la historia.Pablo se puso a contármela.*Pablo se me puso a contarla.*Pablo se me la puso a contar.*Pablo se la puso a contarme. etc.


245

III. 1 Las perífrasis de infinitivo

Las estructuras perifrásticas compuestas por un auxiliary el infinitivo del verbo a conjugar son las más numerosas enespañol; ellas pueden expresar tanto un aspecto perfectivo,como un aspecto imperfectivo de la acción en cuestión. Desdeel punto de vista estructural, los elementos que contratanrelaciones sintagmáticas dentro de la perífrasis de infinitivopueden aparecer como yuxtapuestos simplemente o mediadospor nexos.

a. cuando la unión de los constituyentes es directa, sehabla de yuxtaposición:

Le di mil vueltas al asunto, pero no puedo entender suactitud.

De niño solía jugar por horas y horas en el jardín demis abuelos.

Me comentó tu marido que pensáis pasar lasvacaciones en Grecia.

Aquí debe haber un error: Jesús nunca estuvo enCáceres.

b. cuando la unión de los constituyentes no es directa,el nexo utilizado puede ser :

- preposicional: a/de/con/por/para (más algunaslocuciones, como a punto de, en vía de, en trace de, etc.):

De pronto rompió a llover a cántaros.Yo he de ser más cuidadoso con mis asuntos.Basta con verlo para saber que no sirve para nada.Me cabreé tanto, que estuve por darle un par de

bofetadas.Tenemos que darnos prisa: mis suegros estarán para

llegar.- conjuntivo: que:


246

No estoy convencido todavía: habrá que pensarlomejor.

Tienes que olvidar todos los malos ratos y seguiradelante.

Respecto al carácter perfectivo de las accionesexpresadas por las perífrasis de infinitivo, notamos que hay unavariedad de matices que conciernen el tiempo interno de laacción y que vienen expresadas mediante este tipo deperífrasis. Resumiendo esas matices en un cuadro esquemático,encontramos cuatro tipos principales:

a. una acción inminente captada en el momento previoa su inicio; no consta si la acción llega a suceder o no:

Date prisa, está para llover y llegaremos mojados.b. una acción en su punto inicial; no se menciona nada

sobre su desarrollo ulterior:La gente echó a correr espantada por la llegada de las

aguas.c. una acción en su desarrollo, que está a punto de

concluir o de ser culminada:Enciende la tele, la noticia está a punto de salir.d. una acción captada en su conclusión, que es el efecto

de un proceso anterior:Acabo de enterarme de la muerte de su abuelo.En realidad, la variedad de matices expresadas por las

perífrasis de infinitivo es mucho mayor, incluyendo tambiénmatices modales y temporales, según el modo, el tiempo y eltipo semántico del verbo auxiliado. Veámos a continuaciónalgunas de las principales perífrasis aspectuales de infinitivo:

III. 1. 1 ingresivasESTAR AL / A PUNTO DE + INFINITIVO tienen

valor de inminencia:Mi padre está al llegar.La fruta está a punto de caer.


247

ESTAR PARA + INFINITIVO tiene valor deinminencia menor que las perífrasis anteriores:

Está para llover.Estaba para salir.IR A + INFINITIVO es una de las perífrasis más

utilizadas en español, que sirve para formar el futuro próximo.Puede expresar los siguientes valores aspectuales:

- temporalidad futura inmediata:Mañana voy a firmar el contracto para la hipoteca.- aspecto incoativo:Ten paciencia, van a llegar ahora mismo.

III. 1. 2 incoativasCOMENZAR / EMPEZAR A + INFINITIVO indican

el principio de una acción:Empezaron a hacerme un millón de preguntas.DISPONERSE / METERSE / PONERSE A +

INFINITIVO indican el comienzo de una actividad, aportando,a veces, matices de subjectividad:

Se dispuso a estudiar enseguida.Diego se metió a hablar de música.Después de comer me pongo a regar las plantas, te lo

prometo.ECHAR(SE) A + INFINITIVO expresa el comienzo

repentino de una acción, con valor de brusquedad: se trata deindicar que la acción comienza súbitamente en un momento,sin preocuparse por las consecuencias:

La liebre echó a correr y con el galgo detrás de ella.Se echó a llorar desesperadamente delante de todos.ROMPER A + INFINITIVO resalta lo repentino y

brusco del comienzo con más fuerza que con la perífrasisanterior:

Valentina rompió a llorar al conocer la noticia.SOLTARSE A + INFINITIVO – destaca la idea de

eliminación de algún impedimento:La muy sinverguenza se soltó a bailar encima de la mesa.


248

III. 1. 3 reiterativas y frecuentativasACOSTUMBRAR A / SOLER + INFINITIVO son

perífrasis frecuentativas, que indican costumbres o actividadeshabituales que suceden con frecuencia o regularidad:

La clase suele resultar muy entretenida.Solía tomar mi café en la terraza cada mañana.Acostumbraba a pensar que su vida iba a empezar de

un momento u otro.VOLVER A + INFINITIVO es una perífrasis reiterativa,

pues expresa la repetición de una acción o de un proceso:Después de la operacion volverás a caminar sin

problemas.No lo volví a ver nunca más.Volvió a recaer en los mismos errores.

III. 1. 4 terminativasALCANZAR / LLEGAR A + INFINITIVO llega a

expresar los siguientes valores:- culminación de un proceso con idea de logro:Algún día llegarás a hablar bien el español- culminación de un proceso en que se ve

negativamente afectado el sujeto:Lo he llegado a perder todo.- culminación de un proceso con el valor ponderativo de

incluso, hasta, nada menos que, etc.:Mi madre llegó a tener nada menos que ocho hijos.Esa mujer hasta llegó a amenazarme.ACABAR / CONCLUIR / TERMINAR DE +

INFINITIVO tienen los siguientes valores aspectuales:- el final reciente o inmediato de la acción:Acabo de ver a tu hermano.Acabo de hablar por teléfono.- el final de un proceso sin inmediatez:Teminé de pintar ese cuadro hace tres meses.


249

ACABAR POR + INFINITIVO indica la culminaciónde una acción o proceso:

Acabó por levantarse e irse.DEJAR / PARAR / CESAR DE + INFINITIVO son

perífrasis egresivas, que pueden expresar:- interrupción de un proceso:Paró de leer y se acercó a la ventana.- acercamiento al final del proceso:Ya dejaba de escribir cuando llegaste.- interrupción definitiva del proceso:A ver cuando dejas de chillar de una vez.Tras la muerte de su esposa, cesó de acudir a la iglesia.- con negación se potencia lo continuativo y reiterativo:Tú nunca dejas de fastidiar, ¿verdad?Nunca dejo de pararme un rato enfrente de su casa al

salir del trabajo.PASAR A + INFINITIVO puede expresar un

terminativo-incoativo, una transición de un estado a otro o deuna acción a otra, el final de un estado o acción y el principiode otro estado o acción:

He pasado a ser más tranquilo.He pasado a ganar más dinero.

III. 2 Las perífrasis de gerundioLas perífrasis de gerundio indican una acción verbal

imperfectiva que se realiza en el pasado, en el futuro o en elpresente. Los clíticos pueden anteponerse y posponerse a laperífrasis:

Te lo estaba contando / Estaba contándotelo.Hay una compatibilidad de los verbos auxiliares de las

perífrasis de gerundio con los verbos unipersonales:Lleva lloviendo todo el veranoSigue habiendo personas maleducadas


250

Si el auxiliar es un verbo de movimiento (ir, venir,andar), la perífrasis refleja imágenes prolongativas de la accióndentro de una clara perspectiva estílistica. Según la cronologíade la acción expresada por la perífrasis respecto al momento enque se habla, ellas pueden ser:

III. 2. 1 retrospectivasACABAR + GERUNDIO expresa un desarrollo en su

fase final:Acabará dejando los estudios.Acabaré enfadándome contigo.LLEVAR + GERUNDIO se utiliza para delimitar el

inicio de una acción que perdura, y expresa un aspectodurativo-frecuentativo-reiterativo:

Lleva tres años estudiando español.Llevo 20 años viviendo en esta casaQUEDAR(SE) + GERUNDIO expresa permanencia en

la acción:Se quedó durmiendo ayer todo el día.Se han quedado reclamando el dinero.SALIR + GERUNDIO tiene valor terminativo:Depués de todo, tu hijo salió ganando cuando se fue a

Paris.No quiero jugar con él, porque siempre salgo

perdiendo.También puede señalar lo inesperado de una acción:Ahora sales diciendo que no sabías nada!Cuando nos vea, saldrá huyendo.

III. 2. 2 durativasANDAR + GERUNDIO expresa el carácter dinámico

de la acción y puede tener los siguientes valores:- aspecto durativo-frecuentativo-reiterativo, con

matices de algo episódico, poco duradero, sin dirección fija:


251

Anda propagando la mala noticia.La niña anda subiendo a la ventana.- aspecto durativo-frecuentativo-reiterativo, con matices

de dinamismo interior o psicológico:Ando dándole vueltas a ese problema.ESTAR + GERUNDIO tiene carácter de acción

durativa y puede expresar los siguientes valores:- expresa el aspecto durativo con limites estrechos de

una una acción que está desarrollándose:Están estudiándo el gerundio.- aspecto durativo-prolongativo:Estoy estudiando letras en Cluj.- aspecto progresivo:El cielo se está nublando.- aspecto durativo-distributivo:Se está yendo mucha gente de la ciudad estos últimos

años.- aspecto durativo-reiterativo:El niño ha estado besando a su madre.- aspecto frecuentativo:Estuve yendo todos los años a España.- aspecto incoativo-progresivo:Me estoy mareando y no sé por qué.- anticipación al presente de una acción futura:El proximo año, por estas fechas, estoy trabajando en

Madrid.SEGUIR / CONTINUAR + GERUNDIO son perífrasis

reanudativas que indican la continuidad de la acción. Laduración de estas perífrasis proyecta la acción hacia el futuro,hacia adelante. Expresan el pleno desarrollo de un procesoantes de llegar a su final:

Sigue estudiando español, a pesar de su edad.Seguid caminando por ese sendero.¿Continuará tomando la medicina?


252

VENIR + GERUNDIO expresa los valores siguientes:- aspecto durativo con dirección hacia el hablante:La tormenta se viene acercando.- expresa el desarrollo ininterrumpido de una acción:Viene preparándose para el examen desde hace días.- aspecto durativo-frecuentativo-reiterativo:Desde que la conozco vengo soportando humillación e

insultos.

III. 2. 3 prospectivasCOMENZAR / EMPEZAR + GERUNDIO expresa el

inicio de un proceso con valor puntual:Empezó lloviendo y terminó nevando.Comencé hablando con él y terminé aburriéndome.IR + GERUNDIO añade a la duración del gerundio

ideas de movimiento, iniciación y progreso en la acción. Elverbio auxiliar y el auxiliado pueden cincidir, como ocurre enla perífrasis ir a + infinitivo:

La gente se iba yendo poco a poco.La perífrasis ir + gerundio expresa los siguientes valores:- aspecto durativo:La gente iba diciendo que éramos unos traidores.- expresa una acción que está en progresión:El rio va creciendo con la lluvia.- aspecto incoativo-progresivo:Ya me voy enterando.Las hojas del árbol iban cayendo.- aspecto incoativo en modalidad imperativa:Ve poniendo la mesa.- valor descriptivo, consecuencia del aspecto durativo:Sucesivas laderas se iban apoyando ondulantes.


253

III. 3 Las perífrasis de participio

III. 3. 1 ingresivasIR + PARTICIPIO expresa una acción desarrollándose

en el pasado, hacia su agotamiento presente o futuro:Van vendidos ya cien libros.Ya va cargada la mitad del envío.Puede expresar un valor durativo no pasivo:Las críticas iban dirigidas contra el Presidente.

III. 3. 2 resultativasLLEVAR + PARTICIPIO indica una acción

desarrollada o agotada, que puede continuar en el momento enque se habla:

Llevo corregidos ya cien exámenes.Lleva acumuladas más de cien multas.QUEDAR(SE) + PARTICIPIO señala el resultado

duradero de una acción agotada:Quedan aprobados los estatutos.Se quedaron dormidas enseguida.TRAER + PARTICIPIO señala una acción agotada, que

es consecuencia de algo:Me traen preocupado tus notas.

III. 3. 3 reiterativas y frecuentativasANDAR + PARTICIPIO indica la duración presente de

una acción ya agotada:María anda enamorada de Juan.TENER + PARTICIPIO expresa una acción agotada

como resultado final:Tengo leídas cien páginas del libro.Con verbos dicendi, puede expresar un aspecto

reiterativo y de insistencia:Te tengo dicho que no hables así.


254

También puede expresar un valor de estado en el sujetocomo resultado de un proceso interior:

Tengo decidido volver a casa.Tengo entendido que te echaron.

III. 3. 4 terminativasDAR(SE) POR + PARTICIPIO expresa una acción

como totalmente agotada:Me doy por vencido.Te puedes dar por aprobado.DEJAR + PARTICIPIO expresa una acción agotada en

el momento inicial:Os dejo escrito lo que teneís que hacer.La noticia lo dejó preocupado.

Lavinia Seiciuc


255

EL TIEMPO

I Presente de indicativo

Es un tiempo que expresa la acción que se estádesarrollando en el presente y que no está acabada. Podemosdistinguir los siguientes empleos:

I.1 El presente actual. Expresa una acción quecoincide en el tiempo con el momento en que hablamos.

Me duele la muela.Quiero un helado.

I.2 El presente habitual o de costumbre.Expresa una acción que no ha de realizarse en este momento,pero que tiene un carácter de permanencia o continuidad.

Soy profesora.En verano voy a la playa.Con él se pueden expresar también hechos o acciones

que se producen reiteradamente, pero que abarcan la zonatemporal en que está situado el hablante:

Todos los días voy al Colegio.

I.3 El presente gnómico o presente atemporal.Expresa juicios atemporales, definiciones o afirmacionesaxiomáticas. Se trata de verdades universales:

Dos por cuatro son ocho.La ballena es un mamífero.

I.4 El presente histórico. Se utiliza para actualizarhechos ocurridos en el pasado. Tiene un uso retórico que esmuy presente en el campo literario.


256

Cristóbal Colón descubre América en 1492.El otro día me ve por la calle y no me saluda.

Es frecuente detrás de la locución por poco.Cruzaba la calle y por poco me atropella un coche.

I.5 Presente yusivo o presente de mandato. Esmuy frecuente en la lengua coloquial y expresa una orden deuna manera categórica. Se necesita una entonación muyexclamativa:

¡Ahora mismo te vas de aquí! (¡Vete de aquí!)Ahora cierras los libros y vienes conmigo. (Ahora,

cierra los libros y ven conmigo).Tú te callas y hablas cuando te pregunten.

I.6 Presente con valor de futuro, llamadotambién el presente de anticipación. El hablante intentaacercar el futuro al presente para presentarlo como real, comosi fuera un compromiso frente a su futuro.

El próximo año voy a Madrid a estudiar.En cuanto pueda, te escribo.

I.7 Presente en construcciones condicionales.El presente de indicativo sustituye el futuro en la prótasis (en lacondición), mientras que en la apódosis (parte terminativa) seutiliza presente o futuro imperfecto de indicativo,indistintamente:

Si tengo tiempo, voy / iré a verte.Con ese profesor si estudias, apruebas / aprobarás el

examen.


257

II Pretérito perfecto

Es un tiempo absoluto que expresa la acción pasada yterminada en un tiempo que el hablante considera actual. Enlos países latinoamericanos y en algunas regiones del norte deEspaña (Galicia Asturias, parte de León) su uso es muyrestringido y, en su lugar, se utiliza el pretérito indefinido. Seemplea en las siguientes ocasiones:

II.1 Pre-presente. Indica que la acción del verbo haterminado en un tiempo inmediatamente anterior al actual.

He terminado mis ejercicios, ahora voy a salir.Salgo, aprovechando que ha dejado de llover.¿Qué has dicho?

II.2 Para expresar una acción pasada y perfectaocurrida en un tiempo no acabado, o cuando la palabra queexpresa el tiempo está precedida del determinante este. Se tratade aquellos períodos temporales en los que el presente quedaincluído:

Este año he ido dos veces a Bucarest.Hoy no he leído ninguna página de la novela

recomendada por la profesora.

II.3 Para toda acción pasada y terminada de laque no se indica o se ignora el momento pasado en que serealiza, pero cuyos resultados reales o psicológicos siguensiendo válidos en el presente para el hablante:

¿Quién ha roto el cristal?Es un famoso escritor que ha escrito muchas novelas.

II.4 En las oraciones subordinas temporalescon después de que, es frecuente encontrar pretérito perfecto


258

en la oración subordinada y presente de indicativo en laprincipal:

Después de que me lo ha dicho, sale sin decir algo más.

II.5 Pretérito perfecto histórico. Es equivalente alpretérito anterior o al pretérito pluscuamperfecto:

Y una vez que ha dicho eso, sale sin decir algo más.

III Pretérito imperfecto o copretérito

Es un tiempo simple pero relativo que indica que unaacción pasada (sin tener en cuenta su comienzo ni su fin) essimultánea a otra u otras acciones, o bien es durativa yreiterativa en el pasado. Sus principales empleos son:

III.1 El imperfecto durativo expresa una acciónpasada y durativa, cuyos principio y fin no interesan:

Era invierno. Hacía mucho frío.Llovía y Jaime estaba triste.

III.2 El imperfecto narrativo se emplea para describiry narrar en el pasado:

Cuando era niña, vivía en casa de sus abuelos.Salvador Dalí llevaba bigote.

III.3 El imperfecto reiterativo se emplea en lasacciones que se repiten en el pasado.

Después de comer, se hacía la siesta.Se despertaba a las 7 y media y se tomaba su café.

III.4 El imperfecto con valor incoativo se emplea paraindicar las acciones en el pasado que no llegan a realizarse:


259

Tenía que ir al concierto, pero lo suspendieron.Salía cuando le llamaron de la oficina.

III.5 Hay casos cuando el imperfecto se usa comenzary terminar una narración, en lugar del pretérito indefino. Sonlos imperfectos de apertura y cierre.

El teléfono llamaba. Era una voz muy fuerte y seria,que me pedía una cita. El día siguiente nos encontramos paraexplicarme las ventajas del asunto. Después de sólo quinceminutos firmábamos el contracto.

III.6 El imperfecto de cortesía se usa en lugar delpresente de indicativo:

Queríamos ver tu proyecto de actividad.¿Qué deseaban las señoritas?

III.7 El imperfecto con valor condicional, se usa en elhabla coloquial:

Si tenía dinero, lo compraba.Si me decías, venía.

III.8 El imperfecto se encuentra mucho en el lenguajeinfantil, para indicar los papeles asumidos por cada uno de losniños:

Yo era el príncipe, tú eras la princesa.Tú eras el malo y yo era el bueno.


260

IV Pretérito indefinido, pretérito o pretéritoperfecto simple

Es un tiempo absoluto que expresa una acción pasada yperfecta en un tiempo pasado que el hablante lo consideracompletamente terminado:

Sin decir otra cosa más, me dio un beso y se marchó.Cuando llegó a Londres, se fue directamente a buscar

hotel.Esta forma verbal que es para indicar hechos pasados y

terminados, es la más apropiada, junto con el presentehistórico, para las narraciones:

Ayer me levanté a las ocho, tomé el desayuno, salí a lacalle y cogí un taxi.

Para expresar una acción pasada y terminada en eltiempo, se suele utilizar las siguientes expresiones temporales:ayer, el año pasado, el fin de semana pasado, el viernespasado...

Ayer estuve en el cine.El verano pasado estuve en México.Cuando se habla de un momento o fecha determinada,

se suele utilizar las expresiones temporales como: hace unaño/un mes/ dos semanas, el día 2 de febrero,...

Hace un año estuve en México.El día 21 de octubre estuvimos en México.


261

V Pretérito anterior

Es un tiempo relativo que expresa una acción pasada yterminada como inmediatamente anterior a otra acción tambiénpasada y terminada. De costumbre, se usa en oracionestemporales precedido de después de que, luego que, enseguida que, así que, tan pronto como, en cuanto, parainformar que las dos acciones pasadas y terminadas se sucedeninmediatamente:

Se marchó de casa después de que hubo cumplidodieciocho años.

Salió tan pronto como hubo podido.Si no se informa que la acción es inmediatamente

anterior, en lugar de pretérito anterior se emplea el pretéritopluscuamperfecto:

Salió cuando había podido.Hoy, su uso es poco frecuente y se considera más como

una forma arcaica. En su lugar se utilizan el pretéritoindefinido o el pluscuamperfecto.

VI Pretérito pluscuamperfecto o antecopretérito

Es un tiempo relativo que expresa una acción pasada yperfecta como anterior a otra acción también pasada y perfectaque va en pretérito indefinido (cuando sucede en tiempoacabado), o en pretérito perfecto (cuando sucede en tiempo noacabado):

Me he comprado lo que había deseado.Le dimos el regalo que le habíamos comprado.


262

VII Futuro o futuro imperfecto

Es un tiempo absoluto que caracteriza la acción comopresente o como venidera y no perfectiva. Los principalesempleos son:

VII.1 Expresa una acción venidera en un tiempodeterminado o no, e independiente de cualquier otra acción:

Mañana iremos de compras.Algún día sabrás la verdad.Es muy frecuente la sustitución por la perífrasis verbal

ir a +infinitivo.

VII.2 Futuro de probabilidad. Expresa suposición ohecho posible en el presente. Con valor de probabilidad, noindica tiempo.

Serán las ocho. → Posiblemente sean las ocho.Estarán en la biblioteca. → Probablemente está en la

biblioteca.

VII.3 Futuro de mandato, imperativo. Expresa unaorden o una prohibición, especialmente segunda persona:

¡No matarás!¡No serás cabezota y estarás amable con tu hermana!¡Lo harás porque te digo yo y basta!

VII.4 Futuro concesivo. Indica la concesión en elpresente cuando la concesión es real.

Le escribiré aunque no me interesa.Leeré la novela aunque no me interesa el argumento.

VII.5 Futuro de sorpresa que aparece en oracionesinterrogativas y/o exclamativas:


263

¡Será posible! ¿Cuándo has venido?¡Pero bueno!, ¿tendrás cara?

VII.6 Futuro de cortesía.¿Serás tan amable de ayudarme?¿Serán tan amables de esperarme aquí?Tú dirás en qué puedo ayudarte.

VIII Futuro perfecto, futuro compuesto o antefuturo

Es un tiempo que expresa una acción futura y acabada,tiene un aspecto perfectivo y es anterior a otra acción futura.Tiene algunos usos específicos:

VIII.1 Puede expresar una acción venidera anterior aotra acción también venidera.

La acción que tiene lugar antes en el tiempo suele irindicada con el adverbio ya para indicar la idea de anterioridad:

Cuando vuelvas a casa, ya nos habremos ido.Cuando te vaya a visitar, ya habré terminado la

limpieza.Hay que señalar que la presencia de ya no es

obligatoria.

VIII.2 Puede tener también un sentido deprobabilidad, expresando una suposición o hecho posible enel pasado.

Le habrán avisado por correo electrónico.Este piso le habrá costado cuarenta mil euros.


264

VIII.3 Además, expresa obligación que se deberealizar anterior a una referencia temporal fijada en el futuro.Por ello, hay un valor de mandato:

Antes de irte, me habrás comunicado el resultado.Me habrás dicho antes de la reunión de las seis.

IX Condicional simple, potencial simple opospretérito

En un primer momento este tiempo fue considerado unavariante del imperfecto de subjuntivo: cantara, cantase ocantaría. Después, junto al compuesto, constituyó el modopotencial o condicional. Actualmente se prefiere incluirlodentro del modo indicativo, aunque comparte rasgos delindicativo y del subjuntivo.

IX.1 Normalmente, es un tiempo simple y relativo queexpresa posterioridad de una acción hipotética y futura conrespecto a un tiempo pasado que le sirve de punto dereferencia.

Me dijo que llegaría sin tardar.Me preguntó si llamaría a Isabel por la noche.

IX.2 Se usa en las oraciones condicionales hipotéticas,en correlación con el imperfecto de subjuntivo:

Si me preguntaras, ahora lo sabrías.Si tuviera tiempo, iría contigo al estadio.

IX.3 También, se usa en las condicionales irreales, encorrelación con el pluscuamperfecto de subjuntivo:

Si me hubieras preguntado, ahora lo sabrías.


265

Si hubieras estudiado a tiempo, ahora no tendrías querepasar el examen.

IX.4 El condicional se emplea con un papel decortesía, para expresar un deseo o formular una pregunta conmucha cortesía. Puede alternar con el uso del imperfecto deindicativo.

¿Podría decirme la hora?Preferiría quedarme contigo.

IX.5 Cuando sirve para dar un consejo, o una ordenatenuada, hablamos de un condicional de consejo:

Te aconsejaría que no faltaras tanto las clases. (Teaconsejo que no faltes tanto las clases).

Deberías fumar menos. (Debes fumar menos).

IX.6 Existe un condicional hipotético, frecuente en eluso periodístico y en el hispanoamericano, pero consideradocomo incorrecto por algunos gramáticos. Consiste en emplearel condicional simple para presentar unos hechos que puedensuceder en el futuro o pueden haber sucedido en el pasado:

El Real Madrid jugaría contra el FC Barcelona el mespróximo.

En aquel ambiente se celebraría lo que llegó a ser unaalianza política.

X Condicional compuesto, potencial compuesto oantepospretérito

Con esta forma verbal, se indica una acción posterior aotra acción. Se diferencia del condicional en que presenta unhecho pasado con relación a un momento pasado.


266

X.1 Puede expresar una acción hipotética ya acabadaen un tiempo pasado que le sirve como punto de referencia:

Pensé que ya lo habrías hecho.Me imaginaba que tú ya habrías comprado las

entradas.

X.2 Además, se emplea en las oracionescondicionales irreales en el pasado en correlación con elpluscuamperfecto de subjuntivo:

Si lo hubiéramos sabido, te lo habríamos avisado.De haber tenido dinero, nos habríamos ido de

vacaciones a Costa de Marfil.

XI El subjuntivo

El modo subjuntivo, frente al modo indicativo, indicala irrealidad, la hipótesis, la duda, o la realidad vista a travésde las emociones o los juicios de valor de una persona. Estemodo tiene tres tiempos simples y tres compuestos, pero en lapráctica han quedado reducidos a cuatro. Los futuros handesaparecido del español actual.

La noción de tiempo en el modo subjuntivo no tienetanta precisión como en el indicativo. El presente de subjuntivopuede significar tanto tiempo presente como tiempo futuro:

Tal vez salga contigo.Tal vez llueva mañana.

También el pretérito imperfecto puede indicar tiempopasado, tiempo presente o tiempo futuro.

Quizás estuviera en casa cuando lo llamaron ayer de laagencia de viaje.

Quizás ahora mis amigos estuvieran en bar.Quizás lloviera mañana.


267

La noción de tiempo (presente, pasado y futuro) nodepende en subjuntivo de la forma verbal sino del contexto ode la relación con el momento del hablante.

En las oraciones independientes desiderativas yoptativas, el empleo de presente o imperfecto de subjuntivodepende de la menor o mayor posibilidad de que se pase laacción. En una oración de posible cumplimiento se utilizará elpresente de subjuntivo, pero si se considera imposible derealizar, se utiliza el imperfecto de subjuntivo.

¡Ojalá llueva!¡Ojalá lloviera!En el caso de oraciones independientes que contienen la

idea de duda, el verbo puede ir en indicativo o en subjuntivo,según el grado de duda. El indicativo indicará que no existenrastros de duda, mientras que el subjuntivo, indicará un gradoalto de duda:

Quizás lo sabe. /vs/ Quizás lo sepa.En las oraciones subordinadas el tiempo del subjuntivo

depende del tiempo de la oración principal.

XI.1 El presente de subjuntivo indica lasubordinación respecto al presente y al futuro de indicativo ysu significado será el de presente o de futuro de indicativo:

Te aconsejo que lo llames y que lo digas la verdad.

XI.2 El imperfecto de subjuntivo se usa cuando elverbo de la oración principal está en un tiempo pasado o encondicional simple. La diferencia entre el imperfecto desubjuntivo y el presente de subjuntivo es que, mientras elpresente del subjuntivo expresa una acción presente o futura, laacción del imperfecto del subjuntivo puede realizarse encualquier tiempo:

Me alegré de que no vinieran. (Pretérito)Preferiría que vinieran más temprano. (Futuro)


268

¡Ojalá vinieran ya mismo! (Presente)Según el uso, en las oraciones condicionales hay que

tener en cuenta que en la prótasis se puede usar indistintamentela forma en –ra y la forma en –se, mientrás que en la apódosis,se puede usar condicional simple o la forma en –ra delimperfecto de subjuntivo:

Si fuera/fuese rico, se compraría/comprara un yate.Según el uso, hay casos cuando la forma del imperfecto

de subjuntivo en –ra tiene valor de pluscuamperfecto deindicativo o pretérito indefinido. Según la norma, este uso esun arcaísmo o un dialectalismo de las zonas leonesas ygallegas:

Jamás pude entender lo que me contara aquella mujer.Jamás pude entender lo que me había contado aquella

mujer.Dicha forma presta bastante atención en el lenguaje

periodístico (aunque resulta más rechazable esta forma en –se),incluso con valor de un pretérito indefinido:

Desde que fuese a visitarlo, cambió mucho su actitud.La que fuese jefa del Departamento de Relaciones

Internacionales, ha declarado que no intenta dejar deestablecer otros acuerdos bilaterales.

También según la norma es arcaico, aunque noincorrecto, el uso de la forma en –ra en la apódosis de unconjunto oracional condicional en lugar del condicional simple:

Si no lloviera, hiciera la excursión.Si no lloviera, haría la excursión.

XI.3 El perfecto de subjuntivo expresa un hechocomo acabado y anterior a otro hecho presente o pre-presente.El verbo de la oración principal puede ir en presente o pretéritoperfecto de indicativo:

Dudo mucho que hayas dejado de fumar.


269

Me ha molestado mucho que lo hayas invitado aMiguel, sin mi permiso.

También puede expresar una acción pasada en relacióna una acción futura, eso cuando el verbo de la oración principalva en futuro imperfecto de indicativo.

Me molestará mucho que lo hayas invitado a Miguel,sin mi permiso.

XI.4 El pluscuamperfecto de subjuntivo denota unaacción pasada como acabada con anterioridad a que tenga lugarotra acción pasada y acabada. En la oración principal el verbopuede ir en pretérito perfecto, imperfecto, pretérito indefinidode indicativo o condicional simple:

He preferido que lo hubieras hecho.Prefería que lo hubieras hecho.Preferí que lo hubieras hecho.Preferiría que lo hubieras hecho.En las oraciones condicionales hipotéticas irreales,

expresa un tiempo pasado en correlación con el condicionalcompuesto, cuando la acción es imposible de realizar:

Si hubiera dejado su dirección, habríamos podidoavisarla con bastante antelación.

En correlación con el condicional simple, la acciónhipotética sigue en el presente:

Si hubiera dejado su dirección, podríamos avisarla conbastante antelación.

XI.5 Los futuros de subjuntivo son formas arcaicas.Su uso es exclusivo de la lengua literaria y jurídica, en refraneso algunas frases hechas.

XI.5.1 El futuro imperfecto de subjuntivo expresauna acción hipotética, no acabada, que se refiere ya al presente,ya al futuro:

Si quisieres, dámelo.


270

Si quieres, dámelo.XI.5.2 El futuro perfecto de subjuntivo expresa una

acción acabada en un futuro explícito.Los que hubieren rellenado la solicitud de beca antes

del plazo de entrega, podrán dejarla en la secretaría.En el lenguaje usual esta frase se sustituye por la forma:Los que hayan rellenado la solicitud de beca antes del

plazo de entrega, podrán dejarla en la secretaría.En resumidas palabras, los morfemas de tiempo y modo

aparecen unidos en una sola forma, lo que hace distinguir elverbo del resto de categorías gramaticales.

El rasgo de tiempo sirve para situar la acción del verboen distintos momentos del discurrir temporal: simultáneamenteal acto del habla (presente), anteriormente (pasado) yposteriormente (futuro). Las formas verbales que presentanestos tres momentos se denominan también tiempos absolutos(el pretérito indefinido, el presente, el futuro imperfecto). Lasdemás formas, que no se producen con respecto al acto delhabla, sino en relación con las otras formas verbales deldiscurso, se denominan tiempos relativos.

El morfema tiempo-modo expresa también eldenominado aspecto verbal, que indica cómo es vista la acciónverbal en cualquiera de sus momentos temporales: como acciónconcluida (perfectiva) o como acción en desarrollo(imperfectiva). Son formas perfectivas el presente deindicativo, el pretérito perfecto, el pretérito indefinido, elpluscuamperfecto y el pretérito anterior. Son formasimperfectivas el imperfecto, el futuro imperfecto y perfecto, elcondicional y todo el modo subjuntivo.

Cătălina Pînzariu


271

REZUMAT:

DiatezaGramaticile spaniole moderne acceptă trei tipuri de

diateze verbale, în funcţie de relaţia agent-pacient şi deexprimarea sa sintactică. Astfel, se vorbeşte de diateza activă,cînd agentul este subiect gramatical, iar pacientul, dacă există,este altul decît agentul şi are funcţia sintactică de complementde obiect direct sau indirect, de diateza pasivă, cînd pacientuleste subiect gramatical, iar agentul, de obicei exprimat, arefuncţia sintactică de complement de agent şi de diatezapronominală, care are un statut special. Diateza pronominalăcuprinde, pe lîngă diateza reflexivă propriu-zisă (în carepacientul se asimilează sau aparţine agentului), o serie de altesituaţii particulare în care verbul pare să aibă o falsăreflexivitate. Există verbe care, folosite pronominal, îşischimbă sensul gramatical: astfel, de exemplu, verbul despedirînseamnă „a concedia (pe cineva)”, în timp ce despedirse aresensul de „a-şi lua rămas-bun”.

Lavinia Seiciuc

AspectulExprimarea categoriei aspectului perfectiv sau

imperfectiv în limba spaniolă se realizează cu ajutorul formelorverbale specializate din paradigmele temporale, prin raportareala momente trecute sau viitoare. Astfel, aspectul perfectiv seexprimă prin formele de perfect simplu, perfect compus, maimult ca perfect şi viitor anterior, în timp ce aspectulimperfectiv este redat de valorile de imperfect, prezent simpluşi viitor. Cît priveşte modalitatea sau felurile acţiunii(Aktionsart), categorie a aspectualităţii, limba spaniolă seremarcă, alături de celelalte limbi iberoromanice, prin bogăţiade mijloace lexico-gramaticale prin care se redă raportarea


272

temporală a acţiunilor (incoativă, terminativă, semelfactivă,iterativă, durativă, momentană etc.).

Lavinia Seiciuc

TimpulMorfemele de timp și mod apar unite într-o formă

unică. Categoria gramaticală a timpului servește pentru a situaacţiunea verbului în raport cu actul vorbirii într/un momentsimultan (prezent), anterior (trecut) sau posterior (viitor). Formeleverbale ce prezintă aceste momente se numesc timpuri absolute;formele verbale raportate la un alt moment decît prezentul absolutse numesc timpuri de relaţie. Morfemele de timp/mod exprimă, înacelași timp, și categoria aspectului verbal.

Cătălina Pînzariu


273

BIBLIOGRAFÍA

*** Esbozo de una nueva gramática de la lenguaespañola, RAE, Madrid, 1977

*** Studii de sintaxă a limbii spaniole, Universitateadin Bucureşti, Bucureşti, 1979

Alarcos Llorach, E., Estudios de gramática funcionaldel espaňol, Madrid, Gredos, 1973

Alarcos Llorach, E., Gramática de la lengua española,Espasa-Calpe, Madrid, 1994

Alcina Franch, J., Blecua, J. M., Gramática espaňola,Barcelona, Ariel, 1975

Bello, A., Gramática de la lengua castellana, EDAF,Madrid, 1984

Bosque, I., Las categorías gramaticales, relaciones ydiferencias, Síntesis, Madrid, 1989

Bosque, I., Demonte, V. (eds.), Gramática descriptivade la lengua española, RAE / Espasa Calpe, Madrid, 1999

Calero Vaquera, M. L., Historia de la gramáticaespañola, Madrid, 1986

Calsamiglia, H., Tusón, A., Las cosas del decir. Manualde análisis del discurso, Ariel, Barcelona, 1999

Camus Bergareche, B., Perífrasis verbales y expresión delaspecto en español, en L. García Fernández, B. Camus Bergareche,(eds.), El pretérito imperfecto, Gredos, Madrid, 2004

De Molina Redondo, J. A., Usos de se. Cuestionessintácticas y léxicas, SGEL, Madrid, 1972

Devís Márquez, P. P., Esquemas sintáctico-semánticos:el problema de la diátesis, Universidad de Cádiz, Cádiz,1993

Ducrot, O., El Decir y lo Dicho. Polifonía de laEnunciación, Paidós, Barcelona, 1986

Dumitrescu, D. et alii., Studii de sintaxă a limbiispaniole, TUB, Bucureşti, 1979


274

Dumitrescu, D., Gramatica limbii spaniole, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984

Fente, R., Fernández, J., Feijóo, L.G., Perífrasisverbales, Edi-6, Madrid, 1989

Fernández de Castro, F., Las perífrasis verbales en elespañol actual, Gredos, Madrid, 1999

Fernández Ramírez, S., Gramática espaňola, I-IV, ArcoLibros, Madrid, 1984-1986

Fernández Ramírez, S., Algo sobre la fórmula estar +gerundio, en Gramática Española, Arco Libros, Madrid, 1986

García Fernández, L. (dir.) et alii., Diccionario deperífrasis verbales, Gredos, Madrid, 2006

García Fernández, L., Camus Bergareche, B. (eds.), Elpretérito imperfecto, Gredos, Madrid, 2004

García González, J., Perífrasis verbales, SGEL,Madrid, 1992

Gili y Gaya, S., Curso superior de síntaxis española,Vox, Barcelona, 1964

Gómez Manzano, P., Perífrasis verbales con infinitivo,UNED, Madrid, 1992

Gómez Torrego, L., El espaňol actual: uso y norma,Arco Libros, Madrid, 1997

Gómez Torrego, L., El léxico en el español actual: usoy norma, Arco Libros, Madrid, 1995

Gómez Torrego, L., Gramática didáctica del español,Gráficas Muriel, Madrid, 1998

Gómez Torrego, L., Perífrasis verbales. Sintaxis,semántica y estilística, Arco Libros, Madrid, 1988

Marsá, V., Soriano Cos, N., Perífrasis verbales, EspasaCalpe, Madrid, 2002

Martín Zorraquino, M. A., Las construccionespronominales en español. Paradigma y desviaciones, Gredos,Madrid, 1979


275

Matte Bon, F., Gramática comunicativa del espaňol,Difusión, Madrid, 1992

Miguel Aparicio, E. de, El aspecto en la sintaxis delespañol: perfectividad e impersonalidad, EUA, Madrid, 1992

Penny, R. J., Gramática histórica del español, Ariel,Barcelona, 1993

Porto Dapena, J. A., El verbo y su conjugación, ArcoLibros, Madrid, 1987

Roca Pons, J., Estudios sobre perífrasis verbales delespañol, CSIC, Madrid, 1958

Sánchez, A., Martín, E., Matilla, J. A., Gramáticapráctica de español para extranjeros, SGEL, Madrid, 1978

Sarmiento, R., Sánchez, A., Gramática básica delespañol. Norma y uso, SGEL, Madrid, 1999


276


277

ROMÂNĂ


278


279

Cuprins

Diateza

Preliminarii. Definiţii şi clasificăriI Diateza ActivăII Problema Diatezei ReflexiveIII Diateza PasivăIII.1 Tipuri de PasivIII.1.1 Pasivul cu a fiIII.1.1.1 Auxiliarul a fiIII.1.1.2 ParticipiulIII.1.2 Pasivul-reflexivIII.1.3 Pasivul lexicalIII.2 Verbe care nu realizează construcții pasiveIV Diateza impersonalăVerbe care realizează diateza impersonală


280

DIATEZA

Preliminarii. Definiţii şi clasificări

Diateza este o categorie gramaticală extrem decontroversată întrucît există păreri multiple atît cu privire ladefinirea ei, cît şi cu privire la numărul şi criteriile deidentificare ale diatezelor.

D. Irimia158consideră că diateza este „expresia lingvisticăa raportului dintre relaţia semantică autor-acţiune-obiect şirelaţia sintactică subiect-verb (predicat)-complement”.

C. Dimitriu259oferă următoarea definiţie: „diateza estecategoria gramaticală specifică verbului, caracterizată prinraportul gramatical dintre verbul-predicat (element întotdeaunaexistent), numele-subiect (de obicei existent, exprimat sauneexprimat, iar uneori inexistent) şi numele-obiect (existent sauinexistent), pentru care raport există un sistem de mărci,concrete (formule neaccentuate de acuzativ sau dativ alepronumelui reflexiv, verbul auxiliar a fi, complementul deagent, complementul indirect, circumstanţialul sociativ,atributul circumstanţial completiv) şi abstracte (zero)”.

Conform lui Dimitriu, „în funcţie de cele cinci raporturipentru care există un sistem de mărci, în limba română sîntcinci diateze”3:60

- diateza activă, caracterizată prin „raportul gramaticalactiv” (numele-subiect face acţiunea, care la verbele tranzitivetrece asupra numelui-obiect). Marca acestui raport este ø (ascrie), sau formele neaccentuate de acuzativ (a se sfii) ori dedativ (a-şi aminti) ale pronumelui reflexiv;

1 D. Irimia, Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iaşi, 1997.2 C. Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia,

Institutul European, Iaşi, 1999, 2000, p. 505.3 Ibidem, p. 494.


281

- diateza pasivă, caracterizată prin „raportul gramaticalpasiv” – subiectul suferă în urma acţiunii agentului, mărcile ei fiindtocmai complementul de agent şi auxiliarul a fi (cartea este citităde elev) sau reflexivul cu formă unică se (cartea se citeşte);

- diateza reflexivă, în cazul căreia elementul activ este,în acelaşi timp, şi pasiv, iar marca ei este pronumele reflexiv(fetiţa se spală dimineaţa);

- diateza reciprocă, în cazul căreia fiecare participant laacţiune este atît element activ cît şi pasiv. Marca acestei diatezepoate fi un pronume reflexiv neaccentuat sau unul în acuzativ(ei se salută);

- diateza impersonală, caracterizată prin „raportgramatical – de fapt inexistent sau, altfel spus, zero – numitconvenţional impersonal”4,61deoarece, verbul predicat fiindsingurul element prezent, nu se stabileşte un raport propriu-zis.Marca acestei diateze este fie reflexivul se/s-, fie ø (a seîntîmpla respectiv pare că merge).

Iacob opinează că în definirea diatezei trebuieconsiderate cele două planuri: conţinutul şi forma. Ea propuneurmătoarea definiţie: „Diateza este categoria gramaticalăspecifică verbului care, în plan lingvistic, exprimă raportul pecare subiectul vorbitor îl stabileşte între subiectul gramatical(exprimat sau neexprimat), agent, cu sau fără implicare, saupacient al acţiunii, şi verb (predicat sau nu)”5.62.

Ea propune reducerea numărului de termeni de la trei (subiect--verb-predicat-complement) la doi (subiectul gramatical, exprimatsau neexprimat, şi verbul predicat sau nu)6.63.

Identifică, astfel, trei raporturi, care corespund diatezeloractivă, pasivă şi reflexivă:

4 Ibidem.5 N. Iacob, Morfologia limbii române, Partea a II-a, Editura Universităţii

„Ştefan cel Mare”, Suceava, 2006, p. 306.6 Ibidem, p. 309.


282

- diateza activă presupune că subiectul gramatical este agental acţiunii şi reprezintă „forma de bază pentru categoria diatezei,aşa cum gradul pozitiv reprezintă forma de bază pentru categoriagramaticală a comparaţiei la adjectiv şi la adverb”;

- diateza pasivă presupune că subiectul gramatical estepacient al acţiunii exprimate prin verb. Acesta este scos înevidenţă de către emiţător, iar agentul (complementul de agent)poate să lipsească dacă emiţătorul aşa decide sau dacă este preageneral. Existenţa complementului de agent, însă, exprimat sausubînţeles, este obligatorie pentru diateza pasivă;

- la diateza reflexivă, subiectul nu mai este un simpluagent al acţiunii, ci „se implică afectiv” în desfăşurarea ei.

Autorii ultimei ediţii a Gramaticii Academiei Românedefinesc diateza ca „o categorie sintactică şi pragmatică,interesînd atît verbul cît şi ansamblul propoziţiei, întrucîtangajează verbul şi actanţii lui (cu rolurile şi funcţiile sintacticeatribuite acestora): Subiectul-Agent şi Complementul-Pacient.Sintactic, exprimă relaţia Verb-Subiect-Complement direct,respectiv Verb-Subiect, iar, pragmatic, realizează o deplasare ainteresului comunicativ de la Agentul-Subiect (diateza activă)spre Pacientul-Subiect (diateza pasivă), spre procesul însuşi,fără referire la actanţi/argumente (diateza impersonală)”7.64.Conform acestei ultime păreri, se pot identifica, aşadar, treidiateze în limba română: activă, pasivă şi impersonală.

I. Diateza activă

Diateza activă este cea nemarcată, celelalte definindu-seîn raport cu aceasta şi presupunînd o reorganizare a structurii lanivel sintactic care determină şi o mutare a „interesuluicomunicativ” pe unul dintre elementele mai sus menţionate.

7 Gramatica limbii române. I. Cuvântul, Editura Academiei Române,Bucureşti, 2005, p. 480.


283

Diateza activă este deosebită de celelalte categorii – ea semanifestă în primul rînd la nivel sintactic. Formal vorbind, eaprezintă, pe lîngă paradigme relativ diferite ale formelorverbale, mărci externe.

În ceea ce priveşte ierarhia sintactică, pasivul şi impersonalulpresupun opoziţie faţă de activ, deoarece implică o permutare întreactanţi, pe cînd reflexivul nu prezintă această modificare, un motivpentru a respinge existenţa diatezei reflexive.

O altă deosebire o reprezintă faptul că există categoriivaste de verbe care nu prezintă această categorie gramaticală,din motive sintactice sau semantice (v. infra).

II Problema diatezei reflexive

Gramatica tradiţională include şi reflexivul printrediateze. Ultima ediţie a Gramaticii Academiei Române îlelimină, însă, şi oferă următoarele motive: în limba română reflexivul prezintă eterogenitate lanivel sintactic; dintre construcţiile reflexive, numai acelea pasive-reflexive sau impersonale-reflexive îndeplinesc criteriile dediateză:a) reflexivul considerat tradiţional ca fiind diateză nuprezintă, de fapt, opoziţii de diateză. Cliticul reflexiv esteobligatoriu în fiecare situaţie şi se consideră ca parte din verb.b) nu produce o schimbare în ierarhia sintactică.

Există forme de reflexiv, însă, subordonate pasivului şiimpersonalului (v. infra).

III Diateza pasivă

În raport cu cea activă, diateza pasivă se caracterizează prin:- trecerea subiectului din structura activă în poziţia de

complement de agent, postpus verbului. În această nouă


284

funcţie, prezenţa lui devine opţională, putînd fi suprimat:Mama m-a certat astăzi. Astăzi am fost certat (de mama).Marca obligatorie a complementului de agent este prepoziţiade, sau, pentru deosebirea de un complement de regim, precumde pericol în Puii sînt feriţi de pericole de mama lor. se poatefolosi prepoziţia de către (Puii sînt feriţi de pericole de cătremama lor.);

- trecerea complementului direct din structura activă înpoziţia de subiect;

- ca un efect al trecerii complementului direct în poziţiade subiect, verbul devine intranzitiv, dar există cazuri în carepoate primi un complement ce presupune o tranzitivitate slabă,ca de exemplu: Ciprian a fost învăţat alfabetul chirilic.

III.1 Tipuri de pasiv

Construcţiile pasive pot include atît subiectul cît şicomplementul de agent (Lucrarea este scrisă de către student.)sau pot să prezinte lipsa unuia dintre ele, fie a subiectului(După ce a fost chemat de colegi, a primit premiul cel mare.),fie a complementului de agent (Elevii sînt lăudaţi.)

Formal vorbind, pasivul poate sau nu să fie marcat(lexical sau cu marcă zero). Pasivul marcat poate fi pasivformat cu verbul a fi, sau pasiv reflexiv.

III.1.1 Pasivul cu a fi are în structura lui auxiliarul a fi şiparticipiul acordat în gen şi număr cu subiectul

III.1.1.1 Auxiliarul a fi apare la diateza pasivă în întreagaparadigmă verbală:

indicativprezent – sînt căutatperfect compus – am fost căutatperfect simplu – fusei căutat


285

imperfect – eram căutatmai mult ca perfect – fusesem căutatviitor – voi fi căutatviitor anterior – voi fi fost căutat

conjunctivprezent – să fiu căutatperfect – să fi fost căutat

condiţional-optativprezent – aş fi căutatperfect – aş fi fost căutat

prezumtivprezent – voi fi fiind căutat, să fi fiind căutat, aş fi fiind

căutatperfect – voi fi fost căutat, să fi fost căutat, aş fi fost

căutatimperativ – (nu) fii căutat!infinitiv

prezent – a fi căutatperfect – a fi fost căutat

gerunziu – fiind căutat

La diateza pasivă, verbul auxiliar este cel care conţinesensurile gramaticale de timp, persoană şi număr, iar categoriagramaticală de mod este conţinută de alte morfeme: morfemulø pentru modul indicativ, conjuncţia să pentru conjunctiv,auxiliarul a vrea (sau a avea) pentru condiţional-optativ,prepoziţia a pentru infinitiv.

III.1.1.2. Participiul este un mod nepersonal, nepredicativ care seapropie de adjectiv prin acordarea cu un nume la care face referire.

El este o structură sintetică formată din radical (R) şi sufixulparticipiului.

Sufixul poate fi:- at – pentru verbele care la infinitiv se termină în –a: semn-at,juc-at;


286

- ut – pentru majoritatea verbelor care la infinitiv se termină în–ea: văz-ut, plăc-ut, dar şi pentru unele al căror infinitiv setermină în –e: băt-ut;- s – pentru unele verbe care la infinitiv se termină în –e: scri-s, mer-s, şi pentru verbul a mînea: ma-s;- t – pentru un număr mic de verbe al căror infinitiv se terminăîn –e: rup-t, sup-t, fier-t;- it – pentru verbele care la infinitiv se termină în –i: priv-it,răni-t;- ît – pentru verbele care la infinitiv se termină în –î: omor-ît,cobor-ît.

Există şi forme care prezintă realizări fonetice uneorimarcate grafic (plouat), alteori nu (continuat).

Atunci cînd se acordă cu numele pe care îl determină,primeşte şi o desinenţă care conţine sensul de număr, gen şi caz.

La diateza pasivă lipseşte imperativul, ceea ce se explicăsemantic prin imposibilitatea de a impune obiectului să sufereo acţiune asupra căreia nu are controlul.

Pasivul cu a fi poate fi înlocuit cu verbe sinonime parţialprecum a veni: Stratul de frişcă vine aşezat la sfîrşit., arămîne: Scriitorul a rămas iubit de către cititorii lui., a deveni:Maria a devenit iubită de colegi.

Participiul poate fi însoţit de mărci care arată gradarea (Acestziar este mai citit de către profesori decît celălalt.) sau dedeterminanţi (Maşina a fost bine îngrijită de către proprietar.).

A fi poate fi omis, dar sensul pasiv se păstrează:Mîncarea a fost pregătită de mama şi a ieşit foarte bună.Mîncarea pregătită de mama a ieşit foarte bună.

III.1.2. Pasivul-reflexiv se distinge de cel mai sus detaliat prin:

- formă omonimă cu cea de activ, dar care primeştereflexivul se, care este exclusiv marcă a diatezei: În articol seafirmă că argumentele prezentate sînt nefondate.;


287

- forme numai pentru persoana a treia singular şiplural, în concordanţă cu forma reflexivului. Există, însă, şiconstrucţii populare precum Mă cunosc de la o poştă cînd măemoţionez., unde, deşi se asociază cu subiecte de alte persoanedecît a treia singular şi plural, construcţia pasivă are sensul deproces atribuit persoanei a treia (mă cunosc înseamnă „sîntcunoscut de către ceilalţi”).

III.1.3 Pasivul lexical

Pasivul lexical, cu marcă zero, se referă la forme aleverbelor tranzitive care nu prezintă o marcă a diatezei, cipresupun trăsătura semantică inerentă [+pasiv]. Acestea includmulte dintre participiile verbelor tranzitive (maşină bineproiectată, eveniment bine organizat), dar şi forme de supin aleunor verbe tranzitive (Este interzis de făcut fotografii de cătreturişti în interiorul muzeului.)

III.2 Verbe care nu realizează construcţii pasive

Verbele intranzitive, unele verbe slab tranzitive şi verbeleergative (inacuzative) nu realizează nici un tip de construcţie pasivă.

Pe de altă parte, printre verbele tranzitive, unele prezintăimposibilitatea realizării pasivului din motive semantico-sintactice. Este cazul verbelor tranzitive:

- de stare fizică: Îl doare piciorul. Mă ustură ochii.;- psihologice, situaţie în care cel care experimentează

procesul are funcţia de complement direct: Mă bucură vestea.Te supără comportamentul acesta.;

- locative, locativul avînd funcţia de subiect. Gramaticalimbii române din 2005 oferă ca exemple pentru aceastăcategorie: Butoiul conţine apă. Titlul cuprinde greşeli.Bibliografia include/cuprinde şi aceste titluri., ce conţinconstrucţii nonagentive, spre deosebire de Titlul este


288

inclus/cuprins de cercetător în bibliografie., unde aceleaşiverbe sînt agentive şi permit pasivizarea;

- de echivalenţă: Aceasta reprezintă răsplata voastră.- Pe lîngă acestea, pentru tipurile de pasiv descrise mai

sus există alte clase de verbe care prezintă restricţii. S-amenţionat deja restrîngerea utilizării pasivului-reflexiv lapersoanele a treia singular şi a treia plural. Verbele modale aputea, a vrea nu prezintă formă de pasiv cu a fi (sînt incorecteconstrucţiile este putut, este vrut), însă actualizează forma depasiv-reflexiv: Se poate să... Se vrea să... Aceeaşi situaţie esteprezentă în cazul tranzitivelor folosite absolut, care realizeazăpasivul numai în forma lui reflexivă: Se scrie mult. Se cumpărăpuţin în perioada aceasta. şi nu Este scris mult. Este cumpăratpuţin în perioada aceasta.

IV Diateza impersonală

Diateza impersonală se defineşte în opoziţie cu diatezaactivă şi cu cea pasivă.

Faţă de diateza activă, se suprimă subiectul, acestanemaiputîndu-se actualiza. Forma verbului se înscrie într-oparadigmă omonimă cu cea a formei active de persoana a treia,singular şi este marcată de cliticul se, care este, ca şi la pasivul-reflexiv, exclusiv marcă a diatezei – el nu se poate dubla şi nupoate fi omis sau înlocuit

Pasivul-impersonal şi diateza impersonală au aceeaşiformă, paradigma ambelor fiind incompletă. Pasivul-impersonal are forme pentru persoanele a treia singular şi atreia plural (Se cunoaşte vinovatul. Se cunosc vinovaţii), iardiateza impersonală are formă numai pentru persoana a treia,singular (Nu se merge pe carosabil.). Însă, dacă în cazulpasivului impersonal subiectul îşi schimbă rolul sintactic, darcontinuă să fie prezent (Se cunoaşte vinovatul.), la diateza


289

impersonală subiectul dispare complet (Nu se merge pecarosabil.)

Verbe care realizează diateza impersonală

Această diateză o prezintă numai verbele intranzitive cutrăsătura semantică [+personal], verbele nereflexive şinecopulative, iar dintre verbele intranzitive personale, sînttranzitive mai ales verbele agentive (a merge, a înota etc.) şiunele verbe ergative (a suferi, a transpira): Se înoată mult petimp de vară. Se merge puţin pînă la staţia de autobuz. Setranspiră la sala de gimnastică.

Înlăturînd interesul asupra performatorului acţiunii,diateza impersonală este diateza instrucţiunilor: Se decupeazăconturul aşa cum arată liniile punctate. Se lasă la cuptoraproximativ douăzeci de minute.

Ramona Pohoaţă


290

Cuprins

AspectulPreliminariiI. Opoziția Pervectiv - NonperfectivII. Opoziția Durativ – MomentanIII. Opoziția Individual – GenericIV. Opoziția Unic – IterativV. Opoziția Linear – ProgresivVI. Opoziția Incoativ – Continuativ – TerminativVII. Verbe AspectualeVIII. Structuri cu Verbe de AspectIX. Structuri Eliptice


291

ASPECTUL

Preliminarii

Ca şi timpul, aspectul este o categorie gramaticalăproprie verbului, dar, spre deosebire de acesta, se referă lastructura intervalului în care se produce acţiunea, evenimentulsau starea denumite de verb.

În limba română categoria a aspectului se realizează prinmijloace gramaticalizate, specializate, numai în cazul opoziţieiperfectiv-nonperfectiv. Celelalte opoziţii aspectuale seconcretizează în mijloace lexicale.

I Opoziţia perfectiv – nonperfectiv

Această opoziţie se realizează între procesele care au casemnificaţie temporală „trecut” sau „viitor” şi, mai mult, sîntanterioare unui alt proces ce nu are loc în T0. Timpurile careprezintă anterioritate faţă de un altul care nu este T0 autrăsătura aspectuală [+perfectiv].

Mai sus s-a arătat că, deşi se caracterizează, în general,prin trăsătura [+perfectiv] sau [–perfectiv], verbele la uneletimpuri pot să actualizeze, în anumite contexte, trăsătura opusă.

II Opoziţia durativ – momentan

În operarea acestei distincţii principalul criteriu este durata.Procesul poate fi, aşadar, unul discret – derulîndu-se in

timp relativ scurt – sau continuu – durata lui fiind nelimitată.Trăsătura semantică durativ este o trăsătură intrinsecă alexemului verbal, dar distincţiile trebuie operate în context.

Ele se pot analiza situîndu-le în contexte în care li sealătură expresii adverbiale (timp de, în tot acest timp), care vor


292

putea apărea în combinaţii cu verbele durative, sau adverbe(imediat, într-o clipă), care se vor combina cu verbelemomentane8.65.

Verbele de stare nu permit modificarea „stării”, astfel încît,prin natura lor, ele sînt durative: a se afla, a aparţine, a aştepta, aauzi, a avea, a crede, a dura, a exista, a iubi, a poseda, a rămîne, asta, a şedea, a şti, a vedea, a veghea, a zăcea etc.

Verbele care denumesc acţiuni sau evenimente, însă, potfi, deopotrivă, durative sau nondurative. În urma verificării prinmetoda mai sus menţionată, se identifică ca fiind nondurativeverbe dinamice precum: a adormi, a aprinde, a aţipi, a da, adeceda, a decola, a exploda, a icni, a intra, a ieşi, a lepăda, alicări, a opri, a pleca, a plesni, a pocni, a prinde, a replica, a sări, atrosni, a ucide, a vira, a smulge etc., iar ca fiind durative verbeprecum: a aduna, a alerga, a călători, a conduce, a curge, adesena, a dormi, a elabora, a epuiza, a evacua, a fabrica, a face, afugi, a gîndi, a istovi, a juca, a lucra, a mînca, a munci, a organiza,a plimba, a schimba, a studia, a suge, a şiroi, a trage, a trăi, atrece, a tulbura, a ţine, a uda, a umbla, a unge, a urca, a vărui, avieţui, a vîntura, a vopsi, a zice, a zidi etc.

Verbele momentane, însă se pot combina cu expresiitemporale care sugerează durabilitatea. Iată un exemplu: verbula pleca, verb nondurativ, intră în combinaţii cu expresiaadverbială pentru zece minute: Am plecat pentru zece minute.Însă expresia adverbială nu exprimă durata procesului a pleca,ci a altui proces, subînţeles, a lipsi, a absenta.

III Opoziţia individual – generic

Procesele pot să fie situate într-un anumit punct al axeitemporale: Mama găteşte acum., sau pot să fie atemporale, să

8 Gramatica limbii române. II. Enunţul, Editura Academiei Române,Bucureşti, 2005, p. 450.


293

aibă caracter general: Mie îmi plac prăjiturile.Trăsătura „generic” o conferă verbului însoţirea de

adverbe al cărui sens sugerează atemporalitatea (mereu,întotdeauna, niciodată): (Soarele răsare mereu la est.), sau degrupuri nominale ce denumesc mari grupuri (Maimuţele sîntmamifere superioare.). Şi selectarea din paradigma verbală aacelor forme care semnifică pluralitatea: E bine să te bucuri dece primeşti. şi folosirea infinitivului cu rol imperativ: A nu selăsa la îndemîna copiilor! creează semnificaţia „generic”.

IV Opoziţia unic – iterativ

O acţiune, un eveniment sau o stare pot să aibă uncaracter unic, putîndu-se desfăşura o singură dată (Am culesflori de cîmp.), sau pot să se repete în timp (Două zile la rîndam cules flori de cîmp.).

Opoziţia unic – iterativ se probează prin metodacombinării cu adverbe sau numerale adverbiale iterativeprecum: de cîteva ori, o dată, de obicei, adesea etc.

Limba română prezintă verbe care conţin sensul deiterare, majoritatea fiind construite cu prefixul re- (a reapărea,a reciti, a reîncepe, a reface, a relua etc.) sau provenite dininterjecţii (a behăi, a bîrîi, a chelălăi, a ciripi, a cotcodăci, afîlfîi, a gînguri, a plescăi, a ţiui etc.) care denumesc o situaţiede repetare a unui anumit sunet.

V Opoziţia linear – progresiv

Verbele care denumesc o acţiune sau un evenimentimplică sensul de schimbare. Toate aceste verbe, în combinaţiecu expresii adverbiale ce sugerează progresia, pot să redeadesfăşurarea treptată a procesului: Eu mănînc. Eu mănînc dince în ce mai mult.

Există, însă, şi verbe care conţin sensul de progresie: a se


294

îngusta, ~ „a deveni mai îngust”, a se îngreuna ~ „a deveni maigreu”, a se înălţa ~ „a deveni mai înalt”, a se lărgi ~ „a devenimai larg”, a slăbi ~ „a deveni mai slab” etc.

VI Opoziţia incoativ – continuativ – terminativ

Verbele de aspect sînt cele care exprimă, în limbaromână, sensul de divizibilitate. Sînt puţine verbele careprezintă această trăsătură ca trăsătură intrinsecă, iar cele care ofac prezintă şi alt fel de trăsături aspectuale. De exemplu, aadormi – incoativ, dar şi durativ – se opune lui a dormi –continuativ, durativ.

VII Verbe aspectuale

Acestea sînt verbe care prezintă una dintre trăsăturileincoativ, continuativ sau terminativ.

Sînt aspectuale verbele a începe, a continua, a conteni, aisprăvi, a înceta, a sfîrşi, a termina, dar şi următoarele verbepolisemantice care au şi realizare nonaspectuală:

- a ajunge la: El a ajuns să creadă minciunile acelea.(aspectual); El a ajuns acasă. (nonaspectual);

- a se apuca de: Mă apuc de treabă. (aspectual); El seapucă de braţul meu. (nonaspectual);

- a se da la/în: S-a dat fata harnică la curăţat casa.(aspectual); Fetiţa se dă în leagăn. (nonaspectual);

- a se lăsa de: EI s-a lăsat de fumat. (aspectual); S-a lăsatgreu pe patul moale. (nonaspectual);

- a se opri din: Opreşte-te din cîntat! (aspectual); S-aoprit ceasul. (nonaspectual);

- a prinde a/să: Nu prinse să zică nimic. (aspectual);Pisica a prins un şoarece. (nonaspectual);


295

- a se pune pe: Ea se pune pe învăţat. (aspectual); Ea sepune bine pe scaun. (nonaspectual);

Aşadar, verbele de aspect grupează în trei categorii:- verbele incoative (care se referă la începutul

desfăşurării procesului): a se apuca, a se da, a începe, a se lua,a se porni, a prinde, a se pune;

- verbele continuative (care se referă la proces în etapalui mediană de desfăşurare): a continua, a urma;

- verbele terminative (care se referă la sfîrşitul desfăşurăriiprocesului): a ajunge, a conteni, a se duce, a isprăvi, a înceta, a selăsa, a se opri, a (se) sfîrşi, a (se) termina.

VIII Structuri cu verbe de aspect

Verbele de aspect se utilizează în combinaţii cu un numărmare de verbe complete din punct de vedere lexical. Acesteasînt acele verbe pline, care nu au nevoie de un alt verb încomunicare, de exemplu: a scrie, a cînta, a lucra, dar careprezintă şi trăsătura [+durativ], pentru ca sensul de începere,desfăşurare sau încetare a procesului să fie posibil: eu încep săscriu tema. Focul a încetat să ardă.

Verbele nondurative pot să intre în combinaţie cu cele deaspect, dar numai în prezenţa altor condiţii. De pildă, în cazulsubiectului la plural: Încep să vină colindătorii.

În structurile formate din verbe aspectuale şi un alt verb,cel de-al doilea element nu se poate afla la modul indicativ (eincorectă forma încep scriu), la condiţional, imperativ sauconjunctiv perfect. Formele compatibile cu aspectualele sîntcele de prezent al conjunctivului (încep să scriu), de infinitiv(încep a scrie) sau de supin (termină de scris).

De asemenea, verbele de aspect pot intra în combinaţii cuconstrucţii cu verbe copulative sau pasive: continuă să fiefrumoasă, începe a fi interesant, continuăm să fim solicitaţi,încep să fiu admirat.


296

Verbele de aspect se combină cu substantive careîndeplinesc anumite condiţii de ordin semantic. Categorii careprezintă această compatibilitate sînt: substantive abstracte cutrăsătura [+temporalitate] (petrecere, mîncare, discurs, film,toamna), substantive care denumesc fenomene ale naturii(ploaie, vînt, ninsoare), sau substantive care se referă la uncomportament, o stare fiziologică sau psihică ale unei persoaneşi care se folosesc cu verbe precum a apuca, a cuprinde, a lua(M-a apucat un plîns... M-a cuprins duioşia. M-a luat somnul.)

IX Structuri eliptice

Atunci cînd subiectul este un nume cu trăsăturasemantică [+personal], iar complementul direct un substantivneanimat ce denumeşte un bun consumabil, o materie sau unobiect palpabil care este obţinut printr-un proces de creaţie,verbe precum a începe, a continua, a termina pot fi folosite înabsenţa celui de-al doilea verb: Eu încep cozonacul. pentru „Euîncep să mănînc cozonacul.”, El continuă cartea. pentru „Elcontinuă să citească cartea.”, Noi terminăm gardul astăzi.pentru „Noi terminăm de construit gardul astăzi.”

Un alt caz de elipsă îl prezintă situaţiile cu verbele aîncepe, a continua, a termina în care substantivul denumeşteforme de învăţămînt sau domenii de studiu, sporturi, activităţi,în general: Ana a terminat liceul. („Ana a terminat de studiatliceul.”), În clasa a şasea vei începe chimia. („În clasa a şaseavei începe să studiezi chimia.”), Iulian a început fotbalul anultrecut. („Iulian a început să practice fotbalul anul trecut”).

În exemple precum Începe gălăgia, cel care lipseşte esteverbul a fi: „Începe să fie gălăgie.”

Ramona Pohoaţă


297

Cuprins:

TimpulPreliminariiI. Prezentul IndicativuluiI. 1. Forma Indicativului PrezentI. 2 ConținutII. Perfectul CompusII. 1. Forma Perfectului CompusII. 2. ConținutIII. Perfectul SimpluIII. 1. Forma Perfectului SimpluIII. 2. ConținutIV. ImperfectulIV. 1. Forma ImperfectuluiIV. 2. ConținutV. Mai mult ca PerfectulV. 1. Forma mai mult ca PerfectuluiV. 2. ConținutVI. Viitorul Propriu-zisVI. 1. Forma Viitorului Propriu-zisVI. 2. ConținutVII. Viitorul AnteriorVII. 1. Forma Viitorului AnteriorVII. 2. ConținutVIII. Prezentul Condițional-OptativVIII. 1. Forma Condiționalului-OptativVIII. 2. ConținutIX. Prezentul PrezumtivuluiIX. 1. Forma Prezentului PrezumtivuluiIX. 2. ConținutX. Prezentul Conjuctivului


298

X. 1. Forma Prezentului ConjuctivuluiX. 2. ConținutXI. Perfectul CondiționaluluiXI. 1. Forma Perfectului CondiționaluluiXI. 2. ConținutXII. Perfectul PrezumtivuluiXIII. Perfectul ConjunctivuluiXIV. Modurile Nepersonale


299

TIMPUL

Preliminarii

Timpul este categoria gramaticală specifică verbului caresituează acţiunea, evenimentul sau starea denumite de verb faţăde momentul comunicării. Mintea umană îşi reprezintănoţiunea de timp ca o axă unidimensională şi unidirecţională acărui sistem de referinţă este momentul enunţării, considerattimp zero (T0).

Pentru redarea poziţiei procesului pe această axă,categoria gramaticală a timpului se concretizează într-unansamblu de forme verbale.

Procesele care au loc în T0, în momentul enunţării, înlimba română se redau prin prezentul indicativului: scriu, scrii,scrie, scriem, scrieţi, scriu.

Acţiunile, evenimentele şi stările situate pe axa temporalăînainte de momentul de referinţă T0 sînt redate prin formele detrecut ale indicativului:

- perfectul compus: am scris, ai scris, a scris, am scris,aţi scris, au scris;

- perfectul simplu: scrisei, scriseşi, scrise, scriserăm,scriserăţi, scriseră;

- imperfectul: scriam, scriai, scria, scriam, scriaţi,scriau;

- mai mult ca perfectul: scrisesem, scriseseşi, scrisese,scriseserăm, scriseserăţi, scriseseră.

T0

prezentmomentul comunicării

trecut viitor


300

Procesele care se desfăşoară după T0, însă, se redau prinviitorul propriu-zis (I) şi cel anterior (II) ale indicativului:

- viitorul I, cu formele: voi (oi) scrie; vei (ăi, ei, -i, îi)scrie; va (o, a) scrie; vom (om) scrie; veţi (ăţi, eţi, îţi, oţi)scrie; vor (or) scrie; sau cu altele, precum: o să scriu, o săscrii, am să scriu, ai sa scrii etc.;

- viitorul II: voi (oi) fi scris; vei (ăi, ei, -i, îi) fi scris; va(o, a) fi scris; vom (om) fi scris; veţi (ăţi, eţi, îţi, oţi) fi scris;vor (or) fi scris.

Clasa verbelor, la fel ca alte clase gramaticale, nu esteuna perfect omogenă. Ea cuprinde atît părţi de vorbire propriu-zise cît şi instrumente gramaticale, în contexte în care sîntlipsite de informaţie semantică.

Spre exemplu, în situaţiile:Nu mai au hîrtie colorată.Au colorat toate paginile.

verbul a avea este, pe rînd, verb noţional – ce exprimă posesia– şi verb nenoţional – care nu mai exprimă o noţiune verbală,ci conţine sensul gramatical de trecut, perfect compus maiexact.

Toate verbele limbii române sînt noţionale în cel puţinuna dintre actualizările lor, însă, aşa cum arată exemplulanterior, unele pot fi şi nenoţionale. Deşi acestea din urmă sîntpuţine la număr, frecvenţa lor este ridicată.

Auxiliarele sînt forme flexionare ale unui număr de treisau patru verbe sintetice moştenite din limba latină, a fi, a aveaşi a vrea/a voi – numărul lor este încă un motiv de controversă,dat fiind că a vrea şi a voi sînt, uneori, considerate sinonime, iaralteori nu. Trăsătura definitorie a acestora este lipsa sensuluilexical, însă exprimă un sens la nivelul morfologic, marcîndcategorii gramaticale ale verbului precum diateza, modul, timpul,persoana sau numărul. Ele s-au gramaticalizat complet, astfel încîtnu mai au sinonime. În exemplele următoare se poate observa cum


301

formele predicative ale verbelor a fi, a avea şi a vrea/a voi pot aveasinonime, iar auxiliarele omonime, nu:

Ea este sunată de ziua ei. vs. Ea este în Sibiu (se află).Eu am cules trei flori. vs. Eu am trei flori (posed).Ei vor cumpăra fructe. vs. Ei vor fructe (îşi doresc).

O altă trăsătură pe care o prezintă, însă, numai unele formeale auxiliarelor, este flexiunea diferită faţă de cea a omonimuluipredicativ. Acest aspect se va observa în discuţiile despre timpurilecompuse din a căror structură fac parte.

Din punct de vedere formal, după cum deja s-a pututobserva, paradigma formelor flexionare verbale în limba românăeste una bogată şi se construieşte prin morfeme gramaticale legatesau libere care se pot asocia cu schimbări în structura radicaluluisau cu structuri analitice. Timpurile se pot clasifica, în funcţie destructura lor morfematică, în:- timpuri simple, formate din radical care suferă sau nuschimbări de structură, sufixe gramaticale şi desinenţe. Sînt incluseaici prezentul, perfectul simplu, mai mult ca perfectul şi imperfectulindicativului, prezentul conjunctivului şi cel al infinitivului;- timpuri compuse, în structura cărora intră unul dintre verbeleauxiliare. Timpuri compuse sînt perfectul compus, viitorul I şiviitorul anterior (II) ale indicativului, prezentul şi perfectulcondiţionalului-optativ, perfectul conjunctivului şi al infinitivului.Din această perspectivă, întreaga paradigmă a diatezei pasive va ficonstituită din forme compuse.


302

I Prezentul indicativuluiI.1. Forma indicativului prezent

Formele de indicativ prezent ale verbelor regulate dinlimba română se înscriu în următoarele modele:

cînt lucrez coborcînţi lucrezi coboricîntă lucrează coboarăcîntăm lucrăm coborîmcîntaţi lucraţi coborîţicîntă lucrează coboară

hotărăschotărăştihotărăştehotărîmhotărîţihotărăsc

parpariparepărempăreţiparaşternaşterni

adormadormiadoarmeadormimadormiţiadorm

aşterneaşternemaşterneţiaşternmergmergimergemergem

citescciteşticiteştecitimcitiţicitesc

mergeţimergruprupiruperupemrupeţirup


303

Prezentul indicativului are o structură sintetică dinradicalul verbului de bază şi un flectiv bimembru, alcătuit dinsufix şi desinenţă. Structura morfematică a prezentului este ceamai complexă, date fiind variaţia sufixelor şi a desinenţelor,modificările pe care acestea le aduc unor radicale, alternanţelefonetice şi diferenţele de accentuare.

Sufixele sînt variabile, iar la persoanele întîi şi a douaplural se realizează pozitiv în toate cazurile, în schimb, lacelelalte forme se realizează diferit. Acesta este criteriul dedelimitare a verbelor în două categorii9:66:una cu sufixepozitive numai la persoanele întîi şi a doua plural şi cealaltă cusufixe pozitive la toate formele.

Prima categorie prezintă următoarele sufixe:

- verbele cu infinitivul în –ea: /e/ ~ /ø/:eu apar-øtu apar-ø-iel apar-ø-enoi apăr-e-mvoi apăr-e-ţiei apar-ø

- verbele cu infinitivul în –e: /e/ ~ /ø/:eu pricep-øtu pricep-ø-iel pricep-ø-enoi pricep-e-mvoi pricep-e-ţiei pricep-ø

- o parte din verbele cu infinitivul în –i: /i/ ~ /ø/:

9 Gramatica limbii române. I. Cuvântul, Editura Academiei Române,Bucureşti, 2005, p. 403.


304

eu ofer-øtu ofer-ø-iel ofer-ø-ănoi ofer-i-mvoi ofer-i-ţiei ofer-ø-ă

- verbele cu infinitivul în –î: /î/ ~ /ø/:eu cobor-øtu cobor-ø-iel coboar-ø-ănoi cobor-î-mvoi cobor-î-ţiei coboar-ø-ă

- o parte din verbele cu infinitivul în –a: /a/ ~ /ă/ ~ /ø/:eu adun-øtu adun-ø-iel adun-ø-ănoi adun-ă-mvoi adun-a-ţiei adun-ø-ă

A doua categorie prezintă următoarea situaţie:- o parte a verbelor cu infinitivul în –a: /a/ ~ /ă/ ~ /ez/ ~/eaz/:

eu lucr-eztu lucr-ez-iel lucr-eaz-ănoi lucr-ă-mvoi lucr-a-ţiei lucr-eaz-ă

- o parte a verbelor cu infinitivul în –i: /i/ ~ /esc/ ~ /eşt/:eu priv-esc


305

tu priv-eşt-iel priv-eşt-enoi priv-i-mvoi priv-i-ţiei priv-esc

- o parte din verbele cu infinitivul în –î: /î/ ~ /ăsc/ ~ /ăşt/:eu ur-ăsctu ur-ăşt-iel ur-ăşt-enoi ur-î-mvoi ur-î-ţiei ur-ăsc

Desinenţele indicativului la timpul prezent sînt, deasemenea, foarte variate, iar după criteriul omonimiilor care sestabilesc între ele, verbele se pot grupa în verbe care prezintăomonimie de desinenţă la persoana a treia singular şi plural şiverbe care prezintă omonimie la persoanele întîi singular şi atreia plural.

Primul grup de verbe cuprinde:a. verbele cu infinitivul în –a:

el, ea coboar-ø-ăei, ele coboar-ø-ă

b. verbele cu infinitivul în –î şi sufix /ø/:el, ea doboar-ăei, ele doboar-ă

c. unele verbe cu infinitivul în –i şi sufix /ø/:el, ea descoper-ăei, ele descoper-ă

Din cel de-al doilea grup fac parte:a. unele verbe cu infinitivul în –i şi sufix /ø/:


306

eu fug-øei, ele fug-ø

eu vin-øei, ele vin-ø

b. verbele cu infinitivul în –i şi sufixul pozitiv:eu priv-esc-øei, ele priv-esc-ø

c. verbele cu infinitivul în –î şi sufixul pozitiv:eu ur-ăsc-øei, ele ur-ăsc-ø

d. verbele cu infinitivul în –ea:eu apar-øei, ele apar-ø

e. verbele cu infinitivul în –e:

eu încep-øei, ele încep-ø

eu merg-øei, ele merg-ø

Pentru persoana I singular desinenţa cel mai frecventă este –ø,dar ea poate fi şi –u (vocalic) pentru verbele cu radical terminatîn consoană surdă + consoană lichidă (umpl-u), –u(semivocalic) pentru cîteva verbe monosilabice cu radicalterminat în vocală (da-u) sau –i (semivocalic) pentru uneleverbe cu radicalul în –i (speri-i).

Pentru persoana a doua, numărul singular, desinenţaeste –i, asilabic pentru majoritatea verbelor (cînţ-i), silabicpentru unele verbe, de exemplu a afla sau a intra (afl-i, intr-i)şi semivocalic pentru verbe al căror radical este vocalic de tipulscri-i, sta-i

La persoana a treia, singular, desinenţa poate fi –ă sau –e. –ă apare la verbele cu infinitivul în –a (ar-ă, mănînc-ă), launele verbe cu infinitivul în –î cu sufix –ø (doboar-ă) şi lacîteva verbe cu infinitivul în –i (ofer-ă, sufer-ă). –e estedesinenţa pentru persoana a treia singular la toate celelalteverbe (sting-e, mint-e, culeg-e).


307

La celelalte persoane se observă o constanţă a formelor,astfel la persoana întîi plural desinenţa este –m: strigă-m, citi-m etc., la persoana a doua, plural, desinenţa este –ţi: striga-ţi,citi-ţi etc., iar persoana a treia plural prezintă desinenţeomonime cu cele de persoanele întîi sau a treia singular.

I. 2 Conţinut

Definitorie pentru prezentul indicativului este situareaprocesului în simultaneitate cu T0, fie referindu-se fie strict lamomentul vorbirii, fie cuprinzînd un interval extins carecuprinde şi acest moment.

Trăsătură aspectuală a prezentului este [–perfectiv],deoarece procesul pe care îl denumeşte este unul continuu,desfăşurat într-un interval nelimitat.

Trăsătură modală [real] se realizează pozitiv, procesulaflîndu-se în plin curs de desfăşurare.

În afara indicării unor acţiuni, evenimente, stări care sîntfixate în T0 sau într-un interval care îl include, prezentulindicativului se poate referi la procese care aparţin lungimiiîntregi a axei temporale. Acestea pot constitui date, informaţii,adevăruri general valabile (Pămîntul se învîrte în jurulSoarelui.) care nu pot fi localizate pe axa temporală, dar pot fişi procese omnitemporale, care au loc în orice punct al axei(Mîine, cînd ajung la şcoală, voi vorbi cu colegii despre asta.Ieri ajung şi nu găsesc pe nimeni acasă.). Prezentulindicativului este un timp care poate substitui în comunicarealte timpuri verbale, răspunzînd astfel nevoii de economie înlimbaj.

Formulîndu-se simultan cu situaţia de comunicare,prezentul instantaneu prezintă o frecvenţă ridicată în reportajeşi transmisiuni directe, cel mai des folosindu-se formele depersoana a treia, singular şi plural (Mingea ajunge în mijloculterenului, de unde este preluată de echipa adversă. Popescu şiIonescu îl flanchează pe Gică, dar Vasilescu loveşte puternic


308

şi...goool!)10,67,dar şi în demonstraţii, unde o persoană aduceexplicaţii în legătură cu procedura pe care o propune.

În textele aparţinînd stilului beletristic, opţiunea pentrufolosirea prezentului îi aparţine scriitorului şi poate deveni uninstrument stilistic. Ea poate avea ca intenţie obţinereaefectului de realism şi implicarea afectivă a cititorului, poate săse asemene cu uzul frecvent al prezentului indicativului, atuncicînd textul este narativ etc.

O formă de prezent permanent şi constant se întîlneşte înlimbajul ştiinţific, în cel administrativ sau cel juridic. Fapteleştiinţifice obiective se redau prin acest timp, textele de lege,definiţiile, textele istorice sau biografice etc.

10 Ibidem, p. 408.


309

II Perfectul compus

II.1 Forma perfectului compus

Paradigma formelor verbale de perfect compus:am jucatai jucata jucatam jucataţi jucatau jucat

am lucratai lucrata lucratam lucrataţi lucratau lucrat

am ruptai rupta ruptam ruptaţi ruptau rupt

am cititai citita cititam cititaţi cititau citit

am apărutai apăruta apărutam apărutaţi apărutau apăru

am hotărîtai hotărîta hotărîtam hotărîtaţi hotărîtau hotărît

am mersai mersa mersam mersaţi mersau mers

Perfectul compus prezintă o structură analitică formatădin auxiliarul a avea şi participiul invariabil al verbului deconjugat. Aceste componente se pot disocia prin intervenireaunui element între ele (am tot scris, ai mai citit, aţi cam uitat)sau prin postpunerea auxiliarului care antrenează adăugarea laradicalul verbal a unui –u (scrisu-ţi-am).

A avea are două paradigme ca auxiliar: de prezent şi deimperfect. În structura perfectului compus întră prima dintreacestea. A doua, comună cu a predicativului la imperfectul


310

indicativului, formează viitorul în trecut: În anul următor, aveasă scrie două cărţi foarte importante.

Flexiunea auxiliarului la prezent nu este în totalitateaceeaşi cu cea a verbului predicativ a avea. Formele depersoana I şi a II-a singular şi a III-a plural coincid. Celelalte,însă – persoana a III-a singular şi persoanele I şi a II-a plural –au o formă proprie.

a avea predicativamai

areavemaveţiau

a avea auxiliaram lucratai lucrata lucrat

am lucrataţi lucratau lucrat

II.2 Conţinut

Perfectul compus arată situarea procesului în anterioritatefaţă de T0. El prezintă trăsătura aspectuală [+perfectiv] şi ceamodală [+real].

Sensul lui este stric de trecut. El poate fi adus maiaproape de zona prezentului prin indici temporali, însă rămîne,totuşi, un timp trecut: Acum am spălat maşina.

Şi în cazul perfectului compus există situaţii cînd acestaeste folosit pentru a reda ideea temporală de prezent sau deviitor, însă acestea au de a face cu aspectul lui perfectiv cepresupune exprimarea unui proces încheiat. În Gata, amcoborît!, după cum arată autorii Gramaticii limbii române11,68,perfectul compus se poate substitui cu „Cobor acum!” sau chiarcu viitorul „Voi coborî imediat!”.

11 Ibidem, p. 416.


311

În situaţii precum Ai tăcut? („Taci!”) sau Ai scris? („Scrieodată!”), unele verbe la perfectul compus pot avea valoareimperativă.

III Perfectul simplu

III.1. Forma perfectului simplu

Paradigma formelor de perfect simplu arată astfel:

cîntaicîntaşicîntăcîntarămcîntarăţicîntară

coborîicoborîşicoborîcoborîrămcoborîrăţicoborîră

citiicitişiciticitirămcitirăţicitiră

păruipăruşipărupărurămpărurăţipărură

aşternuiaşternuşiaşternuaşternurămaşternurăţiaşternură

merseimerseşimersemerserămmerserăţimerseră

rupseirupseşirupserupserămrupserăţirupseră

Perfectul simplu are o structură sintetică complicată. Estealcătuit din radicalul verbului şi un flectiv care are încompoziţia sa un sufix şi o desinenţă.

Limba română prezintă patru sufixe de perfect simplu:1. sufixe invariabile, aceleaşi cu cele ale infinitivului, /î/

respectiv /i/ pentru verbele al căror infinitiv se termină în –î sau–i: doborîi, biruíi;

2. sufixul invariabil /u/ pentru verbele al căror infinitivse termină în –ea: dispăru;


312

3. verbele al căror infinitiv se termină în –e fie secomportă ca în situaţia precedentă, avînd sufixul invariabil /u/:ceru, fie au sufixul /se/, accentuat sau neaccentuat: prinsei,prinse;

4. verbele al căror infinitiv se termină în –a prezintăsufix variabil: /a/ ~ /ă/: lucrai, lucră.

Desinenţele de perfect simplu sînt aceleaşi pentru toateverbele şi sînt compuse din două elemente care disociazăvalorile de persoană şi de număr:

- persoana I: -ø+i: lucra-ø+i, scrise-ø+i;- persoana a II-a, singular: -ø+şi: lucra-ø+şi, scrise-ø+şi;- persoana a III-a, singular: -ø+ø: lucră-ø+ø, scrise-ø+ ø;- persoana I, plural: -ră+m: lucra-ră+m, scrise-ră+m;- persoana a II-a, plural: -ră+ţi: lucra-ră+ţi, scrise-ră+ţi;- persoana a III-a, plural: -ră+ø: lucra-ră+ø, scrise-ră+ø.

III.2 Conţinut

Procesul denumit de verbul la perfectul simplu esteanterior momentului T0 şi caracterizat de trăsătura aspectuală[+perfectiv] – acesta finalizîndu-se într-un moment dat dintrecut – şi de cea modală [+real] – de vreme ce a avut loc deja.

Perfectul simplu se substituie cu perfectul compus în limbaromână literară, avînd, de fapt, un caracter regional. El este prezentîn graiurile din Banat, Crişana, o parte a Maramureşului şi Oltenia,unde redă un proces încheiat în trecutul apropiat.

IV Imperfectul

IV.1 Forma imperfectului

Paradigma formelor de imperfect se prezintă dupăurmătorul model:


313

cîntamcîntaicîntacîntamcîntaţicîntau

apăreamapăreaiapăreaapăreamapăreaţiapăreau

apăreamapăreaiapăreaapăreamapăreaţiapăreau

ziceamziceaiziceaziceamziceaţiziceau

vorbeamvorbeaivorbeavorbeamvorbeaţivorbeau

Imperfectul este o structură sintetică cu o formă simplă:radicalul verbului urmat de flectivul constituit din sufix şidesinenţă.

Există două categorii de sufixe de imperfect:- pentru verbele care la infinitiv se termină în –a şi –î,

sufixul este –a: (cînta, dansa);- pentru verbele care la infinitiv se termină în –e , –ea şi

–i, sufixul este –ea, dar poate deveni –ia: suia, sau –a: (mergea[merğa]).

Desinenţele sînt aceleaşi pentru ambele grupuri de verbe:- persoana I, singular: -m: mergea-m, cînta-m, scria-m;- persoana a II-a, singular: -i: mergea-i, cînta-i, scria-i;- persoana a III-a, singular: -ø, mergea-ø, cînta-ø, scria-ø;- persoana I, plural: -m: mergea-m, cînta-m, scria-m;- persoana a II-a, plural: -ţi: mergea-ţi, cînta-ţi, scria-ţi;- persoana a III-a, plural: -u: mergea-u, cînta-u, scria-u.Imperfectul prezintă omonimie între formele de persoana

I singular şi plural, omonimei care se rezolvă în context şi cuajutorul unor elemente suplimentare.


314

IV.2 Conţinut

În completarea trăsăturii semantice temporale deanterioritate faţă de T0, trăsătură generică a timpurilor trecuteale infinitivului, imperfectul mai prezintă simultaneitatea faţăde un alt eveniment trecut.

Imperfectul este caracterizat de trăsătura aspectuală [–perfectiv], întrucît denumeşte un proces în desfăşurare. Totuşi,în anumite exemple, îşi pierde trăsătura negativă aperfectivităţii: Eu tocmai închideam cartea cînd ai intrat încameră. – procesul este încheiat.

În cazul unor verbe precum a fi şi a avea, imperfectulpoate să aibă trăsătura aspectuală [+perfectiv] sau [–perfectiv]în funcţie de posibilitatea proprietăţii care i se atribuie de a semodifica în timp. Copilul era băiat se referă la o proprietate cenu se poate schimba, în comparaţie cu situaţia În timpurileacelea, mama era profesoară.

Trăsătura modală a imperfectului este [+real], procesuleste unul existent, care a avut loc înainte de momentul-sistemde referinţă. Există şi cazuri în care imperfectul are trăsăturamodală [–real] (imperfectul irealităţii). Este vorba desprecondiţii, regrete sau reproşuri, iar imperfectul îndeplineşte rolulunui condiţional perfect:

Dacă îmi spuneai despre asta, te ajutam. ~ Dacă mi-ai fispus despre asta, te-aş fi ajutat.

Dacă eram mai atent! ~ Dacă aş fi fost mai atent!Mai bine învăţai! ~ Mai bine ai fi învăţat!Imperfectul iminenţei contracarate1269redă un proces

care, dintr-un anumit motiv, nu a fost realizat. Şi în aceastăsituaţie se păstrează sinonimia cu perfectul condiţionalului:Mai avea puţin şi reuşea. ~ Mai avea puţin şi ar fi reuşit.

12 Gramatica limbii române. I. Cuvântul, p. 431-432.


315

Imperfectul poate reda ideea de repetitivitate, însoţit saunu de adverbe de repetiţie: Mergeam la şcoală de dimineaţă.Mergeam în parc săptămînal.

Folosit împreună cu expresii temporale precum dupăaceea, după un an, cîteva zile mai tîrziu etc. imperfectulexprimă posterioritatea faţă de un alt verb trecut, fiind vorbadespre un imperfect de perspectivă1370: Nu ştiam că părinţii eiveneau („vor veni”) peste două zile. Acesta este, totodată, unprocedeu stilistic la care se recurge, de exemplu, pentru aconstrui un final deschis precum: Trei ani mai tîrziu, izbucneacel de-al doilea război mondial. Timpul nu mai avea răbdare.(Marin Preda, Moromeţii).

Imperfectul este timpul povestirii şi al descrierii. Adesea,în jocurile copiilor, se identifică aşa numitul imperfect infantil:Eu eram mama şi mergeam la piaţă să cumpăr de mîncare.

Verbele de voinţă sau dorinţă se pot folosi la imperfect,un imperfect al politeţii, în locul condiţionalului optativ, pentrua exprima într-un mod mai puţin agresiv o cerere: Voiam să văadresez o întrebare. ~ Aş vrea să vă adresez o întrebare.

V Mai mult ca perfectul

V.1 Forma mai mult ca perfectului

Formele de mai mult ca perfect se înscriu în următoareaparadigmă:

cîntasemcîntaseşicîntasecîntaserămcîntaserăţicîntaseră

părusempăruseşipărusepăruserămpăruserăţipăruseră

13 Ibidem.


316

citisemcitiseşicitisecitiserămcitiserăţicitiseră

mersesemmerseseşimersesemerseserămmerseserăţimerseseră

Mai mult ca perfectul are o formă sintetică cu următoareastructură: radical urmat de element sufixal bimembru şi deelement desinenţial alcătuit, de asemenea, din douăcomponente.

Sufixele sînt invariabile, primul fiind omonim cu cel dela perfectul simplu. Excepţia o reprezintă, în cazul verbelor cuinfinitivul în –a, realizarea /ă/:- perfect simplu: el cîntă- mai-mult-ca-perfect: el cîntase

Cel de-al doilea sufix, /se/, întră în componenţa întregiiparadigme verbale, la toate verbele.

Sufixele pentru mai-mult-ca-perfect sînt:- /î- + se/, pentru verbele cu infinitivul în –î sau –i (hotăr-

î+se, nimer-i+se);- /u- + se/, pentru verbele cu infinitivul în –ea (dispăr-

u+se);- /u- + se/, pentru unele verbe cu infinitivul în –e (încep-

u+se);- /se + se/, pentru unele verbe cu infinitivul în –e (mer-

se+se);- /a + se/, pentru verbele cu infinitivul în –a (tăi-a+se).Desinenţele mai-mult-ca-perfectului sînt comune cu cele ale

perfectului simplu, mai puţin la persoana I singular, unde perfectulsimplu are desinenţele -ø+i, iar mai mult ca perfectul, -ø+m:

- persoana I: -ø+m: lucrase-ø+m, scrisese-ø+m;- persoana a II-a, singular: -ø+şi: lucrase-ø+şi, scrisese-

ø+şi;


317

- persoana a III-a, singular: -ø+ø: lucrase-ø+ø, scrisese-ø+ ø;

- persoana I, plural: -ră+m: lucrase-ră+m, scrisese-ră+m;

- persoana a II-a, plural: -ră+ţi: lucrase-ră+ţi, scrisese-ră+ţi;

- persoana a III-a, plural: -ră+ø: lucrase-ră+ø, scrisese-ră+ø.

V.2 Conţinut

Mai-mult-ca-perfectul prezintă, ca trăsături temporale,anterioritatea faţă de momentul comunicării, dar, ceea ceconstituie caracteristica lui cea mai importantă, şi faţă de un altproces, de asemenea anteriorul lui T0.

El prezintă trăsătura aspectuală [+perfectiv], de procesîncheiat, şi trăsătura modală [+real].

VI Viitorul propriu-zis

VI.1 Forma viitorului propriu-zis

Paradigma formelor de viitor cuprinde mai multe serii deforme, toate analitice:

1) Forma canonică a viitorului este obţinută dinauxiliarul a vrea/a voi şi infinitivul verbului de conjugat:

eu voi cititu vei citiel va citinoi vom citivoi veţi citiei vor citi


318

Aceste componente se pot disocia prin intervenirea unuielement (vei tot scrie, veţi mai citi, vor cam uita), prinpostpunerea auxiliarului (cînta-vom) şi chiar prin intercalareaunor pronume între elementele inversate (cînta-le-vom).

Auxiliarul este cel care conţine sensul gramatical denumăr, persoană şi timp. El are o paradigmă de forme proprii,altele decît ale verbului predicativ omonim, excepţie făcîndpersoana a III-a plural.

a vrea

predicativvreauvreivreavremvreţivor

auxiliarvoi citivei citiva citi

vom citiveţi citi

vor citi

2) În varianta sa regională şi colocvială, viitorul poate fiformat din acelaşi auxiliar cu o structură fonică deosebită şiinfinitivul verbului de conjugat:

oi ascultaăi, ei, -i, îi ascultao, a ascultaom ascultaăţi, eţi, îţi, oţi ascultaor asculta

Spre deosebire de prima variantă, folosită cel maifrecvent în scris, aceasta apare în scris doar în textelebeletristice unde scopul este redarea cît mai fidelă a exprimăriiorale regionale.


319

3) O variantă care prezintă o frecvenţă destul de ridicatăeste aceea formată din auxiliarul a avea şi formele deconjunctiv prezent:

am să învăţai să înveţiare să înveţeavem să învăţămaveţi să învăţaţiau să înveţeSpre deosebire de situaţia auxiliarului la perfectul

compus, la această formă de viitor paradigma acestuia esteaceeaşi cu cea a verbului predicativ:

a aveapredicativamaiareavemaveţiau

auxiliaram să învăţai să înveţiare să înveţeavem să învăţămaveţi să învăţaţiau să înveţe

Aici categoriile de număr şi persoană sînt exprimateredundant de auxiliar şi de forma comună cu conjunctivul.

4) O formă asemănătoare celei precedente şi foarte desîntîlnită în vorbirea colocvială este compusă dintr-un elementinvariabil, o, şi formele de conjunctiv prezent:

o să învăţo să înveţio să înveţeo să învăţămo să învăţaţio să înveţe


320

VI.2 Conţinut

Viitorul este caracterizat de trăsătura aspectuală[–perfectiv] şi de trăsătura modală [+real].

Trăsătura temporală a viitorului este posterioritatea faţăde momentul enunţării, însă el dezvoltă şi alte sensuri, încontexte date, precum imperativul în Vei termina tema astăzi!~ „Termină tema astăzi!”.

De asemenea poate dezvolta sensul de incertitudine:Oare o veni astăzi?, sau cel de ipoteză, posibilitate atribuităcondiţionalului: Dacă va ploua, nu vom merge în tabără.

Limba română nu are o formă de a exprima viitorulimediat, de aceea, pentru a denumi un proces care se vadesfăşura cu relativă apropiere de momentul enunţării, serecurge la adverbe (imediat, în curînd etc.).

VII Viitorul anterior

VII.1 Forma viitorului anterior

Viitorul anterior este un timp analitic alcătuit din auxiliarul avrea/a voi sau una dintre variantele fonetice prezentate la viitorulpropriu-zis, forma invariabilă a auxiliarului a fi fără prepoziţia a şiparticipiul verbului care se conjugă:

voi (oi) fi scrisvei (ăi, ei, -i, îi) fi scrisva (o, a) fi scrisvom (om) fi scrisveţi (ăţi, eţi, îţi, oţi) fi scrisvor (or) fi scris


321

VII.2 Conţinut

Viitorul anterior este posterior timpului zero alcomunicării, dar, caracteristică specifică lui, este anterior unuialt proces plasat în viitor. Îl caracterizează trăsătura aspectuală[+ perfectiv] şi cea modală [+real].

VIII Prezentul condiţionalului-optativ

VIII.1 Forma condiţionalului-optativ prezent

Prezentul modului condiţional-optativ are o structurăanalitică analizabilă în două componente: auxiliarul şi verbulde conjugat la forma de infinitiv.

aş ascultaai ascultaar ascultaam ascultaaţi ascultaar asculta

aş citiai citiar citiam citiaţi citiar citi

În privinţa verbului auxiliar care intră în componenţa lui(cu formele aş, ai, ar, am, aţi, ar) există o controversă. Uniicercetători îl identifică cu imperfectul auxiliarului a vrea14,71,iar alţii îi găsesc sursa în auxiliarul a avea15,72sau chiarconsideră că reprezintă forme specializate de prezent aleambelor auxiliare morfologice.

14 C. Dimitriu, Gramatica limbii române explicată. Morfologia,Junimea, Iaşi, 1979, p. 192; D. Irimia, Gramatica limbii române, EdituraPolirom, Iaşi, 1997, p. 251.

15 Gh. Constantinescu-Dobridor, Morfologia limbii române, EdituraVox, Bucureşti, 1996, p. 223.


322

Acesta conţine sensurile gramaticale de mod, persoană şinumăr la condiţional prezent şi perfect, dar trebuie precizat căla persoana a III-a avem de-a face cu o omonimie pe care opoate rezolva numai contextul comunicării. Spre exemplu, armînca îngheţată se poate referi la o singură persoană, dar şi lamai multe. Sînt necesare, aşadar, informaţii suplimentare.

VIII.2 Conţinut

Sensul temporal al condiţionalului prezent poate fi atîtcel de „prezent” cît şi cel de „viitor”, contextul fiind acela careactualizează unul dintre aceste sensuri. În acest scop, verbele lacondiţional sînt însoţite de indici temporali: Astăzi aş mînca ociocolată. Vara viitoare aş merge la mare.

Trăsătura modală [–real] a condiţionalului-optativ prezent,înseamnă „imaginat”, „probabil”, „dorit”, „intenţionat”16.73.

IX Prezentul prezumtivului

IX.1 Forma prezentului prezumtivului

Paradigma prezumtivului prezent este reprezentată depatru serii de forme analitice:

- cel mai frecvent este prezumtivul alcătuit din auxiliarul avrea/a voi (cu variantele populare oi; ăi, ei, -i, îi; o, a; om; ăţieţi, îţi, oţi; or) urmat de forma verbală omonimă cu aceea averbului a fi la infinitiv, fără prepoziţie, şi forma de gerunziu averbului de conjugat:

voi fi dormindvei fi dormind

16 Gramatica limbii române. I. Cuvântul, p. 446.


323

va fi dormindvom fi dormindveţi fi dormindvor fi dormind

- o frecvenţă mai redusă o are forma prezumtivului obţinutăprin auxiliarul aş, ai, ar, am, aţi, ar urmat de o formă omonimăcu forma de infinitiv a verbului a fi, fără prepoziţia a şi degerunziul verbului de conjugat:

aş fi ascultîndai fi ascultîndar fi ascultîndam fi ascultîndaţi fi ascultîndar fi ascultînd

aş fi citindai fi citindar fi citindam fi citindaţi fi citindar fi citind

- conjuncţia să, forma de infinitiv a verbului a fi, fărăprepoziţie şi gerunziul verbului de conjugat:

să fi ascultîndsă fi citind

- forma omonimă cu formele populare ale viitorului: cu oi;ăi, ei, -i, îi; o, a; om; ăţi eţi, îţi, oţi; or şi infinitivul verbului:

oi ascultaăi, ei, -i, îi ascultao, a ascultaom ascultaăţi, eţi, îţi, oţi ascultaor asculta

IX.2 Conţinut

Trăsătură modală a formelor de prezent ale prezumtivuluieste [–real], fiind vorba despre un proces probabil, incert.


324

X Prezentul conjunctivului

X.1 Formele de prezent conjunctiv

Conjunctivul prezent este format din conjuncţia să şi oformă verbală identică cu cele de la indicativ prezent, mai puţinpersoanele a treia singular şi plural. În cazul acestora, îngeneral, verbele care la prezentul indicativului au desinenţa -ă,la conjunctiv prezintă desinenţa -e, iar cele care au -e laindicativ vor avea la conjunctiv -ă:

el ascultă – el să asculteel merge – el să meargă

Verbele ale căror radicale se termină în vocală au formeomonime la indicativ prezent persoana a treia singular şi lacondiţional prezent persoana a treia singular şi plural:

a scrie: el scrie – el să scrie – ei să scriea contribui: el contribuie – el să contribuie – ei să

contribuieVerbele în -a, -i, î prezintă realizarea sufixului pozitiv:a prima: primează –să primezea privi: priveşte – să priveascăa hotărî: hotărăşte – să hotărască

X.2 Conţinut

Prezentul conjunctivului prezintă trăsătura modală [–real]care, în funcţie de context, poate să cuprindă proceseconsiderate imaginate, incerte, probabile, dorite,(non)obligatorii, permise sau interzise17:74.

17 Gramatica limbii române. I. Cuvântul, p. 447.


325

La fel ca în cazul condiţionalului prezent, procesul sepoate situa în prezent sau în viitor, altfel spus, acesta poate fisimultan cu T0, sau posterior lui (Îţi sugerez să vii acum. Îţisugerez să vii mîine.).

XI Perfectul condiţionalului

XI.1 Formele de condiţional perfect

Structura analitică a perfectului condiţionalului esteanalizabilă în verbul auxiliar aş, ai, ar, am, aţi, ar, infinitivulverbului a fi, fără prepoziţie, şi participiul neacordat al verbuluide bază:

aş fi mersai fi mersar fi mersam fi mersaţi fi mersar fi mers

XI.2 Conţinut

În cazul condiţionalului perfect, trăsătură modală [–real]are sensurile de „imaginat”, „probabil”, „dorit”, „intenţionat”de la prezentul modului condiţional, însă trăsătura temporalăeste aceea de anterioritate faţă de momentul enunţării, astfelîncît acestea se raportează la trecut.


326

XII Perfectul prezumtivului

Prezumtivul perfect are forme asemănătoare cu cele aleprezumtivului prezent, însă forma de gerunziu a verbului deconjugat este înlocuită de participiul lui:- formă omonimă cu viitorul anterior:

voi fi dormitvei fi dormitva fi dormitvom fi dormitveţi fi dormitvor fi dormit

- forme identice cu cele de condiţional perfect:

aş fi mers aş fi scrisai fi mers ai fi scrisar fi mers ar fi scrisam fi mers am fi scrisaţi fi mers aţi fi scrisar fi mers ar fi scris

- forme comune cu conjunctivul perfect:să fi mers, să fi scris, să fi ascultatTrăsătura modală a perfectului prezumtivului este [–real]

în contextul de anterioritate faţă de T0.


325

XIII Perfectul conjunctivului

Conjunctivul perfect are o formă invariabilă dupăpersoană şi număr şi se compune din conjuncţia să, afixul fi(sau auxiliarul a fi, la forma invariabilă să fi – la conjunctivprezent) şi forma de participiu neacordat a verbului deconjugat:

să fi ascultatsă fi scrissă fi cititsă fi dormitsă fi privitsă fi hotărît

Trăsătura modală a conjunctivului perfect este [–real], înaceleaşi condiţii ca şi trăsătura modală a conjunctivului prezent,numai că aici contextul este unul de anterioritate faţă de T0.

Este important de insistat că pentru prezentulcondiţionalului (aş scrie, ai scrie, ar scrie, am scrie, aţi scrie,ar scrie), al conjunctivului (să scriu, să scrii, să scrie, săscriem, să scrieţi, să scrie) şi al prezumtivului (voi (oi) fiscriind; vei (ăi, ei, -i, îi) fi scriind; va (o, a) fi scriind; vom(om) fi scriind; veţi (ăţi, eţi, îţi, oţi) fi scriind; vor (or) fiscriind; să fi scriind, aş fi scriind etc.) contextul este esenţial.Astfel, ele pot reda, de la un caz la altul, sensul temporal deprezent: Aş scrie acum. Să scriu în momentul acesta? sau deviitor: Aş scrie mîine. Să scriu mîine?

Formele de perfect ale acestor moduri, condiţionalulperfect (aş fi scris, ai fi scris, ar fi scris, am fi scris, aţi fi scris,ar fi scris), conjunctivul perfect (să fi scris) şi prezumtivulperfect (voi (oi) fi scris; vei (ăi, ei, -i, îi) fi scris; va (o, a) fiscris; vom (om) fi scris; veţi (ăţi, eţi, îţi, oţi) fi scris; vor (or) fiscris; să fi scris, aş fi scris etc.), au, de asemenea, caracter


326

contextual, dar şi semnificaţie modală. În exemplul Mi-ar fiplăcut să-mi fi scris ieri., se actualizează sensurile de timptrecut şi acţiune ireală, iar în Mi-ar fi plăcut să-mi fi scrismîine., timp viitor şi acţiune ireală.

XIV Modurile nepersonale

Modurile nepersonale nu au, de regulă, forme variate înfuncţie de timp. Există situaţii în care contextul situează, deexemplu, procesul denumit de un verb la supin, în trecut sau înviitor: Caii aceştia sînt de furat. „Caii aceştia au fost furaţi”,sau Caii aceştia sînt de vîndut. „Caii aceştia vor fi vînduţi”.

Participiul este el însuşi un instrument pentru alcătuireaformelor de trecut pentru diferite moduri.

Infinitivul este singurul mod impersonal care prezintăformă de perfect – infinitivul verbului a fi şi participiulneacordat al verbului de conjugat – însă este puţin frecventă (ascrie – a fi scris).

Ramona Pohoaţă


327

Bibliografie:

Constantinescu-Dobridor, Gh., Morfologia limbii române,Editura Vox, Bucureşti, 1996.

Dimitriu, C., Gramatica limbii române explicată. Morfologia,Junimea, Iaşi, 1979.

Dimitriu, C., Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia,Institutul European, Iaşi, 1999, 2000.

Iacob, N., Morfologia limbii române, Partea a II-a, EdituraUniversităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, 2006.

Irimia, D., Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iaşi,1997.

***, Gramatica limbii române, Volumul I, Ediţia a II-arevăzută şi adăugită, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, Bucureşti, 1966.

***, Gramatica limbii române. I. Cuvântul, Editura AcademieiRomâne, Bucureşti, 2005.

***, Gramatica limbii române. II. Enunţul, Editura AcademieiRomâne, Bucureşti, 2005.


328

Abstract

Voice is one of the most controversial grammaticalcategories. Linguists hold widely divergent opinions both on itsdefinition and on number of types and classification criteria.

In our opinion voice expresses the relationship between,on the one hand, verb-subject-direct object, and verb-subject,on the other, while additionally shifting the focus from theAgent subject in the active to the Patient subject in the passivevoice, and to the process itself, with no reference to theparticipants, in the impersonal voice.

Even if traditional grammar makes a point of includingthe reflexive among voice types, we think it fails to complywith the criteria required for such an inclusion. The canonicalreflexive voice is highly heterogeneous, induces no changes inthe syntactic hierarchy and is not explicitly marked for voiceoppositions. There are, however, reflexive constructionsclassed with the passive or impersonal voice.

Both the passive and the impersonal voice are defined interms of the active. Hence, the major characteristics of thepassive are as follows: demotion of active subject to post-verbpassive perject; promotion of active direct object to passivesubject; semantic reversal in the verb from [+transitive] to [-transitive].

Three types of passive can be distinguished: the passiveconstruction employing auxiliary a fi + past participle of thelexical verb (grammatical agreement); reflexive passive,identical in formation to the active, except for addition ofreflexive marker se, and lexical passive, including verbs thatexhibit the inherent semantic feature [+passive].

The impersonal voice has no overt grammatical subject.It, too, is identical in formation to the active, except, again, foraddition of reflexive marker se, and the fact that it is only usedin the third person (singular and plural).


329

A further verb-specific category is the Aspect. It relatesto the internal temporal structure of the activity, event or statedenoted by a verb.

In Romanian, the only aspectual opposition for whichrecourse is had to grammatical means is the perfective-imperfective one. All the remaining oppositions are expressedby lexical means.

The opposition perfective-imperfective is as a rule atwork in processes referring to past or future time and occurringbefore another process which does not take place at T0. It is,however, verbs marked for tenses which refer to a time prior toanother moment in time different from T0 that carry thedistinctive feature [+perfective].

Nevertheless, even if certain tenses are usually associatedwith the feature [+perfective] or [–perfective], they can, onoccasion, take on the opposite feature.

There are verbs whose semantic description includesfeatures like inchoative, continuative or terminative. They arecalled ‘aspectual verbs’ and can only be used in certaincombinations: with lexical verbs, with constructions includingcopulative or passive verbs, or with nouns exhibiting specificsemantic features.

There also occurs occasional ellipsis of certain verbscombining with representatives of the aspectual type.

Tense as a grammatical category is what relates theaction, event or state denoted by the verb to the moment ofspeech, considered as “time zero” (T0). Human mind conceivesof time as a unidimensional and unidirectional axis, whosesystem of reference is T0.

The processes that take place during T0 are as a rulereferred to by Present Tense of the indicative mood, theactions, events or states that are prior to the moment ofreference are usually denoted by past tenses of the indicative(Perfect, Preterite, Imperfect and Pluperfect) whereas the ones


330

that occur after T0 will employ either the Future or the FuturePerfect.

As its main purpose is placing the process on thetemporal axis, the linguistic expression of the category of tensecovers a wide range of verbal forms that are constructed usingfree or bound morphemes - which are sometimes accompaniedby changes in the structure of the root morpheme - or by otherperiphrastic structures.

If classified according to morphematic structure, theverbal forms expressing tense can be simple – made up of aroot morpheme that sometimes undergoes structural changes,plus grammatical suffixes and inflectional endings (Present,Imperfect, Preterite and Pluperfect of the indicative, Present ofthe subjunctive and that of the infinitive, plus the imperative) –or compound – including in their structure one of the auxiliaryverbs: a fi, a avea, a vrea/a voi (Perfect, Future and FuturePerfect of the indicative, Present and Perfect of the conditional,Perfect of the subjunctive mood and that of the infinitive). Insuch cases, the auxiliary verb is the one marked for tense,person and number. Moreover, the entire paradigm of thepassive voice exhibits compound forms.

The Present Tense of the indicative (root morpheme + suffix+inflectional ending) has the largest and most elaborate paradigm,if we take into account the variety of suffixes and inflectionalendings, as well as the changes effected in the root morpheme, thephonetic alternations and different pitch patterns.

Semantically speaking, the Present Tense of theindicative, in addition to denoting a process that occurs at thesame time as the utterance, can replace other temporal forms,thus referring to time spans prior or subsequent to T0.

The Perfect (a avea + invariable past participle) employsa paradigm of the auxiliary that is slightly different from that ofthe homonymous lexical verb.


331

The Preterite (root morpheme + suffix + inflectionalending) has an equally sophisticated structure on account of thevast array of suffixes employed.

From a semantic viewpoint, both forms (Perfect andPreterite) refer to a process prior to the point of reference T0 and areinterchangeable. Mention should also be made of the dialectalemployment of the Romanian Preterite across Banat and Crişanaand parts of Maramureş and Oltenia in colloquial speech.

The Imperfect (root morpheme + suffix + inflectionalending) exhibits a less complex structure and a particularfeature merging both time-inclusion (when related to anotherprocess in the past) and time-sequence (i.e. it points to a timeprior to T0 ).

The peculiarity of the Pluperfect (root morpheme + suffix+ suffix + inflectional ending + inflectional ending) resides inits semantically spanning reference both to a time prior to apast process or event, and to a time prior to T0.

The Future paradigm exhibits four sets of analyticalstructures: forms of the auxiliary a vrea/a voi (which arediferent from those of their full verb homonyms) + shortinfinitive of the lexical verb; the same auxiliary verb, a vrea/avoi (only with a different phonetic pattern) + short infinitive ofthe lexical verb; a avea (exhibiting a similar paradigm to itsfull verb homonym) + Present Subjunctive; the invariableconstituent o + Present Subjunctive.

The Future Perfect (a vrea/a voi + short infinitive of theauxiliary a fi + invariable past participle) refers to a futureevent/process prior to another future event/process, yetsubsequent to T0.

The Present Conditional combines the forms aş, ai, ar,am, aţi, ar (which some scholars consider to be the Imperfectof the auxiliary a vrea, while others trace back to the verb aavea, or to both these verbs) + short infinitive of the lexical verb.


332

The Present Presumptive exhibits four sets of analyticalstructures: auxiliary a vrea/a voi + short infinitive of auxiliarya fi + present participle of the lexical verb; auxiliary aş, ai, ar,am, aţi, ar + short infinitive of auxiliary a fi + present participle ofthe lexical verb; conjunct să + short infinitive of auxiliary a fi +present participle of the lexical verb; forms that are homonymous tothose of the informal Future Tense (oi; ăi, ei, -i, îi; o, a; om; ăţi eţi,îţi, oţi; or) + infinitive of the lexical verb.

Just like the Present Conditional, the Present Subjunctive(conjunct să + root morpheme + suffix +inflectional ending)refers both to present and future time.

The Perfect Conditional (auxiliary aş, ai, ar, am, aţi, ar +short infinitive of auxiliary a fi + invariable past participle ofthe lexical verb), much like the Present Conditional, reinforcesmeanings such as “imagined”, “probable”, “wished for”,“intended”, with specific reference to a time prior to T0.

The Perfect Presumptive is almost identical in formationto Present Presumptive, except for the present participle, whichis replaced by the past participle.

The Perfect Subjunctive exhibits an invariable structuremade up of the conjunct să + short infinitive of the auxiliary afi + invariable past participle of the lexical verb.

Of all impersonal Romanian verb moods, the only onefeaturing a Perfect form is the infinitive (infinitive of auxiliarya fi + invariable past participle of the lexical verb).

Gina Măciucă, Lavinia Seiciuc


333

Zusammenfassung

Das Genus verbi ist eine der umstrittenstengrammatischen Kategorien. Die Sprachwissenschaftlervertreten die unterschiedlichsten Meinungen was dieDefinition, Typologie und Aufteilungskriterien angeht.

Unseres Erachtens drückt das Genus verbi dasVerhältnis zwischen einerseits Verb-Subjekt-Direktobjekt undandererseits zwischen Verb und Subjekt aus, während dieBetonung von dem Agens-Subjekt im Aktiv auf das Patienten-Subjekt im Passiv und auf den Vorgang an sich ohne jeglicheBezugnahme auf weitere Teilnehmer im impersonalen Genusverbi verschoben wird.

Obgleich die herkömmliche Grammatik das Reflexivzurecht zu den Genustypen zählt, scheint diese die Kriterien nichtzu beachten, die sein Einschliessen erfordern. Das kanonischeReflexiv ist im höchsten Grade heterogen, führt keinesyntakische Hierarchieänderungen herbei und es eignet sich nichtbesonders für die Gegenüberstellung. Nichtsdestotrotz gibt esreflexive Konstruktionen, die entweder zum Passiv oder zumimpersonalen Genus gezählt werden.

Sowohl das Passiv als auch das Impersonale werden mitBezug auf das Aktiv definiert. Hieraus ergeben sich dieHauptmerkmale des Passivs: Herunterstufung des Aktiv-Subjekts zu einem dem Verb nachstehenden Agens, dieHeraufsetzung des Direktobjekts der aktivischen Struktur zumSubjekt und der Verlust der verbalen Transitivität.

Es gibt drei Typen von Passiv: das Passiv mit a fi +Partizip Perfekt des Verbs, das reflexive Passiv, ähnlich demAktiv, ergibt sich durch die Hinzufügung von se und daslexikalische Passiv, eine Kategorie, die Verben mit einerinherenten passiven Bedeutung haben [+ pasivo].

Das impersonale Genus hat kein grammatischesSubjekt. Formell ist es dem Aktiv ähnlich, dem das reflexive se


334

hinzugefügt wird, es wird jedoch nur in der 3. Person Singularund Plural gebraucht.

Eine weitere typisch verbale Kategorie ist die Aktionsart.Sie bezieht sich auf die inherente Zeitstruktur der Handlung, desEreignises oder Zustands. Im Rumänischen ist die einzigeGegenüberstellung, welche die Kategorie der Aktionsart anhandvon grammatischen Mitteln zum Ausdruck bringt, die Dichotomieperfectiv-imperfektiv. All die anderen Gegenüberstellungen werdenallein durch lexikalischen Mitteln ausgedrückt.

Die Opposition perfektiv-imperfektiv erscheint beiVorgängen, die durch die zeitkomponente Vergangenheit oderZukunft gekennzeichnet sind und zeitlich vor einem anderenVorgang angesiedelt sind, der nicht zum Zeitpunkt Z0

stattfindet. Die verbalen Tempora, die Vorzeitigkeit zumanderen Zeitpunkten als Z0 ausdrücken, sind diejenigen, die dasunterscheidende Merkmal [+perfektiv] besitzen.

Nichtsdestotrotz gibt es Fälle, wenn sich diesegelegentlich das entgegengesetzte Merkmal aneignen können,obwohl eine bestimmte Tempusform normalerweise durch dasMerkmal [- perfektiv] oder [+perfektiv] gekennzeichnet wird.

Es gibt Verben, deren Bedeutung solche Merkmale wieinchoativ, durativ oder egressiv miteinschliessen. Sie werdenAktionsverben bezeichnet und können nur in bestimmtenKombinationen gebraucht werden: mit Verben, die lexikalischgesehen vollkommen sind, mit Konstruktionen mit einemkopulativen oder passiven Verb oder mit Nomen, die bestimmtesemantische Merkmale vorweisen.

Darüber hinaus gibt es gewisse Kategorien von Ellipse derVerben, die sich mit Aktionsverben kombinieren lassen.

Die grammatische Kategorie Tempus bezeichnet das,was die vom Verb ausgedrückten Handlung, Vorgang oderZustand mit der Sprechzeit verbindet, die als Zeitpunkt Z0

betrachtet wird. Die menschliche Vernunft versteht Zeit alseine eindimensionale Einbahnachse, deren Referenzsystem Z0 ist.


335

Der Vorgang, der während Z0 stattfindet, wird durch dasPräsens des Indikativs ausgedrückt, die Handlungen, Ereignisseoder Zustände, die vor der Referenzzeit stattfinden, ziehen dieVergangenheitstempora des Indikativs (Perfekt, Präteritum,Plusquamperfekt) heran, und diejenigen, die nach derReferenzzeit geschehen, werden entweder Futur I oder Futur IImiteinbeziehen.

Dadurch, dass die Lokalisierung der Vorgänge auf derZeitachse als die Hauptaufgabe der Tempora gilt, besteht derlinguistische Ausdruck der Tempora in einer breiten Palettevon Verbformen, die durch die Verwendung freier undgebundener Morpheme gebildet werden, die manchmal vonStrukturveränderungen der Wurzelmorpheme oder von anderenperiphrastischen Strukturen begleitet werden.

Unter Betrachtung der morphematischen Strukturerscheinen die Tempus ausdrückenden Verbformen als einfach– gebildet aus einem Wurzelmorphem, das sich gelegentlichStrukturveränderungen unterzieht, und aus grammatischenSuffixen und Endungen (Präsens, Präteritum, Perfekt undPlusquamperfekt des Indikativs, Konjunktiv Präsens, InfinitivPräsens und der Imperativ) oder zusammengesetzt- die in ihrerStruktur einer der Hilfsverben (a avea, a fi, a vre/a voi)einbeziehen (Plusquamperfekt, Futur I und Futur II des Indikativs,Präsens und Perfekt des Konditionals, Konjunktiv Perfekt undInfinitiv Perfekt). In solchen Fällen beinhaltet das Hilfsverb diegrammatische Information über Tempus, Person und Numerus.Darüber hinaus besteht das ganze Passivparadigma ausschließlichaus zusammengesetzten Formen.

Das Präsens Indikativ (Wurzelmorphem+ Suffix+Endung) das das breiteste und das komplexeste Paradigmavorweist, wenn man die Vielfalt an Suffixen und Endungenberücksichtigt, die Änderungen des Wurzelmorphems, Ablauteund unterschiedliche Intonationsmuster herbeiführen.


336

Abgesehen davon, dass das Präsens Indikativ einGeschehen bezeichnet, das zur Sprechzeit geschieht, kann es,semantisch gesehen, andere Zeitformen ausdrücken (d. h. Vor-oder Nachzeitigkeit).

Das einfache Perfekt (Wurzelmorphem+ Suffix+Endung) hat eine ebenso komplizierte Struktur, dank einerbreiten Vielfalt an Suffixen.

Aus einer semantischen Perspektive betrachtet, beziehensich beide Formen auf ein Geschehen, das vor der Referenzzeit Z0

stattfindet und sind austauschbar. Trotzdem sollte an dieser Stelledarauf hingewiesen werden, dass das rumänische einfache Perfektsich eines regionalen Status erfreut, indem es im Banat, Crişanaund teilweise in Maramures und Oltenia in der gesprochenenSprache gebraucht wird.

Das Imperfekt (Wurzelmorphem+Suffix+Endung) hateine weitaus einfachere Struktur und ein besonderes Merkmal:(abgesehen von der Vorzeitigkeit), nämlich die Gleichzeitigkeitzu einem anderen Ereignis in der Vergangenheit.

Das Plusquamperfekt (Wurzelmorphem+ Suffix+ Suffix+Endung+ Endung) zeichnet sich dadurch aus, dass es Vorzeitigkeitbezüglich eines vergangenen Geschehens ausdrückt, zusätzlich zurVorzeitigkeit bezüglich der Referenzzeit.

Das Paradigma des Futurs schliesst vier Formserienein, alle analytisch: Formen des Hilfsverbs a vrea/a voi,Homonymformen des predikativen Verbs+ Infinitiv ohnePräposition; das gleiche Hilfsverb a vrea/a voi, mit eineranderen phonetischen Struktur+ Infinitiv ohne Präposition; avrea mit den gleichen Formen wie das Vollverb + KonjunktivPräsens; das invariable Element o + Konjunktiv Präsens.

Das Futur II (a vrea/a voi +Infinitiv des Hilfsverb a fi,ohne Präposition + das invariable Partizip Perfekt) drückt dastypische Merkmal von Vorzeitigkeit bezüglich eines anderenGeschehens in der Zukunft aus, zusätzlich zu seinerNachzeitigkeit bezüglich der Referenzzeit.


337

Das Konditional Präsens besteht aus aş, ai, ar, am, aţi, ar,(von manchen Wissenschaftler betrachtet als Imperfektformen desHilfsverbs a vrea, während andere sie dem Verb a avea oderbeiden zusprechen) + das Infinitiv ohne Präposition.

Das Konditional Perfekt hat vier Serien vonanalytischen Formen: das Hilfsverb a vrea/a voi + Infinitiv desHilfsverbs a fi ohne Präposition + Partizip Perfekt. DasHilfsverb aş, ai, ar, am, aţi, ar + das Infinitiv des Hilfsverbs a fiohne Präposition; die Konjunktion să + Infinitiv des Hilfsverbs a fiohne Präposition + Partizip Präsens des Verbs; Formen, diehomonym sind mit denen des Futurs in gesprochener Sprache oi;ăi, ei, -i, îi; o, a; om; ăţi eţi, îţi, oţi; or + das Infinitiv des Verbs.

Das Konjunktiv Präsens (Konjunktion să +Wurzelmorphem + Suffix + Endung) kann sowohl in derGegenwart als auch in der Zukunft angesiedelt werden,genauso wie das Präsens des Konditionals.

Das Perfekt des Konditionals (Formen des Hilfsverbsaş, ai, ar, am, aţi, ar + Infinitiv des Hilfsverbs a fi ohnePräposition + das invariable Partizip Perfekt) drückt wie dasKonditional Präsens Sachverhalte aus, die vorgestellt,wahrscheinlich, gewünscht, beabsichtigt sind, aber in einemZeitrahmen vor der Referenzzeit angesiedelt sind. DiePerfektformen des Konditionals sind denen des Präsens ähnlich,allein das Partizip I ist durch das Partizip II zu ersetzen.

Das Perfekt des Konjunktivs hat eine invariableEinheitsform, bestehend aus der Konjunktion să + Infinitiv desHilfsverbs a fi ohne Präposition + das invariable PartizipPerfekt des Verbs.

Von allen impersonalen rumänischen verbalen Modi,der einzige, der eine Perfektform vorzuzeigen hat, ist derInfinitiv (Infinitiv des Hilfsverbs a fi + das invariable PartizipPerfekt des lexikalischen Verbs).

Daniela Sbiera


338

Sommario

La diatesi (voce) è una delle categorie grammaticalipiù controverse. I linguisti hanno diverse opinioni tanto perquanto riguarda la sua definizione, quanto il numero dei tipi e icriteri di classificazione.

A nostro parere, la diatesi esprime la relazione tra, da unaparte, verbo-soggetto-complemento oggetto e, dall’altra, verbo-soggetto, mentre, di più, cambiando la focalizzazione dal soggettoagente nella voce attiva al soggetto oggetto nella diatesi passiva eal medesimo processo, senza alcun riferimento ai participanti, nelcaso della diatesi impersonale.

Anche se la grammatica tradizionale include la diatesiriflessiva tra i tipi di diatesi, noi consideriamo che non rispetti icriteri necessari per tale inclusione. La voce canonico riflessivaè altamente eterogenea, induce nessun cambiamento nellagerarchia sintattica e non viene esplicitamente marcata peroposizioni di voce. Vi sono, tuttavia, costruzioni riflessiveclassificati con la voce passiva o impersonale.

Sia il passivo e la voce impersonale sono definiti intermini dell’attivo. Quindi, le caratteristiche principali delpassivo sono i seguenti: transposizione di soggetto attivo alpassivo perfetto post verbo; promozione dell’oggetto attivodiretto a soggetto passivo; rovesciamento semantico nellaforma verbale, da [+ transitivo] a [-transitivo]

Tre tipi di passivi possono essere distinti: la costruzionepassiva che impiega l’ausiliario a fi + il participio passato delverbo lessicale (accordo grammaticale); passivo riflessivo,identico nella formazione con l’attivo, con l’eccezionedell’aggiunta della marca riflessiva se e il passivo lessicale cheinclude i verbi che presentano la caratteristica semanticaintrinseca [+ passivo]

La voce impersonale non ha alcun soggettogrammaticale. Essa è identica in formazione con l’attivo, ad


339

eccezione, ancora una volta, con l’aggiunta della marcariflessiva se e il fatto che essa viene usata solo per la terzapersona ( singolare e plurale).

Un’altra categoria specifica del verbo è l’Aspetto. Essariguarda la struttura interna temporale dell’attività, evento ostato indicati dal verbo.

Nel romeno, l’unica opposizione aspettuale per la qualesi ricorre ai mezzi grammaticali è quella perfettivo-imperfettivo. Tutte le opposizioni rimanenti sono espressi permezzo lessicale.

L'opposizione perfettivo-imperfettivo è, di norma,importante nei casi dei processi che fanno riferimento al tempopassato o futuro e che si verificano prima di un altro processoche non avviene a T0. Ci sono, tuttavia, i verbi segnalati per itempi che si riferiscono ad un momento prima di un altromomento nel tempo, diverso da T0, che portano il trattodistintivo [+ perfettivo].

Tuttavia, anche se certi tempi sono di solito associaticon la funzione [+ perfettivo] o [-perfettivo], possono, a volte,assumere la funzione opposta.

Ci sono verbi, la descrizione semantica dei quali includecaratteristiche come incoativo, continuativo o terminativo. Essisono chiamati 'verbi aspettuali' e possono essere utilizzati solo indeterminate combinazioni: con i verbi lessicali, con costruzionicompresi i verbi copulativi o passivi, o con sostantivi chepresentano specifiche caratteristiche semantiche.

Si verifica l’elisione occasionale di alcuni verbicombinati con i rappresentanti del tipo aspettuale.

Il tempo, come una categoria grammaticale, è quelloche riguarda l'azione, evento o stato indicato con il verbo almomento del discorso, considerato come "tempo zero" (T0). Lamente umana concepisce il tempo come asse unidimensionale eunidirezionale, il cui sistema di riferimento è T0


340

I processi che hanno luogo durante T0 sono di normarelazionati la tempo presente del modo indicativo, le azioni, glieventi o gli stati che sono prima del momento di riferimento sono disolito indicati con tempi passati dell'indicativo (perfetto, preterito,imperfetto e trapassato) e quelli che si verificano dopo T0

utilizzerano sia il futuro o il futuro anteriore.Come il suo scopo principale è mettere il processo

sull'asse temporale, l'espressione linguistica della categoria deltempo copre una vasta gamma di forme verbali che sonocostruiti usando morfemi liberi o legati, che sono talvoltaaccompagnati da cambiamenti nella struttura del morfema dellaradice o da altre strutture perifrastiche.

Se classificate in base alla struttura morfematica, leforme verbali che esprimono il tempo possono essere semplici- costituite da un morfema radice che talvolta subiscemodifiche strutturali, più suffissi grammaticali e desinenzeflessionali (presente, imperfetto, passato e trapasatodell'indicativo, presente del congiuntivo e quellodell’ infinito, più l'imperativo) - o composti – nella lorostruttura con uno dei verbi ausiliari: a fi, a avea, a vrea/a voi(perfetto, futuro e futuro anteriore dell'indicativo, presente eperfetto del condizionale, perfetto del congiuntivo edell'infinito). In tali casi, il verbo ausiliare è quellocontrassegnato per tempo, persona e numero. Inoltre, l'interoparadigma del passivo ha forme composte.

Il tempo presente dell'indicativo (morfema radice +suffisso + desinenza flessiva) ha il paradigma più grande ecomplesso, se si tiene conto della varietà dei suffissi edesinenze flessionali, così come le modifiche effettuate nelmorfema radice, le alternanze fonetiche ed i modelli tonicidiversi.

Semanticamente parlando, il tempo presentedell'indicativo, oltre a denotando un processo che si verificanello stesso tempo con il momento del parlare, può sostituire


341

altre forme temporali, quindi con riferimento a intervallitemporali prima o dopo T0.

Il perfetto (a avea + participio passato invariabile)impiega un paradigma di ausiliario che è leggermente diversoda quello del verbo lessicale omonimo.

Il preterito (morfema radice + suffisso + desinenzaflessiva) ha una struttura altrettanto sofisticata a causa dellavasta gamma di suffissi impiegati.

Dal punto di vista semantico, entrambe le forme (perfetto epreterito) si riferiscono ad un processo prima del punto diriferimento T0 e sono intercambiabili. Si deve notare anche l’usodialettale del preterito romeno attraverso Banato e Crişana e parti diMaramureş Oltenia e nel linguaggio colloquiale.

L'imperfetto (morfema radice + suffisso + desinenzaflessiva) presenta una struttura meno complessa e unaparticolare caratteristica che unisce l’inclusione temporale (seconnesso ad un altro processo in passato) e la sequenzatemporale (ossia, che punti ad un momento prima di T0 ) .

La peculiarità del trapassato (morfema radice + suffisso+ suffisso + desinenza flessiva + desinenza flessiva) risiedenella sua semantica copertura con riferimento sia ad unmomento prima di un processo o un evento passato, e untempo prima di T0.

Il paradigma del futuro è legata a quattro set di struttureanalitiche: le forme dei verbi ausiliari a vrea/a voi (che sonodiverse da quelle dei loro omonimi predicativamente usati) +infinito lessicale del verbo; lo stesso verbo ausiliare, a vrea/avoi (solo con un diverso modello fonetico) + infinito lessicaledel verbo, a avea (esibendo un paradigma simile al suoomonimo predicativamente usato) + congiuntivo presente, ilcomponente invariabile o + congiuntivo presente.

Il futuro anteriore (a vrea/a voi + l’infinitodell’ausiliario a fi + il participio passato invariabile) si riferisce


342

ad un evento futuro / processo prima di un altro evento futuro /processo, ma dopo T0.

Il condizionale presente unisce le forme aş, ai, ar, am,aţi, ar (che alcuni studiosi considerano l'imperfettodell’ausiliare a vrea, mentre altri pensano al verbo a avea, oentrambi questi verbi) + infinito breve del verbo lessicale.

Il presuntivo presente ha quattro set di struttureanalitiche: l’ausiliario a vrea/a voi + breve infinito dell’ausiliario a fi + participio presente del verbo lessicale;l’ausiliario aş, ai, ar, am, aţi, ar + breve infinito dell’ ausiliarioa fi + participio presente del verbo lessicale; congiunzione să +infinito breve dell’ausiliario a fi + presente del verbo lessicale;forme omonime a quelle del tempo futuro informale (oi; ăi, ei,-i, îi; o, a; om; ăţi eţi, îţi, oţi; or) + infinito del verbo lessicale.

Proprio come il condizionale presente, il congiuntivopresente (la congiunzione să + morfema radice + suffisso +desinenza flessiva) si riferisce sia al tempo presente e futuro.

Il condizionale passato ( l’ausiliario aş, ai, ar, am, aţi,ar + breve infinito dell’ ausiliario a fi + invariabile participiopassato del verbo lessicale), molto simile al condizionalepresente, rafforza significati come "immaginato", "probabile","desiderato", "intende", con riferimento specifico ad unmomento prima di T0.

Il presuntivo perfetto è quasi identico in formazione conil presente presuntivo, con l’ eccezione del participio presente,che è sostituito dal participio passato.

Il congiuntivo perfetto ha una struttura invariabile costituitadalla congiunzione să + breve infinito dell’ ausiliario a fi +invariabile participio passato del verbo lessicale.

Di tutti i modi dei verbi del romeno, l'unico con unaforma perfetta è l'infinito (infinito dell’ausiliario a fi +invariabile participio passato del verbo lessicale).



343

Resumen

La voz es una categoría gramatical sumamentecontrovertida. Hay opiniones distintas tanto en lo queconcierne su definición cuanto concerniente el número y loscriterios de identificación de las voces.

Opinamos que la voz expresa la relación entre verbo-sujeto-complemento directo y verbo-sujeto y transfiere elinterés comunicativo del sujeto agente, en la voz activa, haciael sujeto paciente, en la voz pasiva, y hacia el proceso mismo,sin alguna referencia a los participantes, en la voz impersonal.

Aunque la gramática tradicional incluye entre las voces lavoz reflexiva, no consideramos que ésta cumpla lascondiciones mencionadas para ser incluida. La voz reflexivatradicional es heterogénea, no produce cambios en la jerarquíasintáctica y no forma oposiciones de voz. No obstante, hayconstrucciones reflexivas subordinadas al pasivo y alimpersonal.

La voz activa es el sistema de referencia según el que sedefinen las otras dos voces. Por lo tanto, la voz pasiva se definepor la transición del sujeto en posición de complemento agentepospuesto al verbo, por la transición del complemento directode la estructura activa en posición de sujeto y por la pérdida delcarácter transitivo del verbo.

Hay tres tipos de pasivo: el pasivo con a fi + el participiovariable del verbo, el pasivo reflexivo, que tiene la forma de la vozactiva a la cual se añade el reflexivo se, y el pasivo léxico, que serefiere a verbos que tienen el rasgo semántico inherente [+pasivo].

La voz impersonal no tiene sujeto. Su forma eshomónima a la de la voz activa, a la cual va añadido elreflexivo se, pero sólo se actualiza en la tercera personasingular y plural.

El aspecto, categoría gramatical propia del verbo, serefiere a la estructura del intervalo en el que se produce laacción, el evento o el estado designados por el verbo.


344

En la lengua rumana, la única oposición donde lacategoría del aspecto se expresa por medios gramaticales esperfectivo-imperfectivo. Las otras oposiciones se realizan pormedios léxicos.

La oposición perfectivo-imperfectivo se da entre losprocesos que tienen como significado temporal “pasado” o“futuro” y que también son anteriores a otro proceso que notenga lugar en el T0. Son los verbos en tiempos anteriores aotro que no sea T0 los que tienen el rasgo [+perfectivo].

No obstante, aunque en general los verbos en un cierto tiempose caracterizan por el rasgo [+perfectivo] o [–perfectivo], haysituaciones cuando ellos pueden actualizar el rasgo opuesto.

Hay verbos cuyo sentido contiene los rasgos incoativo,continuativo o terminativo. Ellos se llaman verbos de aspecto ypueden emplearse sólo en ciertas combinaciones: con verboscompletos desde el punto de vista léxico, con construccionescon verbos copulativos o pasivos y con sustantivos quecumplen ciertas características semánticas.

También hay situaciones de elipsis de los verbos que secombinan con verbos aspectuales.

La categoría gramatical de tiempo es la que relaciona laacción, el evento o el estado designados por el verbo con elmomento del habla, considerado tiempo cero (T0). La mentehumana concibe el tiempo como un eje unidimensional yunidireccional cuyo sistema de referencia es T0.

Los procesos que tienen lugar en el T0 tendrán la formadel presente del indicativo, mientras que las acciones, loseventos y los estados que se producen antes del momento dereferencia se expresarán con tiempos pasados del indicativo (elpretérito perfecto, el pretérito indefinido, el imperfecto y elpluscuamperfecto) y los posteriores al T0 tendrán sea la formade futuro, sea la del futuro anterior.

Con el fin de ubicar el proceso en el eje temporal, lacategoría de tiempo se concretiza en un conjunto de formasverbales variadas construidas con morfemas gramaticales libres


345

o no libres que pueden ir acompañados por cambios deestructura en el radical o por estructuras analíticas.

En función de su estructura morfemática, los tiempospueden ser simples –formados del radical que a veces puedesufrir cambios de estructura, y de sufijos gramaticales ydesinencias (el presente, el imperfecto, el pretérito indefinido yel pluscuamperfecto del indicativo, el presente del subjuntivo yel del infinitivo, más el imperativo)– o compuestos –de cuyaestructura forma parte uno de los verbos auxiliares a fi, a avea,a vrea/a voi (el pretérito perfecto, el futuro y el futuro anteriordel indicativo, el presente y el prefecto del condicional, elperfecto del subjuntivo y el del infinitivo). En estos casos, elauxiliar es el que contiene los sentidos gramaticales de tiempo,persona y número. Además el paradigma entero de la vozpasiva se constituye de formas compuestas.

El presente del indicativo (radical + sufijo + desinencia) tieneel paradigma más amplio y complejo, dada la variedad de lossufijos y de las desinencias y considerando las modificaciones queéstos determinan en el caso de algunos radicales, las alternanciasfonéticas y las diferencias de acentuación.

Semánticamente, además de designar un procesosimultáneo al momento de la enunciación, el presente delindicativo puede sustituir a otros tiempos verbales, realizandosentidos de anterioridad o de posterioridad a T0.

El pretérito perfecto (a avea + el participio invariable delverbo) ofrece un paradigma del auxiliar en parte diferente a ladel predicativo homónimo.

El pretérito indefinido (radical + sufijo + desinencia)tiene también una estructura complicada por la variabilidad delos sufijos.

Desde el punto de vista semántico, las dos formas delpretérito se refieren a un proceso anterior al momento sistemade referencia y pueden intercambiarse. Se debe mencionar, noobstante, el carácter regional del indefinido que suele usarse enlas hablas de Banat, Crişana, y parte de Maramureş y Oltenia.


346

El imperfecto (radical + sufijo + desinencia) tiene unaestructura más simple y un rasgo característico, el desimultaneidad a otro proceso del pasado, además del deanterioridad a T0.

El pluscuamperfecto (radical + sufijo + sufijo +desinencia + desinencia), tiene como rasgo propio laanterioridad a otro proceso del pasado, además de laanterioridad a T0.

El paradigma del futuro incluye cuatro series de formas,todas analíticas: a vrea/a voi con forma distinta a la delhomónimo predicativo + el infinitivo del verbo sin preposición;el mismo auxiliar, a vrea/a voi, con una estructura fónicadistinta + el infinitivo del verbo sin preposición; a avea con lasmismas formas del homónimo predicativo + el subjuntivopresente; el elemento invariable o + el subjuntivo presente.

El futuro anterior (a vrea/a voi + el infinitivo de a fi sinpreposición + el participio invariable) tiene la característicaespecífica de anterioridad a otro proceso futuro, añadida a la deposteridad al tiempo cero de la comunicación.

El condicional presente se compone de aş, ai, ar, am, aţi,ar, formas que algunos especialistas consideran ser elimperfecto del auxiliar a vrea, mientras que otros creen quetienen su origen en el a avea, o en los dos verbos auxiliares +el infinitivo del verbo, sin preposición.

El presente del presuntivo tiene cuatro series de formasanalíticas: el auxiliar a vrea/a voi + el infinitivo de a fi sinpreposición + el gerundio del verbo; el auxiliar aş, ai, ar, am,aţi, ar + el infinitivo de a fi sin preposición + el gerundio delverbo; la conjunción să + el infinitivo de a fi sin preposición +el gerundio del verbo; formas homónimas con las del futuropopular con oi; ăi, ei, -i, îi; o, a; om; ăţi eţi, îţi, oţi; or + elinfinitivo del verbo.

El presente del subjuntivo (la conjunción să + el radical +sufijo + desinencia), al igual que el presente del condicional, sepuede situar tanto en el presente como en el futuro.


347

El condicional perfecto (el auxiliar aş, ai, ar, am, aţi, ar +el infinitivo de a fi sin preposición + el participio invariable delverbo), como también lo hace el presente del condicional,actualiza los sentidos “imaginado”, “probable”, “deseado”,“intencionado”, pero en un momento anterior al tiempo cero.

Las formas del presuntivo perfecto son similares a las delpresente del presuntivo, pero la forma de gerundio del verbo sesustituye con su participio.

El subjuntivo perfecto tiene una forma invariablecompuesta por la conjunción să + el infinitivo de a fi sinpreposición + el participio invariable del verbo.

De los modos verbales impersonales rumanos, el únicoque tiene forma de perfecto es el infinitivo (el infinitivo de a fi+ el participio invariable del verbo).

Ramona Pohoaţă


348


349

III INTERFERENŢEANGLO-GERMANE:

GRADUL DE DEVIERE FAŢĂ DELIMBA-BAZĂ ŞI POSIBILE CAUZE ALE

DECALAJULUI ÎN AREALUL DE RĂSPÎNDIRE


350

Cuprins

III.1 Gradul de deviere față de limba-bazăIII.1.1 Nivel foneticIII.1.2 Nivel lexicalIII.1.3 Nivel morphologicIII.1.4 Nivel SintacticIII.2 Posibile cauze ale decalajului în arealul derăspândireIII.2.1 Detalii statisticeIII.2.2 Scurtă incursiune în diacronieIII.2.3 Concluzii privind posibilele cauze ale decalajului înarealul de răspîndire, dintre cele două limbi germanice


351

III.1 Gradul de deviere faţă de limba-bază

Dacă germana – cea mai conservatoare, după islandeză– , a rămas fidelă arhetipului germanicii comune, engleza sesituează la polul opus, fiind în consonanţă, sub acest aspect alevoluţiei aberante de la norma limbii-bază, cu cel mai puţinreprezentativ membru al grupului romanic, franceza. Prinurmare, chiar şi o analiză extrem de sumară a gramaticii celordouă limbi germanice investigate este în măsură să pună înevidenţă principalele disonanţe.

III.1.1 Nivel fonetic

Pornind de la nivelul cel mai concret şi mai uşorperceptibil al limbii, ortografia, putem afirma că în limbagermană aceasta este preponderent fonetică – în pofidaneinspiratelor tendinţe etimologizante din ultima decadă –,conformîndu-se unor reguli stricte de pronunţie.

De partea cealaltă, engleza derutează studentul începătorprintr-o ‘perfectă’ discordanţă între grafie şi fonetică, primaramînînd tributară variantei latineşti adoptate neoficial în sec. alXVII-lea, în timp ce acesteia din urmă i s-a permis să evoluezedupă bunul plac, şi, în plus, neîncorsetată de rigorile unor reguliprecise de pronunţie. Singura zonă în care contrastele par să seestompeze este cea a metafoniei, prin conservarea alternanţelorvocalice la cele trei forme de bază ale verbelor de conjugare taresau neregulată (‘Ablaut’) – componente ale lexicului de bazămoştenit din germanica comună – precum şi a celor care marcheazăopoziţia singular-plural (‘Umlaut’) – în engleză doar la o serielimitată de substantive de origine germanică.

III.1.2 Nivel lexical

Consonanţele dintre cele două limbi germanice, atîteacîte există, transpar cel mai vizibil la nivelul vocabularului, din


352

cel puţin trei cauze evidente:(a) În primul rînd, datorită componentelor comune care

alcătuiesc stratul germanic, mai precis fondul lexical principalpreluat din limba-bază, menit să reflecte, în mod natural, oforma mentis comună (consonanţele sînt mai uşor de receptatîntre engleză şi dialectele din nordul Germaniei, aşa-numitagermană ‘de jos’).

(b) În al doilea, datorită elementelor comune de substratgermanic (preponderent celtic, în engleză, şi mixt, în germană).

(c) În al treilea, datorită influenţelor comune exercitatede limbile latină (în engleză atît, într-o primă fază, asuprasubstratului, cît şi, apoi, a adstratului1,75şi în germană, asupraadstratului), şi apoi franceză (asupra adstraturilor din cele douălimbi: a celui din engleză, prin cele peste două secole deocupaţie normandă2,76iar a celui din germană, mult mai recent,prin proximitate teritorială – cu precădere în sudul Germaniei,Austria şi Elveţia).

Disonanţele privesc mai ales modalităţile de îmbogăţirea vocabularului. Dacă germana, mai reticentă, şi tributarăaceluiaşi conservatorism, a recurs preponderent la mijloaceleinterne ale derivării şi compunerii, descurajînd potenţialiistudenţi începători prin compuşi plurilexematici de dimensiuniimpresionante3,77,engleza, mai generoasă şi mai puţincircumspectă, a împrumutat masiv din limbile romanice, înspeţă, dar şi din majoritatea celorlalte cu care a avut contactecruciale în diverse momente ale diacroniei sale. Acesteconduite lingvistice divergente în privinţa vocabularului sînt înmăsură să explice, cel puţin parţial, în opinia noastră, decalajul

1 V. traducerea oficială a Bibliei, în timpul regelui James, cînd s-auoperat împrumuturi în masă direct din această limbă.

2 Statisticile apreciază că în jurul anului 1450 jumătate din vocabularulcurent al limbii engleze provenea din această limbă (cf Austin 2009:16).

3 Numiţi plastic de Mark Twain cuvinte „aruncătoare de umbră” (cfLudwig 1983:155)


353

înregistrat de cele două limbi germanice în configurareaulterioară a arealului lor de răspîndire (vezi detalii înSubcapitolul III.2 mai jos).

În acelaşi timp, însă, se observă o tendinţă a englezeimoderne, şi îndeosebi a celei contemporane, de a utiliza în modfrecvent compunerea ca procedeu de îmbogăţire lexicală. Odovadă a faptului că procedeul întîmpină încă rezistenţă dinpartea vorbitorilor nativi – nefiind perceput ca atare – oconstituie şi variantele diferite de ortografiere ale aceluiaşicompus, chiar în publicaţiile care au rolul asumat destandardizare a limbii, de ex.: key signature, (cf CED: 783,CALD: 697, LDELC: 720, DOEI: 441), dar key-signature (cfCULD: 396); sau key word (cf CED : 783), dar keyword (cfDOEI: 441).

Există, în mod natural, şi excepţii, una dintre acesteafiind ilustrată grăitor, în dialectul galez, de numele localităţii debaştină a premierului Lloyd George, care a îndeplinit aceastăfuncţie politică în timpul primului război mondial:Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllandisiliogogogoch(cf Grümmer & Drews 1994: 38).

Veritabila monstruozitate lexematică de mai sus –compusă la rîndul său din alte aproximativ 22 de cuvinte –surclasează net formaţii germane de lungime modică precumFreundschaftsbezeugungen (’dovezi de prietenie’),Stadtverordnetenversammlungen (’adunări ale executivuluilocal’), sau Sonntagsnachmittagsausgehanzug (‘costumulpentru ieşirile de duminică dupăamiază’).

Din perioada guvernului condus de acelaşi premierdatează sintagmele ‘monobloc’478folosite cu referire la celedouă curente de masă – pacifiştii, şi cei care li se opuneau:peace-at-all-price-apostles (‘adepţii păcii cu orice preţ’) şi

4Autoarea capitolului îşi asumă integral responsabilitatea pentruutilizarea termenului în acest context.


354

fight-to-a-finish-statesmanship (‘politica [de stat a] luptei pînăla capăt’), precursoare ale fomaţiilor contemporane de tipulget-up-and-go (inf. „atitudine pozitivă creatoare, hotărîtă şienergică”), sau the‘take-it-or-leave-it’-stance („comportare detip ‘ori accepţi condiţiile, ori te retragi’ ”). Din fericire, asemeneaexemple sînt de obicei considerate creaţii adhoc ale idiostilului şi,prin urmare, nu sînt incluse în lucrările lexicografice de referinţă579.Acelaşi lucru se întîmplă în germană cu compuşi precumNichtsbisfünfzählenkönner (’unul care nu e în stare să numere nicipînă la 5’; cf Grümmer & Drews 1994:39), aici cele două limbifiind în perfectă consonanţă.

III.1.3 Nivel morfologic

Nivelul morfologic este cel care generează majoritateadisonanţelor. În timp ce germana îşi face un titlu de glorie dinfaptul că reprezintă şi astăzi prototipul morfologiei sinteticemoştenite din germanica comună – cu glisări mai pronunţatespre analitism îndeosebi în sfera recţiunii –, engleza actualăeste, de departe, cel mai viu exemplu al modului spectaculos încare o descendentă poate devia faţă de limba-bază.

Astfel, de la o limbă cu o flexiune complexă,comparabilă cu latina, engleza a evoluat – cu precădere subinfluenţa germanicilor scandinavi –, spre un analitism excesiv,ajungînd astăzi să fie, între limbile germanice, mai puţinprecară morfologic doar decît neerlandeza – mai ales subaspectul flexiunii nominale. Ne-am aventura chiar să afirmămcă s-a ajuns la un veritabil sincretism al claselormorfologice6,80acelaşi lexem fiind capabil să reprezinte, prin

5 Formaţiile reprezintă în realitate un tip special de sintaxă‘comprimată’– ne asumăm integral şi riscul folosirii acestui termen.

6 Deşi unii lingvişti preferă să numească fenomenul, eufemistic,’omonimie morfologică’.


355

conversiune gramaticală şi adaptare contextuală, nu mai puţinde patru clase, de ex. up, în:1) John’s up in his bedroom (adverb)2) The water got up my nose (prepoziţie)3) We caught the up train (adjectiv)4) They’ve upped their offer by a further 5% (verb).Fenomenul de schimbare a clasei lexico-morfologice, sau avalorii gramaticale – care a cunoscut o mare amploare înultimul timp –, grefat pe fondul unui sistem flexionar ca şiinexistent, cum este cel al limbii engleze, a generat la rîndulsău un altul, extrem de periculos mai ales pentru comunicarearapidă: ambiguizarea enunţului. Titlurile ziarelor – al cărorscop suprem este comunicarea unui maximum de informaţii cuun minimum de efort lingvistic – oferă terenul predilect demanifestare a unor asemenea ambiguităţi, care dau naşterefrecvent unui comic de limbaj mai mult sau mai puţininvoluntar, de tipul celui de mai jos:

SQUAD HELPS DOG BITE VICTIM7 81

(cf Bucaria 2004: 60).

III.1.4 Nivel sintactic

Precaritatea morfologică a limbii engleze se repercutează şiasupra nivelului lingvistic imediat superior, impregnat de oaccentuată omonimie.Tocmai pentru a contracara acest efect,

7 Comicul este generat în acest exemplu de dubla interpretare alexemului bite:

(a) ca substantiv (’muşcătură’), cu atributul nominal dog (’[de] cîine’),formînd astfel sintagma dog bite (’muşcătură de cîine’), în variantasemantică a autorului articolului (traducerea titlului: ”Poliţiştii ajută victimamuşcată de cîine”, sau, mai aproape de original – dar mai departe de spiritullimbii române: ”...victima muşcăturii de cîine”);

(b) ca verb (‘să muşte’), folosit în engleză la infinitivul scurt, învarianta semantică total opusă, a unui cititor cu o gîndire eminamentemalefică (traducerea titlului: ”Poliţiştii ajută cîinele să muşte victima”).


356

gramaticile prescriptive mai vechi au instituit o topică relativrigidă, mai ales în interiorul diverselor grupuri – numite şifraze – corespunzătoare principalelor clase morfologice: verbal,nominal, pronominal, adjectival, adverbial, prepoziţional.

Deşi preponderent sintetică şi, prin urmare, cu un riscmult diminuat de ambiguizare a mesajului comunicat, germanasuferă, în mod paradoxal, de o rigidizare excesivă a topicii, maicu seamă în ceea ce priveşte ordinea constituenţilor grupuluiverbal în propoziţia secundară. E adevărat că în registrulfamiliar, vorbit şi chiar scris – care permite omitereaconjuncţiilor subordonatoare –, se tinde tot mai mult îngermana modernă şi contemporană spre o relaxare a topicii şi oreconfigurare a grupului verbal, cu desfiinţarea aşa-numitei‘paranteze predicative’ prin dislocarea verbului lexical – înpropoziţia principală sau secundară – sau a operatorului882 – însecundară – , din poziţia sa finală, şi deplasarea acestuia sprecentrul propoziţiei, îndeosebi în situaţiile în care paranteza estenepermis de amplă, ca în cazul următorului exemplu:„Der Unterricht wird auf der Grundlage des neuestenwissenschaftlichen Erkenntnisse mit dem Ziel, die Schüler zuselbständigem logischem Denken und zuverantwortungsbewußtem Herangehen an dieAufgabenstellungen zu erziehen, betrieben9.”83(Faulseit1965:78).Frapează aici (v. Nota 9 pentru traducere) limbajul de lemn alepocii socialiste, unul din refugiile favorite ale specimenelorgigant care supravieţuiesc încă în limbă.

8 ’Operatorul’ reprezintă în terminologia lingvistică primul auxiliar dingrupul verbal.

9 Traducerea exemplului (cu respectarea topicii verbelor în original):”Educaţia este pe baza celor mai noi cunoştinţe ştiinţifice cu scopul, eleviipentru o gîndire independentă, logică, şi o abordare responsabilă a stabiliriisarcinilor să-i pregătească, infăptuită ”.


357

Iar dacă cititorul nefamiliarizat cu limba în cauză atrecut cu bine pîna acum de celelalte niveluri investigate, ajunsîn acest punct îi va da cu siguranţă dreptate scriitorului MarkTwain, care afirma resemnat că “eternitatea există pentru caoameni ca mine să înveţe limba germană”, şi îşi coroboraspusele cu următorul de-acum celebru exemplu, în care uriaşaparanteză predicativă este formată din componenta verbală aunui verb plurilexematic cu particulă separabilă, şi particularespectivă:„Er reiste, als die Koffer fertig waren und nachdem er Mutterund Schwester geküßt und nochmals sein angebetetes, einfachin weißen Musselin gekleidetes, mit einer frischen Rose in densanften Wellen ihres reichen braunen Haares geschmücktesGretchen, das mit bebenden Gliedern die Treppe herabgeranntwar, um noch einmal sein armes geqüaltes Haupt an die Brustdesjenigen zu legen, den es mehr liebte als das Leben selber,ans Herz gedrückt hatte, ab10,11.”84,85.(cf Ludwig 1983:176).

Încheind şi noi paranteza începută în paragraful aldoilea al secţiunii de faţă, trebuie, din păcate, să remarcăm, cănu mai puţin adevărat e şi faptul că stilul literar – şi îndeosebicel protocolar – nu încurajează încă instituirea la nivel denormă a modificărilor de topică operate deja în stilul familiar,şi nici, am adăuga, pe cei dornici să se lanseze în studiul

10 Traducerea exemplului (cu respectarea topicii verbelor în original):“El a plecat, cînd valizele gata au fost, şi după ce mama şi sora şi-a

sărutat, şi încă o dată, adorata sa, simplu în muselină albă îmbrăcată, cu untrandafir proaspăt [rupt] în onduleurile gingaşe ale bogatului său părcastaniu împodobită Gretchen, care cu picioare tremurînde treptele alergîndcoborîse, ca iarăşi căpşoru-i chinuit la pieptul aceluia să-şi pună, pe caremai mult îl iubea decît însăşi viaţa [sa], la piept a strîns, în călătorie”.

11 Citind traducerea de mai sus, ne vedem nevoiţi să-i dăm din noudreptate aceluiaşi scriitor american, care afirma – de această dată cu umorulşi ironia-i caracteristice – referitor la confraţii săi de breaslă din patria luiGoethe: „ Cînd scriitorul german se scufundă într-o propoziţie, trece o bunăbucată de timp pînă ce iese iar la suprafaţă pe coasta cealaltă a oceanuluisău, cu un verb în gură” (cf Ludwig, ib.).


358

germanei, şi pentru care reguli mai puţin stricte în această zonă“crepusculară” a gramaticii – şi nu numai – ar face mai accesibilă şimai atractivă limba geniilor care, supunîndu-se doar rigorilorsintactice ale eufoniei universale, au compus, şi respectiv pus pemuzică, Oda bucuriei, imnul de azi al Europei unite.

III.2 Posibile cauze ale decalajului în arealulde răspîndire

III.2.1 Detalii statistice

Dacă, în ciuda dificultăţilor de învăţare expuse mai sus,germana se poate totuşi mîndri cu faptul că deţine cel mai extinsareal de răspîndire dintre limbile Uniunii Europene (128 demilioane de vorbitori) – cu un punct de maxim în EuropaCentrală –, iar la nivel mondial este a doua, dintre limbilegermanice, ca număr de vorbitori nativi, engleza reuşeşte săînregistreze un record absolut şi în acest domeniu, fiind cotată pelocul întîi între limbile de circulaţie mondială, şi a doua canumăr de vorbitori în lume, după chineză. Acest prim loc îirevine, în realitate, graţie diferenţei de aproximativ 430 demilioane de vorbitori, care rezultă prin scăderea numărului celorcare o vorbesc ca limbă maternă – şi anume 330 de milioane –,din totalul celor care o utilizează în diverse scopuri – ce se ridicăla 760 de milioane12.86.

În privinţa disputării limbajelor de specialitate, dacăgermana a deţinut un timp îndelungat supremaţia incontestabilă îndomeniul tehnic, engleza a acaparat treptat pe cel comercial, pentru

12 Acest raport între numărul de utilizatori şi cel de vorbitori nativisituează engleza pe primul loc în lume. Prin comparaţie, chineza numără numai puţin de 875 de milioane de vorbitori nativi, cu o diferenţă de doar 180de milioane de utilizatori pînă la impresionantul total de 1.055 miliarde.


359

ca mai apoi să se insinueze perfid şi în primul, în care deţine astăzimonopolul absolut (v. zona de mare impact a IT-ului).

III.2.2 Scurtă incursiune în diacronie

În ceea ce priveşte arealul de răspîndire, putem afirmacă o evoluţie paradoxală înregistrează de această dată limbagermană, fapt demonstrat cu relativă uşurinţă de o privireretrospectivă – fie aceasta şi sumară – în diacronia celor douălimbi germanice investigate. Astfel, din bazinul matriceal allimbii – reprezentat de Germania propriu-zisă de astăzi –, au migratcu regularitate vorbitori de limbă germană – organizaţi în triburi laînceput, şi mai apoi în comunităţi – spre diverse alte regiuni aleEuropei, după cum urmează: sec. V d.H., spre Europa de Vest şiAfrica de Nord (francii, saxonii, şvabii şi vandalii); sec. X-XIII,spre Polonia (triburi de agricultori); sec. XIII-XIV, spre Prusia şiregiunile baltice (membrii ordinului Cavalerilor Teutoni); sec.XVIII, spre stepele Volgăi (comunităţi de agricultori).

Şi totuşi, contrar aşteptărilor, în ciuda migraţiilormasive de populaţii vorbitoare de germană, această limbă nu acunoscut nici pe departe expansiunea înfloritoare de care s-abucurat surata ei insulară. Dacă adăugăm la cele de mai sus şifaptul că valorile culturale puse în circulaţie de germană şi englezăsînt la fel de impresionante de ambele părţi, se ridică întrebareafirească asupra posibilelor cauze în măsură să justifice decalajulacesta, inexplicabil la prima vedere, pe care secolele l-au aşezatîntre arealele de răspîndire ale celor două limbi.

Aceste cauze sînt multiple şi variate, şi pot fi grupate îndouă categorii: cauze de natură extralingvistică, care ţin deconjunctura istorică; şi cauze de natură lingvistică, care privescevoluţia limbii în sine.

Referitor la prima categorie, frapează de la bun începutsinusoida trasată de contextul istoric, cu oscilaţii ce acoperăîntreaga gamă de valori între cele două puncte de maxim


360

situate pe axa negativă, respectiv pozitivă. În acest sens,politica expansionistă asiduă dusă pe parcursul ultimelor patrusecole ale mileniului al doilea – favorizată de stăpînirea celeimai puternice forţe maritime –, a imprimat Insulelor Britaniceo ascensiune spectaculoasă, de la poziţia ingrată de colonie,deţinută timp de peste un mileniu, – prin invaziile succesive alecelţilor, romanilor, triburilor germanice de jos, ale vikingilor şinormanzilor –, la cel mai important imperiu colonial, care s-aextins de la Atlantic la Pacific, prin ocuparea Americii deNord, spre Oceanul Indian, prin cucerirea Indiei, apoi cătreAustralia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Nigeria şi InsuleleCaraibe.

Pe de altă parte – aşa cum am demonstrat în detaliu înSubcapitolul III.1. mai sus –, diacronia lingvistică a orientatengleza spre o morfologie aproape necuviincios de frustă, osintaxă mai flexibilă în comparaţie cu cea a altor limbi intensvehiculate şi, în final – dar nu şi în ultimul rînd ca importanţă –, spre un lexic de tip mozaical, fără pudori conservatoare, şipermanent deschis împrumuturilor.

În privinţa evoluţiei morfologice, îndrăznim să avansămaici ipoteza unei reactivări a tendinţelor epocii prenormande,trasate de triburile germanice scandinave, cu două posibilecauze: ca o reacţie la cele două secole de încorsetare excesivăimpusă de sistemul flexionar sofisticat al limbii franceze13;87;şi, mai degrabă ca o condiţie favorizantă a primei cauze expusemai sus, tendinţa plebei – accentuată după retragereanormanzilor – de a izola treptat aristocraţia vorbitoare defranceză, fapt ce a condus la recîştigarea de către engleză astatutului de limbă oficială14.88.

13 Acelaşi fenomen îl întîlnim şi în limba română – cu precădere în zonalexicului – iniţiat de Şcoala Ardeleană ca o reacţie împotriva excesiveilatinizări din perioada respectivă.

14 În acest sens, se poate afirma că epidemia de ciumă bubonică, care afăcut ravagii în Europa şi Asia în secolul al XIV-lea, a avut un rol catharticşi în accepţia sa mai puţin abstractă, purificînd nu numai populaţia de pe


361

III.2.3 Concluzii privind posibilele cauze aledecalajului în arealul de răspîndire, dintre cele două limbi

germanice

Revenind la întrebarea care a declanşat demersul logicde mai sus, răspunsul se află, inevitabil, la intersecţia celordouă tipuri de cauze. În primul rînd, Germaniei îi lipseşte, princomparaţie, ampla deschidere la mare a Insulelor Britanice, iargermanei, simplitatea morfologică a englezei. Dar, dacă faptulcă nu beneficia de o putere maritimă pe măsură nu l-aîmpiedicat pe Bismarck să lanseze celebra ‘goană dupăAfrica’– continuată îndrăzneţ cu colonizarea unor teritorii dinPapua şi Micronezia –, în schimb, sistemul flexionar alambicat,sintaxa excesiv de rigidă şi vocabularul conservator algermanei au constituit veritabile bariere pentru indigenii şi aşaprea puţin dornici să înveţe o limbă impusă cu forţa. Dinacelaşi motiv, au trebuit să renunţe majoritatea emigranţilorgermani1589din America de Nord şi Africa de Sud – numiţieufemistic şi ‘colonişti individuali’– la limba maternă, pentru aputea comunica eficient cu membrii comunităţilor care i-auadoptat. Şi tot bariera lingvistică a fost aceea care a stat în caleaexpansiunii masive a limbii germane dincolo de graniţeleteritoriului de origine atunci cînd vorbitorii ei nativi –deţinători ai unei tehnici avansate în toate domeniile – şi-auasumat rolul de Prometei moderni prin inventarea tiparului,răspîndind astfel focul sacru al cunoaşterii în întreaga lume.

teritoriul englez – prin afectarea masivă a zonei urbane, reşedinţa predilectăa claselor sociale superioare –, ci şi limba de pe acelaşi teritoriu, princarantina instituită şi izolarea oraşelor, ceea ce a avut ca efect resuscitarearesurselor lingvistice autohtone, conservate cu mare grijă în zonele rurale petot parcursul stăpînirii normande.

15 Excepţie fac comunităţile ámish din Pennsylvania – unde se vorbeşte‘Pennsylvania Dutch’, adică ‘Deutsch’ (germana) –, ca şi alte comunităţidin Texas şi America Latină.


362

Printr-un exerciţiu de imaginaţie, să ne închipuim în ceritm s-ar fi extins arealul de utilizare a limbii engleze dacăvorbitorii acesteia ar fi fost fericiţii iniţiatori ai iluminismuluitehnic. E suficient să aruncăm o privire spre PC-ul de pe birou,şi avem răspunsul în faţa ochilor. Căci ce altceva estetehnologia informaţională în fond decît echivalentul modern altiparului? Şi aceasta are ca fundament ştiinţa ciberneticii,inventată de un cercetător american, Norbert Wiener, iar caprincipali furnizori companiile gigant din ţara de baştină aacestuia din urmă: o ţară care deţine supremaţia mondială îndomeniul mediatic, şi al cărei boom economic şi cultural acontribuit la ridicarea limbii sale oficiale la rangul de linguafranca a întregului mapamond. Şi dacă mai adăugăm şi faptulcă respectiva limbă oficială a fost aleasă în Senat la o diferenţăde numai un vot de rivala ei şi eterna perdantă, germana –probabil din aceleaşi considerente de dificultate gramaticală –atunci avem tabloul aproape complet al argumentelor carejustifică actualul decalaj dintre arealele de răspîndire ale celordouă surori germanice. Din care mai lipseşte doar un amănunt,deloc nesemnificativ: în timp ce sfîrşitul celui de al doileaRăzboi Mondial anunţa, graţie perioadei de avînt fără precedentînregistrate de SUA, debutul epocii definitive de glorie a limbiiengleze, rolul nefast de ghilotină europeană asumat de regimulnazist condamna, în mod injust, naţiunea germană, şi, implicit,limba vorbită de aceasta, la un nemeritat con de umbră.

Iar dacă vorbitorii săi, prin actul de voinţă supremă areîntregirii teritoriale înfăptuite în 1990, şi, mai apoi, prin rolulfast asumat, de această dată, de catalizator al unificăriieuropene, au reuşit să se reabiliteze moral, şi chiar să-şi atragăsimpatia, nu numai a locuitorilor Bătrînului Continent, ci şi alumii întregi, limba germană, păstrătoare a aceloraşi atributegramaticale descurajante de odinioară – şi, în plus, cudificultăţile generate de noile tendinţe etimologizante înortografie –, nu credem, în pofida strădaniilor admirabile de


363

popularizare întreprinse de autorităţile de la Berlin, că va reuşiprea curînd să recîştige terenul pe nedrept pierdut16.90.

Gina Măciucă

16 Reforma protestantă din sec.al XVI-lea a conferit germanei statutulde reper lingvistic al civilizaţiei europene, iar curentele filozofice desorginte germană – şi cu reverberaţii pe întreg continentul – au ridicat-o însecolele XVIII–XIX la rang de rivală a favoritei saloanelor aristocraticecare era limba franceză.


364

Bibliografie

Austin, P. K. (coord.), 1000 de limbi, Editura Art,Bucureşti, 2009

Brzozowska, D., „Germans in Polish Jokes and Poles inGerman Jokes”, în Linguistica Silesiana 25, 2004, 159-166

Bucaria, Ch., Lexical and Structural Ambiguity inHumorous Headlines, MA thesis, Youngstown StateUniversity, 2004

* * *Cambridge Advanced Learner’s Dictionary,Cambridge University Press, Cambridge, 2006 ( CALD)

* * * Chambers English Dictionary, Chambers Ltd,Edinburgh, 1990 (CED)

* * *Dicţionar Oxford Explicativ Ilustrat al LimbiiEngleze, Litera Internaţional, Bucureşti, 2004 (DOEI)

Dumistrăcel, St., “Germanul în mentalul ruralromânesc”, în Al. Zub (ed.), Identitate-alteritate în spaţiulcultural românesc, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi,1996, 221-239

Faulseit, D., Gutes und schlechtes Deutsch, VEBBibliographisches Institut, Leipzig, 1972

Grümmer, G., Drews, G., Deutsch für Angeber,Praesent Verlag, Augsburg, 1994

Kirkpatrick, E. M. (ed.), Chambers Universal Learners’Dictionary, Chambers Ltd , Edinburgh, 1980 (CULD)

* * *Longman Dictionary of English Language andCulture, Pearson Education Ltd, Edinburgh, 2003 (LDEL)

Ludwig, H., Gepflegtes Deutsch, VEBBibliographisches Institut, Leipzig, 1983

Oprea, I., Comunicare culturală şi comunicarelingvistică în spaţiul european, Institutul European, Iaşi, 2008


365

Abstract

Anglo-German Rivalries: an Attempt at Chartingthe Drift-Away from the Common Ancestor and

Accounting for Dissimilar Spread Patterns

The author of the present paper takes it upon herself tocompare the two most widely spoken representatives ofGermanic languages – English and German – in terms of theirdissimilar spread patterns and drift-away from the commonancestor, respectively.

The first section takes the reader crosswise through thegrammar of the two descendants from West Germanic, in anattempt to expose their contrasts and similarities. In thespelling area English and German are worlds apart, for thelatter observes rather strict rules thereon, while the former didaway with all such phonetic restrictions long ago.

Vocabulary – if anywhere – is without doubt where thetwo Germanic languages most conveniently meet on commonground (see common Germanic ad-, sub- and stratalinfluences), though here, too, they differ in terms of word-formation means resorted to, with conservative Germanclinging to good old internal means such as derivation andcompounding, and more liberal English borrowing heavilyfrom most of the languages it had significant contact with.

In sharp contrast thereto, morphology is where Germanand English diverge in a most conspicuous manner, since theformer inherited the synthetic streak from West Germanic,whereas the latter stealthily drifted away from it in the oppositedirection, the same way as French did in the Romance family.

Given the „dire circumstances” English morphology hasbeen reduced to in time, it is only natural that specific wordorder rules should be applied – mostly at phrase level (verb-,


366

noun-, adjectival, adverbial and prepositional phrases) – whichin turn assist in unambiguous conveyance of meaning.

With such a glorious array of inflections on hand, onewould think – and with good reason too – that German syntax ismere child’s play. Oddly enough, it is nothing of the kind, muchrather the opposite, particularly when it comes to word order ofverb phrase constituents in subclauses or the notorious ‘verbalbrace’ – whereby the non-finite part of a complex verb goes atthe very end of a sentence.

The latter section features English as the most widelycirculated language in the world and the second-highest interms of total speaking area, with German boasting the highestnumber of native speakers in Europe, and ranking secondamong the world’s most widely spoken Germanic languages.

A trip „down memory lane” in the second subsectiontakes the reader one step nearer to the final one – attempting toaccount for dissimilar spread patterns – , in that the authorventures to put the subsequent analytically-based evolution ofEnglish morphology down to a resurrection of pre-Normantendencies as established by Scandinavian tribes, withconcomitant assumption of the following preconditions: agrowing tendency of plebeians – induced by the NormanRetreat, in all probability – to gradually fence in the French-speaking aristocracy, which came as a natural reaction againstthe posh sophisticated French morphology they had to put upwith for two solid centuries, and which, most important of all,helped restore the English language to its former officialposition.

Gina Măciucă


367

Resumen

Rivalidades anglogermánicas: un intento radiográfico deldesvío de la lengua matriz y las raíces de una difusión disímil

La autora del presente trabajo asume la tarea de comparar losdos idiomas representativos más hablados de la categoría de laslenguas germánicas – el inglés y el alemán – en cuanto a lasdistintas áreas de difusión, que cada uno abarca, por una parte, y delgrado de desvío de la lengua matriz que tienen en común por otra.

La primera parte del mismo le propone al lector un recorridopor la gramática de los descendientes del germánico occidental, enun intento de enfocar sus contrastes y similitudes.

Para empezar, en lo que concierne al área ortográfica, elinglés y el alemán parecen distar como la noche del día pues elúltimo se rige aún por reglas muy precisas, mientras que el primeroya hace mucho que se dispensó de tales restricciones fonéticas.

Seguidamente, el vocabulario sobresale, sin duda, comola zona que da lugar al mayor número de correspondencias(véanse las influencias del adstrato, substrato y del estratogermánicos comunes) que se pueden establecer entre las doslenguas germánicas, si es que efectivamente hay algún área quepueda comprenderlas todas, y eso debido al hecho de que, eneste ámbito también, se pueden señalar diferencias atendiblesen lo atinente a los medios de construcción léxica empleados. Endicho sentido, si bien el alemán sigue aferrado, como buenconservador que es, a los “viejos” medios internos, es decir a lacomposición y a la derivación, el inglés, un poco más liberal, se hamostrado ser abiertamente partidario del préstamo lingüístico detoda lengua con cuanta ha establecido contacto significativo.

Ahora bien, es en la morfología en donde la divergenciaentre el inglés y el alemán se hace patente ya que, si el primeridioma heredó el aspecto sintético del germánico occidental, elúltimo se fue alejando sigilosamente con rumbo completamenteopuesto, lo mismo que hizo el francés en el marco de las lenguasromance.


368

Dadas las precarias condiciones a las que la morfologíainglesa ha venido a parar con el paso del tiempo, resulta de lomás natural el que ciertas reglas de tópica se deban aplicar, ycon tanta más razón a nivel sintagmático (verbal, sustantival,adjetivo, adverbial, preposicional), con vistas a garantizar latransmisión inequívoca del significado.

Contando con semejante arsenal desinencial, no habríaque culpar al que acabara creyendo que la sintaxis del alemánfuera pan comido. No obstante, paradójicamente, ésta resultano ser nada por el estilo, sino más bien todo lo contrario,especialmente tratándose de la tópica de los componentessintagmáticos en oraciones subordinadas.

La última sección del trabajo en cuestión da realce a lasposiciones que el inglés ocupa como el idioma más hablado enel mundo y el segundo en lo tocante al área de difusión,mientras que el alemán presume del lugar destacado por elmayor número de hablantes nativos en el marco europeo,además de colocarse segundo entre los idiomas germánicosmás hablados del mundo entero.

En virtud de la audaz hipótesis que la autora emite, atenor de la cual la evolución analítica prevaleciente de lamorfología inglesa radica en la resurrección de las tendenciasprenormandas, tal y como aquellas fueron establecidas por lastribus escandinavas, la incursión en la diacronía, que figura enla segunda subsección, constituye un paso más hacia el final,buscando llegar al fondo de esta difusión disímil.

Por último, cabe añadir que el fenómeno susodicho se basa,asimismo, en la tendencia creciente – fruto, con toda probabilidad, dela Retirada Normanda – de los plebeyos a aislar a la aristocraciafrancófona, con su morfología sofisticada, con la que los inglesestuvieron que arrostrarse durante nada más ni nada menos que dossiglos. Todo esto sirvió, sin embargo, para que el inglés recobrara yse reafirmara en su estatus inicial de lengua oficial, que hasta el díade hoy, ufanamente, conserva.

Lavinia Ienceanu


369

IV DE LA LATINĂ LA LIMBILE ROMANICE


370

Cuprins

Tendințe generale ale schimbărilor morfosintacticeDiatezaAspectulTimpulI Cronologia acțiunilor și consecutio temporumII Timpurile simpleIII Timpurile compuse

Particularități ale clasei verbuluiI Románia ibericăII Románia centralăIII Particularități ale verbului înlimbi individuale


371

Tendinţe generaleale schimbărilor morfosintactice

Studiul unei familii de limbi se poate face atît dinperspectivă sincronică, prin analiza comparativă şi contrastivăa limbilor înrudite, într-un moment oarecare al evoluţiei lor, cîtşi din perspectivă diacronică, prin identificarea şi explicareatipurilor de schimbări lingvistice care au transformat o limbăbază în limbi diferite, cu evoluţii divergente. În lingvisticaromanică cercetarea diacronică este înlesnită de faptul că limbastrat, latina, a fost limba unei culturi vaste şi durabile în timp,aşa încît o variantă a latinei este cunoscută din izvoare scrise.

Limbile romanice nu provin din latina clasică; cu toateacestea, latina literară este o variantă – cultivată, desigur – alatinei populare, aşa cum se prezenta ea la un moment dat (cca.sec. al II-lea î.e.n.). Latina literară a fost relativ stabilă dinpunct de vedere fonologic şi morfosintactic, aşa încît poate (şitrebuie) să fie consultată ca reper iniţial în studiul evoluţieilatinei populare şi, implicit, a limbilor romanice, care continuăfaza latinei populare tîrzii. Lexicul latinei clasice este sectorulcel mai expus schimbării; el s-a îmbogăţit constant de-a lungulsecolelor, inclusiv în perioada medievală, îmbogăţind, la rîndulsău, vocabularul limbilor romanice occidentale.

Schimbările în plan morfosintactic au cauze diverse,care însă trimit toate la factorul etnologic, căci vorbitorul careîşi însuşeşte, care utilizează şi care transmite o limbă străină oadaptează propriilor sale deprinderi lingvistice (mai alesfonetice şi morfosintactice) şi o filtrează prin prismamentalităţii sale, impuse prin tradiţie de către comunitateaetnolingvistică de care aparţine (ceea ce duce mai ales laschimbări semantice).

În ceea ce priveşte clasa verbului, limbile romanicemoştenesc un număr mare de forme latineşti, care, în generalîşi păstrează şi funcţiile pe care le îndeplineau în latină. Din


372

punct de vedere formal, paradigmele moştenite ca atare dinlatină sînt supuse schimbărilor determinate, pe de o parte, deregulile de transformare fonetică, iar, pe de altă parte, deprincipiul analogiei.

De exemplu, modificările survenite în cazul primelordouă forme ale indicativului prezent al verbului dicere, înlimbile italiană, română şi spaniolă, sînt determinate doar deregulile de schimbare fonetică proprii fiecărei limbi, aşadarrezultatul actual al transformărilor pe care aceste forme le-ausuferit este cel predictibil:

ITALIANĂ ROMÂNĂ SPANIOLĂ[d] + [e, i] > /d/[k] intervocalic > /k/[k] + [e, i] > /č/-[s] > Ø

DICO > dicoDICIS > dici

[d] + [e, i] > /z/[k] intervocalic > /k/[k] + [e, i] > /č/-[s] > Ø

DICO > zicDICIS > zici

[d] + [e, i] > /d/[k] intervocalic > /g/[k] + [e, i] > /θ/-[s] > /s/

DICO > digoDICIS > dices

Schimbările fonetice pot determina, în unele cazuri,pierderea completă a unor elemente de lexic. În limba română,de pildă, sensul amare este redat printr-un împrumut de origineslavă. Acest lucru se datorează dispariţiei din uz a verbuluimoştenit din limba latină, ca urmare a omonimiei cu uneleforme ale verbului a avea, mult mai frecvent în vorbireacurentă (eu am).

Analogia, pe de altă parte, regularizează formele dinunele paradigme; aşa s-a întîmplat, de pildă, cu unele forme deindicativ prezent persoana întîi, care nu ajung să suferepalatalizarea care s-ar fi putut presupune datorită pierderii lui[j], ca urmare a regularizării formelor:


373

MODELPENTRU

SCHIMBAREAANALOGICĂ

FORME DINLATINA

CLASICĂ

FORME POPULAREDUPA SCHIMBAREA

ANALOGICĂ

DICOADDUCO

FACIOIACEO

FACO > rom. fac, sp. hagoIACO > rom. zac, sp. yago

Schimbările fonetice, aşadar, pot provoca modificări înparadigmele individuale ale unor verbe sau clase de verbe, ducînduneori pînă la schimbarea tipului de conjugare. Mult maisemnificative, însă, ni se par evoluţiile divergente privitoare lacategoriile înseşi ale verbului, evoluţii ce afectează toate claselede verbe în egală măsură. Aceste transformări atestă o schimbaregenerală de perspectivă asupra semanticii verbului.

Tendinţa cea mai evidentă în evoluţia morfosintacticăde la tipul latin la cel romanic este trecerea de la un sistemaproape în întregime sintetic spre o flexiune cu numeroaseelemente analitice. Faptul se justifică în primul rînd prinnecesitatea, tipic umană, de a înţelege logic ceea ce se învaţă;formele flexionare latineşti, fireşti pentru vorbitorii nativi, erauirelevante pentru populaţiile de alte origini, care, în realitate,reprezentau o majoritate între cetăţenii romani, aşadar, înînvăţarea limbii latine, aceştia au manifestat o preferinţă pentruformele perifrastice, care adăugau la conţinutul semantic alrădăcinii un conţinut semantic modal sau temporal, exprimatprin verbul semiauxiliar.

De exemplu, viitorul sintetic latinesc de tipul cantabonu putea sugera unui vorbitor nelatin altceva decît sensul „acînta”; mai mult, era uşor de confundat cu alte forme dinparadigmă (de pildă cu formele de imperfect de tipul cantabam saucu cele de perfect: cantabit / cantavit, cantabimus / cantavimus), iarîntre formele de la conjugările I şi a II-a (cantabo, timebo) şi celede la conjugările a III-a şi a IV-a (vendam, audiam) nu exista unparalelism, nu exista o coerenţă care să permită stabilirea unuimodel general. Din acest motiv, în latina vorbită apare preferinţa


374

pentru construcţiile perifrastice cu semiauxiliare de tipul debere,habere, ire sau volere, care exprimau intenţia, obligativitatea saunecesitatea (apar şi în alte limbi moderne cu aceleaşi funcţii, decieste de presupus că limbile populaţiilor romanizate ar fi putut avea,la rîndul lor, utilizări asemănătoare ale verbelor corespondente dinlimbile proprii). Aceste perifraze ajung, treptat, să înlăture definitivformele sintetice:

a. DEBERE (necesitate, obligativitate; cf. şi engl. Ishall191sing)

lat. debeo cantare > sard. deppo cantai

b. HABERE (obligativitate, necesitate; cf. şi engl. Ihave to sing)

lat. cantare habeo > fr. (je) chanterai, it. canterò, sp.cantaré etc.

lat. habeo ad cantare > v. rom. am a cînta, rom. am săcînt, sard. apu a cantai

lat. habeo de cantare > sp. he de cantar

c. IRE (intenţie imediată; cf. şi engl. I am going to sing)lat. ire (ad) cantare > fr. (je) vais chanter, it. vado a

cantare, port. vou cantar, sp. voy a cantar

d. VOLERE (intenţie, dorinţă, voinţă; cf. şi engl. I will sing)lat. vol(e)o (ad) cantare > rom. voi cîntaDin cele douăzeci şi două de paradigme existente în

tabloul conjugărilor personale latineşti (dintre care zece ladiateza pasivă), limbile romanice moştenesc ca atare în jur deopt sau nouă. Unele paradigme se pierd complet, altele îşischimbă funcţia sau îşi modifică formele, o parte sînt înlocuiteprin paradigme cu construcţii perifrastice. În plus, limbile

1 Cf. v. engl. sceal, „a datora”.


375

romanice dezvoltă, la clasa verbului, unele categoriigramaticale noi, cum ar fi modul condiţional sau diatezareflexivă. Aceste procese au avut loc treptat, iar selecţia unor formeîn detrimentul altora a durat, în unele cazuri, chiar şi cinsprezecesecole. Schimbarea unei paradigme nu poate afecta doar un timpsau doar un mod: fiind predominant sintetică, latina exprimadiverse categorii verbale cumulate într-un singur morfemgramatical, aşadar o formă gramaticală verbală exprima, simultan,categorii ale modului, timpului, aspectului şi diatezei.

Diateza

Limba latină clasică admitea conjugarea verbelor doar ladouă diateze: diateza activă, unde subiectul gramatical este agentulcare efectuează acţiunea, şi diateza pasivă (medio-pasivă), undeacţiunea este privită din perspectiva efectelor sale.

Din punct de vedere funcţional, diateza activălatinească putea exprima valori mai reduse ca cele din limbileromanice, în sensul că nu includea formele impersonale, undeacţiunea este realizată de un agent nedeterminat. Diateza activăromanică se va îmbogăţi cu această valoare impersonală.Diateza medio-pasivă din latina perioadei clasice includea treivalori diferite: cea pasivă propriu-zisă (amatus sum, „am fostiubit”), cea medie sau activă intensivă în cazul deponentelor şisemideponentelor (mortuus est, „a murit”, loquor, „vorbesc”) şicea impersonală (dicitur, „se zice”).

Diateza medio-pasivă aducea în plus faţă de diatezaactivă – care nu făcea altceva decît să indice într-o formăneutră relaţia agent-pacient – informaţii privitoare la implicareaagentului în acţiunea realizată: atunci cînd agentul se vedeimplicat intens în acţiune din cauza consecinţelor pe care lesuportă tot el, avem de a face cu valoarea medie, precursoare casemnificaţie a diatezei reflexive, iar atunci cînd se consideră căagentul este slab implicat sau total neimplicat în consecinţeleacţiunii sale avem de a face cu valoarea impersonală.


376

Valoarea impersonală este cea care a stat la bazadiatezei pasive romanice (alături de forma pasivă latinească).Avînd în vedere neimplicarea agentului în acţiune, zona deinteres se mută asupra efectului acesteia, deci, implicit, asuprapacientului (acolo unde există); raportul dintre acest tip depredicat şi obiectul său direct se exprimă sintactic prin acordulgramatical de persoană, gen şi număr, aşa încît obiectul directpoate deveni subiect sintactic al construcţiei create astfel.

Din punct de vedere morfologic, în limba latinădistincţia dintre cele două diateze se realiza diferit în funcţie deaspectul verbal redat prin formele respective. Formele deinfectum realizau diateza pasivă în mod sintetic, prin adăugareasufixului –(u)r la forma activă:

indicativ prezent cantat cantaturindicativimperfect

cantabat cantabatur

indicativ viitor I cantabit cantabiturconjunctivprezent

cantet cantetur

conjunctivimperfect

cantaret cantaretur

Dimpotrivă, formele de perfectum realizau diatezapasivă analitic (singurele forme analitice din latina clasică),prin participiul verbului de conjugat şi forma corespunzătoare averbului esse:

indicativ perfect cantavit cantatus estindicativ m. m. ca pf. cantaverat cantatus eratindicativ viitor II cantaverit cantatus eritconjunctiv perfect cantaverit cantatus sitconjunctiv m. m. ca pf. cantavisset cantatus esset


377

Formele analitice cu esse au fost asociate de foartetimpuriu cu predicatele nominale de tipul altus est, bonus est,carus est etc., care exprimau o relaţie sintagmatică asociată cuprezentul. În plus, în latina populară preclasică apăruse şi oformă emfatică paralelă cu cea de tipul cantatus est, şi anumecantatus fuit, care sugera mai intens ideea de proces anteriorperfectat şi care, treptat, ajunge să capete valoare de perfect.Din aceste motive, în latina populară are loc o deplasare aperifrazei participiu + sum către timpul prezent, înlocuindformele sintetice de tipul cantor, aşadar ajunge ca, în loc de „fu/ a fost cîntat”, să însemne „este cîntat”. În consecinţă, toatecelelalte forme analitice de tipul participiu + esse urcă cu otreaptă cronologică mai sus, iar locurile rămase vacante (maimult ca perfectul indicativului şi al conjunctivului) vor fiulterior completate cu forme noi (cantatus fuisset, cantatusfuerat etc.), care întregesc paradigma verbală.

Acolo unde existau forme concurente pentruexprimarea aceluiaşi aspect, s-a impus întotdeauna formaanalitică în detrimentul celei sintetice (practic limbile romanicenu moştenesc nimic din flexiunea sintetică pasivă a latinei).Verbul esse devine astfel morfem gramatical pentru construcţiadiatezei pasive. În latina populară tîrzie, iar apoi în limbileromanice, paradigma formelor de perfectum s-a completat,acolo unde aceste forme au rămas în uz, cu perifraze în careapar ca auxiliare verbele habere, tenere sau volere (exemplelede mai jos sînt în limba spaniolă, care foloseşte încă paradigmacompletă):

indicativ prezent es cantadoindicativ imperfect era cantadoindicativ perfect fue cantadoindicativ m. m. ca pf. había sido cantadoindicativ perfect anterior hubo sido cantadoindicativ viitor I será cantado


378

indicativ viitor II habrá sido cantadoconjunctiv prezent sea cantadoconjunctiv imperfect fuera cantadoconjunctiv perfect haya sido cantadoconjunctiv m. m. ca pf. hubiera sido cantado

Construcţiile pasive sînt limitate ca frecvenţă în limbileromanice. Pe de o parte, ele sînt utilizate pentru a exprima unproces dinamic sau rezultatul unui proces dinamic, şi nu o stare defapte. Pe de altă parte, există tendinţa de a prefera construcţiileactive sau, atunci cînd se impune o construcţie de alt tip, există opreferinţă mai curînd spre construcţii impersonale sau reflexivepasive dinamice (de tipul se zice, se dice, on dit, hom dit etc.,respectiv: pacient SB + se impersonal + verb la diateza activă: Seofrece niñera. Casa s-a vîndut cu 30.000 €), spre perifraze cuverbe de mişcare (de tipul a umbla, a merge, a veni, a pleca etc.:Liniile acestea nu merg trasate cu mîna. Ogni abuso verràpunito. Esta pieza viene colocada encima de la otra.) sau sprepredicate nominale cu stare (în limbile iberoromanice), atuncicînd interesează doar rezultatul procesului, şi nu desfăşurareaacestuia sau procesul dinamic în sine.

Inovaţia cea mai importantă, în trecerea de la latină lalimbile romanice, o reprezintă, însă, crearea unei noi diateze:diateza reflexivă. O dată cu schimbarea perspectivei asuprarelaţiei agent-acţiune-pacient, diateza medio-pasivă latineascăse scindează: pe de o parte, valoarea impersonală devinediateză pasivă, iar, pe de altă parte, valoarea medie, focalizatăpe consecinţele acţiunii asupra agentului însuşi, devine treptatdiateză reflexivă.

Această nouă perspectivă asupra actanţilor în procesulpredicativ se focalizează asupra identităţii dintre agent şipacient sau asupra reciprocităţii relaţiei dintre aceştia. Atuncicînd agentul coincide cu pacientul, în situaţiile menţionateanterior, verbul predicat este însoţit de forme pronominale atone, cu


379

rol emfatic sau sintactic (atunci cînd este necesar, pentrudezambiguizare). Formele pronominale reflexive din limbileromanice provin din forme atone personale pentru primele douăpersoane şi din forme reflexive pentru persoana a treia (latinadeţinea doar forme pentru persoanele întîi şi a doua în paradigmapronumelor personale, însă avea un pronume reflexiv de persoana atreia; din combinaţia celor două paradigme a rezultat şi paradigmacompletă a posesivelor romanice).

LAT CAT FR IT PORT ROM SP

ACUZATIV metesenosvosse

emetesensuses

metesenousvousse

mitisi[ci]visi

metesenosvosse

mătesenevăse

meteseosnosse

DATIV mihitibisibinobisvobissibi

emetesensuses

metesenousvousse

mitisi[ci]visi

metesenosvosse

îmiîţiîşinevăîşi

metesenososse

În etapa actuală de dezvoltare a limbilor romanice,pronumele clitice pot ocupa diferite poziţii în topica sintactică, înfuncţie de limbă sau de forma verbală pe care acestea o însoţesc:

a. proclitice: în majoritatea cazurilor, pronumele atoneprecedă verbul pe care îl însoţesc:

Je me lave.Mi lavo.Mă spăl.Me lavo.


380

b. enclitice: în unele situaţii, pronumele atone sîntprecedate de verbul pe care îl însoţesc; aceste cazuri, frecventeîn perioada medievală la toate modurile şi timpurile, s-aurestrîns astăzi în principal doar la formele modurilornepersonale, infinitiv şi gerunziu:

Ti ho sorpreso lavandoti.Te-am surprins spălîndu-te.Te he sorprendido lavándote.

c. mezoclitice: în prezent, această situaţie se întîlneştedoar în română (în cazuri izolate) şi în portugheza europeană(frecvent), unde pronumele aton se poate intercala între verbulde conjugat şi auxiliarul său (în această ordine): port. lavar-me-ia, lavar-me-héi, rom. duce-te-ai, duce-m-oi etc. În română şifranceză este obligatorie intercalarea lor între semiauxiliar şiverbul de conjugat din construcţiile perifrastice: fr. Je veux memarier., rom. Vreau să mă mărit. (datorită utilizării extensive aconjunctivului în limba română, situaţia este mai specială:pronumele aton apare intercalat între conjuncţia-morfem şiforma verbală a verbului de conjugat).

d. cu topică liberă: în sfîrşit, există situaţii în carepronumele atone pot sta fie înainte, fie după verbul pe care îlînsoţesc:

- în portugheza europeană, inclusiv atunci cînd verbuleste conjugat la o formă predicativă simplă: Me chamo Nuno.Chamo-me Nuno. Portugheza braziliană acceptă doar variantacu pronumele proclitic, probabil sub influenţa spaniolei.

- în perifrazele verbale, ele pot preceda semiauxiliarul saupot apărea după verbul de conjugat: No me quiero peinar. Noquiero peinarme. În cazul limbii române, singurul verboid careacceptă topica liberă este a putea, deoarece se poate construi cuinfinitivul: Nu mă pot pieptăna. Nu pot să mă pieptăn.


381

Există mai multe tipuri de structuri verbaleasemănătoare, construite cu pronume reflexive. În funcţie deraportul dintre agent şi pacient, ele pot fi:

a. reflexive propriu-zise sau obiective, atunci cînd agentuleste şi pacientul propriei sale acţiuni; verbele care acceptă o astfel deconstrucţie sînt verbe tranzitive, iar reflexivitatea este un cazparticular de coincidenţă a agentului şi pacientului: Mi guardo nellospecchio. Visto-me com a saia vermelha.

b. reciproce, dacă subiectul agent este multiplu, iarrezultatele acţiunilor fiecăruia dintre agenţi se reflectă asupracelorlalţi: Elles se sont saluées. Ei şi-au luat rămas bun. Uncaz particular este cel în care acţiunea reciprocă este privită dinperspectiva unui singur agent: M-am văzut cu el aseară.

c. medii, dacă pronumele însoţitor este, în realitate undativ care exprimă posesia, atunci cînd pacientul este perceputca făcînd parte integrantă din agent: Cortei-me as unhas. Mi hofatto fare la barba. (aici inclusiv în construcţiile factitive,specifice mai ales limbilor din aria romanică centrală).

d. false reflexive (pronominale), atunci cînd verbuleste intranzitiv şi este incompatibil, din punct de vedere logic,cu existenţa unui pacient: Nos reímos un montón en la fiesta.Ne-am revoltat cu toţii.

Construcţia structurilor reflexive se face cu formaactivă a verbului, iar diferenţa dintre o structură cu pronumereflexiv şi una cu pronume personal pare să fie, în unelesituaţii, doar una extralingvistică, privitoare la persoanapacientului; cu toate acestea, diateza reflexivă poate ficonsiderată cel mult un caz particular de diateză activă, aşacum o arată clar construcţiile cu verbe la forme compuse din


382

limbile romanice centrale, unde verbul tranzitiv se conjugă cuhabere, iar cel pronominal cu esse:

Tranzitiv: Reflexiv:

Io ti lavo. Io mi lavo.Io ti ho lavato. Io mi sono lavato.

Je te lave. Je me lave.Je t’ai lavé. Je me suis lavé.


383

Aspectul

Prin structura morfologică a paradigmei verbului, limbalatină făcea distincţia între un aspect perfect(iv) (perfectum) şi unaspect imperfectiv (infectum) al acţiunii exprimate prin formeletimpurilor şi modurilor verbale, fără a se sluji de alte instrumentegramaticale pentru a exprima această categorie a aspectului.

Cu alte cuvinte, formele de perfectum din latinaperioadei clasice nu distingeau între un aspect perfectiv şi unulperfect, adică nu interesa decît dacă acţiunea (anterioară,simultană sau posterioară unui reper temporal) era finalizatăsau nu, indiferent dacă perioada de timp în care se desfăşuraacea acţiune includea sau nu momentul vorbirii.

PERFECTUM INFECTUMANTERIOR indicativ m. m. ca pf.:

AMAVERAMconjunctiv m. m. ca pf.:AMAVISSEM

indicativ m. m. ca pf.:AMAVERAMconjunctiv m. m. ca pf.:AMAVISSEM

TRECUT indicativ perfect: AMAVIconjunctiv perfect:AMAVERIM

indicativ imperfect: AMABAMconjunctiv imperfect: AMAREM

PREZENT indicativ perfect: AMAVIconjunctiv perfect:AMAVERIM

indicativ prezent: AMOconjunctiv prezent: AMEMimperativ prezent: AMA

VIITOR indicativ viitor II: AMAVERO indicativ viitor I: AMABOimperativ viitor: AMATO

participiu trecut: AMATUM gerunziu: AMANDUMinfinitiv: AMAREparticipiu prezent: AMANSsupin: AMATUM

Această schemă, pur orientativă, nu poate reflecta toatenuanţele pe care le aduc, în situaţii concrete de vorbire,semantica verbului, relaţiile sintagmatice pe care acesta lecontractează cu ceilalţi constituienţi ai contextului lingvistic,circumstanţele concrete de comunicare etc. Pe de altă parte,distincţia între perfectiv şi perfect se făcea în unele situaţii doar prin


384

mijloace sintactice; regulile stricte de concordanţă a timpurilorindicau în ce măsură acţiunea din subordonată avea loc într-operioadă ce includea sau nu momentul vorbirii. Constatăm, înaceeaşi măsură, că nici pentru raportul de anterioritate nu existaumijloace de exprimare specifice care să distingă între un aspectperfectiv şi unul imperfectiv, fapt datorat poziţiei de anterioritate aunei acţiuni faţă de o altă acţiune trecută.

Cu toate acestea, în latina populară încep să aparăstructuri care marchează distincţia între procese încheiate înmomentul vorbirii şi procese începute anterior, dar care sereflectă asupra prezentului. Aceste structuri pornesc de lasintagme de tipul habeo + participiu, unde participiul este unverb tranzitiv. Într-un enunţ precum habeo capras comparatas,cu sensul aproximativ „am nişte capre cumpărate, deţin caprepe care le-am cumpărat”, verbul habeo, care indică posesia înmomentul vorbirii, este cel care face legătura dintre momentulacţiunii propriu-zise şi momentul prezent, adică aduce o notăde continuitate temporală dintre cele două momente.

Perfectul simplu din latina clasică acoperea şi aceastănuanţă, însă perifrazele cu habeo + participiu făceau posibilădistincţia netă între două aspecte diferite, aşa încît perfectulsimplu a început să se specializeze în sensul exprimării uneiacţiuni încheiate într-un interval anterior momentului vorbirii,iar perifraza habeo + participiu s-a lexicalizat treptat cuaceastă nouă valoare, care se opunea celei redate prin prezentulinfectum. O dată cu stabilirea unui nou termen de opoziţie pentruformele de prezent sintetic, perfectul simplu latinesc sespecializează pentru a exprima doar acţiuni perfectate într-operioadă trecută, ce nu are legătură cu prezentul, aşadar nu se maiopune prezentului sintetic, ci imperfectului, care exprimă tot oacţiune trecută, dar nefinalizată sau repetată în mod curent.

Latina populară tîrzie completează paradigma formelorperfective cu construcţii perifrastice (a se vedea infra), formîndperechi care exprimau cele două aspecte, perfect-imperfect, la


385

toate timpurile şi modurile care nu erau incompatibile dinpunct de vedere logic cu acestea. Unele dintre formeleperifrastice cu habere şi esse (la care se adaugă tenere, volereşi debere, mai puţin răspîndite) s-au lexicalizat ca atare şi aufost incluse în paradigma standard a conjugării verbelor.

Trebuie să menţionăm faptul că latina mai avea oposibilitate de exprimare a aspectului, care însă nu s-a transmisca procedeu viabil în limbile romanice. Aspectul incoativ şiaspectul frecventativ-intensiv puteau fi redate în latină printr-un procedeu lexical, şi anume prin derivare. Sufixul –sc– (–asco, –esco, –isco), adăugat la rădăcina unui verb, imprima onuanţă semantică ce indica punctul iniţial de demarare a uneiacţiuni: florere, „a face flori” – florescere, „a înflori”. Acestedublete lexicale s-au moştenit rareori în limbile romanice (it.parto, „plec”, partisco, „împart”); acolo unde s-a moştenitforma incoativă, ea nu mai are şi un corespondent neincoativ,aşa încît acoperă ambele aspecte, iar opoziţia incoativ-neincoativ nu se mai realizează: sp. merezco, florecemos etc. Îngeneral, paradigmele celor două verbe ce alcătuiau dubletelelatineşti s-au combinat pentru a forma paradigma unui singurverb: rom. eu înfloresc – noi înflorim, it. io capisco – io capiva.În aceeaşi manieră, prin adăugarea sufixului –are la participiultrecut al unui verb, se forma un verb cu nuanţe intensive saurepetitive. De la participiul verbului cano, canere, „a cînta”, s-aformat frecventativul cantum + –are > cantare, moştenit caformă în detrimentul celuilalt în toate limbile romanice; sensulexprimat de urmaşii lui cantare în limbile romanice este, însă,cel al lui canere, adică fără valoare frecventativă sau intensivă.La fel s-a întîmplat şi cu alte verbe, precum pellere şi pulsaresau adiuvare şi adiutare etc.

O parte din formele perifrastice apărute în latinapopulară tîrzie sînt semilexicalizate în limbile romanice, căciverboidele din structura lor păstrează parţial sensul lexicaloriginal. Perifrazele romanice pot exprima valori modale


386

(obligativitate, posibilitate, probabilitate etc.), dar şi nuanţeaspectuale pe care formele standard din paradigma verbelor nule pot reda:

1. Perfectivea. ingresiveLe spectacle est au bout de commencer. A mãe está

para chegar. Je vais changer les billets. Şurubul nu mergedesfăcut cu cheia. Nasturele vine cusut pe mînecă.

b. incoativeHemos empezado a comer. En Joan començà a

considerar a aquell com a home antiquat. Disponte a trabajarahora mismo. Nu te apuca să aspiri, e duminică. La gente echóa reír. Pune-te pe citit! Está para chover. La niña rompió allorar. Põe-te a escreber!

c. rezultativeToate cîte s-au întîmplat m-au lăsat vlăguit. En Jaume

estava veritablement enamorat de la naturalesa. Trago posta asaia amarela. Mă văd obligat să-ţi atrag atenţia. Je me sensoffendue. A Amália ficou parada à janela. El pantalón quellevo puesto es de mi hermana. Sono rimasto sorpreso.

d. reiterative şi frecventativeLa dona es dedica a viatjar per l’estranger. Costumo

almoçar pouco. Solía pasear por las calles de Calatayud.Voltei a acreditar nos teus enganhos. No vuelvas a decirmeeso. Mi novio anda perdido por el mundo. Toată ziua umblibăut! Ele me tem moito apaixonada por ele.

e. terminativeMă dau bătută. Ho finito di scrivere le carte. J’ai

réussi à sortir. Basta con verlo para entenderlo. M-am lăsat defumat. No termino de entenderte. Ajung să cred ca toate erauminciuni. En Ramón acabava per treure serietat a lesdiscussions.


387

2. Imperfectivea. retrospectiveDeodată m-am trezit plîngînd fără motiv. Acabarás

deseándole la muerte. Llevo días trabajando en este proyecto.Fiquei chorando. Me quede pensando en él.

b. durativeVoy dándole vueltas al asunto y no encuentro la salida.

Sto pensando a te. No sigas hablando. A Maria é a moça quevem baixando.

c. prospectiveVou pensando nisso.


388

Timpul

I. Cronologia acţiunilor şi consecutio temporum

Pentru vorbitorii de limbi romanice sau germanice, aclasifica formele unei paradigme verbale în categoriile „trecut”,„prezent” şi „viitor” este un lucru firesc, deoarece aceste limbi sîntmult mai precise în a ordona cronologic faptele decît în a exprimaaspectele perfective sau imperfective ale acţiunilor menţionate (aşacum se întîmplă, de pildă, în greacă sau în limbile slave).

Privit ca o categorie gramaticală, timpul lingvistic esteun constituent al sensului gramatical ce priveşte raportul deanterioritate, simultaneitate sau posterioritate dintre o acţiune şiun moment luat ca reper. În general, pentru stabilireaparadigmelor temporale se ia în considerare ca reper momentulvorbirii, considerat ca prezent. Aşadar, fixînd momentulvorbirii ca moment zero, toate celelalte acţiuni se ordoneazăcronologic pe o axă, avînd ca reper acest moment şi, eventualun altul, care fixează un alt jalon în trecut sau în viitor.

Într-un enunţ ca Marţi, cînd am vorbit cu soţia lui, mi-azis că Ion a anunţat-o că o să ajungă miercuri la ora 15:00,avem trei repere temporale: momentul 1 al vorbirii (prezent),momentul 2 al unei acţiuni trecute (dialogul, „marţi, cînd amvorbit cu soţia lui şi cînd mi-a zis”) şi momentul 3 al uneiacţiuni anterioare faţă de acţiunea 2 („o anunţase”);reprezentarea pe axa temporală a acţiunii o să ajungă miercurila ora 15:00 se va face pe un segment posterior momentului 3,al acţiunii anterioare faţă de acţiunea 2, însă e incert dacărespectivul „miercuri la ora trei” este anterior sau posteriormomentului 2 sau momentului 1.

Lucrurile se prezintă la fel de complicate în latină şi înlimbile romanice occidentale, unde regulile de concordanţă atimpurilor nu sînt nicidecum la fel de permisive ca în română.Dacă în română raportarea se face, de multe ori la un singur


389

reper (momentul vorbirii), decodarea corectă a cronologieievenimentelor rămînînd în seama informaţiilor contextuale,limbile romanice occidentale urmează destul de strict modelelede concordanţă latineşti, astfel raportînd fiecare acţiune la douăsau mai multe repere. Deşi în acest fel gradul de ambiguitateeste mai mic, nu întotdeauna este suficient de precis pentrudecodificarea corectă a cronologiei, deci informaţiilecontextuale nu sînt de neglijat.

Cu toate acestea, limbile romanice, ca şi latinapopulară, dispun de mijloace bine puse la punct pentru aexprima raporturi cronologice mai simple. Limba latinădistingea morfologic referinţa temporală a trecutului de cea aprezentului; contextual, putea exprima distinct o referinţăviitoare de una prezentă, chiar dacă, de foarte multe ori,timpurile prezentului aveau şi o referinţă viitoare.

În plan semantic şi funcţional, diferenţa cea maiimportantă între limbile romanice şi limba latină esterestructurarea unor paradigme, adică reducerea paradigmeiimperativului la formele de prezent (ordinul era simultanmomentului vorbirii, iar îndeplinirea acestuia oricum urma să sefacă posterior), extinderea paradigmei conjunctivului şi la viitor şicrearea paradigmei de condiţional, cu forme de prezent şi perfect.

II Timpurile simple

Latina clasică avea 17 forme sintetice pentru modurilepredicative, dintre care 5 erau pentru diateza pasivă. Dintretoate aceste forme, doar patru s-au moştenit ca atare (formă şiconţinut gramatical) în toate limbile romanice, şi anumeprezentul, perfectul simplu şi imperfectul de la indicativdiateza activă şi prezentul imperativului.


390

II. 1 Prezentul

Limbile romanice au moştenit formele sintetice deprezent ale indicativului, conjunctivului şi imperativuluilatinesc (forma afirmativă), cu excepţia românei, care formeazăconjunctivul analitic:

LAT. CAT. FR. IT. PORT. ROM. SP.(ind.)cantocantascantatcantamuscantatiscantant

cantocantescantacantemcanteucanten

chantechanteschantechantonschantezchantent

cantocanticantacantiamocantatecantano

cantocantascantacantamoscantaiscantam

cîntcînţicîntăcîntămcîntaţicîntă

cantocantascantacantamoscantáiscantan

(conj.)cantemcantescantetcantemuscantetiscantent

canticantiscanticantemcanteucantin

chantechanteschantechantionschantiezchantent

canticanticanticantiamocantiatecantino

cantecantescantecantemoscanteiscanten

_

cantecantescantecantemoscantéiscanten

(imper.)canta!cantate!

canta!canteu!

chante!chantez!

canta!cantate!

canta!cantai!

cîntă!cîntaţi!

canta!cantad!

II.2 Perfectul

În latina populară a avut loc la un moment dat opierdere a marcatorului de perfect –vi / –ve de la toate formelede perfect şi mai mult ca perfect. Noile forme reduse de perfectindicativ s-au moştenit ca atare în limbile romanice, păstrîndu-şi forma şi sensul gramatical, în timp ce perfectulconjunctivului se regăseşte în paradigma viitorului subjunctivdin spaniolă şi portugheză (a se vedea infra). În română aparela plural sufixul –ră, împrumutat de la formele de mai mult caperfect indicativ şi devenit morfem al perfectului pentru plural.O situaţie asemănătoare se regăseşte în limba catalană:


391

LAT. CAT. FR. IT. PORT. ROM. SP.canta(v)icanta(vi)sticanta(vi)tcanta(vi)muscanta(vi)stiscanta(ve)runt

cantícantarescantàcantàremcantàreucantaren

chantaichantaschantachantâmeschantâteschantèrent

cantaicantasticantòcantammocantastecantarono

canteicantastecantoucantamoscantastescantaram

cîntaicîntaşicîntăcîntarămcîntarăţicîntară

cantécantastecantócantamoscantáiscantaron

II. 3. Mai mult ca perfectul

Formele de mai mult ca perfect indicativ şi conjunctivau suferit pierderea marcatorului de perfect –vi / –ve amintitămai sus. Mai mult ca perfectul indicativului se moşteneşte caatare în portugheză, iar în spaniolă el îşi schimbă funcţiagramaticală, ajungînd să exprime valoarea de imperfect alsubjunctivului. Limbile română şi catalană moştenesc dinaceastă paradigmă doar morfemul de perfect –ră, respectiv –re.Mai mult ca perfectul conjunctivului latinesc este bineconservat ca formă în limbile romanice occidentale, însăvaloarea pe care o exprimă este cea de imperfect, cu excepţiaromânei, unde şi-a păstrat valoarea de mai mult ca perfect, însăa trecut la indicativ:

LAT. CAT. FR. IT. PORT. ROM. SP.(ind.)

canta(ve)ramcanta(ve)rascanta(ve)ratcanta(ve)ramuscanta(ve)ratiscanta(ve)rant

_ _ _

(ind. m.m.pf.)

cantaracantarascantaracantáramoscantáreiscantaram

_

(subj.impf.)cantaracantarascanartacantáramoscantáraiscantaran

(conj.)canta(vi)ssemcanta(vi)ssescanta(vi)ssetcanta(vi)ssemuscanta(vi)ssetiscanta(vi)ssent

(subj. impf.)cantéscantessiscantéscantéssimcantéssiucantessin

(subj. impf.)chantassechantasseschantâtchantassionschantassiezchantassent

(subj. impf.)cantassicantassicantassecantassimocantastecantassero

(subj. impf.)cantassecantassescantassecantássemoscantásseiscantassem

(ind. m.m.pf.)cîntasemcîntaseicîntasecîntaserămcîntaserăţicîntaseră

(subj. impf.)cantasecantasescantasecantásemoscantaseiscantasen


392

II. 4 Imperfectul

Toate limbile romanice au moştenit ca formă şi cafuncţii imperfectul indicativului latinesc; formele sintetice deimperfect ale conjunctivului latinesc au fost înlocuite cuformele mai mult ca perfectului, care a preluat funcţia deexprimare a imperfectului după apariţia mai mult ca perfectuluiperifrastic. Cu alte cuvinte, conjunctivul imperfect nu s-amoştenit ca formă în nici o limbă romanică:

LAT. CAT. FR. IT. PORT. ROM. SP.cantabacantabascantabatcantabamuscantabatiscantabant

cantavacantavescantavacantàvemcantàveucantaven

chantaischantaischantaitchantionschantiezchantaient

cantavocantavicantavacantavamocantavatecantavano

cantavacantavascantavacantávamoscantáveiscantavam

cîntamcîntaicîntacîntamcîntaţicîntau

cantabacantabascantabacantábamoscantábaiscantaban

II. 5 Viitorul

Limbile romanice nu au moştenit nici una dintreformele sintetice ale viitorului latinesc; toate formează viitorulperifrastic, cu verbe auxiliare (a se vedea infra). Paradigmaviitorului indicativ perfect (viitor II) şi cea a conjunctivuluiperfect supravieţuiesc în limbile spaniolă şi portugheză, unde celedouă paradigme foarte asemănătoare din punct de vedere formal(diferenţe de accent şi cantitate vocalică, neutralizate încă detimpuriu, şi desinenţa de la persoana I) au fuzionat într-unasingură, care a ajuns să exprime sensul de subjunctiv viitor:


393

LAT. LAT. PORT. SP.(Ind. viitor II)cantaverocantaveriscantaveritcantaverimuscantaveritiscantaverint

(Conj. perfect)cantaverimcantaveriscantaveritcantaverimuscantaveritiscantaverint

(Subj. viit.)cantarecantarescantarecantáremoscantareiscantaren

(Subj viit.)cantarcantarcantarescantarmoscantardescantarem

III Timpurile compuse

III. 1 Auxiliarele habere şi esse

Lexicalizarea construcţiilor perifrastice latineşti(menţionate supra) nu s-a produs instantaneu. Într-o primăfază, verbul habere începe să se golească de sensul lexical,pierzînd sensul posesiv atunci cînd se combina cu verbetranzitive care nu admit ideea de posesie, precum a auzi, avedea, a înţelege, a cînta etc., care încep să apară şi fără uncomplement direct exprimat.

Originile perfectului compus romanic sînt mult maievidente în limbile ce aparţin ariei romanice centrale, precumitaliana şi franceza, care păstrează pînă în prezent distincţiiclare între verbele tranzitive, de la care a pornit formaperifrastică habeo + participiu, şi verbele intranzitive,incompatibile cu nuanţa posesivă a acestei perifraze. Verbeletranzitive formează perfectul compus cu urmaşii lui habere, iar,în unele situaţii, încă se face acordul în număr şi persoană alparticipiului cu complementul direct (stînga), aspect care s-apierdut în ariile laterale (dreapta), cu excepţia catalanei, carepăstrează acordul în unele situaţii (cu verbe de percepţie sau cuunele perifraze modale):


394

Capras habeo comparatas. Am cumpărat nişte capre.Les chèvres que j’ai achetées. As cabras que hei comprado.Capre? Ne ho comperate alcune. ¿Cabras? He comprado algunas.

Cu puţine excepţii, în limbile romanice centrale verbeleintranzitive şi cele reflexive formează perfectul compus cuurmaşii verbului esse latinesc. Originile acestei perifraze nusînt unanim acceptate de lingvişti, dar sînt puse, de obicei, peseama verbelor deponente latineşti, verbe intranzitive careaveau sens activ şi formă pasivă (ca desinenţe): mortuus est, „amurit”. În aceeaşi măsură, formele pasive construite cu esse +participiu, care, aşa cum s-a arătat, ajung la un moment dat săredea în latina populară un sens asemănător cu cel al luihabere + participiu (rezultat al unei acţiuni anterioare care sereflectă asupra prezentului), s-au extins şi la alte clase de verbe(construcţii copulative asemănătoare apar uneori şi în limbaromână: Este venită o delegaţie oficială. Banii nu sînt intraţi încont. Eram plecată la cumpărături.; nici una din acesteconstrucţii nu este pasivă). Ambele construcţii citate mai susprezentau acord de număr şi persoană între forma de participiuşi subiect (fie el agent sau pacient):

Dinamic Static(perfect compus): (pred. nominal):

Vacca mortua est. Vaca a murit. Vaca este moartă.La vacca è morta. A vaca há morrido. A vaca está morta.La vache est morte. La vaca ha muerto. La vaca está muerta.

Analizînd cu atenţie construcţiile cu esse din română şidin portugheză, devine evident faptul că ele nu pot ficonsiderate variante de perfect compus, deoarece sînt alcătuitedin verb copulativ şi adjectiv, nu participiu; în aceste douălimbi, participiul verbului de conjugat (rom. murit, port.morrido) diferă ca formă de adjectivul cu care este înrudit şi


395

care se acordă în gen şi număr cu subiectul (rom. mort /moartă, port. morto / morta).

O dată stabilite cele două verbe ca instrumente gramaticalepentru formarea perfectului compus, s-au creat forme noi şi pentrualte timpuri şi moduri, pentru a evidenţia aceeaşi opoziţie de aspect.Noile forme au completat paradigmele verbale ale indicativului,conjunctivului / subjunctivului şi condiţionalului la toate aspecteletrecutului (perfect, imperfect, mai mult ca perfect) şi, ocazional,apar şi forme de viitor sau viitor anterior ale indicativului şisubjunctivului:

habeo cantatum > rom. am cîntat (ind. pf. comp.)habebam cantatum > fr. (j’)avais chanté (ind. m. m. ca pf.)habui cantatum > sp. hube cantado (preterit anterior)habere habeo cantatum > cat. hauré cantat (ind. viitor anterior)habeam cantatum > cat. hagi cantat (subj. perfect)habuissem cantatum > port. houbesse cantado (subj. m. m. ca pf.)habueram cantatum> sp. hubiera cantado (subj. m. m. ca pf.)habuerim cantatum > sp. hubiere cantado (subj. viitor perfect)habere habebat cantatum > fr. (j’)aurais chanté (cond. perf.)habere habui cantatum > it. avrei cantato (cond. perf.)

În cazul formelor de mai mult ca perfect (indicativ şiconjunctiv / subjunctiv), forma analitică o concura pe ceasintetică, cele două exprimînd aceeaşi nuanţă aspectuală; înmajoritatea limbilor romanice s-a impus forma analitică îndetrimentul celeilalte.

În ceea ce priveşte formele verbale pentru exprimareaviitorului, observăm că nici una dintre formele latineşti deviitor nu s-a moştenit în limbile romanice. Cu excepţia româneişi a sardei (şi a unor forme dialectale din alte limbi), celelaltelimbi romanice şi-au creat forme de indicativ viitor pornind dela o construcţie perifrastică cu verbul habere:

Indicativ viitor Ind. prez. habere

cantare habeo > cat. cantaré hefr. (je) chanterai (j’)ai


396

it. canteró hoport. cantarei heisp. cantaré he

Tot perifrazele cu habere au stat şi la originea formelorde prezent ale condiţionalului, în aceleaşi limbi romanice:

Cond. prez. Ind. imperf./perf. habere

cantare habebat > cat. cantaria havia(imperfect) fr. (je) chanterais (j’)avais

port. cantaria haviasp. cantaría había

cantare habuit > it. (lui) cantarebbe ebbe(perfect)

După cum se observă, formele de indicativ viitor şi celede condiţional prezent au aparenţa unor forme sintetice, însă, înrealitate, provin din aglutinarea formelor auxiliarului habere lainfinitivul verbului de conjugat; în prezent, aceste forme deauxiliar funcţionează ca morfeme gramaticale legate, careexprimă atît categorii statice (persoană şi număr), cît şicategorii dinamice (modul şi timpul).

Formele condiţionalului perfect sînt forme compuse,care respectă, în limbile care o cer, regula combinatorie aauxiliarului esse sau habere cu verbe tranzitive, intranzitive şireflexive. Se abate de la regula generală limba română, careutilizează auxiliarul esse pentru toate verbele în construcţiaconjunctivului perfect:

it. mi sarebbe lavato cat. m’hauria lavatfr. (je) me serais lavé port. me teria / haveria lavadorom. m-aş fi spălat sp. me habría lavado


397

Sub influenţa slavă, româna foloseşte la toate diatezeleverbul esse pentru construirea formelor compuse alecondiţionalului, ale conjunctivului şi, în plus, pentruconstruirea viitorului anterior şi a infinitivului perfect: aş ficîntat, ar fi fost cîntat, să fi cîntat, să fi fost cîntat, voi fi cîntat,a fi cîntat.

III.2 Auxiliarul volere

Verbul volere funcţionează ca auxiliar propriu-zis înconjugarea standard din limba română, iar, dialectal, apare înunele graiuri italiene, franceze şi franco-provensale.

În morfologia verbului românesc, formele de la vol(e)oservesc la construcţia formei de viitor I şi a condiţionalului:

voi cînta (vre)aş cînta (vre)aş fi cîntatvei cînta (vre)ai cînta (vre)ai fi cîntat

III.3 Auxiliarul tenere

Verbul tenere, în ciuda numeroaselor sale valori modale, s-a impus ca auxiliar propriu-zis doar în limba portugheză, unde încăeste concurat de verbul habere, care îndeplineşte aceleaşi funcţii.Verbul ter construieşte toate formele compuse, indiferent de mod,timp şi diateză (în cazul diatezei pasive, el devine auxiliar pentruparticipiul perfect al lui ser):

A gente tem cantado uma canção espanhola.O vi antes de que se tivesse lavado o rosto.A canção que eu gosto tinha sido ja cantada quando eu

chegar.


398

III. 4 Auxiliarul debere

Auxiliarul debere apare doar în limba sardă; cu ajutorulsău se formează prezentul şi perfectul condiţionalului:

debeo clamare > dio giamaredebeo habere clamatum > dio aer giamadu

III. 5 Auxiliarul venire

Venire se impune ca auxiliar regulat pentru formaobişnuită a viitorului doar în unele graiuri retoromane:

venit ad plovere > vanyes a plover, „va ploua”.


399

Particularităţi ale clasei verbului

I. Románia iberică

Limbile romanice din Peninsula Iberică deţin o serie detrăsături specifice şi comune ce caracterizează structura şicategoriile gramaticale ale clasei verbului. Prin acestea,catalana, portugheza şi spaniola se constituie într-un grup delimbi bine delimitat ce se opune celorlalte limbi romanice sau,în unele situaţii, se apropie mai curînd de aria laterală orientalăa Romániei, adică de limba română. Vom observa, încontinuare, cîteva dintre cele mai importante.

I.1. Dublete verbale cu sensul HABERE

Una din caracteristicile clasei verbului în limbileiberoromanice este existenţa a două verbe diferite ce redausensul latinescului habere, şi anume urmaşii acestuia (cat.haver, port. haver, sp. haber) şi urmaşii latinescului tenere (cat.tenir, port. ter, sp. tener).

Dintre cele două tipuri, verbele habere funcţionează, deobicei, ca auxiliare, în timp ce verbele tenere sînt verbepredicative, ce exprimă posesia:

He visto aquestes dames. Tinc una carta per en Joan.He visto estas mulheres. Tenho uma carta para o João.He visto a estas mujeres. Tengo una carta para Juan.

Ca semiauxiliar pentru aceleaşi contexte, verbele tenere potfi utilizate doar cu verbe tranzitive, iar utilizarea lor în acestestructuri sugerează o continuitate a procesului sau a acţiunii:

Aquestes dames les tinc molt vistes.Aquelas mulheres as tenho muito vistas.A esas mujeres las tengo muy vistas.


400

Verbele habere pot funcţiona, în anumite circumstanţe,ca predicative; ele sînt întrebuinţate cu sensul „a se găsi, a seafla, a exista”, întotdeauna impersonale şi întotdeaunaconjugate la persoana a treia singular:

Si no vénen, hi haurà problemes.Se não vêm, haverá problemas.Si no vienen, habrá problemas.(Cf. şi fr. S’ils ne viennent pas, il y aura des problèmes.)

Verbele habere şi tenere intră în structura unorperifraze care exprimă obligativitatea sau probabilitatea (cuconjuncţia que sau cu prepoziţia de şi infinitivul):

Has de comprar pa.Hás-de comprar pão.Has de comprar pan.Hay que comprar pan.

Tens de comprar pão.Tens que comprar pão.Tienes que comprar pan. etc.

I.2. Dublete verbale cu sensul ESSE

Sensul verbului latinesc esse este exprimat în limbileiberoromanice prin două verbe distincte, cu funcţii specifice.

Utilizat cu funcţie copulativă, verbul cat., port., sp. ser(cat. şi ésser) exprimă o trăsătură considerată ca intrinsecă,înnăscută, permanentă, obiectivă, în timp ce verbul cat., port.,sp. estar exprimă o stare temporară sau subiectivă:

En Joan era jove. En Joan estava enamorat.O João era jovem. O João estava apaixonado.Juan era joven. Juan estaba enamorado.

În situaţii similare, celelalte limbi romanice nu facdiferenţa între cele două aspecte, unul general şi unul punctual,


401

şi utilizează acelaşi verb în ambele construcţii (fr. être, it.essere, rom. a fi):

Jean était jeune. Jean était amoureux.Giovanni era giovane. Giovanni era inamorato.Ioan era tînăr. Ioan era îndrăgostit.

Atunci cînd numele predicativ este un adjectiv sau unparticipiu trecut cu valoare adjectivală, se pot utiliza cu funcţiecopulativă atît verbul ser, cît şi verbul estar, însă nuanţelesemantice pe care le imprimă contextului sînt diferite: estarparticularizează, în timp ce ser generalizează:

El vi é bo. El vi està bo.O vinho é bom. O vinho está bom.El vino es bueno. El vino está bueno.

În cazul de mai sus, prima propoziţie are sensul de„vinul este un aliment bun sau benefic sănătăţii”, în timp cepropoziţia a doua transmite ideea că „acest vin, pe care îl beauîn acest moment, este gustos sau de bună calitate”. Observămcă, şi în această situaţie, limbile romanice neiberice trateazăambele aspecte fără a le diferenţia, utilizînd acelaşi verb pentrua le construi (fr. être, it. essere, rom. a fi), urmînd cadiferenţierea să se facă prin decodificarea contextului:

Le vin est bon.Il vino è buono.Vinul e bun.În unele situaţii, sensul adjectivului sau al participiului cu

funcţie sintactică de nume predicativ se schimbă radical prinutilizarea verbului ser sau a verbului estar: primul exemplu de maijos înseamnă „merele au culoarea verde”, în timp ce al doilea enunţare sensul de „merele sînt crude, nu s-au copt suficient”:


402

Les pomes són verdes. Les pomes estan verdes.As maçãs são verdes. As maçãs estão verdes.Las manzanas son verdes. Las manzanas están verdes.

În celelalte limbi romanice, ambele sensuri se exprimăprin enunţuri identice şi este necesar aportul unor informaţiicontextuale suplimentare pentru a rezolva ambiguitatea:

Les pommes sont vertes.Le mele sono verdi.Merele sînt verzi.

Atunci cînd numele predicativ al predicatului nominaleste exprimat printr-un substantiv, copulativul este întotdeaunaverbul ser:

El llatí é una llengua vella.O latim é uma lingua velha.El latín es una lengua vieja.

Verbele ser şi estar contractează relaţii sintagmatice cuadjective şi adverbe pentru a forma construcţii verbaleimpersonale. Menţionăm că verbul ser se combină întotdeaunacu adjective, în timp ce estar se combină cu adverbe, aşa cumse observă din exemplele de mai jos:

Riure està bé. Riure és bo.Rir está bem. Rir é bom.Reír está bien. Reír es bueno.

Toate limbile romanice formează diateza pasivăpropriu-zisă cu ajutorul unui verb cu sensul esse (fr. être, it.essere, rom. a fi):


403

Ses collègues étaient qualifiés comme des rêveurs.I suoi compagni erano qualificati come sognatori.Colegii săi erau calificaţi drept visători.

În limbile iberoromanice, principalul auxiliar careformează diateza pasivă este verbul ser; verbul estar nu poateprimi niciodată această funcţie:

Sos companys eren qualificats de somniadors.Os seus companheiros eram qualificados de sonhadores.Sus compañeros eran calificados de soñadores.

Construcţiile iberoromanice de tipul estar + participiusînt predicate nominale, iar sensul pe care îl exprimă este acelade rezultat al unei acţiuni anterioare:

Les províncies estaven romanitzades.Les províncies eren romanitzades pels colons.

As províncias estavam romanizadas.As províncias eram romanizadas pelos colonos.

Las provincias estaban romanizadas.Las provincias eran romanizadas por los colonos.

În primul context, sensul este unul perfectiv„(provinciile erau romanizate ca urmare a procesului decolonizare”), iar în al doilea context, aspectul exprimat esteunul imperfectiv („în perioada respectivă avea loc un proces deromanizare, realizat de către colonişti”).

Verbul iberoromanic ser funcţionează doar ca auxiliarsau ca verb copulativ (cu excepţia situaţiei în care apare, înspaniolă, cu sensul „a avea loc”); în schimb, verbul estar poatefuncţiona şi ca verb predicativ, atunci cînd se actualizează cu


404

sensul „a se afla, a se găsi”, cu valoare spaţială, temporală sausituaţională:

La Torre Eiffel està a París. Estic de vacances.A Torre Eiffel está a París. Estou de férias.La Torre Eiffel está a París. Estoy de vacaciones.

În sfîrşit, verbul estar intră în structura unor perifrazeverbale cu infinitivul sau gerunziul, care ajută, în limbileromanice din Peninsula Iberică, la formarea aspectuluiprogresiv sau continuu al verbelor (a se vedea infra).

I.3. Aspectul progresiv: ESTAR + GERUNZIU

Limbile iberoromanice diferenţiază aspectul habitual,nedurativ al acţiunilor de aspectul continuu sau progresiv saudurativ. Construcţia cea mai frecvent utilizată pentru redarea acesteiultime valori este perifraza estar + gerunziu, însă valori durativeimperfective se pot exprima şi prin alte construcţii gerunziale. Deşieste folosită aici cu mare frecvenţă şi face parte din sistemulstandard al conjugării verbelor, perifraza estar + gerunziu nu estetotuşi monopolul limbilor iberoromanice, ea apărînd şi în italiană,sardă şi chiar în vechea română.

HABITUAL PROGRESIVCAT.PORT.SP.

cantocantocanto

estic cantantestou cantadoestoy cantando

I.4. Conjugare perifrastică bine dezvoltată

Sistemul conjugării perifrastice este extrem de binedezvoltat în limbile romanice din Peninsula Iberică, ele reuşind


405

astfel să redea o mare diversitate de nuanţe modale, temporalesau de aspect. Se evidenţiază între cele trei limbi catalana, cucel mai mare număr de perifraze; acest fapt se datoreazăcontactului permanent cu castiliana oficială şi împrumuturilormasive din limba franceză, luată ca model într-o anumită perioadă adezvoltării catalanei literare, care se adaugă la perifrazele dejaexistente în limbă (moştenite din latină sau formate pe terenullimbii catalane). Cele mai importante perifraze din limbileiberoromanice sînt prezentate în tabelul următor:

CATALANĂ PORTUGHEZĂ SPANIOLĂABELLIR + IACABAR + DE + IACABAR + GACABAR + PACABAR + PER + IACOSTUMAR + A/DE + IAGRADAR + IANAR + A/PER (A) + IANAR + GANAR + PAPLEGAR + A + IAPROFITAR + PER (A) + IARRENCAR + A + IARRIBAR + A + IASSAJAR + DE + IAVENIR-SE + A + ICALDRE + ICAURE + A + ICERCAR + DE + ICESSAR + DE + ICOMENÇAR + A + ICOMENÇAR + A/DE + ICOMENÇAR + GCOMENÇAR + PER + ICOMPTAR + (A/DE) + ICONTINUAR + GCOSTAR + (DE) + ICUIDAR + (A) + IDEIXAR + A + IDEIXAR + DE + IDEIXAR + IDEIXAR + PDEURE + IDIR + DE + IDISPOSAR-SE + A + IDONAR + PER + PDUR + PDUR + A + I

ACABAR + GACABAR + PACABAR DE + IACABAR DE + IACABAR POR + IACOSTUMAR + A + IANDAR + GANDAR + PANDAR A + IANDAR PARA + IBASTAR COM + ICHEGAR + PCHEGAR A + ICOMEÇAR A + ICOMEÇAR POR + ICONTINUAR + GCONTINUAR + PCONTINUAR A + ICONVIR + ICOSTUMAR + ICUMPRIR + IDEIXAR + PDEIXAR DE + IDESATAR A + IDEVER + IESTAR + GESTAR + PESTAR A + IESTAR PARA + IESTAR POR + IFICAR + GFICAR + PFICAR A + IFICAR DE + IFICAR POR + IHAVER DE + IHAVER DE + IIR + G

ACABAR + GACABAR + IACABAR + PACABAR POR + IACERTAR A + IACOSTUMBRAR A + IALCANZAR A + IANDAR + GANDAR + PAPROVECHAR + I PARA + IBASTAR CON + ICABER + ICESAR DE + ICOMENZAR + ICONCLUIR + ICONTINUAR + GDAR(SE) POR + PDEBER + IDEBER DE + IDEJAR + IDEJAR + IDEJAR + PDISPONERSE A + IECHAR(SE) A + IEMPEZAR A + IESTAR + GESTAR + PESTAR A PUNTO DE + IESTAR AL + IESTAR PARA + IESTAR PARA + IESTAR POR + IHABER DE + IHABER QUE + IIR + GIR + PIR A + ILLEGAR A + I


406

ENGEGAR + A + IENTRAR + A + IESTAR + DE + IESTAR + GESTAR + PESTAR + PER (A) + IESTAR-SE + DE + IFER + DE/PER (A) + IFER + IFICAR-SE + A + IFORÇAR + A + IGOSAR + (A) + IGUARDAR-SE + DE + IHAVER + DE + IHAVER + PHAVER-HI + A/PER (A) + ILLEURE + (DE) + IMALDAR + PER (A) + IMIRAR + DE + IMOURE + A + INEGAR-SE + A + IPARAR + DE + IPARÈIXER + IPASSAR + A + IPASSAR + PER + IPEGAR + PER (A) + IPENSAR + A/DE + IPORTAR + A + IPORTAR + GPORTAR + PPOSAR-SE + A + IPOSAR-SE + PER + IPRETENDRE + (DE) + IPROCURAR + (DE) + IPROVAR + (A/DE) + IQUEDAR + PQUEDAR + PER (A) + IRESISTIR-SE + A + IRESTAR + PRESTAR + PER (A) + IROMPRE + A + ISABER-SE + PSEGUIR + ISEMBLAR + ISENTIR-SE + PSER + A + ISER + DE + ISOLER + (A) + ITENIR + A/PER (A) + ITENIR + DE + ITENIR + GTENIR + PTORNAR + (A) + IVAGAR + (DE) + I

IR + IIR + PIR A + INECESSITAR (+ DE) + IPARAR DE + IPASSAR A + IPÔR-SE + PPÔR-SE A + IPRECISAR + IPRECISAR DE + IPROSSEGUIR + GROMPER A + ISENTIR-SE + PTER A + ITER DE + ITER QUE + ITERMINAR + GTERMINAR + PTERMINAR DE + ITORNAR A + IVIR + GVIR A + IVIR DE + IVOLTAR A + I

LLEVAR + GLLEVAR + PMETERSE A + IPARAR + IPASAR A + IPENSAR + IPODER + IPONER + PPONERSE A + IQUEDAR(SE) + GQUEDAR(SE) + PQUERER + IROMPER A + ISEGUIR + GSENTIRSE + PSER DE + ISOLER + ISOLTARSE A + ITENER + PTENER QUE + ITERMINAR + GTERMINAR + PTERMINAR DE + ITRAER + PTRATAR DE + IVENIR + GVENIR + PVENIR A + IVER DE + IVERSE + PVOLVER A + I


407

VENIR + (DE) + IVENIR + A + IVENIR + GVENIR + PVEURE + DE + IVEURE + PVEURE(’S) + (A) + IVEURE'S + G

II Románia centrală

Limbile romanice din aria centrală a Romániei se opuncelor din ariile laterale printr-un număr de trăsături comune,provenite din inovaţii lingvistice care s-au răspîndit dinsprecentru (Roma) către periferie, dar n-au pătruns pînă în zoneleextreme, sau dimpotrivă, prin faptul că aici se conservă uneletrăsături ale latinei pe care ariile laterale le-au pierdut, dincauza depărtării de centrul de stabilitate lingvistică.

Evoluţia cea mai divergentă în cadrul clasei verbului înaria romanică centrală o reprezintă tratamentul diferit înconjugare a diverselor clase de verbe. Există două auxiliarepentru formarea timpurilor compuse ale diatezei active, unul cusensul habere, ca şi în celelalte limbi romanice, şi unul cusensul esse.

Verbele tranzitive (la care în unele limbi se adaugăunele intranzitive sau copulative de tipul a fi, a părea, etc.)formează timpurile compuse cu ajutorul verbelor habere:

Ieri ho mangiato un po’ di formaggio.Hier j’ai mangé un peu de fromage.

Verbele esse sînt morfeme pentru formarea diatezeipasive, ca în toate limbile romanice; în plus, în aria centralăromanică, urmaşii latinescului esse ajută la construireatimpurilor compuse ale verbelor intranzitive (de stare, deschimbare a stării, de mişcare) şi ale verbelor reflexive. În


408

aceste forme compuse, participiul verbului de conjugat este unparticipiu acordat în gen şi număr cu subiectul propoziţiei:

Sono arrivata questo pomeriggio.Je suis arrivée cet après-midi.

Ci siamo sposati in novembre.Nous nous sommes mariés en novembre.

În situaţii similare, limbile romanice din ariile lateralenu fac distincţia între cele două tipuri de verbe şi utilizează caauxiliar doar verbele habeo2:92:

Am ajuns în după-amiaza asta.Tem chegado esta tarde.

Ne-am căsătorit în noiembrie.Nos hemos casado en noviembre.

Atunci cînd complementul obiect direct este antepusverbului pe care îl determină, în limbile din aria romanicăcentrală este obligatoriu acordul cu acesta, în persoană şinumăr, al participiului verbului de conjugat (trăsătură comunăşi cu catalana):

Mele? Ne ho mangiate due. Manzanas he comido dos.Des pommes, j’en ai mangées deux. Mere? Am mîncat două.

2 Este interesant, totuşi, să remarcăm unele construcţii perifrastice cuverbe intranzitive din limba română, care au aceeaşi origine cu timpurilecompuse cu auxiliarul esse din latina populară: Este venită o comisie deinvestigaţie. Banii sînt intraţi în cont. Ai mei sînt plecaţi la mare. Eramieşită la cumpărături şi nu m-a găsit poştaşul acasă. Remarcăm în acesteexemple forma acordată a participiului.


409

III Particularităţi ale verbului în limbi individuale

Limba catalanăCatalana se remarcă prin valoarea specifică pe care o

capătă verbul anar atunci cînd funcţionează ca auxiliar pentruformarea unor timpuri compuse (ale indicativului şiconjunctivului). Dacă în italiană, spaniolă, franceză,portugheză, verbul corespunzător (ir, andare, aller) serveştepentru construcţia unor perifraze cu valoare de viitor apropiat,în catalană el apare la formele perifrastice de preterit perfect şipreterit mai mult ca perfect ale indicativului şi subjunctivului:

cat. vaig cantar „am cîntat” sp. voy a cantar „voi cînta”it. vado a cantare „voi cînta”fr. je vais chanter „voi cînta”port. vou cantar „voi cînta”

Limba franceză1. La clasa verbului, limba franceză prezintă o

particularitate care o apropie mai curînd de limbile germanice,şi anume folosirea obligatorie a pronumelor personale atone înnominativ, atunci cînd subiectul nu este exprimat (prinsubstantiv sau alt pronume). Datorită faptului că pronumeleatone au preluat categoriile gramaticale de persoană şi număr,s-a accentuat procesul – specific oricum francezei – de slăbire aconsoanelor finale şi de amuţire a vocalelor finale, aşa încît înmomentul actual obligativitatea folosirii pronumelor atonederivă, în primul rînd, din necesitatea dezambiguizării formelordevenite omofone:

FR. ENGL. SP. IT. ROM.je chante['∫ãnt ə]

I sing canto canto cînt

tu chantes['∫ãnt ə]

you sing cantas canti cînţi


410

il chante['∫ãnt ə]

he sings canta canta cîntă

ils chantent['∫ãnt ə]

they sing cantan cantano cîntă

2. Tot de origine germanică este şi topica inversată aconstrucţiilor interogative, care apare în alte limbi romanicedoar sporadic, cu scop emfatic:

Est-il seul? Is he alone?Avez-vous mangé? Have you eaten?Où es-tu? Where are you?

Topica normală subiect-predicat este recuperată atuncicînd interogaţia este construită cu ajutorul aşa-numitelor„galicisme”3:93:

Est-ce qu’il est seul?Est-ce que vous avez mangé?Où est-ce que tu es?

3. Imperativul în limba franceză cunoaşte şi o formă detrecut, care indică anterioritatea acţiunii care trebuie îndeplinităca urmare a ordinului sau a rugăminţii faţă de un repertemporal exprimat printr-un complement circumstanţial detimp; această formă se construieşte cu forma de imperativprezent a auxiliarului (être sau avoir, în condiţiile precizate maisus) şi cu participiul verbului de conjugat (acordată în cazul încare auxiliarul este être):

Enfants, soyez rentrés avant l’arrivée de papa!

3 Interogaţiile construite cu „galicisme” apar uneori şi în limbileiberoromanice, cu valoare emfatică: port. Que é que foi?, sp. ¿Qué es lo quequieres de mí?


411

4. Dintre timpurile trecute ale indicativului, limbafranceză, ca şi limba română, a redus folosirea perfectuluisimplu, el rămînînd la statutul de timp al naraţiunii în opereleliterare (şi la întrebuinţări locale sau regionale):

Il est parti hier soir. Él se fue ayer por la tarde.Il est parti ce matin. Él se ha ido esta mañana.

Limba portugheză1. Portugheza se distinge, între limbile romanice, prin

existenţa a două tipuri de infinitiv, unul impersonal şi unulpersonal. Infinitivul personal constituie o alternativă înutilizarea infinitivului impersonal, atunci cînd subiectulpropoziţiei subordonate coincide cu cel al regentei, sau asubjunctivului, cînd regenta şi subordonata au subiecte diferite.Acest tip de infinitiv este introdus întotdeauna de o prepoziţie(a, de, em, para, por, sem etc.) sau de o construcţieimpersonală (convir + inf., cumprir + inf., ser bom /importante / mau / melhor / necessário / pior / possível /preciso + inf. etc.):

Acho que é melhor vós dizerdes a verdade.

Flexionarea infinitivului are loc în două situaţii:a. atunci cînd subiectul acţiunii exprimate prin

respectivul infinitiv îl precede imediat, fără intercalarea altorelemente (acord gramatical obligatoriu):

Convém as crianças prestarem mais atenção.Farei o possível para Vocês estarem felizes aqui.

b. atunci cînd subiectul nu este exprimat, iar desinenţaverbală pentru număr şi persoană este necesară pentru adezambiguizarea contextului:


412

É de noite, está na hora de dormirmos.Falei-lhe sob o meu desejo de irmos a viver a Coimbra.

Infinitivul personal are flexiune verbală după categoriilestatice de persoană şi număr; desinenţele ce exprimă acestecategorii sînt identice cu cele ale subjunctivului viitor, cuutilizare restrînsă în portugheza actuală, motiv pentru care, laverbele regulate, infinitivul personal şi subjunctivul viitor seconfundă:

cantar[Ø] cantarmoscantares cantardescantar[Ø] cantarem

2. Portugheza, ca şi celelalte limbi iberoromanice, aredouă verbe pentru sensul habere, şi anume haver şi ter. Spredeosebire de catalană şi spaniolă, portugheza se foloseşte deambele pentru formarea timpurilor compuse:

Ele habia chegado ontem.Ele tinha chegado ontem.

Cele două contexte nu se diferenţiază prin nimic, nicisemantic, nici gramatical. Nu acelaşi lucru se întîmplă încatalană şi spaniolă, unde singurul auxiliar este habere.Verbele portugheze haver şi ter pot funcţiona, din nou fără nicio diferenţă, ca impersonale cu sensurile „a fi, a se afla, aexista”, întotdeauna la persoana a treia singular:

Há muita gente jovem na festa.Tem dias melhores e dias piores.


413

3. Ca şi româna, portugheza păstrează încă o formăsintetică de indicativ mai mult ca perfect, concurată însă deforme analitice care s-au impus în vorbirea curentă:

Quando voltei para a casa, me dizeram que o Luíschegara.

Quando voltei para a casa, me dizeram que o Luístinha/habia chegado.

4. În portugheză există o formă sintetică de subjunctivviitor încă în uz, spre deosebire de spaniolă, unde ea estepercepută ca livrescă sau învechită:

Se passares pela casa, diz a minha mãe que vou chegartarde.

5. Infixarea este o altă trăsătură specifică a portughezei,care o evidenţiază între limbile romanice (şi nu numai). Acestprocedeu constă în intercalarea unui pronume mezoclitic întrerădăcina verbului de conjugat şi terminaţia acestuia, atunci cîndaşa-zisa terminaţie provine dintr-o formă a auxiliarului haberelatinesc: dir-te-ei (te + direi, „îţi voi spune”), dir-to-ia (te + o +diria, „ţi-aş spune-o, ţi l-aş spune”).

Limba română1. O primă caracteristică ce evidenţiază româna între

celelalte limbi romanice este existenţa supinului, modimpersonal moştenit ca sens şi ca formă din limba latină: Uşorde zis, greu de făcut (cf. Facile dictu, difficile factu). Pentruexprimarea aceleiaşi valori, celelalte limbi romanice utilizeazăinfinitivul precedat sau nu de o prepoziţie: fr. Facile à dire,difficile à faire, sp. Fácil (de) decir, difícil de hacer, it. Facileda dire, difficile da fare etc.


414

2. În plus, româna se remarcă, la clasa verbului, printr-oserie de trăsături balcanice, dintre care amintim:

a. formarea viitorului cu un verb volitiv ca auxiliar: viitorulI românesc are ca auxiliar verbul a vrea / voi (cf. lat. voleo (ad)cantare), aşa cum limba greacă formează viitorul (indiferent deaspect) cu verbul θέλω, „eu vreau”: voi cînta (cf. θα τραγουδώ).Acelaşi auxiliar apare şi la condiţional: (vre)aş cînta.

b. preferinţa pentru conjunctiv în detrimentulinfinitivului: limba greacă a pierdut infinitivul, iar româna i-arestrîns în mare măsură întrebuinţările. Într-un context ca ştiusă cînt (cf. ξέρω να τραγουδώ), construit în română cuconjunctivul, celelalte limbi romanice utilizează infinitivul: fr.je sais chanter, it. so cantare, sp. sé cantar etc. Viitorul II dinlimba română (sau viitorul popular) are la bază perifraza lat.habeo ad cantare, pe care o regăsim şi în limba sardă; în limbaromână, în timp, infinitivul din construcţia perifrastică a fostînlocuit de conjunctiv: am să cînt.

3. În ceea ce priveşte infinitivul, trebuie menţionat şifaptul că româna deţine două forme ale acestuia, infinitivullung, utilizat mai ales cu valoare substantivală (de cele maimulte ori lexicalizată), şi infinitivul scurt, care păstrează o partedin caracteristicile verbale gramaticale sau semantice. Spredeosebire de celelalte limbi romanice, infinitivele cu valoaresubstantivală sînt, în limba română, feminine:

rom. plăcerea it. il piacererom. trăirea sp. el vivirrom. firea port. o ser

4. Româna se distinge şi prin laxitatea regulilorsintactico-morfologice de concordanţă a timpurilor în frază,inclusiv în fraza condiţională:


415

George mi-a spus că va veni. Giorgio mi ha detto che verrebbe.(indicativ viitor) (condiţional prezent)Dacă ea va veni voi fi fericit. Si ella viene seré feliz.(indicativ viitor) (indicativ prezent)

5. Limba română cunoaşte o singură formă de mai multca perfect, construită sintetic, cu ajutorul sufixelor specifice:

Cînd aţi ajuns voi acolo, noi plecaserăm deja.

6. În cazul unora dintre formele verbale compuse,limba română permite inversiunea dintre auxiliar şi participiulsau infinitivul verbului de conjugat, de obicei cu rol stilistic înlimbajul poetic: plecat-am nouă din Vaslui. Cu mai multăfrecvenţă apar aceste inversiuni în cazul în care între cele douămorfeme se intercalează un pronume mezoclitic reflexiv sauobiect: duce-te-ai învîrtindu-te!, vedea-te-aş mort! etc. (cf. şiport. ver-te-ia).

Limba sardă1. Are trei verbe auxiliare propriu-zise: aere, essere,

depere.În limba sardă, viitorul se poate forma cu aere a, provenit

din perifraza lat. habere ad: appo a andare, „voi merge” (cf. şi v.rom. am a merge, rom. viitor II am să merg) sau, dialectal, cudepere, provenit din lat. debere: deppo cantar.

Verbul essere este auxiliar nu doar pentru diatezapasivă, ci, ca în italiană şi franceză, serveşte la formareatimpurilor compuse ale verbelor intranzitive şi reflexive: soandadu (cf. it. sono andato).

În dialectele centroseptentrionale (sarda logudoreză),condiţionalul se formează cu depere, „a trebui”: dias narrere,„ai spune”, dio ballare, „aş dansa”.

2. Sarda se aseamănă cu limbile iberoromanice, cu carea avut contact timp de patru secole (1327-1720; catalana încă


416

se vorbeşte în Sardinia, în Alghero) prin exprimarea aspectuluiprogresiv cu ajutorul unei perifraze cu gerunziul: so andende(cf. sp. estoy andando) şi prin formarea imperativului negativde la subjunctiv: non benzas (cf. sp. no vengas ).

Limba spaniolăSubjunctivul spaniol este un mod extrem de versatil şi

are o mare frecvenţă în utilizare în raport cu echivalenţii săi dinalte limbi romanice. În afară de rolul său tipic (de a exprimaatitudinea subiectivă în raport cu acţiunea dintr-o propoziţiesubordonată), subjunctivul spaniol se remarcă prin incidenţa saîn următoarele situaţii:

a. în propoziţii independente sau principale, de obiceicu forma sa de perfect (cu sens condiţional):

Si lo supiera tu madre...¿Qué más quisiera yo?Señorita, quisiera hablar con Lucas, por favor.

b. în propoziţii independente sau principale, dupăanumite adverbe sau interjecţii care îi sînt regente (cu senscondiţional sau prezumtiv):

Ojalá pudiésemos encontrar una salida.Quizás sea mi impresión, pero creo que se ha enfadado.Tal vez estés equivocado.

c. în fraza condiţională:

Si pudiera venir contigo, lo haría gustosamente.Si lo hubieras pensado antes, no estaríamos ahora en

esta situación.


417

Cuando estés por Madrid, dame un toque y quedamospara comer.

d. în propoziţii subordonate în care utilizarea sa nu esteobligatorie, pentru a spori gradul de subiectivitate sau deincertitudine:

Haz lo que te de la gana. vs. Haz lo que te da la gana.Iré a verlo aunque llueva. vs. Iré a verlo aunque llueve.

e. cu sens imperativ:

¡He dicho que te callaras!Que sea como tú quieres.Hágase Su voluntad.No dejes de escribirnos.¡No te muevas!

f. în unele construcţii fixe reduplicative de tipul: seacomo sea, pase lo que pase, digan lo que digan etc. (cf. şi rom.fie ce-o fi, zică ce-or zice).

Lavinia Seiciuc


418

BIBLIOGRAFIE

*** Crestomaţie romanică, Editura Academiei,Bucureşti, vol. I, 1962, vol. II, 1965, vol. III, partea a II-a,1972, partea a III-a, 1974

*** Esbozo de una nueva gramática de la lenguaespañola, RAE, Madrid, 1977

*** Gramatica limbii române, Editura Academiei, vol. I-II, Bucureşti, 2005

Alarcos Llorach, E., Gramática de la lengua española,Espasa-Calpe, Madrid, 1994

Alcina Franch, J., Blecua, J. M., Gramática espaňola,Barcelona, Ariel, 1975

Bujor, I. I., Chiriac, Fr., Gramatica limbii latine, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1971

Calero Vaquera, M. L., Historia de la gramáticaespañola, Madrid, 1986

Catalán, D., Lingüística ibero-románica, Gredos, Madrid,1974

Chevalier, J.-C. et alii., Grammaire Larousse du françaiscontemporain, Larousse, Paris, 1964

Coseriu, E., Estudios de lingüística románica, Gredos,Madrid, 1977

Coteanu, I. (coord.), Limba română contemporană,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974

Coteanu, I., Gramatica de bază a limbii române, EdituraAlbatros, Bucureşti, 1982

Cristea, T., Grammaire structurale du françaiscontemporain, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978

Devoto, G., Storia della lingua italiana, Rizzoli Editore,Milano, 1977

Dimitriu, C., Gramatica limbii române explicată.Morfologia, Editura Junimea, Iaşi, 1979


419

Dospinescu, V., Le Verbe — morphématique,sémantique, syntagmatique, mode, temps, aspect… et voix —en français contemporain, Junimea, Iaşi, 2000

Dubois, J., Grammaire structurale du français: le verbe,Larousse, Paris, 1965

Ghemeş, I., Sintaxă latină, Editura Imago, Sibiu, 2001Goga, E., Introducere în filologia romanică (studiu

sociolingvistic), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980Guţu-Romalo, V., Morfologia structurală a limbii

române, Editura Academiei, Bucureşti, 1968Iordan, I., Lingvistica romanică. Evoluţie. Curente.

Metode, EA, Bucureşti, 1962Iordan, I., Introducere în lingvistica romanică, Litografia

Învăţămîntului, Bucureşti, 1957Iordan, I., Robu, V., Limba română contemporană,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978Irimia, D., Gramatica limbii române, Editura Polirom,

Iaşi, 1997Manoliu Manea, M., Gramatica comparată a limbilor

romanice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971Matei, V., Gramatica limbii latine, Editura Scripta,

Bucureşti, 1994Migliorini, B., Storia della lingua italiana, Sansoni,

Firenze, 1994I. Oancea, I., Lingvistică romanică şi lingvistică generală.

Interferenţe, Editura Amarcord, Timişoara, 1999Oancea, I., Romanitate şi istorie, Timişoara, 1993Oprea, I., Comunicare culturală şi comunicare

lingvistică în spaţiul european, Institutul European, Iaşi, 2008Pârlog, M., Gramatica limbii latine, Editura All,

Bucureşti, 1996Reinheimer Rîpeanu, S., Lingvistica romanică. Lexic.

Fonetică. Morfologie, Bic ALL, Bucureşti, 2001


420

Reinheimer Rîpeanu, S., Structuri morfosintactice debază în limbile romanice, Bucureşti, 1993

Renzi, L., Nuova introduzione alla filologia romanica, IlMulino, Bologna, 1985

Sala, M. (coord.), Enciclopedia limbilor romanice,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989

Sala, M., De la latină la română, Univers Enciclopedic,Bucureşti, 1998

Sluşanschi, D., Sintaxa limbii latine, EdituraUniversităţii, Bucureşti, 1994

Tagliavini, C., Originile limbilor neolatine, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977

Vásquez Cuesta, P., Méndez da Luz, M. A., Gramáticaportuguesa, Gredos, Madrid, 1971


421

Resumen

Tendencias generalesde los cambios morfosintácticos

Las lenguas románicas han heredado varias formasverbales latinas, que en general conservan las funciones quetenían en el latín vulgar. Formalmente, los paradigmasheredados como tal del latín fueron sometidos a los cambiosdeterminados, por un lado, por las evoluciónes fonéticas y, porotro lado, por el principio de la analogía. Pero más importantesson las evoluciones divergentes que se dan en las mismascategorías verbales, que afectan todas las clases de verbosindistintamente. Tales evoluciones atestiguan un cambiogeneral de perspectiva sobre la semántica del verbo. Latendencia más evidente en la evolución morfosintáctica desdeel tipo latino hacia el tipo románico es el pasaje de un sistemacasi enteramente sintético a una flexión con numerososelementos analíticos. Es un hecho que se explica básicamentepor la necesidad humana de entender lógicamente lo que seaprende; las formas flexionales latinas, naturales para loshablantes nativos, eran irrelevantes para las poblaciones deotros orígenes, que, de hecho, constituían la mayoría de losciudadanos romanos; al aprender latín, ellos manifestaron unapreferencia hacia las formas perifrásticas que añadían alcontenido semántico de la raíz un contenido semántico modal otemporal, expresado por el auxiliar. De los veintidosparadigmas existentes en el inventario de las conjugacionespersonales del latín clásico (de las cuales diez eran para la vozpasiva), las lenguas romances heredaron como tal ocho onueve. Algunos paradigmas se pierden completamente, otroscambian su función o formas, mientras que algunos sonreemplazados por paradigmas de construcciones perifrásticas.Es más, las lenguas románicas desarrollan en la clase del verbo


422

algunas categorías gramaticales nuevas, como, por ejemplo, elmodo condicional o la voz reflexiva. Tales procesos sucedierongradualmente, y la selección de ciertas formas en detrimento deotras tardó, en algunos casos, hasta quince siglos.

La diátesis

El latín clásico conocía dos diátesis: la activa y la medio-pasiva. La voz activa expresaba menos valores que en laslenguas románicas, puesto que no incluía las formasimpersonales, donde la acción es realizada por un agenteindeterminado; ese valor aparecerá en las lenguas románicas.La diátesis medio-pasiva del latín del tipo clásico incluía tresusos distintos: el pasivo propiamente dicho, el medio o activointensivo y el impersonal. La voz medio-pasiva aportabainformaciones sobre la implicación del agente en la acciónrealizada: cuando el agente se ve implicado intensamente en laacción por las consecuencias que se reflejan sobre sí mismo, setrata de la voz media, precursora de la diátesis reflexiva,mientras que cuando el agente es poco o no implicado en lasconsecuancias de su acción, se trata de la voz impersonal, queorigino la diátesis pasiva románica. Morfológicamente, en latínclásico la distinción entre los dos matices se hacía de maneradistinta según el aspecto verbal de tales formas: las formas delinfectum realizaban la diátesis pasiva sintéticamente, mientrasque las formas del perfectum realizaban la diátesis pasivaanalíticamente, con el participio precedido por la formacorrespondiente del auxiliar esse; poco a poco, la formaanalítica empieza a utilizarse también para las formas delinfectum. Cada vez que existían en latín vulgar formasconcurrentes en oposición, siempre se impuso la formaanalítica en detrimento de la sintética (es más, las lenguasrománicas no han heredado nada de la flexión sintética pasivalatina). El verbo esse se convierte en morfema gramatical para


423

la construcción de la diátesis pasiva. La innovación másimportante de las lenguas románicas es la creación de unanueva diátesis con formas y sentido propios, la diátesisreflexiva. Con el cambio de perspectiva sobre la relaciónagente-acción-paciente, la voz medio-pasiva latina se escinde:por un lado, el valor impersonal permanece como diátesispasiva, y por otro, el valor medio, enfocado en lasconsecuencias sobre el agente mismo, se convierte en diátesisreflexiva. Esa nueva perspectiva enfoca la identidad del agentecon el paciente o la reciprocidad de la relación entre losmismos. Hay varios tipos de estructuras verbales parecidas,construidas con pronombres reflexivos. Segun la relaciónagente-paciente, ésas pueden ser reflexivas propiamente dichas(objetivas), recíprocas, medias o falsas reflexivas(pronominales).

El aspecto

Mediante la estructura morfológica del paradigma verbal,el latín distinguía entre un aspecto perfect(iv)o (perfectum) yun aspecto imperfectivo (infectum) de la acción expresada porlas formas de los tiempos y modos verbales, sin la necesidad deotros instrumentos gramaticales. En el latín vulgar empiezan aaparecer estructuras que marcan la oposición entre los procesosfinalizados en el momento del habla y los procedsosempezados anteriormente, pero que se reflejan sobre elpresente. Tales estructuras surgen de los sintagmas del tipohabeo + participio, donde el participio es un verbo transitivo;el verbo habeo, que indica la posesión en el momento delhabla, es el que conecta el momento de la acción propiamentedicha y el presente, es decir, aporta un matiz de continuidadtemporal entre los dos momentos. El pretérito indefinido(simple) del latín clásico contenía ese matiz, pero las perífrasisde habeo + participio proporcionaban una distinción clara


424

entre dos aspectos distintos, así que el pretérito indefinidoempieza a especializarse para expresar una acción acabada enun período anterior al momento del habla, mientras que laperífrasis habeo + participio se lexicalizó poco a poco con esenuevo matiz, que se oponía al presente infectum. Una vezestablecido un nuevo término de oposición para las formas depresente sintético, el pretérito indefinido latino se utilizó paraexpresar únicamente acciones perfectadas en un períodopasado, sin nada que ver con el presente, así que ya no seopone al presente sintético, sino al imperfecto, que expresatambién una acción pasada, pero no acabada o repetidahabitualmente. El latín vulgar tardío completa el paradigma delas formas perfectivas con construcciones perifrásticas,formando parejas de formas que expresaban los dos aspectos,perfecto-imperfecto, en todos los tiempos y modos que no eranlógicamente incompatibles con ésos. Algunas de las formasperifrásticas construidas con habere y esse (más tenere, volerey debere, menos utilizados) se lexicalizaron como tales yfueron incluidas en el paradigma estándar de la conjugación delos verbos. Algunas de las formas perifrásticas del latín tardíosólo aparecen en las lenguas romances como semilexicalizadas,pues los verboides de su estructura conservan parcialmente elsentido léxico original. Las perífrasis romances puedenexpresar valores modales, pero también matices aspectualesque las formas del paradigma estándar no pueden expresar.

El tiempo

Como categoría gramatical, el tiempo lingüístico es unconstituyente del sentido gramatical que concierne la posiciónde anterioridad, simultaneidad o posterioridad de una acción yun momento en el eje temporal. Si en rumano la referenciatemporal es muchas veces una sola (el momento del habla) y ladecodificación se hace según las informaciones contextuales,


425

las lenguas neolatinas occidentales siguen el modelo estricto deconcordancia del latín, con varias referencias. Semantica yfuncionalmente, la diferencia más importante entre el latín y laslenguas romances es la reestructuración de algunosparadigmas: la reducción del paradigma del imperativo, laexpansión del paradigma del conjuntivo/subjuntivo y lacreación de un paradigma nuevo, el condicional, con formas depresente y perfecto. El latín clásico tenía diecisiete formaspredicativas sintéticas, de las cuales cinco para la diátesispasiva. De todas esas formas sólo cuatro se han heredado comotales en todas las lenguas románicas: presente, pretérito simplee imperfecto del indicativo activo y el presente del imperativo.Los tiempos compuestos surgen de algunas perifrásticas dellatín vulgar. La lexicalización de esas formas no se produjoinstantáneamente: al principio, el verbo habere empieza avaciarse de su contenido léxico, perdiendo el sentido posesivo.De la misma manera, las formas posesivas construidas con esse+ participio, que llegan a expresar un sentido parecido al delhabere + participio (“resultado de una acción anterior que serefleja en el presente”), se extienden también a otras clases deverbos. Las nuevas formas perifrásticas completaron losparaadigmas verbales del indicativo, del conjuntivo/subjuntivoy del condicional en todos los aspectos (perfecto, imperfecto,pluscuamperfecto) y en también aparecen formas de futuro ofuturo anterior del indicativo y del conjuntivo/subjuntivo. Lasformas sintéticas latinas del futuro no se han heredado en laslenguas románicas (salvo el futuro II en dalmático). Aparte delrumano y del sardo, las demás lenguas romances han creadoformas de futuro indicativo y presente del condicional a partirde la construcción perifrástica infinitivo + habere. Talesformas tienen la apariencia de unas formas sintéticas, pero enrealidad proceden de la asimilación del auxiliar habere alinfinitivo del verbo; hoy en día, las formas del auxiliarfuncionan como morfemas gramaticales ligados, que expresan


426

a la vez categorías estáticas (persona y numero), y dinámicas(modo y tiempo). Aparte de los verbos esse y habere, hay otrosverbos que funcionan como auxiliares propiamente dichos enciertas lenguas romances: volere (en rumano y en formasdialectales italianas, francesas şi franco-provenzales), tenere(en portugués), debere (en sardo), venire (en retorrománico).

Particularidades de la clase del verbo

Las lenguas románicas han desarrollado a veces rasgosparticulares en la clase del verbo, que pueden ser comunes paralas lenguas de cierta área o pueden ser propias de una solalengua. Una de las características del verbo en las lenguasiberorrománicas es la existencia de dobletes para los sentidoshabere y esse. Las lenguas iberorrománicas distinguen entre elaspecto habitual de las acciones y el aspecto progresivo odurativo, expresado por la perífrasis estar + gerundio y otrasconstrucciones gerundiales. La conjugación perifrástica es muydesarrollada en esas lenguas, así que logran expresar unavariedad de matices modales, temporales y aspectuales. Porotro lado, las lenguas románicas centrales, como el francés yel italiano, se oponen a las lenguas de las áreas laterales por unnumero de rasgos particulares. La evolución más divergentedel área central es el tratamiento distinto de las distintas clasesde verbos: hay dos auxiliares paralelos para las formascompuestas de la voz activa, uno con el sentido habere, comoen las demás lenguas romances, y otro con el sentido esse. Losverbos transitivos forman los tiempos compuestos con habere,mientras que los verbos esse sirven para formar los tiemposcompuestos de los verbos intransitivos y reflexivos. En lasformas con esse, el participio concuerda en género y númerocon el sujeto gramatical de la oración.

En algunas lenguas individuales aparecen a veces rasgosespecíficos, que no existen en otras lenguas romances. Elcatalán destaca por el valor particular del verbo anar como


427

auxiliar de las formas de pretérito perfecto y pluscuamperfectodel indicativo y del subjuntivo. El francés presenta unaparticularidad que la acerca más bien a las lenguas germánicas:el uso obligatorio de los pronombres átonos en nominativocuando el sujeto de la oración no es expresado. La tópicainversa de las oraciones interrogativas es también germánica.El portugués tiene dos tipos de infinitivo: uno impersonal yotro personal. Al igual que el rumano, el portugués ha heredadola forma sintética del pluscuamperfecto. Otro rasgo particulardel portugués es la infijación. El rumano ha heredado elsupino, tanto como forma, que como sentido. En rumano haydos formas de infinitivo, el largo, con valor sustantival, y elbreve; a diferencia de las demás lenguas neolatinas, losinfinitivos con valor sustantival son, en rumano, femeninos. Elrumano tiene algunos rasgos balcánicos en la morfología delverbo, como la formación del futuro indicativo y delcondicional con un verbo volitivo como auxiliar o lapreferencia por el conjuntivo en detrimento del infinitivo. Elsardo tiene tres auxiliares propiamente dichos: aere, essere,depere. En sardo, el futuro se puede formar con aere a, de laperífrasis latina lat. habere ad (como el futuro popular enrumano), o, en algunas variedades dialectales, con depere, dellat. debere. El verbo essere es auxiliar no sólo de la diátesispasiva, sino también, como en italiano y francés, forma lostiempos compuestos de los verbos intransitivos y reflexivos. Enlos dialectos centro-septentrionales, el condicional se construyecon depere. El sardo se asemeja a las lenguas iberorrománicasen la expresión del aspecto progresivo con perífrasis degerundio y en la formación del imperativo negativo a partir delsubjuntivo. En español, el subjuntivo es un modoextremadamente versátil y tiene una frecuencia de uso altísima.Además de su uso típico, el subjuntivo español aparece en lassiguientes situaciones: en oraciones independientes oprincipales (con valor condicional) o después de ciertosadverbios o interyecciones que lo rigen (con valor condicionalo presuntivo), en la frase condicional, en oraciones


428

subordinadas donde su uso no es obligatorio, para aumentar elgrado de subjetividad o incertidumbre, con sentido imperativoo en construcciones fijas reduplicativas.

Lavinia Seiciuc


429

Abstract

An Attempt at Charting Morphosyntactic Changes byTracing Romance Languages back to Latin

Romance languages have inherited from their commonancestor various verb forms, of which the functional pattern ismostly similar to that exhibited in Vulgar Latin. As regardstheir form, the paradigms passed down from Latin haveundergone certain changes effected by phonetic evolution, onthe one hand, and by sheer force of analogy, on the other.Diverging evolutions of the same verbal categories, however,are of the essence, for they relate to all verb classes alike.

Such evolutions can be taken to highlight a generalchange in the way verbs are viewed semantically. The mostconspicuous tendency charted in the evolution ofmorphosyntax from the Latin to the Romance type is thechange from a synthetically-based to a mainly analyticalsystem. This fact can be most readily accounted for by thehuman need to logically understand what is being taught: theLatin inflectional forms, which looked and sounded quitenatural to its native speakers, proved in this respect highlyirrelevant to Roman citizens, who came from other variousparts of the world. While learning Latin, the latter preferredthe periphrastic forms, which contributed to the root meaning amodal or temporal semantic feature expressed by the auxiliary.That is how out of the 22 paradigms which Classical Latinboasted for conjugations of personal verbs (of which 10 werethose of the passive), Romance languages came to inherit only asfew as 8 or 9. Some paradigms have been done away withaltogether, others changed in function or form, while still othershave been replaced by those of periphrastic constructions. Moreimportantly even, Romance languages have developed additionalgrammatical types for verb categories, such as conditional mood or


430

reflexive voice. Those changes took quite a while to becomeeffective, with the selection of certain forms to the detriment ofothers spanning as long as 15 centuries, on occasion.

Voice

Classical Latin used to distinguish between active andmediopassive. The active conveyed fewer meanings than itdoes in Romance languages, for it failed to include impersonalforms, which usually leave the agent unidentified. Themediopassive in Classical Latin carried three distinctpotentialities: for expressing passive proper, middle or activeintensive and the impersonal. Mediopassive voice contributedinformation on involvement of the agent in the action: whenthe agent is highly affected by the (consequences of her/his)action, facing us is middle voice – the main precursor of thereflexive –, whereas when the agent is less or not in the leastaffected, the voice employed is the impersonal one, originatorof the Romance passive. In morphological terms, ClassicalLatin would resort to verbal aspect in order to clearly mark thedistinctions for the two voice meanings: the infectum formsexpressed passive synthetically, while the perfectum ones did itanalytically, with the appropriate form of auxiliary essepreceding the participle; gradually, the analytical variant cameto be used for the infectum forms as well. Whenever suchopposing forms competed for supremacy in Vulgar Latin, theanalytical form would gain the upper hand over the syntheticone (what is more, Romance languages inherited none of theLatin passive synthetic inflections). The verb esse came toassume the grammatical function of assisting in the formationof the passive voice. Yet the major innovation originating withRomance languages is without doubt the reflexive – a voicewith distinct forms and meaning. The changes effected in themanner of viewing the threefold relationship agent-action-


431

patient inevitably entailed a „division of labour” within Latinmediopassive: the impersonal meaning was kept on by thepassive, while the one featuring the agent as highly affected bythe consequences of her/his own actions was assigned to thereflexive voice, with a major focus on coreferentiality betweenagent and patient. Competing with bona fide reflexives arevarious reflexive-like constructions, which can be mostconveniently differentiated in terms of agent-patientrelationships identified: reflexive proper (objective), reciprocal,middle or pseudoreflexive (pronominal).

Aspect

Latin used to distinguish between a perfect(ive)(perfectum) and an imperfective aspect (infectum) of the actionexpressed by tense- and mood forms simply throughmorphological structure of various verbal paradigms, withoutrecourse to additional grammatical devices. In Late VulgarLatin there emerged separate constructions for markingprocesses completed at the moment of speaking, on the onehand, and those which began in the past but also refer to apresent state resulting from the earlier event, on the other. Suchconstructions can be traced back to combinations of the typehabeo+participio, where the latter constituent must be atransitive verb. The verb habeo, which denotes possession atthe moment of speaking, is also the one connecting the time ofthe action as such to the present. More specifically, it carries anadditional semantic feature marking temporal contiguousness.The indefinite (simple) preterite of Classical Latin used tocarry this particular feature, too, but the ‚habeo+participio’periphrases had the added advantage of clearly differentiatingbetween the two aspects. Consequently, in time, the indefinitepreterite narrowed down its semantics to refer strictly to anaction completed within a time span prior to the moment of


432

speaking, whereas the ‚habeo+participio’ periphrasis has beengradually lexicalized in this new meaning blatantly conflictingwith that of present-day infectum. With a new termsemantically opposed to the synthetic present forms inevidence, the Latin indefinite preterite came to be used solelyto express actions completed in the past, with no connectionwhatsoever to present time, so that it can no longer be viewedas in contrast to the synthetic present, but rather to theimperfect, which, too, denotes a past action, though not onecompleted or one occurring habitually. Late Vulgar Latin inturn contributed periphrastic constructions to the paradigm ofperfective forms, thus greatly assisting in the formation ofopposing forms expressing the two aspects – perfect-imperfect– in all tenses and moods which were logically compatible withthe former. Some periphrastic forms featuring habere and esse(as well as the less frequently used tenere, volere and debere)have been lexicalized and subsequently included in thestandard paradigm of verb conjugation. Still other periphrasticforms of Late Latin can be found in Romance languages ashalf-lexicalized, for their deverbal constituents made a point ofpreserving, to some degree at least, their former lexicalmeaning. In addition to carrying modality, Romanceperiphrases can also take on aspectual features which standardparadigm forms seem incapable of expressing.

Tense

As a grammatical category, tense is a constituent ofgrammatical meaning, which refers to an action as being priorto, simultaneous with, or subsequent to, a certain moment onthe time axis. Whereas Romanian more often than not exhibitsonly one point of reference in time (the moment of speaking),with decoding effected mostly by falling back on context,Western Neo-Latin languages have kept on the highly


433

inflexible Latin sequence-of-tenses. Semantically, andfunctionally as well, the most important difference betweenLatin and Romance languages resides in the manner ofrestructuring certain paradigms: by contracting the paradigm ofimperatives, expanding that of conjunctives /subjunctives andcreating a new one, the conditional, with forms for the presentand perfect. Classical Latin used to have 17 finite syntheticforms, of which 5 were for passive voice. Out of those formsonly 4 have been inherited by every one of the Romancelanguages: present, preterite simple and imperfect of activeindicative and the present imperative. Compound tenses are, asa rule, traced back to certain Vulgar Latin periphrases.Lexicalization of these forms, to be sure, did not occurinstantly: in a first phase, the verb habere became semanticallydepleted, in that it was gradually deprived of its ‚possessing’meaning. In a similar fashion, possessive forms featuringesse+participio – which came to express a meaning similar tothat of habere+participio („the result of a past event which stillapplies in the present”) –, have been extended to include otherverb classes. The new periphrastic forms were added to thealready existing sets of verb paradigms for the indicative,conjunctive/subjunctive and conditional in all tenses (perfect,imperfect, pluperfect), with additional forms for future andfuture perfect indicative and conjunctive/subjunctive already inthe wings. Latin synthetic future forms have not been passeddown to Romance languages (except for the future perfect inDalmatian). Apart from Romanian and Sardinian, the futureindicative and present conditional forms in all the remainingRomance languages can be traced back to the periphrasticconstruction infinitivo+habere. Such forms, admittedly, lookvery similar to the synthetic ones, but the fact remains that theyhave been created through assimilation of the auxiliary habereinto the verb infinitive. Nowadays these auxiliary forms act asbound morphemes intended to mark simultaneously static


434

categories (person and number) and dynamic ones (mood andtense). Except for esse and habere, a series of other verbsperform as auxiliaries proper in certain Romance languages:volere (in Romanian, as well as in Italian, French and Franco-Provençal dialects), tenere (in Portuguese), debere (inSardinian), venire (in Rhaeto-Romanic).

Idiosyncratic Features of Verbs

Romance languages exhibit verb idiosyncrasies whichcan be shared by several languages spoken within a certaingeographical area, or are only typical of one particularlanguage. Such is the case with the doublets in use in Ibero-Romanic languages for rendering the primary meaning ofhabere and that of esse. These languages distinguish betweenhabitual and progressive, or durative, aspect, with the latterexpressed by means of estar+gerundio periphrases and variousother gerundial combinations. Since periphrastic conjugation isa regular of the grammar of Ibero-Romanic languages, theirnative speakers can without difficulty discriminate betweendifferent modal, temporal and aspectual meanings. CentralRomance languages like French and Italian, on the other hand,are highly dissimilar to those of peripheral areas in the differenttreatment of individual verb classes. Thus two auxiliaries arecurrently in use for the compound tenses of the active: onesemantically corresponding to habere, and the other to esse.The former is usually employed with transitive verbs, the latterwith intransitives and reflexives. In addition, the participle ofesse-periphrases agrees in gender and number with thegrammatical subject of the utterance.

Some languages exhibit idiosyncrasies which makethem unique in the Romance family. So, for instance, Catalanstands out in employing anar as auxiliary of the preteriteperfect and of the pluperfect indicative and subjunctive.


435

Likewise, a characteristic of French grammar is most likely toinduce one to class it with Germanic rather than with Romancelanguages: the obligatory use of contracted pronominal formsin the nominative when the subject of the utterance is leftunexpounded. The reversed word order in interrogative clausesis also a device typical of Germanic languages. Portugueseemploys two types of infinitive: an impersonal and a personalone. Further idiosyncrasies of this language are infixation andthe synthetically formed pluperfect. This last characteristic isalso a regular of the Romanian grammar. In addition,Romanian is unique among Romance languages in havinginherited the supine, whose form and meaning are bothreminiscent of those of the Latin one. Romanian, too, exhibitstwo infinitive forms: the long one – used as a noun – , and theshort one. In sharp contrast to its sister Romance languages,however, the former type has been assigned to femininegender, and not to the masculine one. What it furtherdistinguishes Romanian from Western Romance languages areits Balkan-specific morphological features, such asemployment of a verb of volition as auxiliary in the formationof future indicative and of the conditional, as well as thegrowing tendency to use the conjunctive in place of theinfinitive. Sardinian stands out in resorting to no less thanthree auxiliaries proper: aere, essere, depere. In this languagefuture can be formed by having recourse either to aere a(< Latin periphrasis habere ad, as with the informal future inRomanian), or to depere (< Latin debere), in some dialects.The verb esse is used not only as a passive auxiliary, but also,as in Italian and French, as a grammatical device for formingcompound tenses of intransitive and reflexive verbs. In CentralNorthern dialects the conditional auxiliary is the verb depere.Sardinian resembles Ibero-Romanic languages in utilizinggerundial periphrases to express progressive aspect and indrawing on the subjunctive to form negated imperatives. In


436

Spanish the subjunctive is a highly versatile and mostfrequently employed mood. Besides its regular uses, Spanishsubjunctive is also resorted to in the following cases: in matrixclauses (as a conditional) or after certain adverbs orinterjections construing with it (as a conditional orpresumptive), in conditional clauses, in subclauses, as asubstitute for the imperative – where recourse to it is not amust, but it is felt as enhancing uncertainty or arbitrariness –,or in reduplicative set phrases.

Gina Măciucă, Lavinia Ienceanu


437

CONCORDANŢE ŞI DIFERENŢE ÎNTRE LIMBILE ROMANICEŞI LIMBILE GERMANICE ÎN

GRAMATICA VERBULUI.RAPORTĂRI SPECIALE LA SITUAŢIILE

DIN LIMBA ROMÂNĂ


438

Concordanţe şi diferenţe între limbile romaniceşi limbile germanice în gramatica verbului.

Raportări speciale la situaţiile din limba română

Întemeietorii lingvisticii indo-europene şi cei care le-auurmat au considerat de la sine înţeles faptul că între limbileromanice şi cele germanice există apropieri şi elementesimilare, datorită originii lor îndepărtate comune în aceeaşilimbă străveche, indo-europeana sau indo-germanica. Desigur,perspectiva este întemeiată, deoarece latina populară (din caredescind limbile romanice) şi germanica comună (de la bazalimbilor germanice) erau limbi surori, apropierile dintre elefiind, prin firea lucrurilor, destul de numeroase. Similitudini sepot constata, de asemenea, şi în cazul tendinţelor şi direcţiilorde evoluţie a celor două limbi antice spre urmaşele lormoderne, încît, în mod normal, şi limbile cărora le-au datnaştere au astfel de aspecte comparabile. Această concluzie cedecurge din aplicarea metodei comparativ istorice este desigurcorectă, dar ea nu poate evidenţia totuşi situaţiile relevante,căci deseori din aceeaşi limbă-bază (latina populară şigermanica comună în cazul de faţă) s-au putut dezvoltafenomene divergente, uneori chiar opuse, încît nici limbileromanice (urmaşele latinei populare) şi nici limbile germanice(care au originea în germanica comună) nu au urmatîntotdeauna aceleaşi principii de evoluţie, iar astăzi nu seprezintă cu structuri gramaticale congruente şi, cu atît maipuţin, cu ansambluri lexicale similare pentru limbile dinaceeaşi familie. Astfel, de exemplu, atît limbile romanice cît şicele germanice au dezvoltat clasa gramaticală a articoluluihotărît pornind de la pronumele demonstrativ acesta cu înţelesanaforic (din care a rezultat şi pronumele personal de persoanaa treia), dar, în vreme ce româna are acest are acest articolenclitic (postpus şi alipit substantivului), celelalte limbi


439

romanice îl au antepus şi independent. În mod asemănător,între limbile germanice, cele nordice (norvegiana, suedeza,daneza) au articolul hotărît enclitic, în vreme ce limbile vestice(germana, neerlandeza, engleza) îl folosesc antepus şi ca pe uncuvînt distinct. De aici nu se poate trage însă concluzia călimba română şi limbile romanice nordice s-au putut influenţareciproc sau că ar fi suferit o influenţă comună care să ledetermine să atribuie acest statut noii clase morfologice aarticolului hotărît. Astfel de situaţii relevă faptul că dincolo deînrudirea lor originară, grupul limbilor romanice şi grupullimbilor germanice pot prezenta astăzi situaţii care să leapropie, să le îndepărteze sau să le grupeze din perspectivaevoluţiilor proprii care le-au conferit individualitatea.

O metodă lingvistică specială, cea contrastivă, fără a seplasa în opoziţie cu cea comparativ-istorică, este consacratădeterminării unor astfel de situaţii de apropiere sau dediferenţiere, grupîndu-le şi explicîndu-le din perspectivafuncţionării limbilor, iar nu din perspectiva originii. Ca atare,dacă prin metoda comparativ-istorică se urmărea explicareafenomenelor şi starea limbilor pornind de la originea lor(comună), prin folosirea metodei contrastive, stările şitendinţele reflectate de limbi pun în evidenţă rezultateleevoluţiei, rezultate care contribuie la profilul tipologic allimbilor, indiferent de originea lor. Aspectele de apropieredintre limbi pot fi cauzate şi de influenţele unora asupra altora,aspect relevant la nivel lexical îndeosebi, în gramaticăfenomenul fiind foarte redus şi de cele mai multe ori inexistent.De aceea, în acest sector, se poate admite doar că, princontactele dintre limbi, s-au putut numai favoriza saudefavoriza anumite tendinţe deja existente care aveau statutincert, în condiţiile în care existau concomitent douăposibilităţi pentru a reda acelaşi conţinut sau pentru a realizaacelaşi raport. Astfel, de exemplu, în toate limbile germaniceexistă posibilitatea folosirii verbului auxiliar „a fi” pentru


440

realizarea diatezei pasive, dar, în vreme ce în limbile nordicepreponderentă este maniera sintetică de exprimare a valorilorpasive, iar în limbile germană şi neerlandeză se uzează în celemai multe cazuri de auxiliarul „a deveni”, în limba engleză serecurge numai la auxiliarul „a fi”, adică aşa cum se procedeazăîn limbile romanice, influenţa veche franceză avînd, fărăîndoială, un rol în acest caz. În mod similar, caracterulcvasigeneral al realizării pluralului la substantive cu ajutoruldesinenţei -s în aceeaşi limbă germanică, engleza, presupuneaceeaşi influenţă romanică. Faptul însă că asemenea fenomene,pasivul cu „a fi” şi plural cu -s, se întîlnesc şi în (aproape) toatelimbile germanice indică însă că ele reprezentau posibilităţi încazul tuturor acestor limbi, care au fost favorizate în moddeosebit pe terenul limbii engleze datorită istoriei ei speciale înraport cu relaţiile avute cu romanitatea.

Limbile romanice au multe trăsături care le diferenţiazăde latină, realizînd în sistemul gramatical o reorganizare aelementelor originare sau o dezvoltare de situaţii care pentrulimba-bază erau nespecifice. Flexiunea verbală latinească, deexemplu, deşi s-a conservat în bună măsură, uneori se poateinvoca numai ca etalon de raportare, căci structuri precumdesinenţele personale nu au fost preluate ca atare, ci sistemul afost refăcut de fiecare limbă romanică altfel. A apărut modulcondiţional, ale cărui valori erau redate în latină de uneletimpuri ale conjunctivului, dar caracterul general romanic alnoului mod relevă faptul că a fost iniţiat tot pe terenul limbiilatine la nivelul ei popular, probabil în fazele tîrzii ale acestuinivel. Timpul viitor de la indicativ a devenit analitic şi la feldiateza pasivă, care uzează întotdeauna de auxiliarul a fi, iar nunumai la timpurile perfecte ca în limba-bază. Evoluţia spreexprimarea analitică a valorilor gramaticale a produs şi o atribuirede funcţii de auxiliar mai multor verbe, încît idiomurile romanicereprezintă un alt tip lingvistic în raport cu latina.


441

Ca atare, evoluţia gramaticală a generat uneorischimbări de statut pentru unele unităţi lexicale, fiindcă ele sauo parte din întrebuinţările lor nu au rămas evaluabile (numai)din perspectiva lexicului propriu-zis, fiind golite de înţelesuliniţial şi devenind instrumente pentru realizarea raporturilor şicategoriilor gramaticale. Această gramaticalizare a unorelemente lexicale poate prezenta mai multe niveluri, cazul celmai evoluat fiind reprezentat de transformarea unui cuvînt cuînţeles lexical în desinenţă, aşa cum s-a întîmplat cudescendenţii lat. habeo, folosiţi cu valoare de auxiliar pentruviitor şi pentru condiţional în limbile romanice occidentale.

O altă formă evidentă de gramaticalizare este folosireapronumelui personal ca marcă de persoană în limbilegermanice şi în franceză, fenomen care a permis reducerea sauchiar pierderea desinenţelor cu această funcţie. Astfel, în epocaactuală, limba română, împreună cu celelalte limbi romanice,exceptînd franceza, poate reda persoana verbală şi în lipsapronumelui de persoană, exprimarea acestuia nefiindobligatorie, iar folosirea lui devenind de multe ori emfatică şipleonastică. În limbile în care există obligativitatea redăriipronumelui asemenea valori nu sînt percepute, nici chiar încazul limbii germane, cu un număr apreciabil de desinenţepersonale conservate, şi cu atît mai puţin în cazul limbilorneerlandeză şi franceză, unde numărul lor este redus. Desigur,limbile germanice nordice şi engleza, lipsite aproape întotalitate de asemenea desinenţe, relevă cazul cel mai înaintatde transformare a pronumelui personal în marcă gramaticală.

Uneori, s-a produs un fenomen invers, atunci cîndformele flexionare au primit statut de cuvînt independent înlimbă, producîndu-se astfel o lexicalizare a lor, printr-odetaşare din structura paradigmatică specifică. Asemeneatransformări nu se înscriu de obicei între cele care caracterizează înmod obişnuit creaţia lexicală, precum derivarea, manifestarea lornefiind sistematică, deşi, în unele cazuri, se poate presupuneexistenţa unui model, căci substantivele auz şi văz din limba


442

română, de exemplu, care provin din formele vechi şi populare deindicativ prezent ale verbelor auzi şi vedea, reflectă un paralelismcu gust şi gusta, elemente moştenite din latină cu statut independent(lat. gustus şi gustare).

Există cazuri în care gramaticalizarea şi lexicalizareas-au cumulat, încît elementele antrenate au cunoscut în acelaşitimp ambele fenomene. Astfel, extinderea flexiunii analitice înlimbile romanice şi în cele germanice a dus la transformareaunor cuvinte în instrumente gramaticale, multe dintre elemenţinîndu-şi semnificaţiile iniţiale alături de noile valori, dars-a realizat în acelaşi timp şi o ieşire a unor forme flexionaredin structurile morfologice pentru a deveni elemente lexicaleindependente1.94.

O situaţie de acest tip este reprezentată de istoria limbiiromâne, căci din forma populară *eo voleo a latinescului egovollo a rezultat, prin evoluţie fonetică, rom. eu voi, iar dinforma de imperfect s-a obţinut rom. eu vream. Pe terenul limbiiromâne, s-a completat apoi sistemul de paradigme pentru douăverbe independente, a voi şi a vrea, evitîndu-se astfelmenţinerea unui singur verb cu flexiune supletivă2.95.În acelaşitimp, desigur după model grecesc (latina orientală fiind asaltatăde logica gramaticii greceşti, devenită latură a bazeipsihologice a populaţiilor din regiunea balcanică), aceste verbe,vrea şi voi, au fost antrenate în realizarea timpului viitor şi amodului condiţional, pentru viitor fiind preluată ca auxiliarparadigma cu originea în prezentul latin (voi), iar pentrucondiţional cea cu originea în imperfect (vrea). Se constatăastfel că, între română şi celelalte limbi romanice (care uzează

1 Asemenea situaţii explică opinia lui Leonard Bloomfield potrivitcăreia formele flexionare aparţin vocabularului limbii, căci sugerează faptulcă, între sistemul acestor forme şi cel al cuvintelor propriu-zise, nu existăgraniţe de netrecut.

2 Supletivismul s-a menţinut însă în alte situaţii, precum în cazulverbului a lua (lat. levare).


443

însă de urmaşii lat. habeo pentru a forma viitorul şicondiţionalul, există un paralelism în ceea ce priveşterepartizarea valorilor temporale originare ale auxiliaruluipentru cele două funcţii gramaticale.

Un paralelism asemănător se poate stabili şi prinraportarea la unele limbi germanice, situaţia cea mai evidentăprezentînd-o compararea cu limba engleză. Aici se folosescdouă auxiliare pentru viitor şi pentru condiţional, unul lapersoana întîi şi altul la persoanele a doua şi a treia, dar ambeleselectează pentru viitor prezentul şi pentru condiţional preteritul.Această colaborare a două auxiliare a condus în consecinţă lamanifestarea supletivismului atît la condiţional cît şi la viitor înaceastă limbă. Ca atare, din v. engl. sceal – scealde „a datora” aurezultat shall şi should, iar din v. engl. wylla – wolde „a voi” aurezultat will şi would, dintre care shall şi will de la prezent sîntfolosite ca auxiliare pentru viitor, iar should şi would de la preteritau devenit auxiliare pentru condiţional.

Aceste forme au însă şi valori modale sau independente(lexicale), încît se poate constata împletirea proceselor degramaticalizare cu cele de lexicalizare. Verbul will (cupreteritul would) se poate întrebuinţa, cu persoana întîi, pentrua exprima voinţa, intenţia sau promisiunea, I will do it („Am s-o fac”, „Vreau s-o fac”), dar cu oricare dintre persoane exprimădorinţa insistentă, He will have his own way („El vrea să fielăsat în pace”, literal „El vrea să aibă propria cale”). Pe de altăparte, shall (cu preteritul should), dacă este folosit cupersoanele a doua şi a treia, exprimă obligaţia sau necesitatea,He shall not do it („Nu trebuie s-o facă”) sau o altă valoaremodală, sfatul, opinia, You should not speak so loud („Nu vorbiaşa tare”, „Nu trebuie, nu este cazul să vorbeşti aşa tare”).

Morfologia istorică relevă uneori situaţii de „omonimiegramaticală”, atunci cînd din forme deosebite ale limbii-bazăau evoluat forme identice, cu menţinerea diferenţieriifuncţionale şi combinatorii. Astfel, prin căderea consoanelor


444

finale, fenomen obişnuit în latina populară tîrzie, formalatinească sunt de la persoana a treia plural a verbului esse s-aredus la s, păstrat în limba română în forma conjunctă -s, carepoate primi un î protetic: aceştia-s elevi / aceştia îs elevi.Acelaşi rezultat l-a avut însă şi căderea finalei de la forma suma persoanei întîi singular: eu ţi-s frate / eu îs elev. Ca atare, aurezultat forme omonime pentru persoanele întîi singular şi atreia plural pentru indicativ prezent. Dar, forma redusă s de laaceste persoane era prea puţin relevantă şi în acelaşi timp preaimportantă în comunicare, încît limbile romanice au recurs lareorganizări ale paradigmei verbului „a fi”, în latina orientală,preluîndu-se la indicativ forma analogică *sintunt de laconjunctiv, care, pierzînd terminaţia, a devenit sint. Asemeneatreceri de la conjunctiv la indicativ s-au produs şi în alte cazuriîn latina orientală şi, de aceea, mai mult ca perfectul indicativromânesc este urmaşul mai mult ca perfectului conjunctivlatinesc. Urmînd modelul omonimiei din cazul lui s, sint s-afolosit şi la persoana întîi singular, unde iniţial în latină erasum. Evoluţia fonetică obişnuită, în cadrul căreia i+n a devenitîn, a produs forma românească sînt păstrată de românapopulară şi preluată de limba literară încă de la începuturileei3.96.Se poate astfel constata că, pe de o parte, modificărilefonetice au produs restructurări la nivelul morfologiei limbilorromanice populare şi, pe de altă parte, apariţia unor cazuri deomonimie a condus la anumite maniere de realizare a acestorrestructurări.

Unii dintre învăţaţii latinişti din secolul al XIX-lea, careau fost partizani ai scrierii etimologizante, l-au redat pe sîntprin grafia sunt, care amintea forma de prezent indicativ de

3 Formele de persoana întîi plural sem (lat. simus) şi persoana a douaplura seţi (lat. sitis), atestate în textele româneşti din secolul al XVI-lea, aufost înlocuite de formele analogice sîntem, sînteţi, create pornind de la sînt.De altfel, textele vechi înregistrează încă şi forma sint care a evoluat la sînt.


445

persoana a treia din latină. La Paul Iorgovici, unde seînregistrează, se pare, prima dată grafia sunt, se întîlnesc şi alteforme etimologizante, precum potea pentru putea. Desigur,scrierea sunt pentru sînt este etimologizantă, iar nuetimologică, şi nu presupune pronunţia [sunt] decît în vorbireapersoanelor semidocte. Acest fapt este ilustrat şi de faptul că,după grafia sunt de la persoana a treia plural, s-au creat grafiicorespunzătoare şi pentru persoana întîi singular şi persoaneleîntîi şi a doua plural (sunt, suntem, sunteţi), unde nu se poatepune problema unei corespondenţe cu situaţiile din latină.Faptul că primii latinişti au scris formele latinizante cu literechirilice nu se poate invoca pentru existenţa unor pronunţii,deoarece iniţial, cînd limba română se scria cu alfabet chirilic,ei scriau etimologizant cu acest alfabet, fiindcă, pentru aargumenta necesitatea introducerii scrierii latine, ei credeau cătrebuie să insiste în mod deosebit pe faptul că româna continuăîn modul cel mai fidel latina. Cînd s-a început folosireaalfabetului latin pentru scrierea limbii române, învăţaţi latiniştide seamă, precum Timotei Cipariu, scriau cu alfabet chirilicsînt şi cu alfabet latin sunt, trecînd redarea etimologizantănumai în seama grafiei latine, de altfel singura relevantă pedeplin pentru scopurile pe care le urmăreau4.97.

În cazul clasei morfologice a verbului, limbile romaniceoferă mai multe situaţii de clasificare raportabile la latină decîtîn cazul substantivului, de data aceasta, chiar franceza, ce numai păstrează nimic din taxonomia latinească în ceea cepriveşte declinările substantivului, menţine repartizareaverbelor în conjugări distincte. Totuşi dintre cele trei conjugăriale limbii franceze numai prima, care este cea mai bogată şi

4 Din acest motiv, redarea operelor principale ale marelui învăţat latinista fost făcută în scrierea fonetică de către Carmen-Gabriela Pamfil prininterpretarea scrierii etimologizante, grafia sunt fiind rescrisă prin sînt,adică prin pronunţia pe care o transpunea în scris (v. Timotei Cipariu,Opere, vol. I-II, Editura Academiei, Bucureşti, 1987, 1992).


446

mai productivă, se poate pune în relaţie directă cu conjugareaîntîi din latină (fr. parler – lat. parabolare), căci, cea de-adoua, în -ir, şi cea de-a treia, care întruneşte verbe cu trăsăturivariate, nu reflectă întotdeauna continuitatea stărilor originare.În limbile spaniolă şi portugheză, există tot trei conjugări, în -ar, în -er şi în -ir, toate însă cu posibilitatrea de a fi raportate lasituaţiile din latină, deoarece, avînd în vedere aspectulinfinitivului, conjugarea a treia latinească s-a unit cuconjugarea a doua: lat. cantare – sp., pg. cantar, lat. pop.cadére (clasic cádere) – sp., pg. caer, lat. perdere – sp., pg.perder, lat. sentire – sp., pg. sentir.

Modul de repartizare a verbelor din conjugările latineştis-a păstrat cel mai mult în limbile română şi italiană, deoareceîn aceste limbi se perpetuează toate distincţiile originare: lat.cantare – rom. cînta(re), it. cantare; lat. videre – rom.vedea(re), it. vedere; lat. scribere – rom. scrie(re), it. scrivere;lat. venire – rom. veni(re), it. venire. Ca atare, din perspectivaconjugărilor, limbile neolatine realizează două tipuri: unul cupatru conjugări (ca în latină), iar altul cu trei conjugări, acestadin urmă cu două subtipuri, francez şi iberic.

Limbile romanice dovedesc o unitate accentuată dinperspectiva categoriei diatezei, în sensul că prezintă împreunăun alt tip decît latina, fără a cunoaşte deosebiri mari între ele.În latina clasică, existau două diateze, una activă şi una medio-pasivă, cea activă caracterizîndu-se prin imposibilitatea de aexprima un raport între un predicat şi un subiect nedeterminat,adică valoarea impersonală. Forma medio-pasivă putea aveaînsă mai multe valori: a) pasivă propriu-zisă (amor „sîntiubit”), b) activă, în cazul verbelor deponente şi semideponente(hortator „eu îndemn”) şi c) impersonală (dicitur „se zice”).

În latina populară s-a produs o reorganizare a categorieidiatezei, căci verbele deponente şi semideponente, datorităînţelesului lor activ, au adoptat diateza activă sau au dispărut,fiind concurate şi înlocuite de verbe cu conjugare activă. La


447

verbele tranzitive, atunci cînd agentul coincidea cu subiectul, s-adezvoltat cu ajutorul pronumelui reflexiv, o diateză distinctă,denumită pronominală sau reflexivă, cu care se pot reda înlimbile romanice mai multe valori, printre care şi unele alevechii diateze medii. Astfel, în limba română, construcţia cuajutorul pronumelui reflexiv de persoana a treia este destinatăpentru a reda valoarea impersonală (se zice, se spune etc.),legătura cu o altă valoare, cea pasivă, a aceleiaşi construcţiipronominale fiind evidentă: se zice că vine abia mîine = estezis (de cineva) că vine abia mîine = cineva zice că vine abiamîine. Limba italiană realizează în mod similar valori dereflexiv impersonal: dar retta a tutto che si dice „a da ascultarela tot ce se zice”. Această structură impersonală reflexivă dinlimbile română şi italiană are echivalente cu alte structuri încelelalte limbi romanice, dar care relevă aceeaşi structură deadîncime (logică şi cognitivă): fr. on dit, cu antrenarea unuipronume nehotărît, pg. a gente diz que... (literal, „lumeaspune”), prin folosirea unui subiect cu sferă nedeterminată, lafel ca în engleză, people say that... Portugheza are însă şiposibiltatea de a realiza valori impersonale cu ajutorulpersoanei a treia plural (dizem que...), la fel ca spaniola (decíanque...) şi ca engleza (they say that...), însă în acestă limbăgermanică este antrenat şi pronumele personal corespunzător.De observat în acest caz similitdinea tipului de construcţiefrancez cu cel din mai multe limbi germanice, pronumele onfiind urmaşul lat. homo „om” (în vreme ce din forma lat.hominem, acuzativul lui homo, a rezultat substantivul francezhomme), aşa cum în germană există paralelismul der Mann„om”/ man, pronume nehotărît5.98.

În cazul diatezei pasive, trecerea de la latină la limbileromanice a însemnat generalizarea formelor analitice, aşa cum

5 Situaţia se regăseşte şi în alte limbi germanice, precum suedeza (mansäger att...) şi daneza (man siger at...).


448

au dictat tendinţele din latina populară tîrzie. De altfel, încă dinperioada preclasică, se folosea în vorbire, alături de structuraamatus sum, care era forma pentru perfect pasiv, şi structuraamatus fui (cu perfectul lui esse, în loc de prezent), pentru areda mai intens caracterul perfectiv al acţiunii. Ulterior,varianta emfatică amatus fui a devenit frecventă în exprimareaperfectului, deoarece timpul auxiliarului concorda cu celindicat de întreaga construcţie. Pe măsură ce amatus fui adevenit forma obişnuită a perfectului pasiv, amatus sum (cuauxiliarul esse la prezent), a fost pusă în legătură cu prezentul,fiind în cele din urmă atribuită acestui timp, ca echivalentă şiapoi ca înlocuitoare a formei amor, care reprezenta pasivulprezent clasic. Treptat, construcţiile analitice au eliminatformele sintetice, pe de o parte, datorită tendinţei de simetriesistematică şi, pe de altă parte, fiindcă erau mai explicite şi maiexpresive. Aceasta a redus însă relevanţa opoziţiei formaledintre predicatul verbal, cînd era exprimat printr-un verb ladiateza pasivă, şi predicatul nominal, încît complementul deagent a rămas în cele mai multe cazuri singurul în măsură de aevidenţia distincţia.

Prin intermediul categoriei modului se redă apreciereaacţiunii exprimate de verb de către vorbitor, limbile romanicecontinuînd din latină cele mai multe dintre distincţiile şivalorile ce caracterizează acest compartiment gramatical.Modul conjunctiv a cunoscut însă restrîngeri din mai multepuncte de vedere, în primul rînd prin înlocuirea lui în uneleîntrebuinţări de condiţional, un mod inexistent în latina clasicăşi dezvoltat de limbile romanice pe baza tendinţelor din latinapopulară tîrzie. Condiţional-optativul are, în limbile romanice,două timpuri, prezent şi perfect, ambele perifrastice, fiindalcătuite dintr-un auxiliar şi dintr-o formă nominală a verbuluiconjugat (infinitivul la prezent şi participiul trecut la perfect).Auxiliarul este „a avea” în majoritatea limbilor romanice şi „avrea” în limba română şi stă la imperfect. Astfel, de exemplu,


449

fr. (je) chanterias, (tu) chanterais etc. sînt alcătuite dininfinitivul chanter şi -ais, acestea din urmă provenind din lat.habebam, habebas etc. Această structură este similară cu cea aviitorului ale cărui pseudodesinenţe (fr. -ai, -as etc.) sîntformele de prezent ale aceluiaşi auxiliar habeo.

În limba română, formele auxiliarului la condiţional sîntaş, ai, ar etc., care uneori sînt apropiate de forme ale verbului aavea şi, de aceea, au existat opinii potrivit cărora acesta ar fi defapt auxiliarul acestui mod. Dialectul istroromâm şisubdialectul bănăţean oferă însă stadii intermediare de evoluţiecare relevă în mod evident originea auxiliarului de condiţional,care este aceeaşi ca a timpului viitor, adică verbul a vrea:(v)reaş cînta, (v)reai cînta etc.

Pe terenul limbilor romanice infinitivul prezent adezvoltat fenomenul substantivării, care se întîlnea rar în latină.Uneori, în aceste limbi, infinitivele au suferit conversiuni totaleîn substabtive: rom. încăpere, it. piacere, fr. devoir, sp. pesar,pg. poder. Există situaţii în care unele verbe din franceza vechese folosesc în franceza modernă numai ca substantive: loisir,plaisir. Problema substantivării verbelor nu se prezintă înacelaşi mod în toate limbile romanice, căci, în vreme ce înidiomurile vestice simpla articulare a verbului în forma lui dela infinitiv îl trece în clasa substantivului, în limba română, aşa-numitul infinitiv lung este întotdeauna un substantiv, avînd, înraport cu infinitivul propriu-zis sau „scurt” particularitatea de aavea terminaţia (devenită sufix) -re. Forma originară ainfinitivului românesc este cea lungă şi ea se întîlneşte întextele vechi, dar treptat ea a rămas numai cu valoaresubstantivală, funcţia propriu-zisă de infinitiv (de nume alacţiunii ca verb) fiind preluată numai de forma scurtă,terminată în vocala tematică. Din perspectivă sincronică, s-arputea considera, de aceea, că, în cazul românei, se realizează defapt un fenomen de derivare decît de conversiune în trecerea dela verb la substantiv. Din acest motiv, limba română constituie


450

mai degrabă un model asemănător aceluia din germană, undesufixul -ung derivă substabtive feminine, nume de acţiuni, dela infinitivele verbale. Limba germană are însă şi posibilitateacoversiunii prin articulare, la fel ca celelalte limbi germanice şica limbile romanice vestice.

Deşi s-a menţinut în limbile romanice ca mod distinct,participiul latin nu a fost continuat decît parţial cu statutuloriginar. Participiul prezent (activ) a fost păstrat numai sporadicprin transformarea lui în adjectiv, astfel încît, de exemplu, fervens,-ntis, participiul verbului latinesc ferveo, -ere, a devenit în românăadjectivul fierbinte, iar calens, -ntis, participiul verbului caleo, -are,a devenit în spaniolă adjectivul caliente. Desigur, o asemeneaevoluţie a fost înlesnită de valoarea formei participiale latineşti şichiar de forma ei, care era similară cu cea a adjectivelor cu osingură terminaţie, de tipul prudens, -ntis.

În gramatica limbilor franceză şi italiană existăparticipiul prezent cu aspect şi funcţii asemănătoare celui dinlatină, întrunind, prin urmare, şi valoarea adjectivală (it. Unsuccesso brillante „un succes strălucit”), care, de obicei esteechivalent cu o propoziţie relativă. Italiana are şi o formăspecială de gerunziu, a cărui funcţie sintactică este în modobişnuit de complement circumstanţial (La conferenza essendocominciata, non osò entrare. „Conferinţa fiind începută, nu aîndrăznit să intre”.), dar, în franceză, aceeaşi formă departicipiu prezent, precedată de prepoziţia en, realizeazăgerundivul, care îndeplineşte această funcţie (Tout entravaillant, ils chantaient. „Lucrînd (= în timp ce lucrau), eicîntau.”). Desigur, gerunziul din limba italiană şi gerundivuldin franceză corespund gerunziului românesc, dar sub uneleaspecte acesta este echivalent cu participiul prezent din celedouă limbi occidentale. Aceasta a favorizat, în secolul al XIX-lea,transferul gerunziului adjectival, acordat cu substantivuldeterminat, în textele româneşti, fenomen care însă nu areurmări notabile pentru limba actuală. Totuşi, gerunziul suferind


451

al verbului a suferi, cu modelul în participiul prezent souffrantdin franceză, a rămas un adjectiv uzual al limbii. Folosireaadjectivală a gerunziului în româna literară a fost în multecazuri sugerată de modelul limbii germane, care reprezenta şidin punct de vedere formal o apropiere cu aspectul gerunziilorromâneşti, limbă în care folosirea atributivă a participiului întîi(activ) este curentă: Wir sehen die spielenden Kinder. „Vedemcopiii jucîndu-se”. / „Vedem copiii care se joacă”. În limbagermană, participiul întîi realizează gerundivul, cînd este predatde prepoziţia zu, dar, spre deosebire de gerundivul francez(construit şi el cu o prepoziţie), folosit adverbial, el are valoriatributive: Ich stand vor einer nicht zu lösenden Aufgabe. „Măaflam în faţa unei probleme de nerezolvat (nerezolvabile).”6.99

Modelele occidentale (romanice sau germane) aufavorizat adjectivarea gerunziului românesc prin faptul căpropuneau activarea unui mijloc al limbii nevalorificat încă,dar şi un mijloc economic din punctul de vedere al expresiei.Dacă totuşi limba română a receptat în foarte mică măsurăacest tip de conversiune, aceasta se datorează în mod evidentexistenţei derivatelor cu sufixul -tor, a căror întrebuinareadjectivală indică un conţinut redat prin participiul prezent latinşi corespondentele lui din limbile moderne7.100 Ca atare, în locde mînă tremurîndă, se foloseşte în mod obişnuit mînătremurătoare, formă conformă normei cutumiare a limbii.

Participiul trecut (pasiv) din latină a fost, spre deosebirede cel prezent, foarte bine conservat de limbile romanice.

6 În limba engleză, există, de asemenea, un participiu prezent (saunedefinit), construit cu sufixul –ing, dar cu funcţii exclusiv verbale, iar nusubstantivale. O formă omonimă, realizată cu acelaşi sufix, este gerundul,care nu are corespondenţe cu gerunziul din română sau din alte limbiromanice, după cum se poate constata din enunţul : Pardon mycontradicting you. « Scuză-mă că te contrazic ».

7 De altfel, unii dintre gramerienii români din secolul al XIX-lea, printrecare şi Timotei Cipariu, considerau adjectivele cu –tor ca fiind participii deprezent.


452

Întrucît el seamănă formal şi prin conţinut (exprimă acţiuneaverbală ca un rezultat, ca o stare, ca o însuşire) cu adjectivul,folosirea cea mai frecventă a participiilor trecute presupunedouă funcţii, adjectivală şi participială, atît în latină, cît şi înlimbile romanice. Uneori însă, evoluţia de la latină la limbileromanice a produs transformarea efectivă a unor participii înadjective, astfel încît rom. beat este lat. bibitus, participiul luibibo, -ere; rom. înţelept este lat. intellectus, participiul luiintellego, -ere; it. intento „chibzuit; ocupat” este lat. intentus,participiul lui intendo, -ere etc.

Cea mai mare extindere a folosirii participiului trecut,atît în limbile romanice, cît şi în cele germanice, s-a produsprin trecerea de la exprimarea sintetică la exprimarea analitică(perifrastică) a unor categorii gramaticale specifice verbului,căci, în redarea diatezei pasive şi a timpurilor perfecte,analitismul a însemnat folosirea unui auxiliar urmat departicipiul verbului conjugat, acesta atribuind valoaresemantică întregii construcţii.

Timpurile verbale s-au păstrat în mai mare măsură decîtmodurile în limbile romanice, atît ca număr, cît şi ca înţeles,deşi s-au produs şi aici unele schimbări. Ca atare, formaverbală care exprimă din perspectiva aspectului acţiunea încurs de desfăşurare, iar din perspectiva timpului simultaneitatea(măcar parţială) cu momentul vorbirii este prezentul, carecontinuă a fi folosit în limbile romanice cu aceleaşi valori pecare le avea în latină. Insistenţa asupra caracterului durativ alacţiunii, redată în limbi precum româna şi franceza prinmijloace perifrastice, a fost gramaticalizată în italiană, spaniolăşi portugheză, prin construcţii cu anumite verbe, it. stare, sp.,pg. estar: rom. citesc o carte interesantă, fr. je lis un livreintéressant – it. leggo/sto leggendo un libro interessante, sp.leo/estoy leyendo un libro interesante, pg. leio/estou a ler umlivro interessante.


453

Modul indicativ, care exprimă acţiuni considerate devorbitor ca fiind reale, a păstrat toate timpurile latineşti, deşiunele au suferit schimbări importante. Latina avea un timpprezent, două timpuri viitoare şi trei timpuri trecute la acestmod, dar, în faza tîrzie a aspectului ei popular, s-a mai adăugato formă de trecut, care, întrucît se realiza analitic, a fost numităperfect compus şi a fost transmisă limbilor romanice, fiindconstruită cu verbul habere (şi cu urmaşii lui romanici) ca auxiliarşi cu participiul trecut al verbului conjugat. În limba portughezăînsă, unde, la fel ca în spaniolă, există două verbe cu semnificaţia„a avea” auxiliarul pentru perfect compus este ter (lat. tenere).

Italiana şi franceza, la fel ca germana, neerlandeza şialte limbi germanice, uzează şi de auxiliarul „a fi” pentrurealizarea acestui timp, pentru conjugarea verbelor intranzitiveşi reflexive: it. sono tutti partiti; fr. ils sont tous partis.Perfectul compus a rămas în limbile romanice un concurent alperfectului simplu (care se continuă din latină), între eleexistînd diferenţe în ceea ce priveşte nivelurile limbii, căci înitaliană, franceză şi română, perfectul simplu este mai mult untimp al limbii literare scrise (al naraţiunii) şi exprimă, la fel caperfectul compus, o acţiune terminată în trecut. Spaniolafoloseşte curent ambele forme, dar cu nuanţe distincte, învreme ce portugheza favorizează perfectul simplu, cel compusfiind antrenat numai în situaţii speciale.

Mai mult ca perfectul latin s-a continuat pînă astăzi înportugheză şi, dialectal, în italiană. În limba română, locul maimult ca perfectului indicativ l-a luat forma de conjunctiv de laacelaşi timp (cîntasem, văzusem etc., continuatoare aleformelor latineşti în -esemus), dar în franceză şi în italiană aluat naştere o formă nouă, compusă, după modelul perfectuluicompus, dar cu auxiliarul la imperfect. Desigur, simetria cuperfectul compus în legătură cu repartizarea verbelor la douăauxiliare, cele tranzitive la auxiliarul „a avea” şi celeintranzitive şi reflexive la auxiliarul „a fi”, se menţine şi în


454

acest caz. Limba spaniolă însă, care nu cunoaşte auxilarul „afi” la perfectul compus, nu-l foloseşte nici la mai mult caperfect, uzînd aici numai de imperfectul lui haber (ella habíacantado „ea cîntase”). Ca atare, din perspectiva mai mult caperfectului, limbile romanice relevă trei tipuri, dintre careportugheza îl reprezintă pe cel mai apropiat latinei, iar francezaşi italiana pe cel mai îndepărtat de latină şi mai apropiat deunele limbi germanice, spaniola rămîne însă la un singurauxiliar, fiindcă aceasta este situaţia şi la perfectul compus, învreme ce româna reprezintă tipul intermediar, printr-o reorganizarea materialului din limba-bază. Se poate observa în legătură cutimpurile trecute ale indicativului şi faptul că aici construcţiileanalitice au învins deplin numai la mai mult ca perfectul dinitaliană, din franceză şi din spaniolă, la imperfect persistînd celesintetice, iar la perfect realizîndu-se concurenţa dintre analitic şisintetic, dintre perfectul compus şi perfectul simplu.

Pe lîngă aceste constatări, se pot adăga şi altele, întrecare nu trebuie eliminată specificarea că italiana şi portughezaau de fapt două tipuri de forme cu valoare de mai mult caperfect, însă numai italiana face şi o distincţie clară de conţinutîntre aceste forme. Ca atare, în această limbă există un timpmai mult ca perfect apropiat, format cu auxiliarul la imperfect(Quando avevo capito, fu troppo tardi) şi un mai mult caperfect îndepărtat cu auxiliarul la perfect simplu (Quando ebbicapito, fu troppo tardi), însă traducerea lor în alte limbi,precum româna, se face în acelaşi mod, uzînd desigur deacelaşi timp mai mult ca perfect, dar fără a-l nuanţa („Cîndînţelesesem, a fost prea tîrziu”). Situaţia din portugheză estediferită din punct de vedere structural şi uneori chiarfuncţional, căci această limbă romanică are o formă sinteticămoştenită de mai mult ca perfect, care poate fi folosită şi în locde condiţional sau de subjonctiv imperfect. Dacă are valoareade bază, de indicativ mai mult ca perfect, forma respectivă esteînsoţită de obicei de adverbul já „deja”, pentru a i se preciza


455

valoarea: Eu já acabara o meu trabalho, quando bateste àporta. „Eu îmi terminasem deja lucrul cînd ai bătut la uşă”.Persoana a doua plural de la acest timp coincide formal cu ceade la perfectul simplu, distincţia fiind însă posibilă atît princontext, cît şi prin prezenţa adverbului întăritor la mai mult caperfect. Mai mult ca perfectul compus din portugheză este untimp analitic şi se formează din imperfectul verbului auxiliarter „a avea” şi participiul verbului conjugat: Eu já tinhaestudado os verbos quando bateste à porta. „Eu învăţasem(deja) verbele cînd ai bătut la uşă”. Desigur, în română, înspaniolă sau în franceză cele două aspecte ale mai multperfectului din portugheză sînt traduse în acelaşi mod, căciaceste limbi nu au structuri similare. De altfel, nici limbaportugheză nu distribuie valori diferite acestor două forme,limba scrisă avînd tendinţa de a folosi îndeosebi mai mult caperfectul sintetic, în vreme ce limba vorbită îl preferă pe celanalitic. În limba română există o formă de mai mult ca perfect,cu întrebuinţare în limba veche şi cea populară, apreciată careprezentînd un „timp supracompus”, construită cu perfectulcompus al verbului a fi şi participiul verbului conjugat, deobicei, cu participare pronominală (m-am fost dus), remarcabilăîntr-un cunoscut vers eminescian: Părea că printre nouri s-afost deschis o poartă.

Dacă latina clasică realiza viitorul într-o manieră unicăşi sintetică, latina populară tîrzie avea cel puţin şase posibilităţide a reda acest timp, toate analitice: cantare habeo, habeocantare, habeo ad cantare, volo cantare, debeo cantare, venioad cantare. Dintre acestea, cea mai răspîndită era formulacantare habeo, din care a rezultat viitorul în limbile romaniceoccidentale, dar printr-o modificare importantă a auxiliarului şiprin aglutinarea lui la infinitivul verbului de conjugat, încît acăpătat aspectul unei desinenţe: it. canterò, fr. (je) chanterai,sp. cantaré, pg. cantarei. În latina răsăriteană (folosită învecinătatea limbii greceşti, care realizează viitorul cu auxiliarul


456

„a voi”) a avut prioritate construcţia volo cantare din care arezultat în română voi cînta (o structură similară cu cea întîlnităîn dialectele italiene de sud, unde substratul a fost grecesc). Arămas însă în uz în această zonă şi formula habeo ad cantaredin care a rezultat v. rom. am a cînta, de unde, prin înlocuireainfinitivului cu conjunctivul, a rezultat am să cînt.

Cele patru timpuri ale conjunctivului latin s-au transmisnumai în parte limbilor romanice, fiecare dintre aceste limbiorganizînd acest mod într-o manieră proprie, uneori prininovaţii ce nu reflectă o relaţie directă cu stările originare.Avînd implicaţii modale multiple, conjunctivul romanic nu seprezintă omogen, existînd diferenţe numeroase de la o limbă laalta şi relaţii de sinonimie de conţinut sau de omonimie deformă cu timpurile altor moduri în cadrul aceleiaşi limbi.Aceasta atestă faptul că, prin organizarea modului condiţional-optativ, întreaga paradigmă a conjunctivului latin a fostrestructurată, dar în lipsa unui model unitar.

Trecerea de la caracterul preponderent sintetic al limbiilatine la caracterul preponderent analitic al limbilor romanice aatras în cazul flexiunii verbale creşterea numărului şi frecvenţeiverbelor auxiliare, căci, în vreme ce în latina clasică, exista unsingur auxiliar, esse, cu care se construiau nuanţele de perfectale diatezei pasive (indicativ perfect amatus sum, mai mult caperfect amatus eram, viitor anterior amatus ero), în latinapopulară tîrzie, se foloseau numeroase perifraze verbale, careantrenau, cu statut de auxiliar, diferite verbe. În aceste condiţii,o mare răspîndire au avut-o perifrazele care se construiau cuverbul habeo, a cărui semnificaţie „a poseda” s-a atenuattreptat în construcţiile respective, pînă la dispariţia ei totală.Printr-o astfel de folosire s-a creat în timp perfectul compus cuverbul conjugat la participiu trecut, dar, în combinaţie cuinfinitivul, habeo a redat o serie de valori modale şi apoi ideade viitor şi cea de condiţional. În zona occidentală, procesul degramaticalizare a lui habeo a continuat pînă la transformarea


457

lui într-o desinenţă personală. În acelaşi timp, verbul esse şi-amenţinut şi şi-a consolidat valoarea de instrument gramatical,prin extinderea prezenţei lui la toate timpurile şi modurilediatezei pasive, în franceză şi în italiană la unele verbe pentruformarea perfectului compus şi a mai mult ca perfectului, înromână la formarea perfectului cu diferite nuanţe (indicativviitor anterior, conjunctiv perfect, condiţional perfect,prezumtiv perfect, infinitiv perfect) sau pentru realizarea unortimpuri trecute supracompuse.

Între limbile romanice, româna are particularitatea căprezintă, la forma tip a infinitivului (forma scurtă) a verbului şicînd are funcţia de subiect, de atribut prepoziţional sau decomplement, o prepoziţie antepusă (a din lat. ad: a merge), aşacum se întîmplă în engleză şi în limbile germanice nordice(engl. to go, norv. å gå, sued. att gå, dan. at gå „a merge”). Înmulte situaţii în care limbile occidentale folosesc modul infinitiv,limba română recurge la conjunctiv, chiar în cazul aceluiaşi subiect.De altfel, în română s-au petrecut şi treceri de paradigme de laconjunctiv la indicativ, cum s-a întîmplat în cazul timpului maimult ca perfect şi în cazul unor forme de prezent ale verbului esse.În ceea ce priveşte regimul determinanţilor verbului, se poateconstata că, la fel ca spaniola, româna foloseşte o prepoziţiespecială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la opersoană: pe în română şi a în spaniolă. Totuşi, în vreme ce peromânesc este destinat exclusiv cazului acuzativ, a din spaniolă esteprin excelenţă prepoziţia cazului dativ (ca în toate limbile romaniceoccidentale).

În gramatica limbilor germanice există unele fenomeneşi tendinţe care se întîlnesc şi în gramatica limbilor romanice,situaţie explicabilă, în primul rînd, prin originea îndepărtatăcomună. Există însă şi cazuri în care un rol important l-a pututavea contactele dintre limbile aparţinînd celor două grupuri,încît unele trăsături ale gramaticii limbii engleze se pot explica(şi) prin influenţă romanică (franceză), căci unele posibilităţi


458

ale acestei limbi germanice au fost stimulate prin aceasta. Lafel, particularităţi din gramatica limbilor franceză şi italianărelevă evidente apropieri de situaţiile corespondente din limbilegermanice şi nu se poate evita explicarea lor prin modelulgermanic8.101.Limba română, singura limbă romanică estică, nuatestă nici un fel de situaţii explicabile prin contactul cu limbilevechilor germanici la nivelul gramaticii şi se pare că nici chiar lanivelul lexicului. Există însă unele trăsături ale limbii române care,fără a releva vreun stimulent germanic, sînt raportabile la trăsăturileunor limbi germanice, ceea ce dovedeşte, în principiu, selectarea detendinţe similare din limbile-bază.

Limbile germanice au, la nivel gramatical, aspecte careîn limbile romanice nu sînt specifice, precum alternanţelefonetice, care apar frecvent în română, rar în portugheză şi înitaliană (la sfîrşit de cuvînt), dar nu se întîlnesc şi în celelaltelimbi romanice, încît cele care le au (româna îndeosebi)reprezintă mai degrabă excepţii de la regula generală. Situaţiaeste inversată în grupul limbilor germanice, unde numărulredus al alternaţelor din engleză şi din neerlandeză reprezintă oexcepţie de la caracteristica generală a existenţei alternanţelor.De altfel, în ştiinţa gramaticală care are ca obiect limbilegermanice există chiar termeni speciali pentru a denumialternanţele (cu caracter regulat), între care termenul umlaut,care vizează modificările produse de influenţa unei vocale ceurmează sunetelor afectate şi se întîlneşte în cazul paradigmeisubstantivului (la fel ca în italiană, portugheză şi română), şitermenul ablaut, care vizează alternanţa unor vocale diferite (launele verbe) sau a unor cantităţi diferite ale vocalelor (la unelesubstantive, la unele pronume etc.). Între limbile romanice,doar româna are în specific în paradigma verbului alternanţa

8 De altfel, în aceste două limbi romanice, se constată şi la nivel lexicalo importantă contribuţie a adstratului germanic.


459

vocalică din radical, de obicei între o vocală şi un diftong sauîntre o vocală şi altă vocală: eu pot – el poate – noi putem.

În gramatica limbilor germanice, nu este operantprincipiul clasificării verbelor în conjugări, aşa cum opereazăîn cazul limbii latine şi al limbilor romanice, pornind de lavocala tematică a infinitivului şi de la unele particularităţi aleflexiunii. De altfel, această clasificare a verbelor latine şiromanice lasă uneori necuprinse unele verbe, precum celeneregulate şi deponente din latină, sau adună în acelaşi grupverbe cu un comportament flexionar şi funcţional foarte diferit,ca în cazul conjugării a treia din franceză.

Verbele din limbile germanice sînt clasificate în douăclase principale, care reprezintă în fond tot o distincţie în tipuriflexionare, una a verbelor slabe, avînd la preterit şi laparticipiul trecut terminaţii (sufixe) determinate, şi una averbelor tari, lipsite de asemenea terminaţii şi prezentîndalternanţe fonetice (ablaut). La acestea se adaugă o grupă averbelor neregulate, întîlnite şi în limbile romanice, care auradicali diferiţi la cele trei forme de bază (infinitiv prezent,preterit şi participiu trecut). Situaţia nu este însă unitară, unele limbimanifestă acest supletivism (germ. sein, war, gewesen, neer. zijn,was, geweest, engl. to be, was, been), în vreme ce altele, precumcele nordice, au renunţat în mare parte la el, instituind conjugareatare la aceste verbe (norv. å være, var, har vært, sued. att vara, var,varit, dan. at være, var, har været).

În grupa limbilor romanice, există uneori situaţii devariabilitate a formelor verbale similare aceleia din limbilegermanice, însă numai în studiul gramaticii italiene se admiteîn mod explicit existenţa unei conjugări slabe şi a uneiconjugări tari, în funcţie de modul de formare a perfectuluisimplu. Conjugarea slabă se formează de la rădăcinainfinitivului la care se adaugă vocala caracteristică a conjugăriişi desinenţele de număr şi persoană; astfel, de la verbul trovare,formele sînt io trovai, tu trovasti etc., de la verbul partire,


460

formele sînt io partii, tu partisti, egli partì etc. Conjugarea tarediferă de cea slabă prin faptul că, la persoanele întîi şi a treiasingular şi a treia plural, există o altă rădăcină (ca în cazulablautului din limbile germanice); de la verbul dire, formelesînt: io dissi, tu dicesti, egli disse, noi dicemmo, voi diceste,essi dissero. Trebuie observat că, deşi există asemenea situaţii,ele nu conduc pe teren romanic decît la clasificări secundare(se vorbeşte, de altfel, despre conjugare slabă sau tare, iar nu deverbe slabe sau tari), principala taxonomie rămînînd aici cea înconjugări, pornind de la vocala tematică a infinitivului.

În evoluţia de la germanica comună la limbilegermanice s-a manifestat o tendinţă permanentă de a regularizaparadigma unor verbe tari sau neregulate, unele dintre acesteaintrînd în grupa celor slabe. În acelaşi timp, verbeleîmprumutate din latină şi din limbile romanice au fost încadrateîn aceeaşi grupă, încît aceasta s-a îmbogăţit şi se îmbogăţeştecontinuu. Cu toate acestea, grupa verbelor tari, care prezintăablaut, şi a celor neregulate nu se află în situaţia de a fi vidate,deoarece cuprind verbe de bază ale limbilor germanice, precumcele auxiliare, semiauxiliare şi copulative, alături de verbe cusemnificaţii fundamentale pentru comunicare (ca semnificaţia„a da”, de exemplu: norv. å gi, gav, gitt, dan. give, gav, hargivet, sued. att ge, gav, har givit, neer. geven, gaf, gegeven,germ. geben, gab, gegeben, engl. to give, gave, given).

În limbile germanice nordice, verbele slabe sîntclasificabile în mai multe subgrupe (două în daneză, patru înnorvegiană şi în suedeză), dar ceea ce le distinge sîntmijloacele secundare prin care se realizează opoziţiile, iar nuprincipiul după care se realizează. Aceleaşi limbi păstrează dinvechea germanică un grup de verbe deponente, cu formă pasivăşi cu înţeles activ, la fel ca în cazul verbelor deponente dinlatină, care nu s-au transmis însă limbilor romanice. Acestaspect al limbilor germanice nordice se corelează cu păstrarearealizării sintetice a diatezei pasive, formate cu desinenţa -s.


461

Latina realiza, de asemenea, pasivul în mod sintetic, încît sepoate conchide că trecerea la redarea analitică a diatezei pasivela toate modurile şi timpurile a condus la dificultăţi înfuncţionarea verbelor deponente, încît ele au fost regularizatesau înlocuite.

Toate limbile germanice au o clasă de verbesemiauxiliare, care arată dacă acţiunea este posibilă,obligatorie, permisă etc. (modalitatea) sau dacă reprezintă odorinţă, o intenţie, o obligaţie etc. (atitudinea). Întrucît înpropoziţie semiauxiliarele sînt urmate de verbe la infinitiv,purtătoare ale semnificaţiei propriu-zise în enunţ, acestea sefolosesc la forma scurtă, fără prepoziţia specifică a infinitivului(dacă ea există): sued. Jag måste gå nu (fără att) „Eu trebuie săplec acum”; dan. Han vil ikke gifte sig (fără at) „El nu vrea săse însoare”; engl. I must go (fără to) „Eu trebuie să plec”. Încazul limbilor romanice, corespondentele semantice şifuncţionale ale verbelor auxiliare din idiomurile germanice nuau fost mult timp evaluate din aceeaşi perspectivă, susţinîndu-se că de data aceasta valorile modale şi aspectuale se exprimălexical, iar nu gramatical. În ultimele decenii însă a început să seadmită şi aici existenţa categoriei verbelor semiauxiliare, încît uniidintre gramerienii români au început să susţină şi ei existenţa lor înlimba română. Dar, în vreme ce, în cazul limbilor romaniceoccidentale, verbul care succedă semiauxiliarului este la modulinfinitiv, ca în limbile germanice, în română, este la modulconjunctiv, situaţie în care este prezentă şi conjuncţia cu care seconstruieşte acest mod: Vreau să merg.

Flexiunea verbului din limbile germanice prezintătrăsătura că presupune, în cazul modurilor personale,obligativitatea prezenţei pronumelui personal, cu rolul de aindica persoana, întrucît desinenţele (atunci cînd ele s-aupăstrat) sînt insuficient de relevante în cele mai multe cazuri.Sub acest aspect, numai franceza prezintă în grupul romanic ocorespondenţă cu limbile germanice, deoarece celelalte limbi


462

neolatine au mijloace desinenţiale care nu impun o astfel denecesitate. Prin urmare, limbile germanice nu au posibilitateade a reda întotdeauna în mod sintetic categoria persoanei fiind,din acest punct de vedere, mai analitice decît cele romanice, iarfaptul că toate prezintă, într-un mod mai accentuat sau maipuţin pronunţat, această trăsătură se explică prin unele tendinţedin faza lor comună şi prin contactele dintre ele. Este relevantăsub aspectul contactului dintre limbi schimbarea produsă înparadigma verbului englez, marcată intens de păstrarea unordesinenţe în faza veche, o dată cu influenţa limbii vikingilor(norvegieni şi danezi), prin care s-a introdus modelul lipseidesinenţelor. Doar la modul imperativ, mod personal dar cufuncţionalitate de obicei numai la persoana a doua, limbilegermanice şi franceza pot folosi verbul fără a fi însoţit depronumele personal.

Limbile germanice nordice nu au mărci desinenţialepentru nici una dintre persoane, încît, în suedeză, de exemplu,la prezent indicativ, verbul are aceeaşi formă la toatepersoanele, singular şi plural, formă care are însă drept indicedesinenţa -(e)r, adăugată la rădăcina verbului. Ca atare, de laverbul att arbeta „a lucra”, rădăcina este arbeta-, iarindicativul prezent este jag arbetar, du arbetar etc., de laverbul att söka „a căuta”, rădăcina este sök- şi prezentulindicativ jag söker, du söker etc. În limba engleză, numaipersoana a treia singular are marcă desinenţială, -(e)s, încît dela to go „a merge” la această persoană este forma he (she, it)goes, dar you go, we go etc., în vreme ce limba neerlandeză aretrei forme la indicativ prezent: cu desinenţa ø la persoana întîisingular, desinenţa –t, la persoanele a doua singular şi plural şia treia singular, desinenţa –en, la persoanele întîi şi a treiaplural. Astfel, verbul werken „a lucra”, cu rădăcina werk-, areformele: ik werk, u/jij werkt, hij (zij, het) werkt, wij werken, uwerkt, zij werken. O situaţie asemănătoare prezintă limbagermană, care are forme distincte pentru persoana întîi, a doua


463

singular, a treia singular şi a doua plural, întîia şi a treia plural,cu desinenţe ce se adaugă la rădăcina verbului; de la verbullernen „a învăţa”, rădăcina este lern-, iar conjugarea ich lerne,du lernst, er (sie, er) lernt, wir lernen, ihr lernt, sie lernen.

În limbile germanice, perfectul compus se formează lafel ca în limbile romanice, adică uzînd de verbe auxiliare cuformele la prezent urmate de participiul trecut al verbuluiconjugat. Cu auxiliarul la preterit şi cu participiul se formează,în mod simetric, mai mult ca perfectul indicativ. Unele dintreidiomurile germanice – engleza, norvegiana şi suedeza –uzează în aceste situaţii de auxiliarul „a avea”: engl. I havecalled „am chemat”, I had called „chemasem”; norv. jeg harkommet „am venit”; sued. du har arbetat mycket idag „aimuncit mult astăzi”. Alte limbi germanice folosesc la perfectulcompus şi la mai mult ca perfect două auxiliare, astfel încît, îngermană, de exemplu, haben „a avea” este utilizat pentru aconjuga verbele tranzitive, reflexive, impersonale, modale şiunele intranzitive, iar sein „a fi” pentru a conjuga verbeleintranzitive care exprimă o mişcare sau o direcţie ori o trecerede la o stare la alta. Un regim similar au verbele auxiliarehebben şi zijn din limba neerlandeză, precum şi have şi væredin daneză. Acest model se regăseşte în gramatica limbilorfranceză şi italiană din grupul romanic şi aici este,neîndoielnic, un rezultat al contactelor lingvistice din perioadapătrunderii germanicilor în spaţiul acestor limbi.

Din punctul de vedere al realizării timpului viitor,idiomurile germanice prezintă mai multe tipuri, uneori cu situaţiicomplexe în gramatica aceleiaşi limbi. Germana are în acest cazsituaţia cea mai simplă, deoarece uzează de prezentulauxiliarului werden „a deveni”, urmat de infinitivul verbuluiconjugat: ich werde kommen „voi veni”. Engleza recurge pentrupersoana întîi, singular şi plural, la auxiliarul shall (din vechiulenglez sceal), dar la persoanele a doua şi a treia, singular şiplural, la auxiliarul will (urmaşul vechiului englez wyllan): I


464

shall come. / You will come. Două auxiliare de viitor are şi limbanorvegiană, dar aici nu mai există repartizarea pe persoane, åskulle (care are aceeaşi origine ca vechiul englez sceal) „aplănui; a trebui” şi å ville (înrudit cu vechiul englez wyllan) „avrea”: Jeg skal komme. „Voi veni”. / Jeg vil bli student tilhøsten. „Voi fi student pînă la toamnă”. Situaţia este similară îndaneză, iar suedeza poate uza de auxiliarul skall, urmat deinfinitivul scurt (Jag ska köpa boken. „Voi cumpăra cartea”), dekommer att urmat de infinitivul scurt, în cazul acţiunilorobiective (Det kommer att bli mörkt om entime. „Se va întunecapeste o oră”), dar, de multe ori, plasarea acţiunii în viitor serealizează printr-un adverb de posterioritate: I morgan har jagmera fritid. „Mîine am (= voi avea) mai mult timp liber”.

Desigur, plasarea acţiunii în viitor cu astfel de adverbesau locuţiuni adverbiale de posterioritate se poate realiza înorice limbă romanică sau germanică, dar limba neerlandeză seremarcă în mod deosebit prin frecventa utilizare a procedeului:Morgen zijen we in Amsterdam. „Mîine sîntem (= vom fi) laAmsterdam”. În această limbă se foloseşte uneori pentru a redao acţiune în viitor verbul gaan (ging, gegaan) „a merge”: Ikgaan een fiets huren. „Voi închiria o bicicletă” (literal: „Mergsă închiriez o bicicletă”) sau verbul zullen „a trebui”: Ik zoukomen. „Voi veni” (literal: „Eu trebuie să vin”). Se poateobserva că şi în limba franceză verbul „a merge” (aller) estefolosit ca auxiliar pentru a realiza o formă de viitor, viitorulapropiat, care exprimă o intenţie sau o acţiune ce va avea locdupă scurt timp: Je vais partir. „Voi pleca îndată”. Vous allezparler. „Veţi vorbi imediat”.

Deseori verbele auxiliare cu care se realizează viitorulindicativului sînt folosite şi pentru a construi modul condiţional-optativ, datorită afinităţilor de conţinut dintre timpul viitor (carepoate fi perceput ca manifestarea dorinţei sau voinţei) şi acestmod. În limbile romanice, acest paralelism este cvasigeneral, darîn limbile germanice situaţiile sînt diversificate. În engleză,


465

auxiliarul de condiţional reprezintă preteritul celui de viitor, căcishould descinde din vechiul sceole, preteritul lui sceal, din care arezultat shall, iar would din wolde, preteritul lui wyllan, al căruiurmaş este will. Ca atare, prin corespondenţa originilor, shall –should şi will – would atestă relaţia dintre viitor şi condiţional.Situaţia se reflectă şi pe terenul limbii germane, căci forma cuvaloare de condiţional a conjunctivului se construieşte dupămodelul würden + infinitiv (Sie sagte, dass sie in Hamburgwohnen würde. „Ea spunea că ar locui în Hamburg”), iar würdeneste forma indirectă a preteritului wurden de la verbul werden cuale cărui forme de indicativ prezent se construieşte timpul viitor.Această structură de condiţional este uzuală, dar, întrucît îngermană forma indirectă de preterit a oricărui verb estereverenţioasă, ea poate funcţiona cu valoare de condiţional-optativ: de la verbul könen preteritul este konte cu formaindirectă könte „aş putea”, de la verbul mögen preteritul estemochte cu forma indirectă möchte „aş dori, mi-ar plăcea” etc.

Aceeaşi origine cu shall – should din engleză aucorespondentele din limbile scandinave, norv. å skulle, dan. atskulle, sued. att skola, care funcţionează ca auxiliare de viitor cuformele de prezent indicativ, dar cu formele de preterit caauxiliare de condiţional: norv. Jeg skulle ha ekksamen i dag. „Artrebui să am examen astăzi”; dan. Du har ret, skulle jeg mene. „Aidreptate, aş zice”; sued. Jag skulle vilia köpa den här cykeln. „Aşvrea să cumpăr această bicicletă”.

Modul de redare a diatezei pasive produce alteclasificări ale limbilor germanice, atît prin mijloacele antrenate,cît şi prin tipul acestor mijloace. Engleza realizează pasivul cuauxiliarul „a fi” (to be) urmat de participiul verbului conjugat,adică la fel ca în limbile romanice: I am called. „Sînt chemat”,dar gemana şi neerlandeza, care recurg de asemenea lamijloace analitice, uzează de auxiliarul „a deveni” (germ.werden, neer. worden): germ. Ich werde gefragt. „Sîntîntrebat”.; neer. Ik word geholfen. „Sînt ajutat”. În limba


466

germană, pentru formarea diatezei pasive a stării, se foloseşteînsă verbul auxiliar sein „a fi”, la prezent sau la preterit, urmatde participiul trecut: Er ist geboren. / Er war geboren. „El s-anăscut” (literal: „El este născut” / „El a fost născut”).

Limbile germanice nordice au particularitatea de arealiza diateza pasivă cu ajutorul desinenţei -s, adăugate lainfinitivul verbului conjugat, mai ales atunci cînd se exprimăpasivul impersonal: sued. Medicinen säljas mot recept.„Doctoria se vinde cu reţetă”; norv. Dørene lukkes. „Uşile seînchid”; dan. Han glemmes. „El este uitat”. Dacă însă esteimportantă menţionarea autorului acţiunii, atunci diateza pasivăse realizează cu ajutorul auxiliarului „a rămîne; a fi” (dan. atblive, norv. å bli, sued. att bliva), urmat de participiul verbuluiconjugat (sued. Han blev mottagen av en snäll expeditris. „Afost întîmpinat de o vînzătoare drăguţă”). Există şi o altăposibilitate de redare a valorii diatezi pasive, cînd se puneaccentul pe rezultatul acţiunii, uzînd tot de participiul trecut,dar cu auxiliarul „a fi” (dan. at være, sued. att vara, norv. åvære): dan. Huset är sålt. „Casa este vîndută”.

În studiile de gramatică a limbilor germanice nu estespecificată întotdeauna existenţa unei diateze reflexive (saupronominale), distincte de celelalte diateze (activă şi pasivă),deşi este menţionată existenţa speciei pronumelui reflexiv cucare se realizează construcţii echivalente cu cele din limbileromanice repartizate la o astfel de diateză. Astfel, de exemplu,în suedeză, pentru a forma diateza reflexivă se adaugăpronumele reflexiv după verb, pornind de la paradigmelediatezei active: Jag befinner meg. „Eu mă aflu”, verbul befinnasig „a se afla” fiind un verb reflexiv. Prin urmare, unele limbigermanice au chiar verbe reflexive, care sînt însoţite în modobişnuit sau întotdeauna de pronumele reflexiv (precum îngermană, sich ärgern „a se plictisi”, sich erinnern (an) „a-şiaminti”), şi, desigur, multe dintre verbele tranzitive se potcombina cu pronumele reflexive (sau cu alte forme


467

pronominale, îndeosebi atunci cînd se redă reciprocitatea).Verbe sau semnificaţii ale unor verbe care se construiesc înmod necesar cu pronumele reflexiv se întîlnesc şi în limbileromanice (fr. se souvenir „a-şi aminti”, rom. a se uita „aprivi”), însă aici valorile diatezei reflexive sînt de obicei mainumeroase decît în idiomurile germanice şi, din acest motiv, lise acordă o atenţie mai mare în lucrările de specialitate. Limbaromână pare a se distinge prin numărul mare de valori pe carele pot avea verbele însoţite de pronumele reflexive, dar şi prinfaptul că uneori se apreciază că ar exista două tipuri de construcţiireflexive, cu pronumele în acuzativ şi cu pronumele în dativ, aspectcare nu se pune de obicei în cazul celorlalte limbi romanice, undeformele pronominale de acuzativ şi de dativ sînt identice. Interesanteste că, dacă se admite existenţa unui reflexiv cu pronumele îndativ, nu mai poate fi vorba de diateza reflexivă, căci construcţiaare în mod obişnuit un obiect direct exprimat distinct în raport cupronumele (rom. eu îmi spăl mîinile).

Pronume reflexive există în toate idiomurile germanice,dar, la fel ca în cele romanice9,102numai la persoana a treiaforma este specifică, deoarece la persoanele întîi şi a doua sîntpreluate forme de la alte pronume (de obicei personale), careprimesc această valoare numai prin context sau şi princompunerea cu un element specific. Din punctul de vedere aloriginii şi al structurii pronumelui reflexiv, limbile germanicerealizează mai multe tipuri, unul fiind reprezentat de germană,suedeză şi norvegiană, ce recurg la formele pronumeluipersonal cu funcţie de obiect, avînd doar la persoana a treia oformă specială (germ. sich, sued. sig, norv. seg), încît, lapersoanele întîi şi a doua, există omonimie între pronumelepersonal şi cel reflexiv (de exemplu, în suedeză, formele sînt lasingular mig, la persoana întîi, şi dig, la persoana a doua, iar la

9 Latina avea de altfel pronume reflexiv numai pentru persoana a treia,acelaşi pentru singular şi pentru plural.


468

plural oss, la persoana întîi, şi er, la a doua, pentru ambele speciide pronume). Limbile daneză şi neerlandeză pot realiza valorilereflexive fie cu pronume simple, fie cu forme întărite princompunere cu -selv, respectiv -zelf, încît în daneză se întîlneştemig / migselv „eu însumi”, sig / sigselv „el însuşi” etc., iar înneerlandeză me / mezelf sau mij / mijzelf „eu însumi”, zich / zichzelf„el însuşi” etc. Cum se poate constata, formele compuse din acestedouă limbi insistă asupra faptului că însuşi subiectul a realizatacţiunea (asupra sa), aşa cum se procedează în limba română prinfolosirea pronumelui de întărire. Ţinînd cont însă că în românăacest tip de pronume este de fapt un adjectiv (folosireaindependentă fiind rară şi nespecifică) şi că nu participă larealizarea valorilor reflexive, echivalarea lui cu formele compusede pronume din limbile germanice nu este şi una funcţională.

Limba engleză realizează un tip aparte, fiindcă recurgenumai la compuse cu -self şi, în acest caz, omonimiile dintrepronumele reflexive şi alte specii de pronume nu mai sîntposibile. Pe de altă parte, la plural, persoanele întîi şi a treiaprimesc desinenţa -s, ceea ce nu se întîmplă în cazul formelorcompuse din daneză şi din neerlandeză. În sfîrşit, -self seataşează, la persoanele întîi şi a doua, adjectivului pronominalposesiv (myself, yourself, ourselves), iar, la persoana a treia,pronumelui personal obiect (himself, herself, itself şithemselves). Asemenea trăsături specifice ale construcţiilorreflexive din engleză, particularizează acestă limbă în cadrulgrupului germanic, fără însă a o apropia, ca în alte situaţii, delimbile romanice. Desigur, realizarea pronumelor compuse este unmodel dus de coloniştii germanici în Britania de pe continent(dovadă este existenţa unor astfel de compuse în daneză şi înneerlandeză), dar inexistenţa unor construcţii sinonime cu pronumesimple şi baza derivativă de la persoanele întîi şi a doua, conferădiatezei reflexive din limba engleză un statut singular.

Din punct de vedere tipologic, gramatica verbuluiromanic şi germanic participă la clasificările obişnuite, însă nu


469

este întotdeauna la fel de relevantă precum gramatica numelui,căci se întîmplă aici ca tendinţa spre analiticitate să nuevolueze întotdeauna spre relevanţa ei. Tipologia evidenţiazătrăsăturile limbilor din perspectiva tehnicii prin care vorbitoriiîşi refac limba pe baza unor principii de coerenţă structurală şifuncţională. Din această perspectivă, latina era o limbăpreponderent sintetică, deoarece uza în mod obişnuit dedesinenţe pentru a reda raporturile gramaticale, în vreme celimbile romanice sînt preponderent analitice, fiindcă folosesc înmulte cazuri construcţii perifrastice (cu ajutorul unor cuvinteauxiliare) pentru exprimarea acestor raporturi. Dar, în vreme cecategoria cazului a devenit aproape în totalitate analitică, laverb, există situaţii în care erodarea desinenţelor latine a fostsuplinită de refacerea opoziţiilor de persoană tot prin mijloacesintetice. Astfel, de exemplu, în toate limbile romanice, în afarăde franceza modernă, după evoluţia fonetică, imperfectulverbului essere ar fi trebuit să fie la singular era, era, era dinlat. eram, eras, erat, însă, prin refacerea paradigmei, fiecarelimbă romanică şi-a recreat opoziţiile: rom. eram, erai, era, it.ero, eri, era, sp. era, eras, era, pg. era, eras, era. Ca atare, învreme ce la caz elementele sintetice (conservate îndeosebi delimba română) sînt moştenite din latină, iar ce s-a pierdut dinaceste elemente a fost suplinit prin mijloace analitice (folosireaprepoziţiilor), la persoana verbală, pierderea desinenţelor a dusla construcţii particularizante, dar tot desinenţiale (sintetice).

În mod obişnuit, se consideră că în grupa limbilorromanice situaţia nu este uniformă, deoarece franceza este maianalitică decît celelalte. Cu toate acestea, şi aici, în cazulverbului, dacă au apărut forme perifrastice (analitice), ele auevoluat uneori spre sintetic, încît construcţiile cu habeo, auajuns la reducerea auxiliarului la o simplă desinenţă, deci jechanterai, la viitor (în mod asemănător prezentîndu-se situaţiileîn italiană, spaniolă şi portugheză). Dar, totuşi, şi la verb,diateza pasivă se exprimă numai perifrastic în toate limbileromanice, în vreme ce în latină se exprima sintetic la prezent,


470

iar mai mult ca perfectul din franceză, din spaniolă şi dinitaliană se exprimă tot analitic, în vreme ce latina îl exprimasintetic. Apoi, perfectul compus, care a apărut în latinapopulară tîrzie, este şi el analitic în toate limbile succesoare. Caatare, nici o limbă romanică nu se poate caracteriza prinanalitism total şi nici printr-o opoziţie între substantiv şi verb,deoarece şi la substantiv sînt forme sintetice (pentru exprimareagenului şi pluralului), şi la verb sînt forme analitice care nu existauîn latină.

Caracterul mai analitic al francezei în raport cu celelaltelimbi romanice se relevă, în cazul gramaticii verbului, prinpreluarea modelului germanic de folosire obligatorie apronumelui personal pe lîngă verbul predicativ şi prin pierderearelevanţei desinenţelor personale, care în cele mai multe cazurinu mai sînt rostite. Ca atare, pronumele personal devine, încazul acestei limbi o marcă a persoanei şi a numărului, pierzîndstatutul de intensificator prin insistenţă al subiectului (inclussau subînţeles). De altfel, limbile germanice, al căror model l-aurmat franceza, realizează mai multe tipuri din perspectivamărcilor verbale de persoană. În limba engleză, la prezentindicativ, formele verbului sînt identice, cu excepţia persoaneia treia singular, ceea ce face ca prezenţa pronumelor personalesă fie obligatorie. În mod similar se prezintă situaţiile în danezăşi în suedeză, unde persoana este indicată numai prinpronumele personale antepuse, iar norvegiana manifestăaceeaşi tendinţă în vorbire. Ca atare, se regăseşte aici tipulreprezentat de franceză, însă, cu toate acestea, nu modelulacestor limbi poate explica evoluţiile din această limbăromanică, deoarece în epoca ei veche desinenţele personaleerau funcţionale, încît a trebuit preluat mai întîi modelulobligativităţii folosirii pronumelor pe lîngă verb pentru ca apoiconştiinţa necesităţii de a pronunţa desinenţele să slăbească. Caatare, limbile germanice din vecinătatea francezei, germana şineerlandeza, care marchează majoritatea persoanelor atît prin


471

desinenţe (cinci în germană şi trei în neerlandeză) au pututoferi impulsul mutaţiilor constatate în epoca contemporană.

O problemă veche şi în acelaşi timp foarte actuală, cea atraducerii dintr-o limbă în alta evidenţiază numeroase aspectede specificitate a limbilor, aspecte ce nu erau suficient devizibile din perspectiva studiului obişnuit al gramaticii. Aflatăîn situaţia de a recepta mereu realizări mai vechi sau mai noidin cultura europeană, cultura românească antrenează limbaromână într-un complex de confruntări cu situaţiile din altelimbi pe arealul întregului spectru de stiluri funcţionale şi delimbaje sociale sau individuale. În acest context, gramatica esteunul dintre sectoarele limbii ce pun deseori dificultăţi multiple,în ciuda unei aparente organizări sistematice şi suficiente prinea însăşi. În general, limba română nu are multe situaţiiparticularizante la nivel gramatical (morfologic), avînd multeaspecte care o apropie de alte limbi romanice, iar asemeneasituaţii sînt destul de reduse dacă se are în vedere clasaverbului şi a categoriilor care-i sînt specifice. Cu toate acestea,echivalările sînt uneori deosebit de dificile la nivelul nuanţelor,iar precizia este relativă, inclusiv în cazul în care se confruntăsituaţii din română cu situaţii din alte limbi romanice, unelefoarte apropiate, precum italiana sau portugheza.

Ca atare, deşi nivelul morfologic conţine clase şicategorii comparabile între limbi, corespondenţele sînt uneorigreu sau chiar imposibil de realizat fără a face apel la altecompartimente ale limbii, precum compartimentul lexical şi celsintactic. Există limbi în care pot lipsi unele clase morfologice,cum se întîmplă cu articolul în latină, şi atunci, în funcţie decontext, dacă limba în care se traduce (limba scop) are aceastăclasă morfologică, textul rezultat din traducere va conţine şisubstantive articulate. Există apoi limbi, precum engleza,neerlandeza şi suedeza, în care distincţia dintre pronumele depoliteţe şi cel personal propriu-zis nu este marcată formal, nicimăcar prin forma verbală, încît traducerea în limbi în careasemenea distincţie este pregnantă (româna, italiana, portugheza,


472

spaniola, germana) trebuie să opereze diferenţierile necesare,marcîndu-le în mod explicit. De aceea, trebuie recurs în asemeneasituaţii la o interpretare generală a enunţurilor pentru a reface, prinpronumele de politeţe şi prin forma verbului atitudineareverenţioasă acolo unde ea există în original.

Dificultăţile echivalării se multiplică în cazul în care oformă gramaticală are funcţii complexe, iar nu o funcţie unică,simplă şi unitară. Astfel, rom. el cîntă sau sp. él canta (şicorespondentele lor din oricare altă limbă romanică) pot fiînţelese în anumite contexte sau situaţii ca exprimînd o acţiunerealizată o singură dată (ca semelfactiv), el cîntă acum, iar înalte contexte sau situaţii ca acţiune frecventativă sau iterativă(obişnuită sau repetată), deci el obişnuieşte să cînte, el cîntădeseori, el este cîntăreţ etc. Ca atare, în limbile romanice, nuexistă o distincţie marcată între funcţii, în vreme ce în altelimbi, precum cele slave, ea există (în rusă, de exemplu, existăun sufix special pentru a indica valoarea semelfactivă).Distincţie similară, neîntîlnită în limbile romanice, există înlimba engleză, între forma nedefinită şi cea continuă, caremarchează exprimarea categoriei aspectului verbal. Formeleaspectului nedefinit arată că acţiunea este concepută ca un actsăvîrşit în prezent, în trecut sau în viitor, fără însă a o raporta lamomentul vorbirii, deci într-un prezent, într-un trecut sau într-unviitor general, lipsit de o determinare care să-i specifice durata(he sings, he sang, he will sing). Spre deosebire de acest aspectnedefinit al acţiunii, formele aspectului continuu arată căacţiunea este concepută în desfăşurarea ei, ca fiind în modconcret săvîrşită într-un moment prezent, trecut sau viitordeterminat, care poate fi momentul vorbirii sau un momentmarcat de o altă acţiune prezentă, trecută sau viitoare (he issinging, he was singing etc.). Asemenea nuanţe sînt greu deredat în limba română sau în altă limbă romanică, chiar dacă serecurge la unele precizări prin mijloace lexicale, he is singing /el cîntă acum; el tocmai cîntă, mijloace mai relevante şi mai


473

puţin complicate în cazul prezentului, dar care nu conduc totuşila o opoziţie evidentă cu el cîntă, care ar traduce engl. he sings.În limbile slave, categoria aspectului realizează opoziţia întreformele perfective (care exprimă o acţiune încheiată, terminată)şi formele imperfective (care exprimă o acţiune în curs dedesfăşurare). În asemenea condiţii, precizările aspectuale,necesare uneori în traducere pentru a reda adecvat conţinutultextului original, se pot concretiza în limba scop, care nu are însistemul gramatical propriu această categorie, prin elementelexicale sau sintagmatice care s-o suplinească. În multe cazuriînsă, asemenea nuanţe aspectuale sînt trecute cu vederea,importantă fiind redarea de conţinut generală a originalului printraducere, iar nu evidenţierea diferenţelor de structurăgramaticală dintre limbi.

Din altă perspectivă, a catagoriei timpului, se poateconstata că, în română, în spaniolă, în italiană şi în general înlimbile romanice, imperfectul şi perfectul simplu sînt unităţifuncţionale diferite, adică sînt conţinuturi de limbă diferite, darîn engleză, în germană şi în celelalte limbi germanice, aceastădistincţie nu este operantă, fiindcă aceste limbi nu au douăforme deosebite de trecut pentru a exprima aceste conţinuturi,distincţia între o acţiune în desfăşurare în trecut şi o acţiuneterminată în trecut realizîndu-se numai prin intermediul unordeterminări contextuale. Prin urmare, ceea ce nu se poaterezolva prin traducere la un nivel, trebuie rezolvat cumijloacele altui nivel, încît transpunerea dintr-o limbă în altapresupune activarea simultană a tuturor nivelurilor din celedouă limbi antrenate.

Asemenea constatări rezultă nu numai din evaluări alesituaţiilor de contrastivitate între cele două grupuri de limbi,romanice şi germanice, ci şi atunci cînd se analizează situaţiiledin limbile aceluiaşi grup. Numeroase aspecte de diferenţiererelative la categoria timpului relevă compararea fenomeneloroferite de gramatica verbului din franceză şi gramatica verbuluidin română sau din alte limbi romanice, precum italiana,


474

spaniola şi portugheza. Limba franceză realizează nuanţăritemporale uzînd de două verbe, apreciate de obicei ca fiind„semiauxiliare”, dar de fapt cu funcţionalitate asemănătoare cucea a auxiliarelor. Cu ajutorul verbului venir la indicativprezent, urmat de prepoziţia de şi de infinitivul verbuluiconjugat se formează timpul trecut apropiat, care exprimă oacţiune trecută, săvîrşită cu puţin înainte de momentul vorbirii.Pentru a traduce în română trecutul apropiat din franceză estenecesară folosirea unui adverb de timp care să redeaimediatitatea: Ils viennent de partir. „Ei tocmai au plecat”. Jecrois qu’elle vient d’arriver. „Cred că ea a sosit acum (abia asosit)”. O altă formă de trecut apropiat din franceză exprimă oacţiune care precedă la scurt timp o altă acţiune trecută, verbulvenir fiind de data aceasta la imperfect indicativ: La plui venaitde cesser. „Ploaia tocmai încetase”. Il venait de rentrer quandj’arrivai „Cînd am ajuns, el tocmai intrase”.

În limba franceză, există un timp compus, viitorulapropiat, care exprimă o acţiune ce urmează să se producă lascurt timp după momentul vorbirii. Acest timp se formează dinindicativul prezent al verbului aller şi infinitivul verbuluiconjugat, iar transpunerea lui în limba română, neavîndechivalente gramaticale, trebuie să uzeze de mijloace lexicale:Tu vas voir mon frère. „Îl vei vedea îndată pe fratele meu”.

Spre deosebire de celelalte limbi romanice şi de limbilegermanice, spaniola şi portugheza au cîte două verbe pentru areda semnificaţiile „a fi” şi „a avea”, fiecare dintre aceste verbeavînd regimuri de întrebuinţare distincte. Astfel, în spaniolă,pentru semnificaţia „a fi”, ser este folosit pentru relaţia deîntărire (Juan es español. „Juan este spaniol”), iar estar pentrurelaţia circumstanţială (Juan está aquí. „Juan este aici”). Celedouă verbe pot fi folosite şi pentru a stabili gradul depermanenţă al atributului: ser pentru o însuşire sau starepermanentă, durativă şi esenţială (Juan es simpático. „Juan esteîntotdeauna simpatic”), iar estar pentru o însuşire sau o stare


475

trecătoare, momentană, accidentală (Juan está simpático. „Juaneste acum simpatic”). La fel, în limba portugheză, ser estepentru însuşiri sau stări permanente şi estar este pentru celetrecătoare. Ca auxiliar al diatezei pasive, spaniola poate uza deoricare dintre cele două verbe, dar portugheza recurge pentruaceastă valoare numai la ser10.103Există, prin urmare, în acestelimbi iberice două cuvinte pentru a reda semnificaţia „a fi”: „afi prin esenţă” (ser) şi „a fi prin stare” (estar), dovedind prinaceasta o predispoziţie de a delimita prin mijloace gramaticalenuanţele stării, fenomen care nu se întîlneşte şi în alte limbi. Deaceea, aceste situaţii specifice celor două limbi iberice impunechivalări prin unele determinări lexicale în alte limbi pentru aindica nuanţele de stabil sau de trecător, încît, de data aceasta,este antrenat nivelul sintagmatic al limbii.

Acest nivel sintagmatic diferenţiază limbile nu numaiatunci cînd se echivalează situaţii ce ţin de gramatică, ci şiatunci cînd se raportează structuri din idiomuri diferite pentru areda aspecte ce ţin de comunicarea curentă. Aceasta se întîmplădeoarece, uneori, chiar raportarea la lumea extralingvisticăantrenează diferit structura gramaticală a limbilor, fapt caretrebuie avut în vedere în cazul traducerii. Fenomenul estedeseori observabil în legătură cu obiectele de posesieinalienabilă, precum părţile corpului sau hainele purtate devorbitor. Astfel, în română, se spune îmi spăl mîinile şi cu ostructură similară în spaniolă, me lavo las manos, fără a finevoie de precizarea mele (respectiv mis), fiindcă prinpronumele în dativ îmi, respectiv me, s-a făcut referirea la celcare vorbeşte11.104.În portugheză lipseşte chiar şi acestpronume, încît se spune lavo as maos „spăl mîinile”, deoarecese subînţelege că este vorba de ceva care face parte din corpul

10 Vezi Eugeniu Coşeriu, Lecţii de lingvistică generală, Editura ARC,Chişinău, 2000.

11 În franceză, în italiană şi în unele limbi germanice, precum germana,structurile echivalente au aceeaşi configuraţie.


476

locutorului, căci dacă ar fi vorba de altcineva s-ar faceprecizarea necesară. Cu totul alta este însă situaţia în engleză,unde formularea echivalentă este I wash my hands, cu indicareaexpresă a posesiei prin adjectivul posesiv my (în engleză, la felca în spaniolă şi în franceză, adjectivul posesiv avînd formădeosebită de cea a pronumelui posesiv). Ca atare, indicarearelaţiei dintre locutor (cel care vorbeşte) şi propriul său corp serealizează diferit de la o limbă la alta, prin utilizarea unorcomponente contextuale diferenţiate. De altfel, acest niveltextual, în care verbul şi structurile verbale alcătuiesc nuclee deimportanţă primordială, realizează cele mai numeroase aspectede diferenţiere între limbi şi, prin aceasta, cele mai multedificultăţi în cazul traducerii.

Fiecare limbă are un număr imens de idiotisme, deconstrucţii fixe – sintagme, formule de adresare, locuţiuni,expresii, zicători etc. –, care au, de obicei, un conţinut asociatcu o anumită expresivitate, dar nu sînt analizabile pornind de lapărţile componente, fiindcă valoarea întregului nu corespundecu suma valorilor componentelor. De aceea, asemeneaconstrucţii se traduc în întregime, ca texte sau ca fragmente detexte de sine stătătoare, şi, prin urmare, it. mi dispiacecorespunde sp. lo siento, germ. es tut mir leid, engl. I am sorry,fr. je vous demande pardon, rom. scuză-mă etc. Asemeneaformule nu sînt însă neanalizabile din punctul de vedere allimbilor care le conţin, ci devin neanalizabile din perspectivaaltor limbi atunci cînd trebuie traduse şi, în acest caz,traducătorul trebuie să ştie nu numai ceea ce se traduce şi cumtrebuie tradus, ci şi ceea ce nu trebuie tradus sau ceea ce trebuieadăugat. Din perspectiva verbului, care reprezintă nucleulsemantic în formulele amintite, se poate constata că diferenţelesînt deosebit de pregnante, căci, în italiană şi în spaniolă, semanifestă, la fel ca în engleză şi în germană, disconfortul faţăde ceva, încît interlocutorul înţelege că vorbitorul regretă şi,prin aceasta, îşi cere iertare, în vreme ce în franceză şi în


477

română este o adresare către interlocutor prin care i se solicităîn mod explicit bunăvoinţa.

Realitatea indică, prin urmare, că în procesultranspunerii dintr-o limbă în alta nu se traduce nici gramatica şinici lexicul, ci textul, fiindcă acesta trebuie reconstituit înlimba-scop într-o manieră care să-l apropie cît mai mult de celdin limba-sursă, fără a putea fi însă identic cu acesta.Compoziţia textului presupune însă participarea frecventă şisub diverse aspecte a clasei verbului, întrucît comunicareapresupune în mod deosebit structurarea predicativă, şi, deaceea, în maniere foarte variate, echivalările de structuriverbale (libere sau fixe) sînt frecvente în traducere, iaraspectele contrastive sugerate de compararea limbilor deosebitde relevante în acest sector.

Ioan Oprea


478

BIBLIOGRAFIE

*** Diccionario de la lengua española, Real AcademiaEspañola, Madrid, vol. I-II, 2001

*** The Concis Oxford Dictionary, Edited by Judy Pearsal,Oxford University Press, New York, 1999

Alinei, M., Origini delle lingue d΄Europa, vol. I-II, SocietàEditrice Il Mulino, Bologna, 1996

Bell, R. T., Teoria şi practica traducerii, Polirom, Iaşi, 2000Benveniste, É., Vocabularul instituţiilor indo-europene,

Paideia, Bucureşti, 1999Boer, B. de, Lijmbach, B., Olandeza pentru începători, Editura

Niculescu, Bucureşti, 2007Budagov, R. A., Introducere în ştiinţa limbii, Editura Ştiinţi-

fică, Bucureşti, 1961Budagov, R. A., Problemele studierii limbilor literare

romanice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962Bujor, I. I., Chiriac, Fr., Gramatica limbii latine, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1971Burada, M., Locul şi rolul elementului latin în istoria limbii

engleze, Editura C2 Design, Braşov, 2001Burke P., Lenguas y comunidades en la Europa moderna,

Ediciones Akal, Madrid, 2006Coşeriu, E., Lecţii de lingvistică generală, Editura ARC,

Chişinău, 2000Coşeriu, E., Prelegeri şi conferinţe, Iaşi, 1994Devoto, G., Storia della lingua di Roma, Licinio Cappelli,

Bologna, 1940Devoto, G., Storia della lingua italiana, Rizzoli Editore,

Milano, 1977Eco, U., În căutarea limbii perfecte, Polirom, Iaşi, 2002Frumuşelu, M. D., Välkommen. Manual de conversaţie în

limba suedeză, Polirom, Iaşi, 2003Glessgen, M.-D., Linguistique romane, Armand Colin, Paris, 2007


479

Graur, Al., Dicţionar de cuvinte călătoare, Editura Albatros,Bucureşti, 1978

Halvorsen, A., Dicţionar român norvegian. Rumensk NorskOrdbok, Polirom, Iaşi, 2004

Hefeisen, B., Marx, N. (Hg.), EuroComGerm – Die siebenSiebe. Germanische Sprachen lesen lernen, Shaker Verlag,Aachen, 2007

Hutterer, C. J., Die germanische Sprachen. Ihre Geschichte inGrundzügen, Albris VMA – Verlag, Wiesbaden, 2002

Iarovici, E., A History of the English Language, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970

Iordan, I., Lingvistica romanică. Evoluţie. Curente. Metode,Editura Academiei, 1962

Iordan, I., Manoliu, M., Introducere în lingvistica romanică,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1965

Ivănescu, G. Istoria limbii române, Junimea, Iaşi, 1980Jespersen, O., Nature, évolution et origine du langage, Payot,

Paris, 1976Keyserling, H., Analiza spectrală a Europei, Institutul

European, Iaşi, 1993Kluge, F., Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache,

Bearbeitet von Elmar Seebold, 24., durchgesehene underweiterte Auflage, Walter de Gruyter, Berlin – New York,2002

Löfstedt, E., Late Latin, H. Aschehoug & Co, Oslo, 1959Lüdke, H., Geschichte des romanisches Worschatzes, Band I-II,

Verlag Rombach & Co. GmbH, Freiburg im Breisgau, 1968Maiorescu, T., Critice, vol.I-II, Editura pentru Literatură,

Bucureşti, 1967Meillet, A., Caractères généraux des langues germaniques, ed.

a IV-a; Hachette, Paris, 1937Meillet, A., Les langues dans l΄Europe nouvelle, Payot, Paris, 1928


480

Meissner, F.-J. et alii, EuroComRom – Les sept tamis: lire leslangues romanes dès le depart, Shaker Verlag, Aachen,2004

Munteanu, V., Dicţionar suedez român. Svensk RumänskOrdbok, Polirom, Iaşi, 2002

Nida, E. A., Science of Translation, in „Language”, vol. 45,num. 3, sept. 1969, p. 483-498

Oancea, I., Panait, L., Schiţă de istorie a romanităţii, ExcelsiorArt, Timişoara, 2002

Oancea, I., Romanitate şi istorie, Editura de Vest, Timi-şoara, 1993Oprea, I., Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în

spaţiul european, Institutul European, Iaşi, 2008Oprea, I., Nagy, R., Istoria limbii române literare. Epoca

modernă, Editura Universităţii Suceava, 2002Reinheimer Rîpeanu, S., Lingvistica romanică. Lexic.

Fonetică. Morfologie, Bic ALL, Bucureşti, 2001Ricoeur, P., Despre traducere, Polirom, Iaşi, 2005Sala, M. (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989Sala, M., De la latină la română, Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 1998Sala, M., Vintilă-Rădulescu, I., Limbile lumii. Mică enciclopedie,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981Simenschy, Th., Ivănescu, G., Gramatica comparată a limbilor

indoeuropene, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981Tagliavini, C., Originile limbilor neolatine, Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977Tomescu Baciu, S., Velkommen. Manual de conversaţie în

limba norvegiană, Polirom, Iaşi, 2006von Wartburg, W., Die Ausgliederung der romanischen

Sprachräume, A. Francke AG. Verlag, Bern, 1950Wald, L., Progresul în limbă. Scurtă istoria a limbajului,

Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969


481

Wald, L., Slave, E., Ce limbi se vorbesc pe glob, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1968

Wald, L., Sluşanschi, D., Introducere în studiul limbii şiculturii indo-europene, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1987

Zumpthor, P., Babel sau nedesăvîrşirea, Polirom, Iaşi, 1998


482


483

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ / REFERENCES

*** Cambridge Advanced Learner’s Dictionary, CambridgeUniversity Press, Singapore, 2006 (CALD)

*** Chambers English Dictionary, Chambers Ltd, Edinburgh,1990 (CED)

*** Crestomaţie romanică, Editura Academiei, Bucureşti, vol. I,1962, vol. II, 1965, vol. III, partea a II-a, 1972, partea a III-a,1974

*** Diccionario de la lengua española, Real AcademiaEspañola, Madrid, vol. I-II, 2001

*** Dicţionar Oxford Explicativ Ilustrat al Limbii Engleze,Litera Internaţional, Bucureşti, 2004 (DOEI)

*** Duden Grammatik der deutschen Gegenwartssprache, Dergroße Duden, Band 4, Bibliographisches Institut Mannheim,Dudenverlag, 1973.

*** Esbozo de una nueva gramática de la lengua española,RAE, Madrid, 1977

*** Gramatica limbii române, Editura Academiei, vol. I-II,Bucureşti, 2005

*** Gramatica limbii române, Volumul I, II, Ediţia a II-arevăzută şi adăugită, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, Bucureşti, 1966.

*** Longman Dictionary of English Language and Culture,UK: Pearson Education Ltd., 2003 (LDELC)

*** Studii de sintaxă a limbii spaniole, Universitatea dinBucureşti, Bucureşti, 1979

*** The Concis Oxford Dictionary, Edited by Judy Pearsal,Oxford University Press, New York, 1999

*** Cambridge Advanced Learner’s Dictionary, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 2006 (CALD)

*** Dicţionar Oxford Explicativ Ilustrat al Limbii Engleze,Litera Internaţional, Bucureşti, 2004 (DOEI)


484

***Longman Dictionary of English Language and Culture,Pearson Education Ltd, Edinburgh, 2003 (LDEL)

Aitchison, J., Language Change: progress or decay?,Cambridge University Press, Cambridge, 1992

Alarcos Llorach, E., Estudios de gramática funcional delespañol, Madrid, Gredos, 1973

Alarcos Llorach, E., Gramática de la lengua española, Espasa-Calpe, Madrid, 1994

Alcina Franch, J., Blecua, J. M., Gramática española,Barcelona, Ariel, 1975

Alinei, M., Origini delle lingue d΄Europa, vol. I-II, SocietàEditrice Il Mulino, Bologna, 1996

Austin, P. K. (coord.), 1000 de limbi, Editura Art, Bucureşti, 2009Bach, E., “Have and be”, in English Syntax, Language XIII,

1967, 462 ffBanfi, E. & Bernini, G., “Il verbo”, in A. Giacalone Ramat (a cura

di), Verso l’italiano, Carocci, Roma, 2003, pp. 70-115Bell, R. T., Teoria şi practica traducerii, Polirom, Iaşi, 2000Bello, A., Gramática de la lengua castellana, EDAF, Madrid, 1984Benveniste, É., Vocabularul instituţiilor indo-europene,

Paideia, Bucureşti, 1999Bertinetto, P. M., Tempo, Aspetto e Azione nel verbo italiano. Il

sistema dell'Indicativo, Accademia della Crusca, Firenze, 1986Binnick, R.I., Time and the Verb: A Guide to Tense and Aspect,

Oxford University Press, Oxford, 1991Boer, B. de, Lijmbach, B., Olandeza pentru începători, Editura

Niculescu, Bucureşti, 2007Bosque, I., Demonte, V. (eds.), Gramática descriptiva de la

lengua española, RAE / Espasa Calpe, Madrid, 1999Bosque, I., Las categorías gramaticales, relaciones y

diferencias, Síntesis, Madrid, 1989Bruni, F., L’italiano. Elementi di storia della lingua e della

cultura, Utet, Torino, 1984


485

Brzozowska, D., „Germans in Polish Jokes and Poles inGerman Jokes”, în Linguistica Silesiana 25, 2004, 159-166

Bucaria, Ch., Lexical and Structural Ambiguity in HumorousHeadlines, MA thesis, Youngstown State University, 2004

Budagov, R. A., Introducere în ştiinţa limbii, Editura Ştiinţi-fică, Bucureşti, 1961

Budagov, R. A., Problemele studierii limbilor literareromanice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962

Bujor, I. I., Chiriac, Fr., Gramatica limbii latine, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1971

Burada, M., Locul şi rolul elementului latin în istoria limbiiengleze, Editura C2 Design, Braşov, 2001

Burke P., Lenguas y comunidades en la Europa moderna,Ediciones Akal, Madrid, 2006

Bybee, J. L., Perkins, R. and Pagliuca, W., The Evolution ofGrammar:Tense, Aspect, and Modality in the Languages ofthe World, University of Chicago Press, Chicago, IL, 1994

Calero Vaquera, M. L., Historia de la gramática española,Madrid, 1986

Calsamiglia, H., Tusón, A., Las cosas del decir. Manual deanálisis del discurso, Ariel, Barcelona, 1999

Camus Bergareche, B., Perífrasis verbales y expresión del aspectoen español, en L. García Fernández, B. Camus Bergareche,(eds.), El pretérito imperfecto, Gredos, Madrid, 2004

Catalán, D., Lingüística ibero-románica, Gredos, Madrid, 1974Chevalier, J.-C. et alii., Grammaire Larousse du français

contemporain, Larousse, Paris, 1964Chini, M., Desideri, P., Favilla, M.E. & Pallotti, G. (a cura di),

Atti del 6° Congresso Internazionale dell’AssociazioneItaliana di Linguistica Applicata (Napoli, 9-10 febbraio2006), Guerra, Perugia, 2007

Comrie, B., Aspect, Cambridge University Press, Cambridge, 1976Comrie, B., Tense, Cambridge University Press, Cambridge, 1985


486

Constantinescu-Dobridor, Gh., Morfologia limbii române,Editura Vox, Bucureşti, 1996.

Coşeriu, E., Estudios de lingüística románica, Gredos, Madrid,1977

Coşeriu, E., Lecţii de lingvistică generală, Editura ARC,Chişinău, 2000

Coşeriu, E., Prelegeri şi conferinţe, Iaşi, 1994Coteanu, I. (coord.), Limba română contemporană, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1974Coteanu, I., Gramatica de bază a limbii române, Editura

Albatros, Bucureşti, 1982Cristea, T., Grammaire structurale du français contemporain,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978Cujba C., Deutsche Morphemik, Casa editorială Demiurg,

Colectia Germanica, Iaşi 1999.Curme, G. O., “The progressiv [sic] form in Germanic”, PMLA

28, 1931, 359-376Dahl, Ö., Tense and Aspect Systems, Blackwell, Oxford, 1985Dardano, M., Trifone, P., Grammatica italiana con nozioni di

linguistica, seconda edizione, Zanichelli, Bologna, 1989.Davison, A., ‘Peculiar Passives’, in Language 56: 42-66, 1980De Molina Redondo, J. A., Usos de se. Cuestiones sintácticas y

léxicas, SGEL, Madrid, 1972Devís Márquez, P. P., Esquemas sintáctico-semánticos: el

problema de la diátesis, Universidad de Cádiz, Cádiz,1993Devoto, G., Storia della lingua di Roma, Licinio Cappelli,

Bologna, 1940Devoto, G., Storia della lingua italiana, Rizzoli Editore,

Milano, 1977Dimitriu, C., Gramatica limbii române explicată. Morfologia,

Editura Junimea, Iaşi, 1979Dimitriu, C., Tratat de gramatică a limbii române. I:

Morfologia, Institutul European, Iaşi, 1999, 2000.


487

Dixon, R.M.W., A New Approach to English Grammar, onSemantic Principles, Clarendon Press, Oxford, 1992

Dospinescu, V., Le Verbe — morphématique, sémantique,syntagmatique, mode, temps, aspect… et voix — en françaiscontemporain, Junimea, Iaşi, 2000

Downing, A., and P. Locke., A University Course in EnglishGrammar, UK: Prentice Hall International Ltd., 1992

Dreyer, H./Schmitt R., Lehr-und Übungsbuch der deutschenGrammatik, Max Hueber Verlag 2000.

Dubois, J., Grammaire structurale du français: le verbe,Larousse, Paris, 1965

Ducrot, O., El Decir y lo Dicho. Polifonía de la Enunciación,Paidós, Barcelona, 1986

Dumistrăcel, St., “Germanul în mentalul rural românesc”, înAl. Zub (ed.), Identitate-alteritate în spaţiul culturalromânesc, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1996,221-239

Dumitrescu, D. et alii., Studii de sintaxă a limbii spaniole,TUB, Bucureşti, 1979

Dumitrescu, D., Gramatica limbii spaniole, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, Bucureşti, 1984

Eco, U., În căutarea limbii perfecte, Polirom, Iaşi, 2002Engel U., Deutsche Grammatik, Julius Groos Verlag,

Heidelberg 2, 1991.Faulseit, D., Gutes und schlechtes Deutsch, VEB

Bibliographisches Institut, Leipzig, 1972Fente, R., Fernández, J., Feijóo, L.G., Perífrasis verbales, Edi-

6, Madrid, 1989Fernández de Castro, F., Las perífrasis verbales en el español

actual, Gredos, Madrid, 1999Fernández Ramírez, S., Algo sobre la fórmula estar + gerundio, en

Gramática Española, Arco Libros, Madrid, 1986Fernández Ramírez, S., Gramática espaňola, I-IV, Arco

Libros, Madrid, 1984-1986


488

Fillmore, C., „The Case for Case”, in Bach, E., Harms, R. T.(eds.): Universals in Linguistic Theory, New York, 1968, 1-88

Freed, A. F., The Semantics of English Aspectual Complementation,USA/London, England: University Microfilms International,Ann, Arbor, Michigan, 1976

Frumuşelu, M. D., Välkommen. Manual de conversaţie înlimba suedeză, Polirom, Iaşi, 2003

García Fernández, L. (dir.) et alii., Diccionario de perífrasisverbales, Gredos, Madrid, 2006

García Fernández, L., Camus Bergareche, B. (eds.), Elpretérito imperfecto, Gredos, Madrid, 2004

García González, J., Perífrasis verbales, SGEL, Madrid, 1992Ghemeş, I., Sintaxă latină, Editura Imago, Sibiu, 2001Giacalone Ramat, A. (a cura di), Verso l’italiano. Percorsi e

strategie di acquisizione, Carocci, Roma, 2003Gili y Gaya, S., Curso superior de síntaxis española, Vox,

Barcelona, 1964Glessgen, M.-D., Linguistique romane, Armand Colin, Paris, 2007Goetze L./Hess-Lüttig E., Knaurs Grammatik der Deutschen

Sprache, München 1992.Goga, E., Introducere în filologia romanică (studiu sociolingvistic),

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980Gómez Manzano, P., Perífrasis verbales con infinitivo,

UNED, Madrid, 1992Gómez Torrego, L., El español actual: uso y norma, Arco

Libros, Madrid, 1997Gómez Torrego, L., El léxico en el español actual: uso y

norma, Arco Libros, Madrid, 1995Gómez Torrego, L., Gramática didáctica del español, Gráficas

Muriel, Madrid, 1998Gómez Torrego, L., Perífrasis verbales. Sintaxis, semántica y

estilística, Arco Libros, Madrid, 1988Graur, Al., Dicţionar de cuvinte călătoare, Editura Albatros,

Bucureşti, 1978


489

Greenbaum, S., and R. Quirk, A Student’s Grammar of theEnglish Language, UK: Longman Group Ltd., 1991

Griessbach H./ Schulz D., Grammatik der deutschen Sprache,Max Hueber Verlag, München 4, 1966.

Grümmer, G., Drews, G., Deutsch für Angeber, PraesentVerlag, Augsburg, 1994

Guţu-Romalo, V., Morfologia structurală a limbii române,Editura Academiei, Bucureşti, 1968

Halliday, M. A. K., „Notes on Transitivity and Theme inEnglish”, in Journal of Linguistics 3, 1967-8, 37-81, 199-244, 4, 179-215

Halvorsen, A., Dicţionar român norvegian. Rumensk NorskOrdbok, Polirom, Iaşi, 2004

Hatcher, A. Granville, „To Get/Be Invited”, in ModernLanguage Notes 64, 1949, 433-446

Hefeisen, B., Marx, N. (Hg.), EuroComGerm – Die siebenSiebe. Germanische Sprachen lesen lernen, Shaker Verlag,Aachen, 2007

Heger, K., „Temporale Deixis und Vorgangsqualität”, ZRP 83,1967, 512-582

Helbig G./ Buscha J., Deutsche Grammatik. Ein Handbuch fürden Ausländerunterricht, Langenscheidt Verlag, Berlin,2001.

Heringer, H. J., Die Opposition von ‚kommen’ und ‚bringen’als Funktionsverben, Pädagogischer Verlag, Düsseldorf,1968

Hirtle, W., The Simple and Progressive Form, Quebec, 1967Hornby, A. S., Oxford Advanced Learner’s Dictionary of

Current English, Oxford University Press, Oxford, 1992(OALDCE)

Hornstein, N., As Time Goes By: Tense and UniversalGrammar, MA: MIT Press, Cambridge, 1990

Huddleston, R. D., The Sentence in Written English,Cambridge, 1971


490

Hurford, J. R., Grammar: A Student’s Guide, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 1994

Hutterer, C. J., Die germanische Sprachen. Ihre Geschichte inGrundzügen, Albris VMA – Verlag, Wiesbaden, 2002

Iacob, N., Morfologia limbii române, Partea a II-a, EdituraUniversităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, 2006.

Iarovici, E., A History of the English Language, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970

Iordan, I., Introducere în lingvistica romanică, LitografiaÎnvăţămîntului, Bucureşti, 1957

Iordan, I., Lingvistica romanică. Evoluţie. Curente. Metode,Editura Academiei, Bucureşti, 1962

Iordan, I., Manoliu, M., Introducere în lingvistica romanică,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1965

Iordan, I., Robu, V., Limba română contemporană, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978

Irimia, D., Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iaşi, 1997.Ivănescu, G. Istoria limbii române, Junimea, Iaşi, 1980Jespersen, O., A Modern English Grammar on Historical

Principles, Vols. III and IV , London, 1927 ffJespersen, O., A Modern English Grammar, Part IV, Winter,

Heidelberg, 1931Jespersen, O., Essentials of English Grammar, London, 1933Jespersen, O., Nature, évolution et origine du langage, Payot,

Paris, 1976Keenan, E. L., „Passive in the world’s languages”, in T.

Shopen (ed.) Language Typology and Syntactic Description,Cambridge University Press, Cambridge, 1985, 243-81.

Keyserling, H., Analiza spectrală a Europei, InstitutulEuropean, Iaşi, 1993

Kirkpatrick, E. M. (ed.), Chambers Universal Learners’Dictionary, Chambers Ltd , Edinburgh, 1980 (CULD)

Kluge, F., Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache,Bearbeitet von Elmar Seebold, 24., durchgesehene und


491

erweiterte Auflage, Walter de Gruyter, Berlin – New York,2002

Kruisinga, E., A Handbook of Present-Day English, Kemink &Zon, Utrecht, 1922

Lakoff, R., „Passive Resistance”, in Adams, D. et al (eds.):Papers from the 7th Regional Meeting. Chicago LinguisticsSociety, Chicago, 1971, 149-162

Leech, G., Meaning and the English Verb, Longman, London,1971

Leisi, E., “Die Progressive Form im Englischen”, in DieNeueren Sprachen, NF 9/1960, 217-226

Leviţchi, L., Bantaş, A., Nicolescu, A., Dicţionar englez-român, Editura Academiei, Bucureşti, 1974 (DER)

Lo Duca, M.G., Esperimenti grammaticali. Riflessioni eproposte sull’insegnamento della grammatica dell’italiano,Carocci, Roma, 2004

Löfstedt, E., Late Latin, H. Aschehoug & Co, Oslo, 1959Lorenzetti, L., L’italiano contemporaneo, Carocci, Roma, 2002Lüdke, H., Geschichte des romanisches Worschatzes, Band I-II,

Verlag Rombach & Co. GmbH, Freiburg im Breisgau, 1968Ludwig, H., Gepflegtes Deutsch, VEB Bibliographisches

Institut, Leipzig, 1983Măciucă, G., Glimpses of the English Verb Group, Editura

Universităţii Suceava, Suceava, 2000 (Măciucă 2000 a)Măciucă, G., Aspecte contrastive de semantică, stilistică şi

sintaxă a verbului în limbile engleză, germană şi română,Suceava: Editura Universităţii Suceava, Suceava, 2002(Măciucă 2002)

Măciucă, G., Glimpses of English Syntax, Editura UniversităţiiSuceava, Suceava, 2000 (Măciucă 2000c)

Măciucă, G., The English Progressive at Home and Away.Contrastive Analysis:German, Spanish, Romanian, EdituraUniversităţii Suceava, Suceava, 2004 (Măciucă 2004)


492

Măciucă, G., Verb Complementation in English, EdituraUniversităţii Suceava, Suceava, 2000 (Măciucă 2000 b)

Macmillan English Dictionary for Advanced Learners,Macmillan Publishers Ltd, London, 2006 (MEDAL)

Maiorescu, T., Critice, vol.I-II, Editura pentru Literatură,Bucureşti, 1967

Manoliu Manea, M., Gramatica comparată a limbilorromanice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971

Marsá, V., Soriano Cos, N., Perífrasis verbales, Espasa Calpe,Madrid, 2002

Martín Zorraquino, M. A., Las construcciones pronominales enespañol. Paradigma y desviaciones, Gredos, Madrid, 1979

Matei, V., Gramatica limbii latine, Editura Scripta, Bucureşti, 1994Matte Bon, F., Gramática comunicativa del espaňol, Difusión,

Madrid, 1992Meillet, A., Caractères généraux des langues germaniques, ed.

a IV-a, Hachette, Paris, 1937Meillet, A., Les langues dans l΄Europe nouvelle, Payot, Paris, 1928Meissner, F.-J. et alii, EuroComRom – Les sept tamis: lire les

langues romanes dès le depart, Shaker Verlag, Aachen, 2004Migliorini, B., Storia della lingua italiana, Sansoni, Firenze, 1994Miguel Aparicio, E. de, El aspecto en la sintaxis del español:

perfectividad e impersonalidad, EUA, Madrid, 1992Munteanu, V., Dicţionar suedez român. Svensk Rumänsk

Ordbok, Polirom, Iaşi, 2002Nicolae O., Gramatica contrastivă a limbii germane, vol. II

Morfologia şi sintaxa, Polirom, Iaşi 2001.Nida, E. A., Science of Translation, in „Language”, vol. 45,

num. 3, sept. 1969, p. 483-498Oancea, I., Lingvistică romanică şi lingvistică generală. Interferenţe,

Editura Amarcord, Timişoara, 1999Oancea, I., Panait, L., Schiţă de istorie a romanităţii, Excelsior

Art, Timişoara, 2002Oancea, I., Romanitate şi istorie, Editura de Vest, Timişoara, 1993


493

Oprea, I., Comunicare culturală şi comunicare lingvistică înspaţiul european, Institutul European, Iaşi, 2008

Oprea, I., Nagy, R., Istoria limbii române literare. Epocamodernă, Editura Universităţii Suceava, 2002

Palmer, F. R., The English Verb, Longman, London, 1974Pârlog, M., Gramatica limbii latine, Editura All, Bucureşti, 1996Patota, G., Grammatica di riferimento dell’italiano

contemporaneo, Garzanti Linguistica, Milano, 2006Penny, R. J., Gramática histórica del español, Ariel,

Barcelona, 1993Porto Dapena, J. A., El verbo y su conjugación, Arco Libros,

Madrid, 1987Poutsma, H., A Grammar of Late Modern English, Part II: The

Parts of Speech, Section II: The Verb and the Particle,Groningen, 1926

Quirk, R. et al., A Comprehensive Grammar of the EnglishLanguage, Longman, London, 1985

Raith, J., „Aktionsart und Aspekt” in Probleme der englischenGrammatik, Manz Verlag, München, 1969, 45-53.

Rastelli, S. “L’azione verbale nei dati di un corpus di italianoscritto di americani”, in M. Chini, P. Desideri, M.E. Favilla& G. Pallotti (a cura di), Atti del 6° CongressoInternazionale dell’Associazione Italiana di LinguisticaApplicata (Napoli, 9- 10 febbraio 2006), Guerra Perugia,2007 pp. 167-186

Reinheimer Rîpeanu, S., Lingvistica romanică. Lexic.Fonetică. Morfologie, Bic ALL, Bucureşti, 2001

Reinheimer Rîpeanu, S., Structuri morfosintactice de bază înlimbile romanice, Bucureşti, 1993

Renzi, L., Nuova introduzione alla filologia romanica, IlMulino, Bologna, 1985

Rice, S., ‘Towards a transitive prototype: evidence for someatypical English passives’, in Papers from the Annual Meetingof the Berkeley Linguistics Society, 13: 1987, 422-34,


494

Ricoeur, P., Despre traducere, Polirom, Iaşi, 2005Robson, R. A. , On the Generation of Passive Constructions in

English, Doctoral Dissertation, University of Texas, 1972Roca Pons, J., Estudios sobre perífrasis verbales del español,

CSIC, Madrid, 1958Rosi, F., “Imparare il passato italiano in classe”, in M. Chini, P.

Desideri, M.E. Favilla & G. Pallotti (a cura di), Atti del 6°Congresso Internazionale dell’Associazione Italiana diLinguistica Applicata (Napoli, 9-10 febbraio 2006), Guerra,Perugia, 2007, pp. 235-256.

Sala, M. (coord.), Enciclopedia limbilor romanice, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989

Sala, M., De la latină la română, Univers Enciclopedic,Bucureşti, 1998

Sala, M., Vintilă-Rădulescu, I., Limbile lumii. Mică enciclopedie,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981

Sánchez, A., Martín, E., Matilla, J. A., Gramática práctica deespañol para extranjeros, SGEL, Madrid, 1978

Sarmiento, R., Sánchez, A., Gramática básica del español.Norma y uso, SGEL, Madrid, 1999

Serianni, L. & Castelvecchi, A., Grammatica italiana. Italianocomune e lingua letteraria, Utet, Torino, 1989

Shibatani, M. (ed.), Passive and Voice, John Benjamins,Amsterdam, 1988

Siewierska, A., The Passive: a Comparative LinguisticAnalysis, Croom, London, 1984

Simenschy, Th., Ivănescu, G., Gramatica comparată a limbilorindoeuropene, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1981

Sluşanschi, D., Sintaxa limbii latine, Editura Universităţii,Bucureşti, 1994

Stein, G., Studies in the Function of the Passive, Gunter NarrVerlag, Tübingen, 1979


495

Svartvik, J., On Voice in the English Verb, Mouton, TheHague, 1966

Tagliavini, C., Originile limbilor neolatine, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, Bucureşti, 1977

Thompson, S., “The passive in English, a discourseperspective”, in R. Channen and L. Shockey (eds.), InHonor of Ilse Lehiste: Ilse Lehiste Pühendusteos, Foris,Dordrecht, 1987, 497-511

Tomescu Baciu, S., Velkommen. Manual de conversaţie înlimba norvegiană, Polirom, Iaşi, 2006

Trask, R. L., A Dictionary of Grammatical Terms inLinguistics, Routledge, London, 1993

Trask, R. L., Language and Linguistics.The Key Concepts,Routledge, London, 2007

Vásquez Cuesta, P., Méndez da Luz, M. A., Gramáticaportuguesa, vol. I-II, Gredos, Madrid, 1971

von Wartburg, W., Die Ausgliederung der romanischenSprachräume, A. Francke AG. Verlag, Bern, 1950

Wald, L., Progresul în limbă. Scurtă istoria a limbajului,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969

Wald, L., Slave, E., Ce limbi se vorbesc pe glob, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1968

Wald, L., Sluşanschi, D., Introducere în studiul limbii şiculturii indo-europene, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1987

Zandvoort, R. W., A Handbook of English Grammar, London,1969

Zumpthor, P., Babel sau nedesăvîrşirea, Polirom, Iaşi, 1998


496


497

CUPRINS

Contents ……………………………………………………... 5Inhaltsverzeichnis ……………………………………………6Contenuto …………………………………………………….7Índice …………………………………………………………8Prefaţă (G.Măciucă) ………………………………………..9I. A Preliminary Remarks (G.Măciucă) ................................15I.1 What Set the Ball Rolling ..................................................16I.2 What Sets the Present Research Off ..................................18I.3 Setting the Stage for Future Research ...............................21I.B Observaţii preliminare (G.Măciucă) ................................23I.1 Obiectivul principal al cercetării .......................................24I.2 Noutatea ştiinţifică, originalitatea şi utilitatea practică acercetării ..................................................................................25I.3 Dificultăţi de ordin ştiinţific întîmpinate ...........................29I.4 Cîteva precizări referitoare la spaţiul mai amplu alocat unorcapitole ....................................................................................32II Profil individual al categoriilor gramaticale diateză, aspectşi timp în cele cinci limbi investigate.....................................35ENGLISH (G.Măciucă).........................................................35The English Voice ………………………………...…………36The English Aspect …………………………………………95The English Tense ……………………………….…………110Major Refereces …………………………………...……….146Rezumat ……………………………………………………150DEUTSCH (D. Sbiera)..........................................................153Die Genera …………………………………………………156Die Aktionsarten ...................................................................170Die Tempora .........................................................................178Literaturverzeichnis ..............................................................192Rezumat ............................................................................... 193ITALIANO (V. A. Cărcăle) .................................................195


498

Forma attiva - passiva – riflessiva …………………………198L’aspetto verbale …………………………………………..203I tempi verbali …………………………………………….207Riferimenti bibliografici ………………………..………….221Rezumat ……………………………………………………223ESPAÑOL ............................................................................225La diátesis (L. Seiciuc) ……………………………..…….. 228El aspecto (L. Seiciuc) …………………………………….234El tiempo (C. Pînzariu) …………………………………….253Rezumat (L. Seiciuc, C. Pînzariu) ……………………..….269Bibliografía …………………………………………...……271ROMÂNĂ (R.Pohoaţă) .........................................................275Diateza ……………………………………………………..278Aspectul ……………………………………………………289Timpul ……………………………………………….……..297Bibliografie ……………………………………………….. 327Abstract (G. Măciucă, L.Seiciuc) ……………………….…328Zusammenfassung (D. Sbiera) ..............................................333Sommario (V.A.Cărcăle) .....................................................338Resumen (R.Pohoaţă) ……………………………..……… 343III Interferenţe anglo-germane:gradul de deviere faţă delimba-bază şi posibile cauze ale decalajului în arealul derăspîndire (G. Măciucă) ………………………..………….349Gradul de deviere faţă de limba-bază ………………..….....351Posibile cauze ale decalajului în arealul de răspîndire ….….358Bibliografie ………………………………………..……….364Abstract (G.Măciucă) ………………………………..…….365Resumen (L. Ienceanu) …………………………………….367IV De la latină la limbile romanice (L. Seiciuc) …………369Tendinţe generale ale schimbărilor morfosintactice ………371Particularităţi ale clasei verbului ……………………….…..399Bibliografie ………………………………………….……..418Resumen (L. Seiciuc)……………………………………….421Abstract (G. Măciucă, L.Ienceanu) ………………..………429


499

V Concordanţe şi diferenţe între limbile romanice şi limbilegermanice în gramatica verbului. Raportări speciale lasituaţiile din limba română (I.Oprea)………………...……437Bibliografie ……………………………………………….. 478Bibliografie generală / References ………………...……….483

Download - Lexico-Morphological Idiosyncrasies …bg.uni.opole.pl/wp-content/uploads/IDENTITATEA_LEXICAL-vol-I.doc.pdf · Lexico-Morphological Idiosyncrasies 1 ... germana, italiana, spaniola),

Top Related