Transcript
Page 1: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI

CONTRIBUTII LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE

IN VECHILE LITERATURI BULGARA §1 ROMANA

I. Omiliile lui Ioan Exarhul fi izvoarele lor bizantine

II. Omilii folosite in ìnvàjàturile lui Neagoe Basarab

PANDELE OLTEANU

Literatura omiletica1 reprezintà unul din cele mai ràspìndite genuri ale elocventei crestine ce continua, in cuprinsul bisericii, pentru necesitàtile ei doctrinare si educative, traditia marii oratorii antice greco-romane. Atit in apus cit fi in ràsàrit, in limbile latinà fi greacà s-au scris un numàr enorm de omilii — citeva mii — genul fiind ilustrat de nume celebre ca Ioan Hrisostom, Papa Grigore cel Mare f.a. Oratorii creftini au deprins arta vor- birii frumoase la fcoala clasicilor antici sau frecventìnd, ìntr-o perioadà cind creftinismul fi vechea societate fi culturà pàginà mai existau, pe iluftri retori pàgini contemporani. Oratoria creftinà, cu toate genurile ei, ìntre care omilia este cel mai bogat reprezentatà, detine un loc extrem de important in lite­ratura bizantinà fi in toate literaturile care s-au dezvoltat in aria de civi- lizatie bizantinà. In literaturile vechi bulgarà, rusà, sirbà, se cunosc nume insemnate de oratori originali incà din primele secole ale existentei lor. De asemeni, in slava veche fi apoi in slavonà s-au tradus un numàr insemnat de opere ale oratorilor latini fi mai ales greci. Manuscrisele slave adunà, fie in colectii compacte de omilii apartinind aceluiafi autor, fie in „sbornice“ cu continui diferit, sute fi mii de omilii, sau cuvintàri cu alt caracter.

Pinà in momentul de fatà nu existà o lucrare fundamentalà, care sà stabileascà un repertoriu compiei al omileticii bizantine tradusà in slavonà, care a circulat la slavi fi, prin intermediul acestora, la romàni2. Nu existà, de asemeni, nici o lucrare tratìnd circulatia literaturii omiletice la romàni, atit in manuscrisele slave cit fi in versiuni romànefti, defi in cuprinsul afa zisei „literaturi religioase“ tocmai acest gen de scrieri detine locul cel mai

1 Denumirea vine de la grecescul ô(uXia,-aç, care ìnseamnà conversarle familiarà, lec|ie pe un ton familiar, expusà ìn fata unei adunâri. Omiliile sînt, în cele mai dese cazuri, expli- càri aie unor texte din Vechiul sau Noul Testament, în cursul càrora se urmàresc fie scopini doctrinare, fie moral-educative.

2 Existà însà, la slavi, un numàr de studii asupra unor domenii limitate, care n-au fost ôintetizate într-o cercetare de ansamblu. Aproape toate au ràmas necunoscute istoricilor româi.i ai literaturii vechi.

20 — 1003

Page 2: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

306 PANDELE OLTEANU

important. Consacrîndu-ne în ultimii ani cercetârii literaturii omiletice în cultura veche româneascâ, çi abordînd problema celor mai vechi colectii de omilii tipârite în limba romàna, çi anume cele doua «Cazanii» aie lui Co- resi1, am fost adusi în mod firesc sa cercetâm originalele slavone çi apoi întreaga problema a literaturii omiletice în literaturile vechi slave. Dar, cum izvorul primordial trebuie càutat în Bizant, am fost obligati nu o data sa facem apel la originalele sau modelele bizantine. Farà îndoialâ, este necesar, din partea slavistilor si a bizantinologilor, un efort coordonat spre a ajunge la o imagine exhaustivà a continutului çi circulatiei acestei literaturi în lumea bizantino-slavâ si la români. Elaborînd o monografie2 ce-çi propune sa urmâreascà literatura omiletica în româneste în se- colul al XVI-lea çi în prima jumâtate a secolului al XVII-lea, pina la cele trei mari colectii de Cazanii tipârite la Govora, Dealu çi mai aies la Iaçi (vestita Cazanie a lui Varlaam), urmârind pe de altâ parte modul în care omiliile au fost utilizate în opera celui mai mare scriitor român al epocii vechi, Neagoe Basarab, am ajuns la o serie de rezultate dintre care unele vor fi comunicate în lucrarea de fatâ. Eie implicâ si problème de metodologie a cercetârii literaturii omiletice.

într-adevâr, studiul acestui gen de literaturâ implicâ serioase dificultâti. în primul rînd, fiindcâ evul mediu, neavînd ideea proprietâtii literare, un autor mai nou era inclinât sâ-çi punâ opera pe seama unui nume celebru spre o face sâ circule mai uçor $i sâ capete mai multâ autoritate. Critica de atribuire este deci necesarâ in foarte multe cazuri. Nu rare sînt si cazurile cînd pasaje întregi dintr-o opera a unui scriitor sînt preluate fârâ nici o men- tiune de altul. Cine emite judecâti, asupra ideilor çi mai aies a stilului celui din urmâ, riscâ, în acest caz, sâ vorbeascâ în realitate de cel dintîi. S-a întîmplat adesea ca, traducînd din greacâ în slavonâ sau copiind aceste traduceri, cârturarii slavi sâ le schimbe atribuirea. Omiliile lui Simeon Mo- nahul, scriitor bizantin din secolul al XI-lea, care au fost folosite textual de câtre Neagoe Basarab, au circulât în traducerea slavonâ sub numele lui Ioan Zlataust. Deoarece Ioan Caleca, autor bizantin din sec. al XlV-lea a fost condamnai de un sinod isihast, omiliile sale au fost atribuite patriarhului isihast Calist, spre a putea fi salvate, çi au circulât astfel în traducere sla­vonâ. Au fost apoi traduse în româneste si tipârite de Coresi în 1581, folo- sindu-se Cazania de la Zabludov tipâritâ de Ivan Feodorov. Iatâ de ce trebuie sâ fim foarte circumspecti atunci cînd avem de a face cu opere care au la bazâ procedeul de creatie ce construeçte edificii noi cu pietre luate, fârâ schimbare, din constructii mai vechi. în studiul de fatâ ne propunem sâ ilustrâm cele de mai sus, oprindu-ne asupra cîtorva din omiliile atribuite lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual extrase din omilii bizantine in versiune slavonâ.

1 Cf. P. O 11 e a n u, Les originaux slavo-russes des plus anciennes collections d’homelies roumaines, în « Romanoslavica », IX , 1963, p. 163— 193 çi „Poslilla de Neagovo" în lumina „Cazaniei 1“ a Diaconului Coresi (cca. 1564J, «Romanoslavica», X I I I , 1966, p. 105— 131.

2 Vechile Cazanii la români (în pregàtire).

Page 3: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 0 7

I. OM1LULE PREZVITERULUI IOAN, EXARH UL BULGAR,§ I IZVOARELE LOR BIZANTINE

Ioan exarhul bulgar denumit fi «prezviter» este cel mai stralucit repre- zentant al culturii bulgare din secolele al IX-lea fi al X-lea. A decedat pe la 920. Scriitor talentat, minte ascutità, ajutat de o cultura vasta, a ridicat cultura bulgara la nivelul culturilor inaintate din Europa de pe la inceputul sec. al X-lea. Studiase in Bizant impreunà cu tarul Simeon \ care voia sa dea statului bulgar fi curtii din Preslav stràlucirea Bizantului, iar Ioan Exar­hul voia sa ìnalte cultura bulgara la nivelul celei bizantine. Activitatea sa literarà a fost influenzata. de càlugàrul Dux, care ar fi fratele tarului Si­meon 2. Ioan Exarhul a tradus, a prelucrat fi adaptat din literatura teolo­gica fi pareneticà bizantina opere de gindire abstractà ca Hexaimeronul (slav. Sestodnevul3) tratatul de teologie — Bogoslovie *, apoi Izvorul cunostintei — IIr|yr) yvcóaeaiq— , Cerurile (Nebesa) — introducerea, la opera Pentru cre- dinta ortodoxà (’'EkSook; ÙKpipfiq xfjg òpGoSó^ou jcìgtecx;) etc. mai toate de Ioan Damaschin.

Ìn fcoala sa din Preslav a afirmat traducerea dupà sens — ceea ce e valabil fi astàzi. Ioan Exarhul a creat cu indràznealà cuvinte fi expresii noi desàvìrfind fi ìnnoind limba slava5. A fost fi un mare orator bisericesc. Se pregàtea temeinic. Vorbea limpede, sistematic, uneori teoretico-teologic fi filosofie. Alteori in sa povestea simplu, atràgàtor e. Se adresa unui public pretentios, ìnvàtat, cum erau boierii de la curtea din Preslav, ìn frunte cu tarul Simeon, care si el era un mare iubitor de càrti — knigoljubecb. Se presupune cà tarul Simeon a colaborat impreunà cu Ioan Exarhul la tra­ducerea fi ìntoemirea vestitei colectii de omilii Zlatostrui — Suvoiul de aur — pàstratà doar ìn cele douà versiuni putin rusificate ca Sbornie al marelui cneaz rus Svjatoslav Jaroslavic (anii 1073 fi 1076) 7. Sint adevàrate tratate sau enciclopedii didactico-pedagogice ale epocii8. Forma cea mai potrività

1 K. K a l a j d o v i c , loan eksarh Bolgarski, Moscova, 1824.E m i l G h e o r g h i e v , Rezcvetàt na Bàlgarskata literatura, I— X X , 8, Sofia, 1962.

2 P. I l i e v s k j i , Dva slova na Kliment Ohridski i edno na loan Egzarh vo eden rako- pisen zbornik od X V vek, in « Makedonski jazik », V II, 1, Scoplie, 1956, p. 92—93.

3 Das Hexaemeron Exarchen Iohannes, ed. R. Aitzetmuller, I, Graz, 1958.A. G o r s k j i ?i K. N e v o s t r u e v , Opisanie., II, 1, 1857, p. 1—30.

4 A. G o r s k i j fi K. N e v o s t r u e v , op. cit., II, 2. 1859, p. 288— 307.5 V. V o n d r à k , O mluvé Iona Exarcha, Praga, 1896. tJvod.6 D o r a I v a n o v a - M i r c e v a, Kliment Ohridski i loan Ekzarh kato sbzdateli na

slova, in Sbornih Kliment Ohridski, 916 — 1966, Sofia, 1966, p. 255 u.7 N. P. P o p o v, Les auteurs de 11zbornik de Svjatoslav de 1016, «Revue de études sla­

ves» XIV , 1934, p. 5 u.8 A. G o r s k i j fi K. N e v o s t r u e v , Opisanie..., II , 2, Moscova, 1859, p. 365—405.

I zbornik Velikago knjazja Svjatoslava Iaroslavila 1073 godi. Reeditat de R. A i t z e t m i l l e r in Monumenta linquae slavicae dialecti veteris fontes et dissertationes, Wiesbaden, 1965, p. 266. N. P. P o p o v, L ’Izbornik de 1076, dit de Svjatoslav, comme monument littéraire, « Revue des études slaves », X, 1954, p. 44 u.

Page 4: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

308 PANDELE OLTEANU

de invàtàmint era in vremea aceea omilia, cateheza. Chiar Hexaimeronul e sistematizat tot sub forma de omilii. Sbornicul Zlatostruj al cneazului Sim ?on devenit al cneazului rus Svjatoslav Jaroslavic este $i o antologie deosebit de valoroasà a genului omiletico-parenetic. Opera aceasta a produs un mare avìnt cultural in noul stat feudal bulgar al tarului Simeon1 si mai tirziu la slavii de ràsàrit etc.

In afarà de aceste opere masive, lui Ioan Exarhul i s-au mai atribuit fi vreo zece omilii izolate. Acestea sìnt ìnsà in mare parte compilatii, adap- tàri $i traduceri dupà modele bizantine. Vom stàrui deocamdatàasupraomiliei la Schimbarea la fata sau Preobrajenie $i asupra celor de curind descoperite, f i anums omilia despre Ioan teologul si Evanghelistul si omilia la Intimpinarea Domnului Omiliile la Preobrajenie si la ìnàltare sìnt cele mai ràspìndite fi S3 considsrà cà apartin neindoelnic lui Ioan Exarhul.3

1 E m i l G e o r g i e v , Car Simeon in op. cit., p. 271—290.

2 Pinà in prezent se considera in mod aproape unanim cà apartin sigur lui loan Exarhul urmàtoarele omilii izolate :

1 Omilia la Inàltarea Domnului: Ioanna Prezvitera Exarcha bolgarskago: Slovo navSes- vie (voznesenie) Gospoda naie go lisusa Hrista. Incep.: „Veselite se nebesa! Radujse zemle!

2 Omilia lui loan Prezviterul la Schimbarea la fa^à: Slovo na Preobraienie Gospodne Ioana Prezvitera. Incep.: ,,BogT> ¿elovéka prbvago sT>tvori i vt> raj vi. vede..."

3 Panegiricul sfintului apostol $i evanghelist loan Teologul— Pochvala svetago apostolai eyaggelista Ioana Bogoslovca, sotvoreno Ioanom Exarchomb bblgarskimb. Incep.: Paky namb pride velikyi edinyi bogoslovecb Ioanb..." A fost descoperità de curind de cercetàtorul romàn loan Iufu in Sbornicul lui Gherman, p. 30 v — 41r. (cf. Ioan Iufu, Sbornicul lui Gherman (1359), in « Ortodoxia" an. X I, 1960, No. 2, p. 253—279).

4 Omilia lui loan Prezviterul despre Evanghelia la Nasterea lui Hristos: Ioanna Prezvi­tera slovo ot skazania eyangelbskago na roldestvo Gospoda naSego lisusa Hrista. Incep.: Hristu pravdivomu solncju... Aceastà omilie s-a ràspindit si la romàni.

5 Omilia lui loan Prezviterul Exarhul la Intimpinarea Domnului: — Ioanna Prezvitera exarcha slovo na sretenie Gospoda naSego lisusa Hrista. A fost descoperità de curind de P. Ilie- vskji intr-un sbornie din see. XV-lea de redac^ie sirbà, pàstrat la Scoplie. Incepe astfel: „Svètb pravednikom prisno imie neèbstivich ugasaiet..." P. I l i e v s k j i , art, cit, p. 94 u.

6 Omilia despre „Lauda crudi" — Pochvala krestu.S-au mai atribuit lui loan Exarhul si urmàtoarele patru omilii, dar de specialisti mai pu^in i

si cu multe rezerve.

1 Omilia lui loan Prezviterul la „Aràtarea Domnului“ . Slovo Ioanna Prezvitera na Bogo- iavlenie. Incep.: ,,Bogi> Gospodb velikii i svetlyi..."

2 Istorisirea din Evavghelia lui loan -r- de càtre loan, episcop bulgar: Ioanb episkopb Bblgarshi, Slovo ot eyangelbskago skazania. Incep.: Ottidosta paky kfc sebè uéenika divèsta sq. Maria ze stoaàe vii è groba plaéjusti s^...‘‘

3 Omilia la Bunavestirea lui Ioachim si a .4nei. Slovo na BlagoveUenic Ioakima i Anny Textul acestei omilii incà nu se cunoa§te.

4 Omilia despre Cei ce se inmorminteazà in bisericà. Slovo o progrebajuStich Vb Cbrkvi. Aceas­tà omilie apar|ine mai degrabà lui Grigore, fost papà al Romei. Ioan Exarhul este cel mult traducàtorul ei.

Este posibil sà se mai descopere $i alte manuscrise cu omilii care prin titlu, limbà, sti ¡¿i composite sà apar^inà lui loan Exarhul.

3 Cele mai numeroase manuscrise se pàstreazà in Rusia. cf. T o d o r P. T o d o r o v ,

loan Ekzarh kato pisateì-propovednik, Sofia, 1951 p.15; E . P e t u h o v , Bolgarskie literaturnye dejateli dr evnejSej epochy na ruskoj polve, «2urnal Min. Narod. prosv », 1893, nr. 286, p. 314-316.

Page 5: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 309

Cullila pentru „Schimbarea la fajà“ sau Preobrajeaie“. „Schimbarea la fata“ a lui Isus, despre care ne relateazà evanghelia (Matei XV II, 1, 8 fi Luca IX , 28—38) cà s-ar fi petrecut pe muntele Taborului in pre- zenta lui Petru, Iacov fi Ioan, se sàrbàtorefte de bisericà la 6 august. Pe tema aceasta s-au scris mai multe omilii. Una din eie, larg ràspindità in lumea slava, se atribuie de peste o sutà de ani lui Icsn Exarhul, mentio- nat in titlul omiliei respective ca autor sub numele de loan Prezviterul. A descoperit-o O. Bodjanskij ìntr-un manuscris de la sfirfitul sec. al XV-lea. Slavifti ca E. Petuhov au observat cà pe unele copii ale omiliei pentru „Preobrajenie“ este indicai ca autor Ioan Exarhul Copiile sint nume- roase si se dateazà din secolele X IV—XVII-lea. O. Bodjanskij considera cà omilia aceasta apartine neìndoielnic lui Ioan Exarhul. Ca dovadà ar fi limba fi compozitia, care sint la fel cu ale cmiliei la Inàltare. Copia editatà de 0. M. Bodianskij ìncà din 1848 are titlul : Cuvintarea lui Ioan Prezviterul la Schimbarea la fata a Domnului Dumnezeului si Mintuitorului nostru Isus Hristos2. Omilia aceasta se pàstreazà fi in Sbornicul lui Gherman, sub titlul Cuvintarea lui Ioan Prezviterul la Schimbarea Domnului la fata3. Versiunea aceasta pàstratà la noi este mai veche fi mai compietà decit cea publicatà de O. Bodianskij. De aceea Academia de ftiinte a R. S. Bulgaria, a hotàrit sà o editeze integrai impreunà cu panegiricul despre Ioan Teo- logul ca opere originale fi foarte importante ale lui Ioan Exarhul 4.

in afarà de specialistii bulgari au considerai pe Ioan Exarhul ca autor al omiliei pentru „Preobrajenie“ fi slavifti cehi ca V. Vondràk, care a studiat temeinic limba operelor lui Ioan Exarhul 5. Vondrak s-a limitai ìnsà numai la limba a douà omilii : la Inàltare fi la Preobrajenie — cum remarcà fi B. Koneskij, adàugind cà ìncà din vremea lui Kalajdovic aceste douà omilii se considera cà apartin in mod sigur lui Ioan Exarhul B. Tot a lui Exarhul au considerai aceastà omilie fi slaviftii rufi ca O. Bodianskij, S. N. Pa- lauzov7, E. Petuhov, A. I. Sobolevskij, la noi Ioan Iufu. Prof. E. Geor­giev, discutind aceastà problemà in meritoria sa monografie : Inflorirea literaturii bulgare in sec. IX —X-lea, Sofia, 1962, conchide cà „trebuie sà acceptàm aceastà cmilie ca o operà a lui Ioan “Exarhul fi cà„ editarea ei este absolut necesarà fiind cunoscutà ca o operà a lui Ioan Exarhul"8. Mai

1 E. P e t u h o v, op. city p. 3142 Ioana Prezvitera Slovo na Preobralcnie Gospoda Boga i Spasa naSego Isus Hrista, cf.

O. M. B o d i a n s k i j , Slavjanorusskie solinenija v pergamentnom sbornike. I. N. Carskogo in «Ctenija v imper. otèéestva istorii i drevnostej rossiskich». I l i , 1848, nr. 7.

3 Slovo na Preobraienije gospodne Ioana Prez' itera. Blagoslovi otte... in « Sbornicul lui Gherman » Biblioteca Patriarhiei Romàne, Cod. slav., nr, 1, f. 240v.

4 D o r a P e t k a n o v a - M i r c e v a , op. cit., p. 313, unde considera cä «izdanie... e naloiito na rannja bilgarski prepis na tova innogo izvestno proizvedenie na Exarcha».

5 V. V o n d r à k . O mluvé Jana F.xarchn, Praga, 1896, p. 38 u.6 B. K o n e s k i j , Siovata na Ioana Lgzarha, «Makedonski jazik», V ili. 1, Scoplie^

1957 f. 13.

7 S. N. P a 1 a u z o v, Vek bolgarskogo carja Simeona, Petersburg, 1852, p. 107.8 «Treabva da priemem slovoto za deio na loan Exarh»... E. G e o r g i e v , Razcvetbl

na bblgarskata liter atura, Sofia, 1962, p. 263.

Page 6: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

310 PANDELE OLTEANU

mult : apreciind activitatea de predicator si scriitor a lui loan Exarhul, Emil Georgiev se opre^te chiar asupra limbii acestei omilii pentru „Preobra- jenie“ §i elogiazà latura emotionalà, patetica, partea sensibilà, care domina pe cea de continui a argumentàrii. Ilustreazà afirmatiile, citind un pasaj din omilia pentru Preobrajenie, in care automi cauta sa dovedeascà prin intrebàri cele douà tiri ale lui Isus : firea omeneascà si firea dumnezeeascà : Emil Georgiev citeazà acest fragment pentru a ilustra pe baza lui puterea de argumentare, patetismul §i alte calitàti scriitorice^ti ale lui loan Exarhul :

„Dacà el nu era om, atunci a cui mamà e Maria ? Si clacà nu era Dumnezeu, atunci cu se inchinau magii ? Si dacà nu era trup, atunci pe cine purta Simeon in bracete sale ? $i cui !' spunea : „Acum elibereazà in pace pe robul tàu stàpine"? Si dacà nu era trup, atunci cu cine a fugit Iosif in Egipt? Si dacà nu era Dumnezeu, cum s-ar fi indeplinit cuvintele: „Din Egipt m i chemat pe fiul meu"1.

Emil Georgiev deduce cà fiecare argument din textul citat actioneazà mai mult emotional, nu printr-un continut adìnc de dovedire. loan Exarhul are o vorbire frumoasà, nu analizeazá arguméntele. Patetismul acesta se potrivea stàpìnitorilor bulgari, care-si insusiserà ìnvàtàtura crestina ca peo ideologie a lor2. Emil Georgiev considera cà in felul acesta loan Exarhul creeazà o predicà foarte vie. Fragmente din aceastà omilie au fost introduse de B. Angelov si M. Genov si in Antologia de texte bid gare tot sub numele lui loan Exarhul ca autor3.

Ca si profesorul Emil Georgiev procedeazà prof. Todor P. Todorov' in studiul loan Exarhul ca scriitor-orator si Dora Ivanova-Mirceva in recentul studiu despre Climent de Ohrida si loan Exarhul — ca alcàtuitori de omi­lii. Pentru a ilustra procedeele stilistice si subtilitàtile filozofico-teolo- gice de ginditor ale lui loan Exarhul reproduce mai multe fragmente din altà parte a omiliei. De ex. dialogul dintre Isus si Simon Petru, care voia sà facà trei colibe pe muntele Taborului in pustie : pentru el, pentru Isus si pentru Moise, sau pasajul unde se vorbeste cà Isus nu e proorocul Ilie, ci Dumnezeul lui Ilie4. ín versiunea omiliei la Preobrajenie — atribuità lui loan Exarhul — sint unele omisiuni datorità copistilor. Dora Ivanova-Mir­ceva observà cà in partea a doua a omiliei loan Exarhul are un stil povesti-

1 «Eto kak na primer Slovoto na Prcobra ¡enti’ se prevrbsta, v preki patetiÈnata reò v niza ot argumenti za dvete estestva na Hrista — bozestvenoto i Coveskoto.

Ako toj ne beSe iovek, to iija maika e Marija? I ako ne bese bog, to komu se poklo- nicha vlichvite? I ako ne beSe telesen, to kogo nosese Simeon na ncete si? I komu kazvase „Sega pusni raba svoego s mir?“ 1 ako ne beSe telesen, to s kogo izbjaga Iosif v Egipet?, ako ne be§e bog, kak bicha se sbs.dnali dumite: „Ot Egipet \"bzvach sina moego?"».

E m i l G e o r g i e v , Razcvetbt na bblgarskata literatura v IX — X v., Sofia, 1962 p. 266.

J No loan propoveadva pred upravljastata vtrchtska, kojato, usvojla christijanskoto uienie kato svoja ideologia ne se pusta da analizira argumentite na propovednika: tja se opiva povece, poveie ot krasnoreÈicto, otkolkoto se zadilboiava v stdbrianieto». E. G e o r ­g i e v , op. cit., p. 266.

3 B. A n g e l o v $i M. G e n o v , Stara bblgarska literatura v primeri, prevodi i bibliol- grafja, Sofia, 1922.

4 T o d o r P. T o d o r o v . loan Ekzarh kato pisatel— propovednik in «God. na du- hov. Akad.», Sofia I (X X V II), 1950— 1951, p. 30^-31; ,D o r a I v a n o v a - M i r c e v a, Kliment Ohridski i loan Ekzarh kato sbzdateli na slova,' ibid., p. 255 u.

Page 7: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITF.RATURII OM1LETICH 311

tor deosebit de cel filosofico-teologic din partea I-al . Analiza paralelâ a textelor ne dovedeste însâ câ atît pasajele de mai sus cît fi aproape toatâ aceastâ omilie la Preobreajenie nu este a lui Ioan Exarhul, ci a lui Efrem S iru l2. Ioan Exarhul a tradus intégral pârtile cele mai frumoase si mai intere- sante, altele le-a prescurtat sau le-a omis. Ceva mai personal este în partea de început çi sfîrfit. A schimbat uneori ordinea frazelor, dar nu continutul. A pâstrat consecvent citatele biblice. Textul este identic în cea mai mare parte eu al lui Efrem Sirul, care este adevâratul autor. Întrucît pînâ acum nimeni nu a observât aceasta, vom cita paralel cîteva fragmente, servindu-ne atît de omilia lui Efrem Sirul în versiunea latinâ, cît fi de o altâ versiune slavâ mai noua a omiliei lui Efrem Sirul, pâstratâ în Sbornicul 138 din Bibl. Acad. R .S .R .3 Manuscrisul acesta este din sec. al XV-lea. în prima parte a Parenesisului sînt 100 de cuvîntâri aie lui Efrem Sirul (f. 1—289). Omilia pentru Preobrajenie începe la f. 283.

Compararea atentà a textelor ne lâmurefte nu numai asupra originalului §i continutului, dar fi asupra limbii, care este mai arhaicâ în versiunea lui Ioan Exarhul, câruia îi apartine probabil fi prima traducere a omiliei lui Efrem Sirul. Astfel eteri (f. 241r altii) a fost înlocuit mai tîrziu eu nécii (f. 284) ,,unii‘, utroba (f. 241v) eu crévo (f. 283v) „pînteee“, dëlma eu radi, za (283 v) „pentru“, phtb (243 v) eu udo „trup, corp“ (284v), skoncati (243v) isphniti (285 r) „a sâvîrfi, a împlini“, krolina (244r) eu zlbc (285v) „fiere“, cum vom vedea mai departe. Vom indica si în textele citate aceste schimbâri de cuvinte fi micile deosebiri pentru a fi urmàrite mai ufor. Iatâ un frag­ment din prima parte a omiliei, din care se vede câ identitatea textului nu se limiteazâ la citatele biblice, ci este integralâ:

Efrem Sirul, Opera omnia, vol. II, Coloniae

1603, p. 686

Sunt quidam de hie stantibus, qui non gus- tabunt mortem, donee videant filium hominis venientem in gloria sua.

Et post dies sex, as- umpsit Iesus Petrum, acobum, Ioannem fra- rem ejus. In montem

Versiunea atribuita lui loan Exarhul, Sb. Gher­man 241 r

„Sgti eteri ot stoostich zde, ize ne imatt viku- siti swnriti dondeze vi- dett syna celovece gre- dostago v i slave svoej.

Tace po sesti dem> pogtt Simona, Petra i Jakova i Ioana —- brata ego. Ti vbzvedeo na goro vysoko

Efrem Sirul, Cod. si., 138, f. 283.

Sçt b nécii ot zde stoçsti- ichi ize ne vikusetb stm- rti dondeze videtb syna celovëceskago gredosta v i slavë svoej.

I po dnech sestich poeti Simona i Jakova i Ioa­nna, brata ego na goro vysoko dzëlo i preobrazi

1 «Na vtorati òast m slovoto autorbt S3 uvliia v razkaz». Op. cit. p. 261.2 E fjr e m S i r u 1,\ E i ç t))V M s I a nil p ( f ioiatv (La Schimbarea la fa^â). încep.

AOtù tù npàynata naptupoöai, Opera omnia, vol. II , Roma, p. 46 u. Sau édifia Oxford: 1709, Versiunea latin i din „Opera omnia" s-a publicat çi la Coloniae, 1603.

3 Acelafi manuscris a fost utilizat pentru studiul izvoarelor Invàtàturilor lui Neagpe de câtre Dan Zamfirescu în comunicarea Invàtàturile lui Neagoe Basarab. Istoria textului si tehnica

folosirii izvoarelor, prezentatâ la AsociaÇia Slavistilor din R.S.R. la 12 X II . 1966.

Page 8: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 1 2 PANDELE OLTEANU

exelsum valde transfi- guratus est ante eos. Et resplenduit facies ejus si- cut sol. Vestimenta au- tem ejus facta sunt alba sicut nix.

Viri etenim, quos dixit non gustaturos mortem, donec videant figuram adumbrationem adven- tus jus...

Sunt hi tres apostoli quos assumptos duxit in montem ostendit eis quo pacte venturus sit in die novissimo, in glo­ria divinitatis, in cor­pore humanitatis suae. Duxit autem rursus ip- sos in montem ut eis demonstraret, quisnam iste sit filius, cujus.

Quando enim illos inter- rogavit, dicens : Quem dicunt homines esse fi- lium hominisì Dixerunt ei : Alii quidem Eliam. Alii vero Hieremiam, aut unum ex prophetis.

Ideo eos sursum duxit in montem, ostendit que se non esse Heliam, sed Deum Heliae. Neque rur­sus Heremiam, sed qui sanctificavit Heremiam in utero matris. Neque venum ex prophetis, sed prohetarum Dominum, qui miserai eos. Et denuo ostendit illis, se caeli, ter­rae Creatorem esse. Se­que vivorum mortuo- rum esse Dominum. Im-

dzélo i préobrazi se predi, nimi. Lice emü visija ja- ko i slmce i rizy ego byso bély jako i svéti.

Mozo bo Qze ménitb jako ne imgtb vbkusiti sm irti dondeze videti slavo pri- chodnog emü.

To sii to léchQ apostoli 5t dvoju na desetich jpze i pojmb vizvede na gorp. Vizvede ze ochote poka- zati kto est symsij, iiili. Egda bo o viprasaase reky: „Kogo me glagoleti celovéci byti syna celo- vécé? Glagolasp emù : Ovi I l i9 a drùzi Ieremio, ili edini. òt prooroki

Sego radi vizvedp na goro i pokaza imi. jako nést Ilia, np Bogi, Ilini».

Izé bé i Iercmip ostili, vi, glrohé materi. I edini. 5t prooroki. np g t pro- orocbski., ize i po&la? i paky pokaza imi. jakoze estb tvorecb zcmli i ne- besi. I st. este vladika zivych i mri.tvych. Povelè bo vi.sedi.somu jako na nebo Ilii saniti i umersomu Moisejuvi.

se predi nimi. Prosu vteSe lice ego jako slnce rizy ze ego byse bély ja jako svèti,.

Moze ichze rece ne uz- retb si.mrti dondeze vi- deti obrazi. prisestvia ego.

Sotb sii trie apostoli ich­ze poemi, vizide na goro i pokaza imi. kako chos- teti. priiti vi» denb pos- lecLnii Vb slave bozestva ego. Vbzvede ichi na go­ro da pokazetb im i ci esti syni i kotorago

Egda bo viprosi ich :

„kogo me glagoleti elei byti syna celovéceskago. Glàse emù : Ovi ubo Ilio, ovi ze Ieremio ili edinogo ot prooroki.

Sego radi vizvede ichi na goro i pokazuetiim i jako nésti Ilia np bogi Ilin i. Nize paky Ieremia no ostivy Ieremiu ot èreva materine nize edini proorokomi i poslavyi téchi i paky pokaza im i jako est tvorecb nebu i zemli. I t i i jesti Gos- podb zivymi i mrtvymi.

Page 9: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATUR!! OMILETICE 3 1 3

peravit enim caelo, Eliam deduxit invit terrae. Moi- siu suscitavit ipsosque in montem Sina adduxit ut eis ostenderet se esse fi- lium Dei...1

viskresnoti resnati iz mrtvych i vtzvede o na goro da pokazëtb imi, jako sym. est Bozii...“

Povelë bo nebu i si>vede Ilio. I poma a zemli vis­tavi Mojsea i vizvede ichi na gorò da poka- zetiim-b jako ty jestisyn bozii...

Sau ceva mai departe, dupà un citat din Evanghelie, urmeazà un tablou in care slbtice „soare“ a fost ìnlocuit in versiunea slava din see. al XV-lea cu mi bnia „fulger“.

Dora Ivanova Mirceva citeazà descrierea pentru a ilustra talentili lui loan Exarhul de a zguràvi tablouri minunate cu un avint organic al fante- ziei2. Prof. Todor P. Todorov considera cà in aceastá descriere loan Exarhul foloseste paralelisme antitetice foarte frumos legate prin repetàri retorice: „Ucenicii vedeau pe munte doi sori : unul obifnuit fi altul neobifnuit. Unul vàzut—“.3 Tabloul ìnsà apartine in intregime lui Efrem Sirul:

Efrem Sirul, p. 687

op. cit., Sb. Gherman f. loan Exarhul

Dvè slmci ùcenici na goré videaachg : edino obye- noe, a drùgoe neobye- noe ; edino vidimo imi i v i vsemb miré sijaoste na tvrbdi a drùgoe tèm i sa- mém tbciq meno ze lice Christovo. I byso bély rizy ego, tèmi, bo javi jakoze ot visego télese emù kypèse slava i ot viseo pitti emù pro- sijaso luce.

243 r Efrem Sirul Cod. si. 138, f. 248 v

Dvë sltnci ucenici zrëchç : Edino na nebesi po obyca- ju. I edino irez obyCaju edino svetëstee temu i mi­n i vi semu na tvrdi. I edi­no temu edinem svetëste lice ego na ne. Rizy ze ego byse bëly jako svët .Poka- za jako ot visego tëla ky- pese slava bozestva ego i ot vbsech udes ego pro- suvteSe svet ego.“

Duos soles in monte vi- debant discipuli, unum ex consuetudine in caelo resplendentam, alterum praeter consuetudinem : unum qui eis lucebat universum mundum il- luminabat in firmamento unum qui ipsis solis tune resplendebat, faciem ni- mirum Iesu, inter ipsos.Vestimenta autem sua ostendit eis alba in star lucis : quia ex toto cor­pore ejus, gloria divini- tatis suae scaturiebat. Ex omnibus membris suis ux ejus refulgebat.

Cercetatorul poate constata numai pe baza versiunilor latina fi slave cä e vorba de aceeasi opera sub douä nume : loan Prezviterul fi Efrem Sirul. Textul este identic. Deosebirile sint de exprimare fi lexic : videaachQ „vedeau“

1 Sancti Ephraem Syri... Opera omnia... ed. Gerardo Vossio, Coloniae, 1603, v. I l l , p. 686— 691 : Sermo in Transfigurationcm Domini Dei Salvatoris nostri Jesu Christi.

2 „... Ziznenata pravdivost po krajno interesen nafin se splita s prehrasni obrazi si>zda- deni st.5 stichien polet na fantazijata" — Dora Ivanova - Mirceva, op. cit., p. 262.

3 «... Propovedniktt se vnsta na novo k im evangelskija razkaz. Sledva mnogo krasivo sravnitelno protivopalagane, sverzano s ritorieno povtorenie: dvé slinci na goré ücenici div- léchu: edino obyéno a drugoe neobyäno. Edino vidimo—». T o d or P . T o d or ov, op. cit p. 31

Page 10: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 1 4 PANDELE OLTEANU

$i zreaacliQ „zàreau ; sjaqste „stràlucind“ si svetéste „luminìnd“ sau mene si sveteéte. Javiti „a se ivi“ §i pokazati „a se arata“, ori phtb „trup“ si itdy „mo­dulare“. Nu este exclus sa fie vorba de douà traduceri independente. Prima fàcutà independent de loan Exarhul, care a ales aceastà omilie a lui Efrem Si- rul, $i alta fàcutà in cadrul unei ìntregi colectii de 100 de cuvintàri ale ace- luia^i Efrem Sirul. De obicei ìnsà se ràspìndea si pàstra aceea^i traducere.

Desi pe alocuri loan Exarhul a intervenit in originalul lui Efrem, oricine ì$i dà seama cà este vorba de aceea^i omilie. loan Exarhul a tradus mai strìns de text partea emotionalà, pateticà de la sfìr^itul omiliei, care incepe chiar cu fragmentul citat $i de Emil Georgiev ca model de frumusete re- toricà a lui loan Exarhul :

Efrem Sirul — Omilia „In transfigu- rationem Domini, Opera omnia ... Coloniae, 1603, p. 688—689

Si enim non erat caro, quorsum Maria in mediu producta est?

Et si non erat Deus, quem noue Gavriil gospodom vocabat?

Omilia „Schimharea la fata' atri- buita lui loan Exarhul. Sbornicul lu i Gherman, f. 246r

„...Aste bo bi celoveki nebyli to cija be Mariia mati?

I aste ne bi Bogi byli sivriseni, to kogo Gavriili gospodomi nari- cale?

Si non erat caro, quis nam in praesepio recumbebat?

A omis ijase intrebàri.

I aste ne biv i p itt ili se, to kogo v i peleny povivaacho?...

Et si non erat Deus, Simeon ad quem dixit: Dimitte me in pace?

Si non erat caro, Ioseph quem nam accepit in Aegyptum fugit?

Et si non erat Deus, illud :„Ex Aegypto vocavi filium meum“, in quo nam ad impletum est?

Si non erat caro, Ioannes quem baptizavit?

I aste ne by Bogi byli, to k i komü glagolase Svmeoni : „Nine posli raba svoego miromi“?

I aste ne bi pliteni, to si cernì béza Iosifi v i Egypeti?

I aste ne bi bogi byli, to gde se bi slovo se skoncélo : iz i Egypta vizvach syna svoego?

A§te bi ne bi p lite li byli, to loam kogo kristaase?1

1 Traducerea versiunii slave preluatà textual de loan Exarhul dup i omilia lui Efrem : Sirul pentru Schimtarea la fa^à:

,,Cà dacà nu ar fi fost om, atunci a cui mamà este Maria?¡ji dacà nu ar fi fost Dumnezeu desàvìrsit, atunci pe cine numia Gavriil Domnul? Si dacà

nu s-ar fi intrupat, atunci pe cine infàsau in scutece?...§i dacà nu ar fi fost Dumnezeu, atunci càtre cine spunea Simeon „Acum sloboze$te pe

robul tàu, stàpine in pace?"§i dacà nu àr fi fost trup, atunci cu cine a fugit Iosif in Egipt ?Si dacà nu ar fi fost Dumnezeu, atunci cum s-ar fi implinit cuvintul: „Din Egipt am che-

:mat pe fi.ul meu ?"Si dacà nu ar fi fost trup atunci pe cine a botezat loan ?

Page 11: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OM1LETICE 3 1 5

Et si non erat Deus, Pater a cáelo, cui dixit : „Hic est filius meus di- lectus in quo mihi bene complacui

I paky aste ne bi bog-b byli, to otecb st , nebese komu glagolase : St. esti syni moj ljubimyi, togo poslusajte...

A omis çase întrebàri .

Si non erat caro, in nave quis obdormivit ?

Et si non erat Deus, ventos, mare quis increpavit?

I a§te ne bi p liten i byli», to kto v i korabli spèse?

I a? te ne bi Bogt byli, to vetromi i morju kto zaprëti utisit sf...

A omis patru întrebàri.

Si non erat caro, indumentum ho­minis quis gestabat?

Et si non erat Deus, virtutes miracula, quis faciebat?Si non erat caro, in terram quis expuit, ac lutum ex sputo fecit?

Et si non erat Deus, oculos caeco- rum, ex luto quis adspicere coegit?

Si non erat caro, in Lazari monu- mento quis flebat?

Et si non erat Deus, mortuum jam quatriduanum solo jussu quis ejecit?

I aste ne bi v ip litil se, to kako biv i odezdi celovëci chodili?

Aste ne bi Bogt byli plbtb, to cjudesa tolika kako bi stvorilb? I aste ne bi plbtenb (sic) bylb kako bi na zemë pljunovb v i brënie st- vorilb

I a§te ne bi bogb bylb to kako bi breniemb tëmb pomazavb slëpomu öci otvrbzblb?

I aàte ne bi plbteni bylb, to kto nadb Lazaremb proslizisç?

I aste bi Bogb ne bylb to ciimi povelëniemb mrtvii tb cetvrityi denb vista?...

Sînt omise noua întrebàri.

Si non erat caro, cujusnam vesti- Aste ne by plité ne byli to ciamenta milites exuerunt et divi- rizy vojni razdéliso? 1serunt?

1 ,,§i iará^i: „Dacá nu ar fi fost Dumnezeu, atunci tatál din ceruricui spunea: „Acesta este fiul cel iubit-intru carele am binevoit-pe acesta sá-1 asculta^i ...Si dacá nu ar fi fost trup, atunci cine dormia in corabie?Si dacá nu ar fi fost Dumnezeu, atunci cine porunci vinturilor §i márii sá se lini§teascá ?... $i dacá nu s-ar fi intrupat, atunci cine a umblat in haine de om ?Si dacá nu ar fi fost Dumnezeu cu trup, atunci atitea minuni cum le-ar fi sávlr§it? §i dacá nu ar fi fost om, cum scuipind in {áriná a fácut tiná?$i dacá nu ar fi fost Dumnezeu, atunci cum ungind ochii orbului cu tiná i-a deschis? Si dacá nu ar fi fost trup, atunci cine a lácrámat asupra — mormintului — lui Lazar ? Si dacá nu ar fi fost Dumnezeu, atunci cu a cui poruncá a inviat mortul acelaa patra zi?.. Dacá nu ar fi fost trup, atunci ostasii ale cui haine le-au impár^it?

Page 12: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 1 6 PANDELE OLTEANU

Et si non erat Deus, sol- quo pacto in cruce obscuratus fuit?

Si non erat caro, in cruce suspen- sus quis erat?

Et si non erat Deus, terram a fundamentis quis movit?...

I aste ne bi bogi byib, to kako slmce tbmQ prieim, pomricé?

Aste ne bi plbténi bylb, to kogo raspééQ zidove na kristé?

I aste ne bi bog-b bylb, to zem<j izdavna kto vistose?

Este omisä o intrebare.

Et si non erat Deus, quomodo vellum templi scissum est, petrae ruptae, et sepulcra operta sunt?...

Et si non erat caro, cui nam Apos­toli et Angeli quemnam conspexe- runt in caelum assumi?

Kto li préponQ crkvnyf i kamenie rasadi?...

I aste ne bi plbtenb bylb, to apos­toli i aggeli kogo vidèsg Vbskressa i na nebesa Vbschodesta? 1

— Omite 15 intrebàri.

loan Exarhul omite §i ultima intrebare despre deschiderea cerurilor ca Fiul sà treacà de-a dreapta tatàlui in timp ce tóate puterile ingeresti i se ìnchinau cu cui murare. loan Exarhul trece la incheerca omiliei, in care e mai perso i pentru cà subliniazà cele douà firi ale lui Dumnezeu unite ìntr-o ipostasà. Efrem Sirul subliniazà in ìncheere treimea in unitate. Dar loan Exarhul urmeazà $i aci firul gindirii lui Efrem Sirul, dupà care reproduce chiar acelasi verset din Evanghelie, in care Tatàl strigà din cer : „Acesta este fiul meu cel iubit, ìntru carele am binevoit pe acesta sà-1 ascultati“. Partea explicativà premergàtoare nu e reprodusà chiar exact :

Efrem Sirul, Opera cwmj'a-Coloniae, loan Exarhul. — Sb. Gherman,1603, p. 690 p. 247 v.

„...qui in duabus naturis in una „...oboe v sebè javljaetb sgste jegoze ipostasi... unus habens duo in duo- i dnes otecb svedetelistvuetb. Gla- bus unus...-In quo Pater e caelo eia- goletb rekyi : Sb estib synb moj viz- mavit : „Hic est filius meus dilec- ljubenyi egoze izvolichb togo pos- tus in quo mihi bene complacui. lusajte".— 2 Ipsum audite...“

1 Si dacà nu ar fi fost Dumnezeu, atunci soarele cum se ìntunecà, primind intunerecul?Si dacà nu ar fi fost trup, atunci pe cine au ràstignit evreii pe cruce ?S?i dacà nu ar fi fost Dumnezeu, atunci cine a cutremurat pàmintul de demult din te-

melii-" ?Cine a spart catapeteasma templului §i a spart pietrele si a deschis mormintele?-...§i dacà nu ar fi fost trup, atunci apostolii §i ingerii pe cine au vàzut inviind «>i

suindu-se la ceruri?...2 "... amindouà in sine se aratà cà sint ale lui $i astàzi tatàl màrturiseste. Spune strigind:

„Acesta este fiul meu cel iubit intru carele am binevoit. Pe acesta sà-1 ascultati".

Page 13: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 1 7

In ultímele rìnduri Efrem Sirul subliniazà cà aceasta e invasatura bisericii sobornicefti despre Treimea cea nedespàrtità pe care s-o sfintim, s-o cinstim si màrturisim, ìnchinindu-ne.

Ioan Exarhul inchee altfel, mai patetic. Nu spune o vorbà despre Treime, ci cere sa ascultàm pe Creator. Sa se bucure cerul, pàmintul fi ìntreaga fàp- turà, pentru cà astàzi pe muntele cel ìnalt a stràlucit prin trup soarele ade- vàrat. Sà primim toti lumina pe care tatàl a aràtat-o in fiul. Ioan Exarhul vàdeste fi aci emotie fi talent. Chiar traducerea sa din Efrem Sirul e liberà, creatoare, cu naturaletà, fàrà insà sà se indepàrteze de sens.

Oricum, cel putin in viitor nu trebuie sà mai caracterizàm stilul, compo- zitia si temperamentul emotiv al lui Ioan Exarhul pe baza unor texte ca cele citate, care nu sìnt create de el. Iar ceea ce s-a afirmat pinà acum pe baza lor, trebuie corectat fi atribuite lui Efrem Sirul, care este adevàratul autor.

P a r t i c u l a r i t à t i l e l im b i i vàdesc cà omilia aceasta la Schimbarea la fata esteintr-adevàr redactatàde Ioan Exarhul, pentru cà aceleafi particularitàti existà fi in limba altor omilii despre care ftim mai sigur cà sint scrise de e l1. Dar aceasta nu insemneazà cà Ioan Exarhul e autorul, care a compus ìntreaga omilie. Unele pàrti sint simple traduceri fi rezumate din omilia lui Efrem Sirul cu aceeafi temà. Se dovedesc astfel ìndreptàtite rezervele fi criteriile preconízate de B. Konieskji in stabilirea autenticitàtii omiliilor lui Ioan Exarhul2.

Aspectul bulgàresc este prezent in toate compartimentele limbii acestei omilii. Cercetàtorul atent observà fi unele particularitàti ale limbii bulgare de ràsàrit, imbinate cu forme fi constructii càrturàrefti ale slavonei cuite, influ- entatà de limba greacà fi latinà.

In fonetica remarcàm bulgarisme expresive in grupurile zd < dj fi st<tj, ktj, gtj, skj ; in é > ja. Ex. : prézde (242r) mai inainte ; odezdi (247v) haine ; nemostno „imposibil“ (242r) ; poslusaQste (247v) ; „care ascultà" ; zavèta (243v) „testament“. Se pàstreazà nazalele fi ierurile ; zqzdq mqq „setea mea" (244r) ; VbZ lb „a luat" (243v) ; synb ,,fiu" (247 v). Ierurile finale uneori lipsesc : izvolich (247v). Lichidele: 1, r — au consecvent grafia caracteristicà slavonei de redactie bulgarà lb, rb : slbnce (247r) ; plbtb „trup" ; proslbzise (247v) „a làcràmat" ; vtbchovn „de frante" ; na prbsi (243v) ,,pe sinul". Dar fi iz mrtvych— din morti. L epentetic e atestat doar in citeva cazuri, ceea ce insemneazà cà nu exista in bulgara ràsàriteanà din epoca lui Ioan Exarhul pentru cà se spune regulat zemél vb zemi Iordanstéj (247v), „pàmìnt", sau po zemi, seme (244r), dar fi nepnjemlesi (246r) „tu nu primefti".

Ioan Exarhul prefera o serie de sufixe in formarea substantivelor fi adjectivelor pe care le ìntilnim fi in limba acestei omilii, cu exceptia sufixelor -ostb ca In vysostb „inàltime" ; Sirostb „làrgime fi -onb ca in trudonb. Dar ìntilnim : -ecb in vodecb (240v) „conducàtor" ; tvorecb (241 v) „creator" ; -telò : strastelb (243) „pàtimitor" ; svedetelb (247v) martor ; -enb : istinenb proorok (243v) „adevàratul prooroc" ; plbtenb „de trup, ìntrupat" (246r). Dar unele

1 V. V o n d r a k , O tnluvé..., Praga, 1896.2 B. K o n i e s k j i , Siovata na Ioana Egzarha, in « Makedonski jazik » V il i . 1. Scoplie

1957, p. 13— 25.

Page 14: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 1 8 PANDELE OLTEANU

sufixe caracteristice lui loan Exarhul sint chiar in textul tradus din Efrem Sirul.

In m orfologie sint frecvente participiile, reproduse de obicei dupa modelul grecesc. De ex. particip. prez. si gerunziu: po vode morstej chode (245r) ,,um- blind pe apa marii", sau: chod$st§, vidgstej (242r) ,,ei umblind, vazind“, sau umorig „murind“ ; pogubleg „pierzind“ ; pocivagsta ,,pe cel care se odihnea“ ; jadgsta (242r) „pe cel care minca“. O frecventa si mai mare au participiile active tr. I in -(v)b: vbzvrativb „cel care s-a intors“ ; p lunov& (247v) „a scui- pat“ ; videvb (243v) „a vazut, vazind“ ; prijrrib (240v) „a primit“ ; pojrtib uceniky (241r) el a luat (luind) ucenicii; Vbsedsomu (242r) „celui care a cobo- rit“,ori rekyi (241r ; 242v) „cel care a spus, spunind“.

O caracteristica a limbii lui loan Exarhul neremarcata pina acum o constituie participiile de tipul pristoplbSb, umenlbSb ■ sctnu pristophsu (f. 240v). Viitorul se exprima frecvent cu verbul imati urmat de infinitiv. Acest viitor reda $i sensul de necesitate : kto se imatb priloziti... ustaviti „unde se va opri,... a$eza. Sau : „kako se imatb sbzdati (243v) „cumseva zidi" ; kto se imatb pristro- jti (244r) „cine va face“. Observam ca acest viitor analitic se exprima si cu verbe perfective prefixate. Aceasta insemneaza ca aspectul nu era a§a de dezvoltat in 1. bulgara ca in limbile slave de apus $i de rasarit. Dar §i in limba lui loan Exarhul prezentul verbelor perfective prefixate exprima viitorul ca verbul imati cu infinitivul. Ambele forme sint folosite chiar in aceeasi fraza : „Prestgplenie Adamovo kto istrebitb i slavnoe odealo kto emu imatb dati „Pacatul lui Adam cine il va ispdsi si cine ii va da slavitul lui vesmint“. Mai frecvent se folosesc cu imati verbele prefixate. Sensul de viitor e categoric. De ex.: To slovesa proroceska kto imatb skonbceti? (244r) „Atunci cuvintele prorro- cilor cine le va indeplim?“ Sau kto se imatb pristrojti (244r). „Cine va face aceasta“In latina ii corespunde uneori participiul viitor: „... quos dixit non gustaturos mortem... Qze mcnitb jako ne imatb Vbkusiti smirtb (f. 241v).

Declinarea isi pastreaza aspectul integral din slava veche. Se pastreaza $i vechile teme. De ex.: in -s&: ocesa, slovesa, ciudesa (243v i 247v). Expri- marea cazurilor insotite de prepozitii dovedesc tendinta spre analitism si in folosirea lor se prezinta unele particularitati. Exprimarea complementului circumstantial instrumental se face prin acuz. cu prepozitia vb in loc de instr. cu prepozitia Sb. loan Exarhul spune de ex.: Moysi bo vb more udari Vb peliceg i presuSi i... (344r) „Caci Moise a lovit cu toiagul in mare i a uscat-o“.. Remarcam aci forma arhaica a pron. pers. de pers. Ill-a i. — Mai tirziu s-a spus ego.

Se pastreaza viguros dualid atit in declinarea numelor, cit si in formele verbale (oboje, oboju (247v). Ex.: ngdze, rgce\ dva slinci; tako glagolasta (245v) astfel au vorbit amindoi. Sau: „... Moysi i Ilija tolika cudesa sbtvorista" „... Moise si Ilie au savirsit atitea minuni". Terminatia -ma- de la instr. dual- se folose^te =;i la plural. Ex. ravna tvorisi vladiko sb raboma — „la fel faci, stapine, cu robii.

Un alt arhaism este pron. ibso (246r) „ceva“ §i nicbsoze „nimic". Poate fi un dialectism ca si tacemi in loc de takymi: pocto tacimi pomysly „de ce cu astfel de ginduri“? Substantivul pomysly si-a pastrat forma veche a instru- mentalului plural fara terminatia -mi.

Page 15: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 1 9 *

Adjectivele posesive in -jb sint preferate fata de cele in -skb. Ioan Exar- hul spune celovéci (241 v) nu celovéceskb „omenesc". Cele in -skb au o forma dialectalà in -st : Iordanstéj „a Iordanului“ etc.

In sintaxà sint caracteristice constructiile bulgàrefti cu da urmat de in- dicativ. Exprimà de obicei scopul, sau o poruncà, o dorintà. Ex. : „... da otecb- sanib VbZglasitb ,,ca tatàl insusi sa strige“ (242r). Ori: „da egda imqtb ... to uvedgtb ca dacà cumva au... atunci sa aducà“.

O alta caracteristicà sint constructiile sintetice cu dativul absolut fi mai rar genitivul absolut ori dativul cu infinitivul, care e o calchiere a constructiei acuzativ cu infinitiv din originalul grecesc. Ex.: dobro est namb zdé byti1 — este bine ca noi sa tràim aci“. KctXóv ècmv finfig d>8e efvai. Dativul cu infini­tivul urmeazà deci dupà un verb impersonai : e bine — e frumos sa... ; Dativul absolut exprimà o propozitie circumstantialà de timp : Ex. : s q s ì u emù (240v) „in timp ce el era“ ; takoze semu byvbsu trébé, bystb vodecb bezb grécha (240v).. De asemenea dupà ce acesta a avut nevoe (sau“ ... a adus jertvà, s-a pocàit), a fost conducàtor fàrà de pàcat.“ Propozitiile conditionale cu aste „dacà“ redau pe cele cu si din latinà : Si non erat caro... aste ne bi Vbplbtilb „dacà nu s-ar fi intrupat“.

In lexic sint caracteristice cuvintele arhaice fi dialectale frecvente in operele lui Ioan Exarhul, aitele insà se ìntìlnesc numai in aceastà omilie.Iatà cìteva substantive : krqtnia (244r) „fiere“, in alte versiuni slave ale acestei omilii e zlbCb (Ms. 138 Acad. R.S.R) séni (243v) gr. aicr|va „colibe“ — sinonim cu chramy (244r) ; lépota (243r) „frumusete“ ; vladika „stàpinitor, Dumnezeu". E in antitezà cu povinnikb „supus“. Ex. Vladika a ne povinnikb (245r). ìn alte versiuni se spune acelafi lucru prin participii : obladaqi a ne obladaemb (Ms. 138 Avad. R.S.R). „Stàpinitor dar nu stàpinit“. Exarhul mai spune: Gospodb- a ne robb „Domn dar nu rob“ (245v) ; prichodnie (241 v) „venire“, ìn alte ver­siuni slave e pri§estvie\ brenie „tinà“ (247v). In alte versiuni slave e kalb „noroi“. Sau prèpona (247r) fi nu zavésa „cortinà, catapeteasmà“. Unele cuvinte compuse sint calchiate: nedomocedecb sau nedomorodecb ca in alte versiuni „neautohton, stràin“. Eteri (241r) „unii“ e un arhaism frecvent ìn slava moravà. Mai tirziu s-a spus nécii „unii, oarecare" ; vetbchb „vechi“ nu spune starb. E in antitezà cu novb : vetbchyi fi novyi zakonb (243v) „legea veche fi nouà."

Ca adverbe mentionàm dzélo „foarte“ ; vysoko dzélo (241r) „foarte ìnalt“ sau: dzélo svéne estestva bozija est* (242r).

Mai caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint drévle „mai mult" ; niné „acum" fi mai ales tacé (241r) „apoi“ — sau tate (241r). In alte versiuni e p o — „dupà, apoi“ ; tbciq „numai“ (243r).

Cauzalitatea se exprimà atit prin conjunctii cunoscute in slava veche ca bo, sego radi (241 v), dar fi prin délma care cere obiectul ìn genitiv fi in proclizà ca fi radi. Ex. : ceso nepodbqlb nas Ubogy ich délma (246r) de ce sà nu ne supu- nà (dea) pe noi sàrmanii din cauza lor — pentru ei“. Sau : nq voleq svoeq spas- enija délma celovecéskago (242v) ,,ci prin voia sa pentru mintuirea oamenilor“.

1 Matei X V II, 4; Luca, IX , 33.

Page 16: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

320 PANDELE OLTEANU

Aceeasi topica are si conjunctia radma pretioasà prin raritatea ei tbso neprijem- lesi spasenija radma nasego (246 r) „de ce nu primevi pentru mintuirea noas- trà"?.. Nu sìnt atestate conjunctiile cauzale nebonb, céSta. Existà ìnsà particula ti cu sensulde ,,$i“ etc. care caracterizeazà limba lui Ioan Exarhul : rie vbzide na ognbtioQe kolesnicq.. ti rece Simon »(243 v) „cares-a inàltat ìntr-o tràsuricà de foc... si zise Simon“.

Interjectia seze „iatà“ e foarte frecventà.Unele cuvinte au in limba lui Ioan Exarhul sens special. De ex. skoncatis$

„a se ìmplini, a se ìnfàptui“ — nu „a se termina“. Ìn alte versiuni ii cores- punde isplbnilisg: kde se bi slovo skoncelo? (246 v) (ispplbnitse) undes-arinfdp- tui cuvintul?. Sau. : ... skoncaelb déla (241 r) „va ìndeplini faptele". Propozitia prò kom sg skoncaet — e tradusà in alte versiuni tot din Efrem Sirul : pri kym isplbnitsf „prin cine se va infàptui". Ioan Exarhul foloseste verbul vbstati „a se scula“ cu sensul vechi specific slavei morave de „a invia" : cetvrbtii denb vbsta (247 v) „a patra zi a inviat“. Si : „ i syna ej iz mrtvych vbstavi ,,$i pe fiul d 1-a inviat (sculat) din morti. Istrébiti are acelasi sens ca trébg tvoriti din slava morava, adicà „a jertfi, — a face ceea ce e necesar pentru ìmpàcarea zeilor“. De aci s-a dezvoltat sensul „a ispàsi, a se pocài", care e dar in fraze ca aceasta din Ioan Exarhul: „... préstgpleme Adamovo kto istrébitb — si pàcatul (crima) lui Adam cine o va ispani?.

Ioan Exarhul spune tvarb bytia — fata existentei, fàptura, ìn loc de mitb din alte versiuni: prézde ot tvari bytia (242v). Si: prézde daze nebystb mirb (Ms. 138, f. 284) „mai inainte chiar de a fi lumea“. — Ioan Exarhul foloseste des pron. sb — „acesta“. Ex. videvb sb (243 v) „a vàzut aceasta“ ; Sb est vbzvelb na vysotg „acesta a ràsunat ìn inàltime“. Sb bo edinb vladetb— ,,cà acesta singur stàpine^te".

A redat stilul cald, apropiat al lui Efrem Sirul. Foloseste dialogul cu multe vocative — ca : A ne glagoli Petre \ stvorinib tri séni, ni rbds... „Si nu vorbi Petre : voiu face trei colibe, nici nu spune“ Sau: TbciQ ne reky seze vizdb Si- mone, sènb... „Mumai nu spune : Iatà Simone, vezi coliba..."

Ioan Exarhul foloseste adresarea — bratie — „fratilor“. Nb Sb B~b bratie, dvé estestva imy Vb eding ypostasi (247 r). „Dar acest Dumnezeu fra­tilor, are douà firi ìntr-o singurà ipostazà“ Aceastà propozitie o regàsim si ìn omilia despre Ioan Evangkelistul sau Teologul.

Astfel de adresàri sìnt =ii la Efrem Sirul si la alti predicatori. Ioan Exar­hul are o exprimare aleasà uneori plasticà : „nicbsoze zemnago pomysléj no goré mysli, vysokaago isti... kako estb namb zdé dobro ideze zmii vbsvistavb (245 r) „ Sà nu te gìndesti la nimic pàmìntesc, ci sus, gìndeste-te sà ajungi la ìnàl- time... Ce bine e de noi aici unde sarpele a suerat“.

Incontestabil, cà Ioan Exarhul era nu numai un càrturar mare, dar $i un scriitor si un vorbitor talentai. Traducerea sa e creatoare. Redà compa­ratine in toatà valoarea lor poeticà. Astfel vorbind despre Ilie si Ioan spune :

ize vbzyde na ognbngg kolesnicg vbzlegéago na prbsi plamennyg (f. 243 v) „...care s-a inàltat cu o tràsuricà de foc, sezìnd pe sìnul flàcàrilor“. Partea aceasta nu existà in textul evangelic despre schimbarea la fatà (Matei XV II, 4, Luca, IX , 33).

Page 17: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL L1TERATURII OMILETICE 321

Omilia despre apostolul si teologul loan. Deoarece este vorba de o omilie prea putin cunoscutà pina in prezent *, dar care ilustreazà acest gen de literatura, stàruim putin asupra ei chiar dacá mai departe dovedim cà nu apartine integrai lui loan Exarhul.

In introducere, automi elogiazà ìnàltimea cugetàrii lui loan teologul si talentul sàu oratorie de apostol. Ioan e pasàrea inàltimilor, e vultur, e o tolbà mare de sàgeti. Invasatura lui inconjoarà pàmintul ca un tunet. E un leu preacurat, e o privighetoare cu glas bun, dulce. Cìntecul ìnvàtàturii lui a scos oamenii din pustietàti si din locuri grele 2. A aruncat mreaja de pescar, a pàràsit plasa fi s-a ocupat de lucrul evangheliei, intrecind pe Moise 3. Ca dovadà citeazà fi explica inceputul Evangheliei lui Ican : „La inceput a fost cuvintul...“ pe care-1 repetà din cind in cind in cursul ccmentariului. Automi nu ocolefte problemele subtile de teologie fi filosofie ca notiunea de timp, raportul intre Dumnezeu tatàl fi fiul, arata insufirile si atributiile fiecàruia, importanza botezului, a evangheliei vestita prin glasul puternic de leu al lui loan, ridicat contra pàginilor, Evreilor fi ereticilor 4. Arata apoi intr-un stil lapidar, povestitor, faptele minunate sàvìrfite de Ioan in indelunga sa viatà.

Ilustreazà metoda activitàtii apostolice a lui Ioan, povestindu-ne simplu dar captivant in partea a Il-a a omiliei, despre un tinàr ales de Ioan ca sà devinà bun creftin. ìn acest scop, 1-a incredintat episcopului cetàtii. Tinàrul insà la un timp dupà botez s-a intovàràfit cu alti oameni rài, s-a dedat la betii, la desfriu, la jafuri de case fi morminte fi fiind voinic fi puternic a devenit càpetenia unei cete de tilhari, din muntii din imprejurimile cetàtii. Revenind dupà mai multi ani Ioan, si aflind situatia de la episcop s-a dus in munti dupà tinàr fi 1-a readus pe calea cea dreaptà. Dialogul, simplitatea povestirii acestei intimplàri urmeazà ritmat, dramatic, stilul evanghelic fi al celor mai vechi legende sau vieti de sfinti, bine cunoscute lui Climent Alexandrinul, care ne-a làsat aceastà istorisire la sfirfitul omiliei : Care bogat se va mintuil íntr-o altà istorioarà Ioan Exarhul ne povestefte apoi ìn acelafi stil simplu cum Ioan Evanghelistul a dàrimat templul zeitei Arthemida fi a ìnviat pe fratele preotului acelui templu, atràgìndu-1 la creftinism impreunà cu o multime mare de noroade, care striga: „Mare este Dumnezeul lui Ioan". Ni se poves­tefte apoi cum s-a sfìrsit Ioan Evanghelistul ìn Efes la adìnci bàtrinete, cul- cìndu-se de viu in mormint, unde a faptea zi nu a mai fost gàsit de ucenici. Pe mormint s-a fàcut o bisericà ai càrei preoti sàvìrfesc minuni cu ajutorul tàrinei de pe mormintul lui Ioan. Aspectul arhaic al stilului fi limbii consti- tuie incà o dovadà cà este o omilie alcàtuità dupà izvoade foarte vechi de acest mare càrturar in epoca de ìnflorire a literaturii bulgare de la sfirsitul

1 A fost semnalatá prima oará de l o a n I u f u í n lucrare Sbornicul lui Gherman, «Orto­doxia», X II , 1960, Nr. 1.

2 „... Ioam. vysocé par$ i 6reh>, Ioam, velikyi tul'b, nevédyi íto estb trudi ili pokoj Ioant synb gromnyi, egoze uéenie jako gromt ObteCc vs? zem?, préíistyi hvb, dobro glasnyi slavej, iíe zvisdaniemb rehSe pravymt uíeniemt i spregunb i is pustyrib izvede íelovéky post- yne bo pregynq s<jtT>... si> bo sladkoslovyi". Sbornicul lui Gherman, í. 90 v.

3 „... prénde rybarb byvb. I mr§z<j otvrbgb i trbstb ostavlb, i?s§ po eyaggelie Ióanb...". Sbornicul lui Gherman, í. 30 v.

4 Sbornicul lui Gherman, f. 3Ir — 36v.

2) — 1003

Page 18: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

322 PANDELE OLTEANU

secolului al IX-lea fi inceputul secolului al X-lea. Arhaismul acesta impresio- neazà pe cititor fi atrage pe cercetàtor la identificarea izvoarelor, spre ana- liza limbii fi a stilului.

Dialogul, vocativele (episkope, cgdo, rabe), propozitiile scurte, para- tactice, unele repetàri, interogàrile, plasticitatea, intàresc caracterul arhaic fi vorbit al limbii. Nu lipsesc comparatale, care vàdesc talentul autorului. Acestea sint luate indeosebi din natura ìnconjuràtoare. Unele comparatii exprimà concret fi hiperbolic ideea de „multime". Ne spune cà la templul Artemei se adunau vara in sobor „oameni din multe parti ca nisìpul màrii“1. La mormintul lui Ioan se stringeau la ziua mortii lui in fiecare an slàvindu-1 popoarele dimprejur „ca si stelele cerului,,2. in ìncheiere, spune cà Ioan a fost ,,om ceresc fi ìnger pàmintesc“. „Atit Ioan cit fi invàtàtura lui sint unice in lume cum e o singurà primàvarà intre anotimpitri", ,,cum e un singur soare intre stele“, “cum e un singur cer, care sustine toate“ 3.

Simplitatea e izbitoare cind parairazeazà unele texte evanghelice, apli- cindu-le la Ioan fi la invàtàtura lui, care viazà peste timpuri. Glasul lui, ìnvà- tàtura lui, nu au putut fi ìnàbufite, defi au incercat multi. „A suflat vìntili fi s-au ridicat valurile asupra lumii... intr-adevàr, iatà cà nu s-a dàrimat—• fiindcà era zidità de fiu pe piatrà, in intàrituri“ 4.

Ioan Exarhul este prezent fi personal prin limbo, in toatà omilia. in ceea ce privefte compozitia si stilul este mai originai numai in prima parte, unde dominà stilul filozofico-teologic despre invàtàtura fi gindirea abstractà a lui Ioan Evanghelistul. Aci autorul reia o serie de idei fi de formule stilistice din prima omilie din Hexaimeron, in care trateazà creearea lumii. Deci fi aceastà parte din omilie e a lui Exarhul. Tema creatiei lumii era fcarte adecvatà pentru interpretarea ìnceputului Evangheliei lui Ican : „La inceput era cuvìntul si cuvìntul era de la Dumnezeu : ,,Vb nacglo bé slovo i slovo bé ot Boga...“ (Ms. f. 32r). Cìnd e vorba de vefnicie fi de divinitate, Ioan Exarhul folosefte imperfectul pentru a indica permanenza, nesfìrfitul, dar si actiuni ce\a mai putin precise decìt actiunile exprimate prin aorist, care sint mai cenerete, mai precise fi finite. De aceea pentru actiunile cu efect ccncret, pàmìntefti, Ioan Exarhul folosefte aoristul fi verbe perfective : bystb, cbtiori... „a fost, a creat...“ 5. Acest procedeu nu e ìnsà consecvent, cum s-a afirmat. Unele situatii sint preluate din greacà, unde in fraza de mai sus avem tot imperfectul : rjv ó X ó y o q , k q ì ó X.óyog fjv rcpòq t ò v 0eóv ...“. Pentru a apàra mai bine

1 .,Vso ta okrijgnaa ct'd[, i drib e i tvorechp letomb edino<j i sbbort bSse vt> 1 1» dent ot mnogi> strain, ielovSkb jako i pesbkb morskyi“ Sbornikul lui Gherman, f. 39r.

2 „... i drbipti. emu denb dzelo slavnS i sbv-bkupeijtb s? oknjgnii narodi, jako i zvezdy nebesnyp..." Sb. Gherman, f. 40 v.

3 „O nebesnyi £elove£e i zemnyi aggele"... jedina bo vesna vrvremenecht jedinoze slbnce vi> zvezdach, jedino bo ncbo obdn>Z9 i vso, jedino zc tvoe uct'iiie nadb vbsemi". Sb. Gherman, f. 4ov.

4 „Koliko m<j£itele okusas<j s? glasb tb razoriti, n<j ne mogp, na vero ti ne pade sebe. Iako sym> bo be sizdanb na kameni v i sodubiemb.■ Sb. Gherman, f. 35 v.

5 D. I v a n o v a - M i r c c v a, Kliment Ochridski i Ioan Ekzarch, kato zbzdateli na slova, in volumul Kliment Ochridski 916— 1966. Ed. Acad, bulgare, Sofia 1966, p. 257—258.

Page 19: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 32$

dogma trinitàtii $i raportul intre ipostazele treimii, Ioan a tradus „cuvintul era „de la Dumnezeu"... in loc de „... era la Dumnezeu" : «npò<; tòv 0eóv».“

$i partea in care polemizeazà cu evreii si creticii nevàzuti, este, probabile tot originala. Dialogul si retorismul folosit aci (f. 34—35) nu constituie un criteriu sigur al autenticitàtii, cum crede de ex. D. Ivanova-Mirceva, argu- mentind cà Ioan Exarhul folose^te dialogul, intrebàrile retorice §i in alte omilii1 ca in cea pentru Preobrajenie. Dar noi am dovedit cà toatà partea cu dialogul din omilia pentru Preobrajenie este tradusà dupà omilia lui Efrem Sirul. Doar frazele de la sfir^itul omiliei, piine de elogii si epitete la adresa lui Ioan Evanghelistul, caracterizeazà stilul §i simtirea lui Ioan Exarhul.

Cele trci istorisiri din partea a delia a omiliei sint traduse dupà Vietile prescurtate ale sfintilor. Le gàsim si in diferite proloage $i sinaxare, in minte la zilele de 8 mai si mai ales la 26 sept., cind se pràznue^te in bisericà ziua lui Ioan Evanghelistul.

Chiar Ioan Exarhul citeazà pe Clcment Alexandrinul sau „Clim Stro- matul“ ca izvor al primei povestiri, referitoare la vestita ccnvertire a unui tinàr din Efes, care devenise càpetenie de tilhari. Denumirea de Stromatul provine de la opera capitalà Stremata „Covcare“ in ept càrti, a acestui scriitor bizantin, cuncscàtcr adinc si al filezoiiei antice $i pedagog, care a tràit intre 150—2202. In epcca aceasta, Ckmcnt Alexandrinul a prins incà vii in popor unele traditii despre viafa sf. Ican Evanhgelistul. Folcsind acest izvor Iòan Exarhul se dovede^te incà o datà un bun cunoscàtor al literaturii bizantine $i al limbii grece^ti, pe care o folosea liber. Cu ajutorul acestor povestiri el ìntre- ge$te chipul de ginditor abstract cu acela de apostol al lui Ioan Evanghe­listul.

Aci Ioan Exarhul citeazà deci cu probit ate izvorul, spunind cà „lasà pe Clim Stromatul sà ne vorbeascà despre acest mare Ican, cum invàta prin ora^e $i ce milà avea el de mintuirea camenilor : „... da ot sego razuméde kako milostb ize iméase Ioanb o spaseni éelovecesté glagolet Klimb Stromatskyi o semb Iòané velicémb jako ucg skozé grady“ (f. 36 v). Urmeazà istorisirea convertirii unui tinàr din Efes.

Originalul bizantin precizeazà cà aceasia nu e o peveste, un mit, ci o intimplare adevàratà3. Aceastà istorisire o gàsim la sfirsitul omiliei lui Cle- ment Alexandrinul — sau Strcmatul despre „Care bogat se va mìntui“ Ti$ ó Gco£ó|i£Vcq tìsjbGicq — Qui dives salvetur — cap. X L I I4.

Acum stilul e altul : povestitor, simplu, popular, cu vocative, cu anumite gradatii. Nici stilul nici ccmpozitia nu mai sint ale lui Ioan Exarhul, ci ale lu i Clcment Alexandrinul.

1 D. I v a n o v a - M i r c e v a , op. cit., p. 259.2 in Clemens Alexandrinus presbyter, qui et Siromatevs vocatur. M i g n e Patrologiae

cursus completus — Seria greaeä, V III, Paris, 1891, p. 10 u.3 C l e m e n s A l e x a n d r i n u s , Opera... Qui dives salvetur, Oxoniae, 1683, p. 111.

M i g n e — Patrologiae... Series greaca, IX . 1890, col. 647.4 C l e m e n s A l e x a n d r i n u s , op. cit.: Oxoniae, 1683, p. 111 u. Migne I. P. Patro­

logiae, cursus completus— Seria greaeä IX , Paris, 1890, col. 603— 647. S?i istorisirea despre convertirea tinärului. Cap. X L II, col. 647—652.

Page 20: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

324 PANDELE OLTEANU

Istorisirea acestui scriitor bizantin exista in mai multe versiuni. Una, care se considera de baza, este cea pàstratà in cadrul operei lui Clement Stromatul sau Alexandrinul la sfirsitul omiliei (cap. XLII) „Care bogat se va míntui?“ 1 Alta versiune este aceea a lui Simion Metafrastul, care, in Minologiul sàu a prescurtat putin si a simplificat versiunea originala2 a lui Clement Alexandri­nul, zis fi Stromatul. Versiunea lui Simion Metafrastul s-a raspindit cu únele modifican in Vienile de sfinti prescurtate, in proloage fi in sinaxarele din minee, loan Exarhul a folosit o astfel de versiune putin simplificatà fi prescurtatà, •care avea probabil la bazà versiunea lui Simion Metafrastul, scriitor bizantin sin see. X-lea, deci contemporan fi bine cunoscut lui loan Exarhul, dacà nu personal, cel putin prin scrieri. Aceasta insemneazà cà schimbàrile fata de versiunea originala a lui Clement Alexandrinul, nu se datoresc integrai lui loan Exarhul fi nu pot constituí o dovadà a marelui sàu talent de scriitor, cum considerà Dora Ivanova-Mirceva. in metoda de cercetare a izvoarelor nu este deajuns sà stabilim izvorul de bazà, ci sà identificàm fi versiunea pe care a urmat-o scriitorul respectiv. De altfel, in cazul nostru, izvorul de bazà il aratà insàfi loan Exarhul fi in mare parte textul sàu este identic cu cel din Clement Alexandrinul. Deosebirile survenite le explicàm prin alte versiuni pàstrate in Simion Metafrastul, in proloage etc. Astfel loan Exarhul ne apare doar ca traducàtor priceput si talentai. Pentru a dovedi acest lucru vom com­para textul istorisirii lui loan Exarhul deoparte cu textul lui Clement Ale­xandrinul fi al lui Simion Metafrastul de alta parte. Vom constata tot oda tà cà celelalte deosebiri din loan Exarhul se gàsesc chiar in proloagele fi sina­xarele ràspìndite fi in limba romànà.

Diferitele versiuni mentioneazà de obicei pe Clement Alexandrinul ca autor. Chiar Simion Metafrast spune cà ne redà intimplarea dupà cum ne-o povesteste Clement de Alexandria in cuvìntarea „Care bogat se va mintui" 3

Clement Alexandrinul ( Stromatul) loan Exarhul. Sb. Gherman

Migne, Patrologia, V .IX. S. gr. f. 36z> — 37r.

1 C l e m e n s A l e x a n d r i n u s , op. cit. Migne — Seria greacà IX . col. 647—652 — Opera omnia.

■ S i m i o n M e t a f r a s t u l , Minologion, M i g n e — Seria greacà, V. 116, Paris, 1891, col. 683—706.

3 KA.r)|ir|<; ó tfji; èv ’AXe^avSpeia èKX.naioi; Tipeapùrepo?"' èv tw tì? ó aoi^ópevog nXoù- <rio<;, Xóyco (prjai,,,“ Simeon Metafrast — M i g n e V. 116, 1891, col 693.

col. 648-9

’EX0WV Kai èiti uva twv où naicpàv TtóÀecav (fjq K a i Toüvona Xéyouaiv eviov) Kai xá &XXa àvaitaùaaq Toúg à5eA,(poùq, £7ii Ttfiai tcò KaGscrram TtpoapX-ETtoai; è7tiaKÓ7t(p, veaviaicov ÍKavóv tep G(b|iaTi, Kai tt)v òyiv àaxetou Kai G^pnòv ì5còv|

I prisedb v i edini> gradi Asìq, ti (fi) obréte etera junos<? dobrotog i sìIoq i licemi i velicbstvomi ut- vorena vizljubivyi. I chot§ àusa emù spasiti rivesta i jako ze emù vérnu i vérg emsu privede i oglasat-b Ai episkopù grada logO rekyi :

Page 21: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 2 5

«Toùxov, ecpr), coi 7tapaxi0E|iai hexó 7tàarig arcouSfjc; èui xfjc; èKKXr)oiag Kai xoO XpioxoO nàpxopoi;»...

Kaì ó nèv etcì xfjv é<peoov àTtfjpsv. 'O 5è 7tpeaPuxepoq àvaXapàv oiKa- 5e xóv rcapa8o0évxa vsavioKov, expe- (ps, aovetxev, eGaXite, xò xeXeuxaxov

ècpóxioe.1 Kai nexà xoOxo ó<pf]K£ xfjg tiA-eìovoi; ¿rctp.sA.Eiat; Kai rcapaqwXa- Kfjq tbq xò xéXeov auxcp tpuXaKxfi-

ptov è7uaxf|aa<; xf|V cnppayìSa xoù Kupiow. Ttp 8è òvectecoi; Ttpò wpa<; A,aPonsv(p 7cpoor<p0£i- povxai xiveq tÌ/Uke^ àpyoi, Kai2 ÒTie pcoYÓxEi;, ÈGàSeq kókìòv. Kai Ttpónov pév 5i, ÈKXidoeitìV noA-Xròv

TtoXuxE^wv aùxóv È7tayovxai. sixà Ttou Kai vuKXop èici Xo)7to§t)oiav, è^ióv-

x£q ouvE7iàyovxai EÌxà xi Kai |ìeì£ov ounjcpaxxEtv fi^ioov. 'O 8è Kax’ òAiyov 7tpóaEi0i^e5oxa), Kai 8ià néye- xoq (pvoEcaq èxarxq manep aaxoncx;

Kai euptoaxoi; ìtuioi;, òp0rj<; Ò60O, Kai xòv xa -iv èvòvòaKótv, |ìei^óvoj<; Kaxà xtàv Papaxpcov ÈtpEpExo...

„Sego ti prèda? mgza o episkope, svédetelstvugstu bogù i vsej sej crtkvi.“

I to glagolavi Ioam. izyde i vi» inech-b Ijudecìn, tvorease vérno slovo. A episkop otroka priem kazase. Taèe potom i kristi i.1 Ti jakoze kriste- nierrn» Qtvnbdivi» i Sgradivi, k tomu naucease ego jako i prbvoe. * Tace prazdenstvo priemsu otroku pristroi§? i eteri ki. sebé buaci, ziri, gubitele i veseli na zio mQzii. Ti pri,voe nacg tvoriti piry veliky. Taée vi, blgd<? no§tig choditi. Tace i v i tatby i vi» grobokopania junotq nastavh.se... Tace setnée vi» gory pojmse jakoze i velja s<?§ta télomi», i silnaa razbojnikomi» starei^a i postavisQ i razboistvo ljuto si>sta- vìsq vbsécbskyi i bez milosti i ne celovècesko viséko ljuto i gorko i bezbozno.

1 S. M e t a f r a s t : 'OSÉ oiicaSs tò t veaviaicou itapaA.afkbv, Éxpe<pev ènoiSevoEv ènenéksTO, téA. 0 5 èPajtxiaev (Minologion, Migne S. gr. v. 116, 1891 col. 706).

2 A venit si intr-unul din oracele nu prea indepàrtate ( al càrui nume unii il fi spun ) si dupà ce mingiiase pe frati, in cele din urmà a privit $i la episcopul de acolo, dupà ce cercetase atent pe un tinàr de acolo, impunàtor la staturà §i distins,plàcut la Infamare ....................................................................................... Pe acesta,ii zice, ti l incredin^ez ie spre toatà ingri- jirea, aci in fa^a màrturiei intregii biserici $i a lui Hristos"...

Dupà aceea a plecat càtre Efes. Prezbi- terul a luat pe tinàrul recomandat la casa sa, il invàda, il educa, il ocrotea $i ingrijea. In cele din urmà 1 -a si botezat.

Apoi grija permanentà §i supravegherea pe care o avusese la inceput, a slàbit ca ?i cum semnul Domnului, pe care i-1 pusese, ar fi fost un mijloc sigur de apàrare.

2 §i a venit intr-un oraij al Asiei. Aci a gàsit un tinàr oarecare distins prin màri- mea staturii, prin bunàtate, prin putere $i plàcut — elegant — la infamare.

?i voind sà-i mintuie sufletul, i-a spus ca sà-i fie credincios. fi creztnd tinàrul, 1 -a adus la episcopul cetà^ii aceleia, zicindu-i:

„Pe acest bàrbat, ti-1 incredin^ez, o. episcope, ji iau ca martor pe Dumnezeu $i toatà biserica aceasta"

ipi zicind acestea Ioan a plecat ca sà. ràspindeascà credinta fi printre alti oameni lar episcopul, primind pe tinar, il invàda Apoi 1-a §i botezat ca $i cum prin botez 1 -a intàrit $i 1-ar fi asigurat contra primej- diilor. Pe lingà acessta il invàda ca §i mai inainte( ?)

Page 22: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

326 PANDELE OLTEANU

Aúxoúq Sé xoúxog àvaXa(3(bv Kaì ÀT)GTT]piOV CTUYKpOTT|CTaq, £TOlH O¡; X.T)- oTapxoq fjv, Piaióxaxog nianpovco- xaxoq xa^E7t®xaxo<;.Oì5xo g u u g x s ìv I co á v v 13 xP°vo<; ¿v néccp, Kaì xivoq è7ti7C£aoùai<; XP£i_ ag, avaKoloùoi xòv ’Iwàvvriv. 'O 8'-, £7i£i8ri xà àXXa cov x<*piv f|K£ kgxe- oxf|oaxo,« ’Ayfi 8r|, £<pr|, à> e n ia k o n e, xf)v 7tapaKaxa0iÌKriv ànódoq rmìv, ?)v è- yró x£ Kaì ó £ co x i) p aoi TtapaKa- X£G£(i£0a ETtì xrjq ’EKKÀrioia<; fj<; Tupo- xaGéi^, iiàpxupoq»1

'O 8è xò ulv rcpwxov è^E7tA,àyr|, xpf|-

(xaxa oìónEvog, a;t£p ouk £À,ap£, ou- KOpavxEìorxat. Kaì oüxe tuctxeùeivEÍXEV 6tc' P, WV OÜK EfyEV, 0ÜX0 ¿Í7110XEÍVIwávvriv.'Q 8é «Tòv VEaviaKOV, eTjcev, àrcai-

x<5 Kaì xf)v vt/uxì)v xoO à8£ .cpoO» GXEvá^aq Káxco0£v ó rcp£oPùxr|<; Kaì xi Kaì ¿7ti8aKpi)aa<;|— «’Ekeìvo«;, £tpr|, xeGvt ke.»— «nàx;, Kaì xíva Gàvaxov;»— «©£<5 xéGvriKEV,» eìttev.Artépri yáp 7iovr|póq Kaì è£cóÀ,r|<; Kaì xo K£<pàX,aiov, A, r) a x i| <; K a ì

1 Curìnd insà dupà ce tinàrul a dobindit libertate prea de vreme s-au unit cu el ca sà-1 strice fi alti prieteni trindavi, strica^i fi dedali la ràutà^i . Aceftia la inceput atràgeau prin numeroase ospete alese. Dupà aceea 1-au atras cu ei fi noaptea iefeau dupà ho^ii...

càpetenie era el, fiindcà Intrecea pe tova- ràfii sài prin violenta, prin omoruri fi prin atrocitati.

Dupà aceasta ìnsà Ioan a venit din nou111 acea cetate fi dupà ce fi-a orinduit treburile pentru care venise a zis:

,,Ei, adu-mi, o episcope, ìnapoi garan­zia, pe care eu fi cu Mlntuitorul i-am ìncredin^at-o ìnaintea bisericii in caput càreia efti ca martor."

Tace léta mnoga minQSQ ì vizvrati sf Ióanb Bogoslovecb v i gradi otroka sego, rece pred vsémi :„Vedi mi, 0 episkope, virgcenie eze ti béchi prédali, Bogu svédètel- stvuQstu tebé i vsej crtkvi tvoej.

A episkopi slovese uzasi s§. Mnés§o iménii nékakcmi vtdané Iòanomi vistfzaemi...Iakoze i vide edinako v i nerazumé- ni sgsta, rece k i nemu Ioani : „Vedi mi, episkope, jvinoso onogo ize ti jako izvestnu vérovach!“ Slysavsi ze episkop vizdichnQ velb- mi ìzt glgbiny. Tace proslizi sg rekyì k i Iòanu : „Umrè otroki“. Ioani ze rece : „Kako, ili kacémi ob- razomi?“ Rece: „Dusnog simrtiij.

Apoi dupà ce tinàrul si-a reluat liber­tatea, s-au unit cu el fi alta, rài, pierzà- tori fi oameni dispufi la rele. Aceftia mai Sntii au inceput sà facà ospete — chefuri- mari. Apoi sà umble noaptea in desfrinàri. Apoi au dus pe tinàr la tilhàrii fi la jefuiri de morminte.

Apoi — crea ce e mai trist-, l-au luat in munti si cum era mare la corp fi putemic, 1-au pus càpetenia tilharilor. §i sàvirfiau tilhàrii crunte de tot felul fi farà de nicio milà, fàrà nici un fel de omenie, in mod sàlbatic, amar fi fàrà Dumnezeu.

Apoi dupà ce au trecut ani inulti, loan Teologul reìntorcìndu-se in orasul acelui tinàr, a zis in fata tuturor: „Adu-mi, o episcope, garanzia, pe care i-am predat-o, luind ca martor pe Dumnezeu fi ìntreaga ta bisericà.

Page 23: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL L1TERATURII OMILETICE 3 2 7

V 0 V (XVXi X fj Ç è K K X î l C T Î a Ç TÓ

o p o ç k a x e i X T|cp e nsG’ ò^oiou 0 TpaXl ( l )TÌK oO...

* 0 anómoXoq, K a ì psxà neyàXriç

ainroyfiç 7tX.ri (Xnevoç xi|v KscpaXf)v: «KaX.óv y e, ë(pr|, (pùÀ.aKa xfïç xàSeA,- <poù i|/uxfjç KaxÉ>.i7tov....'AXX' Innoq ri8r| noi 7tapé0xco, Kaì f|Y£HÒ>v ytvéaGü)1 noi xiç xfjç oôoO». "EA-auvev warcep eïxev aùxóGev arcò xfjç èKKÀ,r|criaç......

’ EXGwv 8è eiç xô X“ p i°v- uno xfjç 7tpo(puXaKfjç xcôv X i]oxôv àXiaKExai2

Sbtvori bo se zlb i prokudlivi i sëtnee razbojnikb bysti...

Protivç semu Ioani kb episkopü : „Dobra tç 5 episkope, straza ô ot- rocii dusi pristavich. Dobra tç pas- tyrë za ovcç Hristovy pristavich. Nq aste konb est, privedi mi niné i pçti vodecb ize vb gorç vedetb kb ôtroku jaze stoç tu ôt crkve... Na konb visèdi. Ioanb nevi>stçzaç ego tecase, za blodbéoç ovcç vbzvratiti myslç Tace dosedb gorb ideze razbojnicest- vo bëse...2

Fata de originalul lui Clement Alexandrinul pàstrat in versiunea Migne I. P., se constata cà Ioan Exarhul a mai omis cìte ceva din partea expozitivà, din explicatiile amplificate si din repetàri. Dialogul insà 1-a reprodus integrai dupà originalul bizantin al lui Clement Strematili, càruia ca autor ii apartin atìt „emotivitatea cit si dramatismul dialogului“.

1 Sau 8É8oc9to cum e in versiunea lui Simion Metafrast — Migne — Seria greacà voi.116 col. 706 urm.

Acesta mai întîi s-a înspàimîntat, cre- zînd câ i se cer banii pe care el nu-i luase, <lar nici nu-i venea sà nu creadà pe Ioan cà nu are ceea ce el îi încredinÇase.

Dar cînd Ioan a zis: „Pe tînâr il cer çi sufletul fratelui", episcopul a oftat adînc !ji vàrsînd çiroaie de lacrimii a zis: „Acela a mûrit."

— Cum? Çi eu ce iel de moarte?" A ràspuns:

„Pentru Dumnezeu este mort “ — càci a devenit ràu çi stricat, çi ceea ce e mai important: tîlhar, si acum în loc de bise- ricà s-a închis în munti eu o ceatà de tîl- hari asemenea lui

Apostolul atunci si-a sfîsiat haina si eu suspinuri mari, bàtîndu-se în cap, zise: „Bun pàzitor te-am pus pentru sufletul fratelui." .........................................................

Dar adu-mi îndatà un cal çi pregàtiçi-mio càlàuzà pentru drum.“

Asa cum era de la bisericà a pornit ime- diat in goana calului.

Cînd a ajuns însà ìn munti la locul lor, a fost prins de straja tìlharilor.

Iar episcopul s-a inspàimintat de aceste cuvinte, crezînd cà este vorba de vreo avere pe care Ioan i-a dat-o in amanet.

Vàzìndu-1 totusi cà este nedumerit, Ioan ìi zise:

,,Adu-mi, episcope, pe tìnàrul acela, pe care Çi 1-am încredinÇat plin (le siguranfà". Auzind episcopul, a oftat foarte greu din adìnc. Apoi a làcràmat $i a zis càtre Ioan:

„A murit tìnàrul". Dar Ioan a ìntrebat: „Cum, sau in ce fel?"

A ràspuns: „De moarte sufleteascà. Fiindcà s-a fàcut ràu çi stricat, ?i ceea ce e mai trist, s-a fàcut tîlhar...

în ciuda acestui fapt, Ioan a zis càtre episcop: „Bravo |ie, o episcope, eu te-am pus strajà pentru sufletul tìnàrului. Bravo lie, eu te-am pus pàstor pentru oile lui Hri- stos. Dar dacà este vre un cal, adu-mi-1 imediat $i cu o càlàuzà pentru drum, care sà mà conducà ìn munte la tìnàrul, care sta acolo, depàrtindu-se de bisericà.

Ioan ìncàlecìnd pe cal, alerga fàrà sà-1 cruÇe, fiindcà se gìndea sa readucà oaia cea râtâcitâ. Apoi a ajuns sus in munti, unde erau tìlharii.

Page 24: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

328 PANDELE OLTEANU

De asemenea cercetàtoarea bulgara afirma cà loan Exarhul a inlàturat amànuntele bógate din povestirea lui Climent Stromatul fi a creat tablouri incàrcate cu dramatism, cum ar fi de pildà scena dintre loan Evanghelistul fi tinàrul cufundat in nelegiuri fi pe care loan Exarhul vrea neapàrat sà-1 mintue.

Pentru ilustrare Dora Ivanova-Mirceva citeazà din omilia lui loan Exar­hul fragmentul urmàtor dar farà originalul bizantin pe care noi il reproducem paralel pentru a se stabili adevàrul:

Clement Alexandrinul

M ¿gwe-PatrologiaS. gr. voi. VIII-col. 650 w.

S. Metrafrast, Minologion, Migne, voi. 116 col. 706

„...(xfiTE v|/eùya)v, urite TiapaiToOnevog,

àXXù powv :« ’Era toOt èXr|X.u0a, etiì tóv apxovxa

íi|íc5v àvayàyexé ^e».

"Ì2<; téco<; tooTtep ambiato, àvénevev.

"ili; 5è TioaióvTa, èyvwpiae tòv

’Icoávvriv, ei<; (puyqv aiSeatsit; èxpà-

7T8TO. 'O 8è èSÌMKSV àvà KpÓTOg,

è7tXa0ónEvo<; xfiq f|X,iKÌag life éau-

toO, KEKpaycbi :«Ti |ìe <psùyei<;, tekvov, tòv aau-

toO IlaTÉpqt, tòv yojivòv, tòv yépov-

xa; èX.ér|(jóv ne, tekvov:1 |iy) (po-

PoO! £%£!<; Eli èXrciSa. ’Ey(bXpicmò Scòcca Àòyov wièp oou

àV SET), TÒV CTÒV BàvaTOV £K(ÒV U7C0-

(ievìo, (iic, ó «Kùpioi; tòv i)7cèp fmcov:

WtSp CTOO TT|V V/U^flV (XVTlScóüM TT1V

EUTIV.

1 Dar a fost prins de straja tilharilor, fSrá sá fugá, nici sá se roage, doar strigind: „Pentru aceasta am venit, duceti-mi la cápetenia voastrá."

Dar acesta a^tepta inarmat cum era íji cind a recunoscut cá cel ce se apropia era loan, s-a pus rujinat pe fugá. Dar loan gonea dupá el din tóate puterile, uitind de bátrine^ele sale $i strigind:

„Pentru ce fugi, fiule, de mine, de tatál táu, de cel fárá arme de un bátrin ?Fie-^i milá de mine, fiule!

loan Exarhul. Sborn. lui Gherman f. 38r,v.

No t i bysti < vizeti>straze<? nika- koze ne otvestavag ni zalg si no glagolg : ,,Na se esim i prisel k i stareisinè vaèemu me vedtte.“ T i ze stoase si orgziemi. Ti jako ticip uzré Ioana, bèstvugsg. A Iòan i jako zabyvi starostb, nevizdrizp sg junotg, gnaase vipiQ i glagolg: ,,£to mene bezisi, cgdo, svoego otca ? poeto mi trudy daesi? Miluj mg tuzdogo stara i nemostma ubogo. Stani, ne bojsgègdo! Imasi ! nadezdp spaseniju. Azi za tg otvesta«?. A zi dusQ s v o q za tg polozQ, jakoze gospodb za ny. Ne bojsg cgdo, stani,

Dar acesta (loan) a fost prins de straja tilharilor §i fàrà sà se opunà nici sa roage le spunea: " la ta pentru aceasta am venit sà mà ducevi la càpetenia voastrà".Dar càpetenia §edea cu arma gata si in- datà ce a zàrit pe loan a rupt-o la fuga. Dar loan parcà uitase de bàtrinete ne prinzinu pe tinàr, gonea dupà el din ràsputeri strigindu-1 si zicìndu-i:„De ce fugi de mine, de tatàl tàu, fiule? De ce mi dai atita trudà?Ai mila de mine, un biet bàtrin strain bolnav

Page 25: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTII LA STUD1UL LITERATURII OMILETICE 3 2 9

’ETfjGi, 7tiaxeuoov. XpioTÓq ne ànc- imi vèrg Christosb posla mg pros-<rxsi?>.sv jtpog as.1 tyne ti nesqSta x.

.............................................................Azi, za t§ pretri,pé simrtb. Na mné

............................................................. krvuq < » ¿e esi prolialb. Na moej............................................................. vyj bremg grèchb tvojchb“.

'O 8è ( . Mèxacp. xouxwv) ùkoOctch; Tace sta junota. Povnbgi or<jzie7tpe>xov (lèv sotti Kaxco pXÉTtov sita trepesti i placg s§ dzélo i pristgph,sppi\|/s xà ókXcl, eixa xpé|x£0v siedete Ioana célovati za dn>zanieim, s1t.zl>juicpfi><; 7tpooeX.0óvxa 8s xòv yépovxa nikaki, ze otvèt dati moze, ìicìq ze7C£pxÉA.aPev à7toX,oyo0nEVO(; xatg oi- desno<? r<?k<? edinako kn>vavQ spètgnoyaìq coq sSiivaxo icori xoT$ Sùtcpum pokazaase a Ioam, desnic^ razboj-PaTtxii^ónevoq ek Ssuxspou, nóvr|v nicé célovaase, jakoze uze kristem?ùtiok pórci« v xfiv 8ei;idv... yovurcEiròv, i ocistivs«? s§ slizami. Ti ne ostaviaùxf)v xf]V Ss^idv &q urcò xfji; usici- ego, dondeze si, sobog vi, crkvb i vi>-voiaq KEKaxapnÉvr) KaxaipiXwv, èrci vede, da? vtséim, obrazi, pokaania2. xf|V ÈKKA.r|oiav èrcaviyays... où rcpó- xepov àrcfjA.0ev, &<; (pam, rcpìv aùxòv

KaxÉoxriCTS xf| ÈKKX,r)oia SiSoùq |iéya rcapàSsiyna (iexavoiai; àA.ri0Evfiq...2

Compararea textelor ne arata cà e vorba de o traducere. Fata de versiunea din Migne a lui Clement Stromatul prezintà mici omisiuni dar §i citeva adao-

1 „Pentru tine" TipÒQ oe e numai In Simion Metafrastul Xptaxò? ànooxakKS uè 7tpo<; ae „Hristos m-a trimis pentru tine

2 Stai, nu te teme, fiule ! Ai nàdejdea mintuirii. Eu voi ràspunde pentru tine. Eu ¡mi voi pune sufletul meu pentru tine, dupà cum $i Domnul $i 1-a pus pentru noi Nu te teme, fiule, oprejte-te ! Ai credin^à Christos m-a trimis sà- i aduc ertarea.

2 Nu te teme, mai ai nàdejde in via^à Eu voi da socotealà lui Hristos despre

tine. Dacà va fi nevoie eu voi Indura moarte pentru tine, dupà cum $i Domnul a Indurat pentru noi. Pentru tine imi voi da sufletul meu. Lini§te$te-te Ai credin^à. Hristos m-a trimis pentru. tine.

El, ascultind acestea, mai intii s-a oprit privind in jos, a aruncat armele apoi tre- murind a plins amar. Si apropiindu-se bàtrinul de el l-a imbrdtisat tare cu suspi- nuri §i lacrimi multe, rugindu-se sà-1 erte si botezindu-se pentru a doua oarà in lacri­mi. Numai mina dreaptà o tot ascundea... Apostolul (insà l-a ìncredintat cu jurà- minte cà a dobindit iertare pentru el), in genunchi, rugindu-se insusi ìi sàruta din inimà mina dreaptà ca si curà^ità prin pocàinfà... $i nu se depàrtà de el... pinà ce nu-1 aduse din nou in sinul bisericii dind tuturor o mare pildà de adevàratà po- càin^à...

Eu voi indura moartea pentru tine. A supra mea singele pe care l-ai vàrsat Pe grumazul meu povara pàcatelor tale “ Apoi tinàrul a stat. A aruncat arma §i tremurind iji plingind foarte tare s-a apro- piat, a sàrutat pe loan ?i din cauza multor lacrimi cu nici un chip nu mai putea sà ràspundà, numai l$i tot arata mina dreaptà, care era insingeratà.

Iar loan sàruta dreapta tilharului ca iji cum ar fi fost din nou botezatà $i curà- ^ità prin lacrimi ->i nu l-a làsat, plnà ce nu l-a adus cu el la bisericà, dind tuturor model de pocàin^à.

La traducerea din limba greacà, am consultai §i „Clement Alexandrinul, Care bogat se va mintui". Studiu §i traducere de N. Runceanu, Bucurert:, 1807.

Page 26: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

330 PANDELE OLTEANU

suri pe care le gàsim exact in proloage, la zilele de 8 mai, 26 sept. etc., cind biserica pràznuiefte pomenirea lui loan Evanghelistul sau Teologul. ìnsem- neazà cà Ioan Exarhul nu a folosit versiunea istorisirii pàstratà in Migne, ci o alta mai apropiatà de versiunea lu i S. Metafrastul cu unele reduceri si adaosuri de infiorire, care sà impresioneze fi mai midt pe ascultàtori fi citi- torix. Afa ne explicàm identitatea istorisirii despre convertirea tinàrului cu cea dintr-un prolog románese tipàrit la Neamtu, in 1854. E o traducere din slavona rusà alcàtuità tot dupà izvoade bizantine. lata unele fraze care exista la loan Exarhul fi in prolog. Partile subliniate lipsesc din versiunea lui Clement Alexandrinul pàstratà in Migne.

loan Exarhul. S . Gherman, f. 36v- 37r.

Prolog... I. Neamtu, 1854, f. 59v— 60r.

1. I to glagolavb Iòam> izyde i vb inechb Ijudechb tvoreaSe verno slovo...

1. Si aceasta zicind loan s-au dus intru alte tari ca sà invete a crede in Christos...

2. Na konb vtsedi. Ioam> nevistg- zag ego tecase, zablodbzo ’ ove > vbzvr aititi my si?.

3. Chsristosb posla mg prostyng ti nesqUta.

4. Na mné krtvg <i> ze esi prolialb. Na moej vyj bremé grechb tvojchb..

2. Si incàlecind loan pre cal au alergat de grabà càutind pre o%ia cea pierdurà a lui Hristos.

3. Christos m-a trimis sà-ti aduc iertarea....

4. Si asupra mea sà fie sìngele pe care tu 1-ai vàrsat, pre grumazii mei sà fie sarcina pàcatelor tale.

Istorisirea dàrimàrii templului zeitei Artemida fi invierea fratelui unui preot de la templu de càtre Ioan Evanghelistul, se gàsefte in aceleafi izvoare, precum fi in versiunile apocrife ale Faptelor Apostolilor. Versiunile din scrierile apocrife sint mai ìndepàrtate fi cu unele schimbàri. Invierea mortului se face prin apucarea de mìnà, nu numai prin rugàciunea lui Ioan 3. Strigàtul mul- timii : „Mare este Dumnezeul lui Ioan“ e provocat de aceastà inviere : Méyag

1 S i m i o n M e t a f r a s t , Minologion, Migne Patrologia... series greaca, voi. 116

•col. 683— 706.

2 Prolog, adecà adunare in scuri din Vietile sfintilor, l, 1854, f. 59v — 60r.

3 „Vistavi sego umersaago da i sipoznaeti» svoego tvcrca. Yidé ze Ioam>, verna spsta ¿n,ca dzèlo nepomudevt, no pomoli vb Boga. Vistavi skoré umersago“. Ioan Exarhul, Sb. Ghe­rman (f. 40 r.). „Inviazà mortul acesta ca sà se cunoascà creatorul tàu. Iar loan, vàzind cà preo-

ul este foarte credincios, nu a intìrziat, ci s-a rugai lui Dumnezeu. A ìnviat repede pre cel

mort".

Page 27: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 331

ó ©eòi; ’Icoótvvoi) in versiunea lui loan Exarhul, acelasi strigàt de admi- ratie : „Velikb estb Bogb Ióanovb“ e provocai de dàrimarea templului2.

Istorisirea sfirsitului fabulos al lui Iona Evanghelistul o gàsim in toate vietile de sfinti si in sinaxarele ortodoxe indeosebi in mineiul pe septembrie la ziua 263. Acest sfìrsit este mentionat si in scrierea lui Ipolit despre cei 12 apostoli4, iar Eusebiu de Cezareea reproduce in Istoria bisericii tot textul dupà Clement Alexandrinul, asa cum este §i la loan Exarhul5. Textul se citeste uneori si astàzi in bisericà in loc de predica. L-a reprodus §i Simion Metafrastul la sfirsitul Minologhionului sàu. Atit Clement Alexandrinul cìt si Simion Metafrastul $i Ipolit arata cà loan nu a mai fost gàsit in mormint, cind 1-au càutat ucenicii. Simion Metafrastul redà chiar $i amànuntul cà tà- rina de pe mormintul apostolului o intrebuintau preotii bisericii pentru vinde- carea de boli 6. Astfel cà §i aceastà istorisire este tot o traducere din bizantinà, ca §i cele precedente, $i pe baza lor nu putem caracteriza stilul si talentul de creator al lui loan Exarhul7.

P a r t i c u l a r i t à t i l e de l i mbà ne coni irmà cà aceastà omilie a fost scrisà intr-adevàr de loan Exarhul. Este o limbà deosebit de interesantà prin fórmele specifice vorbirii lui loan Exarhul, prin arhaismele $i prin aspectul ei bulgaro-ràsàritean.

Pìnà in prezent nimeni nu a analizat limba acestei omilii, pentru cà nici omilia in sine nu se cunoa^te decit din anul 1960. De aceea remarcàm particu­laritàtile principale din fiecare compartiment al limbii. Caracterul general este cel bulgàresc. Ortografia este veche, dinainte de reforma patriarhului Eftimie al Tìrnovei.

1 Tòte Xaßojrsvo? ajxoö iff; xsipò; àvfjXOev èv à> tò Tttoijia fjv toO teGvtikótoi;, 0>.>.ou 7to?.\oö jtepióTo?, icai Kpatiioag Tfjg XEipo? aùtoù eItiev « ’Avaaxa ó KaiEÙSwv èv tù òvó- nari ’Iqcroö Xpicrroö u ù Na^opaio / KLai eù9s(o; avÉcriri ó ÌEpeù; ùyifig toO 5e öx>.ou 0au|ià£ovTO<; Kai Kpa^ovrot; «M i:y a Q ó 0 e ó ; ’I t o à v v o u . . . A eta apostolorum apo­crypha— post Constantinum Tischendorf... I, 2. edidit Maximilianus Bonnet. Georg Olms Verlagsbuchhandlung, Hildesheim, 1959, p. 174.

2 kako erkvi s§ i st» kapiätem pade i porazi irbiè brata. Vidèvse ie to cudo narodi,edinem glasomb v-bzbpisQ rekpste: Velikb estb Bogb Iöanovb... ( l o a n E x a r h u l in Sborn. Gherman, f. 39, v). „... cä biserica aceasta s-a därimat impreunä cu capi.jtea idolilor 5 1 a lovit pe fratele preotului. Väzind aceasta popoarele, au strigai intr-un glas, ziclnd: ,,Mare este Dum- nezeul lui loan".

3 ,,Viata si ostenelele sfintului fi slävitului fi intru tot läudatului apostol fi Evanghelist loan Bogoslovul", in Vietile sfintilor din luna septembrie, Bucurefjti, 1935, p. 237 u.

4 „Ioannze, vb Asii otb Dometiana car? izbgnant byvb vi> Patg Ostrovb vbnems le evang- gelije 5T>pisa ny bavlenis vidé pri Troiane. Usipe vt> Iefesé. Iegoze moätii iska i ne obréto- èas*;.“ (Al trei-lea: loan, a fost izgonit de impäratul Oometian in Asia in insula Patmos. Aici a scris si Evanghelia. Dar izbävi.'ea a väzut-o in timpul lui Traian. A adormit in Efes, dar cind i-au càutat moa?tele nu le-au gàsit), Ipolitovo 12 apostolu kbde kyUdo ihb propovéda ili kbde umréSa, in Izbornik velikago knjaza Svjatoslava Iaroslavila f i 073 goda), publicat in Monumenta linguae slavicae, ed. Aitzetmiiller, 1965 p. 521—522.

5 Eusebiu (Pamphilius) episcop de Cesareea, Istoria bisericii si viafa lui Constantin cel Mare, trad, in romàne?te de Iosif Gheorghian, Bjcureijti, 1896.

6 ... minutus quidam pulvis manat ac exoritur cui vis accedenti medelam ab omni morbo suppeditans. „ S i m e o n M e t a f r a s t , Minologion, Migne, Series graeca, voi. 116, col. 706.

7 Aràtàm aceasta pe bazä de texte paratele in monografia Vechile cazanii la romàni (in pregàtire).

Page 28: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 3 2 PANDELE OLTEANU

în fonetica, aceasta se vâdeste din folosirea consecventâ a nazalelor. Ex. : q : sçdb (34 v) „judecatâ“, sçtb ,,ei sînt“, vçston (31 r) „mai mare“, svç- tymb (413) „eu sfîntul“, inocçdy (31 r) „strâin“, rçdnikb (33 v) „dregâtor“, vb nacçlo (30 v) „la inceput", dar ,,çi", qzyky (35 r) „limbile“, deci cu o în loede e.

Se pâstreazâ consecvent ierurile finale si în anumite pozitii slabe din préfixé: SbVbkupeaçtb sç (40 v) „se vor îngrâmâdi“, vbzirati (30 v) „a privi, a se uita", tbciç „numai, Vbstasç ,,s-au umflat (35 v).ë > ea ca în bulgara : vera (30 v) „credintâ", mnëse (37 v) „au crezut", o Sbvëtë (31 v) „despre sfat“.

Dupà r, 1 — se folosesc grafie ierurile : r&, r& — krbstiti (35 r) „a boteza“, skrbveno (31 v) „însîngerat“, k rw i (36 v) „a sîngelui“ drbzati (36 r) „a tine“, dar si Sbtnrtb „moarte, mrtvb „m ortul"

1 > l i : vlbny (35 v) „valurile, praslbzisç (37 v) „a lacrâmat“, plbtb (31 r) „trup". Lipseste iodizatia: edinb, „unul“ Q3yKb „limbâ“.

In consonantism remarcàm bulgarisme expresive în grupurile zd < dj si St < tj, ktj, gti... Ex. odezdç (313) „hainele“, osçzdenie (34 r) „judecatâ“, takozde „la fel", mezdo „între“. Sau în forme verbale de imperativ ca povëzd mi (33 v) ,,spune-mi“, prëzde (32 r §i / / v) „mai înainte".

Sau eu st : vçStsçç „mai mare“ — ori în participiile prezente : glagolçstçç „vorbind", trëpçstç (38 v) „tremurînd“, nemostb (31 v) „boalà“.

E atestat grupul initial zv-\ vb zvezdychb „in stele" (40 v) ca în toate limbile slave de sud si de râsârit.

Grupul licbidelor prezintâ consecvent tratamentul eu metatezâ ca în limbile slave de sud, în cehâ si slovacâ : gerd > gradb — grady (36 v) „cetàti, orase“, golsb > glas : glasom (31 r) „eu glasul“.

L epentetic uneori se întrebuinteazà, alteori nu. De ex. nue atestat nicio- datâ în cuvîntul zeme „pàmînt“, vb zemi (40 r), nici in derivatele lui: prach zemnyi (40 v) „praf pâmîntesc“, na zemi (40 v), vbsëzemë (—0 v) „tot pâmîntul“.

Nu e atestat nici dupà v : pristavenie (40 r) „moarte". In schimb e atestat uneori dupâ p si m : priemlçsta (36 r) „care primeste“, ukrëplenie (35 r) „întâ- rirea" si sbVbkuplbse sç (36 r). Aci însâ poate fi participiul in-/5S5 maialesca în forma de viitor 1 epentetic nu e atestat: sbVbkupëqtb (40 v) „se vor aduna“.

Aceastâ inconsecventâ confirmâ probabil câ in bulgara veche a existât l epentetic çi in epoca lui loan Exarhul nu dispâruse încâ eu totul.

în morfologie, substantívele îsi pâstreazâ temele : slovese, cudesa si declina- rea sinteticâ veche. Substantívele mase, teme -o au instr. sing. în -omb (39 v) — edinemb glasomb', predb Ioanonib (30 v) iar la plural încâ nu se generalizase terminatia -mi pentru câ se spune sa vërnymi uceniky „cu ucenicii credinciosi“ (39 r) ; drbzimb celovéky „tinut de oameni".

Dualul e atestat mai mult la substantívele perechi ,,sqí vb nadré ocu (32 v), mezdo ima (33 v) „intre ei“.

Substantívele mase, teme -a pâstreazâ declinarea substantivelor femi- nine : vladyko (34 r) „stâpîne“.

Adjectivele in forma substantivalâ întâresc aspectul arhaic : slava lepa (33 v) ; zlb i prokudlivb (37 v) „ráu si primejdios" ; ¿iva (39 v) „vie“. Aceste

Page 29: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUD1UL L1TERATURII OMILETICE 3 3 3

adjective urmau si declinarea substantivelor : prinesb bruta mrtva (39 v) „a adus pe fratele mort“ ; miluj mç nemostna (38 v) „miluieste-ma pe mine nepu- tinciosul“ ; drugb i Ijublenikb (36 v) „prieten si iubitor“.

Sint frecvente insa si adjectivele ca si participiile in forma mai noua pronominalâ sau lunga : précistyi (30 v) „preacuratul" ; vetbchyi zuvetb ,,Ve- chiul Testament“ ; velikyi tulb (—0 v) „marele vultur" ; veleglusnyi Uve (36 v) „leule, cu mare glas“.

Caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint adjectivele cu sufixul -enb : nebesem „ceresc" ; podobenb estb (35 r) „este asemânâtor, cuvios“ ; navycenb nepodobenb (34 v) „obisnuit, invàtat, necuvincios ; istovenb (34 v) „obosit, istovit“. Altele, mai rare, au forma lunga : istenyi (33 v) „adevàrat", sau cuo nuantà de participiu trecut pasiv : blugoslovetib (32 v) „binecuvintat“.

Sint atestate $i adjectivele posesive : in -skb : stromuUskyi (38 v) Stro- matul ; slovo ocskago (31 v) „cuvintul tatalui" ; pesbkb morskyi „nisipul marii"

(39 v) ; in -ovb\ apostolovu telu „trupul apostolului“ (40 r) ; in -jb\ rabb bozii „robul lui Dumnezeu", preot“ (39 v) ; zrbóé bruta (39 v) ,,pe fratele preotului pagin". in -in& : o crkvisti Artheminé (38 v) „despre templul Arthemei".

Arhaice çi caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint si pronumele neho- tàrite : Cbso „ceva“, sau in forma negativa : nicbsoze ne bystb (32 v si 40 v) „nu a fost nimic“ ; ¿bsomu „de ce, càrui fapt“ (40 v), si eterb, eteri (nécii) „unul, oarecare“ (37 r), sau inomu „altuia“ (40 v).

Alte pronume démonstrative au forme tipice bulgaresti: vb tbzde denb (40 r) „in aceeasi zi“. Arhaism e §i forma i ,,pe el“ in loc de ego : vb crkvi i vbvede (38 v) ,,1-a dus in bisericà". Pronumele kakyi ,,ce fel“ e atestat ìntr-o forma cu palatalizare neobisnuita : kuko,ili kucénib obrazomb (37 v) „cum, sau in ce fel“. Sint atestate doua numerale adverbiale cu fonetism bulgaresc : cetyrizdi „de patru ori" ; mnogazdi „de multe ori“.

Sistemul verbal impresioneazâ pe cercetàtor prin marea frecventa a parti- cipiilor in forme nazalizate, in -IbSb si citeva aoriste tari si sigmatice. Ex. : „... i mrëzQ otvrbgb i trbstb ostavlb içsç po eyuggelie (30 v.) „si a aruncat na- vodul si a pàràsit trestia, s-a luat de evanghelie".

Cele mai frecvente sint participiile tr. 1. a in ~(v)b. Ex. prisedb (30 v) „a venit (venind) ; odeavb sg (32 r) ,,s-a imbracai“ ; byvb „a fost" etc. Sau in forme lungi : vidévyi (35 r) ,,cel care a vazut" ; nevédyi cto... (30 v) „care nu a çtiut câ" ; Ijubivyi tç (41 r) „care te-a iubit" ; prebyvaç „trâind (fiind) acolo“ in trecut.

Caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint si particpiile tr. a. 2-a in -Ih declinate uneori ca si cele in -(v) b : sbvbkuplbsç (37 v) ,,s-au strins, s-au ingrà- madit“. Obisnuit, aceste participii exprima perfectul compus atit singure, cit si cu copula : aste estb umrlb „dacâ a murit“.

Sint frecvente si partie, prezente. Povëdaçi (30 v) ,,cel care spune, spu- nind“ ; rékqstb (41 r) „zicind“ ; sqì (32 v) „fiind“ si sçsti (31 r) ; glagolçstçç „cel care vorbeste“.

Participiile prezente pasive sint mai rare: znajemb vsemi bçdet „va fi stiut de toti“ ; vedonib (313) „cel stiut de altcineva" ; neotdelimo (31 v) „cel neinteles si nedespàrtit (de altcineva) etc.

Page 30: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 3 4 PANDELE OLTEANU

O característica si in acelati timp un arhaism îl constituie în sintaxá predicativitatea participiilcr active ín ~(v)b, constructiile sintetice çi apoi cele cu partícula da, uimatà de indicativ — pentru a exprima scopul sau o poruñea. Ex. chotëclç videti aste estb timrlb da skepagtb (40 r) „voiau sa vada daca a murit, ca sa-1 dezgreape". Oiidete ot crkvista íogo da stvorç (39 v) „Depar- tati-và de templul actsta ca sa fac..." Sau „...da ot sego razumëete kako milostb... glagoletb Klim Stromatskyi (3b v) „Pentru ca din aceasta sá intelegeti ce fel de mila... ne vorbeste ClimStromatul“. Aci, propozitia finalá cu da stá ínaintea celei principale. Da se folcsca în sens pciuncitor si cchortativ si cu viitorul : da kçdelb imb... (35 r) „sá le íie".

Dupâ verbe impersonale scopul se exprima prin dativ sau acuzativ — cu infinitiv sau numai prin infinitiv : Ne bo iç lepo togo vestati ,,cà nu e bine sà vestenti (inveri) aceasta".

lata citeva din numeroasele cazuri in care participiile active prez, çi tr.l sint predicate, pentru cà in vremea lui loan Exarhul procesul de abstracti- zarea lor in gerunzii nu era aça de avansat, incit sâ le slâbeascâ puterea de prédicat. Aci însà trebuie sâ tinem seamà si de influenta limbii greceçti, mai ales in partea a Il-a pe care loan Exarhul a preluat-o dupa omilia lui Clement Alexandrinul : „Care bogat se poate mìntui' ? ¡si dupà alte izvoare greceçti... glagoletb jako ucç skozë grady... i priseib vi> edim gradb (36 v). Ne spune cum invaia prin erase... çi a ajuns intr-o cetate“. Sau: Ti nikakoze sebi nepaiy (35 v) „Si in ni ri un chip nu-ti càdea". Pomysli... kako ti plbtnoe loviste ostavivb vse (35 v) ,,Gîndeste-te cum si toatà loviçtea trupului ti-a parasit-o". Predica­tivitatea acestor participii e si mai darà cind prcpozitiile participiale se leagà prin i „çi“ cu cele al càror prédicat este exprimât p>rin forme verbale perso­nale : Tace (loan) doSedb gorb, ideze razboi'.iicbstvo lese „Apoi loan a ajuns sus — in munti — unde erau tilharii“. Ori cu i „si" : Povrbj.b orçzie i pristçplb, Ioana cèlovvL (38 r) „A aruncat arma j>;' s-a apropiat, a sàrutat pe loan“. Cum vedem, domina exprimarea paratacticà, ceca ce reese si din fraza urmàtoare, in care toate predicatele sint participiale : „Zivb ze po semb i sbstarëvb sç dobrè vesb denb drbiinib christiany" — „A mai trait dupà aceasta si a îmbâ- trìnit bine fiind tintit toatà ziua de crestini". Ori : Episkopb slovese uzasb sç... „Episcopul s-a ìngrozit de cuvinte“.

Aceste participii exprimau insà çi raporturi circumstantiale. De ex. partie, tr. a. 1 — exprimâ un raport temporal de antecedentà : I povelé uceni- kom si zakryvse otiti— „Si porunci ucenicilor sài ca acoperindu-l sà piece“. Adicà: ucenicii sà piece numai dupà ce-1 vor acoperi cu pàmint in groapa, in care se culcase de viu. Participiul prezent exprimà si un raport cauzal : „... Tbciç ic desnçç içkç edinako krbvavç sçstç poka.ze.ase... (38 v) — „Numai îsi tot atàta mina dreaptà, fiind insingeratà (pentru cà era însîngeratà)“.

Raporturile circumstantialc, începind eu cel temporal, sînt exprímate si prin datÍA’ atsolut : Takozè tomu byvsu, prisedb... „Astfel dupa ce s-a întîmplat accasici, a venit“. Sau: Tace prazdenstvo priemsu otroku, pristroiiç i eteri kb sebë (37 r) — „Apci, dupâ ce tînârid a devenit liber s-au strîns si altii în jurul lui". Genitivul absolut apare mai rar, mai aies în partea a doua a omiliei

Page 31: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 335

preluata din grcacà: Vidi le Ican, verna igsta èrica, dzélo nepomudévb, ng pentoli Vb Boga (40 r) — „Vàzind Ican cà preotul (templului) este credincios, nu a intirziat prca mult, ci s-a ìugat la Dirrnczeu".

Instrumentalul de agent e folosit iàrà prepozitie : drbiimb christiany — „tinut fiind de càlre crestini“.

Rareori se întîlneste genitivul partitiv : Kto bo est smélb ili prbvychb ili po tebe... takyi glasb sbdzvçcnyi iznesti rëkgstb (41 r) „Ca cine a mai indraznit— fie dintre cei vechi, fie dintre cei de dupa tir e... sa mai malte un glas a$a de râsunâtor, zicind..."

Unele cuvinte compuse sint calchiate din limfca greaca : dobroglasnyi ,,cu glas bun“, veleglasnyi ,,cu glas mare“ ; sladkoslovyi „dulce la cuvinte“ ; inoôçdb (32 v, 35r, v) „de alt neam strâin“ ; slavoslovçSte „spunind cuvinte de màrire“.

Alte sutstantive $i adjective sint foimate cu sufixe freevente in limba lui Ioan Exarhul. De ex. -cnb \ istovenb, islinenb etc; -ecb \ vodecb (37v) „con- ducatoi“ ; ivorecb (40 r) „creator" ; bogoslovecb (30v) „teolog“. Cuvinte ca filosofb, iposlasb (31 r) ; eretidzi (33v, 35 v) sint reproduse din limba greacà.

Lexical fclesit ce Ican Exarhul e begat. Pentiu aceeasi notiune folose^te dei-trd teimeni, de ex. pentru „tinar" spune : otrokb (37 b),junoSa,junota (37v) ; pentru ttmplul pâgin spune : crkvüte, kapiste (39v) si idoli e ; pentru „preot" : pastyrb, bozii rabb si ìrub, pentru stapìn, dregator : Vladika (34 r) kbtiçdzb, si rçdnikb (33\) ; pentru an — timp — gody (33 v) vëkb çi lëta (35v). La numàr spune cismç, -ne (40v).

Unele cuvinte sint mai rare : spregyn, pregyné „vìrtoape, locuri greu de umblat“ ; piry „oaspete, chcfuri“ ; velikyi tulb (30 v) „un soi de vultur mare“, rati (35 v) „lupte“ ; QÎa „lant, chin“ ; prokndlivb „neru^inat, periculos“ ; ne- pomudeti (40r) „a nu intirzia“.

Caracteristice sint adverbe ca sétnée (37v) „mai trist, mai rau“ ; tace (37r) „apoi“ care e foarte freevent : tace proshzi sç (37v) „apoi a lacrâmat“ ; tbôiç (34v) „numai“, care e socotit ca o caracteristica a limbii lui Ioan Exarhul — mai aies sub forma tbcenb (36v) ; lèpa (33v) caracterizeaza limbile slave de apus. Exista insa fi la Kozma Prezviterul

Alte adverbe sint cunoscutc in slava vcche: de ex. pace cu al doilea ter- meri de ccmparatie in genitiv : bedy pace meda (36r) „nenorociri mai dulci ca mierea“ ; niné (39 v) „acum“ ; elma (31v) e sinonim cu kohmi pace „c.u atit mai mult“ ; nikolize „niciodata“ drevlé (33v) „mai de mult“ ; ot kgiu „de unde“ (34 v) ; eda (egda) rece „cind a spus“ ; dzélo „foarte“.

Caracteristice sint prepozitii çi conjunctii ca : délmo (31 r) „pentru“ ; skozé „prin“. Se folosea cu acuz. : skozé grady (36v) „prin orase“. No e foarte freevent : ,,ci, dar, insa“ : ne o tvorci no o tvari (32 r) „nu despre creator, ci despre creatie“. Frecventà e conjunctia copulativa ti ,.si“. Ex. Sqì ti \J (32 v) „Este si a fost“ ; Ti jako tb'ciq v.zrë Ioanna... „Si indata ce a vazut pe Ioan...“ (37r, 38v, 39v etc) ; imze „intrucit,“ tak-kak : imze ibciq (34 r) „numai, pentru ca“.

1 „...ne tociju ne prostrilit ego, no... ; ne tociju eze ne nauciti» ego, noi... Besëdy, f. 488, r. ,,nu mimai cà... dar

Page 32: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

. 3 3 6 PANDELE OLTEANU

Seze (32 r, v) „iatá“ si na „spre, ia, na“ : na se esbmb priselb (38 r); na. uite cá am venit de aceasta..."

Rekse „adicá“ — explicativ: ize zvizdanienib rekse pravymb uceniemb. Idolie bése Arthemino rekse crkviUe (39r) „Idolii adicá templul erau ai Arthemei", Acest rekse ca $i ti „si“, tbéig, imze se considera ca particularitáti ale limbii lui loan Exarhul. Se intine^te insá $i in limba altor cárturari ai scolii din Preslav. E mai degrabá un dialectism bulgaro-rásáritean. Astfel Kozma Prez- viterul vorbind despre bogomili spunea cá ,,ii cunosti dupa roade adicá (rekse) •dupá fátárnicia lor“ : Tako i vy otploda ichb poznavajte rekse ot licemérstva ichb í. 487. Sau: dan duchovnyi rekse knstb gospodbn ,,(f. 547) 1. E si in Zlatos- trui — ... obraitenie rekbse podbeziíte tvoje...2. Ori in Viata lui Metodie: pojutb mbsa rekbse sluzbby; nomckawowb rekbse zakona pravilo prelozi3 „cintá liturghia (lat. missa) adicá slujbele; a tradus nomocanonul adicá pra- vila legii". ín schimb Climent de Ohrida folose^te sirécb nu rekse: „...vetchago celovéka siréíb poganbskyich(~) nravb Vb novago sirécb i b Christa 4,“ pe omul cel ráu, adicá obiceiul páginilor, in ceea ce e nou, adicá in Hristos.

Unele cuvinte au sens special de ex. crkviste „templu“, imeti Cbstb ,,a venera“ : íbsib ze veliko itnécliQ dzélo o nej (39r) ,,o venerau foarte mult“. Kazati ,,a inváta“ ! A episkopa otroka prijenib kazase (36 v) „lar episcopul, primind pe tinár, il inváta... Vbstaviti: invia“ : Ioanb vbstavléetb mrtvyg (35 r), „loan inviazá mortii“. Vbstavi segó umersaago (400 r) — „ínviazápe acest mort“. Préstavenie „moarte“ ; vb tbzde denb préstavenie emú..." (40 r) „ín aceeasi zi a fost si moartea lui..."

loan Exarhul avea ceva specific «i in modul de a se exprima, in topicá. ín aceasta omilie folose^te adesea dativul etic, care caracterizeazá vorbirea populará: Taka ti sg'b segó Ioanna déla ...Asa iti sint faptele acestui loan...“ Sau ti ,,$i“. Asa fi sint faptele acestui loan“.

Foloseste in proclizá pron. dem. sb: Sb jako be... (32r) ; 1 sb se oziznivb... „si acesta a mai tráit...“ Cauza o exprimá adesea prin imze tbéig „numai pentru cá“ ; prin bo, segó radi — Segó radi gonéchg Iudeje Hrista. imze tbciQ razdru- $aa$e sgbgtg (34 v) — „Pentru aceea goneau Iudeii pe Hristos, numai pentru cá le stricase simbáta...“

loan Exarhul se intreabá frecvent poeto imze... (35 v) ,,cá de ce“ ; Poeto imze Vb naéflo bé slovo... (35 v) „Cá dece la inceput a fost cuvintul“...?1 Poeto imze ot sbzdanii bé (32 r) „Cá de ce era de la zidirea lumii? Poeto imze otee“... (34r) — „Cá de ce tatál...“

Desparte adesea adjectivul de substantivul sáu: S b tg g V b s c h o d it b s la v g g . . .

(33 r) in loe de s b t o g s la v g g — „cu aceasta slavá se va inalta; sau: d u S n g g u n i r é s b m r b t ig (37 v). Trebuia: dusngg S b in r b t i g . . . „de moarte sufle- teascá a murit“ . Segó t i p r e d a g mgza... Trebuia: segó rjrgza: pe acest bárbat ti-1 incredintez“.

1 M. G. P o p r u j e n k o , Kozma Presviter bolgarskii pisatelb A' vcka, Sofía, 1936, p. CCVII.

2 M. G. P o p r u j e n k o , op. cit., p. 209.3 A. T e o d o r o v-B a 1 a n, Kiril, Metodi, I, Sofía 1920, p. 92; 95.4 Omilia despre loan Botezátorul etc.

Page 33: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURII OMILETICE 3 3 7

Unele versete din scripturà sint traduse in mod deosebit de loan Exarhul. Traducerea aceasta devine un criteriu de stabilirea autenticitàtii operelor lui loan Exarhul. Astfel este inceputul Evangheliei lui loan Teologul, tradus fi in omilia aceasta ; aci in 14 cazuri ca §i in alte opere ale lui loan Exar­hul, se spune: Vb nácelo bé slovo si slovo bé ot Boga... „La ìnceput era Cuvìn- tul $i Cuvìntul era de la Dumnezeu...“ (30v), 31 r, 32 v, 33r, v, 35 v, 40 v, 41 v). lntr-un singur caz a folosit vechea traducere slava: Iskoni bé slovo... (32 r) ‘ii altàdatà: Fa nacgtokb bé slovo...

Are repetàri, prin care impresioneazà si accentuieazá ideea : ide o zivot... ide o zdani... (33 v) ,,e vorba de viatà... e vorba de fàpturà...“. Sau : Vb sètemb bystb eda rece... vb ,,sétemb bystb a ne rete, vb sétemb bystb. ,,ln mreajà a fost cind a spus..., in mreajà a fost dar nu a spus... in mreajà..."

Pronumele dem. tb, la, lo stà uneori dupà substantivul la care se referà. Ex. Dél§tb ze prachb tb mQ¿ie crkvnii— ,,Praful acesta il fac oamenii bise- ricii..." (40v). Aceastà topicà premerge transformarea pronumelui tb in artieoi enclitic : prachbtb.

Cind comenteazà versetele loan Exarhul imbinà in mod originai tex- tul biblic cu gindirea proprie. „Pride vetrb i i'bstas§ vhny, priidoíq na m in rekse na vérg ti ne pade sebe... na kameni rekse na vére (35v) — ,,S-a stirnit vintul si s-au umflat valurile, au venit in lume adicà la credintà si nu a càzut... pe piatrà, adicà pe credintà“ . Aoristele dau tonul povestitor, iar elemente ca rekée, „adicà" ti „si" tbcig, imze „numai, intrudi", etc. dau culoarea localà».

Omilia la intimpinarea Domnului. Omilia la « íntimpinare », descoperità fi eade curindde càtre P. Ilievskji, prin limbà, prin stil §i prin titlu confirmà ca autor pe loan Exarhul, cum a dovedit-o P. Ilievskji, care a gàsit-o ìntr-un sbornie de omilii din sec. al XV-lea, de redactie sirbà. Din omilie se pàstreazà numai partea de la inceput ìnclusiv titlul : Ioana prezvitera exarcha slovo na sretenie gospoda nasego Iisusa Hrista.

In introducere vorbe^te despre cei drepti §i lume a lor, care va dàinui pururea. Nimic nu e mai viu si mai dulce ca omul drept. Dreptii au ràs- platà si nàdejde la cel de sus. Prin duhul sfint cei drepti vor infiori ca finicul i se vor inmulti ca cedrii Livanului fiind cà au credintà.1

Ca dovadà, autorul aduce exemplul dreptului Avel din Vechiul Testa- ment si pe dreptul Simeón, care a intimpinat pe Hristos in bisericà, dupà cum ne istoriseste evanghelistul Luca. Astfel loan Exarhul a ajuns la Evan- ghelia zilei si a trecut la tratare. Simeón fusese vestit de Dumnezeu cà nu va muri, pìnà nu va purta in bratele sale pe Iisus, intimpinindu-l la templu cu cuvintele : ,,Acum slobozeste pe robul tàu, stàpine, dupà cuvìntul tàu in

1 ,,SvétT> pravednikom prisno imie necistivich Ogasajet, da niétoáe pravédnago néstb iiveje... i u gospoda mbzda imb i nadéida ichb ü viSnjago. NiCto ie bo jest slaide pravdiva •élovéka... reky pravednich jako finikb procvbtétb ponete prisno sladbkuju vérü imatb. Jako kedrb vb livane ümnoíit se imie ne gnije bogouvédénijemb jestestvbnim... "

Citat dupà textul publicat de P. Ilievskji, op. cit., p. 94—95.

22 — 1003

Page 34: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 3 8 PANDELE OLTEANU

in pace, cà vàzurà ochii mei mintuirea ta, pe care ai gàtit-o inaintea fetei tuturor...“ 1.

ìn continuare, Ioan Exarhul comenteazà textul ca si cum el ar fi Simeon. Cere sa fie dezlegat de legàmint — adicà sa poatà muri, pentru cà ochii lui au vàzut pe Dumnezeu, slava sa, cetele ingeresti. Astfel expunerea se face sub forma unui monolog al dreptului Simeon, care repetà de mai multe ori rugàmintea de slobozire, schimbind doar cuvintele : ,,dezleagà-mà (razd- rési mg...), trimite-mà (posli mg...) ca sà nu mai intirzii aici... lasà-mà, dà-mi drumul (pustiU) ca sà nu mai vàd neamul tàu fàcìndu-ti necinste...“ Redà apoi integrai si povestirea faptului exact dupà textul evanghelic al zilei (Luca II. 25—30). De data aceasta Simeon folose^te alt verb : otrèsi: „nyné otréSi ruba tvoego Vladiko"... „Acum liberezi pe robul tàu stàpìne...“

Dupà textul evanghelic, continuà expunerea cu acelea^i preocupàri teoretico-teologice din introducere, spunind:... „Se va lua gindirea din multe inimi. Isaia proorocul a spus cà picioarele frumoase ale celor care aduc veste bunà...“ 2 Caracterizeazà omiliile lui Ioan Exarhul si scoala din Preslav ìn generai. Acest continui abstract teoretic a fàcut pe unii cercetàtori sà afirme cà $coala §i cultura din Preslav era lipsità de spirit national, ìn opozitie cu $coala lui Climent din Ohrida, care prin simplitatea si democra- tismul sàu erau puse ìn intregime in slujba poporului.3

Credem insà cà afirmatia de mai sus a lui N. L. Tunitkij trebuie corec- tatà ìn sensul cà scoala din Preslav si opera lui Ioan Exarhul, cu tot carac- terul ei abstract, are importantà nu numai pentru bulgari, ci pentru totr slavii $i pentru culturà ìn genere. Apoi ìnsu^i Ioan Exarhul are numeroase pagini §i chiar omilii intregi scrise simplu $i pentru poporul de jos neìnvàtat. Acestea ìnsà sìnt putine fatà de ìntreaga operà omileticà a lui Ioan Exarhul — cunoscutà pìnà ìn prezent — si care ìn generai are un caracter filosofico- teologic mai abstract.

Acest caracter constituie un criteriu de a stabili dacà o omilie este sau nu a lui Ioan Exarhul. Pe acest criteriu si omilia „La Ìntìmpinare“ apartine lui Ioan Exarhul, ceea ce se confirmà si din unele particularitàti ale limbiì si stilului.

Am vàzut cà Ioan Exarhul foloseste repetarea aceleiasi idei cu mijloace noi de exprimare si cu imbogàtirea continutului. O face atit pentru frumu- setea retoricà, cìt si pentru adìncirea ideii. Obtine astfel efectul dorit. Repe­tarea si paralelismul caracterizeazà de fapt poezia liricà ebraicà ìndeosebi psalmii. Ioan Exarhul prin cultura sa vastà si cu gustul sàu artistic si-a in- susit aceastà modalitate stilisticà. De aceea spune : „Lumea dreptilor e pu-

1 „Nynia pustiH raba tvoego vladiko po slovesi tvoemu mimé, ponieze vidésta o ii moj spasenie tvoje, eie esi Qgotoval prèdb licemb vsemb..."

2 jakoze ubo ótimut se ot mnogich srdecb pomislenia. Prorokb Isaia reco krasni nogiblagovestvujustich blagovéstie...“ P. Ilievskji, op. cìt., p. 97.

3 N. L. T u n i t k i j , Sv. Kliment, episkop slovenskij, ego Hznb i prosvetitelbnaja deja- tel'nosth, Serghiev — Posad, 1913, p. 257.

Page 35: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTII LA STUDIUL L1TERATURII OMILETICE 339

rurea... Cei drepti tràiesc in veci... nimic sa nu fie mai cu viatà ca cel drept... piata lor e la Domnul si nàdejdea lor ìntru cel de sus...“ 1 In continuare, loan Exarhul intra mai adinc in poezia ebraica a Biblici, din care preia comparabile $i paralelismul ca : „dreptii vor infiori ca finicul pentru cà pururea au credintà dulce si se vor ìnmulti ca cedrii livanului, pentru cà de la ei nu va pieri vederea lui Dumnezeu“ 2.

Ioan Exarhul repetà uneori ideea exprimindu-se cu totul diferit despre dreptul Simeon : „... sa nu moarà pinà nu va primi in bratele sale acea viatà vesnicà... voind ca ìnainte de pieirea trupulv.i sàu sà vadà pe Domnul...“ 3.

Alteori repetà numai cuvintele de la inceputul prcpozitiei. De ex. cìnd Simeon motiveazà cu ce scop sà fie eliberat — adicàsà moarà: „...Posti mg... slobozeste-mà acum... ca sà nu mai vàd neamul tàu fàcindu-ti necinstiri, ca sà nu mai vàd cununa impletità din spini, ca sà nu mai vàd alergarea cea vicleanà si mincinoasà, ca sà nu inai vàd soarele... Sloboze^te acum...“ 4 Repetà cuvintul frate — ca mod de adresare frecvent si la Efrem Sirul : sb, bratie Simeon, vbschoté (Ms. p. 38—39). Alteori se adreseazà cu cuvintul druzi „prieteni“.

Astfel de repetàri si paralelisme de imbinare a stilului teoretico-abstract cu stilili simplu, povestitor se intìlnesc si la alti scriitori $i oratori bisericesti de seamà cum este Efrem Sirul, ale càrui pareneze Ioan Exarhul le-a urmat mai indeaproape si uneori numai le-a tradus, cum a procedat cu omilia la Preobrajenie.

E posibil ca si omilia la ìntimpinare sà fie o adaptare sau traducere dupà Efrem Sirul $i pàstratà sub numele lui Ioan Exarhul in titlu ca autor.

Oricum ìnsà in limbà gàsim o serie de particularitàti care caracterizeazà bulgara de ràsàrit §i limba in care Ioan Exarhul a scris Hexaimeronul, Ceru- rile sau alte omilii recunoscute ca sigur ale lui. De ex. formele articulate cu pron. dem. lb, ta, to —- si cu articolul mai mult in enclizà : i celovékb tb pra- vdivb „si omul acesta era drept“. Se repetà frecvent pron. dem. sb. : sb ze sb lezit na padenie „Iatà aceasta stà spre càderea...“ 5

In morfologie e caracteristicà frecventa vocativului vladiko a dualului si la formele verbale nu numai la cele nominale. Ex. vidésta oci moi „vàzurà ochii mei” ; jako vbnesosta roditelja detista... „cum aduceau pàrintii pe copil..." (96), i bésta otee jego i muti cudésta s§... „si tatàl $i marna lui furà mirìndu-se“ adicà „se miraràu.Sau la substantive in instr. : i prije rukama svojma — ori in locativ : vb ruce svoj „in mìinile sale“ (p. 96).

1 „Svétb pravednikom prisno... pravedni vb vèki 2ivut... da nidtoze pravèdnago néstb ziveje...i u gospoda mbzdainib, nadézda ich Q visnjago... Vezi textul apud. P. Ilievskji, op. cit.,p. 95.

2 i prilagajetb reky pravednich jako finikb procvbtetb ponete prisno sladkuju véru imatb. Iako kedrb vb Livane Qmno2it se imze ne gnije bogouvedenijemb jestestvbnim...“ Apud. P. Ilievskji, op. cit., p. 95.

3 ne umreti, donde ¿e rukama svojama priimetb ziznb veénuju... vbschoté prènde vbplbStenia videti gospoda... Apud. P. Ilievskji, ibidem.

4 „Posli mé nynia... da ne viidu svoego roda tebè bezòestnie déjusta. Da ne viidu véncatrbnova pietoma. Da ne viidfi IbStnago tecenia, da ne viidu solnca mrbcajuSta. Nynia posli... Apud P. I l i e v s k j i , op. cit., p. 95.

Page 36: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

-340 PANDELE OLTEANU

Pronumele kto are forma sìrbeascà : tko ze sy jest... (p. 95).Sìnt frecvente participiile réky „zicind“ (95) ; no gì blagovéstvujustichb

„picioarele celor care bine vestesc“ ; tUjustuju sg... „care piere... tvarb“ vese- lujuStuju „fata veselindu-se“. Forma veselujunt sg e caracteristicà limbii lui Ioan Exarhul1. Ori: vizdu solnca mncajusta „vàd soarele ìntunecindu-se".

Aceste gerunzii $i participii se foloseau si cu verbul a f i — dupà origi- nalul grecesc kcù riv aÙT© tcexpinoruonévov bése vbzvlsteno „era vestit, ìnstiintat" (96). Ori i bèsta cudeSta sg „$i fura mirìndu-se“ (p. 97), adicà ,.se mirarà“ gr. Kaì fjv Gaunà^ovtei; (Luca 11.34).

In sintaxà un arhaism expresiv e functia predicativa a partic. prez. ■§i tr. 1 active, care stau in aceeasi frazà ca predicate la rind cu aoristul de care se leagà prin si : „... i (si) prijemb vb rucé svoj i blagoslovi boga i rete... „Si iatà il primi in miinile sale §i blagoslovi pe Dumnezeu $i zise“ . Scopid in frazà se exprimà prin indicativ cu conjunctia da: da dozru, da vizu... ,,sà vàd“, da ne kbsnu ,,sà nu ìntìrzii“ . Aceastà constructie a inlocuit vechiul •conjunctiv si caracterizeazà limbile slave de sud, indeosebi bulgara.

Nu lipsesc nici constructiile càrturàresti ca dativul cu infinitivul : dupà byti cu sensul de „a trebui“, da dozru emù ze iest byti vb tebè... (p. 96) ,,sà vàd ■cà el trebuie sà fie in...“

Lexicul e bogat cu colorii arhaic si bulgàresc pentru cà spune nadeida „nàdejde“, vìzdu „vàd“, prézde „mai ìnainte“, procvbtétb „va infiori“, da ne kbsnii ,,sà nu ìntìrzii“, glagolati „a vorbi“, vladiko „stàpìne“, liki aggelskyie „cetele ìngeresti“, sice „astfel“, otb privuzb „de nod", prositi sg a cere „a se ruga“. Mai frecvent era moliti sg „a se ruga“, dobrogovéinb „cel care cultivà binele“ „evlavios“. Imze are sensul de „intrucit, pentru cà ,,tak—kaka : Svétb pravednikom prisno, imìe (ìntru cit) nccistivich ugasajetb (p. 94). Sau : jako kedrb Vb Livane umnozùsg imze ne gnije... ,,ca cedrii Livanului se vor inmulti, fiindcà nu va pieri...“ ; Conjunctiile poneze, bo si ubo sìnt cauzale „pentru cà“, détista in loc de otrocg... „copil“. Dintre cuvintele compuse re- marcàm pe cele cu prefixe ca : prò — in loc de pre — „prin“ : proidetb oruzie „va trece sabie“ — si otb nu cu sensul de despàrtire „dela, din“, ci imprimao actiune inversà sensului pe care-1 avea initial cuvìntul la care se adaugà : otìmutb 5t srdecb „se va lua din inimi, nu va mai avea“.

Alte cuvinte compuse sìnt calchiate din greacà : Blagogoveinb, „religios, evlavios“ ei>À,api|<; (Luca II, 25), blagosloviti EÙA.oyé(o „a binecuvìnta ; blago- v&sti „a bine vesti“. Caracteristice limbii lui Ioan Exarhul sint si cuvintele edinako „numai“, jakoie edinako vb télesii. Apoi rivela „mingìere“ (utecha), gr. 7tapàKÀ,r|cnv pravdivo „drept“ (p. 96), prerotno „ce e contrazis, disputai“, si. prerekaemo, gr. àvTiA-syónevov.

E o traducere proprie a Evangheliei deosebità de vecbea traducere care circula in slavà. Astfel Ioan Exarhul nu spune de ex. cà Simeon... caje utechì israilevi „a^teaptà mingierile lui Israel“ , ci spune: zivi Uvéta israiltska (p. 96). Sau in loc de nyné òtpustyesì raba tvoego spune : nyné otresi raba svoego (p. 96). Ori : „... jako da otkryjut sg ot mnogychb serdecb pomyUenìe ,,ca sà .se descopere gindurile — intendile — din multe inimi.“ Spune jakoze ubo oti-

2 P. I l i e v s k j i Siovata na Ioana Egzarha..., p. 22.

Page 37: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

CONTRIBUTI! LA STUDIUL LITERATURI1 OMILETICE 3 4 1

mut sg... „precum ca sa se ia...“ Ioan Exarhul zice : „svéib na javlenie jazy- komb“ iar in vechea traducere slava e: svélb vo otkrovenie jyzykomb... „lu­mina spre descoperirea neamurilor“. Din textul evanghelic al lui Ìoan Exarhul lipse$te propozitia : ,,i duchb bé svetb vb nemb— ,, i Duhul sfint era in el“. Omisiumle se pot explica $i prin transcriere. Dar deosebirca de traducere se datoreste sau lui Ioan Exarhul, care la compunerea omiliei a tradus sau a citat din memorie, sau se datoreste modelului stràin pe care Exarhul 1-a adaptat ori 1-a tradus.

Compozitia si particularitàtile limbii acestei omilii au determinai peB. Koneskji sa conchidà cà nu existà nici o indoialà ca sa atribuim aceastà omilie lui Ioan Exarhul1. Variatiile de stil $i prezenta constructiilor partici­piale si a dativului cu infinitivul etc. ne fac sa credem cà Ioan Exarhul a. urmat indeaproape un model bizantin ca si la omilia despre Preobrajenie,

i l . o m i l i i I n I n v à t à t u r i l e l u i n e a g o e b a s a r a b

Este azi definitiv stabilii, in urma cercetàrilor lui M. Gaster2, Ioan Bogdan3, Demostene Russo4, Stoian Romanski5, Vasile Grecu 6, Dan Zam- firescu 7, etc., faptul cà Invàtàturile lui Neagoe Basarab au folosit textuaL si uneori au prelucrat, izvcare variate: Vechiul Testament, Noul Testamenti Varlaam si Ioasaf, Fiziologul, Alexandria, Panegiricul lui Constantin cel Mare de Patriarhul Eftimie al Tìrnovei precum $i un mare numàr de omilii. Se poate spune cà cea mai ìntinsà parte din Invàtàturi realizatà prin excerptarea si integrarea de izvcare stràine este tocmai aceea care foloseste omilii. Aici se ridicà in calea cercetàtorilor si cele mai multe difi- cultàti. Numai dupà ce se va termina operatia de identificare a intregii lite- raturi omiletice folosite de Neagoe, se va putea considera rezolvatà pro­blema izvoarelor.

Dupà cum se $tie, D. Russo a identificat douà omilii patristice folosite de Neagoe in Invàtàturi : in partea intiia omilia „Despre ràbdare §i cum nu trebuie sà plingem amar pe cei morti“ de Ioan Hrisostom, dar pe care el

1 i po kompozicijata i jaziinite svojstva na toj tekst, nema somnenie deka toj inu pripaga na Egzarha — P. K o n e s k j i , Siovata na Ioana Egzarha in «Makedonski jazyk,» V ili, 1, Scoplie, 1957, p. 14.

2 Literatura popularà romana, Bucuresti, 1883, p. 35, 139 — 140.3 Cultura veche romàna, Bucure^ti, 1898, p. 80.4 Studii bizantino-romàne, Bucure^ti, 1906; Studii si critice, Bucure^ti, 1910; Studii isto-

rice greco-romàne, Opere postume, I— II, Budiresti, 1939.5 Mahnreden des Walachyschen Woywoden Néagoe Basarab an seinen Sohn Thcodosios.

Inaugurai Dissertation, Leipzig. 1907.6 O versiune nouà a unei Invàfàturi a lui Neagoe Basarab, Bucurefpti, 1941.7 Invàtàturile lui Neagoe Basarab. Istoria textului si tehnica folosirii izvoarelor. Comuni­

care la Asocia^ia Slavi^tilor din R.S.R. sus^imitfi la 12 decembrie 1966. !n anexa comunicàrii, autorul a prezentat textul versiunii roinànesti identificat a fi traducerea exactà a izvoarelor bizantino-slave descoperite ptnà acum, ìnsotit de fotocopiile pasajelor respective din manu- scrise slave din Biblioteca Academiei R. S. Romania. Personal cu 1 1 0 5 team la acea datà textul slav al omiliei la Schimbarea la fatà, attt in manuscrisul 138 folosit de Dan Zamfirescu, cit $i in manuscrisele 137 $i 290 $i Parenesisul din Biblioteca Episcopiei B's. ortodoxe romàne din Arad, intrucìt le cercetasem in legàturà cu monografia despre Vedale cazanii la romàni. Confruntind fotocopiile textelor slavone ale izvoarelor cu pasajele respective din „Invàfàturi", am avut ocazia sà mà conving de corespondenfa lor.

Page 38: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 4 2 PANDELE OLTEANU

o atribuia lui Efrem Sirul1 si in partea a Il-a omilia la Preobrajenie a lui Efrem Sirul.

De asemenea a descoperit izvorul cel mai amplu folosit in partea a doua : colectia de omilii morale Katdvu^iq (Umilinta) de Simion Monahul, scriitor bizantin din sec. alXI-lea2. La rindu-i Stoian Romanski a descoperit inter­mediami slavon al càrtii Umilinta de Simion Monahul3, dar atribuit de traducàtor lui Ioan Zlataust. Cercetarea izvoarelor omiletice ale lui Neagoe ramine insà deschisà §i orice nouà contributie poate fi binevenità. Astfel, e necesar sa se identifice intermediarul slavon al predicii «Despre ràbdare...» inca neidentificat. Existà, tot in partea ìntiia, o intinsà omilie la „parabola nuntii fiului de imparai", al càrei autor de asemenea nu a fost identificat. Mai multe capitole din partea a doua folosesc evident lungi pasaje din diferite omilii, ce trebuiesc descoperite in afara celor cunoscute pina in prezent. In lucrarea de fata, initiind o nouà cercetare in domeniul izvoarelor omiletice ale Invàtàturilor, càrora le vom consacra si o lucrare aparte, vrem sà ne oprim asupra a douà omilii : Omilia la Preobrajenie folosità si de Neagoe ca si de Ioan Exarhul, §i o omilie hrisostomicà La Invierea Domnului din care a reprodus cel mai important fragment, atìt in Invàtàturi cit si in ins- criptiile de la minàstirea Arge§.

Omilia la „Schimbarea la fata“ in ìnvàtàturile lui Neagoe Basarab. Voevodul Neagoe, ajutat de gustul ales si de cultura sa vastà, a introdus toatà partea aceasta din omilie in ìnvàtàturile càtre fiul sàn Teodosie. Neagoe a folosit o versiune slava de redactie sìrbà, dupà o altà traducere, deosebità de aceea a lui Ioan Exarhul. Deosebirile dintre cele douà traduceri sìnt mai mult lexicale. Ioan Exarhul a tradus de ex. lat. velum „catapeteasmà" cu „prèpona“— iar traducàtorii de mai tìrziu zaveasa :

1) Et si non erat Deus, quomodo velum templi scissum est? 4.

2) I aste ne bé Bogt, zavésa crtkovnaja kako razdase? 5.

3) I aste ne bi Bogt byh,... kto li préponQ crkvnggi kamenia razsadi(i.

Cu prilejul traducerii Invàtàturilor lui Neagoe in limba romànà s-au preluatsi unele slavonisme cum e chiar cuvintul zaveasa si obràzui „a circumcide“ din acest pasagiu : «Deaca nu era Dumnezeu, cum se despicà zaveasa bisericii?» Si : «Aste ne bé pitti, Iosif kogo obréza?7 «Dacà nu fu om, Iosif pre cine obràzui?» 8.

1 Cf. Studii bizantino-romdne, p. 19 iji Studii istorice greco-romane, vol. I, p. 220—226. T itlu omiliei in Migne, P. G. vol. 60, col. 723—736 este: Ilepi Grtonovfj!; kui toO na niicpo) kXaiEiv xoO TeXsuTOJVTag.

2 D. R u s o , Studii bizantino-romdne, Cap. Invdfdturile Ini Pscudo-Neagoe si Umilinta lui Simion Monahul.

3 S t. R o ma n s k i, Mahnreden d s IVa'achischzn Wojwo len A'ego: Basarab an seinen Sohn Thcolosios, Leipzi«, 1908, p. 138 u .; 167; 182— 192, unde indica §i interme­diarul slavon folosii de Naaijos, acum Ms. si. 329 din Bibl. Ac. R.S.R.

4 E f r e m S i r u l , Op:ra omnia..., Coloniae, 1633, p. 686 u.5 E f e m S i r u l , Parenesis — Ms. si. 138 Bibl. Acad. R.S.R,’ p. 283.6 I o a n E x a r h u l in Sbornicul lui Gherman, p. 247 r.’ E f r e m S i r u l , Ms. si. 137, p. 287 v.8 Invdfdturile lui Neagoe Basarab..., ed. N. Iorga, 1910, p. 137 Mss. 34S8 f. 86 r.

Page 39: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

C O N T R IB U TII LA STUDIUL LITERA TU RII OM ILETICE 3 4 3

Parenesisul lui Efrem Sirul s-a bucurat de o larga ràspìndire in toate literaturile. La noi se cunosc pinà in prezent cinci versiuni manuscnse, din sec. XV—XVII ».

Textul romànesc din Ìnvàtàturile lui Neagoe corespunde unei versiunii de redactie sirbà din see. al XV-lea, ea cele pàstrate si in manuscrisele din tara noastrà, citate in acest studiu 2.

Atìt versiunea slava cìt §i cea romàneascà e o traducere integrala $i ■exactà a originalului lui Efrem Sirul, pe care-1 reproducem paralel;J.

Din compararea textelor se poate vedea mai bine $i ce a omis loan Ex- arhul din originalul lui Efrem Sirul, cum 1-a prelucrat si tradus.

Efrem Sirul, Omilia la Schimbarea Ìnvàtàturile lui Neagoe càtre fiu l sàu la fata, Ms. si. 138. Bibl. Acad. Teodosie I I I Ms. 3488 Bibl. Acad. RSR, f. 287 r. RSR. f. 86 — 87 v. in editia N. lorga

Samvja vesti svedételbstvugtb i i (1910) la p. Io0>—1,.9sily ego bozestvenye ucetb razsoch- Cl™ lucrunle lui il arata 5i-ltelnye jako estb'Bogb istinem, i martunsesc 5i putenle lui cele dum-strasti ego javljat* celovéki, istinem,. ™zeei?tl cu socoteala invata ca laste

Dumnezeu T.npvTriitI s tran ie bodji prandi* ego stra- ? i patimile lui il spun si-l vaduvesc *

snyi- cà iaste om deplin. §i de va gindi................................................ ...................cineva $i se va socoti in slàbiciunea.......................................................... .........cugetului sàu intr-alt chip, acela.......................................................... .........greu va sà fie ìntrebat $i ispitit in................. ........ ........... .................... .........ziua cea groaznicà si infrico^atà aAste ne bé plbtb Marija vb srédo judecàtii.kto privede.-' p ar (jeaca nu fu cu trup, Maria

I aste ne bé Bogi, Gavriih, Gospoda Fecioara ce purtà in pintecele ei sikogo naricaase? pe cine vesti Gavriil arhanghelulI aste ne bé plbtb v i jaslechb kto cà-i zise cà iaste Dumnezeu ? §i dacàvtzleze ? nu fu om, in iasle cine zàcu si fuI aste ne bé Bogi aggeli sisedse ìnfàsat in scutece ? Si dacà nu fukogo slavleachi?? Dumnezeu, ingerii coborind pe cine

Originalul sirian il reproducem in versiunea latinà (Efrem Sirul, Opera omnia Coloniae, 1603, p. 688—689). Textul romànesc urmeazà indeaproape si integrai versiunea latinà. Pare cà traducàtorul a cunscut-o:5

«Ipsae testantur res, et divinae ipsius virtutes docent illos qui valent discemere, ipsum esse Deum verum : passionesque ejus aperte demonstrant, ipsum verum esse hominem. Et si id sibi persuasum non habent, qui infirmi atque imbecilles sunt mente ; poenas luent in die ejus formidabili.

1 Trei sint In Bibl. Acad. R .S .R .— Ms. si. 137, 138 si 290; until se pàstreazà la mlnà- stirea Dragomirna $i altul in Biblioteca episcopali din Arad.

2 Vezi pag. 311, n. 3; 341 si n. 7 §i pag. 342 cu n. 8.3 I)upà ed. latinà. E f r e m S i r u l , Opera omnia, Coloniae, 1603, p. 686.4 Adicà: „51 vàdesc, il dau pe fafà".6 Versiunea greacà: Ei? xr)v MEtanópiptoaiv... Inceputul: Aùxù xà npàynaxa |j.apXi)po£iai...

Versiune latina: In transfiguralionem Domini, Ephraem Syrus, Opera omnia, Coloniae, 1603,

p. 686—691.

Page 40: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 4 4 PANDELE OLTEANU

Aste ne bé plbtb pelenami kto po- vit s§. I aste ne bé Bogh pastirie komu poklonisa sg? Aète ne bé plbtb Iosifi kogo obréza ?I a§te ne bé Bogi zvézda na nebesi vb Cbstb komu tecase?

Aste ne bé plbtb Maria kogo vizdoj ?I aste ne bé Bogi vlbchvi dary komu prineso§<? ?Aste ne bé plbtb, Simeoni na rgka kogo ponosi?I aste ne bé Bogi komu glagolase : „Otpusti me si miromb?“I aste ne bé plbtb Iosif kogo vbzem v i. Egypet béza ? I aste ne bé Bogb, ,,Ot Egypta v-bzvachb syna moego" na kym i isplbniSe?

A§te ne bé plbtb Ioannb kogo kri>sti ?I aste ne bé Bogb, otecb ot nebesi komu glagolase: „Sbi estb syni moj vizljublenyi o nemze blagoizvolichi“ Aste ne bé plbtb kto postil sg i vizal- ka v i pustyni?I aste ne bé Bogb aggeli siiledse komu sluzaachg?A§te ne bé plbtb, kto zvanb bystb na braky v i Kané Galilejstej ?

slàveau? Si dacá nu fu trup, cine s-a infà^at in scutece ? Si dacá nu fu Dumnezeu, pastoni cui se inchinarà ? Dacà nu fu om, Iosif pre cine obrezui ? §i deacà nu fu Dumnezeu pentru a cui cinste mergea steaua cerului catre dinsul ?Dacà nu fu om, Maria pre cine aplecàì1 Si dacà nu fu Dumnezeu, vràjitorii cui aduserà daruri? Dacà nu fu om, Simeón pre cine tinu in brate ?Si de nu fu Dumnezeu.cui zise„Acum, stàpine, sà mà slobozesti cu pace?“ Dacà nu fu om, Iosif pre cine luà $i fugi in Egipt? §i de nu fu Dum­nezeu pre cine se umplu cuvintul, carele au zis:..Din Egipt am chemat pre fiul meu" ? Deacà nu fu om loan pre cine botezà ? Si deaca nu fu Dumnezeu, cui zise tatàl din ceruri: „Acesta este fiul meu cel iubit de carele binevoiu“ Deacà nu fu om, cine se posti in pustie ^i apoi flàminzi?§i de nu fu Dumnezeu, ingerii din ceriu cui se pogora §i slujia?Deaca nu fu om, cine fu chemat la nuntà in Cana Galileii?

...„Si enim non erat caro, quorsum Maria in medium producta est?Et si non erat Deus quem nam Gabriel Dominum vocabat? Si non erat caro, quisnam in praesepio recumbebat“Si non erat Deus, quemnam descendentes glorificabant Angeli?„Si non erat caro, quis nam involebatur sasciis? Si non erat Deus, pastores quem nam adorabant? Si non erat caro, Ioseph quem circumcidit?. Et si non erat Deus, stella in coelo in cujus honorem accurebat? Si non erat caro, Maria quem nam lactaviO. Et si non erat Deus, cui muñera Magi afferebant? Si non caro, Simeon in nis quem gestavit? Et si non erat Deus, Simeon ad quem dix it: „Dimitte meinpace?“ Si non caro, Joseph quem nam accepit in Aegypo fugit? Et si non erat Deus, illud : „Ex Aegipto vocavi filium meum,“ in quo nam ad impletum est? Si non erat caro, Ioannes quem baptizavit? TA si non erat Deus, Pater a caelo, cui dixit? „Hic est filius meus dilectus in quo mihi bene complacui?“Si non erat caro, quis jejunavit, esuriit in deserto? Et si non erat Deus, angeli

1 aläptä — aplecä e termen pästoresc.

Page 41: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

C O N T R IB U TI! LA STUDIUL LITERA TU RII OM ILETICE 345

I aste ne bé Bogi vod<? v i vino kto prélozi? Aste ne bé plbtb, ch- lébi v i rykach kotorago lezachg ?I aste ne bé bogb narody tyspste p§tb kromé zeni i detej v i pustyni kto nasi ti ot p§tich chlébi i dvoju rybu?Aste ne bé plbtb v i korabli kto spése ?I aste ne bé Bogi vetrom i morju kto zapréstaase ?Aste ne bé plbtb, Simiont Farisei- skymi si kymi jadése?I aste ne bé bogi sigrésania grés- nychi kto prostaase ?Aste ne bé plbtb na istocnice truz- däse ot pQtnago sestvia kto sédése?I aste ne bé bogi vod<? z ì v q Sama- rénini kto daase i oblicaase jak? p?tb mQzii iméla esi?Aste ne bé plbtb odeanie celovecia kto nosaase?I aste ne bé bogi sily kto tvorése i cudesa ? Aste ne bé plbtb na zemlé kto pljungl i kali sitvori? I aste ne bé bogi oci slépych kto zréti po- nQdi?I aste ne bé plbtb na grobé Laza- revè kto proplaka?I a§te ne bé Bogi m ntva sgsta cetvorodnevna povelitelne kto vis- kresi ?

descendentes, cui ministrabant? Et si non erat caro, quis invitatus fuit ad nup­tias in Cana Galilaee? Et si non erat Deus aquam in vinum quis mutavit? Si non erat caro panes in cujus nam posit erant manibus? Et si non erat Deus, quinque milium hominum turbam, praeter mulieres, pueros in deserto to quinque panibus duobus piscibus quis pavit atque satiavit? Si non erat caro, in nave quis obdormivit? Si non erat Deus, ventos, mare quis increpavit? Si non erat caro, Simon Phariseus cum quo manducavit? Et si non erat Deus, delieta pecatrici quis remisit? Si non erat caro supra puteum fatigatus ex itinere, quis sedebat? Et si non erat Deus, aquam vivam Samaritanae, quis dabat? Eamque quod quinque viros habuisset, quis redarguebat?Et si non erat Deus, virtutes miracula quis faciebat?Si non erat caro, in terram quis spuit, ac luttum ex sputo fecit?

§i de nu fu Dumnezeu, cine fàcu apa in vin?Deacà nu fu om, cine luà piine in mina? 1§i de nu fu Dumnezeu, cine sàtura in pustie din cinci piini §i doi pe^ti cinci mii de oameni fàrà de mueri si fàrà de copii?Deaca nu fu om, in corabie cine dormi ?Si de nu fu Dumnezeu, cine opri valurile màrii $i vintul ?Deaca nu fu om, Simon Fariseul cu cine minca?§i deaca nu fu Dumnezeu, cine ertà pàcatele celor pàcàto^i?Deaca nu fu om cine §ezu la put de se odihni, fiind obosit de cale? Si deaca nu fu Dumnezeu cine da Samarinencii apà vie §i o vàdi cà au avut cinci bàrbati?Deacà nu fu om cine imbràcà haine omenesti ?§i de nu era Dumnezeu, cine fàcea puteri $i minuni?Deaca nu fu om, cine scuipi pre pàmìnt §i fàcu tinà?§i deaca nu fu Dumnezeu, cine fàcu pre cel ce se nàscuse orb cu ochi? Deaca nu fu om, cine làcràmà la mormintul lui Lazàr? §i deaca nu

1 In loc de: plinile in ale cui miini erau" ?

Page 42: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

34 6 PANDF.LE OLTEANU

Aste ne bS plbtb na zrebe kto vtz- sede? I aäte ne be Bogt narodi sb slavog vb sretenie komu ischozda- achg ?I aäste ne be plbtb zidove kogo gsg? I aste ne be Bogb kto povele zemli na lici techb povrtze? I a§te ne be plbtb za useniemt kto zausent bystb ? I aste ne be Bogb ucho otre- zanoe Petromb kto isceli i ustvori to na svojrab mäste?Aste ne be plbtb lice oplbvania cie priemlea&e?I aste ne be bogb duch svgtyi na lice apostolomb kto düng?Aste ne be plbtb pred Pilatomb na sgdiästi kto stoase?I aste ne be Bogt, zena Pilatovo vt sbne kto ustrasi?I aste ne be plbtb rizy cie sbvle- kosg i razdelisg vojni?I aste ne b6 Bogt slbnce kako pomraci s§ pri krtste?Aste ne be plbtb na krtste kto vise- ste?I aste ne be Bogt zemle ot osno- vaniia kto potröse?Aste ne be plbtb gvozdmi cii rgce i nodze prigvozdii-a s§?I aste ne be bogt zavesa crtkovnaa kako razdrase s§ i kamenie raspade s§ i grobi otvrtzosa sg?Aste ne be plbtb „Boze, Boze moj pocto me ostavi“ kto vtzyvase? I aste ne be Bogt, „Otce ostavi im t“, kto vtpiase ?

fu Dumnezeu, eine învie pre celde a patra zi, numai cu poruñea? Deaca nu fu om, eine çezu pre catîr? deaca nu fu Dumnezeu la a cui întîmpinare esirá noroadele cu slavä ?§i deaca nu fu om, evreii pre eine prinserä? Si de nu fu Dumnezeu, eine porunci pämintului si deade pre aceia pre toti cu fetele in jos?Deaca nu fu om, eine fu lovit cu palma peste obraz ? Si de nu fu Dumnezeu cine toemi si vindecä urechia lui Malho slugii arhiereului, care o träiase Petru?Deaca nu fu trup eine räbdä seui- pire peste obraz?§i de nu fu Dumnezeu, eine suflä peste fetele apostolilor duhul sfint? Deaca nu fu om, eine stätu la jude- catä inaintea lui Pilat?Si de nu fu Dumnezeu, eine infri- cosä si späimintä noaptea in vis pre muiarea lui Pilat?Deaca nu fu om pre eine dezbräcä dorobantii Ierusalimului si hainele lui le impartira in de sineçi. Si de nu era Dumnezeu, cum intunecä soarele cind era el pre cruce ?Deacä nu era om, pre cruce cine státea? §i de nu era Dumnezeu, cine cutremurä pämintul din temelia lui? Deacä nu era om ale cui palme si talpele pätrunserä cu piroane de fier?

Et si non erat Deus, oculos caecorum, ex luto quis adspicere coegit?Si non erat caro, in Lazari monumento quis flebat?Et si non erat Deus, mortum quam quatriduanum solo jussu quis ejecit? Si non erat caro, super pullum quis sedebat?Et si non erat Deus, cuinam cum gloria rubae obiviam procedebant?Si non erat caro, Iudaei quem vinctum tenuerunt? Et si non erat Deus, terrae quis imperavit, illosque pronos humi deiecit?Si non erat caro, alapis quis caedebatur? Et si non erat Deus auriculam a Petro abscissam quis curavit, in suum ipsi locum restituit?.Si non erat caro, cujus nam facies sputis excepta est?

Page 43: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

C O N T R IB U TI! LA STUDIUL LITERA TU RII OM ILETICE 347

Aste ne bé plbtb na kristé sb raz- bojniky kto visé?I aste ne bé Bogi razbojnikn kto glagolase: „...dnes si minoi? b9desi vi. raj?“ Aste ne bé plbtb oceti, zlbcb komu prinesos??I a§te ne bé Bogi, adì cii glasi slysavt vbstrepeta ?Aste ne bé plbtb kopiemi rebra komu iskaza'e i izyde krbVb i voda?I aste ne bé Bogi vrata adova kto s'bkrusi i ^zy rastridza i povele- niemb ciimi mrbtvii oti grobt ischo- zdaacho ?Aste ne bé plbtb apostoli na gor- nici kogo vidé;??I aste ne bé Bogi dveremi zatvore- nomi kako vbnide?Aste ne bé plbtb jazvy gvozdimye i kopiiny komu os§dza Thoma?I aste ne bé plbtb na mori Tiveria- ditenrb kto jade?I aste ne bé Bogb povelenienxb ciimi mréza naplbnis??Aste ne bé plbtb apostoli2 i aggeli kogo Vbzemlema na nebo?

§i deaca nu era Dumnezeu, cum se despicà zaveasa bisericii in doao si sparserà pietrile si se deschiserà morminturile ?Deaca nu fu om, cine strigà si zise: Eli, Eli lama Sabahtani ? Ce sa zice 1 Dumnezeule, Dumnezeul meu càci m-ai pàràsit?§i de nu fu Dumnezeu, cine zise: „Tatà, iartà-i“. De nu fu om, cine spinzurà pre cruce cu tilharii?§i de nu fu Dumnezeu, cine zise tilharului: „Astàzi cu mine vei fi in ra i!"Dacà nu fu om cui aduserà otet cu hiare sa bea ?§i de nu fu Dumnezeu, al cui glas auzi iadul §i se cutremurà?Deaca nu fu om ale cui coaste se pàtrunserà cu sulita si e i singe si apà? §i de nu fu Dumnezeu cine sparse portile iadului i rumse (sic) incuietorile §i lanturile lui i cu a cui poruncà e^irà mortii din mor- minturi ?Deaca nu fu om, apostolii pre cine

Et si non erat Spiritum sanctum in faciem Apostolorum quis insuflavit? ’ Si non erat caro, quis coram Pilato in judicio ostabat?Et si non erat Deus, uxorem Pilati in somnis quis perterre faciebat? Si non era caro, cujusnam vestimenta milites exuerunt et diviserunt?Et si non erat Deus, sol quo facto in cruce obscuratus fuit?Si non erat caro, in cruce suspensus quis erat?Et si non erat Deus, terram in fundamnetis quis movit?Si non erat caro, cujusnam manus et pedes clavis confixi sunt?Et si non erat Deus, quomodo vellum templi scissum est, petrae ruptae et sepulcra operta sunt?Si non erat caro, quis clamavit; „Deus meus, Deus meus ut quid dereliquisti me? Et si non erat Deus, quisnam dixit: „Pater, ignosce illis: nesciunt enim quid faciunt“? Si non erat caro, in cruce cum latronibus, quis pependit? Et si non erat Deus, quo pacto dixit latroni: „Hodie mecum eris in paradiso?“Si non erat caro, sei et acetum cui obtulerunt?Et si non erat Deus, infernus cujusnam audita voce contremuit?Si non erat caro, cujusnam latus lancea operuit, sanguisque et aqua mox

1 Fraza lipse^te din versiunea slavä $i latinä.2 Omis in versiunea romäneaeascä.

Page 44: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 4 8 PANDELE OLTEANU

väzurä cìndu era incidati in casa cea mai de sus?$i de nu fu Dumnezeu, cum intra fiind u^ile incuiate ?Dacà nu fu om, Toma ale cui rame de cuie si de sulitä pipài ? §i de nu fu Dumnezeu, cui zise : Domnul mieu $i Dumnezeul mieu*.Deaca nu fu om la Marea Tiberia- dei cine mincà ? Si de nu fu Dumne­zeu cu a cui poruncä sä umplu nàvo- dul de peste? Dacä nu era om, pre cine väzurä <Apostolii si> ingerii suindu-se la ceriu? §i de nu fu Dumnezeu, cerurile cui se deschiserà §i puterile ceretti cui se inchinarà cu fricä si tatàl cui zise „Sezi de-a dreapta mea“2 cum zice David : „Zise Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta mea i procaja" .

exiuit? Et si non erat Deus, inferorum portas quis confregit.Vincula que dirupit et cujusnam jussu, mortui in monumentis conclusi egressi sunt?Si non erat caro, quemnam Apostoli in caenaculo viderunt? Et si non erat Deus, hanvis clavis quo pacto intravit?Si non erat caro, cujusnam in manibus plagas clavorum et lanceae in latere, Thomas contrectavit ? Et si non erat Deus cujnam ipse clamavit dicens : „Dominus meus, et Deus meus?“Si non erat caro in mari Tyberiadis quis manducavit?Et si non erat Deus, cujusnam jussu impletum piscibus erat rete?Si non erat caro, Apostoli et Angeli quem nam conspexerunt in caelum as­sumi? Et si non erat Deus, cuinam caelum apertum fuit?Et potestates quemnam cum tremore adorarunt?Peter cujnam dixit : „Sede a dextris meis“ et que sequuntur?...

Fatà de versiunea slavà a omiliei lui Efrem Sirul, pàstratà in Ms. si. 138 — traducerea din Neagoe are citeva intrebäri in plus si la inceput o scurtà ampli­ficare. Acestea au fost probabil in versiunea folositä de Neagoe sau se dato- rese chiar lui. Astfel textul slav e identic cu originalul si Neagoe doar 1-a transcris si 1-a ìncadrat in Invätäturile sale, nuantindu-le cu o culoare rarà caracterul de antologie pareneticä.

Din originalul slav s-a reprodus in traducerea romàne^scà si ultimul cuvint ,,i procaia“ adicä „.si altele“, care impreunä cu zäveasä, obràzui si coleasnita, in care umbla proorocul Ilie etc., dovedesc cà Neagoe a folosit izvoare slave si cä traducerea in limba romànà e tot din slavà. Limba ro-

I aste ne bé Bogt nebesa komu otvrbzosa s i sily komu poklonisa st> trepetoim> i otecb komu poveléva- a§e : „Sedi o désnoe mene" jakoze rece David: „Rece Gospodb Gospo- dovi moemu: „Sedi o dèsnoe mene" i proèaa.

1 I.ipseste din versiunea slavà.2 Aci se terminà textul din Efrem Sirul. Kestul este preluat din versiunea slavà folosità

de Neagoe.

Page 45: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

C O N T R IB U TI! LA STUDIUL LITERA TU RII OM ILETICE 3 4 9

mâneascâ, in care s-a facut traducerea, e curgatoare si destul de moderna. Alàturi de cele cîteva slavonisme menzionate mai sus întîlnim si latinisme cu semantism vechi pàstoresc ca a apleca adicâ a alàpta si. vbzdojti. Acestea contrasteazà ciudat cu cuvinte mai noi ca dorobanti, care traduce si. voini „ostaci, soldati“. în alte fragmente gàsim si grecisme ca mozavirie „invidie" etc., care devin frecvente în limbâ spre sfîrsitul sec. XVII-lea çi ìnceputul sec. al XVIII-lea.

Omilia pentru „ìnviere“ in opera lui Neagoe Basarab. ìn comunicarea sa tinutâ la Asociatia Slaviçtilor din R.S.R. ìn decembrie 1959 $i publicata sub titlul învâtâturile lui Neagoe Basarab ìn lumina pisaniilor de pe biserica mìnas- tirii Arges1, Petre S. Nâsturel alàtura pentru prima oarâ doua pasaje, unul din a doua pisanie de la Argeç, celâlalt din ultimul capitol al învâtâturilor intitulât „Rugâciunea lui Neagoe Voevod la ieçirea sufletului sau", subliniind izbitoarea lor asemanare de stil, $i stabilind, pe aceastà baza, contemporanei- tatea învâtâturilor cu opera lui Neagoe Basarab. în textul pisaniei este citât explicit Ioan Hrisostom, çi putem astazi sa aducem explicatia surprinzatoarei „înrudiri de stil" : çi pentru redactarea pisaniei, si pentru redactarea pasajului respectiv din Rugâciune a fost folosit acelaçi izvor, identificat in Omilia pentru „Ìnviere" a lui Ioan Hrisostom publicata in textul grecesc originai in Migne, Patrologia Graeca, voi. 59, col. 721 sub titlul : Katrixr|TiKÔç eiç tò fiyiov TidcTXO. ìnceputul sïç tiç sùcjsuTjÇ Kal «piXôGeoç... „ (Sermo cateheticus in sanctum Pascha. Ìnceputul: Si quis pius et religiosus..." Migne, Patro- logiae... s. graeca v. 59, 1862, col. 721.

Aceastà omilie a avut o mare raspìndire in cultura romàna fiind de tim- puriu tradusa pentru câ o gâsim în Codex Sturdzanus, unul din cele mai vechi texte in limba romàna, ca si in Codicele Cardas datat de pe la 1559—60, ìntr-o versiune tot bilingvâ slavo-românâ descoperitâ de N. Iorga ìn Tran- silvania, in o alta versiune mai dezvoltata, tot bilingvâ, identica in partea slava cu cea descoperitâ de N. Iorga $i pâstratâla Muzeul National din Praga.

Cu omiliile izolate bilingve sau numai în texte româneçti ne vom ocupa ìntr-un studiu special.2. Deocamdatâ vrem sâ demonstrâm faptul câ pasajul amintit din Pisania de la Argeç, cìt si cel din învâtâturi, folosesc acest izvor, pe care-1 reproducem atìt in textul originai grecesc cît si în versiunea slavonà si in traducerea româneascâ din sec. a XVII-lea a învâtâturilor. Traducerea românea ; â e exactà dar nu textualâ.

Ioan Hri estoni KatTixr)- Cod. Sturdzanus f. 128; înv. Neagoe, Cuv. X X IX tikôç sïç ò âyiov Kâc%a Cod. Cardaç f. 454 Ms. cd. N. Iorga, 1910, p. 306. Migne, ? atrologiae... s. slav, f. 107 gàsit in Pi- Ms. 3488 f. 294 v graeca v. 59,1862,col. 721. teçti-Argeç. Derept aceea çi eu auziu..................................................................................... de bogàtia milei tale çi.................................................................................... cum câ chemi pre toti.................................................................................... pâcâtoçii la tine zicìnd :Eï tiç à7rò 7tpd)TT)ç wpaç Aste kto òt prtva cas « Cel ce va veni la ceasul eipYótactTO, Sexéctico délai est, da priimeti cel dintìi, va lua platà

1 Vezi « Mitropolia Oltenia », X II, 1960, p. 12—232 Cazanii izolate in limba romàni (va aparc în Rsl XV II,)

Page 46: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 5 0 PANDELE OLTEANU

arinspov tò 8íkciiov ö(pA.rj-|4.U.Eí Ttq HEXÙ TY¡V Tpíxriv f)A.- 0EV EÚXaplOTC&V EtopXÚor]. Eí xiq HExú ekxt|v E(p0a- ge, htìSèv 0|i(pißaX,XEt(o, Kai yùp oOSÉv i¡r||iioCxav

Eí xig úoxépr|a£v zie, x r.v èvvàxr|v, 7cpoa£Ä,0£- xo (j.r|5èv Év8oiá¡¡cov.

E i xig e le, (ióvriv £<p0a- ge xfjV Ev8EKàxr|V, (arj (po- ßr|0rl X7]V ßpa5r|xfixa cpi^óxinoq yàp wv Ae- cTtóxrn; SÉ^exai xòv eg cc- xov Ka0ájiEp Kaì xòv rcpwxov, àvaTtaùsi xòv xfjq évSÉKàxrii;, eoa xòv èpya- oánEvov arcò xfjg rcpeo- xriq K a i xòv ììoxe- pov è A, e e ì, K a i xòv I t pmxov XEpa7CEÓEl KaKEÌvco 8í8cogi, Kai xoú- x(p ^apí^Exai. Kai xy¡v jtpá^iv xijxx Kai XY¡v upò- 0EOIV èrcaiVEÌ. ©ùkoùv EÌGÉX,0rix£ jtávxEi; eì<; xy¡v Xapàv xou Kupiou fmeòv, Kai JlptOXOl Kai ÒEÙXEpOl XÒV |4.1G0ÒV airoA.dßEXE1

dbnes pravedni dlbgb. Aste kto po tretiem case priidetb blagodar da praznuetb.Aste kto po sestiemb case dostize, nictofe da ne usbmnitsg ibo nicimze ottoStevaetsg. Aste uli- sitsg do devgtago casa, da pristgpitb <bezi, som- nenia> nictoze bojgsg. ASte Vb edin na desgte cas priide da neustrasitsf ukbsneniju.Ljubovstvii bo sii Vla­dyko priimete posledne- go jakoze i prbvago ute- sajte ize Vb edin na de- sgte goding jakoze delav- sago ot prbvago casa i posUdnegomiluetb iprbva­go uteiaetb onomu daetb i semu daruetb i d^lanie pocitaetb i predtlozenie chvalitb.Temze ubo Vbnidetb vt radostb gospoda svoego..I privii i vtorii myzdg priimete, bogatii i nistii:

dreaptà iar cel ce va veni dupà al treilea ceas, sa multumeascà milei tale, iar cel ce va ajunge dupà al saselea ceas de nimica nu se va lipsi, iar cel ce va lipsi pinà la al noa- olea ceas, sà se apropie càtrà tine, fàrà de nicio indoialà. Iar de va veni ?i la al unspràzecelea ceas, nimica sà nu se teamà, cà s-au zàbovit. Cà esti iubitor de oameni si primevi pre cel de apoi ca $i pre cel dintìi Spi mìngii pre cel de la al (f. 205) unspràze- cilea ceas, ca si pre cel din ceasul dintìi.

Si celuia dai, iar pre cesta-1 dàruiesti si lucrul il cinstesti si ce iaste pus inainte lauzi. Drept aceia vor intra intra bu- curia domnului sàu si vor lua platà $i cei dintii si cei de apoi dela mila ta cea bogatà. »

Traducerea latinà : „Si quis a prima hora operatus est, accipiat hodie id quod justum est ; $i quis post tertiam venit, gratias agens festum cele- bret ; si quis post sextam horam accessit, ne dubitet; nihil enim perdet; si quis tardavit usque ad nonam, accedat sine ulla dubitatione ; si quis un­decima tantum hora venit, ne ob tarditatem metuat. Cum enim Dominus liberalis sit, ita postremum accipit, ut primum».

Autorul „Ìnvàtàturilor“ a reprodus din omilia pentru Paste doar frag- mentul, care ilustreazà ingàduinta, mila lui Dumnezeu, de care avea nevoie in rugàciunea sa. A folosit aceeasi omilie din Migne care s-a pästrat partial in Codicele Sturzanus, Gh. Cardas, precum $i in fragméntele descoperite de N. Iorga.

Page 47: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

C O N T R IB U TI! l a STUDIUL LITERA TU RII OM ILETICE 351 '

Fragmentul a fost reprodus dupä o versiune slavä, nu dupä originalul grecesc. Astfe a procedat Neagoe $i cu alte omilii $i izvoare, pe care le-a folosit in opera sa. Traducerea in limta romàna este independentà de tra- ducerile mai \ echi ale acestei omilii. Se pare cà §i versiunca slavà folosità de Neagoe avea unele deosebiri fatà de originalul grecesc, cum reese din unele lipsuri $i adausuri subliniate $i in fragmentul citat mai sus. S-a omis in ver- siunea rcmàneascà din Inv. lui Neagoe fraza „Si pe cel din urtnà -l milueste si pe primul il mingie". Are in plus expresia „de la mila la cea bogatà". in originalul slav era: „bcgatii ^isàracii, unul cu altul...“ Prin aceastà schimbare, Neagoe trece la concluzia pentru care reprodusese intregul fragment :

«Intr-acest chip primeve -mà si pe mine ocaeanii $i ticàlosul intr-aceasta vreame de nevoe §i sa nu porne^ti urgia ta pre mine... »

Neagoe era un om religiös. Era un reprezentant de elità al culturii bise- rice^ti $i al literaturii slavone din vremea sa. Unchii sài Craiove^ti 1-au crescut mai ìntìi la mìnàstirea Bistrita §i apoi ca ajutor al lui Nifon. De aceea Neagoe a zidit $i a inzestrat numeroase biserici $i minàstiri din tarà $i din stràinàtate V El cunoa^tea adinc Scriptura ?i literatura omileticà. Citeazà cu u^urintà nu numai din scripturà, dar ?i din literatura patristicà-bizantinà. Face aceasta chiar in pisania minàstirii Arge^ului, pisanie, care pcartà de fapt acela i mesagiu mindru pe care 1-a exprimat Neagce $i prin limbajul mai greu de inteles al sculpturii si picturii neintrecutei sale ctitorii2, in fata càreia vibràm de f moti iestetice ?i astàzi. Neagce lupta pentru desavir^irea spiritualà, pentru realizarca fiumcsului mcral $i estetic in lumina ideolcgiei $i culturii creatine.

In „ìnvàtàturi“ ne apare uneori umil ca un càlugàr. Ar pàrea cà poartà pe ccn^tiintà vreun pàcat. Se ccnsiderà adesea „nevredenic, pàcàtos — oka- janyi — .si „t ic à lo s Acest lucru reese bine $i din felul cum a reprodus «>i comentat fragmentul din omilia despre inviere, atribuità de traditie lui Ioan Hrisostomul pe care chiar Neagoe il citeazà in pisanie ca autor al Cazaniei 3.

Convingerea cà cmul e pàcàtos, dar cà el poate fi ertat §i mintuit pentru cà si milostivirea lui Dumnezeu e mare, se poate urmàri ca un fir ro$u nu numai in „ìnvàtàturile“ sale, dar $i in pisaniile incrustate pe lespedele din fata màiastrei sale ctitorii de la Curtea de Arge?. Aceste pisanii sìnt scrise intr-adevàr in acela^i stil ca si ìnvàtàturile. In pisania din dreapta figureazà §i numele lui Neagoe « Io Neagoe... care le-a scris ». Aceasta constituie incà un argument in favoarea autenticitàtii „ìnvàtàturilor...“ 4 Si in pisania din stinga Neagoe apare tot a$a de umil $i de pàcàtos ca $i in unele capitole din Ìnvàtàturi. Aceasta ne apare nu numai ca un rezultat al religiozitàtii ?i al

1 Astfel a ìnceput mitropolia din Tirgovi^te, a zidit bisericufa din Ostrovul Càlimàne^ti- lor, cea din Scheii Bra^ovului, a ajutat si zidit minàstirile din Athos etc. N I o r g a, Intro­duci:re la editia Ìnvàtàturilor lui Neagoe, Vàlenii de Munte, 1910, p. V—VI.

2 E m i l L ä z ä r e s c u, Biserica minàstirii Argesului, Bucure$ti, 1967, p. 42.3 Yczi semnalarea fragmentului din omilie cu texte fsi considerafiuni la N. D r ä g a n u„

Douà manuscripte vechi: Codicele Teodorescu si Codicele Martian — studiu si transcriere, Bucu- re^ti, 1914, p. 17— 19 ?i note.

4 Omilia pentru inviere se cunoa§te §i in versiunea amplificata a lui Ioan Caleca. A fost tradusä in slavona rusà in Cazania de la Zabludov (1569) $i tradusa apoi in limba ro­màna de Coresi (1581). Izolat se pàstreazà §i in Codicele de la Ieud. Aceea^i omilie este reprodusà si de T. C i p a r i u, Crestomatie sau analecte literare, Blaj, 1858, p. 33—40. Fragmen­tul folosit de Neagoe se aflà la pag. 37—38: „Cifi de in ceasul de intài lucrat-af..."

Page 48: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 5 2 PANDELE OLTEANU

culturii sale bisericesti, ci $i ca o mustrare de constiintd. Neagoe era apásat de un pácat $i cauta intelegerea iertárii in marea milostivire a lui Dumnezeu, oglinditá in episodul din Evanghelia lui Luca despre plata lucrátorilor viei, care stá la baza omiliei pentru ínviere a lui loan Hrisostomul1. Tocmai acest fragment din omilie 1-a introdus Neagoe §i in pisania incrustatá pe piatra din partea stingá a intrárii in mínástirea de la Arges, ínchinatá Ador- mirii Maicii Domnului, cum se spune la inceputul aceleeasi inscriptii: fi cu osirdie am dorit $i s-a inceput acest cinstit hram al cinstitei adormid a prea bine cuvintatei stápinei noastre $i de Dumnezeu náscátoare...“ 2.

Chiar din inscriptie reese vasta sa cultura bisericeascá $i cá ceea ce-1 preocupa profund pe Neagoe era mustrarea de constiintá si problema min- tuirii, pe care o conditioneazá dupa textul evangheliei — ,,sá avem credintá cit un gráunte de mustar si ni se vor ierta pácatele — dar in noi nu se gaseóte nici atita".3 Totusi pentru a ne convinge de marea milostivire a lui Dum­nezeu, trece apoi la alt citat din evanghelie $i la fragmentul din omilia pentru inviere ca intr-o omilie: si iará^i in alta parte sfinta evanghelie ne spune : „Dacá va veni cineva la mine nu-1 voiu goni afará“. „Si iarási ne spune dum- nezeescul Zlataust: Dacá cineva a lucrat din primul ceas“. 4. Citind autorul omiliei, $tim cá nu e vorba numai de episodul cu lucrátorii viei din Evan­ghelia lui Luca, pe care Neagoe 1-a folosit in invátáturile sale, nici de omilia pentru ínviere din versiunea lui loan Caleca, ci de cea atribuitá de traditie lui loan Zlataustul, asa cum se pástreazá ín originalul grecesc din Migne si in cártile de cult.

Pisania M mastini A rgesuitii a 1517

Aste kto grgdet kb mné ne izdéng vbnb. I paky glagolet bozestveny Zlataustb: Aste kto 5t prbvago casa délalb est da priimet dnesb pravedny dlbgb.Aste kto po tretiem casé priide blagodar? da praznuetb.Aste kto po sestiem case dostize, nictoze da usbmnitse, nicimze ótos- tevaet se.A§te <do> devgtago casa uliien est da prist<?pitb nictoze bo^s?.

1 $tim cu precizie care a fost acest pàcat: uciderea lui Vlàdu^ spre a-i lua tronul. Cro­nica ^àrii, in versiunea romàneascà din secolul al XVII-lea relateazà cà „Dupà aceia Basarab vodà tare s-au càit de moartea lui Vlàdu^S. vodà; ci au chemat patriarci, vlàdicii, episcopii, egumenii, preo^ii, càlugàrii, diaconii §i s-au strìns to^i in cetatea Tirgovi^tii, de au fàcut sfint mir cu multe rugàciuni §i slujbe dumnezee$ti, la sfinta mitropolie care ieste fàcutà de dinsul. Dupre aceia Basarab voevod au inceput a face milostenii mari pre la mul^i oameni" Istoria Tàrii Romdnesti. 1290— 1690. Letopisetul Cantacuzinesc. Edi^ia critica ìntocmità de C. Gre- cescu $i D. Simonescu, Bucurejti, 1960, p. 205.

2 „... i usrbdiemb vbideléchom i poée se sb é^styi chram préblagoslovénej Vladiiice na§e bogorodice ébstnoe uspenie...“

3 "... 5 boiestvenych pisanii eie glagolet usty vladika gospod nasbvb sv^toe eyaggelie: „ASte imamo vér<j eliko zrbno goruino ótpustet se grèchy nas? n<j ni toliko ne obretaet se vb nas.

4 "... inde ie paky glagolet sv?to Eyaggelie: Aste kto grijdet kb mné ne izdeno vbnb.I paky glagolet bozestveny Zlataustb'. Aste kto 6t prbvago èasa délalb est...“

Page 49: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

C O N T R IB U TII LA STUDIUL LITERA TU RII O M ILETICE 353

Aste vb ai cas priide da ne ustrasit se <u> kbsnenia, celovékoljubiv bo est

Vladika Hristos priimletb poslédnago jakoze i prbvago üteSaet vb ai cas prisedsago jakoze délavsago 6t prbvago casa i poslédnégo miluet i prbvago utéüaet i ónomu daet semu daruet i délanie pocitaet i pre<d>lozenie chvalit. Témze ubo i vy bratie, koi ste se potrudili vb svetémb chramé sem ili este bili bogati ili nisti ili alcni ili zedni ili vdovica...“

Traducerea

„Dacá va veni cineva la mine, nu-1 voi alunga afará. Si iarási ne spune dumnezeescul Zlataust: „Dacá a lucrat cineva din primul ceas, sá primeascá astázi rásplata dreaptá. Dacá a venit cineva dupá ceasul al treilea sá mul^umeascá si sá sárbátoreascá.Dacá a sosit cineva dupá ceasul al $aselea, sá nu se indoiascá de nimic, pentru cá nu se va lipsi de nimic.Dacá a lipsit piná la al nouálea ceas sá se apropie sá nu se teamá de nimic.Dacá a venit cineva in ceasul al unsprezecelea sá nu se teamá de Intirziere. Cá stápinul Hristos este iubitor de oameni, primeóte pe cel din urmá ca $i pe cel dintii $i mingie pe cel care a venit in ceasul al unsprezecelea, ca ¡ji pe cel care a lucrat din primul ceas. Milue^te $i pe cel din urmá $i pe cel dintii íl mingie. íji aceluia ii dá si pe acesta-1 dárueste §i lucrarca o cinstejte, iar ceea ce e pus inainte laudá.“De aceea $i voi fra^ilor, care v-at.i trudit la acest hram sfint, fie cá a^i fost bogati, sau sáraci, sau fláminzi, sau inseta^i, ori váduvi..."1

Pentru a fi mai solemn, mai putin intim, Neagoe a pus verbele — al cáror subiect este Dumnezeu — stápinul,— la persoana a III-a, nu la a doua ca in originalul bizantin si in versiunea din Inváfáturi.

Inscriptia se continuá cu un comentariu ,,ad hoc“ al acestui fragment, care e ca o márturisire de credintá a lui Neagoe.

Astfel, pe de o parte se roagá pentru cei ce au lucrat la zidirea minás- tirii, ca truda lor sá fie primitá si rásplátitá si ei sá intre in impárátia cerului. Pe de altá parte márturiseste cá el este apásat si pátat de multe pácate „cuín nu exista altul intre toti crestiniiu. De aceea stáruie asupra milostivirii lui Dumnezeu pentru cei ce au lucrat, pentru credinta cre^tiná, cu multa trudá, cu sudoare, cu foamete $i cu sete, cu dosadá, cu bátaie $i ocará2.

Comentariul si ambele inscriptii in general sint compuse si scrise in acelasi stil si cu aceeasi tonalitate ca si Invátáturile... Se pástreazá chiar aceia^i redactie sirbá a slavonei, pentru cá folose^te doar ierul mic, spune imamo etc. Identitatea structurii, a compunerii, a stilului ^i a spiritului intern lirico-religios de om pácátos, care cautá ispá^irea $i iertarea, spirit care dominá atit in Invátaturi cit si in inscriptii, constituie un argument fundamental in favoarea autenticitátii operei voievodului.

1 Vezi ?i traducerea integralá la N. I o r g a, Invátáturile lui Neagoe Basarab..., Válenii de Munte, 1910, p. 323—327.

2 „... jako vladika Hristos ne vbménuetb trudb vasb n§ (sic) ubo zrite jakoíe glagolet svétaa viSc reíena pisania, poneíe vladika Hristos íelovékoljubivb est i priimit trud vaS i vtnidete v i carstvo nebesnoe.

I azb übo robb Vladiky moego Isusa Hrista i togo vbse neporoínoe matere a Ste mno- gymi gréchmi dshrvrbnenb esmb jakoie inb nikto vb christijanóm vb s v c to kasnicu do za- padno mol? ti se préíista Bogorodici 6 i /.e trudivsise délateli svétomu tvoemu domu.

Aste kto vb christianstéi véré bystb i délal est sb mnogimb trudomb i znoemb i gladombi zezdom i dosazdeniem i bijeniem i psovaniemb primi vbse sv^ta trud ich... Pisania Míná- stirii Argesului din a. 1517.

23 _ 1003

Page 50: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 5 4 PANDELE OLTEANU

Prin descoperirea faptului cà in pisaniile de la Arge§ $i in „Invátáturi“ a fost folosit acelasi izvor, in aceea^i maniera, fi in cadrul unei evidente unitati de stil, speràm sa fi adus o contributie si la rezolvarea índelungei dispute in jurul autenticitátii. Din partea noastrà, studiul izvoarelor Invàtà- turilor nu ne lasà nici o indoialà asupra paternitàtii directe a voievodului asupra operei ce-i poartá numele. Este gindirea si mina unui mare càrturar, care a folosit cel dintii, in cultura romàna, intr-un mod creator, vasta literatura a omiliilor1.

K BOriPOCy OB H3yHEHHH nPOnOBE/JHHHECKOÍÍ JlCTEPATyPbl

B /IPEBHEEOJirAPCKOM M APEBHEPyMblHCKOÍÍ JIHTEPATyPAX

(Pe3K>Me)

I. IIpoiiOBtvieiiii Moamta 3Kc:>apxa 11 i:x BinainifiícKiie h c t o m h ü k h

II. IíponoBC/ui, Kci(0.iL30BaHHbie b ÜoyHCHHHx H«rcn Bacapaf)j

FIponoBeflHHM ecKa» jiHTepaTypa npeflCTaBji»eT c o 6 o ñ o a h h h3 H a r o n e e p acnpocrp aH e H H b ix

» a H p o B xpHCTHaHCKoro KpacnopeMHsi, n p 0 fl0 j : * a K i i J H ñ rpcKO-puMCKMe o p a io p c R K e TpaAHUHH.

3 t o t » a n p , rojiyM H EU iKñ pa3BHTHe b BH3aHT«ííCKCÍí KyabType, H c n o jib s o E a ^c » h cx.aBdKaMH,

K O T opue nepCECj;» o rp o M H o e k o jih ' ic c tb o nponoE C zie ií b h 3 3 h th ì ìc k o h JlHTepaTypbl, a Taioice h

3 an a nH o fi, jiaTHHCKoñ. X o t h b paM K ax Tan Ha3biBacMof¡ » p e jin r n o 3 n o f i JlHT epaTypb l«, K o io p o f t

y ae jia io T 6ojibiuoe BHHMaiiHC h c to p h k h apeBHHX jiHTcpaTyp — 6 o jir a p c K o ñ , pyccKoñ, c e p 6 cK ofí,

pyM b incK O íí —, nponoBeflMHHecKHe npOH3BC/jennn ¡aiiHMaioT BC/tywee MecTO, n o n a OTcyicTByer o 6 o 6 m a io m c c HCCJieuoBanMC, npeacT aB /iíno iiiee n o jtp o 6 nbi¡t n epe ne nb cjiaBHHCKHX ncpcBO iiOB it

opHrHuajTbHbix n p o H 3BeaeHHM h hx /iBH/KCHHe o t O flH oií Ky/iLTypbi k a p y r o i i . Pe juco o é p a tu a jin c b .

K 3THM HCTOHHHKaM HCTOpHKH flpCBHCÜ pyMblHCKOft JlHTepaTypbl, KOTOpaH H C nojlb30B ana BH3aH-

THñCKHe H CJiaBÍIMCK'ne HCTOHHHKH.

A b t o p n a c T o a u ie ro HCCJiezioBaHHsi b nocneamie ro f lb i CHCTeMaTH>¡ecKH m y n a n n p o 6neM y

UHpKyjiflLiHH BHiauTHHCKofi nponoBeaHHM ecKoií JlHTepaTypbl y cjiaBHH h p y M b in , ce H cno jib soe aH u e

b 0p n r¡ (n a ;ib n b ix pyM binCKux iipoH iBe/tenHHx (o c o G c h h o b íloyyemmx H m h Eacapaóa), a ia ioK &

B o n p o c o pyMbiHCKHX iiepeB onax s t o í í JlHTepaTypbl h o ee m aan H H X . Pe«u» u s e r o M0H0rpatl>iiH Mpee-

Hue nponoeedu y pyM biH , n a c r b io KOT opoü h b jh h o tc s jroa npeau iecT B y iom H x M ccjicaoBaiiH fl : n epB oe

(Romanoslavica, IX, 1963, CTp. 163— 192) 6b iJio iipeflCT aBneno b KanecTBe c o o 6uieHnsi Ha V Me*- fly napo flH O M ci>e3fle cJiaBHCTOB b Co(¡)hh (1963 ), a BTopoe — »HmoeeKun IJocmu.i.¡a e ceerr.e

rtepeoeo YuumeAbHoco eaanee.iun dbmona Kopecu ( oko jío 1564 eoda) — 6b m o npencraB JieH O H a

io 6HjieÜHoii iiayHHOH ceccHH, nocB a iueH H ofi cm n en n o c o a n a po*aeiiHH M o a n a B o r ^ a u a (1964 ), h

0n y 6jiHK0BaH0 b Romanoslavica XIII, 1966, CTp. 105— 131. B 3 in x p a 6oT ax 6biJiH HCCJieíiOEanbi flBa K pynub ix c o 6paHHa n ponoB eaew , iiane 'ia raH H b ix H a pyMbiHCKOM snbiRe b Bpaiuose; o a h o h j

h h x 6b u io HanenaTaHO okojío 1564 roaa, a BT opoe — b 1581 ro/ty. H c x o a a H3 n ap a ju ie jib H b ix tck-

ctob , aBTop npameji k 3aKJiimeHHio, mto BT opoe c o 6paH iie 1581 rozta HBjiaeTCíi tohhmm nepeBO- H om ynum eA bH oeo e e am e jiitx 1569 roaa, BKJUOHasi h nepeBOfl, KOTopbifi 6 bi.i H a n e iia rau b 3a- 6jiy aoB C Mb3hom OeaopoBbiM. 3a6jiyj¡0BCK0e y ^H T e jib iio e eBaHrejiHC [ipeacTaBJiiier cJiaBüHO-

1 ín demonstrarea autenticitátii Invátáturilor $i a paternità!,!! lui Keagoe asupra lor, fundaméntale sint contributiile lui V a s i 1 e G r e c u , Si totusi Invàtàturile lui Neagoe Basarab,I— II in « Convorbiri literare» an. 77, 1944, pag. 477—4SI si 740—767, I. C. C h i r im í a , Considerala despre „Invàtàturile lui Neagoe Basarab" in „Romanoslavica", V III, 1963 si D a n Z a m f i r e s c u , Invàtàturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitátii, „Romano­slavica“, V III, 1963, p. 341—401, retipàrit intr-o formà adusa la curent cu cercetárile intre- prinse intre timp, in voi. Studii si articole de literatura romànà vcche, Bucuresti, 1967, p. 69—183.

Page 51: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

C O N T R IB U TI! LA STUDIUL LITERA TU RII OM ILETICE 355

pyccKHii BapnaHT 3HaM eHHToro c o óp anH H n p o n o B e a e fi BH3aHTHiiCKoro n a ip w a p x a H o a n a K u jic k h

(1334— 1347). 3tot BmaiiTHHCKHfi hctohhhk 6bm o6napy3KeH h onyójiHKOBan b 1939 npo(J)eccopoM B a c H J ie T p c K y .

B CBH3M c 3thm HaM yflaiiocb onpoBeprHyTb iiohth yTBep/mBiueecH mhchhc b p y M u n c K o ft

HCTopMorpa(J)HH, mto nepBoe co6paHne nponoBeacii, HanenaTaHiiux K ope cH okojio 1564 ro A a .

HKOòbi ocHOBbiBanocb Ha BeiiripcKOM opnrnnaJie KaJibBHHCKoro /ibstKona rieTpa M e jin y c a KDxa-

ca H3 /leopeuena ri ozi Ha3BamieM Vala^atót preti kàc a a prophetàc e's ap csto la i raso boi. fleópcucH, 1563. B iiciicTBH rejibHOCTH >kc pcMb hact o pyiubiiicKOM ncpcBoac cjiaBaHO-yKpaHHCKoro TeKCTa (HanHcaHHoro okojio 1550 r o j ia ) , npommHHoro pe(()opMaTCKO-Ka.nbBHHCKOH HjieojiorHCfi. O h coxpaH H /icfl b noiiineii peaaK'UMH H 3 BecT H b ix nocTHJUi H3 Harono h Tckobo. M a n d i n e p yM b iH - CKoro B a p n a H ra , nanenaiaHHoro K opecw , iio m o*ct cjiaBHCTaM h yKpawHCTaM BbiaBHTb nepBO-

Hanaj b ib i i i tc k ct, kotop h ìì b TCMCHHe abyx bckob nojiowHJi nanajio yKaiaHHbiM Bbiu ie rapnam aM . M3 KOTopwx 6b m o ycrpaHeHO pe<j)0pMaTCK0-KajibBHHCK0e yneHHe.

B H acT O H m eM HCCJieaoBaHHH r i o a n n M a io i c « n c K O T o pb ie B o n p o c b i m c t o a h k h HsyMCHHH n po n o -

B e a H H n e c K o ii jiH T e p a T y p b i y c jiaB s iH h p y M b m . FlocKOJTbKy h o f lH H h f lp y r n e o 6 p a m a j iH C b k iichc- n e p n a e M O M y H croM H H xy B n 3 a nT M iicK nx n p o n o B e a c i i , BCTaeT H e o 6 xOA H M OCT b H 3 y H e n n a o pM rH H aJ ib-

H b ix CJiaBHHCKHX H pyM blHCKM X npO H T Be jieH H H B nCpCneKTH BC BH3aHTHHCKHX MCTOHHHKOB. M 3BCCT IIO ,

KaK M a J io 3 a6 o T H jiH C b b cpeziFiHe BeKa 0 6 aB T o p cT B e jiH T e p a r y p H b ix n p o H iB e / ie n n i i h K aK MacTO

c n y i a j i o c b , m to n po H S B e / ie n H C o a H o ro aBTopa n p m in c b m a j io c b a p y r o iv iy h j ih K aK 6o ;iee paHHee t ipO H 3B e/lC H H e 6 e3 0C0 6 bIX O rO B O pO K BKA IOH ajIO Cb B TK3Hb H O B O ro npO H 3BCACH HH . A b T O P fleM OH-

C T p n p y e T C K a 3 a m o e H a HecKOJibKHX n p n M e p a x . f lB a m3 h h x B 3aT bi H3 n p o n o B e / ie i i M o a n a 3 K 3 a p x a ,

a H ecK O JibK o O Tpb iBKOB — n3 Tloynenuii Il neon Eacapaóa, 6 e c c n o p H o r o T B o p e m ia p y M b iH C K o ro

r o c n o n a p a XVI BeKa h n aM ST H H K a py M b iH C K o ii j in r e p a T y p b i u à K n n * i i 0 CJiaBHHCK0 M snb iK e .

B pa6oTe noKa3biBaeTca, mto HeKOTopbie OTpbiBKH, KOTopbie 6onee CTa Jier ripmiHCbiBajiHCb cjiaBHCTaMH HoaHy S o a p x y , hbjishotch npocTbiMH nepeBo/uiMH BH3aHTHfiCKHX aBTopoB. Haripn- Mep, caMbie BneMarJiaiomne oTpbiBKM H3 nponoeedu Moan uà 3K3apxa uà flpeoGpaxcenue b acììct- BHrejibHocth HBjistioTCH TOHHbiM nepeuodoM nponoBexui c TeM 5Ke Ha3BaHHCM Eijipeina CnpnìicKoro, BH3aHTHìicKoro nacaTejia V ili Beha.Ero flejio ,,Parenesis“ HMejio Heo6biKH0BenH0e pacnpocTpaiitniie. riponoBe/ib HaMii H3ejiefloBana omaBJUieTcH: E ì; zijv Mcxanóipojoiv, koto pax naMHHacTcs: Aùxà xà n ;à y p « T a pcptupoO ai... hjih I n Transfiguralionem D om in i...“ (Ephraem Syrius, Opera

omnia, Coloniae, 1603, p. 686— 691). Oie/iOBaTejibHO, b 6yxiyiiinx HCCJTCnoBanHHX oSteKTOM acreTH- necKoro anajiH3a He MoryT craTb hh CTHJib, hh xyfloacecTBeHHbie npneMbi sth x 0TpbiBK0B; b ;ian- hom cjiynae MoaHH 3K3apx ìacjiyvKHBaeT no;io>KHTejibHoii oueHKH jiHiiib KaK HCKycHbiil nepeBOATOK h nepecKa3HHK npoH3BeneHHa EcJipeMa CnpniicKoro. To >k-c caMoe cneziycT cica3aTb m b othouichhh Ilponoeedu 06 anocmo.ie u meo.ioze Hoamie, HeaaBiio 06iiapy>KeHH0H M. fOiJiy b CGopmiKe l'epMaiia

(jiji. 30— 40). 3flecb BinamiiiiCKHM hctohhhkom, uà KOTopbiii yKa3bmaji caM * e MoaHH 3K3apx, «snacTca Kjihm CTpoMaT, t . e. Kjihm cht A.ieKcaHiipMiiCKHii. B HeM H3JiaraeTCH hctophh o ah oto KJHoiUH, CTaBiuero rjiaBape.M pa36oiiHiiKOB. OoaecTBOBaHHe noMemeHO K.thmchtom AjieKcaH- jipHÌiCKHM b KOHue OflHOH nponoBejiH: 1 ig ó ccoCópevoi; jiXoùoioq“ hjih Q u i dives salvetur: (Migne, Patrologia, S. G raeca, vol. IX , col. C50). Psia nponycKOB h BCTaBOK b Bapnaine WoaHua 3K3apxa mm ycTanoBHJiH no BapnaiiTaM ripojiora H3 >Khthìì cbh i bix h no Minolo- gion CHMeona MeTa())pacTa (Migne S. Gr., t . 116, koji. 693). i lo sthm HCTOHHHKaM TeKCTy- ajibHO ycTaHaBJiHBaioTcsi h apyrne noBCCTBOBanHii o nyjiecax h kohmhhc MoaHHa EBaHrejiHCTa, KOTopue MoaHH 3K3apx jinuib nepeBeji.

Hapany c y c ra K O B J ie n H C iM bh ìanrHìiCKHx hctohhhkob a B T o p pa6oTbi n o f lB e p r a e r junirBMCTH- MCCKOMy aHanH3y KaK sth aae nponose.nH, TaK h nponoeedb uà Cpemeiiue, b pe3yjibTaTe KOToporo npHxojMT k BbiBoay o B0 CT0 HHo6 0 JirapcK0 M xapaKTepe «3UKa npoH3BC/ieFinH MoaHHa 3K3apxa h BbiHBJiaeT THnHHHbie MepTbi hx snbiKa h 3thm caMbiM noaTBep'/Kflae r Mbicjib o npnHaajie*HocrH 3thx npoHìceaenHÌi BejwKOMy 6ojirapcKOMy nucarejiio. 3iiecb o6Hapy>KHBaioTca xapaKTepHbie H3biKOBbie ie p T b i npec jiaBCK OH uiKOJibi, K O T opue n p H c y m n h cSopHHKy 3A am ocm pyH u a p a C H M C o ita .

floiuejiuiero no nac KaK IImopnux CeHmoc.iasa, pyccKoro khh3a (1073 h 1076), h npoTHBo6oro- MHiibCKHM nponoBeaaM npecBHTepa Ko3Mbi. B apyroH nojioBHHue X . BeKa.

B o B T opo ii n a c rn HCCJieflOBaHHa a n a n o r n ‘iH b iìi n p o u e cc o r 6o p a n3B jieM ennii H3 BM sanm iiCKH X

HCTOHHHKOB (Ha 3TOT pa3 nOCpeflCTBOM KHHWCHOCJiaBHHCKHX nepeBOAOB) H HX BKJlK>4eHHe B OpHTH- H aJib H b ie npoHTBejiCHua npocjie>KHBaeTca b ¡loyncmiax Hmon EacapaOa. O ó p a in a e T c a bh HMaiinc Ha to, mto 6ojn.maa MacTb hctomhhkob Hcn0Jib30BaHa aBTopoM, HejiOBeKOM 06pa30BaHHbiM e HCKJJKDHHTCJIbHO pa3BHTbIM BKycOM B Ot6o.DS HCnOJIb3yeMOrO MaTepHajia H KOTOpaa npHHaAnejKHT nponoBSAMecKo» jiHTepaType. Jl. P y c c o otm;thji TeKCTya/ibHos Hcn0Jib30BaHHe nponoeedu uà

Page 52: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

3 5 6 MOMENTE DE IN ER TIE

TIpeoöpajiceHue Etl>peMa CnpnfiCKoro h ojjuoft nporioBean M oana 3jiaToycTa, KHHWHOCJiaBHHCKHft nocpeanHK Koxopoii eine He SbiJi oÖHapyjtceH hjih : De patientia et quod mortui non amare htgendi,

JlEpi vnopovfji Kai roß pf) niKpüj; KÄaieiv red zr./.euxoJVTac, (Migne, Patrologiae, S. G raeca, v . 60, 1862, col. 723—730. Hjih ycTaHOBJieHHH Toro, KaK Hcn0Jib30Baji Haroe tot *e otphbok, KOTopbiii

■CBOHM HiHiuecTBOM npMBjicK BiiHMauHe M MoaHHa 3K-?apxa, noMemaeTca b zißa CTOJi6ua bh33h- THÖCKO-CJiaBaHCKHÖ TeKCT h TeKCT IToyueiiuü b pyMbiHCKOM BapaaHTe XVII Beica.

Bnepßbie aBTop ycTaHaßjiHBaeT Hcno;ibiOBanne nponoeedu o eocKpecenuu, KOT opyio Tpa/iHUHH npnriMCbiBajia M oaH H y 3/iaToycTy h KOTopasi ornaBJiaeTc«: K a T r| x n * iK°<; ei? tö äyio v nkaya.

H a ia jio : Eü; tu; eixreßiii; Kai (piXoGeo?... hjih: Scrmo catechetieus in Sanctum Pascha: Hanajio : ,.Si •quis pius et religiosus..." (Migne, Patrologiae s. graeca v. 59, 1862, col. 72 1— 724. ITponoße/ibo BocKpeceHHH ujHpoKO HcrioabiOBajiacb b jiHTepaTypHbix npo inB e /ieH H ax h b HCTbipex flByaibiK- Hbix caaBHHo-pyMbiHCKHx BapHaHTax. H aroe bbc ji ee b nocneamoFo wacrb noyuemü. T o t we OTpblBOK H3 TOTO >Ke HCTOHHHKa BCTpeHaCTCH B OflHOit H3 flByX HaAnHCefl, npOUHKTOBaHHblX Be- J1HKHM BOeBO/IOii flJIH ApflJKeUICKOTO MOHaCTbip«. TaKHM 0 6 p a 3 0 M , OTMCMeHHblC OTpblBKH CBH- jierejibCTByiOT He TOJibKO o 6jih30cth c th j ih , KaK y ro o rM e n a ji n . U l. HicTypeji, ho h 06 ucno ib jo-

e a iiu u ad litteram oöm ero ncTOMHHKa. 3 t o HBJiaeTCH y 6eflHTejibHbiM aoKaiarejibCTBOM b nojib3y MHeHHH O TOM, HTO KaK Apfl*eiUCKHC HaOTHCH, TaK H tloyUeHlIH ilBJIHIOTCSI npOHlBe/ieHHMMH • o a h o to h T o ro * e aB T opa — H /u o h E a ca pa o a .

CONTRIBUTIONS À L’ÉTUDE DES PRODUCTIONS HOMELÉTIQUES DES

LITTÉRATURES ANCIENNES BULGARE ET ROUMAINE

I. Les homélies de Jean l’Exarch et leurs sources byzantines.11. Homélies utilisées dans les Conseils de Neagoe Basarab.

L a littérature hom ilétique (de ô;u/.Kl -aç et ôpi^Eïv- entretien familier, leçon faite sur un ton familier, exégès sur un texte biblique) constitue l'u n des genres les plus répandus -de l ’éloquence chrétienne qui poursuit, pour les besoins d ’ordre doctrinaire et éducatif de l ’Eglise, la tradition des grands orateurs de l'antiquité gréco-latine. Jouissant d ’un essor exceptionnel, au sein de la culture byzantine, ce genre fur égalem ent cultivé par les slaves qui traduirent une immense quantité d'hom élies de la littérature byzantine et — plus d'une fois — de la littérature occidentale, latine. Cependant, bien que cette production hom elétique détienne une place de coix dans l ’ensemble de ce qu'on appelle la „littérature religieusse“ — à laquelle les historiens des littératures anciennes bulgare, russe, serbe, roumaine accordent

u n e grande im portance — il n 'y a pas encore dans ce domaine, un ouvrage de synthèse qui établisse un répertoire exhaustif des versions slaves et des écrits originaux et qui retrace leur circulation d'une culture à une autre. Moins encore on a abordé ce thèm e dans l ’étude de la littérature roum aine ancienne, qui avait puisé elle aussi aux sources byzantines (d’abord par l'interm édiare des versions en slavon, ensuite par des traduction directes du grec) et slaves.

L 'au teu r de cette étude a entrepris, durant les dernières années, des recherches systé­m atiques sur le problène de la circulation des littératures hom ilétiques byzantine et slave chez les Roum ains, sur la manière dont celles-ci furent utilisées dans les créations originales roum aines (notamment dans les Conseiles de Neagoe Basarab), ainsi que sur les traductions e t les textes roum ains imprimés qui s'en réclam ent. Ces recherches visent, au fait, une étude m onographique, portant sur les anciens recueils d ’homélies chez les Roum ains, dont on a déjà présenté deux chapitres, le premier (Les originaux slavo-russes des plus anciennes collections d’homélies roumaines), publié dans „R om anoslavica", IX , 1963, p. 163 — 192-, ayan t foit l ’ob jet ■de notre com m unication lors du 5-ème Congrès International des Slavisants, Sofie, 1963, alors que le deuxièm e „La Postille de Neagovo" à la lumière de la [-ère Cazania du Diacre Coresi (environ 1564) fu t présenté à la session scientifique consacrée au centenaire de la naissance de loan Bogdan (1964) et publié dans „R om anoslavica", X I I I , 1966, p. 105— 131. O n y a exam iné les deux grands recueils d ’homélies imprimés en roumain, à Brasov, le pre­mier a u x environs de 1564 et le deuxième en 1581; s ’appuyant sur une confrontation de textes parallèles, l ’auteur a prouvé, à cette occasion, que le deuxièm e recueil celui de 1581, e s t la traduction fidèle de l ’H om éliaire (Cazania) de 1569 imprimée en Lituanie, à Zabludov,

Page 53: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

C O N T R IB U TII LA STUDIUL L1TERA TU RII OM ILETICE 3 5 7

par Ivan Féodorov, l'homélie de Zabludov étant une version slavo-russe du célèbre recueil d ’homélies du patriarche byzantin Jean Caleca (1334—1347). Son modèle byzantin-grec avait d’ailleurs été signalé et publié en 1939 par le prof. Vasile Greco.

On à également eu l’occasion d’écarter une opinion presque unanimement acceptée par les historiographes roumains, selon laquelle le premier recueil d ’homélies publié par Coresi en 1564 aurait pour source l’original hongrois de Petru Meliusz Iuhasz, intitulé ,,Valagatàt pre- dikácia a prophetdc és apostola irassobol"... Debreczin, 1563. En réalité, il y est question de la version roumaine d'un texte slavo-ukrainien, écrit vers 1550, dans l’esprit de l ’idéologie de la Réforme et du calvinisme, texte qui nous fut transmis, dans une rédaction tardive, par les célèbres postilles „de Neagovo" et „de Tekovo". L ’étude de la version roumaine publiée par Coresi aide les slavistes et les ukraïnistes à découvrir la physionomie initiale du texte qui, au bout d'une évolution durant deux siècles, engendra les deux variantes précitées, dont on a écarté les préceptes calvinistes.

Les contributions de la presente études mettent en lumière certains problèmes métho­dologiques des recherches entrepris sur la littérature homilétique chez les Slaves et les Rou­mains. Les uns et les autres ayant en recours aux inépuisables sources byzantines, il s’ensuit que l ’examen des oeuvres originales slaves et roumaines, doit être nécessairement entrepris dans la perspective de ces sources. On connaît le peu d'importance que les médiévaux atta­chaient l’idée de propriété littéraire, ainsi que la fréquence des situations où l’œuvre d ’un auteur était attribuée à autrui, ou sans en faire aucune mention, dans la structure d’une création nouvelle. On se propose de le prouver, quelques exemples à l'appui, à savoir deux des homélies de Jean l ’Exarque à bulgare et quelques passages des Conseils de Neagoe Basarab, ouvre incontestable du voïvode roumain du XVI-e siècle et monument de la litté­rature roumaine en slavon.

On peut constater que certains passages qui depuis plus d ’un siècle sont très élogiés- par les slavisants, étant considérés appartenir à Jean l’Exarque ne sont, au fait, que de simples traductions d ’auteurs byzantins. Par exemple, les plus impressionants passages de l ’homélie de Jean l'Exarque A la Transfiguration ou „Preobraienie" sont en réalité, une tra­duction fidèle de l'homélie, avec le même titre, d ’Ephraem le Syrien, écrivain byzantin d ’ori­gine syrienne, du VIII-e siècle étudiée par nous est: Homélie: „Eiç Tijv Mexofjôptpoicnv, Com­mencement : Aùtà Ta 7ipàynaTa p a p T u p o O a i. . .“ Ou: In Transfigurationem Domini". Le Paré­nesis d’Ephraem le Syrien jouit d’une propagation peu commune (Homélie ,,/n Transfigu­rationem Domini..." Ephraem le Syrien Opera omnia... Coloniae, 1603, p. 686—691). Ni le style, ni les images ne sauraient faire donc, à l ’avenir, l’objet d ’une analyse esthétique qui permettra de juger sur la valeur de l’oeuvre de l'écrivain bulgare Jean l’Exarque dont il con­vient d'apprécier seule la maîtrise des traductions résumées les oeuvres d’Ephraem le Sy­rien. Les mêmes considérations s’imposent dans les cas de l’homélie sur l ’apôtre et le théo- logue Jean, naguère découverte par I. Iufu dans le Sbornic de Gherman que l’on date de l’an. 970, conservé en copie de l’an. 1359, p. 30-—40. Sa source byzantine, suggérée d’ailleurs par Jean l’Exarque lui même, est l ’histoire de Clim le Stromate, c’est-à-dire Clément d’Alexan­drie, qui traite d’un jeune chef de brigands qui se convertit. Cette histoire et placée par Clément d'Alexandrie, en conclusion à son homélie „Tlç à om iône.voç nÀoùyioç“ , ou „Qui dives s a l v e t u r (Migne.S. Graeca, vol. IX , col. 650). Certaines omissions ou adjonctions’ furent identifiées par nous dans les versions des Prologues, des Vies des Saints et du Minologion de Simeón Metafrast (Migne, Patrologiae. S. Gr... vol. 116, col. 693). D ’ailleurs ces sources permettent aussi d'identifier textuellement, les autres histoires des miracles et de la fin de Jean l ’Evangeliste, que Jean l’Exarque a traduit seulement.

Outre les identifications de leurs sources byzantines, l ’auteur de cette étude entreprend également une analyse linguistique de ces deux homélies et d’une troisième A la rencontre de D ieu ; naguère découverte par P. Ilievskji. On y fait remarquer le caractère bulgare oriental de la langue de Jean l ’Exarque et l’on souligne les traits qui définissent celle-ci à même de prouver la paternité des oeuvres du grand écrivain bulgare. Ce sont là les caracté­ristiques de la langue de l'Ecole de Preslav, que nous retrouvons aussi dans la langue du Sbornic Zlatostrui du czar Simeón, maintenant le Sbornic du czar Sviatoslav 1073 et 1076) et dans les homélies contre „les bogomiles" de Prezviter Kozma de la Il-e moitié du X-e siècle.

La seconde partie de notre étude poursuit le même processus de sélection des passages de sources byzantines intégrés à la création originale de Neagoe Basarab (cette fois-ci par l’intermédiaire d'une version en slavon). Se rapportant là-dessus aux Conseils de Neagoe-

Page 54: II. CONTRIBUTII LA STUDIUL CULTURII ROMÀNE VECHI · lui Ioan Exarhul si asupra unor pasaje din învâtâturile lui Neagoe Basarab, in care celebrul autor român a folosit textual

358 PANDELE OLTEANU

Basarab, l ’auteur tient à souligner qu’une grande partie des sources utilisées par cet ouvrage, qui trahit une vaste culture et un goût exceptionnel dans le choix des passages, appartiennent justement à la littérature homelétique. A cet égard, D. Russo y a signalé l'uti­lisation textuelle de l'homélie. A la transjiguratin dont l’auteur est Kphraem le Syrien et d'une homélie chrysostomique dont l’intermédiaire slavon n’a pas encore été identifié. Ilepi inofio- vijç Kai xoù H'i niKpœç KÀoieiv xoù xE/.eoxcôvxaç, Ou : De patientia et quod non amare lugendi", (Migne, Patroiogiae, s. gr. v. 60, 1862 col. 723—730). Afin de faire constater comment Neagoe Basarab a utilisé le même passage qui, par sa beauté, a également retenu l'attention de Jean l'Exarque, on procède à une mise en parallèle du texte de la source byzantinoslave et de celui des Conseils dans leur version roumaine du XVII-e siècle. On y découvre de même, l ’utilisation de l’homélie sur la Résurrection : ..Ko.Tr|XT|TiKÔç eiç tô âyiov Ttùaxct. Commencement: Eïç tiç eùaePnç <ai (ptXôGeoç... Ou: Sermo catecheticus in sauctum Pascha. Commencement: „Si quis pius et religiosus...“ Migne, Patroiogiae. r. gr. v. 59, 1862, col. 721—724 attribuée par tradition à Jean Chrysostome et largement répandue par les livres du culte, en •quatre versions bilingues slavo-roumaines. Neagoe l'intercale au derniers chapitre de ses Conseils. Le même passage, de la même source, se retrouve dans une des deux inscriptions du couvent d ’Argeç, dictée par le grand voïvode. Il y est question de la bonté infinie de Dieu vis-à-vis des hommes. On constate donc que ces passages n’attestent pas seulement une certaine parenté stylistique, selon l ’opinion perspicace de P. S. Nâsturel, mais encore Y utilisation ad litteram d’une source commune. C’est là une preuve évidente que les inscrip­tions d'Arges et les Conseils représentent bien l’œuvre d'un même auteur, Neagoe Basarab.


Top Related