Download - Grid Computing
STRUCTURI MODERNE DE GESTIUNE ŞI DISTRIBUŢIE A INFORMAŢIEI.........................1-14
1 ÎN CĂUTAREA UNOR RĂSPUNSURI NOI...........................................................................................1-142 GRID – ŞANSA GRAFITULUI DE A DEVENI DIAMANT !....................................................................2-8
2.1.1 Paşii de grafit....................................................................................................................................2-82.1.2 Calea diamantului...........................................................................................................................2-17
ANEXA I....................................................................................................................................................2-12
ANEXA II..................................................................................................................................................2-16
Structuri moderne de gestiune şi distribuţie a informaţiei
1 În căutarea unor răspunsuri noi
2 GRID – şansa grafitului de a deveni diamant !
Este binecunoscut faptul că cel două elemente chimice: grafitul şi diamantul sunt
identice din punct de vedere chimic, dar ce le distinge unul de celălalt sunt calităţile aflate
la antipozi; primul este unul
dintre cele mai fragile materiale
cunoscute, iar cel din urmă este
cel mai dur element natural
cunoscut preţuit pentru
valoarea estetică cât şi pentru
cea industrială.
Am apelat la această comparaţie pentru a pune accentul deopotrivă pe diferenţele
şi asemănările dintre lumea structurilor infodocumentare, care gestionează cultura şi
memoria umanităţii pornind de la istoria sa până la cunoaşterea ştiinţifică şi lumea
tehnologiei informatice de înalt nivel a cărei dezvoltare şi soluţii nu mai pot fi ignorate
atâta vreme cât creşterea exponenţială a documentelor tipărite dar şi a celor non-carte
tinde să depăşească puterea de stocare, prelucrare şi circulaţie prin diseminare pe care
structurile actuale le oferă.
diamantgrafit
Desigur, comparaţia nu are ca bază dimensiunile calităţii sau ale competitivităţii
domeniilor, ci pur şi simplu se doreşte a fi o bază de acceptare a faptului că domeniile
încep să descopere locuri familiare în ceea ce priveşte acumularea, prelucrarea, stocarea
şi diseminarea informaţiilor indiferent de suportul lor şi că încet, încet se produce o
întrepătrundere a câmpurilor de activitate. Ne gândim bineînţeles la faptul că în acest
moment există prea puţine biblioteci şi cu atât mai mult Agenţii Bibliografice Naţionale
care să nu fi dezvoltat după măsura puterilor financiare o bază de date sau chiar sisteme
complexe de stocare şi regăsire a informaţiilor multe dintre acestea fiind baza aplicaţiilor
şi serviciilor on-line prin intermediul cărora îşi deservesc utilizatorii şi clienţii când ne
referim la aplicaţiile comerciale. O parte dintre acestea vor fi dezvăluite pe măsură ce
analiza la nivel european şi global continuă.
2.1.1 Paşii de grafit
BIBLIOTECILE DIGITALE
Ce sunt bibliotecile digitale ?
„ Hei, voi bibliotecarilor, etc., producători ai propriei voastre informaţii, acea
lume e pe cale să se schimbe foarte mult odată cu computerizarea şi generaţia ei. Până şi
lumea utilizatorilor voştri e pe cale să se schimbe foarte mult. Nu veţi putea sta acolo în
mijlocul acestor schimbări gândind că veţi continua să monitorizaţi aceleaşi cantităţi şi
aceleaşi depozite aşa cum sunteţi obişnuiţi să o faceţi.”1
Câmpul de cercetare al bibliotecilor digitale implică creşterea civilizaţiei umane
prin aplicarea tehnologiei digitale la problemele adresate de instituţii precum biblioteci,
arhive, muzee, şcoli, editori şi alte organisme din sfera informaţiei. Înainte de a pune în
atenţie câteva formulări cu privire la bibliotecile digitale trebuie amintit faptul că sub
conceptul bibliotecii electronice se află un altul mai vechi şi anume cel al accesului
1 Englebart Douglas. 1959. [cugetare] apud. Marchionini, Gary. Progress toward digital libraries: Augmentation through integration. <http://www.ils.unc.edu/~march/IP&M_intro.pdf>
informaţional la „buricul degetelor”2 – cu rădăcinile în maşina lui Vannenar Bush:
Memex (1945)3
Deşi, la începutul cercetărilor, existau mai mulţi termeni care denumeau acelaşi
lucru („bibliotecă virtuală”, „bibliotecă electronică”, „biblioteca fără pereţi”), astăzi cel
care este unanim acceptat de specialişti şi folosit şi în literatura de specialitate este:
Biblioteca Digitală. Cleveland Gary continuă jalonarea începuturilor bibliotecilor digitale
aducând în atenţie faptul că la începuturi (Nurnberg, 1995) prin pleiada de denumiri
aduse aceluiaşi lucru (biblioteca digitală) se înţelegeau şi lucruri întrucâtva diferite, dar
care, de fapt, alcătuiesc tabloul complet a ceea ce o bibliotecă digitală este: din punctul de
vedere al proceselor de regăsire a informaţiei este o mare bază de date; pentru cei care se
ocupau de studiul tehnologiei hypertext, este una din aplicaţiile particulare a metodelor
hypertextului; pentru cei care lucrau în sfera serviciilor de furnizare de informaţii , era
doar o aplicaţie a Internetului; pentru domeniul biblioteconomic, este un alt pas în
continua automatizare a bibliotecilor care a început cu 25 de ani în urmă.
Se cuvin a fi amintite câteva repere istorice în ceea ce priveşte apariţia şi
dezvoltarea bibliotecilor digitale. Astfel, începând cu anul 1993, DARPA ( Departament
of Defence’s Advanced Research Projects Agency ), finanţează un proiect prin care se
urmărea dezvoltarea arhitecturii unei biblioteci virtuale cu asistenţa Computer Science
Technical Reports ( CS-TR ). Acest proiect se constituia în proiectul cadru având drept
ţintă dezvoltarea unei biblioteci digitale în care un număr mare de obiecte, cuprinzând
toate tipurile de materiale sunt accesibile prin intermediul reţelelor naţionale de
computere..
Concluziile şi principiile generale care guvernau structura conceptuală a acestei
noi organizaţii erau:
Cadrul tehnic să existe în cadrul mai larg al legalităţii şi spaţiului social
asociat.
D.p.d.v. legal trebuie urmărită natura obiectelor digitale în
contextul reprezentării lor sociale ca fiind expresia intelectuală
2 ? Cleveland, Gary. Martie 1998. Digital Libraries:Definitions, Issues and Challenges <http://www.ifla.org/VI/5/op/udtop8/udtop8.htm>
3 Director al Oficiului de Cercetare Ştiinţifică şi dezvoltare al SUA. 1945.
protejată prin reglementări legislative ( copyright, dreptul de
interpretare, etc. )
De asemenea, trebuie avut în vedere aspectul valoric şi cultural,
evitându-se calomnia, obscenitatea, etc. Societatea aşteaptă de la
creatorii operelor să fie responsabili pentru conţinutul difuzat.
Înţelegerea conceptelor bibliotecii digitale este limitată de terminologie.
Terminologia se dovedeşte a fi o barieră atunci când cuvinte
simple semnifică lucruri diferite pentru comunităţi. De exemplu,
cuvinte precum: „copiere” şi „publicare”, au sensuri diferite pentru
specialiştii în computere, editori şi jurişti.
În schema arhitecturii prezentată de Kahn şi Wilensky4 (vezi
schema mai jos), obiectele din biblioteca digitală sunt numite
„obiecte digitale”. Acestea sunt stocate în „depozite” şi sunt
identificate de „indici”. Informaţia stocată într-un obiect digital
este denumită „conţinut”, care este divizat în „date” şi informaţia
despre date numită „metadate”.
4 Kahn, Robert; Wilensky, Robert. 13 Mai 1995. A framework for distributed digital object services. <www.dlib.org> [cnri.dlib/tn95-01]
Arhitectura pe baza căreia se construieşte biblioteca digitală trebuie să fie
separată de conţinutul stocat în bibliotecă.
Obiectele unei biblioteci digitale sunt mult mai mult decât colecţii de biţi.
Numele şi identificatorul sunt cărămizile bibliotecii digitale.
Obiectul digital folosit este diferit de cel stocat.
Depozitele trebuie să poată menţine informaţia pe care o înglobează.
Utilizatorii vor produse intelectuale iar nu obiecte digitale.
Dintre cele mai multe definiţii cea mai completă se pare că a fost formulată de
Donald J. Waters (primul preşedinte al Digital Library Federation) în 1998, care denumea
bibliotecile digitale ca fiind:
„organizaţii care furnizează resursele, incluzând personal calificat, pentru a
selecta, structura şi oferi acces intelectual la interpretarea, pentru distribuirea,
menţinerea integrităţii şi garantarea prezervării în timp a colecţiilor de lucrări digitale
astfel încât aceste organizaţii să fie pregătite şi economic disponibile pentru a fi
utilizate de o comunitate definită sau un set de comunităţi”5
5 Waters, J. Donald. August 1998. What are Digital Libraries ? <http://www.clir.org/pubs/issues/issues04.html> [23 Februarie 2004]
În binecunoscutul document al UDT (Universal Dataflow and
Telecommunications ) – IFLA: Digital Libraries: Definitions, Issues and Challenges,
Gary Cleveland porneşte de la presupunerea că Bibliotecile Digitale sunt în primul şi în
primul rând biblioteci trecând în baza acestei aserţiuni la înşiruirea caracteristicilor unui
acest tip de bibliotecă:
o Bibliotecile Digitale sunt de fapt faţa digitală a bibliotecilor
tradiţionale, care includ deopotrivă în colecţiile sale materialele
tradiţionale dar şi cele digitale.
o Bibliotecile digitale vor include toate procesele şi serviciile, care
formează coloana vertebrală a unei biblioteci. În orice caz, aceste
procese tradiţionale vor suferi modificările tehnologice care se cer
pentru a deveni cu adevărat o bibliotecă digitală.
o La modul ideal, bibliotecile digitale furnizează o viziune coerentă
asupra tuturor informaţiilor conţinute indiferent de formă sau
format.
o Bibliotecile Digitale vor deservi anumite comunităţi pentru care au
fost create, aşa cum bibliotecile tradiţionale o fac cu toate că aceste
comunităţi vor fi dispersate în lungul şi-n latul reţelei.
o Bibliotecile Digitale vor beneficia deopotrivă de serviciile
bibliotecarilor şi ale informaticienilor pentru a deveni viabile.6
Important este şi felul în care este tratată de acelaşi cercetător preconcepţia zilelor
de început ale Bibliotecii Digitale când, greşit se credea că se va putea realiza un sistem
digital complet care să furnizeze accesul instantaneu la toată informaţia pentru toate
sectoarele de activitate de oriunde de pe mapamond. Aceasta este pusă în contrast cu
realitatea zilelor noastre când iniţiativele de constituire a bibliotecilor digitale se lovesc
de impedimente financiare si logistice considerabile ce nu pot fi acoperite decât în mod
cooperativ – concep, de altfel, foarte, foarte important pentru structurile în care se vor
6 Cleveland, Gary. Martie 1998. Digital Libraries: Definitions, Issues and Challenges.<http://www.ifla.org/udt/op/ > [18 Ianuarie 2004].
transforma toate iniţiativele cooperatiste ale zilelor noastre după cum vom discuta mai
jos.
Demnă de amintit este şi modelul de dezvoltare a Bibliotecilor Digitale pe care-l
prezintă Gary Marchionini şi Edward A. Fox7:
Lucrul cu o bibliotecă digitală apare în spaţiul pe care-l descriu vectorii desemnaţi
(vezi figura): comunitate, tehnologie, servicii şi conţinut.
COMUNITATEA: este dimensiunea care include nevoile de informare,
comportamentele de căutare a informaţiei şi atitudinea individului din cadrul comunităţii.
TEHNOLOGIA serveşte ca motor ce conduce la schimbări continue în soluţiile
care concresc în jurul necesităţilor, dorinţelor şi a fezabilităţii. Cercetătorii din domeniul
Bibliotecilor Digitale au balansat progresul tehnic realizat în reţelistică, stocare şi
regăsire, reprezentare multimedia şi design al interfeţei cu utilizatorul pentru a lega
utilizatorii de Bibliotecile Digitale şi de a lega bibliotecile digitale unele de celelalte.
SERVICIILE reflectă funcţionalitatea care o permit sistemele pentru comunitatea
utilizatorilor pe care o deserveşte.
CONŢINUT: este la ceea ce ne gândim când ne gândim la obiectele digitale.
După cum se observă din figură, tendinţa este vădit orientată pe creşterea
tehnologică şi acumularea de conţinut digital.
S-ar părea că primele interesate de bibliotecile digitale ar fi centrele universitare şi
bibliotecile din domeniul cercetării, care într-adevăr sunt şi cele care au cele mai
7 Marchionini, Gary; A. Fox, Edward. Progress toward digital Libraries. <www.ils.unc.edu/~march/IP&M_intro.pdf > [8 Noiembrie 2003].
Comunitatea Deservită
Tehnologia
Servicii Oferite
Conţinut
consistente colecţii de documente electronice. Pot fi luate ca exemple vii Networked
Digital Library of Theses and Dissertations (NDLTD) şi Networked University Digital
Library (NUDL), care-şi desfăşoară activitatea cu succes în furnizarea documentelor
electronice necesare mediului universitar.
Pe plan american, NSF (National Science Foundation), DARPA (Department of
Defense Advanced Research Projects Agency) şi NASA au pus bazele a şase proiecte
naţionale în ceea ce priveşte construirea unor biblioteci digitale. Patru dintre cele mai
importante fac parte din NPACI (National Partnership for Advanced Computational
Infrastructure):
1. Alexandria
Digital Library
– furnizează acces
la colecţii de hărţi
imagini şi
pictoriale. În acest
moment
Alexandria este în
posesia a peste 2.8
Terra de date de
referinţă în
domeniul studiilor geografice. Din această colecţie nu lipsesc hărţi şi
fotografii ale teritoriului american (U.S. Geological Survey).
2. UC Berkeley Digital Library – dezvoltă instrumentele şi
tehnologiile pentru a oferi acces la mediul informaţional din domeniul
cercetării. UC Berkeley Digital Library Project face parte din Digital
Libraries Initiative sponsorizată de National Science Foundation.
3. University of Michigan's Digital Library – oferă acces la peste
40 de jurnale ştiinţifice
4. Stanford Integrated Digital Library Project – oferă un mediu
partajat, care stabileşte legături începând de la colecţii cu informaţii
personale până la colecţiile convenţionale din biblioteci de e teritoriul
american. Aici NPACI, a dorit implementarea protocolului DLIOP -
Digital Library Interoperability Protocol.
Trecând pe bătrânul continent nu putem vedea micile amănunte ale diverselor
iniţiative în domeniul formării şi dezvoltării de biblioteci digitale fără să nu analizăm
temeinic „fenomenul” OCLC PICA. Am spus fenomen deoarece este singura iniţiativă
sprijinită de Comisia Europeană care a avut succes asigurându-şi astfel un viitor.
OCLC | PICA
OCLC PICA este o nouă organizaţie alcătuită din fostele organizaţii OCLC
Europe, bibliotecile din Orientul Mijlociu şi Africa, şi PICA.
Pentru ca lucrurile să fie puţin mai limpezi trebuie precizate câteva repere istorice
în ceea ce priveşte cooperarea dintre bibliotecile din spaţiul european.8
Reţeaua de biblioteci PICA (Project for Integrated Catalogue Automation) s-a
născut în urma unui proiect de cercetare cu privire la catalogarea automată desfăşurat
între anii 1969-1975 şi susţinut de câteva biblioteci de cercetare din Olanda.
Începând cu 1976, PICA devine o organizaţie cooperativă cu scopul realizării unei
reţele de biblioteci automatizate on-line în Ţările de Jos susţinută de o bază de date
bibliografică centralizată. În 1986, s-a decis schimbarea infrastructurii organizaţionale în
baza căreia PICA opera, aceasta devenind o fundaţie non-profit independentă guvernată
şi finanţată de către participanţii ei. PICA a pornit în 1978 prin furnizarea de servicii
centralizate iar primul sistem operaţional a fost GGC: Gemeenschappelijk
Catalogiseersysteem – Sistemul Catalogului a cărui funcţionalitate era bazată pe
principiul catalogării partajate.
Catalogarea partajată este un prim concept important apărut pe teritoriul
european cu rădăcini mai adânci în iniţiativele celor doi iluştri belgieni Paul Otlet şi
Henri La Fontaine, fondatori ai „Casei Documentare” – Institutul Internaţional
Bibliografic (actualul FID) în miezul căreia stătea Repertoire Bibliographique Universal
(1895).
8 http://oclcpica.org
Sistemul Catalogului este constituit dintr-o bază de date centrală, care
funcţionează pe principiile catalogării partajate: informaţiile de pe cel mai înalt nivel
bibliografic sunt stocate o singură dată iar bibliotecile pot adăuga la aceasta informaţia
localizată (nr. de exemplare, codul de clasificare, etc.). Sistemul Catalogului este un
sistem care funcţionează în timp real; bibliotecile sunt conectate la sistem iar informaţia
adăugată este indexată imediat ce intră în sistem.
În 1983 intră în funcţiune de ILL (Interlending Loan System), care va ajunge la
rezolvarea anuală a 350.000 de cereri din partea a 300 de biblioteci.
Următorii paşi care au fost făcuţi au fost cei ai integrării ILL cu celelalte sisteme
europene de schimb interbibliotecar precum LASER din Marea Britanie şi SDB/SUNIST
din Franţa. Pentru activitatea şi calitatea serviciilor PICA obţine un contract de la
Comisia Europeană pentru punerea la punct a unui proiect pilot demonstrativ OSI9 de
interconectare a reţelelor de biblioteci din Europa în scopul schimbului interbibliotecar.
Din 1985 intră în funcţiune şi serviciul On-line Retrieval System (ORS) prin
intermediul căruia utilizatorii puteau consulta baze de date specializate ce conţineau
informaţii documentare:
- Catalogul de titluri prescurtat al Ţărilor de Jos, Bibliografia Naţională a
Olandei de la 1540 la 1800,
- Bibliografia Lingvisticii Olandeze şi Ştiinţele Literaturii,
- o bază de date cu literatura gri (GLIN),
- o bază de date privitoare la articolele din perioadicele ştiinţifice Olandeze
(TACO)
Diferit de sistemul central de baze de date PICA mai face disponibil un serviciu:
Sistemul Local de Biblioteci, care furnizează funcţiile accesul pentru bibliotecile membre:
OUS – controlul circulaţiei
OPAC – Online Public Access Catalogue
ACQ – Informaţii comunitare şi achiziţii incluzând şi serviciul de control
al serialelor
9 Open System Interconnection – standard ISO dezvoltat în anii 80 pentru telecomunicarea în reţea. Stă la baza altei norme: Z39.50<http://www.wcsu.edu/library/abt_odlis.html>
În 1989 sunt restructurate GGC-ul (Catalogul Sistemului), ILL-ul şi ORS-ul
inclusiv Local Library System. Până în acest an sistemele PICA erau interconectate
printr-o reţea de tip stea folosind terminalele ca staţii de lucru, dar o data cu trecerea la
reţeaua de cercetare a Olandei – SURFnet, staţiile vor folosi IBW –Inteligent
Bibliographic Workstation. Noul concept al reţelei Sistemului Local de Biblioteci (Local
Library System era bazat pe modelul client-server şi avea la bază protocolul proprietar
PICA3. Acest protocol, deşi reprezintă munca de cercetare a reţelei PICA, de fapt era o
implementare a modelului de protocol OSI (Open System Interconection), dar care se
bucura de atributele rapidităţii şi al satisfacerii pe depline a necesităţii lucrului cu date
bibliografice.
De asemenea, SURFnet şi PICA au mai dezvoltat un proiect pentru realizarea
Reţelei Deschise de Biblioteci – Open Library Network, al cărei scop era facilitarea
accesului publicului la cataloagele tuturor bibliotecilor dintr-o singură locaţie.10 Trebuie
menţionat faptul că integrat sistemului ILL era şi consorţiul bibliotecilor universitare din
Olanda – UBK. Bibliotecile care făceau parte din UBK întreţineau infrastructura a ceea
ce se numea Infrastructura Naţională a
Sistemului de Informare bazată pe sistemul
catalogului partajat şi a catalogului unic
conectate la sistemul ILL. În anul 2001, s-a
convenit cedarea controlului complet asupra
sistemului de catalogare partajată şi ILL către
OCLC PICA, care a dezvoltat şi partea de
software necesară susţinerii infrastructurii.
Am amintit o nouă structură de
colaborare între OCLC şi PICA, care a luat
naştere în luna Ianuarie a anului 2002, o colaborare începută în 1978, când Koninklijke
Bibliotheek – Biblioteca Regală, a obţinut (prin semnarea primului tratat internaţional
pentru partea a americană de această dată), 750.000 de înregistrări din WorldCat pentru
nouă biblioteci Olandeze.
10 Smit, Anja. Cartographics Materials in the PICA Library Network: System Description.< http://www.konbib.nl/kb/skd/liber/articles/pica.htm > [14 Martie 2004]
Jay Jordan, CEO al OCLC (stânga) şi Wim van Drimmelen, Director General, Biblioteca Regală a Olandei (dreapta)
OCLC PICA s-a format prin integrarea Pica B.V.şi OCLC EMEA (Europe. The
Middle East and Africa). Actualmente OCLC PICA este o cooperaţie între bibliotecile
europene cu sediul central în Leiden – Olanda.
În 1999, OCLC şi Fundaţia PICA anunţă semnarea unei scrisori de intenţie care
va conduce la stabilirea unei organizaţii condusă în coparticipaţie care să ofere cele mai
bune servicii comunităţii bibliotecilor din Europa. Astfel, PICA pune la dispoziţie
structura informaţională şi infrastructurile deja create şi serviciile sale precum:
catalogare, împrumut interbibliotecar şi serviciile locale şi cele orientate pe utilizator din
spaţiul Ţărilor de Jos, Franţa şi Germania.
Un lucru foarte important de adăugat este faptul că OCLC a primit certificarea
ISO9001 – Standardul Internaţional pentru calitate. Astfel OCLC devine un model în
proiectarea , dezvoltarea, producerea, instalarea şi întreţinerea sistemelor
infodocumentare.11
OCLC PICA interconectează în aceeaşi reţea peste 45.000 de biblioteci din 84 de
ţări şi este activ angajată în reţeaua globală a informaţiilor. În Europa, Orientul Mojlociu
şi Africa sunt aproximativ 4.300 de instituţii care participă activ la programele PICA.
Anul trecut OCLC a serbat 25 de ani de serviciu activ în schimbul interbibliotecar
după cum şi serviciul de cercetare (ANEXA I) a privit peste activitatea desfăşurată
privind cifra jubiliară.
11 Bova Spies, Phyllis. 1999. OCLC Serves Libraries around the Globe. <http://www.arl.org/newsltr/index.html> [28 Martie 2004]
În acest moment, principalele preocupări sunt optimizarea sistemului central
(CBS – Central Bibliographic System) şi local (LBS – Local Bibliographic System) de
biblioteci precum şi dezvoltarea serviciilor orientate către utilizator (PiCarta, iPort,
WorldSearch. OCLC furnizează şi servicii de referinţe precum QuestionPoint, Dewey
Decimal Classification (DDC), servicii pentru catalogare retrospectivă, servicii pentru
controlul de autoritate şi prezervare digitală (Marea Britanie – digitizarea colecţiei Penny
Illustrated folosindu-se programul Olive).
OCLC derulează actualmente peste douăzeci de proiecte dintre care merită a fi
amintite:
Open Archives Initiative (OAI) – sunt dezvoltate şi promovate standarde
de interoperabilitate care să faciliteze diseminarea eficientă a conţinutului.
Suplimentar este dezvoltat un proiect concentrat pe Teze Electronice &
Dizertaţii care foloseşte protocolul Open Archives Initiative pentru
Metadata Harvesting (Culegerea de Metadate) – OAI-PMH pentru a crea
o bază de date cu metadate privitoare la teze electronice şi dizertaţii. De
altfel, OCLC este membru activ al Networked Digital Library of Theses
and Dissertation al cărei scop este îmbunătăţirea educaţiei prin dezvoltarea
accesului la biblioteci digitale cu un astfel de conţinut. Tot OCLC a creat
software-ul necesar proiectului DSpace al MIT şi Hewlett Packard pentru
a suporta depozitarea open-source. De fapt, OCLC a dezvoltat două
programe software open-source pentru implementarea protocoalelor OAI
pentru stocarea datelor şi culegerea acestora special pentru a veni în
întâmpinarea sistemelor de depozitarea instituţiilor.
Registrul DCMI – Dublin Core Metadata Initiative – promovează
descoperirea, refolosirea şi extinderea semanticii existente şi facilitarea
creării de noi vocabulare în ajutorul utilizatorilor Dublin Core.
Trebuie spus că Dublin Core Metadata Initiative este un forum deschis
aplecat spre a dezvolta standarde de interoperabilitate on-line pentru
metadate. Un reper în timp este binevenit şi acesta este anul 1995 în
cadrul unui workshop la Dublin, când s-a pus problema elaborării unor
standarde pentru resursele informaţionale.
Din 1995 şi până în zilele noastre linia evolutivă a cercetărilor în domeniul
metadatelor a condus la statuarea DCMI-ului ca standard ISO: ISO TC
46/SC 4 şi ANSI/NISO: Z39.85-2001.
Ca forma de organizare DCMI este o organizaţie distribuită iar OCLC
Research este doar gazda administrativă a acestei organizaţii. Activităţile
DCMI includ grupuri de lucru, ateliere de lucru pe plan global, conferinţe,
standarde de legătură şi eforturi în domeniul educării pentru a promova
standardele de metadate spre acceptare şi liberă practică.
Un lucru important care merită amintit este faptul că cercetătorul OCLC
Stuart Weiber a fost primul director executiv al DCMI şi tot el a fost cel
care a făcut demersurile pentru împuternicirea DC-ului ca standard ISO.
Sub conducerea lui, DCMI a devenit un program internaţional cu
participanţi în 50 de ţări şi traduceri în 20 de limbi.
Functional Requirements for Bibliographic Records (FRBR) – testează
fezabilitatea implementării structurii FRBR a IFLA în cataloagele bazelor
de date de mari dimensiuni şi examinează de asemenea şi problemele care
apar privind convertirea înregistrărilor pentru a fi compatibile FRBR. În
luna august 2003, OCLC a făcut public primul algoritm FRBR ca software
open-source . Cu ajutorul acestui algoritm este posibilă scrierea de
programe care să proceseze înregistrări MARC şi să genereze seturi de
înregistrări care ăot fi grupate pentru afişare ca aceeaşi lucrare.
Virtual International Autority File (VIAF) – explorează posibilitatea de
combinare a fişierelor nume de autoritate aparţinând Library of Congress
şi a Detsche Bibliothek într-un singur serviciu nume de autoritate. Această
direcţie de cercetare a fost realizată în urma semnării unui memorandum
de înţelegere dintre Die Deutsche Bibliothek, Library of Congress şi
OCLC pentru dezvoltarea unui Catalogul de Autoritate Virtual
Internaţional (Virtual International Authorities File – VIAF). Astfel,
OCLC va folosi software-ul cu algoritmi de identificare şi potrivire asupra
cataloagelor retrospective ale celor două biblioteci pentru a genera VIAF-
ul original. Acest catalog nou generat va fi actualizat regulat cu metadate
culese automat din cataloagele de autoritate naţionale folosindu-se
protocoalele OAI. Acest demers este o piatra de hotar în ceea ce priveşte
colaborarea internaţională între biblioteci.12
Servicii şi Baze de Date
Managementul Colecţiilor, Catalogare şi Metadate
OCLC oferă o suita de programe online şi servicii de organizare şi compactare a
datelor pentru a facilita construirea şi menţinerea unei biblioteci electronice bazate pe
nevoile, bugetul şi scopurile fiecărei instituţii care doreşte construirea unei astfel de
biblioteci. Utilizând serviciile OCLC pot fi reduse costurile de achiziţie şi catalogare a
materialelor şi astfel creşterea productivităţii prin automatizare, generare de date
specializate pentru un anume beneficiar în funţie de nevoile sale şi furnizarea de
materiale fară a mai fi nevoie a fi prelucrate local. Folosind serviciile OCLC de
management al colecţiilor, catalogare şi generare de metadate, fondurile unei biblioteci
pot fi procesate mai economic ca efect direct fiind accesul mai rapid al utilizatorilor la
document, plus un acces mai rapid la conţinutul colecţiei.
Serviciile OCLC de management al colecţiilor, catalogare şi generare de metadate
ajută o bibliotecă prin creşterea productivităţii muncii personalului şi organizarea fluxului
documentelor dintr-o bibliotecă pornind de la editor pana la utilizator. La baza tuturor
acestor servicii se află WordCat, cea mai mare bază de date bibliografice.
1.1) Servicii de catalogare şi metadate
12 Jordan, Jay. 5 Februarie 2004.Global Networking of Information – OCLC’s strategy for the future [Prezentare conferinţă]. 7thInternational Bielefeld Conference. [PDF]: <http://conference.ub.uni-bielefeld.de/proceedings/jordan.pdf> [4 Mai 2004]
Serviciul Connexion a fost lansat în primă fază pe 1 iulie 2002. Conexion este
noua faţă a catalogării OCLC, care oferă acces instantaneu la instrumentele integrate de
catalogare şi la WordCat. Versiunea iniţială foloseşte o interfaţă tip browser pentru multe
din funcţiile care se găsesc acum îndiferitele servicii de catalogare. Funcţii precum cele
ale OCLC CORC, CatExpress şi alte opţiuni cum ar fi serviciile de catalogare Dewey,
sunt incluse acum în serviciul Connexion. 13
Serviciul de Referinţe
OCLC Reference Services oferă acces elecronic la preţuri accesibile la o gamă
variată de informaţii – abstracte, full text, indexuri şi bibliografii – fie că utilizatorul se
află într-o bibliotecă, la birou sau acasă. OCLC ajută biblioteca să furnizeze aceste
informaţii utilizatorului prin cele mai bune mijloace de comunicaţie online, împrumut
interbibliotecar, furnizori de documente sau prin intermediul arhivelor de bibliotecă.
Partajarea resurselor
Serviciul OCLC Interlibrary Loan (ILL), ajută bibliotecile din sistemul OCLC să
creeze, trimită şi să depisteze cereri ILL cu acces la WorldCat ( OCLC Online Union
Catalog ), punând la dispoziţie peste 48 de milioane de înregistrări în 400de limbi şi
resursele a peste 6.700 de biblioteci, centre de documentare şi furnizori de documente. În
plus, o legătură unică între OCLC ILL şi serviciul OCLC FirstSearch permite
utilizatorilor unei biblioteci să iniţieze cereri online.
Digitizare şi Prezervare
Serviciile OCLC Digital&Preservation Resouces furnizează tehnologia,
infrastructura, resursele şi serviciile necesare gestionării unui complet ciclu de viaţă a
unei colecţii digitale. Aceste noi servicii permit crearea, accesarea şi prezervarea
13 OCLC Connexion. http://connexion.oclc.org/
colecţiilor; construirea cooperativă a unor noi colecţii şi centre de informare asupra noilor
proiecte, diverselor finanţări şi cele mai bune modalităţi de lucru; şi actualizarea
informaţiilor cu privire la problemele de digitizare şi prezervare.
Bazele de date
OCLC dispune de WorldCat ( OCLC Online Union Catalog ). De-a lungul a trei
decenii, bibliotecile membre OCLC au partajat cataloagele lor electronice pentru a forma
cea mai mare bază de date bibliogarfică a lumii. WorldCat oferă peste 48 de milioane de
înregistrări bibliografice conţinând, de asemenea informaţii vitale asupra dezvoltării
colecţiilor, catalogare, control de autoritate şi servicii de conversie retospectivă.
Prin intermediul serviciului OCLC FirstSearch, utilizatorii unei biblioteci pot
accesa 70de baze de date incluzând nume comune pornind de la furnizorii de informaţie
cât şi resursele puse la dispoziţie exclusiv de OCLC.
Bazele de date OCLC includ: WorldCat, ArticleFirst, Electronic Collections
Online, PAIS International, PapersFirst, ProceedingsFirst, and the OCLC Union Lists of
Periodicals.
WorldCat este inima serviciului cooperativ al OCLC. Reprezintă întruparea
idealului de colaborare dintre biblioteci furnizând acces la o colecţie virtuală de care nici
o bibliotecă de sine stătătoare nu ar putea beneficia.14
WorldCat include peste 48 de milioane de înregistrări. O înregistrare tipică a
Worlcat conţine o descriere fizică a documentului şi informaţie despre conţinutul
14 WorldCat. http://www.oclc.org/worldcat/
intelectual al acestuia. Datorită partenerilor strategici ai OCLC sunt adăugate
înregistrărilor bibliografice informaţii cu caracter evaluativ cum ar fi: tabele de conţinut,
coperţi, capitulaţia cărţilor şi note privind autorul. Ataşat fiecărei înregistrări bibliografice
stau liste cu bibliotecile membre care deţin documentul la care înregistrarea bibliografică
face trimitere.
Prin parteneri strategici, OCLC înţelege asocierea în sistem de parteneriat cu
diverşi vânzători de carte online şi terţe companii de furnizare şi distribuţie a
documentelor sau diverselor materiale.
Statistici privind activitatea OCLC:
La fiecare 15 secunde o biblioteca membră OCLC adaugă o înregistrare.
La fiecare 5 secunde o bibliotecă membră a OCLC lansează o cerere de împrumut
interbibliotecar prin intermediul serviciului ILL.
La fiecare 2 secunde un utilizator al unei biblioteci membră OCLC accesează
WorldCat prin intermediul serviciului FirstSearch.
OCLC asigură calitatea înregistrărilor bibliografice prin adoptarea standardelor
internaţionale şi prin propriile-i programe de verificare a calităţii. Programul Enhance al
departamentului de control al calităţii înregistrărilor OCLC şi programele de detecţie a
înregistrărilor duplicat, asigură o calitate ridicată şi implicit o reală valoare pentru
utilizatori. Din 1998, specialiştii OCLC au corectat peste 9 milioane de înregistrări fie
manual, fie cu ajutorul macro-urilor (mici secvenţe de cod cu rol de automatizare a unor
operaţiuni care se repetă ), au fuzionat peste 42.700 seturi de înregistrări duplicat şi au
scimbat peste 7 milioane de înregistrări prin intermediul scanărilor automate.
Conectarea la baza de date WoldCat se face prin intermediul serviciului Connexion.
Pentru a căuta o înregistrare bibliografică in WorldCat tastezi informaţia despre
înregistrarea bibliografică dorită într-un formular de interogare a bazei de date.
Informaţia bibliografică provine din mai multe surse cum ar fi un fragment, un titlu sau
chiar pur si simplu o înregistrare de catalog. Fiecare informaţie face parte din procesul de
căutare.
O înregistrare din baza de date WorldCat conţine informaţii ale catalogului de tip
metadate ce descriu o singură entitate (o carte, o înregistrare video, un fişier, un CD,
etc. ). Fiecare înregistrare este divizată în câmpuri (autor, titlu, subiect, etc.). Câmpurile,
la rândul lor sunt subdivizate în subcâmpuri cum ar fi locul de publicare, editor, data
publicării, etc. Catalogatorii codează informaţia folosind “etichete” – taguri, indicatori şi
coduripentru subcâmpuri.
Câmpurile şi subcâmpurile unei înregistrări bibliografice apar într-un format
standard. Formatul standard este formatul MARC (Machine – Readable – Cataloging).
Baza de date WorldCat este formată din înregistrări MARC.
Navigarea prin înregistrările bibliografice ale WorldCat se face prin intermediul a
mai multor variante de interfaţă Connexion, CatME şi Passport. Indiferent de interfaţa
folosită pentru navigare datele afişate sunt aceleaşi.
2.1.2 Calea diamantului
De ce grid ?
„considerăm resursele partajate o caracteristică definitorie a bibliotecilor”15
15 Marchionini, Gary. Progress toward digital libraries: Augmentation through integration. <http://www.ils.unc.edu/~march/IP&M_intro.pdf>
deoarece Bibliotecile Digitale „au arhitecturi deschise şi pentru că suportă o clasă de servicii distribuite de informaţii digitale care suportă extensibilitatea”16
„Aceste elemente [ n.n. – obiect digital, fişiere, baze de date, identificatori, depozite digitale, etc., în narea lor majoritate, descrise la Bibliotecile Digitale ] sunt menite să constituie un set minim de cerinţe şi servicii care trebuie să fie pentru a rezulta infrastructura unui sistem de informaţie digitală universal, deschis şi de largă cuprindere <<Sistemul>>”17
„În viitor, interoperabilitatea dintre platformele tehnice ale bibliotecilor digitale, metadate
şi formatele obiectelor digitale vor fi posibile doar în cadrul graniţelor relative ale
sistemelor create pentru scopuri şi comunităţi bine definite”18
Aminteam anterior de National Partnership for Advanced Computational
Infrastructure – o organizaţie americană, care îşi declară misiunea prin nevoia parcurgerii
etapelor ştiinţifice în scopul creării de infrastructuri computaţionale naţionale, ubique,
continue şi universale prin aria de acoperire: GRIDUL.
În viziunea NPACI, cercetători colectează datele din mediul experimental şi din
bibliotecile digitale; analizează aceste date pe baza modelelor de prelucrare puse la
dispoziţie de gridurile computaţionale, vizualizează şi partajează aceste date în şi prin
Internet şi publică rezultatele pentru comunitatea ştiinţifică prin intermediul bibliotecilor
digitale.
Intenţia mea este să aduc în prim plan una dintre cele 10 tehnologii19 care vor
schimba lumea chiar în mijlocul cercetărilor cu privire la constituirea şi dezvoltarea
proiectelor bibliotecilor digitale, dar mai întâi trebuie desluşite conceptele şi termenii care
alcătuiesc tehnologia grid. Astfel:
Grid computing:
A. Accent pus pe partajarea resurselor
16 Kahn, Robert; Wilensky, Robert. 13 Mai 1995. A framework for distributed digital object services. <www.dlib.org> [cnri.dlib/tn95-01]
17 op. cit. 1.Introduction. par 1.18 Cleveland, Gary. Martie 1998. Digital Libraries: Definitions, Issues and Challenges.<http://www.ifla.org/udt/op/ > [18 Ianuarie 2004].19 Technology Review. Februarie 2003. 10 tehnologii care vor schimba lumea. < http://www.technologyreview.com/articles/emerging0203.asp>
B. Aplicaţii inovative
C. Orientare de înaltă performanţă
Ian Foster20, Carl Kesselman21 şi Steve Tuecke22 în faimoasa lucrare „The Anatomy
of the Grid 23 definesc „problema Grid-ului” ca fiind partajarea coordonată a resurselor
între colectivităţi, instituţii şi resurse – ceea ce se înţelege prin organizaţii virtuale.
În cadrul acestor baze conceptuale descoperim o autentificare unică, autorizare, acces
la resurse, diseminare informaţională, etc.
De fapt termenul de grid însemna la mijlocul anilor 90 un model de infrastructură
pentru mediul computaţional distribuit propriu mediului ştiinţific şi ingineresc. Chiar
începând din acea perioadă termenul de grid şi-a format o aura incertă care denomina
activităţi şi realităţi din lumea cercetării începând de la reţelistică avansată şi până la
inteligenţă artificială. De fapt, conceptul de grid se referă la partajarea coordonată a
resurselor şi rezolvarea problemelor. Partajarea implicată nu se referă doar la schimbul
de fişiere ci dincolo de acesta, adică la accesul direct la resursele computaţionale, date,
software şi alte resurse după cum sunt cerute de o serie întreagă de soluţii cerute de
mediul distribuit, strategii de gestionare a resurselor derivate din mediul in industrial de
dezvoltare, dar şi de mediul ştiinţific. Acest proces de protejare este necesar a se
desfăşura într-un mediu cu un înalt grad de control unde sunt definiţi foarte clar furnizorii
şi consumatorii şi ce anume este conţinutul partajat, cui îi este permis să partajeze resurse
dar şi condiţiile în care partajarea este făcută.
Analizând mediile de comunicare şi furnizorii de servicii din domeniul informaţional
ajungem la necesitatea de a enumera si accentua câteva din tehnologiile complementate
de grid:
INTERNETUL se adresează în general nevoii de comunicare şi schimb
informaţional dintre computere, dar nu furnizează instrumente integrate de
20 Departamentul de Ştiinţă a Matematicii şi Computerelor din cadrul Laboratorului Naţional Aragonne, Illinois.21 Departamentul de Ştiinţe în Computere al Universităţii Chicago22 Institutul de Ştiinţe ale Informării al Universităţii de Sud California. 23 Foster, Ian. Kesselman, Carl. Tuecke Steve. The Anatomy of the Grid.
<http://www.globus.org/research/papers/anatomy.pdf > [12 Februarie 2004]
coordonare partajată a resurselor pe mai multe situri gata de a intra intr-un
mediu integrat
Schimburile B2B (bussiness-to-bussiness) se canalizează pe schimbul de
informaţii, de obicei via servere centrale
Tehnologiile bazate pe computare distribuită (Enterprise distributed computing
technologies precum:
CORBA şi
Enterprise JAVA permit partajarea în cadrul unei aceleiaşi organizaţii.
DCE (The Open Group’s Distributed Computing Evironment)suportă partajare
securizată între situri, dar cele mai multe organizaţii consideră că este greoaie şi
lipsit de flexibilitate
SSP-ule (Storage Service Providers) şi
ASP-urile (Application Service Providers) permit outsourcing-ul24 către terţi, dar
acest tip de comunicaţii sunt de obicei legate de client prin intermediul unui VPN
(Virtual Private Network).
Astfel, este observabil faptul că serviciile existente pe piaţa distribuţiei şi gestionării
de informaţie acoperă doar parţial dezideratele scalabilităţii într-un mediu dinamic.
Deoarece tehnologiile de tip grid sunt orientare către partajarea inter-organizaţională
dinamică ele pot fi considerate complementare celor existente deja.
Arhitectura unui Grid identifică componentele fundamentale ale sistemului,
specifică scopul şi funcţiile acestor componente şi indică felul cum interacţionează aceste
componente între ele. Problema principală pe a cărei rezolvare se bazează soluţiile oferite
de tehnologia grid, este cea a interoperabilităţii, ceea ce în mediul reţelelor înseamnă de
fapt protocoale comune (vezi ANEXA II).
Arhitectura grid este de fapt o arhitectură de protocol pe baza căreia organizaţiile
virtuale negociază, stabilesc, gestionează şi exploatează RELAŢII DE PARTAJARE.
24 Gestionarea unor procese de către terţe părţi
Iată, că aspectul principal pe care se bazează funcţionarea şi scalabilitatea unui sistem
de tip grid este asigurată de folosirea unui mediu standardizat din punct de vedere al
protocoalelor de comunicare. Acelaşi lucru trebuie făcut şi în ceea ce priveşte dezvoltarea
unui limbaj comun în ceea ce priveşte generarea şi comunicarea datelor bibliografice sau
de altă natură cuprinse în sfera activităţilor unei instituţii infodocumentare. Deci o nevoie
clară de standard la nivel de comunicare în primul rând iar în cel de-al doilea nevoia de
standard în ceea ce priveşte datele generate de către aceste instituţii dar şi serviciile pe
care acestea le generează sau le administrează în partidă comună pe linia tehnică a unui
grid.
O mare parte din problema standardizării se poate spune că a fost rezolvată în parte
prin adoptarea standardelor existente în ceea ce priveşte descrierile bibliografice vezi
normele ISO 2709, familia MARC (UNIMARC, USMARC, UKMARC, MARC21),
normele familiei Z39.xx cu precădere folosirea normei de comunicare Z39.50 , ISBD-
urile, etc. Aceste standarde au fost acceptate şi sunt folosite neuniform ceea ce conduce la
disfuncţionalităţi şi confuzie atunci când se doreşte panificarea unui sistem integrat de
prelucrare şi furnizare de informaţii. Prin prisma viitoarelor tehnologii şi nevoi de
interconectare pentru a răspunde unitar nevoilor utilizatorilor şi a marilor beneficiari
(întreprinderi, institute de cercetare, etc), aceste standarde vor trebui să facă faţă
dimensiunii extinderii şi cererii globale cu aspectele sale local particulare şi unitare în
cererile de informare care interoghează un astfel de sistem.
Ca arhitectură, modelul tehnologiei grid are marele avantaj al trecerii dincolo de
protocoalele Internet şi de arhitectură. Se poate vorbi cu siguranţă despre o
„democratizare a ştiinţei”25. Implicit de va realiza şi o democratizare în ceea ce priveşte
accesul utilizatorului la resursele informaţionale dorite.
Bineînţeles nu trebuie gândit faptul că tehnologia grid nu se bazează pe un set de
protocoale. Acestea există iar marele avantaj în cazul tehnologiei este că numărul lor este
foarte mic şi acoperă vastul domeniu al schimbului de resurse.
Protocoalele pe care tehnologia GRID îşi fondează dezvoltarea sunt dispuse după
modelul clepsidrei al cărei zonă mijlocie îngustă este constituită din protocoalele
resurselor şi ale conectivităţii, care facilitează partajarea resurselor individuale. Pe baza
acestora stau: nivelul structural , în jurul căruia se construiesc servicii globale şi aplicaţii
specifice, iar la nivelul situat imediat sub cel al protocoalelor: nivelul colectiv – denumit
astfel deoarece implică coordonarea colectivă a multiplelor resurse26.
Aici trebuie menţionat faptul că marele avantaj al implementării tehnologiei grid intre
structurile infodocumentare din moment ce acestea devin parteneri şi astfel organizaţii
virtuale coparticipante unui astfel de proiect, este acela al unificării standardelor de
comun acord în acord cu atingerea scopul primar al intercomunicării pe baza unui limbaj
comun.
Se atinge în acest moment punctul sensibil al interoperabilităţii. Este momentul să
considerăm faptul că relaţiile de partajare se pot iniţia între instituţii arbitrare, ele fiind
25 Foster Ian. 20 Aprilie 2002. Bucureşti.[Plenary Session]. The Potential of GRID and Distributed Computing Activities in Romania. PowerPoint Presentation. <http://www.grid.ro/workshop/documente/ppt/Ian_Foster_RoGrid_April_02.ppt>
26 Foster, Ian. Kesselman, Carl. Tuecke Steve. The Anatomy of the Grid. <http://www.globus.org/research/papers/anatomy.pdf > [12 Februarie 2004]. pg 7
Sistemul de Stocare
Sistemul de Operare
Aplicaţia
OBIECTUL DIGITAL
Interfaţa Sistemului
capabile să integreze dinamic noi participanţi în ciuda platformelor diferite (sisteme de
operare şi configuraţii hardware diferite), a limbilor şi mediilor de programare27.
Pentru nevoile de argumentare a integrării serviciilor prezente în structurile
infodocumentare în complexul funcţional al tehnologiei grid merită analizată cu atenţei
schema care prezintă cea mai mare credibilitate în ceeea ce priveşte şansa de reuşită a
unei astfel de intreprinderi.
Documentul pe care-l supun atenţiei şi analizei, se numeşte Digital Libraries, Data
Grids, and Persistent Archives28, document emis de colectivul de la SDSC (San Diego
Supercomputer Center), condus de cunoscutul cercetător Reagan W. Moore.
De ţinut în minte sunt următoarele aspecte: SDSC este furnizorul principal de servicii
de mirroring (servicii de asigurare a redundanţei) pentru majoritatea bibliotecilor digitale
din SUA (CDL – AMICO, DARPA/USPTO - patent digital library, NLM Visible
Embryo digital library – GMU, NSF Digital Library Initiative, Phase II - UCSB,
Stanford, NSF NPACI Digital Sky - Caltech 2MASS sky survey, NSF NSDL - UCAR /
Columbia / Cornell / UCSB), dar este şi unul din partenerii de bază al NPACI.29
Să ne oprim la prezentarea obiectelor digitale deja dezbătute la secţiunea privitoare la
bibliotecile digitale aşa cum este receptată în contextul integrării în sistemul de tip grid:
27 op. cit. pg. 528 Moore W. Reagan <[email protected]>. Digital Libraries, Data Grids, and Persistent Archives. [Power
Point Presentation] < http://www.npaci.edu/DICE/ > [ 31 Februarie 2004 ]29 National Partnership for Advanced Computational Infrastructure
Mai sus este prezentată schema simplificată a nivelelor din grila de management
tehnologic al unei structuri de arhivă permanentă. Trebuie menţionat faptul că
managementul tehnologic poate suporta o uşurarea a nivelelor sale de desfăşurare din
moment ce nivelurile Obiectului Digital şi al Spaţiului de Stocare pot fi abstractizate şi
astfel fiind operate mult mai eficient decât dacă s-ar lua în consideraţie de fiecare dată
soluţiile sau implementările de ordin tehnic strict.
Astfel, lucrurile s+ar putea schimba la nivelul percepţiei conceptuale astfel:
Abstractizarea Obiectelor Digitale poate să-şi exprime teoretic existenţa prin
tipologiile sub care pot apărea: reprezentarea logică (intervin intrebările puse cu privire la
ce reprezintă obiectele electronice şi care este înţelesul asociat acestora) şi reprezentarea
fizică ( intervin aspectele care intervin în delimitarea structurii fizice a obiectului
digital ).
În continuare Moore porneşte la a ilustra de la simplu la complex structurile sub care
stă conceptul de obiect digial şi cristalizările pe care acesta le poate prezenta într-o
structură integrată, complexă:
Sistemul de Stocare
Sistemul de Operare
Aplicaţia
OBIECTUL DIGITAL
Interfaţa Sistemului
Abstractizarea Sistemul de Stocare Abstractizarea Interfeţei Sistemului
Abstractizarea Obiectului Digital
ANEXA I
1989
OSROn-line Retrieval
SystemLocal Library System
OUSControlul Circulaţiei
şi Împrumut
OPAC ACQAchiziţii şi Informaţie
ComunitarăInclude şi Controlul SerialelorServicii integrate, care furnizează
utilizatorilor informaţii cu privire la disponibilitatea unui documentPoartă de introducere a cererilor
în sistem
PICADezvoltare 1969 - 1975
Cataloguing SystemSistemul Catalogului
Proiect al Comisiei Europene
ILLInterlending Loan SystemLASE
RAnglia
SDB/SUNIST
Franţa
OPACOn-line Public Access Catalogue
1976
1983
1984
1985
GGCGemeenschappelijk Catalogiseersysteem
Sunt restructurate:
Local Library System
ORSILL
Activitatea Departamentului de Cercetare al OCLC1978 – 2003
1978 – Organizarea Departamentului de Cercetare al OCLC sub conducerea fondatorului OCLC Fred Kilgour
1979 – Analiza şi căutarea eficacităţii activităţilor de furnizare a serviciilor de bibliotecă via telefon şi televiziune
1980 – Investigaţii asupra accesului pe subiecte şi conceperea unui catalog on-line.
1981 – Studiul interacţiunii dintre om şi computer şi îmbunătăţirea accesului la informaţie, în general sisteme on-line.
1982 – Studiu asupra sistemelor de cataloage OPAC pentru a ajuta bibliotecile să treacă de la sistemul cataloagelor pe fişe la cataloagele on-line.
1983 – Studierea de sisteme prototip pentru furnizarea documentelor electronice şi accesul pe subiecte la OCLC Online Union Catalog.
1984 – Explorarea portalurilor şi a sistemelor inteligente de reţea; automatizarea rutinei din tandemul om-computer.
1985 – Studierea folosirii de compact discuri pentru furnizarea de documente, catalogare şi servicii de referinţă.
1986 – Dezvoltarea unui sistem de furnizare a documentelor Graph-Text; elaborarea prototipului unui siste pentru regăsirea articolelor în regim electronic automatizat.
1987 –Dezvoltarea unei tehnici de catalogare descriptivă automată pentru a construi înregistrări bibliografice originale.
1988 – Investigarea stocării full-text, regăsirea şi afişarea; colaborare cu Universitatea Carnegie Mellon pe proiectul Mercury.
1989 – Graph-Text este patentat; Sun Microsystems şi OCLC au convenit să facă schimb de tehnologii.
1990 – Este deschis Laboratorul de Test al OCLC; proiectul CORE începe să dezvolte un sistem on-line pentru a furniza acces la text şi grafică în jurnalele de chimie.
1991 – Colaborare cu bibliotecile Universităţii de Stat Ohio pentru a determina dimensiunea procesului de deteriorare a cărţilor.
1992 – Publicarea lui Online Journal of Current Clinical Trials, primul jurnal de ştiinţă adnotat (în parteneriat cu AAAS)
1993 – Dezvoltarea unei tehnologii care să aibă la bază interfaţa jurnalelor electronice ale OCLC, Dewey în regim electronic şi algoritmi pentru a îmbunătăţi calitatea bazelor de date OCLC
1994 – Cooperare cu figuri importante din lumea World Wide Web pentru a furniza acces la jurnalele electronice OCLC şi serviciul de referinţe prin Mosaic (primul browser web din lume)
1995 – Evaluarea limbajului de programare JAVA pentru furnizarea serviciilor OCLC în Internet; primul atelier de lucru al DCMI (Dublin Core Metadata Initiative) ţinut în Dublin, Ohio.
1996 – Introducerea pachetului software PURL; dezvoltarea modelelor şi standardelor pentru descrierea resurselor informaţionale (metadate).
1997 – Colaborarea cu Library of Congress pentru a eficientiza controlul de autoritate mult mai eficient.
1998 – Studiul infomaţiei accesibile web şi împerecherea sistemului de catalogare LCSH (Library of Congress Subject Headings) cu numerele DDC (Dewey Decimal Cataloguing).
1999 – Lansarea site-ului proiectului de Caracterizare Web şi Cooperative Online Resources Catalog – proiectul CORC.
2000 – Continuarea studiului asupra World Wide Web; analiza CORC pentru clasificarea materialelor de bibliotecă şi a mediului privitor la prezervarea digitală.
2001 – Continuarea studiului asupra prezervării digitale; noile proiecte includ FAST – Faceted Application of Subjects Terminology şi noilor modalităţi de utilizare a DDC-ului.
2002 – Publicarea cadrului OCLC/RLG al metadatelor folosite pentru prezervarea digitală a obiectelor; testarea modelului FRBR – Functional Requirements for Biliographic Records al IFLA folosind înregistrările WorlCat
2003 – Dezvoltarea de aplicaţii software care să suporte Open Archives Initiative; introducerea Registrului DCMI – Dublin Core Metadata Initiative.
ANEXA II
ARHITECTURA UNUI GRID
Aplicaţia
Structură„Servicii globale şi aplicaţii
specifice”
Conectivitate
Resurse„Partajarea de resurse individuale” însemnând negocierea accesului şi
controlul acestora
Colectiv„Coordonarea resurselor multiple” Aplicaţia
Transport
Internet
Link
Arhitectura Protocoalelor GRID
Arhitectura protocoalelor Internet
FIG 1. ARHITECTURA UNUI GRID
Abstractizarea Entităţii Digitale
Entitatea Digitală
Logic: I-Nod-uri
(pe HDD)
Fizic: al HDD(Track/Sector)
Flux de biţi
Abstractizarea Depozitului
Logic: Nume Fişier
(pe HDD)
Fizic: Sitemul de Fişiere
(NTFS / NFS / AFS)
(pe HDD)
Depozitul
Hard Discul
Nivelele de Abstractizare pentru Biţi
FIG 2
Abstractizarea Entităţii Digitale
Entitatea Digitală
Logic: Modelul datelor
(unităţi, semantică)
Fizic: Formatul de Codare
(sintaxă şi structură)
Fişiere
Abstractizarea Depozitului
Logic: Identificatorul (Name Space)
(pe HDD)
Fizic: Sistemul de Management
al Datelor(SRB / MCAT)Depozitul
Sistemul de Fişiere, Arhiva
Nivelele de Abstractizare a Datelor
FIG 3
FIG 4
Abstractizarea Entităţii Digitale
Entitatea Digitală
Logic: Schema Colecţiei
Fizic: SintaxăXML
Atributele Metadatelor
Abstractizarea Depozitului Logic: Schema
Bazei de Date
(pe HDD)
Fizic: MCAT / CWM
Depozitul
Baza de Date
Nivelele de Abstractizare a Informaţiei