INALTARE

Privesc incremenit spre piscul inaltDe pe care-am cazut in prapastia uitarii.Mi-e sufletul greu ca plumbulSi trupul mi-e plin de rani.

Aici e-ntuneric si pace.As putea sa mai stau linstit,Dar acolo in varf e lumina, E lumina din care-am venit.

Balanta din suflet se-nclina.Lumina vibreaza mai greaSi urc curajos prima treaptaCe lin ma va-ntoarce la ea.