Download - JAPONIA Licenta Prim Capitol
Introducere
Am ales această temă deoarece Japonia este o ţara insulară având o
populaţie de aproximativ 127 de milioane de locuitori şi este stat membru
ONU, castigând şi statutul de membru al ˝ G8 Nations ˝. Cooperarea dintre
guvern şi industrie o etică profesională solidă, înalta tehnologie şi un
segment de apărare redus(1% din PIB) au ajutat Japonia să avanseze cu mare
rapiditate la rangul de a doua ţară din lume sub aspect tehnologic(după
SUA) şi a treia la nivelul parităţii de cumpărare(după SUA şi China). O
caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii,
furnizorii şi distribuitorii lucrează împreună în grupuri numite "keiretsu". O
a doua caracteristică importantă este garantarea angajării pe viaţă pentru o
mare parte din populaţia activă de la oraşe. În prezent, aceste caracterisitici
sunt în declin.
Japonia este puternic dependentă de importul de materiale de
construcţii şi carburanţi. Micul sector agricol este masiv subvenţionat şi
protejat, cu producţii agricole printre cele mai mari din lume(valoare la
hectar). De obicei cu rezerve suficiente de orez. Japonia trebuie să-şi importe
60% din alimente, sub aspect caloric. Japonia menţine una dintre cele mai
mari flote de pescuit oceanic, realizând 15% din pescuitul de pe glob. Timp
de trei decenii, Japonia a avut o creştere economică rapidă: 10% în anii
1960, 5% în anii 1970 şi 4% în anii 1980. Datoria publică era de 17% din
PIB. Japonia are 3 sectoare economice: 1,6% agricultura , 25,3% industrie şi
73,1% servicii.
1
În prezent Japonia se bazează pe o industrie de motoare, construcţii
de maşini, echipamente electronice, oţel şi neferoase, nave, chimicale,
textile, procesare alimentară. Deasemenea exporta produse precum:
echipamente de transport, motoare pentru vehicule, nave, chimicale, textile,
procesare alimentară, echipamente electronice.
2
Capitolul I
JAPONIA – O PRIVIRE DE ANSAMBLU
1.1 FORMAREA ŞI IMPORTANŢA STATULUI JAPONEZ ÎN
ECONOMIA MONDIALĂ
Fuji-san, sakura si gheişa, cele trei simboluri tradiţionale ale Japoniei,
au făcut un loc in măsura tot mai mare, unor simboluri noi prin care
arhipelagul a cucerit faima de care se bucură peste mări si oceane. Acestea
sunt supernavele oceanice, aparatele de radio cu tranzistori, aparatele de
fotografiat, automobilele, minicalculatoarele electronice. Până a se impune
lumii prin aceste noi simboluri, Japonia a parcurs insă o cale indelungată,
de-a lungul căreia a acumulat şi a păstrat o serie de trăsături specifice, strâns
legate de ceea ce se cheamă “miracolul” japonez. Lumea a trebuit sa
constate ca in 1968, la un secol de restaurarea Meiji, Japonia a ajuns pe locul
trei in lume şi pe locul doi in lumea capitalistă, depăsind tări vest-europene
cu o indelungată traditie industrială. Anul 1968 a fost considerat de japonezi
un sfârşit de etapă in evoluţia lor. Drumul parcurs de Japonia după război şi
esenţa prefacerilor din această perioadă sunt profund legate de intreaga
dezvoltare antebelică, de natura specifică a insularilor şi de structura
societaţii lor. Fenomenul japonez a devenit la un moment dat obiect de
studiu pentru cercetători, critici şi experţi instituindu-se chiar şi premii
pentru descoperirea cauzelor lui reale. După datele publicate in ianuarie
1970 de Institutul pentru Cercetări Statistico-Economice al Universitaţii din
3
Kyoto, clasa capitaliştilor era alcatuită din aproximativ 15.000 de proprietari
de firme particulare la care se adaugă 1.872.000 de tehnocraţi ( directori de
corporaţii, presedinţi si alţi conducători de firme). Deci clasa capitalistă era
formată din 1.987.000 de persoane si reprezenta 1,2% din intreaga populatie
a ţarii. După datele publicate de revista “ Keizai”, existau in anul 1966 un
număr de 578.382 de intreprinderi, mici , mici si mijlocii, mari şi foarte mari
cu aproape 20.000.000 de angajaţi. Dintre aceste intreprinderi, 490.732 erau
intreprinderi foarte mici, cu foarte puţini angajaţi. Intreprinderile mici şi
mijlocii aveau un număr de angajaţi de 82.268 iar intreprinderile mari aveau
un număr de angajaţi de 5167. Existau şi monopoluri gigant in număr de
115. In perioada 1956-1966 aceste intreprinderi şi-au majorat capitalul
propriu de patru ori prin neplata muncitorilor japonezi. In 1970 in Japonia
existau 874.692 de intreprinderi, dintre care 873.517 erau intreprinderi mici
si mijlocii. In anul 1950, Japonia a pornit de la un produs naţional brut de 10
miliarde de dolari şi a ajuns dupa 18 ani la un produs naţional brut de 141 de
miliarde de dolari. In anul 1971 a depăsit suma de 225 de miliarde de dolari
iar in anul 1972 produsul naţional brut a ajuns la 255 de miliarde de dolari.
Ritmul de dezvoltare al statului Japonez a fost unul dintre cele mai
rapide din lume. Intre anii 1950-1955 ritmul a fost de 12%, intre 1955-1963
de peste 10%, intre 1964-1965 a avut loc o incetinire a ritmului ajungând la
aproximativ 5%, după care a crescut din nou la 12%. Intre anii 1970-1971
ritmul a scăzut la 6% datorită recesiunii. După o revenire rapidă in 1974
acesta a scăzut din cauza stagnării economice generale din lumea capitalistă.
Japonia a fost plasată de toate statisticile pe primul loc in lume in producţia
de nave oceanice, realizând in fiecare an circa jumătate din navele lansate la
apa pe glob şi depăsind incă din anul 1960 tări cu o puternică traditie in
4
industria navală precum Marea Britanie si Suedia. Japonia detinea primul loc
in producţia navelor de mare tonaj, ultima lansată avand 477.000 de tone iar
vasele aveau cate 200.000 de tone realinzându-se in serie industrială la cele
mai convenabile preţuri din lume. Din acest motiv industria navală a
Japoniei era cea mai solicitată, aceasta având comenzile pentru următorii trei
ani. Japonia detinea şi primul loc in producţia de motociclete, cu o pondere
de 42% din producţia mondială in producţia de aparate de radio cu
tranzistori, de televizoare şi de microscoape electronice. Deasemenea se afla
pe locul doi in industria producatoare de automobile, biciclete, computere,
ceasuri de mână, bere, jucării, cauciuc sintetic, fire si materiale sintetice.
Locul trei il deţinea pentru industria producatoare de oţel, frigidere si hârtie.
Producţia de oţel a fost cea care a ridicat Japonia pe locul trei in
lume. In anul 1955, Japonia a depăşit producţia de vârf a perioadei
militariste, realizând peste 10.000.000 de tone de oţel iar in urmatorii 10 ani
aceasta a produs de patru ori mai mult, in anul 1972 aceasta producţie
ajungând la 96.894.000 de tone de oţel. In perioada 1957-1967 producţia de
oţel a Japoniei a crescut cu 300%, in timp ce producţia altor tări a crescut cu
numai 50%. La Kimitsu, in golful Tokyo, japonezii au construit un furnal de
4063 m3 , la Fukuyma altul de 4197 m3, cel mai mare furnal din lume. Pe
lângă construirea de furnale de mare capacitate japonezii au fost ajutaţi şi de
condiţiile geografice, toate combinatele siderurgice erau amplasate la ţărmul
mării, astfel că toate materiile prime importate erau descărcate direct lângă
furnale. In acest fel se evita orice alt cost suplimentar pentru transport.
Japonia a fost şi prima ţara care a introdus pe scară largă sistemul “ LD
Converter” cu insuflare de oxigen şi mai apoi cu injectare de petrol.
Japonezii nu au mers niciodată in procesul de producţie pe căi necunoscute
5
ci au incercat să profite la maximum posibilul de avantaje al celei mai bune
organizări. Acest lucru se poate observa la complexul siderurgic Fukuyama
din Marea Interioara Seto. Producţia de oţel a asigurat Japoniei succesul in
construcţia de nave. Construcţia navelor de capacitate cât mai mare a dus la
mărirea docurilor, astfel incât in anul 1971 trei docuri ale arhipelagului
puteau construi nave de până la 500.000 de tone. In timpul producţiei alte
docuri erau in construcţie pentru fabricarea altor nave de 1.000.000 de tone.
Totodată producţia de oţel a ajutat si la succesul in fabricarea de automobile,
in construcţia de zgârie-nori, in construcţia de autostrăzi suspendate, de
poduri de metal si a altor sectoare ale economiei. Chiar dacă s-a dezvoltat
rapid, Japonia nu era decât o tara exportatoare de capital. In anul 1960,
Japonia exporta in total, sub diverse forme suma de 550.000.000 de dolari.
10 ani mai târziu, in 1970, Japonia exporta mărfuri in valoare de 1.8 miliarde
de dolari, de opt ori mai puţin decât Marea Britanie si de 40 de ori mai puţin
decăt SUA.
In evoluţia postbelică a economiei japoneze se inregistrează o
creştere a industriei grele in timp ce dezvoltarea agriculturii rămâne in urmă.
Dacă in anul 1962 la acest proces ajuta 26.8% din populatia activă, in anul
1968 la acest proces participau 18% din populatia activă. Se observă o
creştere a venitului mediu anual al fiecărui locuitor. Dacă in anul 1967
acesta era de 900 de dolari, in anul 1971 era de 1795 de dolari (ocupând
locul 13 in lume) iar in anul 1972 ajungând la 2439 de dolari ( ocupând locul
12 in lume ). Pentru japonezi de rand a fost un mare avantaj deoarece
cresterea preţurilor acoperea sporurile de salarii obţinute.
6
1.2 ROLUL ŞI IMPORTANŢA DEZVOLTĂRII ECONOMICE ÎN
JAPONIA – FACTORI AI DEZVOLTĂRII
Pentru Japonia dar si pentru celelate cercuri conducătoare
americane, războiul s-a dovedit a fi o afacere rentabilă deoarece economia
acestor state a inregistrat succese remarcabile. Japonia aproape ca si-a triplat
volumul producţiei industriale deoarece au fost date in funcţiune noi
obiective industriale. Din aceasta cauză numărul muncitorilor a crescut de la
916.000 la 1.409.000. Au apărut noi ramuri industriale cum ar fi industria
chimică, iar industria construcţiilor navale a cunoscut o dezvoltare
remarcabilă. In anul 1914, producţia industrială a crescut de la 1.371.000
yeni la 6.738.000 yeni in anul 1919.
Industria bumbacului inregistrează deasemenea o crestere a
producţiei. In anul 1918, producţia era cu 50% mai mare decât in anul 1914,
adică valoarea era de patru ori mai mare. Capitalul a crescut de la 150 de
milioane yeni in anul 1914 la 624 de milioane yeni in anul 1918. Producţia
industriei metalurgice, producţia de fontă a crescut de la 301.000 tone in
anul 1914, la 604.000 tone in anul 1918. Industria de oţel a cunoscut
deasemenea o creştere, de la 282.000 tone la 550.000 de tone. Şantierele
navale au lansat la apă 85 de nave cu un tonaj de 58.000 de tone in anul
1914 iar in anul 1918 au lansat la apă 531 de nave cu un tonaj de 688.000 de
tone.
Războiul a deschis pentru economia si comerţul Japoniei o nouă eră
de prosperitate necunoscută. In acest timp japonezii nu au incetat activitatea
si au profitat de faptul că germanii, care desfăsurau activitaţi comerciale in
China au incetat. Deasemenea japonezii au profitat si de faptul că celelalte
7
puteri europene au redus considerabil activitatea in Extremul Orient. In acest
fel japonezii s-au bucurat de succes devenind principalul furnizor de produse
industriale al Chinei, Indiei, Indochinei si Rusiei. Valoarea importurilor din
Europa s-a mărit, dacă in anul 1914 aceasta era de 595 milioane de yeni , in
anul 1918 a ajuns la 1660 milioane yeni. Valoarea exporturilor a sporit de la
591 milioane yeni in anul 1914, la 1962 miliarde yeni in anul 1918. Astfel
Japonia care pană atunci in urma razboiului cu Rusia contractase mari
imprumuturi , s-a situat in postura de a acorda imprumuturi foştilor creditori
precum Anglia, Franţa si Rusia. Ca urmare al acestui lucru resursele de aur
ale Japoniei au crescut de la 350 milioane yeni in anul 1914 la doua miliarde
yeni in anul 1919.
Guvernul japonez, a autorizat in februarie 1916, emiterea de bonuri
de tezaur ruse pentru un total de 50 milioane yeni cu o dobanda de 5%. In
toamna anului 1916, a avut loc o alta emitere de bonuri de tezaur ruse in
valoare de 70 milioane yeni. In acelasi an, Anglia a plasat pe piaţa japoneză
bonuri de tezaur in valoare de 10 milioane lire sterline cu o dobanda de 6%,
iar in mai 1917, Franţa a plasat pe piaţa japoneză bunuri pentru suma de 50
milioane de yeni. In anul 1916, depozitele financiare existente in Europa
pentru contul Japoniei atingeau suma de 530 milioane yeni in aur. Din
aceasta suma 140 milioane apartineau tezaurului japonez iar 390 milioane
apartineau Bancii Japoniei. In anul 1918, Japonia avea plasate in strainatate
credite in valoare de aproximativ un milliard de yeni. Consolidarea
economică a Japoniei era un lucru recunoscut de partenerii occidentali,
Japonia devenind putere colonială. Aceasta stapânea Coreea, arhipelagurile
smulse Germaniei, avea influenţa preponderentă in China si era amestecată
in Extremul Orient rusesc. In ansamblul ei, economia japoneză s-a dezvoltat
8
in perioada 1923-1930, fapt care a fost remarcat de creşterea numărului de
salariaţi in industrie, de la 700.000 in anul 1921 la 5.000.000 in anul 1930.
Economia japoneză a primului deceniu postbelic se caracterizează şi printr-o
concentrare de capital ajunsă la cote extrem de ridicate. Celebrele zaibats-uri
Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Yasuda si altele au tronat cu autoritate in
viaţa economică japoneză. Băncile precum, Mitsui, Mitsubishi, Yasuda,
Sumitomo si Dai Iki deţineau aproximativ 35% din depozitele bancare ale
Japoniei. Din datele acelor vremuri reiese ca in Japonia exista si un capital
monopolist de stat care ocupa un loc insemnat in viaţa economică. In anul
1925 deţinea poziţii foarte puternice in numeroase domenii industriale si in
transporturi. In industria metalurgică cota capitalului de stat era de peste
50% din intregul capital, iar aproximativ 80% din capitalul investit in caile
ferate, aparţinea deasemenea statului.
In data de 21 iulie 1940, cand japonezii au inceput să cumpere in
cantităţi mari resurse de petrol si benzină, s-a dispus introducerea sistemului
licenţelor pentru livrarile către Japonia a petrolului si a materialului feroviar.
Sistemul s-a dovedit a fi ineficace si de aceea in august 1940, numărul
licenţelor acordate japonezilor a fost mai mare decât inainte. Deasemenea
principala sursă de aprovizionare in anul 1940 cu materii prime si alte
produse, a rămas tot SUA. In raport cu alte tări care livrau materiale
strategice Japoniei, partea SUA era de 65,57% la petrol si produse petroliere,
77, 09% la material feroviar si masini unelte, 90,39% la oţel si fontă, 90% la
plumb, 76,92% la avioane si piese detaşate, 56,67% la produsele semifinite
din metale feroase, 64,67% la automobile si piese detaşate si 99,39% la
aliaje. Până in anul 1943 Japonia inregistra progrese notabile . Astfel,
producţia de fontă, care in anul 1937 era de 3,355 milioane tone, a ajuns in
9
anul 1943 la 6,148 milioane tone. Deasemenea producţia de oţel a ajuns de
la 6,441 milioane tone in anul 1937, la 8,838 milioane tone in anul 1943. In
anul respectiv, teritoriile cotropite ale Japoniei erau pline de bogaţii, pe
aceste teritorii aflându-se 95% din producţia de cauciuc natural, 70% din
producţia de orez, 66% din producţia de cositor, 90% din producţia de
cânepă si mari resurse de cărbuni si petrol. Cu toate că au avut aceste
teritorii bogate in resurse, japonezii nu au putut sa le valorifice decât intr-o
mică masură, datorită unor serii de cauze, printre care lipsa mijloacelor de
transport, blocusul naval anglo-american, lipsa fortei de muncă calificată si
dispusă să muncească pentru ocupanţi. Japonezii au putut beneficia, parţial,
de aceste bogaţii in vara anului 1943 când din totalul de 10 milioane tone cât
reprezenta flota comercială, au ramas numai 500.000 tone , restul fiind
scufundate sau scoase din uz de forţele americane navale si aeriene.
In anul 1945, apocalipsul de la Hiroshima si Nagasaki a creat o nouă
şi zguduitoare obsesie pe care o perpetuează nu numai muzeul păcii din
primul oraş ras de pe suprafaţa pământului , dar şi hibakushii- puţinii
supravieţuitori ai celui mai cinic masacru uman cunoscut vreodată. Atacul
nuclear asupra oraşului Hiroshima s-a petrecut in data de 6 august 1945.
Bomba atomică cunoscută sub numele de “Little Boy” a explodat asupra
unei regiuni populate, provocând imediat moartea a 80.000 de persoane, iar
ca urmare a radiaţiilor a provocat moartea a aproximativ 2 milioane de
oameni. La scurt timp, la data de 9 august 1945, un alt atac se desfasoară
asupra orasului Nagasaki. Bomba atomică cunoscută sub denumirea “de Fat
Man” a explodat asupra orasului provocând moartea a 80.000 de oameni.
1.3 MIRACOLUL ECONOMIC JAPONEZ
10
ETAPELE DEZVOLTĂRII ECONOMIEI JAPONIEI
Miracolul economic japonez, Japonia este a doua putere economică
a lumii, cu un PNB care depăşeşte 5200 md. dolari (73,3 % din servicii,
25,4% industrie, 1,3% agricultură). „Miracolul economic japonez” reiese din
faptul ca aceasta ţara, relativ mică ca suprafată (circa 378 mii km2),
muntoasă în cea mai mare parte, situată într-o zona seismică şi vulcanică
foarte activă dar şi cu multe taifunuri, lipsită de resurse naturale, grav
afectată de bombardamentele celui de-al doilea război mondial (inclusiv
bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, 6-9 august 1945) a devenit în
epoca postbelică o mare putere economică, cu realizări remarcabile din
punct de vedere tehnologic.
Explicaţia este dată de potenţialul uman remarcabil (putere de
muncă, onoare si disciplină - spiritul bushido din perioada samurailor),
resursele financiare reduse care au fost alocate sectorului militar, stabilitatea
politică, politicile economice şi de dezvoltare guvernamentale. Prima etapă a
modernizarii Japoniei poate fi considerată perioada 1870-1905 când au fost
puse bazele unei industrii naţionale bazate pe meşteşugurile tradiţionale dar
şi pe importul de tehnică. În 1901 apare prima oţelarie (Yawata Iron and
Stell Mill). Între 1905-1940 economia Japoniei creşte de 12 ori, înregistrând
un boom care a continuat până la criza de supraproducţie din 1929, dar care
a continuat să se dezvolte datorită orientării către producţia de război. În
1950 produsul naţional brut era de 10 miliarde dolari. În perioada 1960-1970
are loc o creştere economică foarte mare (după ce în 1950 Japonia era
devastată de bombardamentele atomice din 1945, traumatizată de tragediile
11
de la Hiroshima si Nagasaki, ca şi de soarta celor circa 7 milioane japonezi
care se repatriau din zona Pacificului). În 1970 Japonia era a treia putere
industrială a lumii (puternica dezvoltare a industriei siderurgice). În anii 60
se dezvoltă puternic industria siderurgică, prin construirea unor mari
capacităţi de-a lungul coastelor. Până la criza petrolieră a fost cea mai
prosperă şi eficientă industrie, dar şi un mare consumator de energie, şocul
petrolier (1973).
Dacă în 1955 resursa energetică principală a Japoniei era cărbunele
(75%), în 1970 raportul se inversase, carbunele contribuind cu doar 25% la
necesarul energetic al ţării. Un rol din ce în ce mai mare revenea petrolului.
Şocul petrolier a dat o nouă si semnificativă dimensiune vulnerabilitaţii
Japoniei, o ţară cu resurse minerale foarte reduse. Astfel în 1974-1975 are
loc o cădere economică importantă. Dacă în perioada 1960-1970 creşterea
economică era de 11%/an în deceniul 1970-1980 s-a redus la 5,5%/an. După
criza petrolului au avut loc preocupări pentru restructurarea economiei
nationale: trecerea treptată de la import şi consum de materii prime la import
şi consum de semifabricate. Restructurarea industrială a dus la promovarea
ramurilor sofisticate de înaltă tehnicitate, cu mare consum de inteligenţă şi
scaderea ponderii ramurilor energofage. A progresat mult programul nuclear
dar şi tehnologiile de producere a energiei pe baza potenţialului solar si
geotermal. Industria de autovehicule este o industrie cheie deoarece
antrenează numeroase activitaţi (industria siderurgică si metalurgică-Al, Cu,
Pb, industria maselor plastice, anvelope, textile, produse chimice, reţele de
distribuţie, comercializare, service).
Producţia de autovehicule a crescut constant, de la peste 100 mii
bucăti în 1956 la peste 11 milioane în prezent. Această confruntare
12
economică şi comercială nu a fost singura: „războiul textilelor” (deceniul 6),
„războiul televizoarelor” (deceniul 7) sau „conflictul oţelului”. Un rol
central în dinamismul economiei îl prezintă industria de vârf. Deasemenea se
remarcă trecerea spre exportul de capital: investiţii directe în strainătate ale
companiilor japoneze, achiziţii de acţiuni ale investitorilor japonezi;
împrumuturi şi credite acordate de băncile japoneze. Japonia este o tară
dependentă de comerţul exterior, de importul de materii prime şi exportul de
bunuri. În aceste condiţii menţinerea unui comerţ internaţional liber (fară
practici protecţioniste) este esentială pentru economia Japoniei. Începând cu
anul 1980 are loc boom-ul roboticii (în prezent sunt peste 410 mii roboti
industriali). „Revoluţia electronicii” începe odată cu descoperirea
tranzistorului (1947)-semiconductor folosit la fabricarea calculatorului
electronic şi continuă cu dezvoltarea circuitelor integrate cu peste 100 mii
tranzistori.
Cheia industrializării postbelice a Japoniei a fost dată de folosirea pe
scară largă a tehnologiilor electronice în toate domeniile. Succesele
deosebite obţinute în diverse domenii ale industriei de vârf (electronică şi
electrotehnică, telecomunicaţii, biotehnologie, robotică) nu se puteau realiza
fără investiţii masive în cercetare si învătământ. În acest sens se evidenţiază
orasul stiinţific Tsukuba, situat în partea centrală a insulei Honshu, care
cuprinde Universitatea Tsukuba-1973 şi numeroase institute de cercetare şi
educaţionale (una dintre cele mai mari concentrări stiinţifice din lume
orientată spre cercetare fundamentală). În anul 1980 a fost locul Expoziţiei
Stiinţifice şi Tehnologice Internaţionale. Sfârşitul secolului al XX-lea este
cunoscut ca „deceniul negru” fiind marcat de o încetinire a creşterii
economice (1,5 % în perioada 1990-1997). Industria energiei electrice se
13
bazează pe: petrol (49,4%), cărbune (19,1%), gaze naturale lichefiate
(13,3%), energie nucleară (12,6%), hidroenergie şi energie geotermală
(3,5%), alte surse (2,3%). Circa 80% din necesarul de energie se importa
(90% din importurile de petrol provin din Orientul Mijlociu).
Capitolul II
POZIŢIA ACTUALĂ A JAPONIEI IN ECONOMIA MONDIALĂ
2.1 NOILE STRATEGII DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ
Japonia are un rol de locomotivă pentru economia ţarilor din Asia
Pacific, Asia Meridională şi de Est, Asia de Sud Est. Constituirea identităţii
regionale asiatice la etapa contemporană se realizează sub conducerea
japoneză.
Investiţiile, comerţul şi AOD (asistenţa oficială pentru dezvoltare) au
fost esenţiale pentru economiile emergente ale Asiei.
14
Pină la criza financiară din 1997-1998 economiile regiunii se
dezvoltau foarte rapid (crestere de circa 8% anual) realizând circa 2/3 din
capitalul mondial şi ¼ din productia globală.
Regionalismul asiatico-pacific prezintă citeva trăsături distincte care-l
deosebesc de cel Vest-European şi de cel Nord-american. Conducerea SUA,
detaşată în America de Nord şi alianţa franco-germană în Europa, au orientat
integrarea acestor regiuni. În Asia-Pacific exista 3 puteri principale: SUA,
Japonia şi China- cu interese şi ambiţii care diferă sensibil de la o ţară la
alta.
Cele mai importante instituţii regionale sunt:
ASEAN - 6 ţări (Brunei, India, Malaysia, Filipine, Thailand, Vietnam)
APEC - (Australia, China, SUA, Canada, Noua Zeelandă, Japonia)
Rivalitatea dintre SUA şi Japonia, materializată prin tot felul de
restricţii de o parte şi de alta a determinat Japonia să aplice o strategie
asiatică. Până la mijlocul anilor ’80, Japonia postbelică a manifestat un
interes scăzut faţă de economiile din Asia de Est.
Comerţul intraregional era redus comparativ cu cel Vest-European şi
SUA. Pe de o parte nu exista o cerere pentru produsele sofisticate japoneze,
nefiind luate în serios ţările din regiune ca potenţiale pieţe, fapt pentru care
corporaţiile japoneze au facut puţine investiţii pe termen lung aici. Acestea
vizau industria extractivă, mai puţin industria productivă şi, aproape deloc
tehnologiile de vîrf.
Aprecierea semnificativă a endaka (cu aproximativ 30%) faţă de
dolarul american a fost o lovitura grea pentru Japonia care avea o strategie a
dezvoltarii bazată pe exporturi.
15
Experţii Occidentali s-au grăbit să dea verdict economiei Japoneze
propunându-se ca măsuri: reducerea influenţei statului în economie, trecerea
la o economie orientată spre piaţa şi spre consum (şi nu doar spre exporturi).
Aceştia au prevăzut că criza economică va determina economia japoneza să
conveargă cu modelul occidental.
Elita japoneză a ales însă o strategie alternativă. Alternativa poartă
denumirea de „strategia asiatică a Japoniei”. Sensul acestei strategii consta
în crearea economiei est-asiatice, care să fie integrată cu economia internă a
Japoniei şi pe care Japonia s-o domine. Această strategie a fost dictată de
protecţionismul tot mai dur din partea SUA, comerţul dirijat al
automobilelor şi a altor sectoare şi ca urmare a dependenţei foarte mare de
SUA (piaţa americană). În plus încurajatoare şi atractive erau pieţele şi
economiile emergente din Asia, în care creşte rolul Chinei şi pe care
Japonia, prin această strategie şi-o doreşte aliat şi nu concurent.
Corporaţiile japoneze aveau motive serioase de o relocaliza activitaţile
în economiile cu costul mic al forţei de munca, dar foarte disciplinate şi
nepretenţioase. Iniţial interesul s-a manifestat fată de statele mici din
regiune/vecine: Coreea de Sud, Hong Kong, Taiwan, Singapore (draconii
asiatici), apoi către statele din S-E şi, în special, asupra zonei din sudul
Chinei. De fapt, strategia de creştere susţinută de exporturi, a regionalizat-o.
Investiţiile directe în regiune au fost uriaşe. Firmele japoneze au
investit aproximativ 100 mlrd $. Peste 4500 de firme japoneze au antrenat
circa 1 mln muncitori în regiune. Investiţiile au fost însoţite de transfer de
tehnologie în valoare de circa 1mlrd $. Asia de Est şi de Sud-Est a devenit
„atelierul lumii”.
16
La începutul anilor ’90 Asia-Pacific a depăşit SUA în relaţiile
comerciale, devenind cea mai mare piaţă de export a Japoniei. Au crescut şi
exporturile regiunii către SUA. Toate economiile din regiune au avut
excedent comercial imens în relaţia cu SUA.
Această strategie a Japoniei în Asia crează impresia că Japonia
încearcă să creeze un imperiu Est-Asiatic sau o sferă de influenţă exclusivă,
de data aceasta prin mijloace paşnice ale comerţului, finanţelor şi a
investiţiilor decât prin cucerire militară.
Scopul acestei strategii a fost ca Japonia să-şi poată continua creşterea
economică susţinută pe exporturi, specifică perioadei postbelice. Atît
comerţul, cît şi strategiile de creştere erau ameninţate de aprecierea
substanţiala a yenului, de costurile de producţie interne din ce în ce mai
mari, precum şi de protecţionismul comercial al SUA şi al Europei
Occidentale.
Expansionismul corporatist japonez a fost însoţit de o importantă
schimbare de politică externă. Împăratul japonez şi toţi prim-miniştrii au
efectuat vizite de stat, Japonia înfiinţînd şi funcţie ambasador pentru
cooperarea pacifico-asiatică. Dar cea mai importantă dovadă a reasinizării
Japoniei se gaseşte în creşterea AOD (asistenţă oficială pentru dezvoltare).
Japonia a devenit cel mai mare donator din regiune. Asistenţa financiară a
Japoniei s-a facut sub forma unor împrumuturi convenabile, destinate în mod
caracteristic, proiectelor vaste de infrastructură care va sprigini
industrializarea dirijată de japonezi. AOD promovează interesele Japoniei şi
ale firmelor japoneze în regiune.
Într-o formulare mai directă, conform economistului Peter Drucke:
„Japonia va furniza ,,creerul,, iar celelalte state asiatice vor oferi ,,braţele,”.
17
Mai multe state din regiune (în principal China) sunt nemulţumite că Japonia
refuză să exporte şi tehnologia sa industrială avansată, păstrînd secretele sale
industriale şi a know-how-ului tehnologic japonez. În pofida succesului
remarcabil, industria de automobile din Coreea de Sud nu va putea
supravieţui fără componentele-cheie fabricate în Japonia. Până când aceste
economii nu vor deveni mai inovative, rolul lor în economie va ramîne unul
subordonat.
2.2 JAPONIA UN PITIC GEOPOLITIC SAU UN GIGANT
INTERNAŢIONAL?
Întinzându-se pe o suprafaţă asemănătoare Californiei, de 378.000
km², numărând 127 milioane de locuitori şi nedeţinând bogăţii naturale
importante,Japonia nu s-ar încadra în tiparul de putere mondială. Catalogată
drept un „pitic geopolitic”, din cauza lipsei celor trei atuuri, care pot oferi
statutul de putere mondială unui stat: teritoriu, populaţie şi resurse, Japonia
răstoarnă teoria geopolitică potrivit căreia puterea purcede din cele trei
elemente enumerate mai sus şi scoate la înaintare un model de dezvoltare
întreprins în perioada postbelica, bazat pe creaţie şi nu pe resurse. „Modelul
de dezvoltare nipon a sfidat formula tradiţională care asocia univoc puterea
cu mărimea fizică şi bogăţiile naturale.”
Dacă ar fi să comparăm Rusia cu Japonia, am observa că o ţară cu o
suprafaţă de 40 de ori mai mică decât a statului rus şi care nu deţine resurse
naturale, are un PNB de 18 ori mai mare decât al Rusiei. Acest lucru se
datorează dinamicii spaţiale, care şi-a mutat polii de putere dinspre teritoriu
şi resurse spre competitivitate economică şi PNB.
18
Transformată din partener în competitor pentru SUA, Japonia nu a vizat
obţinerea statutului de superputere, ci doar s-a mulţumit cu cel de putere
regională. Chiar dacă în ultimii ani, aceasta a fost devansată de creşterea
economică a Chinei, miracolul japonez de ieri fiind înlocuit cu miracolul
chinez de azi, Japonia nu şi-a pierdut influenţa şi puterea economică în zona
Asiei şi chiar s-a transformat într-o putere internaţională de prim rang,
comparabilă Canadei. Japonia nu a fost doar generatorul bunăstării în Asia,
declanşând dominoul boom-ului economic în regiune, dar a fost şi este una
dintre cele mai active puteri pe plan internaţional. „Japonia rămâne o
producătoare economică globală şi cel mai mare furnizor de ajutoare
umanitare din lumea întâi.” Activitatea de menţinere a păcii şi dezvoltare
economică realizată la nivel mondial, îi pot oferi Japoniei statutul mult visat:
al unei puteri acceptate şi respectate pe plan internaţional.
Japonia a impus un model economic asiatic rapid împrumutat la nivel
global, bazat pe „complementaritatea între economii”. Identificabilă cu un
joc de tip „win-win”, internaţionalizarea productivităţii în statele vecine a
dus la schimbarea industriilor şi performanţe economice.
Corporaţiile multinaţionale au ca ţară de origine Japonia, care a utilizat şi
îmbunătăţit permanent eficienţa muncii. De exemplu, companiile
constructoare de automobile nipone au filiale în Tailanda pentru producerea
motoarelor, în Indonezia pentru producerea bateriilor, în India şi Filipine
pentru producerea cutiilor de viteză. Companiile de calculatoare au ramuri
de producţie a componentelor în Singapore şi de asamblare în Malaysia.
Industria de automobile, oţel şi semiconductori sud-coreeană a dezvoltat un
parteneriat de tip cartel cu Japonia, ajungând să deţină cele mai importante
flote comerciale.
19
Adăugând tuturor acestora calitatea şi eficienţa muncii nipone, rezultă o
forţă motrice uriaşă, generatoare a unui model de dezvoltare ce redefineşte
parametrii forţei geopolitice şi care conferă statului japonez rolul de
„locomotivă a dezvoltării” în regiunea Asiei.
În prezent, Japonia se confruntă cu o puternică stagnare ce a început încă din
1990, odată cu bula economică în care a intrat economia niponă. Declinul
antreprenoriatului şi creşterea timidă a capitalului bazat pe acţiuni, au fost
cauzele principale ale acestei încetiniri economice şi au dus la retrogradarea
Japoniei de pe locul doi pe locul trei în ierarhia economică mondială
Situaţia Japoniei în regiunea Asiei, a deschis-o către o alianţă cu Statele
Unite ale Americii, devenind o „prelungire geopolitică a puterii americane”.
Pentru Japonia, SUA este protectorul său şi „principala ancoră de salvare”,
atât sub aspect militar, cât şi al asigurării aprovizionării cu resurse.
Deşi în urmă cu 20 de ani, SUA s-au văzut ameninţate de apariţia unei
Japonii puternice, ce ar fi impus un fel de „Pax Nipponica” şi ar fi devenit
un gigant informaţional, în prezent oboseala economică cu care se confruntă
Japonia i-au regresat forţa, plasând-o pe locul trei la nivelul economiilor
internaţionale şi au stabilizat legăturile cu SUA.
Vulnerabilitatea militară, demografică şi teritorială, cu care se confruntă
Japonia, în prezent o face tot mai deschisă cooperări strânse cu Statele Unite.
Izolarea geografică, dar şi politică, datorită adoptării democraţiei
occidentale, au transformat Japonia într-o piesă de puzzle ce nu se
încadrează peisajului asiatic. Chiar dacă SUA îşi urmăresc maximizarea şi
perpetuarea intereselor strategice în Asia, prin intermediul Japoniei, aceasta
din urmă nu ar fi putut supravieţui fără ajutorul american. Îmbrăcând forma
unui protectorat militar, cooperare economică sau alianţă împotriva Chinei,
20
colaborarea Japonia-SUA reprezintă o punte între Asia şi America, între
Occident şi Orientul Îndepărtat, dar mai ales un fel de „cap de pod al
democraţiei” în regiunea Asiei.
În timp ce Japonia priveşte către America, ea trage în acelaşi timp şi cu
coada ochiului către China.„Liderii din sfera economică a Japoniei văd
relaţia cu SUA drept una de concurenţă, pe când pe cea cu China drept una
de complementaritate.”
Considerate adesea rivale eterne, China şi Japonia sunt de fapt copiloţii
economiei Asiei de Est.”
Datorită forţei lor economice, dar şi geografiei, o alianţă nipono-chineză este
luată tot mai mult în calcul. Mulţi analişti aduc în discuţie o posibilă axă
economică şi strategică Beijing – Tokyo, care ar crea un adevărat imperiu
economic şi ar transforma Asia în cea mai importantă zonă economică a
lumii.
Fiind o naţiune puternic influenţată de sentimentul unicităţii şi a
mesianismului său, Japonia a creat un mod de viaţă diferit şi chiar superior,
transformat ulterior într-un etalon pentru zona Asiei
2.3 RELAŢIILE ECONOMICE DINTRE JAPONIA ŞI CHINA
Conversia statisticii exprimate în yeni pentru importurile şi exporturile
dintre Japonia şi China, eliberată de Ministerul de Finanţe din Japonia in
februarie 2012, JETRO a constatat că în comparaţie cu anul precedent
comerţul total al Japoniei cu China a crescut cu 14,3% la 344,9 miliarde
dolari, în 2011 înregistrând un nou record. Atât importurile, cât şi
exporturile au avut un nivel record, importurile din China au crescut cu 20%,
21
la 183,4 miliarde dolari, în timp ce exporturile către China au crescut cu
8,3%, la 161,5 miliarde dolari. Având în vedere consecinţele Marelui
Cutremur din Estul Japoniei, creşterea exporturilor Japoniei a scăzut,
permiţând creşterea importurilor pentru a depăşi acest impas începînd cu
anul 2005. Ca urmare, balanţa schimburilor Japoniei a înregistrat un deficit
de 21,9 miliarde dolari, o creştere de 5,9 ori mai mare decât anul precedent.
Acest lucru a fost deasemenea prima creştere a deficitului din anul 2005.
Privire de ansamblu asupra anului 2011:
- Comerţul dintre Japonia şi China a crescut timp de doi ani
consecutivi, alimentat prin extinderea cererii interne a importului
Japoniei de produse finite şi piese din China, dar şi de economia
stabilă a Chinei. Cu toate acestea, rata totală de creştere a comerţului
pe o singură lună a scăzut la o singură cifră după noiembrie 2011, din
cauza scăderii exportului Japoniei către China.
- Exporturile către China au ajuns la un nivel record în anul 2011. O
creştere a fost observată în exportul de echipamente de instalaţii
industriale şi materii prime. Cu toate acestea, în comparaţie cu aceeaşi
perioadă a anului precedent, s-a înregistrat o scădere in următoarele 3
luni consecutive după luna octombrie, ca urmare a impactului
cutremurului şi a altor factori, cum ar fi yenul puternic, încetinirea
economiei Chinei şi criza datoriilor din Europa.
- Importurile din China au stabilit deasemenea un record în anul 2011.
A fost menţionată o creştere a instrumentelor de cumunicare, care a
dus la extinderea pieţei telefoanelor inteligente. Deasemenea a crescut
şi importul de îmbrăcăminte şi accesorii, dar şi de produse alimentare.
În plus, importurile de produse cum ai fi: ventilatoare electrice,
22
generatoare de curent electric şi baterii au crescut brusc pe partea din
urma a cererii referitoare la eforturile de recuperare post-dezastru,
lipsa de energie electrică la nivel naţional, campania de economisire a
energiei dar şi pentru furnizarea de urgenţă.
- Ponderea Chinei din comerţul total al Japoniei a scăzut cu 0,1 puncte
la 20,6% faţă de anul precedent, ca rată de creştere în comerţul cu
China a scăzut sub cel al totalului schimburilor comerciale ale
Japoniei cu lumea. Aceasta este prima scădere a cotei Chinei în 21 de
ani.
Exporturile Japoniei către China în 2011 au înregistrat o creştere de doua
cifre în primul trimestru, iar rata de creştere a PIB-ului a fost de 9,2%. Cu
toate acestea, datorită influenţei Marelui Cutremur din Japonia, rata de
creştere a scăzut la o singură cifră în arpilie şi mai, ca rezultat al unei
scăderi bruşte a echipamentelor electrice, materiilor prime si
echipamentelor de transport. În urma restaurării bazei de producţie rata
de recuperare a fost aproape dublă din luna iunie până în septembrie, dar
a scăzut din nou după luna octombrie timp de trei luni consecutive.
Transporturile japoneze de produse chimice şi utilaje de uz general, cum
ar fi de prelucrare a metalelor şi maşini de textile au crescut, în timp ce
materiile prime, echipamentele electrice şi circuitele electrice s-a
stabilizat.
O creştere bruscă a fost observată în exportul de prelucrare a
metalelor, maşini de textile, materiale de fabricare a semiconductorilor şi
alte dispozitive şi roboţi industriali, susţinută de expansiunea industrială a
Chinei, creşterea costurilor forţei de muncă şi scăderea forţei de muncă.
Un declin a fost observat în exporturile de produse metalice neferoase,
23
inclusiv automobile şi cupru rafinat, din cauza lipsei de piese cauzate de
întreruperile lanţului de aprovizionare de la fabricile afectate de dezastrul
din Japonia. Între timp, exporturile de semiconductori, alte componente
electronice şi automobile s-a stabilizat. Exporturile de utilaje miniere care
au crescut brusc în anul anterior, au cunoscut un declin în 2011, din
cauza scăderii investiţiilor imobiliare reflectate în impactul politicilor
monetare restrictive ale Guvernului Chinez. Exporturile de produse
alimentare, deasemenea, au scăzut în mod semnificativ ca urmare a
reglementărilor de micşorare a importurilor Chinei din Japonia în urma
accidentului nuclear.
Importurile de telefoane inteligente au crescut o dată cu creşterea
popularităţii lor. În ceea ce priveşte produsele chimice, importurile de
pământuri rare şi metale rare, numărul lor a scăzut. În timp ce termenii de
valoare au crescut, aceste importuri au fost susţinute de preţurile extrem
de ridicate. Importurile de accesorii de îmbrăcăminte şi îmbrăcăminte au
crescut cu aproape 20%, în ciuda tendinţei recente a factorilor de decizie
de a trece la o producţie din China către alte ţari din Asia care doresc
costuri de producţie mai mici. Creşterea a fost alimentată de mărirea
valorii unitare a importurilor cauzate de produsele cu valoare adăugată
fabricate în China şi o creştere a importurilor de îmbrăcăminte practică
proiectată pentru a ajuta la conservarea energiei. Importurile de produse
alimentare au crescut cu aproape 20% susţinute de preocuparea pentru
siguranţa alimentară din China, şi creşterea cererii interne pentru
produsele cu preţuri reduse.
Importurile de generatoare electrice, ventilatoare electrice, baterii,
lanterne şi radiouri portabile au crescut, reflectând asupra creşterii
24
nevoilor oamenilor care au apărut în urma lipsei de energie şi a măsurilor
de economisire a energiei la nivel naţional, precum şi cererea de bunuri
de urgenţă, datorită dezastrului din data de 11 martie.
Comerţul total al Japoniei cu China au crescut de la 3,9% la 27,5 trilioane
yeni. Importurile au crescut de la 9,1% la 15,6 trilioane yeni în timp ce
exporturile sunt în scădere de la 1,4% până la 12,9 trilioane yeni.
China şi Japonia sunt parteneri comerciali importanţi de mulţi ani.
Relaţia comercială dintre cele două ţări este depăşită doar de schimburile
Chinei cu Statele Unite, cea mai mare economie a lumii. Japonia este cel
mai mare investitor în China, iar China cel mai mare partener comercial
pentru Japonia. De asemenea, China a devenit cel mai mare creditor al
statului nipon, cu circa 18.000 de miliarde de yeni (230 miliarde de
dolari), după o creştere masivă, cu 70%, a deţinerilor de obligaţiuni în
2010. China este cea mai mare piaţă de export pentru Japonia.
Capitoul III
TOYOTA- Studiu de caz –
25
3.1PREZENTAREA TOYOTA ROMÂNIA S.R.L
Calitatea produselor şi serviciilor precum şi grija faţă de client
reprezintă principii de bază în filozofia Toyota şi pornesc de la tradiţia
Kaizen – Îmbunătăţire continuă. De aceea Toyota deţine poziţia de lider
mondial în ceea ce priveşte calitatea şi fiabilitatea.
Fiecare domeniu de activitate de la design, producţie, logistică şi până
la serviciile de vânzare şi post-vânzare se supune celor mai înalte standarde
de calitate şi are ca scop depăşirea aşteptărilor clientului. Iar aceste realizări
au fost răsplătite de-a lungul timpului cu numeroase premii şi distincţii
făcând din Toyota una dintre cele mai premiate mărci din istorie în întreaga
lume.
Toate aceste realizări ale mărcii Toyota se datorează în primul rând
echipei Toyota, oamenilor care, identificându-se cu munca pe care o depun
zi de zi au făcut posibil acest succes, creând astfel sloganul : În fiecare
Toyota este o parte din noi toţi! Toyota ta este şi Toyota mea!
TOYOTA ROMÂNIA S.R.L.
Sediul social: Şos. Pipera-Tunari, nr.1, comuna Voluntari, jud. Ilfov
Tel: +4021 2000 300
Fax: +4021 2000 301
E-mail : [email protected]
Nr. de înregistrare la Registrul comerţului: J23/2402/31.07.2008
C.U.I: 12723443 din 29.02.2000
Capital social: 51.117.966 RON
În Europa, Toyota are o abordare bi-laterală de implicare în societate.
Organismul The Toyota Fund for Europe (TFfE) funcţionează la nivel pan-
european şi sprijină proiecte dezvoltate în diferite ţări sau regiuni europene.
26
TFfE sprijină proiecte în domenii în care deţine, împreună cu partenerii săi,
expertiza şi experienţa necesară: protecţia mediului, siguranţa rutieră şi
educaţie tehnică.
Al doilea palier de acţiune este prin companiile Toyota locale pentru
proiecte la nivel regional şi naţional.
Toyota ocupă locul I şi primeşte titlul de “brand-ul cel mai verde” în
prima ediţie a topului “Cele mai verzi mărci la nivel mondial”, publicat de
compania de consultanţă Interbrand, pe 26 Iulie 2011. Studiul ia în
considerare informaţiile publice despre perfomanţele unei mărci în raport cu
mediul şi percepţia opiniei publice despre marca respectivă, asa zisa
“imagine verde” pe care marca o are în societate.
Pe baza acestor informaţii se realizează scorul de performanţă verde.
Raportul Interbrand atesta că Toyota este un exemplu despre cum
preopcuparea faţa de mediu devine o prioritate la nivel de management,
determinând astfel angajamentul real faţă de opinia publică din toata lumea.
Angajamentul permanent al Toyota faţă de mediu a fost exprimat şi în
Viziunea Globală Toyota, publicată în luna martie 2011, scopul declarat
fiind acela de a reduce emisiile de dioxid de carbon în timpul întregului
process de fabricare şi vanzare prin care trece un vehicul. Compania face de
asemenea eforturi de a conserva resursele naturale prin reciclare şi de a
desfasura activităţi aflate în armonie cu natura.
O contribuţie cheie la performanţele ecologice ale companiei, conform
raportului, o are tehnologia integral hibridă Toyota. De la lansarea sa în
1997, modelul Prius – aflat acum la a treia generaţie – a contribuit
substanţial la vânzările de vehicule hibrid Toyota si Lexus, ce totalizează 3,2
milioane de unităţi la nivel mondial.
27
În 2010, Toyota a introdus tehnologia hibridă şi pe vehiculul compact
Toyota Auris, produs la fabrica din Marea Britanie. Gama Prius va fi extinsă
în curand cu modelul de şapte locuri Prius +, precum şi cu vehiculul ce va
reprezenta un pas important în evoluţia Toyota şi desăvârşirea filozofiei
sale , Prius Plug-in Hybrid, ce va fi lansat in 2012.
Având o strategie pe termen lung în ceea ce priveşte abordarea
sustenabilă a tuturor operaţiunilor sale, Toyota dezvoltă o serie de iniţiative
în Europa, printre cele mai recente numărându-se un perete solar la fabrica
Toyota din Valenciennes, Franţa, un panou solar la scară, instalat la fabrica
din Derbyshire , Marea Britanie şi o instalaţie cu două turbine de vânt, la
Centrul de Logistică Toyota din Zeebrugge, Belgia.
Metodologia de masurare utilizată în raportul “Cele mai verzi mărci la
nivel mondial” a fost dezvoltată de catre Interbrand împreună cu Deloitte,
scorul verde fiind astfel gândit încât să poată fi aplicat pentru mai multe
industrii. Interbrand a intervievat şi 10.000 de consumatori din cele mai mari
zece pieţe ale lumii, incluzând Statele Unite ale Americii, Japonia, China,
Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Brazilia, Spania şi India. Scopul
acestor interviuri a fost acela de a determina percepţia asupra performanţelor
verzi ale unei mărci.
3.2EVOLUŢIA VÂNZĂRILOR ÎN PERIOADA 2011-2013
În perioada 15 mai – 30 octombrie, Toyota România, a dat startul
celei de-a doua ediţii a unuia dintre cele mai importante evenimente ale
mărcii: Caravana Toyota Experience 2011.Au fost testate toate modelele
gamei Toyota:iQ, Aygo, Yaris, Auris, Corolla, Avensis, Prius, Auris HSD,
28
Urban Cruiser, Rav 4, Hilux, Land Cruiser 150. Pentru Toyota, grija pentru
clienti, impreuna cu calitatea produselor si serviciilor oferite acestora,
reprezinta pilonii principali ai dezvoltarii marcii în economie.
Marca
Brand
Autoturisme Com.<3.5t + Minibus Total
1 2 1+2
Decembrie YTD 2011 Decembrie YTD 2011 Decembrie YTD 2011
TOYOTA 177 2802 23 91 200 2993
Situaţia livrări automobile – Decembrie 2011
Buletin statistic Auto - APIA
În 2011, Toyota România S.R.L a vândut 2993 de modele de
autoturisme, dintre care 200 de modele au fost vândute in luna decembrie.
Judeţ / Marcă ToyotaARGEŞ 70BACĂU 71BIHOR 44
BISTRIŢA 10BRAŞOV 118BRĂILA 66BUZĂU 62
CLUJ 62CONSTANŢA 57
DOLJ 79HARGHITA 27
IAŞI 174MARAMUREŞ 74
MUREŞ 79PRAHOVA 77
SIBIU 7
29
SUCEAVA 61TIMIŞ 91
VÂLCEA 14VRANCEA 41
BUCUREŞTI 1032TOTAL 2315
Situaţia teritorială a vânzărilor efective CUMULAT 2012Sursă APIA
În anul 2012 Toyota Romînia S.R.L a vândut 2315 modele de
autoturisme, dintre care: 7 modele Toyota GT86, 340 modele Aygo, 1 model
IQ, 661 modele Yaris, 443 modele Auris, 108 modele Corolla, 6 modele
Corolla Verso, 359 modele Avensis, 18 modele Prius, 2 modele Urban
Cruiser, 219 modele Rav 4, 130 modele Land Cruiser si 21 de modele Land
Cruiser 200. Dintre cele 2315 modele vândute, 202 autoturisme au fost
livrate în luna decembrie. Au mai fost vândute 238 de modele de
autoturisme sub 3.5t, în total in anul 2012 s-au vândut 2553 de autoturisme
marca Toyota.
Marca
Brand
Autoturisme / Com.<3.5t+Minibus
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Total
Toyota 141 297 480 740 1658
Situaţie livrări ianuarie/februarie/martie/aprilie 2013
Buletin Statistic Auto – APIA
În anul 2013, Toyota România S.R.L, în decursul lunilor ianuarie,
februarie, martie şi aprilie a livrat 1658 de modele de autoturisme.
În prezent Toyota România S.R.L are o reţea extinsă de parteneri
cum ar fi: Toyota Bacău - Auto Best Center, Toyota Baia Mare - Land
30
Motors, Toyota Bistriţa - Mondial Motors, Toyota Braşov - Genius Motors,
Toyota Brăila - Estima Motors, Toyota Bucureşti Nord - Inchcape Motors,
Toyota Bucureşti Sud - Toyo Motor Center, Toyota Buzău - Rol Car Motors,
Toyota Cluj Napoca - Profi Auto, Toyota Constanţa – Motor Expert, Toyota
Craiova – Top Motors, Toyota Focşani – Auto Best Center, Toyota Iaşi –
Mega Auto, Toyota Odorhei – Euro-Car Trading, Toyota Oradea –
Clasmotor, Toyota Piteşti – Next Automobile, Toyota Ploieşti – Arena Auto,
Toyota Râmnicu Vâlcea – Next Automobile, Toyota Sibiu – Genius Motors,
Toyota Suceava – Revlaco Motors, Toyota Târgu Mureş – Euro-Car
Trading, Toyota Timişoara – Westmotors.
3.3 TOYOTA 75 DE ANI DE EVOLUŢIE
Toyota Motor Corporation este una dintre cele mai „tinere” companii
auto din lume, la cei 75 de ani împliniți pe 3 noiembrie 2012, dar a reușit să
devină cel mai mare producător de maşini, în ciuda faptului că principalii
concurenţi au împlinit centenarul de câţiva ani buni. Anul acesta, Toyota, a
11-a companie a lumii ca venituri, a anunţat că a produs maşina cu numărul
200.000.000. În anii ’60, Toyota se afla deja în plin proces de aliniere la
standardele internaţionale şi-a introdus propriile sisteme de calitate, setate
astfel încât în fiecare stadiu al producţiei se ştia exact cine este responsabil
pentru analiza şi descoperirea cauzelor defectelor, precum şi pentru
stabilirea măsurilor de remediere. Primul rezultat a fost în 1965, când Toyota
a primit premiul Deming pentru calitate, acordat de Uniunea Omenilor de
31
Ştiinţă şi Inginerilor Japonezi. Dar viaţa internaţională a mărcii începuse
deja cu câţiva ani înainte. Era 1957, şi primul model Toyota, denumit
Crown, ajunsese în Los Angeles ca maşini demo. Un an mai târziu, era
înfiinţată Toyota Motor Sales USA, care vindea 288 de vehicule pe piaţa
americană. Era un început modest, dar ferm. Piesa de rezistenţă a devenit
însă Toyota Model BJ, cel care în 1955 devenea Land Cruiser, un model
conceput în 1951 pentru piaţa japoneză, care a căpătat rapid în SUA un
renume de vehicul solid, potrivit pentru orice fel de teren. Un alt reper
pentru istoria mărcii a sosit în 1966. Era rândul modelului Corona să intre pe
sub pielea americnanilor, iar vânzările sale au ridicat marca japoneză la
20.000 de unităţi în primul an în care s-a vândut. În 1967 Toyota devenea
deja a teia marcă de import în SUA. În 1972, vânzările sale atingeau pragul
de 1 milion de unităţi, iar în 1975 se instala confortabil pe primul loc la
importuri. A fost doar primul pas către ceea ce înseamnă azi Toyota în SUA:
14 uzine şi 25 de milioane de autovehicule produse în America de Nord.
Povestea din Europa a mărcii Toyota are o altă istorie, iar marca
japoneză a râvnit întotdeauna la ea. Primele exporturi în Europa au început
în 1960, în Malta şi Cipru, în volume foarte mici. S-a petecut însă ceva ce a
declanşat expansiunea mărcii pe acest continent. Este vorba despre vizita lui
Walther Krohn, preşedinte Erla Auto Import din Danemarca. Acesta a
convins compania japoneză să exporte modelul Crown, construit cu volanul
pe partea dreaptă, în Danemarca, în ciuda faptului că reprezentanții
constructorului erau convinşi că nu sunt pregătişi pentru intrarea pe o nouă
piaţă. Prezentarea la un salon local s-a dovenit a fi un succes: 400 de maşini
erau cumpărate în primul an, 1963, pentru ca în 1964 vânzările să se ridice la
1.500 de unităţi. Au urmat Finalnda, Olanda, Belgia, Elveţia. Prima
32
reprezentanţă a fost deschisă în Copenhaga, iar Danemarca a rămas şi astăzi
ţara cu cele mai mari vânzări de Toyota din Europa. Producţia de maşini
Toyota a început în 1968, cu liniile din Portugalia dedicate modelului
Corolla. În 1972 se fabricau 10.000 de maşini, Corolla şi Corona, plus
camionetele Dyna.
După criza petrolului şi scăderile masive de vânzări din anii ’70, au
urmat ani de expansiune. Toyota Motor Company a cumpărat dealerul
propriu din Germania, în 1974, redenumit Toyota Deutschland, şi astfel a
început o nouă eră pentru marca japoneză. Toyota a început să se implice în
sporturile cu motor europene, când a fost înfiinţată şi o companie
specializată. A fost perioada în care echipa proprie a câştigat etapele WRC,
între 1983 şi 1986. În 1976 se atingea primul milion de maşini vândute în
Europa. Anii ’80 au adus noi modele pe pieţele europene: MR2, Supra şi
Celica au fost cele care au contribuit la creşteri spectaculoase ale vânzărilor,
până la 440.000 în 1987. Anul 1987 a adus şi prima colaborare: cu
Volkswagen, care producea în Hanovra modelul Hilux şi versiunea proprie,
numită Taro. La sfârşitul decadei era fondat Toyota Technical Centre pentru
Europa, în Belgia. Aici s-a dezvoltat ulterior Toyota Motor Europe
Technical Centre, punctul nodal al operaţiunilor globale pentru segmentele
A, B şi C. De asemenea, Centrul European pentru Design şi-a stabilit aici
sediul.
Cea de-a doua marcă a grupului Toyota, Lexus, produsul premium care
a fost creat pentru a contracara mărcile europene şi în special Mercedes-
Benz, a fost lansat în 1989, la capătul unui amplu şi lung program. Doar un
an mai târziu, Lexus intra și pe piaţa din Europa, chiar dacă timid. Perioada
33
modernă a mărcii a însemnat noi unităţi de producţie şi noi modele dedicate
fiecărei pieţe.
Finalul secolului 20 a adus şi primul model hibrid, Prius, devenit şi cel
mai vândut model din acest segment din lume. După 15 ani de la
introducerea sa pe piaţă, nu mai puţin de 4 milioane de exemplare au fost
vândute, din care 500.000 doar în Europa. Titluri de „Motorul Anului”
(Prius, 1999) sau „Maşina Anului” (Yaris, 2000) au încununat succesul
mărcii japoneze pe Bătrânul Continent. În 2005 au fost puse bazele uzinei de
tip joint-venture din Cehia, alături de PSA Peugeot Citroen. Aici se fabrică
şi azi 3 modele: Toyota AYGO, Citroën C1 şi Peugeot 107. În acelaşi an,
Prius primea titlul de „Maşina Anului”, iar vânzările atingeau 1 milion de
unităţi.
Astăzi, Toyota acoperă 56 de ţări europene, are 30 de companii proprii,
14 centre logistice pentru piese şi 11 pentru vehicule. Pe străzile din Europa
circulă aproximativ 13 milioane de maşini Toyota şi Lexus.
La nivel mondial, după 75 de ani de la desprinderea departamentului de
vehicule de ţesătoriile Toyoda, compania are 300.000 de angajaţi şi a depăşit
200 de milioane de vehicule. În 2008 a devenit cel mai mare producător de
autovehicule din lume, titlu pe care l-a pierdut, probabil temporar, în 2011,
ca urmare a dezastrelor naturale din Japonia.
CONCLUZII
34
Avansul economic impresionant realizat de Japonia a uimit şi încă
mai uimeşte atât economiştii, cât şi pe străinii acestei discipline. O ţară cu
peste 6 milioane de persoane repatriate, cu 13 milioane de şomeri, cu o
suprafaţă care i s-a redus cu 678.000 kilometri pătraţi rămânându-le doar
370.000 kilometrii pătraţi, cu o masă monetară care s-a dublat în mai puţin
de 10 luni, cu nivelul alimentelor situat sub jumătatea celui din 1935, cu
capacitatea industrială distrusă în proporţie de 60% faţă de nivelul existent
înainte de război, cu marile oraşe ruinate într-un procent de peste 50%,
casele peste 25%, rafinăriile peste 75%, flota maritimă peste 90%, oţelăriile
peste 15%, cu o suprafaţă cultivabilă cu orez diminuată 30% etc, a reuşit
marea performanţă ca la finele războiului să deţină poziţia de a doua
economie a lumii capitaliste şi a treia la nivel mondial (după doar două
decenii). Această perioadă poartă numele de ”miracolul economic japonez”.
Doresc să subliniez şi eficienţa adaptivă dinamică de care a dat
dovadă arhipelagul nipon, cu precădere după primul şoc petrolier, când
industria niponă era aproape desfiinţată şi reclădită din temelii, continuându-
şi creşterea, mai mare decât a celorlalte state dezvoltate.
În ceea ce priveşte factorii care vin să susţină cele mai sus
menţionate, doresc să amintesc: tendinţele progresului unei economii de
piaţă urbane (fără rival în Europa) cu drumurile dintre ele, acumularea de
resurse băneşti, apariţia şi la nivel naţional, unitatea şi birocratizarea
societăţii, aglomeraţiile intensificarea creditului, apariţia muncii salariate, a
cartografiei, a medicinii, a astronomiei, dezvoltarea confucianismului, rata
înaltă a alfabetizării, controlul strict asupra populaţiei, evoluţia produselor
artizanale şi a industriei textile, „încolţirea” construcţiilor navale şi a
canonierelor.
35
La o analiză retrospectivă efectuată la finele primei conflagraţii
mondiale, se poate observa că în aproximativ jumătate de secol, Japonia şi-a
făurit podul care a făcut trecerea de la situaţia de autarhie la o deschidere
comercială însemnată, similară cu cea a marilor puteri vestice, de la apariţia
unor manufacturi la finalizarea revoluţiei industriale şi de la statutul de
datornici, la cel de creditori neţi. Această perioadă poartă în literatura de
specialitate numele de ”primul miracolul japonez”.
Ca urmare a unui studiu empiric pe care l-am întreprins, am
observat, în primul rând, că o variaţie de 1% a consumului va determina în
medie, o variaţie de 0.3798% a creşterii economice, ceilalţi factori
presupunându-se a fi constanţi, iar o variaţie de 1% a importului de
tehnologie va determina în medie, o variaţie de 0.0738% a creşterii
economice, ceilalţi factori presupunându-se a fi constanţi Prin urmare,
47.36% din creşterea economică a fost cauzată pe intervalul 1955-2011 de
către consumul intern şi importul tehnologic. Restul de peste 50% a fost
datorată altor factori pe care i-am analizat în cadrul lucrării mele.
Plecând de la afirmaţia că: “problema este întotdeauna aceeaşi:
guvernul sau piaţa, altă soluţie nu există”, s-a aplicat o politică mixtă cu o
simbioză nemaiîntâlnită între cele două poluri: cel birocratic şi mediul de
afaceri, cheia constând în reuşita celor două grupuri de a ajunge la un
consens. Astfel, Japonia ştie să îmbine avantajele pieţelor libere cu
beneficiile intervenţionismului.
Singura ţară non-europeană care a cunoscut revoluţia industrială
înainte de secolul al XX-lea Japonia, a avut marele avantaj de a utiliza
tehnologia occidentală şi mâna de lucru asiatică. Nicăieri în lume nu exista
la acea oră această combinaţie. În restul ţărilor orientale exista forţă de
36
muncă ieftină, dar lipsea tehnologia avansată, în timp ce statele vestice
beneficiau de aceasta, dar salariile constituiau o cheltuială importantă.
Fiind total dependentă de importul de materii prime, scumpirea
barilului de petrol avea să arunce Japonia într-o altă eră (cea a exporturilor).
Ca urmare a unei strategii bine gândite şi bine pusă în practică, ţara asiatică a
oferit o lecţie importantă tuturor puterilor mondiale, care nu au reuşit să îi
facă faţă, înregistrând un excedent de peste 80 miliarde de dolari în 1986,
ceea ce speria lumea occidentală.
Din cercetările făcute pe parcursul lucrării mele am ajuns la
concluzia că Japonia va incerca un nou experiment economic, pentru a stopa
deflaţia, a anima creşterea economică şi pentru a reface încrederea mediului
de afaceri şi consumul.
Japonia se confruntă cu eforturile de a depăşi situaşia in care se afla
în urma cutremurului şi a tsunamiului care au lovit-o cu consecinţe tragice.
concluzie importantă ar fi mobilizarea autoritaţilor japoneze cu privire la
măsurile rapide şi decisive pe care le-a adoptat ca raspuns la dezordinea de
pe piaţele financiare.
BIBLIOGRAFIE
1 Barna R. Sisteme economice contemporane. Editura Polirom
37
Bucureşti 2004
2 Buşe Constantin Japonia un secol de istorie?. Editura Humanitas Bucureşti
1990
3 Giplin Robert Economia Mondială în sec. XXI. Editura Polirom
Bucureşti 2004
4 Murgescu Costin Japonia în Economia Mondială. Editura Stiinţifică şi
Enciclopedică Bucureşti 1982
5 Paun N. Sisteme economice contemporane. Editura Polirom
Bucureşti 2004
6 Tuiu Florea Japonia un miracol?. Editura Politica Bucureşti 1975
7 http://geopolitics.ro/japonia-un-pitic-geopolitic-sau-un-
gigant-international/
8 http://www.jetro.go.jp/en/news/releases/20120223142-
news
9 http://www.toyota.ro/dealers/toyota_romania.tmex
10 http://www.toyota.ro/about/responsabilitate_sociala.tmex
11 http://www.toyota.ro/about/news_and_events/
brand_eco.tmex
12 http://www.toyotaiasi.ro/despre/noutati/
Caravana_Toyota_Experience_2011-6.html
13 http://www.apia.ro/wp-content/uploads/2012/08/2011-12-
SitMake.pdf
14 http://www.apia.ro/wp-content/uploads/2013/02/2012-12-
Sales.pdf
15 http://www.apia.ro/wp-content/uploads/2013/02/2013-01-
Sales.pdf
38
16 http://www.apia.ro/wp-content/uploads/2013/03/2013-02-
Sales.pdf
17 http://www.apia.ro/wp-content/uploads/2013/04/2013-03-
Sales.pdf
18 http://www.apia.ro/wp-content/uploads/2013/05/2013-04-
Sales.pdf
19 http://www.toyota.ro/dealers/retea_parteneri.tmex
39