Download - Gheorghe Popovici - Sichevita - monografie
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
7
COMUNA SICHEVIŢA
1. AŞEZARE GEOGRAFICĂ
Într-un loc mirific de pe Clisura Dunării, la hotarul dintre Munţii
Locvei şi Munţii Almăjului, este „răsfirată” comuna Sichevi ţa, cu cele
19 sate ale sale: Sicheviţa, Gornea, Liborajdea, Cruşoviţa,
Lucacevăţ, Streneac, Martinovăţ, Zăsloane, Curmătura, Frăsiniş,
Cameniţa, Cârşie, Zănou, Cracu Almăj, Ogaşu Podului, Valea
Oreviţei, Valea Ravensca, Valea Sicheviţa şi Brestelnic.
Comuna Sicheviţa este situată în partea de sud a judeţului
Caraş-Severin şi se întinde de la Dunăre pe Valea Cameniţei pe o
suprafaţă de 126 km 2. Ea se învecinează la vest cu oraşul Moldova
Nouă şi comuna Coronini, la nord cu comunele Gârnic, Şopotu Nou,
Dalboşeţ şi Bănia, la est cu Berzasca – satul Liubcova, iar la sud cu
fluviul Dunărea.
Sicheviţa este una dintre cele mai vechi aşezări din Clisura
Dunării, atestată documentar încă din Evul Mediu, cu o populaţie
curat românească.
Anul de atestare documentară este 1363, când este amintit ca
„om al regelui maghiar în partea răsăriteană a Munţilor Locvei pe
Mihai de Zynkad” unde, prin Zynkad se înţelege Sicheviţa, aşa cum
menţionează istoricul austriac F. Milleker [Ilieşiu N., 2011] . Tot aşa o
numeşte şi Mateias Bél şi a fost tradus sub numele de atunci de
„Synkovitza ”, [Moisi A., 1934] .
Sichevi ţa – Monografie
8
Din Evul Mediu localitatea va apărea menţionată neîntrerupt în
toţi anii următori: Schitthevitza (1690-1700), în însemnările lui
Marsigli, Süsevitza (1723), pe harta lui Mercy, Sekeviza (1761), în
harta oficială a districtului Palanca, iar cea mai convingătoare
mărturie este harta lui Griselini din 1776, unde apare sub denumirea
de Sikeviza:
Fig. 1.1. Harta localit ăţii Sichevi ţa (1776)
Localitatea Sicheviţa, reşedinţa comunei, este o străveche
vatră cu urme de locuire încă din preistorie, aşezată acum la
confluenţa dintre Valea Cameniţa şi Valea Sicheviţa. Satul îşi are
numele de la pârâul şi valea cu acelaşi nume şi este „locul de
baştină” al românilor de pe Clisura Dunării.
Satul Sicheviţa se află la o distanţă de 28 km de oraşul
Moldova Nouă, la 80 km de Oraviţa, la 84 km de Orşova, la 140 km
de municipiul Reşiţa şi la 201 km de Timişoara, capitala Banatului.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
9
Relieful
Pornind de la Podul P ăzărişte, pe Valea Cameniţei, veţi
vedea de-o parte şi de alta a satului alternanţa un deal, o vale, un alt
deal, o altă vale. Suişuri şi coborâşuri blânde, ca oscilaţiile leagănului
tradiţional al satului Sicheviţa. Mereu o nouă privelişte. Dar, peste tot,
aceeaşi blândă armonie a peisajului. În zare se iveşte dealul de la
cumpăna râurilor Cameniţa şi Gravensca, numit atât de sugestiv de
localnici Botul Cracului. Culmile cele mai înalte sunt: Dealul Colţului
(579 m), Groşanăţ (578 m), Străineacul Mare (575 m) şi Băinul Mare
(481 m). Altitudinea cea mai coborâtă este la nivelul luncilor create
de-a lungul râului Cameniţa, oscilând între 92-95m în Lunca
Sicheviţei şi 85-87m în Lunca Gornei.
Satul Sicheviţa este la o altitudine medie de 104 m, fiind
adăpostit de culmile Cioaca (310 m) şi Ciordărin (284 m).
Satul Gornea este la o altitudine medie de 92 m, dealurile
cele mai importante fiind: Greda (306 m), Stenca (296 m), Păzărişte
(207 m) şi Căuniţa (175 m).
Relieful comunei este dezvoltat pe şisturi cristaline, având
forme comune cu aspect rotunjit, cu versanţi bine împăduriţi, doar pe
alocuri cu rupturi de pantă, îndeosebi spre Munţii Almăjului, unde
culmile urcă la peste 600 m. Astfel, apar izolat ,,chei” pe Valea
Sicheviţei, la Sălăştiuţ, pe Valea Gramensca şi la Cârşie pe râul
Cameniţa.
Două sunt resursele importante ale subsolului: granitul şi
caolinul. În trecut s-a exploatat arama (Cu) şi chiar aurul, din nisipul
aurifer de la vărsarea Cameniţei în Dunăre.
Sichevi ţa – Monografie
10
Apele
Fluviul Dunărea constituie limita de sud a comunei Sicheviţa,
pe o lungime de aproape 17 km de la râul Alibeg la hotarul cu
localitatea Coronini şi Ogaşul Ierilor spre Liubcova.
După ce îşi adună apele din 6 ţări (Germania, Austria,
Slovacia, Ungaria, Croaţia şi Serbia) şi trece prin 4 capitale (Viena,
Bratislava, Budapesta şi Belgrad), dornic de a povesti tot ceea ce a
văzut, fluviul Dunărea intră în ţară pe teritoriul judeţului Caraş-
Severin, la Baziaş, şi parcurge 60 de km în judeţ la hotarul cu Serbia,
pentru a-şi continua drumul prin Banatul Montan spre Orşova,
formând defileul care îi poartă numele.
Acest ţinut de un farmec aparte, delimitat la vest de râul Nera
şi la est de râul Cerna, la Cazanele Dunării, este numit de localnici
„Clisura Dun ării ”.
Dunărea este cel de-al doilea fluviu ca lungime din Europa,
după Volga, cu un curs de apă de 2860 km, din care 1075 km sunt pe
teritoriul României. Partea cea mai încântătoare este între Baziaş şi
Orşova, cu a cărei frumuseţe nu poate rivaliza nicio altă porţiune sau
altă regiune din Europa.
Destinul dat de natură a făcut ca atât la obârşia fluviului, cât şi
la vărsare, locul să poarte numele cu atributul „negru”. Izvoarele sunt
în Munţii Pădurea Neagr ă (Schwartzwald, Germania), iar cele trei
braţe de la vărsare (Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe) îşi pierd apele în
Marea Neagr ă (România).
De sute de ani acestui ţinut bănăţean plin de farmec natural,
dar şi de istorie i se spune „Clisura Dunării”. Este spaţiu dunărean
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
11
dintre gura de vărsare a Nerei (km 1075 fluvial) şi gura de vărsare a
Cernei (km 955 fluvial) pe o distanţă pe 120 km.
Etimologic, cuvântul „clisură” provine din cuvântul „clis” care
înseamnă cheie pe greceşte, aşa cum afirmă unul dintre cei mai
apropiaţi cercetători ai Clisurii Dunării, prof. Alexandru Moisi.
Denumirea metaforică este una potrivită, întrucât se poate spune că,
dintotdeauna, defileul Dunării a fost cheia Apusului faţă de Orient.
Mai mult, „numirea este nimerită, întrucât atât la intrare, cât şi la
ieşire din strâmtoare, valea are o asemănare perfectă a unei chei
grandioase.” [Moisi A., 1934].
În sens restrâns, Clisura Dun ării este valea îngustă a
Dunării de la Babacai până la Tabula Traiana, împărţindu-se în două
părţi: Clisura de Sus, de la Babacai până la hotarul dintre judeţele
Caraş-Severin şi Mehedinţi, în apropierea cataractei Greben, şi
Clisura de Jos , de la Greben la Tabula Traiana.
După intervenţia „omului” dornic de mărire, prin construcţia
barajului Porţile de Fier, natura şi-a reluat în mâini stăpânirea
sălbatică asupra Clisurii Dunării.
„Dunărea se scurge fără întoarcere asemenea nisipului prin
clepsidra timpului. Mereu alte ape trec prin faţa noastră în irepetabile
clipe, creând senzaţia stranie că timpul a devenit material,
întruchipându-se în unde.” [Meilă M., 1912].
Fluviul Dunărea este mereu viu ca o fiinţă uriaşă fluidă
plămădită din apă. Uneori poate fi blândă şi liniştită ca adierea unui
vând de primăvară. Alteori însă se agită mânată parcă de zbuciumul
oamenilor din aceste locuri.
Frumuseţea sălbatică, fără seamăn a priveliştilor clisurene
este dată şi de scurgerea apelor Dunării prin cele 5 chei ale Clisurii,
Sichevi ţa – Monografie
12
care se închid şi se deschid printr-o alternanţă de îngustări şi
depresiuni:
• Îngustarea Baziaş - Divici (8 km), urmată de o
depresiune largă la Moldova Veche (27 km);
• Îngustarea Coronini - Alibeg (6,2 km) şi depresiunea
Sicheviţa (Gornea) - Liubcova (17 km);
• Îngustarea Berzasca - Greben (18 km) şi lărgirea
lungă Greben-Plavişeviţa (25 km);
• Cazanele Mari (3,8 km) cu Golful Dubova (1,4 km);
• Cazanele Mici (3,6 km) cu depresiunea Ogradena-
Orşova (10 km)
Cel mai important râu al comunei Sicheviţa este Cameni ţa, care
izvorăşte din locul numit „Izvorul Petricica” (de origine slavă). După ce
îşi uneşte apele sale cu Gravensca şi Ravensca în amonte de satul
Sicheviţa, râul Cameniţa întâlneşte pârâul Valea Sichevi ţei în vatra
satului, apoi curge „la vale” şi, după 13 km de la izvor, se varsă în
Dunăre, la podul Păzărişte, în dreptul kilometrului 1025 fluvial. Aici
este o frumoasă microdelt ă a Cameniţei la Dunăre. Toate pâraiele de
pe teritoriul comunei curg radial spre Dunăre, de la pârâul Alibeg la
hotarul de vest cu Coronini, pârâul Liborajdea , pârâul Cruşovi ţa,
până la pârâul Orevi ţa, la hotarul de est cu satul Liubcova.
Pe cursurile râurilor Cameniţa şi Liborajdea sunt construite
vestitele mori ţărăneşti cu ciutur ă şi butoni, precum şi pive (vălaie),
gatere şi mici hidrocentrale pentru producerea curentului electric,
ingenios construite de localnici.
Pretutindeni sunt izvoare cu apă rece de băut şi fântâni
construite de mâna omului, a căror pânză freatică variază între 2 şi
12 m.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
13
Clima
Clima de pe teritoriul comunei Sicheviţa este cea specifică
Clisurii Dunării, una temperat-continental ă, cu influen ţe
mediteraneene.
Caracterul temperat al climei este dat de poziţia României la
jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, cu valori ale
temperaturii medii anuale de 100 C.
Totodată, caracterul de clim ă continental ă este asigurat de
poziţia centrală a României pe continentul european, la jumătatea
distanţei dintre Coasta Atlanticului şi Munţii Urali, cu diferenţe termice
dintre vară şi iarnă de 240 C, mai mari decât în regiunile cu climă
oceanică. În Clisura Dunării clima este mai blândă datorită
influen ţelor mediteraneene , ceea ce face ca verile să fie
călduroase şi lungi, iar iernile nu prea geroase şi scurte. Primăverile
sunt timpurii, iar toamnele sunt târzii.
Din cauza unei astfel de clime, primăvara sunt inundaţii prin
topirea bruscă a zăpezilor, iar vara sunt ploi torenţiale scurte,
cunoscute sub denumirea de „ruperi de nori”. A rămas în memoria
localnicilor „potopul” din anul 1910, când au fost luate mai multe
case şi cel din 1970, precum şi „marea secetă” din anii 1973 şi 2003,
când fântânile au secat.
Clima este influenţată de vânturile ce bat în zonă. Vântul
dominant în Clisura Dunării este „Co şava” care, din cauza
diferenţelor mari de presiune atmosferică, bate puternic, „în
cascadă”, atingând viteza de 120 km/h, în perioada de primăvară
timpurie şi de toamnă târzie.
Sichevi ţa – Monografie
14
Coşava este un vânt sud-estic rece şi puternic, care îşi
croieşte drum prin Porţile de Fier pe toată clisura către nord-vest. De
obicei, bate 2-3 zile, uneori chiar mai multe zile şi, foarte rar, numai o
singură zi.
În comuna Sicheviţa, acest vânt este mult mai domol
datorită aşezării comunei între dealuri pe direcţia nord - sud. Din
cauza intensităţii mari a vântului, trunchiurile copacilor cresc înclinate
în direcţia nord-vest, în care Coşava bate. Iarna, vântul troieneşte
zăpada şi, de multe ori, zăpada viscolită blochează drumul de acces
de pe malul stâng al Dunării dintre Moldova-Nouă şi Orşova. .
Un alt vânt care bate pe teritoriul Sicheviţei este „Gorneacul”.
Este un vânt umed care bate din direcţia nord-vest şi aduce mereu în
timpul verii ploi mari şi repezi, iar iarna zăpadă abundentă.
Pe lângă cele două vânturi cunoscute, în sudul Banatului suflă
şi „Austrul”, un vânt cald şi uscat care aduce secetă, motiv pentru
care localnicii îi zic şi „straiţă goală”.
Din Cronica Parohială a localităţii se poate menţiona că:
• vara, luna iulie este cea mai călduroasă (luna lui Cuptor), iar
maxima de temperatură s-a înregistrat în anul 1973, la
20 iulie 1973, de +410C;
• iarna, cea mai geroasă lună este ianuarie, însă temperatura
cea mai scăzută s-a înregistrat în 11 februarie 1929, de
-250C.
Dintre credinţele oamenilor bazate pe semnele vremii:
- când bate vântul umed Gorneacul este semn de ploaie;
- când bate vântul uscat Austrul este semn de secetă mare.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
15
Flora
În hotarul comunei Sicheviţa, pădurile ocupă o suprafaţă
într-un procent de aur de 62%, în care se întâlnesc: fagul, stejarul,
gorunul, frasinul, carpenul, cornul, teiul, alunul şi salcâmul. În lunca
Cameniţei şi pe lângă ape cresc: anini, plopi, ulmi şi sălcii.
Dintre plantele mediteraneene se pot admira îndeosebi:
liliacul, scumpia şi smochinul.
Plantele, arbuştii şi florile care cresc în stare sălbatică sunt
uşor de identificat: măceşul, porumbul, socul, murul, rugul, garofiţa
de munte, laleaua pestriţă, ghimpele, narcisa, măcrişul, macul
sălbatic, sunătoarea, muşeţelul şi lumânărica. Se mai pot vedea
plantele agăţătoare precum: iedera şi viţa sălbatică.
Poienile de pe dealurile Sicheviţei au o vegetaţie specifică
cu: trifoi alb, trifoi roşu, lucernă, măcriş iepuresc şi multă ferigă.
Toate poienile sunt înconjurate de tufe de zmeură şi de mure.
Cu pomii fructiferi puşi de schiviceni s-au creat adevărate
livezi de: pruni, meri, peri, cireşi, vişini, caişi, piersici, gutui, nuci,
duzi, scoruşi, măceşi, coacăzi, lămâi şi smochini.
În grădinile („plaţurile”) de lângă casă, localnicii cultivă:
cartofi, fasole, varză, ceapă, usturoi, pătrunjel, morcovi, castraveţi şi
ardei gras. Parcele de pământ sunt încă cultivate cu: porumb, grâu,
ovăz şi secară.
Pe suprafeţe tot mai reduse se cultivă viţa-de-vie. Ea se
cultivă fie aranjată pe spalier în curtea casei sau în grădină, fie pe
dealurile scăldate în soare toată ziua. Strugurii recoltaţi sunt folosiţi
pentru: must, vin şi răchie.
Sichevi ţa – Monografie
16
Fauna
Prin varietatea şi bogăţia ei, fauna de pe teritoriul comunei
nu este cu nimic mai prejos decât flora. În pădurile din apropierea
celor două sate (Sicheviţa şi Gornea) şi ale celorlalte 17 cătune se
întâlnesc: lupul, vulpea, mistreţul, căprioara, căpriorul, jderul, vidra,
iepurele şi veveriţa.
Desigur, aceste animale sălbatice nu pot fi văzute oricând şi
oriunde. Ele au simţurile deosebit de dezvoltate şi se feresc din
calea omului. Doar mistreţii îşi fac simţită prezenţa în fiecare toamnă,
prin devastarea culturilor de porumb aflate răzleţe şi departe de sate.
Dintre păsările care se văd şi se aud în zonă se pot
menţiona: ciocârlia, rândunica, prepeliţa, mierla, privighetoarea,
cucul, ciocănitoarea, vrabia, turturica, piţigoiul, uliul, cucuveaua,
bufniţa, dumbrăveanca, cocostârcul, barza, porumbelul, raţa şi gâsca
sălbatică.
Dorinţa de a avea animale şi păsări frumoase este una din
trăsăturile specifice schiviceanului. În fiecare gospodărie se cresc
vaci pentru lapte şi porci pentru consumul propriu de carne sau
pentru vânzarea în târg. O parte din localnici au oi sau capre în stână
pentru lapte, lână şi carne. Creşterea cailor a devenit astăzi o
pasiune, deşi încă mai este şi o necesitate pentru munca ogorului.
Dintotdeauna, în fiecare curte, s-au crescut găini, gâşte, raţe şi curci,
atât pentru consumul propriu, cât şi pentru comerţ: carne, ouă şi fulgi.
Apele râurilor de munte de pe teritoriul Sicheviţei sunt încă
bogate în păstrăvul indigen şi clean. În apele Dunării trăiesc: somnul,
şalăul, crapul, ştiuca, cega şi carasul.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
17
2. O PRIVIRE ISTORICĂ
Se spune că: „Istoria este facla trecutului pusă în întunericul
prezentului ca să lumineze viitorul.” [Moisi A., 1934].
Istoria comunei Sicheviţa este strâns legată de istoria
Banatului şi mai ales a Clisurii Dunării. A stabili trecutul acestui ţinut
numai după scrisul „străinilor” nu-i de ajuns, deoarece ei au căutat pe
toate căile a ne pierde pe noi şi a se ridica pe ei. O privire istorică a
locului s-a realizat pe zece perioade distincte şi şapte stăpâniri:
106 – 271 d.Hr. – stăpânire roman ă
271 – 1200 – alternanţă între stăpânirea bizantină şi
năvălirea popoarelor migratoare
1200 – 1552 – stăpânirea maghiară
1552 – 1716/1718 – stăpânirea otomană
1718 – 1867 – stăpânirea habsburgică (austriacă)
1867 – 1918/1919 – stăpânirea austro – ungară
1919 – până în prezent – teritoriu românesc
Fiecare perioadă a însemnat măriri şi decăderi în istoria
Clisurii Dunării şi, desigur, în existenţa Sicheviţei.
Clisura Dunării este „o ţelină nelucrată de nimeni în trecut şi
nici în prezent nu i se dă importanţă după merit. Pentru a cunoaşte
trecutul cu adevărat al Clisurii ar trebui să ne folosim exclusiv de
mărturia vie a obiectelor descoperite în pământul strămoşesc, care
ne vorbesc despre trecutul apropiat şi până la cele mai îndepărtate
timpuri. ” [Moisi A., 1934].
Sichevi ţa – Monografie
18
1. Perioada preistoric ă
În Banatul Montan a trăit primul om modern din Europa, în
urmă cu 40000 de ani. Sunt mărturie fragmentele de mandibulă şi
craniu descoperite în 2002, în Peştera cu Oase din Valea Minişului,
în apropiere de Anina. Aceste rămăşiţe, cele mai vechi din Europa,
pun într-o nouă lumină evoluţia rasei umane, arătând că omul
european modern timpuriu prezintă trăsături atât ale omului Homo
sapiens, cât şi ale omului Neanderthal, în urma interacţiunii lor,
înainte ca ultimul să dispară.
Dacă este adevărat cum spun bătrânii că de la vatra Sicheviţei
şi până la Babacaia a fost un singur sat pe Clisura Dunării, atunci
cele 425 de desene rupestre din epoca de piatră, dar şi urmele de
locuire din perioada dacică descoperite în Peştera Chindiei, sunt o
mărturie a existenţei oamenilor pe aceste locuri. Pe pereţii de stâncă,
artiştii necunoscuţi au pictat păsări, flori şi alte însemne folosind
pigmenţi naturali şi argile colorate din împrejurimi. Oamenii primitivi
au găsit adăpost în peşterile de la Dunăre şi s-au stabilit în aceste
locuri, unde se găsea mai uşor hrană, iar clima era mai blândă.
Peşterile erau uscate şi ofereau condiţii mai bune de locuit, având o
temperatură constantă şi în care pătrundea cât şi cât lumina naturală.
Cercetările arheologice efectuate în anii 1967-1987 în
perimetrul comunei, coordonate şi efectuate de către prof.univ.dr.
Gheorghe Lazarovici, conf.univ.dr. Dumitru Ţeicu şi prof. Ion
Dragomir împreună cu arheologii Florin Medeleţ şi Săcărin Caius, au
scos la iveală „urme de locuire în bordeie, vetre de foc, unelte de
piatră şi din os, idoli şi altare de cult din lut din perioada paleolitică şi
neolitică. ” [Dragomir I., 2003].
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
19
Epoca paleolitică. În primăvara anului 1968, la Căuniţa de Sus
- Gornea, au fost găsite la suprafaţă două piese: un topor de silex şi
un grătar discoidal, care „prin tehnica de execuţie manifestă tradiţii
paleolitice.” [Lazarovici Gh., 1977]. Descoperirile de la Gornea au
completat un gol în cercetarea epocii de piatră din Banat, fiind cele
mai timpurii din Clisură, cu o vechime de circa 40 000 de ani î.Hr.
Epoca neolitică. Tot pe terasa de la Căuniţa de Sus s-au găsit
fragmente ceramice aparţinând culturii Starčevo-Criş, culturii Vinča şi
mai târziu culturii Sălcuţa.
Epoca metalelor. Din epoca aramei, cea de trecere de la epoca
de piatră şlefuită la epoca bronzului, pe dealurile Păzărişte şi Bişteg,
s-a descoperit un topor-târnăcop de aramă cu braţele în cruce,
aparţinând culturii Coţofeni. Pentru epoca bronzului a fost mărturie
depozitul de bronzuri de 8 kg de la Păzărişte, compus din seceri,
lame de spadă şi brăţări cu spirală la cap, şi scos la iveală cu prilejul
construirii drumului de la Păzărişte la Gornea, în anul 1882, „a cărui
urmă s-a pierdut; la început se ştie că a fost la Vârseć, apoi i s-a
pierdut urma, aflându-se probabil la Budapesta sau la Viena… În
vara anului 1967, la Târcvişte-Gornea s-au găsit cuptoare de redus
minereu de cupru şi de metale preţioase, fapt ce denotă o largă
răspândire a metalurgiei bronzului în localitate.” [Dragomir I., 2003].
Urme şi aşezări din epoca fierului, perioadă care deschide cu
adevărat istoria triburilor daco-getice, au fost găsite la Căuniţa de Jos
(Cetate) şi la Liborajdea (un fragment de sabie !).
Odată cu apariţia primelor triburi dacice, în Banat a luat sfârşit
perioada denumită convenţional „preistorie” (150 î.Hr).
Sichevi ţa – Monografie
20
2. Perioada dacic ă
Geto-dacii s-au stabilit în acest ţinut datorită bogăţiilor de pe
Valea Dunării, în zona localităţilor Baziaş, Divici, Pojejena, Mudava,
Coronini, Gornea, Sicheviţa, Liubcova, Sviniţa şi Dubova, unde au
fost găsite urmele unor aşezări dacice sub formă de cetăţi: ceramică,
vase, urne funerare, ornamente şi unelte.
Prezenţa şi evoluţia civilizaţiei daco-gete pe teritoriul comunei
Sicheviţa este dovedită de existenţa aşezării fortificate de la locul
numit „Ogaşul Padina cu Spini”, de pe malul stâng al Dunării, la 1,5
km de Căuniţa şi la nord de şoseaua spre Moldova Nouă. De
asemenea, la Zăsloane şi pe Valea Sicheviţei s-au găsit mai multe
fragmente ceramice şi vetre de foc. „Obiectele descoperite arată că
ceramica a fost lucrată cu mâna, dar sunt şi câteva fragmente din
pastă cenuşie lucrată la roată. Pasta este amestecată cu pietricele,
din care cauză, uneori, la suprafaţă, se observă mici umflături.
Culoarea vaselor este brună, cărămizie şi gălbuie, iar arderea este
bună. Suprafaţa vaselor la unele este foarte bine netezită şi uneori
lustruită. Ornamentele sunt sărăcăcioase şi constau în proeminenţe
şi butoni. Vasele reconstituite sunt sub formă de: oale cu gât evazat,
strachină tronconică, strachină bitronconică uneori cu fundul inelar,
vas în formă de sac, ceaşcă etc.” [Lazarovici Gh., 1977].
Despre geţi şi daci, istoricul Strabon (63 î.Hr. -19 d.Hr.)
menţionează în „Geografiile” sale că, în aval de cataracte, fluviul se
numea Istru, iar pe malurile sale locuiau geţii , în timp ce în amonte
de cataracte purta denumirea de Danubius, iar autohtonii erau dacii .
Ambele nume ale Dunării provin din noţiunea „purtător de
nori”, legat de fenomenul meteo frecvent întâlnit în Clisura Dunării.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
21
În perioada de înflorire a Daciei sub Burebista (50 – 44 î.Hr.) şi
Decebal (87 – 106 d.Hr.), Banatul – cu munţi şi dealuri – era un ţinut
potrivit pentru fortificaţiile geto-dacilor. Din această perioadă sunt
cunoscute aşezările dacice în Banat: Mudava (Moldova Veche), Cula
la Coronini, Căuniţa la Gornea-Sicheviţa, Stenca la Liubcova,
Arcidava (Vărădia) pe Valea Caraşului, Berzobis pe Valea Bîrzavei,
Tibiscum (Caransebeş-Jupa) la vărsarea Bistrei în Timiş, Dierna
(Orşova) la vărsarea Cernei în Dunăre şi Tapae la Porţile de Fier ale
Transilvaniei, în hotarul dintre Banat şi Transilvania.
Istoricul roman Flarus afirma despre daci că: „ei sunt
aninaţi de munţii lor”, construindu-şi capitala Sarmizegetusa Regia
într-un loc greu accesibil, în Munţii Orăştiei: „Ocupaţiile lor principale
au fost agricultura şi creşterea animalelor, în special, oieritul.
Zăcămintele bogate de aur, aramă (Cu), fier şi sare, ca şi pădurile
favorizează în Transilvania de Vest şi în Banat dezvoltarea unui
minerit simplu şi a meşteşugurilor”. [Hromadka, G., 1993].
Mai mult, Herodot spunea că „geto-dacii se cred nemuritori”,
în înţelesul că admit nemurirea sufletului, care, după moartea
pământeană, merge la divinitatea lor, Zamolxis.
În Peştera Veterani de la Cazanele Dunării a fost
sanctuarul lui Zamolxis , zeul naţional al dacilor (Gino Lupi). Istoricul
român Florin Constantiniu menţionează tradiţia prin care geto-dacii
păstrau legătura cu zeul Zamolxis: „ei trimiteau la fiecare 5 ani un sol,
ales prin tragere la sorţi şi ucis prin aruncarea în sus, deasupra unor
suliţe în ale căror vârfuri cădea”.[Constantiniu, F., 2002].
După spusele lui Strabon, pentru că dacii preţuiau prea mult
vinul „pe care-l beau în coarne de bou”, regele Burebista,
întemeietorul primului stat dac centralizat, sfătuit de marele preot
Sichevi ţa – Monografie
22
Deceneu, a dat poruncă să fie tăiată toată viţa de vie din întregul
regat. După moartea violentă a lui Burebista, statul dac se destramă
în cinci părţi, fiecare cu regele său.
În ţinutul Banatului Montan domnea principele dac Cotiso,
care, conform scrierilor lui Flarus, „de câte ori Dunărea îngheţată
lega cele două maluri, obişnuia să năvălească şi să devasteze
ţinuturile vecine”, aflate sub dominaţia romană.
3. Perioada roman ă
Romanii doreau Dacia pentru aurul ei. Aşa au început, în
timpul împăratului Tiberius, să construiască, pe malul drept al
Dunării, drumul roman ce traversa Clisura Dunării, între anii 33-34
d.Hr. Drumul a fost prelungit pe vremea împăratului Vespasian până
în dreptul actualei localităţi sârbeşti Milanovăc. Mai târziu, în anul 89
d.Hr., împăratul Dominiţian reface drumul construit în timpul domniei
lui Tiberius şi este terminat în zona Cazanelor în anul 103 d.Hr. de
către Traian. La ordinul împăratului Traian, drumul a fost tăiat prin
piatra Cazanelor, cu poduri de lemn aşezate pe grinzi ancorate în
stâncă. Pentru consemnarea evenimentului, pe malul drept al Dunării
(malul sârbesc!), romanii au săpat în stâncă faimoasa Tabula
Traiana , la intrarea în Cazane dinspre Orşova. Astăzi, o mare parte
a drumului roman se află sub apele Dunării, iar tabula scrisă a fost
ridicată cu câţiva metri mai sus pentru a rămâne vizibilă.
În primul r ăzboi daco-roman (101-102 d.Hr.), cele 14
legiuni romane, cu 150 000 de ostaşi, sub conducerea lui Traian, trec
Dunărea pe poduri de vase, prin două locuri: la Lederata, în dreptul
vărsării Caraşului în Dunăre, şi la Dierna, la vărsarea Cernei în
Dunăre.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
23
Prima coloană, sub conducerea lui Traian însoţit de Hadrian,
viitorul său succesor, a trecut Dunărea la Lederata. Nu au lipsit
topometrii şi specialiştii în lucrări genistice care, îndată ce au trecut
fluviul, aveau ca misiune să facă ridicări topografice şi, acolo unde
erau aşezări dacice mai importante, au fost ridicate castre romane.
De la Lederata coloana a pornit pe Valea Caraşului până la Arcidava
(Vărădia), de aici urmând Valea Cernovăţului spre Centum Putea
(Surduc) şi Berzobis (Berzovia), apoi către Aizizis (Ezeriş-Fârliug),
Caput Bubali (Păltiniş-Banat) s-a ajuns la Tibiscum (Caransebeş-
Jupa). Acolo au făcut joncţiunea cu o a doua coloană de ostaşi
romani, care au trecut Dunărea tot pe pod de vase, la Dierna
(Orşova), sub conducerea lui Laberius Maximus, guvernatorul
Moesiei inferioare.
Între Dierna şi Tibiscum, coloana a mers pe culoarul Timiş-
Cerna, fiind construite castrele romane Ad Mediam (Mehadia),
Praetorium (Domaşnea), Ad Pannonios (Teregova), Gaganis şi
Masclianis. De la Tibiscum, armata romană a înaintat către inima
Daciei, străbătând Valea Bistrei, iar lupta s-a dat la Tapae, loc aflat la
hotarul dintre Banat şi Transilvania. Aici, la Porţile de Fier ale
Transilvaniei, dacii, sub comanda lui Decebal, sunt înfrânţi şi, în urma
tratatului de pace încheiat, Decebal este obligat, printre altele, să
cedeze romanilor teritoriul Banatului.
Dar Decebal n-a respectat tratatul, a reclădit cetăţi, a căutat
alianţe şi atunci, Traian, hotărât să ducă o a doua campanie de
cucerire a Daciei, l-a pus pe arhitectul grec, Apollodor din Damasc,
să clădească un pod peste Dunăre, la Drobeta Turnu Severin. Privit
ca o adevărată operă pentru acea vreme, podul avea 1135 m
lungime, 15 m lăţime şi se sprijinea pe 20 de piloni.
Sichevi ţa – Monografie
24
Capul de pod poate fi v ăzut şi ast ăzi la Drobeta Turnu
Severin.
În cel de-al doilea r ăzboi daco-roman (105-106 d.Hr.),
Traian şi armata romană trec Dunărea la Drobeta Turnu Severin, pe
podul lui Apollodor. De data aceasta, romanii pătrund cu trei coloane
spre capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia, prin trei pasuri: Pasul
Poarta de Fier a Transilvaniei, Pasul Vulcan şi Pasul Turnu Roşu. Au
loc lupte crâncene şi, în cele din urmă, romanii cuceresc capitala
Sarmizegetusa, iar Decebal se sinucide, pentru a nu cădea în mâinile
romanilor.
Pentru a reconstitui acest război între daci şi romani, la
Roma s-a ridicat Columna Traiana , tot de către Apollodor din
Damasc, la 12 mai 113 d.Hr., pe care într-o spirală lungă de 200m
sunt arătate scene de lupte în care regele Decebal apare în trei
tablouri (bătălia de la Tapae, încheierea păcii şi momentul
sinuciderii), iar împăratul Traian, în 58 de tablouri. Întreaga coloană a
fost modelată din marmură de Carrara.
După cele două războaie (101 – 102 şi 105 – 106),
romanii, sub conducerea lui Traian, cuceresc Dacia şi o transformă în
provincie romană înfloritoare: Dacia Felix-Dacia roditoare, fertilă,
parte care cuprindea Banatul, Oltenia şi sud-vestul Transilvaniei.
Romanii stăpânesc Dacia 165 de ani, timp în care va avea
loc plămădirea poporului român.
Pentru valorificarea bogăţiilor din solul şi subsolul Banatului
Montan, romanii au unit cele două drumuri principale prin drumuri de
legătură secundare, precum cel de pe malul stâng al Dunării, de la
Dierna (Orşova) la Lederata (Ram-Baziaş), sau cel care străbate
Craina, Valea Almăjului şi Valea Nerei până la Arcidava (Vărădia), în
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
25
Valea Caraşului. De-a lungul lor s-au ridicat aşezări tip „villae
rusticae” şi castre romane, cum sunt Villa rustica de la C ăuni ţa de
Sus (Gornea) şi Castrul roman de la Tarni ţa (Pojejena).
Aproape întreaga zonă a Banatului Montan era strânsă ca
într-un cleşte în centura de formă triunghiulară a castrelor romane, cu
baza linia Dunării determinată de Lederata (Ram-Baziaş), la apus, şi
Dierna (Orşova), la răsărit. Vârful triunghiului era Tibiscum
(Caransebeş-Jupa), de unde drumul ducea pe Valea Bistrei până la
noua capitală a provinciei – Ulpia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa .
În goana lor după aur, mii de colonişti au venit din „toată lumea
romană” (toto orbe Romano, zice cronicarul vremii)[Djuvara, 2010].
Dacă în Munţii Apuseni, romanii extrăgeau aurul din subteran, în
Banat, ei îl obţineau îndeosebi prin spălarea nisipului aurifer din albia
râurilor Nera, Bârzava, Caraş şi a celorlalte râuri ale Clisurii Dunării.
Pentru a supraveghea malurile Dunării şi a păzi podul construit
de Traian, în Dacia Ripensis, provincie ce acoperea teritoriul actual al
Banatului, romanii au construit oraşe conduse de un prefect, aşa cum
se cunoaşte numele unuia dintre prefecţi, Marcus Papirus, din timpul
împăratului Antonius Pius (138 – 161 d.Hr.). În vremea lui Septimiu
Sever (193 - 211 d.Hr.), Dierna (Orşova) a primit rang de municipiu.
Totodată, coloniştii romani au făcut comerţ cu sare cu dacii liberi din
Crişana şi Maramureş, care erau în afara Imperiului Roman, au
cultivat viţă de vie şi s-au amestecat cu populaţia indigenă.
La primele contacte cu băştinaşii, romanii au avut surpriza să
constate că se înţelegeau ca şi cum ar vorbi aceeaşi limbă, ceea ce
a uşurat comunicarea şi întemeierea de familii mixte şi proprietăţi şi,
totodată, a favorizat naşterea poporului român şi a limbii române.
Sichevi ţa – Monografie
26
Românii sunt urmaşii cu bune şi rele ai romanilor aventurieri şi
ai frumoaselor femei dace.
După cucerirea Daciei de către romani, a început o epocă
nouă în istoria locului unde este astăzi comuna Sicheviţa.
Primul teritoriu ocupat de romani şi ultimul părăsit de ei a fost
Clisura Dunării. Romanii s-au înţeles din vorbă cu dacii şi au păstrat
legătura, iar limba latină (vulgară !) s-a menţinut şi după părăsirea
teritoriului, lucru dovedit şi de faptul că misionarii creştini ai Romei
i-au încreştinat pe strămoşii noştri încă din secolul al IV-lea.
Mai mult, romanii au construit aşezări noi de tip rural, aşa cum
este şi villa rustica de la Gornea-Căuniţa de Sus, ale cărei vestigii
se pot vedea şi astăzi. „Clădirea era în formă de navă din piatră şi
cărămidă şi avea încălzire hippocaust; cercetările privind aşezările
din epoca romană şi romană târzie au arătat că villa rustica este din
secolul al IV-lea şi probabil a aparţinut unei familii înstărite. Pentru
construirea locuinţelor s-au făcut cuptoare de ars cărămidă, cum sunt
cele două cuptoare descoperite lângă villa rustica. Fiecare cuptor
avea o capacitate de circa 2000 bucăţi într-o şarjă. Un astfel de
cuptor a fost reconstituit la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa.”
[Dragomir I., 2003].
În anul 1968 a fost identificată şi cercetată prin săpături
arheologice Cetatea romană târzie de tip Castellum quadrilurgium,
de la Căuniţa de Jos, construită după retragerea romană din Dacia
(sfârşitul secolului al III-lea). Acum, ruinele cetăţii sunt acoperite de
apele Dunării, după construirea barajului lacului de acumulare de la
Porţile de Fier. Cetatea era sub formă pătrată, de 41,5 x 41,5 m, şi cu
patru turnuri înalte la cele patru colţuri.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
27
Fig. 2.1. Cetatea roman ă târzie – Căuni ţa de Jos (sec.III d.Hr. )
„La cetatea romană s-au găsit cărămizi cu ştampila Legiunii a
VII–a Claudia (LEC VII CL), ştampila unităţii romane de Equittas
sagittari (arcaşi călări) şi monede romane dintr-o perioadă largă de
timp.” [Dragomir I., 2003].
În vara anului 1973, într-o perioadă când apele Dunării erau
mai scăzute din cauza secetei, învăţătorul Ion Dragomir din Gornea,
directorul Muzeului sătesc, a găsit în Cetatea romană două
fragmente din aceeaşi cărămidă pe care era un text în limba latină cu
litere cursive.
Inscrip ţia de la Gornea este un document deosebit de
important pentru istoria formării limbii române şi prima mărturie, de
pe teritoriul provinciei Dacia, a trecerii de la scrierea pe papirus la
scrierea pe „tabula cerată”.
Sichevi ţa – Monografie
28
Perioada romană este cea în care Clisura a strălucit ca
niciodată până atunci, dar nici de atunci până în zilele noastre.
Înflorirea şi belşugul ţinutului n-au durat însă prea mult, pentru că la
hotarul imperiului şi-au făcut apariţia popoarele migratoare.
4. Perioada st ăpânirii bizantine
şi a năvălirii popoarelor migratoare
Între anii 271 – 275, sub conducerea împăratului Aurelian,
legiunile romane au trebuit să se retragă din Dacia atât din cauza
atacurilor carpilor (dacilor liberi), cât şi a năvălirii popoarelor
migratoare. Despre continuitatea legăturilor cu imperiul roman şi
după retragerea aureliană sunt mărturie tezaurele monetare
descoperite în Banat. Printre monedele găsite se remarcă „kosonii”,
piese rare şi mult râvnite de către numismaţi.
De la anul 275 d. Hr. şi până în 1716, pe Clisura Dunării viaţă
paşnică nu a mai fost, din cauza popoarelor năvălitoare şi apoi din
cauza turcilor. De aceea, „nu-i de mirare că odată cu retragerea
băştinaşilor de lângă Dunăre, din cauze binecunoscute s-au înmulţit
urşii, lupii şi vulpile pe lângă sprintene căprioare şi cerbi, cu
croncănitul corbilor şi al bufniţelor. Clisura devine ţinutul sălbăticiilor,
plin de ţânţari şi musca Golumbacă, iar în căldura verii cele două
forme de vipere (vipera şi vipera cu corn), cunoscute şi astăzi,
mişunau prin frunzişul şi scorburile copacilor din pădurile seculare din
acest ţinut. Pe atunci, mai tot ce putea avea omul erau poamele
sălbatice şi mierea albinelor din butoarcele copacilor, pe lângă vânat
şi peşte. În aceste împrejurări, schivicenii au trăit în bordeie şi s-au
menţinut pe aceste locuri.” [Moisi A., 1934].
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
29
Este perioada „mileniului întunecat” când, pe teritoriul
Banatului, au năvălit popoarele migratoare: goţii (275), hunii (376),
gepizii (473), avarii (568) şi slavii, însă, cu excepţia unor perioade
scurte, în cea mai mare parte Banatul a fost sub stăpânirea
Imperiului Bizantin , până în jurul anului 1100. Convieţuirea româno-
slavă din secolele al VIII-lea şi al IX-lea a dus la formarea ducatelor .
Pe teritoriul Banatului de astăzi era ducatul lui Glad , mărginit de
Tisa, Mureş, Carpaţi şi Dunăre.
Pe malul sârbesc, între Dobra şi Bârniţa, acolo unde râul
Caesava se varsă în Dunăre, există vestigiile fortăreţei romano-
bizantine Novae, de unde generalul roman Priscus a traversat
Dunărea şi a ajuns pe malul bănăţean, la Conta Novae.
Tot în această perioadă, creştinismul se răspândeşte tot mai
mult, inclusiv în Banat, în urma Edictului de la Milano (313 d.Hr.) din
vremea împăratului Constantin cel Mare, când s-a încetat prigoana
împotriva creştinilor.
Un alt eveniment care a marcat istoria creştinismului a fost cel
din anul 395 d.Hr., când, după moartea împăratului Theodosie,
imperiul se divide pentru totdeauna în două împărăţii şi două
capitale: Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma, şi Imperiul
Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, ceea ce a avut
consecinţe de lungă durată, pe care le simţim şi astăzi. Dacă în
împărăţia apuseană s-a păstrat ca limbă oficială latina, în cea
răsăriteană s-a adoptat din secolul al VII-lea limba greacă. Rivalitatea
dintre papa de la Roma şi patriarhul de la Constantinopol a dus, în
1054, la marea schismă a creştinismului, prin care biserica apuseană
şi-a zis „catolic ă”, adică universală, pe când cea răsăriteană şi-a zis
Sichevi ţa – Monografie
30
„ortodox ă” , ceea ce înseamnă dreptcredincioasă. Dacă Imperiul
Roman de Apus s-a destrămat în anul 476 d.Hr., când a fost detronat
ultimul împărat, Augustus, Imperiul Roman de Răsărit a continuat să
existe ca stat bizantin până la căderea Constantinopolui sub turci, în
anul 1453. Toate aceste evenimente din trecut au făcut ca România
să fie astăzi „o insulă de latinitate într-o mare slavă”, cu religia
predominat cre ştin-ortodox ă.
5. Perioada medieval ă a stăpânirii maghiare
La cumpăna mileniului, teritoriul Sicheviţei şi întreg Banatul
aparţineau formaţiunii statale conduse de Glad. După cum se
relatează în cronica scrisă în latină de „notarul” anonim al regelui
Béla al Ungariei, ducatul lui Glad se întindea de la Mureş la cetăţile
Horom şi Urscia de la Dunăre: „Glad ducem qui dominum erabebat a
fluvio Morus usque ad castrum Horum” [Anonimus, Gesta
Hungarorum]. Încă din secolul al IX-lea, maghiarii pătrund în Câmpia
Panoniei: „Opriţi în expansiunea lor către apus, ungurii vor urmări
extinderea regatului către sud şi răsărit, împotriva slavilor şi
românilor, ba atacând chiar imperiul bizantin.” [Djuvara N., 2010].
Astfel, în anul 896, sub conducerea regelui lor Arpad, ungurii
atacă Banatul, îl înlătură pe voievodul slavo-român Glad şi, în mare
parte, ducatul bănăţean ajunge vasal faţă de maghiari. Abia în timpul
regelui Ştefan cel Sfânt (997 – 1038), maghiarii pun stăpânire pe
întreg teritoriul dintre Mureş, Tisa, Dunăre şi Cerna, după ce înving
oştile lui Ahtum, urmaşul lui Glad. Banatul va fi sub stăpânirea
maghiară între 1100 şi 1552, perioadă în care teritoriul va fi organizat
pe comitate : Timiş (prima atestare în 1175), Cenad (1187), Caraş
(1247) şi Iliad (1325).
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
31
În perioada 1100 -1200, războaiele dintre unguri şi bizantini se
ţin lanţ, cele mai multe lupte se duc pe Clisura Dunării, în jurul cetăţii
Cula de la Coronini, şi la vărsarea Caraşului în Dunăre.
Pe teritoriul Banatului erau mai multe cetăţi medievale de tip
fortificaţii; sunt mărturie cele 10 vestigii de astăzi:
(1) Cetatea Caraş de lângă Caraşova,
(2) Cetatea Cuieşti (1331) de la Bocşa-Buza Turcului,
(3) Cetatea Cula (1428) de la Coronini, în dreptul Stâncii
Babacaia de pe Dunăre,
(4) Cetatea Drencova (1419) aflată acum în apele Dunării, la
Berzasca,
(5) Cetatea-turn Ilidia (1312) de pe dealul de la Socolari -
Sasca Română,
(6) Donjonul de la Mehadia (1317),
(7) Cetatea-fortificaţie de la Pojejena (1419) ,
(8) Cetatea Sebeş din care se poate vedea nucleul cetăţii prin
ruinele bisericii medievale din centrul actual al municipiului
Caransebeş,
(9) Cetatea Tricule (1443) de lângă Sviniţa,
(10) Donjonul de la Turnu Ruieni (1467) din vecinătatea
Caransebeşului [Ţeicu D., 2009].
Istoricul Nicolae Ilieşiu, citându-l pe F.Milleker, afirmă că prima
atestare a Sichevi ţei datează din anul 1363, când documentele
vremii îl menţionează ca „om al regelui maghiar în partea răsăriteană
a Munţilor Locvei pe Mihai de Zynkad” unde, prin Zynkad se înţelege
Sicheviţa sub numele de atunci de Synkovitza . [Ilieşiu N., 2011] .
Sichevi ţa – Monografie
32
Sichevi ţa este una dintre cele mai vechi comune din Banat,
cu o populaţie curat românească şi cu puţine elemente „străine”
aduse de diferite stăpâniri.
Prima vatră a satului a fost situată la 8 km de actuala aşezare,
în locul numit „Cracul cu Morminţi”.
A doua vatră a fost în locul denumit de băştinaşi „Cracul Lat”.
Cea de a treia vatră este la confluenţa râurilor Cameniţa şi
Valea Sicheviţei, unde a rămas până astăzi.
Cel de-al doilea sat al comunei este Gornea şi apare
documentar în anul 1489, sub denumirea Gorni Liupkova (Liubcova
de sus – din limba slavă). Vechea vatră a satului a fost în locul numit
Bişteg, de unde, după invazia turcilor din 1738, s-a mutat în locul de
astăzi.
6. Perioada st ăpânirii otomane
Aflaţi în plină expansiune teritorială, turcii otomani s-au
apropiat de Dunăre. După ce i-au învins pe sârbi pe Câmpia Mierlei
(Kosovopolje), în anul 1389, turcii şi-au înteţit raidurile în Banat. Au
încercat să le stea în cale nobilii şi cnezii bănăţeni.
Ca un rău care se revarsă, puterea otomană s-a întins sub
Soliman al II-lea Magnificul, peste sud-estul Europei. Au căzut pe
rând în stăpânirea turcilor: Belgradul (1521), Orşova (1522),
Budapesta (1541) şi Timişoara (1552).
De la ivirea turcilor la Dunăre (1392) şi până în 1716, cele mai
multe lupte s-au dus în Banat. Odată ocupat un teritoriu, turcii căutau
să câştige cât mai mult, fixând pentru fiecare localitate darea
(animale, produse, bani) ce trebuia să o plătească.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
33
Din anul 1552, când, la 30 iulie, Ahmed paşa ocupă Timişoara,
şi până în 1716, Banatul a fost sub stăpânirea Imperiului Otoman.
Teritoriul a fost transformat în paşalâc turcesc cu reşedinţa la
Timişoara, fiind divizat în sangeacuri , printre care se numărau
Orşova şi Moldova Nouă.
Stăpânirea turcească a Banatului a durat 165 de ani, între
1552-1716/1718.
Doar o fâşie din răsărit, Banatul de Lugoj şi Caransebeş, a fost
lăsată de otomani în Principatul Transilvaniei, pentru ca, în 1658, şi
această parte să fie ocupată de turci şi anexată Paşalâcului
Timişoarei.
În perioada stăpânirii otomane, aşa cum afirmă profesorul
Alexandru Moisi în monografia Clisurii Dunării: „Turcii nu şi-au bătut
capul cu biserica, stăpânirea obiceiurilor românilor, n-au purtat grija
drumurilor bune şi nici nu le-a trăsnit prin cap măcar cultul civilizaţiei.
Lenevia domina peste tot şi la mulţi le-a plăcut să nu muncească.
Aşa erau timpurile, căci cât câştiga creştinul tot pentru turc câştiga.”
[Moisi A., 1934] .
Despre schiviceni, ca aproape toţi clisurenii, se poate spune că
ei s-au înţeles destul de bine cu turcii, deoarece aceştia
(re)cunoscându-le sărăcia, le impuneau dări mai mici. Mai mult, când
auzeau că vin corăbiile turcilor să-i încaseze, schivicenii băteau
toaca, la care semn toţi fugeau în pădure. În sfârşit, fiind înţelepţi, ei
n-au prea stat în sat, ci trăiau mai mult la sălaşe, cum trăiesc unii
dintre ei şi astăzi.
În timpul stăpânirii otomane, schivicenii şi-au pierdut pământul,
care a devenit proprietatea sultanului, cu dreptul de a dispune după
bunul plac. Se plătea dare în natură după pământ, animale şi stupi.
Sichevi ţa – Monografie
34
Apoi, pe casă se plăteau bani în funcţie de câte porţi sau câte
„fumuri” avea casa. O altă dare era cea „împărătească”, pe cap de
locuitor, ca acesta să nu fie dus în robie şi vândut ca sclav.
Dintre cei care conduceau administraţia locală erau cnezii
locali „turcizaţi” şi aşa-numiţii încasatori de „biruri”. Aşa cum s-a
transmis vorba din bătrâni, în zonă era un astfel de „beg”, căruia
populaţia îi zicea „Piţu-Lula”, ceea ce însemna „copil din flori”. Acesta
era din cale-afară de rău cu băştinaşii, le punea biruri mari şi îi bătea
pentru cel mai neînsemnat lucru, de multe ori chiar şi fără nicio vină.
El mergea numai cu „şaica” – o sanie trasă de săteni, chiar şi-n
timpul verii. Faima cruzimii lui a ajuns la urechile paşei. Astfel, s-a
întâmplat că, venind paşa să încaseze birul de pe sate, locuitorii din
Clisură i s-au plâns acestuia despre nedreptăţile făcute de beg.
Atunci paşa l-a chemat numaidecât. „Piţu” a venit tras în sanie de o
mulţime de săteni şi, din ordinul paşei, fără multe forme, i s-a tăiat
capul, făcându-se dreptate sătenilor.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, confruntările dintre Austria şi
Imperiul Otoman s-au intensificat. Culmea puterii otomane a fost
atinsă în anul 1683, când turcii încearcă încă o dată să deschidă
drumul semilunii spre Europa, asediind Viena. Aici, falnica armată
otomană primeşte lovitura de graţie de la armata austriacă sub
conducerea ducelui Carol al VI-lea, cu ajutorul din ultima clipă al
armatei germano-polone conduse de Jan Sobieski. Astfel începe
retragerea turcilor din Europa.
Prin atacuri ale armatei austriece şi contraatacuri ale
otomanilor, turcii sunt izgoniţi din Budapesta (1686) şi dintr-o parte a
Banatului. În luptele duse în zona Orşova-Caransebeş, în anul 1695,
cade feldmareşalul Franz (Francesco) Veterani în apropiere de
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
35
Caransebeş, în timpul unui contraatac al otomanilor. La fel ca mulţi
dintre înaintaşii săi, Veterani a recunoscut importanţa strategică a
Banatului de munte; una din peşterile din zona Cazanelor Dunării
poartă numele Veterani. Dacă în 1688, austriecii îi alungă pe turci
din Belgrad, turcii recuceresc Belgradul în 1690 şi, ca urmare, 80 000
de sârbi conduşi de patriarhul Arsenije Črnojević îşi părăsesc locurile
natale şi se aşază în alte părţi, printre altele şi în Banat, pe malul
stâng al Dunării.
Războiul ţine 16 ani cu continue succese din partea armatei
austriece, avându-i ca aliaţi pe polonezi, veneţieni şi, mai târziu, pe
ruşi. În cele din urmă, în anul 1699, se încheie pacea de la Karlowitz
(Karlovič), în urma căreia Imperiul Habsburgilor devine o mare
putere, iar turcii pierd Belgradul şi o bună parte din Banat: Orşova,
Oraviţa, Lugojul, Caransebeşul, Valea Almăjului şi Clisura Dunării.
După cucerirea Timişoarei de trupele austriece conduse de
Eugen de Savoia, era turcească se isprăveşte în Banat.
7. Perioada st ăpânirii imperiale habsburgice
La 18 octombrie 1716, prinţul Eugen de Savoia cucereşte
Timişoara, şi Banatul devine liber. După pacea de la Passarowitz
(Pojarevač), de la 21 iulie 1718, întregul Banat aparţine Imperiului
Habsburgic.
La propunerea lui Savoia, Banatul nu este retrocedat Ungariei,
ci este alipit la Austria şi devine domeniu al Coroanei imperiale
format din mai multe districte (jude ţe).
Clisura Dunării a fost împărţită districtului Palanca. În fiecare
comună conducea un „cneaz”, peste mai multe comune era un
„obercneaz”, iar peste un district era un „verwalter”.
Sichevi ţa – Monografie
36
Astfel, între anii 1717-1751, Banatul a fost sub Administraţie
Militară, care ulterior a fost înlocuită cu una Camerală, între
1751-1778.
Zona de graniţă a rămas însă tot sub control militar chiar şi în
perioada administraţiei civile.
Partea provincială a Banatului rămâne sub stăpânirea
austriacă timp de 60 de ani, până în 1778, iar în zona Graniţei
militare bănăţene încă aproape 100 de ani, până în anul 1872.
În funcţia de guvernator al „Banatului Timişoarei”, împăratul
Carol al VI-lea îl numeşte pe Contele Claudius-Florimund Mercy. El a
condus Banatul din 1716 până în 1734, impunând o organizare
militară atât pentru a dezvolta economic regiunea, cât şi pentru a
apăra imperiul de frecventele atacuri turceşti.
În 1719, prin Ordin al Camerei Aulice de la Viena, se cere
administraţiei Banatului ca „zona să fie bine populată şi pământul
lucrat şi să se introducă treptat breslele meşteşugăreşti”.
Cu acest Ordin a început în Banat şi, deci, şi-n Clisura Dunării
colonizarea cu austrieci, germani, cehi, slovaci, sârbi, croaţi şi alte
neamuri. Primul val de colonizări a avut loc între 1718-1740, numit şi
„Colonizarea caroliană”. Tot acum, din Oltenia au venit „bufenii”,
folosiţi la tăierea pădurilor, prepararea mangalului şi la cărăuşie.
Astfel, în anul 1728 se deschide o mină pentru neferoase (cupru,
plumb şi argint) la Moldova Nou ă.
După moartea contelui Mercy, din 1734, urmaşul lui pe
postul de guvernator al Banatului a fost contele Andreas Hamilton,
care pune în funcţiune Băile Romane de la Băile Herculane şi
finalizează lucrările la celelalte băi (Apollo şi Venera), în 1736.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
37
Guvernatorul Hamilton ordonă trimiterea cu o navă pe
Dunăre, la Viena, a antichităţilor găsite la Băile Herculane, în urma
săpăturilor din anii 1734-1736, şi salvate de la distrugere prin
folosirea explozibilului. Din nefericire, o parte din piese s-au
scufundat odată cu nava, în dreptul podului cu lanţuri de la Pesta.
Celelalte piese împodobesc şi astăzi sălile Bibliotecii Imperiale şi ale
Muzeului de Istorie din Viena.
Înlocuirea „jugului de lemn al turcului cu cel de fier al
împăratului”, în care pământul, bunul cel mai de preţ al clisurenilor, a
fost socotit „proprietatea coroanei” şi împărţit anual pe familii de
colonişti, după bunul plac al cnezilor, birurile tot mai mari şi disciplina
dură a armatei austriece a creat multă nemulţumire în rândul
locuitorilor. Acest lucru a dus la nesupunerea şi fuga băştinaşilor în
munţi, aşa cum scrie Nicolae Stoica de Haţeg, în Cronica Banatului:
„Steagurile cu sfânta cruce toate bucatele şi verdeţurile câmpului
nostru ni le-au mâncat şi grea foame am răbdat, în păduri de coajă
de cer am mâncat”. [Stoica de Ha ţeg N., 1981] .
De aceea, nu a fost de mirare că, în războiul din 1738-1739,
clisurenii au trecut de partea turcilor. După spusele celor bătrâni,
„schivicenii au pactizat cu turcii cu care s-au înţeles mai bine, aceştia
fiind mai înţelegători; ei îşi primeau birurile şi îi lăsau în pace, căci
dacă aveau ce lua, luau, iar de nu, nu. Ei spuneau că «n-au ce face
cu viaţa lor», pe când austriecii îi puneau la «mari cazne» pe cei care
nu îşi puteau plăti dările. Se cunoaşte povestea străbunicului lui
Emilian Anoca, din Liborajdea, care, fiind foarte sărac şi neavând cu
ce plăti birul, a fost spânzurat de picioare cu capul în jos şi aceasta
că să-l determine pe ceilalţi locuitori din Sicheviţa să-l ajute, plătindu-i
datoria (birul)”. [Dragomir I., 2003].
Sichevi ţa – Monografie
38
Clisurenii au luptat alături de turci contra armatei imperiale ca
„seimeni”, adică localnici bănăţeni care „din cauza foamei” s-au pus
cu „sâmbrie” în armata turcească. Chiar paşa Mustafa, în anul 1938,
văzând satele bănăţene înfometate a adus pâine din Valahia (Ţara
Românească şi o împărţeau oamenilor de pomană.
Războiul dintre austrieci şi turci din anii 1738-1739 a avut
drept consecinţă preocuparea Împăratului de la Viena pentru paza de
graniţă, urmărind să se facă o colonizare cu mai multă băgare de
seamă şi nicidecât la întâmplare. Deoarece, după război, nemţii nu
s-au mai întors la vetrele lor din Clisura Dunării, în schimb au venit
sârbii de peste Dunăre, austriecii au căutat să se formeze o populaţie
amestecată din români şi sârbi. Băştinaşii cunoşteau bine
împrejurimile locurilor şi „apucăturile” turcilor, iar sârbii fugiţi din calea
urgiei turcilor erau credincioşi stăpânirii austriece. Prin pacea de la
Belgrad, din 1739, Banatul a devenit din nou ţinut de graniţă.
După moartea tatălui ei (Carol al VI-lea), în 1740, pe tronul
Austriei vine Maria Theresia (1740-1780). În timpul domniei
împărătesei Maria Theresia, se organizează cel de-al doilea val de
colonizare (1744-1772), numit „Colonizarea tereziană”.
Curtea de la Viena, dorind să extindă organizarea militară de
graniţă între Mureş şi Tisa până la Clisura Dunării, a efectuat o nouă
conscripţie (recensământ) a gospodăriilor din Banat, în anul 1749.
După conscripţia bisericească de la 1749, Sicheviţa avea
76 case.
În anul 1769, pe teritoriul Sicheviţei au fost aduşi colonişti
nemţi, austrieci, unguri şi sârbi, cu scopul ca acest teritoriu să devină
un centru economic mai puternic, românii schiviceni fiind deposedaţi
de pământul fertil de lângă Dunăre şi „împinşi” mai spre nord.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
39
Coloniştii erau o mână de lucru pentru exploatările din mine,
bufenii pentru tăierile din pădure, iar ţiganii aurari pentru spălatul
nisipului aurifer de la gura râului Cameniţa.
În anul 1764 este înfiinţat Regimentul iliric (sârbesc) de
grăniceri care, mai târziu, se va numi Regimentul de graniţă
româno-iliric nr. 13, cu sediul în Biserica Albă. Trei ani mai târziu, în
anul 1767, se va înfiinţa Regimentul german de grăniceri, care va fi
transformat în Regimentul româno-bănăţean nr. 13, cu sediul în
Caransebeş.
Sichevi ţa a fost înregimentată în Regimentul româno-
bănăţean nr. 13, în anul 1772, iar prin Ordinul Imperial din
10 septembrie 1777 s-a dat fiecărui locuitor din Sicheviţa o
suprafaţă pătrată cu latura de 750 stânjeni (1 stânjen=1,89 m) pentru
loc de casă.
„Până atunci, schivicenii n-au avut case, ci au trăit împrăştiaţi
fără rând, în bordeie de pământ, viaţa lor nu se deosebeşte de cea a
animalelor, iar ei n-au cunoscut până acum nici vre-o autoritate”, aşa
cum afirmă profesorul Alexandru Moisi din raportul comisiei de
înregimentare de atunci. [Moisi A., 1934].
Viaţa liber ă trăită de schiviceni pe acest teritoriu
reprezint ă dovada cea mai elocvent ă că ei sunt descenden ţi ai
dacilor şi romanilor pe aceste plaiuri şi oricâte cercet ări s-ar
face, faptul acesta s-ar confirma tot mai mult: sunt românii
băştinaşi ai Clisurii Dun ării !
Între 1774 şi 1777, învăţatul italian Francesco Griselini
vizitează Banatul. Scriitor, cartograf, geograf şi reprezentant de
seamă al „epocii luminilor”, Griselini este invitat de Maria Theresia şi
Sichevi ţa – Monografie
40
Iosif al II-lea să studieze această regiune a Imperiului Austriac. El
scrie cartea „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului
Timişoarei”, care apare la Viena în 1780. Una din traducerile de
seamă în limba română a lucrării este cea a eruditului cercetător
bănăţean Costin Feneşan, din 1984. [Feneşan C., 1984].
A urmat încorporarea Banatului în Ungaria, care a fost
proclamată oficial la 6 iunie 1778; în luna mai 1779, vechea
organizare districtuală (pe judeţe !) a fost înlocuită cu cea a noilor
comitate.
Odată cu introducerea (1780) a urbariului terezian (cartea
funciară), în anul 1783 s-a fixat hotarul comunei, când s-au luat în
plan pământurile din locurile: (1) Sicheviţa, (2) Alibeg, (3) Botul
Străineacului, (4) Cracul Lat, (5) Cruşoviţa, (6) Curmătură, (7) Dealul
Moşului, (8) Dealul Gârnic, (9) Fântâna Gârnicului, (10) Flămânda,
(11) Gârnic, (12) Greda (13) La Smidă, (14) Livadiţa, (15) Liborajdea,
(16) Martinovăţ, (17) Mironilor, (18) Padina Adâncă, (19) Priporul
Mare, (20) Ravensca, (21) Rumunilor, (22) Stâna Mărului, (23) Stâna
Băloi, (24) Spărtură, (24) Selişte, (25) Şiroviţa, (26) Străineacul, (27)
Ulma,
Carta Funduar ă (CF) s-a terminat în anul 1809. Comuna
Sicheviţa a avut atunci 125 familii, din care 122 familii de români,
două familii de croaţi şi un sârb fără soţie. Cele două familii de ţigani
nu au fost socotite, pentru că nu au primit pământ. Cele două familii
croate s-au aşezat aici, sârbul a fugit din Turcia şi s-a însurat tot aici,
iar familiile de ţigani s-au oprit în Sicheviţa. Toate aceste familii au
devenit treptat româneşti, ca şi celelalte familii de unguri, nemţi,
pemi, greci şi bulgari care au venit după întocmirea C.F.ului. Au
convieţuit şi s-au asimilat complet.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
41
Comuna a fost condusă între 1783 şi 1809 de un căpitan, un
plutonier, 2 fruntaşi şi 17 soldaţi grăniceri. Mai avea un preot şi un
învăţător român.
Fig. 2.2. Cătane gr ăniceri din Sichevi ţa (1809)
Drumurile Sicheviţei de atunci erau:
• drumul spre Bo şneac (Moldova Nouă), cu căruţa prin
fâneţele de lângă Dunăre, prin Cruşoviţa, în Valea
Liborajdiei, peste Dealul Alibeg, prin noul sat Neudorf
(Coroniniul de astăzi); pe potecă se ajungea prin
Vranovăţ, cu mers numai pe picioare;
• drumul spre Alm ăj, prin Cracul Almăjului;
• drumul spre Sasca, prin Lunca şi Ţarina satului, pe
Valea Cameniţei, pe sub Cârşie, pe Dealul (Cracul)
Gârnicului.
Sichevi ţa – Monografie
42
În anul 1780, după 40 de ani de guvernare, moare
împărăteasa Maria Theresia.
Pe tron urcă fiul ei, Împăratul Iosif al II-lea, care rămâne
singurul suveran (1765-1790), după ce în perioada 1765-1780 a fost
coregent. Prima vizită imperială în staţiunea Băile Herculane este
cea a lui Iosif al II-lea, în anul 1768. Au urmat alte două vizite în
regiune, în anii 1770 şi 1773.
Tot în vremea împăratului Iosif al II-lea are loc cel de-al
treilea val de colonizare (1782-1787), numit „Colonizarea iosefină”.
Cronologic, evenimentele vremii au fost:
1787 - Recensământul populaţiei sub Iosif al II-lea arată că
în Banat erau 565 000 de locuitori.
1788 - Turcii mai încercă, pentru ultima dată, să revină în
Banat, năvălesc în Clisura Dunării şi devastează
toate localităţile din cale.
1789 - Austriecii îi alungă definitiv pe turci din Banat.
Din ultimul război dintre turci şi austrieci, în vremea
Împăratului Iosif al II-lea, este demnă de menţionat lupta împotriva
turcilor dusă de căpitanul Curea al Sicheviţei care, având tabăra
între Gornea şi Liubcova, îi ţine pe loc pe otomani timp de 2 zile şi 2
nopţi, aşteptând ajutoare de la cnejii bănăţeni. Dar acest ajutor nu a
mai venit, iar căpitanul a fost rănit şi luat prizonier împreună cu cei 30
de feciori din sat şi duşi la Tekia (de pe malul sârbesc), unde au fost
traşi în ţeapă. Bătrânii au transmis din generaţie în generaţie că din
„Dealul Moşului” s-a tras în turci cu un tun de cireş.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
43
Totodată, în urma războiului turco-austriac din 1788-1789, au
fost distruse cele trei pichete ale Sicheviţei: pichetul de la Liborajdea,
pichetul de la Şumiţa (la 1000 de stânjeni) şi pichetul de la Alibeg (la
750 de stânjeni de Şumiţa). Pichetele, care erau cu o bună vedere la
Dunăre, au fost ruinate şi de atunci nu s-au mai clădit, ci doar s-au
făcut simple puncte de observare.
Satul Gornea a fost înregimentat tot în anul 1772, iar în
situaţia din Cartea Funduară întocmită între 1783-1809 avea 86 de
familii de locuit. De asemenea, tot în ultimul război dintre austrieci şi
turci (1788-1789), au fost distruse şi cele două pichete dinspre
Liubcova: pichetul de la Căuniţa (cetate) şi pichetul de la Hotar.
Din lupta permanentă cu cele două imperii, otoman şi
austriac, şi-n comuna Sicheviţa s-au născut nu numai căpitani, ci şi
haiduci.
„Căpitani şi cătane, aprigi grăniceri păzeau cu rândul să nu-i
calce nici turcul, nici austriacul.” [Andrei N., 2007].
Haiducii erau oameni din popor care urmau „drumul codrului”
şi apoi „luau noaptea de la bogaţi, pentru a le da săracilor, ziua.”
Cetele de haiduci s-au format în Valea Almăjului (Adam
Neamţu), Valea Timişului (Mantu) şi pe Clisura Dunării (Pătru Hoţu).
Pătru Hoţu, zis şi Cobileanu, a trăit şi în comuna Sicheviţa,
satul Gornea. El era român din localitatea Cobiliţa din Serbia.
Haiducul a făcut multe jafuri şi omoruri, atât în Serbia, cât şi în Banat;
a jefuit un om bogat ceh din Gârnic şi chiar şi-a răpit propria
„concubină” din temniţa Golubăţului.
În anul 1808, locuitorii din Sicheviţa şi Gornea au luat parte
la răscoala iscată în rândul regimentului de grăniceri, sub comanda
locotenentului Scribete.
Sichevi ţa – Monografie
44
În anul 1790, moare împăratul Iosif al II-lea şi pe tronul
Austriei urmează Leopold al II-lea şi Francisc I. De remarcat că
Francisc I (1792-1835) a fost ultimul împărat al Sfântului Imperiu
Roman de Naţiune Germană şi primul împărat al Imperiului Austriac
(1806-1835). În această perioadă imperială au fost multe evenimente
care au marcat hotărâtor dezvoltarea Banatului şi a Clisurii Dunării.
Din 1833, pe malul stâng (românesc) al Dunării, a început
construcţia drumului Orşova – Baziaş. Lucrarea a început din aval, şi
prima porţiune de la Orşova la Cazane s-a terminat în anul 1837.
După alţi doi ani, în 1839, s-a ajuns la Alibeg, pe teritoriul Sicheviţei,
iar în 1848, drumul s-a terminat până la Baziaş. Drumul de pe malul
românesc este cunoscut sub denumirea de „Drumul Szechenyi”,
după numele contelui Ştefan Széchenyi (1791-1860), cel care a avut
iniţiativa lucrărilor de regularizare a Dunării şi construcţie a drumului.
Revoluţia din 1848 aduce în vâltoarea evenimentelor mai
mulţi militanţi revoluţionari, dintre care se detaşează Eftimie Murgu
din Rudăria. El s-a bucurat de aprecierea unanimă a bănăţenilor,
care l-au propus, cu prilejul adunării de la Lugoj, din 15-27 iunie
1848, „suprem căpitan al Banatului”.
Revoluţia desfăşurată în Banat, de la 13 martie la 20 noiembrie
1848, îi prinde însă pe românii din Clisura Dunării dezbinaţi în două
de împrejurările că erau sub două administraţii: cei din comunele
grănicereşti erau de parte austriecilor, iar cei din comunele
montanistice erau de partea ungurilor, cum a fost cazul celor din
Moldova Nouă. Pentru schiviceni a rămas în memorie ziua de 19
august 1848, când grănicerii, sub conducerea căpitanului Ilie
Megheleş, originar din Gornea, i-au alungat pe honvezi din
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
45
Moldova Nouă şi pe sârbii de dincolo de Dunăre, care au ocupat
singura localitate montanistică de pe Clisura Dunării.
În memoria acestui conducător s-a ridicat o cruce de piatră,
cu inscripţii slavone, aflată în apropierea intersecţiei de la Păzărişte.
Ea a fost mutată de la locul iniţial, între Gornea şi Sicheviţa.
Revoluţia ungurilor împotriva habsburgilor eşuează, iar
Kossuth fuge în Turcia. Înainte de a trece Dunărea, la Orşova,
însoţitorii săi ascund coroana regală maghiară, coroana Sfântului
Ştefan, în apropierea Porţilor de Fier, la Ada-Kaleh.
Tot în acest an, la 20 august 1848, pe tronul habsburgilor
urcă Franz Iosef I (1848-1916), proclamându-se ca „împărat şi rege”,
introduce starea de asediu şi înfiinţează Voivodina. De la 22 ianuarie
1849 trupele împărăteşti preiau graniţa de pe Clisura Dunării.
Liniştea în Clisura Dunării a apărut după 20 august 1849,
când Lajos Kossuth a părăsit ţara şi s-a restabilit ordinea, însă cu
multe condamnări la moarte, dar îndeosebi cu forma de bătaie
numită „şăbuială”, introdusă ca necesitate de stăpânirea austriacă
peste tot. După prăbuşirea revoluţiei maghiare, Banatul este pentru
câtva timp din nou sub administraţia austriacă, ca parte a
„Voivodatului Serbiei şi al Banatului Timişan”, până în 1860, când
acesta se dizolvă.
Din statistica imperială de la 1855 sunt date importante
pentru istoria Sicheviţei. Comandantul Banatului era Johan Graf
Coronini -Cranberg, de origine italiană. Sichevi ţa avea 1088 de
locuitori şi făcea parte din Compania a XII-a, cu sediul la Berzasca.
Comandantul Companiei era căpitanul Ion Jumanca. Preotul bisericii
era Cuzman Cuzmanovici, iar învăţător era Vasile Toma. Gornea
avea 505 de locuitori şi învăţător era Arsenie Cuzmanovici.
Sichevi ţa – Monografie
46
8. Perioada dualismului austro-ungar
Prin dualismul austro-ungar, din anul 1867, Banatul ajunge din
nou sub administraţie maghiară. Doar graniţa militară rămâne până la
dizolvarea ei, în 1872, sub administraţie austriacă. Tot în acest an,
împăratul Franz Iosef I este încoronat rege al Ungariei. El va vizita
Banatul în 1872 şi în 1896.
Reintegrat Ungariei, Banatul a fost reorganizat pe comitate , iar
acestea erau împărţite în plase .
Cronologic, evenimentele au avut următoarea desfăşurare:
1872 - Se desfiinţează graniţa militară; rămâne doar
Comunitatea de Avere a Graniţei (CDA), cu sediul în
Caransebeş, ca instituţie care înlocuieşte
Regimentul de graniţă de pe vremea Mariei
Theresia.
1896 - La 15/27 septembrie, se inaugurează Canalul
navigabil Porţile de Fier, în cadrul unei ceremonii la
care au participat împăratul Austro-Ungariei, Franz
Iosef, regele României, Carol I, şi regele Serbiei,
Alexandru I.
Perioada 1872-1918 a fost una dintre cele mai triste din istoria
Clisurii Dunării şi mai dificile pentru locuitori, puşi în faţa unor
nedreptăţi fără precedent: înlocuirea în şcoală şi în biserică a limbii
române cu limba maghiară, înlăturarea treptată a românilor din
administraţia satelor, maghiarizarea numelor localităţilor şi a celor de
botez în registrele de stare civilă. Acest lucru nu l-au mai făcut nici
turcii şi nici austriecii.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
47
Date din statistica vremii (1896 şi 1910) privind satele
Sicheviţa şi Gornea sunt prezentate în tabelul 2.1.
Populaţia comunei Sicheviţa (1910) Tabelul 2.1
Sat Case Popula ţie Supraf . Firme Nat. Mort .
Sichevi ţa
(comuna)
755 2807
loc.
14 849
jug.
30 215 169
Gornea
(sat)
338 983
loc.
1635
jug.
6 144 136
Cea mai mare catastrofă naturală pe teritoriul comunei
Sicheviţa s-a petrecut în 1910, când a fost „potopul” şi s-au revărsat
atât râul Cameniţa, cât şi râul Valea Sicheviţa. Au fost luate case,
s-au înecat oameni şi s-au produs mari pagube semănăturilor.
Locuitorii comunei Sicheviţa au participat în număr mare la
bătăliile Primului Război Mondial, unde s-au jertfit pentru libertatea
românilor, pe diferite fronturi din Europa. Soldaţii reîntorşi de pe front
în toamna anului 1918 au căutat să distrugă prăvălia evreului Gross,
un „tipic reprezentant” al stăpânirii maghiare de atunci.
Eroii au un monument ridicat în 1936, în incinta bisericii
ortodoxe din sat. Pe el se află inscripţia:
Pentru patrie 1914-1918.
La 2 noiembrie 1918, funcţionarii administraţiei maghiare şi
jandarmii părăsesc teritoriul comunei Sicheviţa, iar sârbii au intrat în
comună la 8 noiembrie 1918 şi au plecat la 19 martie 1919. Armata
franceză a intrat la 20 martie 1919, părăsind comuna la 30 mai 1919,
când a venit armata română. Aproape 200 de soldaţi sârbi au fost
Sichevi ţa – Monografie
48
cantonaţi în comună şi întreţinuţi de populaţie, timp de 6 luni. În acele
vremuri tulburi, soldaţii sârbi sau alţi partizani îmbrăcaţi în uniformele
armatei sârbeşti au prădat locuitorii de haine, alimente şi multe vite.
Astfel, într-o noapte, un soldat sârb care a făcut pact cu hoţii de
peste Dunăre, facilitându-le jafurile, din greşeală este ucis de
locuitorii satului Gornea. Pentru acest fapt, bărbaţii din comună au
fost aşezaţi într-un singur rând, iar soldaţii sârbi au tras, împuşcând
pe cinci dintre ei. Alţi 40 de bărbaţi au fost legaţi, bătuţi şi trimişi la
închisoare la Biserica Albă. Din aceştia, 10 au fost eliberaţi, iar 30 au
fost condamnaţi la 2 ani de închisoare. Unii dintre ei au dezertat
(evadat) din închisoare, dezarmând santinelele. Din temniţă, au fost
eliberaţi de armata franceză şi cea română.
Fig. 2.3. Monumentul Eroilor 1914 -1918
(Sichevi ţa, 1936)
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
49
Lista eroilor din comuna Sicheviţa în timpul Primului Război
Mondial este dată în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2.
Nr.
crt.
Sat
Erou
Front
1 Sicheviţa Balaci Gheorghe , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Italia
2 Sicheviţa Balaci Gligore , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Italia
3 Sicheviţa Cărăbaş Pavel , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Galiţia
4 Sicheviţa Cărăbaş Mihai, soldat,
regimentul 43 Infanterie
Galiţia
5 Sicheviţa Circu Adam, soldat,
regimentul 8 Honvezi
Rusia
6 Sicheviţa Circu Nicolae, soldat,
regimentul 43 Infanterie
Galiţia
7 Sicheviţa Dragomir Mihai , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Italia
8 Sicheviţa Dan Nicolae , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Italia
9 Sicheviţa Drâmba Ilie, soldat,
regimentul 43 Infanterie
Italia
10 Sicheviţa Grui ţa Ilie , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Rusia
11 Sicheviţa Grui ţa Pătru , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Rusia
Sichevi ţa – Monografie
50
Tabelul 2.2. (continuare)
Nr.
crt.
Sat
Erou
Front
12 Sicheviţa Hergan Daniel , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Galiţia
13 Sicheviţa Hergan Iosif , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Galiţia
14 Sicheviţa Hergan Mihai , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Galiţia
15 Sicheviţa Hergan Pavel , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Italia
16 Sicheviţa Hergan Filip , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Italia
17 Sicheviţa Jurca Pavel , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Rusia
18 Sicheviţa Juri ţa Gheorghe , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Galiţia
19 Sicheviţa Zaica Ioan , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Italia
20 Sicheviţa Zaica Marcu , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Italia
21 Sicheviţa Zaica Nicolae , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Rusia
22 Sicheviţa Vucea Iova , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Italia
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
51
Tabelul 2.2. (continuare)
Nr.
crt.
Sat
Erou
Front
23 Gornea Avram Arsenie , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Galiţia
24 Gornea Bălean Ioan , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Italia
25 Gornea Drăgan Petre , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Galiţia
26 Gornea Damian Sava , soldat,
regimentul 17 Art.grea
Galiţia
27 Gornea Iorgov an Grigore , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Galiţia
28 Gornea Iorgovan Ghi ţă, soldat,
regimentul 43 Infanterie
Galiţia
29 Gornea Jurj Adam , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Galiţia
30 Gornea Lazarovici Mita , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Rusia
31 Gornea Megheleş Iova , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Rusia
32 Gornea Megheleş Mişa, soldat,
regimentul 8 Honvezi
Rusia
33 Gornea Megheleş Sava, soldat,
regimentul 8 Honvezi
Galiţia
Sichevi ţa – Monografie
52
Tabelul 2.2. (continuare)
Nr.
crt.
Sat
Erou
Front
34 Gornea Megheleş Ştefan , soldat,
regimentul 17 Art.grea.
Italia
35 Gornea Milivoi Antonie , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Galiţia
36 Gornea Moza Costa , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Italia
37 Gornea Popa Alexandru , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Rusia
38 Gornea Stoicu Ioan , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Italia
39 Gornea Strâmbei Grigore , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Galiţia
40 Gornea Strâmbei Ioan , soldat,
regimentul 8 Honvezi
Galiţia
41 Gornea Strâmbei Laz ăr, soldat,
regimentul 43 Infanterie
Galiţia
42 Gornea Strâmbei Nicolae , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Galiţia
43 Gornea Şâşcu Ioan , sergent,
regimentul 43 Infanterie
Italia
44 Gornea Toma Pavel , soldat,
regimentul 43 Infanterie
Italia
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
53
9. Perioada de administra ţie româneasc ă
La 3 august 1919 a fost instalată administraţia românească.
Antanta îi atribuie României două treimi din Banat. Partea vestică o
primeşte Serbia, iar Ungaria nu-şi poate menţine decât o fâşie
îngustă în nord-vest, la Szeged. Zona montanistică a Banatului întră
integral în posesia României. Între 1919 – 1950, Banatul românesc a
fost organizat iniţial în două jude ţe, Timiş-Torontal şi Caraş-Severin,
apoi în trei judeţe: Timiş-Torontal, Severin şi Caraş.
Comuna Sicheviţa a făcut parte din judeţul Caraş. În perioada
Imperiului Austro-Ungar, înainte de 1919, Sicheviţa avea în
componenţa sa localităţile Gârnic şi Ravensca. După 1919, Gârnicul
a devenit comună, iar Ravensca a trecut la comuna Şopotu Nou. Din
1927, Gornea a fost comună de sine stătătoare până în 1943, când a
trecut iar în componenţa comunei Sicheviţa. În perioada menţionată,
Notariatul era tot la Sicheviţa.
În perioada interbelică, în istoria Banatului se consemnează
anii:
1927 - Este anul când moare regele Ferdinand al României;
cum principele Carol este în mod legal dezmoştenit,
pentru că a fugit, în 1918, în Rusia, pentru a se căsători
cu Zizi Lambrino, tronul este trecut direct la fiul său,
Mihai, care are numai 6 ani; Carol al II-lea a revenit pe
tron în perioada 1930-1940 şi a impus dictatura regală,
în anul 1938.
1931 - Banatul este afectat de criza economică mondială din
anii 1929-1933.
Sichevi ţa – Monografie
54
1933 - Staţiunea Băile Herculane şi Oraviţa au fost vizitate de
regele Carol al II-lea (1930-1940), însoţit de principele
Mihai, care avea vârsta de 12 ani. Principele Mihai a
vizitat a doua oară staţiunea Băile Herculane în 1938.
1944 - În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-
1945), la 23 august 1944, România întoarce armele
împotriva germanilor, prin demiterea mareşalului
Antonescu de către regele Mihai, sprijinit de Blocul
Naţional Democratic constituit din naţional-ţărăniştii
reprezentaţi de Iuliu Maniu, liberalii - de Dinu Brătianu,
social-democraţii - de Titel Petrescu, şi comuniştii - de
Lucreţiu Pătrăşcanu.
1948 - La 11 iunie, are loc naţionalizarea fabricilor .
De suferinţe mari au avut parte schivicenii şi-n timpul celui
de-Al Doilea R ăzboi Mondial (1939-1945), deoarece pe teritoriul
Sicheviţei s-au dus lupte între trupele germane aflate în retragere şi
armata română.
O luptă grea s-a dat la Căuniţa, unde era amplasată o baterie
de 3 tunuri antiaeriene (flancuri) germane, care nu a vrut să se
predea. Ea a fost anihilată numai prin luptă de către ostaşii români ai
unei companii a Regimentului 94 Infanterie din Orşova. În această
luptă au căzut un sergent român şi comandantul german al bateriei
antiaeriene. Lupte s-au dat şi pe străzile satelor Gornea şi Sicheviţa
şi-n împrejurimi. Ostaşii români care au căzut au fost înmormântaţi în
cimitirele celor două sate, iar ostaşii nemţi căzuţi au fost ridicaţi de
armata germană şi luaţi cu ei în retragere.
În timpul acestor lupte grele, populaţia s-a retras în Dumbrava
(Gornea) şi în Glocina (Sicheviţa).
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
55
În perioada 1950 – 1968, organizarea administrativă a
Banatului românesc s-a făcut pe regiuni divizate în raioane . Până în
1952 au fost trei regiuni, Aradul - la sud de Mureş, Timişoara şi
Severin, apoi doar două regiuni, Arad şi Timişoara, iar din 1960, o
singură regiune, Timişoara, redenumită Banat.
Comuna Sicheviţa a făcut parte din regiunea Banat, raionul
Moldova Nouă.
În perioada socialistă, principalele evenimente din Banat au
fost:
1951-1955 – Are loc deportarea în Bărăgan a locuitorilor de la
frontiera cu Iugoslavia, numiţi „titoişti” şi „duşmani ai
poporului”.
1962 – Încheierea colectivizării forţate.
1964-1972 - S-a construit barajul Por ţile de Fier, pentru punerea
în funcţiune a hidrocentralei pe Dunăre, într-un
parteneriat România – Iugoslavia. În urma formării
lacului de acumulare, au fost mutate Orşova şi
localităţile din jur şi a dispărut insula Ada-Kaleh.
1965 - Este anul în care la conducerea României ajunge
Nicolae Ceauşescu.
Vremurile din această perioadă au fost cu lumini şi umbre.
Pentru clisureni şi pentru bănăţeni, în general, au rămas în memorie
deportările în Bărăgan pentru toţi cei care aveau o orientare pro
capitalistă şi erau „pentru” modelul de societate aplicat de Tito în ţara
vecină, motiv pentru care erau numiţi „titoişti”.
Pentru a-i pedepsi pentru neloialitate faţă de noul regim
socialist din România, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri
nr. 200/1951, s-a hotărât ca unele categorii de locuitori din zona de
Sichevi ţa – Monografie
56
frontieră cu Iugoslavia lui Tito, pe o adâncime de 25 km faţă de malul
stâng al Dunării, să fie strămutate în „interiorul” României.
Acţiunea de deportare a fost pusă în aplicare în ziua de
Rusalii, 18 iunie 1951. În noaptea de 18/19 iunie 1951 a început
„Golgota Bărăganului” pentru două familii, una din Sicheviţa şi una
din Gornea:
• Familia lui Mihai Sorescu, din Sicheviţa, formată
din 4 persoane: capul familiei, soţia, un băiat şi o
fată;
• Familia lui Adrian Popa, din Gornea, constituită tot
din 4 persoane: capul familiei, soţia şi două fete.
Periplul deportării celor două familii, încă viu în memoria
copilului de atunci, este relatată de domul Ştefan Sorescu:
„în ziua de Rusalii a anului 1951, am plecat cu un car tras de
boi încărcat cu haine, mâncare şi cele strict necesare pentru un trai
de supravieţuire, escortaţi de trupele de miliţie, până la Podul
Păzărişte. De aici, am fost îmbarcaţi într-un camion împreună cu
animalele şi lucrurile luate de acasă şi transportaţi la Orşova. Aici am
fost urcaţi în vagoane de marfă, toţi de-a valma. Din Orşova, cu
vagoanele pline ochi cu deportaţi din toate satele clisurene şi cu
puţinele lucruri pe care autorităţile le-au permis să le luăm cu noi,
trenul a pornit spre Feteşti –Gară, de lângă Bucureşti. Din gară, după
câteva zile de stat, am plecat, ajutaţi de ţăranii mobilizaţi de autorităţi,
am plecat spre localitatea ce ne-a fost desemnată ca «reşedinţă»:
Feteştii Noi.”
De fapt, localitatea exista doar cu numele, pentru că în acel
loc „dinainte pregătit” nu era altceva decât câmp, loc în care erau
înfipţi ţăruşi de lemn care marcau viitoarele străzi şi locurile de casă.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
57
Se mai aflau în acel loc câteva „căzi mari” pline cu apă stătută,
fiecare având circa 1500 l.
Ajunşi la „destinaţie” , fiecare familie s-a aşezat pe parcela ce
i-a fost dată. Timp de o lună şi jumătate, deportaţii au locuit în câmp,
sub cerul liber, dormind sub căruţe. În acest timp, ziua, deportaţii
lucrau cu toţii la seceratul grâului, care se făcea cu mâna sau cu
coasa. Grâul se treiera la maşini primitive de bătut şi vânturat. În
scurt timp, deportaţii au început (numai seara şi noaptea!) să-şi
construiască bordeie în care urmau să locuiască, pentru că se
apropia timpul ploios şi rece al toamnei şi apoi iarna geroasă din
Bărăgan. Pentru acoperişul bordeielor s-au folosit drept corni crengi
de salcâm, pe care le tăiau din pădurea din apropiere. Acoperişul era
din snopi de grâu, peste care se punea un strat de pământ.
După ce şi-au construit bordeiele, deportaţii au fost obligaţi de
autorităţi să-şi construiască case pe cadre de lemn. Casele, fără
fundaţie, erau din pământ amestecat cu pleavă şi cu apă, care era
pus în cofraje de scânduri, bătut cu maiul, ca „un fel de chirpici”.
Pentru acoperiş s-a folosit papura din gârle, pe care deportaţii
trebuiau să o plătească şi să şi-o taie singuri apoi.
Traiul din Bărăgan, timp de 4 ani şi jumătate, nu a fost deloc
uşor. Deportaţii trebuiau să muncească zilnic pe câmp, în soare,
ploaie sau vânt, fiind plătiţi doar cu 9 lei pe zi-lumină. Iernile erau
geroase şi crivăţul nemilos. Cu toate acestea, deşi nu au adus cu ei
mai nimic, deportaţii au reuşit să-şi ridice gospodării frumoase,
dovedind tuturor că erau oameni harnici. Din păcate, unii din
deportaţi au murit în Bărăgan, alţii s-au născut acolo, şi toţi au rămas
marcaţi pe viaţă. Nicio clipă însă nu şi-au pierdut speranţa că într-o
bună zi se vor întoarce pe pământurile natale, şi această speranţă
Sichevi ţa – Monografie
58
le-a dat puteri să reziste. Ziua aceasta a venit de Naşterea
Mântuitorului, la Crăciunul din 25 decembrie 1955, când doi miliţieni
au mers din casă în casă să anunţe că se puteau întoarce la casele
lor din Banat, cu toată „agoniseala” strânsă cu atâta trudă în cei 4 ani
şi jumătate de deportare forţată în Bărăgan. Totodată, li s-a sugerat
să fie răbdători când vor ajunge în localităţile lor, până li se vor
elibera casele ocupate între timp de alţii.
Bucuria revederii locului natal, a rudelor, prietenilor şi vecinilor
de o viaţă a fost, însă, de scurtă durată, pentru că reprezentanţii
„puterii democratice” din sat, în frunte cu secretarul de partid local, au
început să exercite „presiuni” pentru a-i convinge pe schiviceni să se
înscrie la „întovărăşire”. Altfel, vor fi trimişi şi ei în Bărăgan ca şi
„chiaburii”. Întovărăşirea agricolă în Sicheviţa a început în Luncă şi
Ţarină, printr-o singură încercare de a se uni localnicii să lucreze
pământul împreună. După mai multe „bătăi” şi multă „sfadă”, în
Sicheviţa s-a renunţat la tovărăşie; doar la Gornea, unde era pământ
mai potrivit pentru a fi lucrat pe suprafeţe relativ mari, s-a făcut
Cooperativă Agricolă de Producţie. Satul Sicheviţa a rămas de atunci
până în prezent o localitate de oameni cu gospodării proprii.
Construirea Lacului de acumulare Porţile de Fier (1964-1971)
nu a avut urmări mari asupra aşezării, doar Căuniţa de Jos a fost
inundată şi odată cu ea şi cetatea romană cu alte mărturii
nedescoperite în trecut despre primii români băştinaşi de pe teritoriul
comunei Sicheviţa.
Din 1968 şi până astăzi, organizarea administrativă este pe
jude ţe, Banatul Montan fiind împărţit în două judeţe: judeţul Caraş-
Severin şi zona Orşova – Cazanele Dunării, în judeţul Mehedinţi. De
atunci, Sicheviţa este în administraţia judeţului Caraş-Severin.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
59
Dintre evenimentele vremii se pot aminti:
1968 - România se opune invadării Cehoslovaciei de către sovietici
şi nu participă în noaptea de 20/21 august la acţiunea celor 5
ţări ale Tratatului de la Varşovia, URSS, RDG, Polonia,
Bulgaria şi Ungaria, de a ocupa Cehoslovacia. La 24 august
1968, în Vršac, Nicolae Ceauşescu s-a întâlnit cu Iosif Bronz
Tito, pentru a stabili împreună, România şi Iugoslavia,
strategia de a se apăra la un eventual atac al sovieticilor. Este
momentul de apogeu al României sub Nicolae Ceauşescu,
prin care s-a câştigat simpatia marilor puteri ale vremii.
1971 - 1972 - La 16 mai, s-a inaugurat Sistemul Hidroenergetic şi de
Navigaţie Porţile de Fier. Cele două mari centrale
hidroenergetice au fost fabricate la UCM Reşiţa.
Frontiera dunăreană a comunei Sicheviţa cu Iugoslavia a fost
în perioada 1968-1989 martora unor evenimente, de multe ori
tragice, legate de tentativele multor români, îndeosebi tineri, de a
trece Dunărea şi a fugi din România într-o altă lume pe care o
credeau mai bună. Unii au reuşit, alţii au sfârşit trist fie împuşcaţi, fie
înecaţi. Cei care au fost prinşi vii au fost condamnaţi la ani grei de
închisoare. Poate nu este departe ziua când pe Clisura de Sus se va
ridica un alt monument, tot atât de grandios ca şi „Statuia lui
Decebal” de la Cazane, închinat tinerilor cu „Aripi Frânte” în zborul lor
spre libertate.
10. Perioada contemporan ă postdecembrist ă
În 1989, Banatul devine prima regiune din România liberă de
comunism. Revoluţia din decembrie 1989, în România, a fost
declanşată din Timişoara, capitala Banatului.
Sichevi ţa – Monografie
60
Teritoriul României, din punct de vedere administrativ, este
împărţit în: judeţe, municipii, oraşe, comune şi sate. Din 2004 au fost
create 8 regiuni de dezvoltare . Judeţul Caraş-Severin face parte
din Regiunea de Vest a României, alături de judeţele: Arad,
Hunedoara şi Timiş.
Schimbările de după 1989 au fost resimţite şi pe Clisura Dunării
la fel ca în tot Banatul.
Declinul industriei constructoare de maşini şi a industriei miniere
din zonă a dus la disponibilizarea multor schiviceni care lucrau la
mina de cărbuni de la Cozla şi mina de neferoase de la Moldova
Nouă. Mulţi tineri au plecat din sat, luând drumul municipiului
Timişoara, apoi, mai departe, în lumea mare, pe „Drumuri Europene”.
Cei care au rămas şi-au găsit cu greu un alt loc de muncă şi
numai „cei norocoşi” şi cu iniţiativă au investit în mici afaceri în zonă,
aşa cum sunt pensiunile şi casele de vacanţă de la Căuniţa şi
Şumiţa. Tot o şansă a fost şi „Embargoul” de la începutul anilor ’90,
instituit pentru Iugoslavia într-o perioada în care ţara vecină era
măcinată de război. Pe toate drumurile din Clisură a fost un du-te-
vino neîntrerupt cu carburanţi în cisterne şi canistre. Cei pricepuţi şi
viteji aveau bărcile cu care treceau benzina şi/sau motorina peste
Dunăre, unde se vindeau la un preţ bun. Noapte de noapte, în
localurile apărute ca ciupercile după ploaie se cânta şi se sărbătorea
câştigul: „Mărcile, mărcile / Sunt la pescarii cu bărcile !”
Cum orice minune nu ţine mult, în 1994, totul s-a oprit,
rămânând ca amintire doar ruinele unor staţii de benzină şi casele
renovate din satele clisurene.
De la 1 ianuarie 2007, Dunărea în Clisură a devenit o parte a
frontierei Uniunii Europene.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
61
3. POPULAŢIA
Din toate documentele vremii se deprinde trăsătura de bază a
comunei Sicheviţa. Este o străveche vatră de pe Clisura Dunării, cu o
populaţie curat românească.
Un mare adevăr a mărturisit comisia de înregimentare a
locuitorilor din Sicheviţa, din anul 1772, când a constatat că „ei au
trăit în vizuinile pădurilor de când se ştiu şi duc o viaţă care nu diferă
mult de cea a animalelor şi aceşti locuitori, înainte de înregimentare ,
nu au cunoscut vreo autoritate.” [Moisi A., 1934].
La aceste afirmaţii ale comisiei imperiale, profesorul
Alexandru Moisi, atât de bun cunoscător al locuitorilor Clisurii, în anul
1934, precizează:
„Din cele de mai sus amintite, onoratul cititor să nu-şi facă
convingerea că schivicenii trăiesc şi azi sau au trăit vreo dată o viaţă
sălbatică prin păduri, că rău se înşeală, întrucât tocmai ei au
însuşirile cele mai frumoase a străbunilor daci şi romani prin
realizările lor de azi chiar care-i caracterizează perfect. Ei au fanfara
cea mai bună din Clisură, biserică model, şcoală nouă, monument al
eroilor şi cor de frumoase cântări. Locuitorii acestei comune nu vreau
să ştie nici de bancă, nici de datorii, ei ştiu să cumpere pământ, dar
să vândă nu, mai ştiu să ocupe pământ din pădure şi cu timpul vor
lua înainte la toate comunele din jur atât economiceşte, cât şi
culturaliceşte. Stăpâni pe destinul loc, soldaţi neînfricoşaţi în războiul
mondial pe toate fronturile, eroi născuţi, cu simţ cultural aparte, ei
merită admiraţia acelora care-i cunoaşte; sunt vrednici urmaşi ai
Sichevi ţa – Monografie
62
neamului românesc din care fac parte. Acum dau recruţi ţării, cât 10
comune din Clisură laolaltă.” [Moisi A., 1934].
Dacă am observa mai îndeaproape viaţa schivicenilor, ne-am
putea convinge şi astăzi că au o viaţă bazată pe puterile lor proprii.
Greu se obişnuiesc să fie conduşi şi nu prea simt nevoia unei
administraţii. Se simt atât de bine în pădure, având toate cele
necesare unui trai modest şi total independent. Ei sunt ADN-ul cel
mai sănătos, viguros, spornic şi îndestulat cu soarta lor dintre toţi
locuitorii din Clisură. Numai cine are ocazia să-l vadă pe schivicean
în largul lui, la „colibă” (sălaş !), în mijlocul naturii, unde trăieşte mai
cu drag decât în casa lui din comună, poate vedea cât de grijuliu este
cu gospodăria lui şi cum este gata în orice moment să se apere pe
sine şi averea lui. Numai cine cunoaşte îndeaproape traiul şi
obiceiurile schivicenilor, îşi poate da bine seama că numai ei sunt
adevăraţii descendenţi ai strămoşilor daci şi romani şi sunt băştinaşii
români ai Clisurii Dunării.
Pe schiviceni şi astăzi „pădurea-i adăposteşte, sănătatea-i
ocroteşte şi necazul îi întăreşte”, cum este vorba lor tradiţională, atât
de cunoscută din bătrâni şi transmisă din generaţie în generaţie.
Oricum, schivicenii sunt mult mai buni, mai blânzi şi de
omenie, mult mai altfel decât cred locuitorii comunelor din jur: sârbi,
pemi-cehi şi bufeni.
Revolta schivicenilor faţă de „domnii” care împărţeau
pământul şi faţă de „coloniştii” care primeau din pământul lor s-a
născut din nedreptăţile create în timp pentru această comună. Aşa
cum se întrebă Alexandru Moisi: „De la care comună în decursul
anilor s-a luat pământ mai mult pentru a înfiinţa altele noi, decât de la
schiviceni ?
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
63
Numai într-o perioadă de 100 ani, fosta stăpânire imperială a
ştirbit hotarul comunei pentru a-i aşeza în costă pe „colonişti” şi a
forma noile comune: Gârnic, Sfânta Elena, Liubcova de Jos, Padina
Matei şi Coronini.
Aşa a apărut neîncrederea şi „bătăile” cu vecinii, mai ales la
beţie şi din multă imprudenţă.
Cu toate acestea, schivicenii au avut în timp tăria sufletească
să treacă peste toate greutăţile şi înţelepciunea de a trăi în bună
înţelegere cu toţi vecinii care s-au aşezat în jurul comunei.
Pe locuitorii veniţi din Oltenia şi aşezaţi în localităţile din
vecinătate, Coronini, Padina Matei şi Moldova Nouă schivicenii, ca şi
toţi băştinaşii bănăţeni, îi numesc „bufeni”.
Porecla bufenilor , care are o nuanţă de „batjocură”, provine
de la faptul că oltenii au trecut din Ţara Românească în Banat numai
noaptea, ca bufniţa, date fiind condiţiile istorice ale vremii. Alţii susţin
că au fost numiţi bufeni pentru că au venit numai cu „burfele” pe ei.
Cu sârbii din Liubcova, schivicenii au trăit de sute de ani
împreună, având mult timp „culcuşul comun” la graniţa militară a
imperiului austriac. De fapt, cele trei sate: Sicheviţa, Gornea (Gori-
Liupkova) şi Liubcova (Doli-Liupkova) au multe obiceiuri şi tradiţii
comune.
Cu pemii de la Gârnic, locuitorii din Sicheviţa au mereu
schimburi de produse şi animale. Cel mai bun var pentru construcţia
caselor îl aduceau pemii-cehi de la Gârnic pentru întreaga Clisură.
Cartofi şi sămânţă de trifoi de la Gârnic se schimbau prin „troc” cu
porumb şi/sau grâu din Sicheviţa. Butoaiele de nuc pentru păstrarea
răchiei de Sicheviţa tot de la pemi erau cumpărate. Din grădina
fiecărui ceh nu lipseşte binecuvântatul nuc.
Sichevi ţa – Monografie
64
Popula ţia comunei Sicheviţa a evoluat de la prima
conscripţie (recensământ bisericesc) din 1749, când au fost 76 de
case cu 620 de locuitori , la 2285 de locuitori , după cel mai recent
recensământ din anul 2011.
La înscrierea în prima Cartă Funduară, între 1783-1809,
Sicheviţa a avut 625 locuitori , prin cele 125 de familii, dintre care:
122 familii de români, 2 familii de croaţi şi un sârb fără soţie. Mai erau
încă două familii de ţigani care, însă, nu au primit pământ. Ţiganii au
venit ca nomazi pe Clisura Dunării şi s-au aşezat în Sicheviţa. Se
susţine că ei, ca popor, au venit din nord-vestul Indiei, unde se
vorbeşte aproape aceeaşi limbă. Alţii susţin că ar fi venit din Egipt,
pentru că îndeosebi cei de pe Clisură le zic „faraoni”, numindu-i aşa
după regii vechiului Egipt.
În timp, populaţia băştinaşă română din Sicheviţa s-a mai
diversificat, prin venirea în comună a mai multor familii de „bufeni” cu
numele de Băloi, Novăcescu şi Moldovan, precum şi a familiilor Jurca
şi Dragomir, veniţi din Sasca. De altfel, în decursul timpului s-au
mai „adăpostit” aici de frica turcilor şi unguri, nemţi, cehi sau chiar
bulgari, care treptat au fost asimilaţi.
Din statisticile imperiale ale anilor 1855 şi 1896 se poate
vedea că Sicheviţa avea 1088 locuitori în 1855 şi 2174 locuitori în
1896, în timp ce satul Gornea avea 505 locuitori în 1855 şi 800
locuitori în 1896.
Evoluţia istorică a comunei Sicheviţa cu toate satele şi
cătunele este dată în tabelul 3.1.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
65
Evoluţia populaţiei Sicheviţei Tabelul 3.1.
Anul Nr. de
locuitori
Anul Nr. de
locuitori
1749 620 1956 3600
1783 625 1960 3758
1791 663 1965 3635
1855 1593 1967 3557
1880 1772 1970 3556
1890 2174 1975 3771
1896 2974 1977 3552
1900 2424 1980 3234
1910 2807 1984 3100
1920 1988 1985 3123
1924 2400 1992 2804
1930 2792 2002 2732
1935 2705 2007 2579
1940 3114 2011 2285
Se poate constata că în anul 1975 comuna a avut cel mai
mare număr de locuitori din întreaga sa evoluţie. Ea se încadrează în
categoria comunelor cu o populaţie între 2000 şi 5000 de locuitori.
Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe cele 2 sate şi 17
cătune este dată în tabelul 3.2, pentru anii 1977, 2002 şi 2011 este
dată în tabelul 3.2.
Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe etnii , după
recensământul din 2002 şi respectiv 2011 este dată în tabelul 3.3.
Sichevi ţa – Monografie
66
Populaţia stabilă a Sicheviţei Tabelul 3.2.
Comuna Satul 1977 2002 2011
SICHEVIŢA TOTAL, din care: 3552 2732 2285
SICHEVIŢA 1.Sicheviţa 1434 1395 1286
SICHEVIŢA 2.Gornea 906 662 590
SICHEVIŢA 3. Brestelnic 48 29 10
SICHEVIŢA 4. Cameniţa 49 14 10
SICHEVIŢA 5. Cârşie 110 58 37
SICHEVIŢA 6.Cracu Almăj 45 24 14
SICHEVIŢA 7. Cruşoviţa 213 106 64
SICHEVIŢA 8. Curmătura 46 26 10
SICHEVIŢA 9. Frăsiniş 76 33 12
SICHEVIŢA 10. Liborajdea 64 43 14
SICHEVIŢA 11. Lucacevăţ 66 31 28
SICHEVIŢA 12.Martinovăţ 37 24 17
SICHEVIŢA 13.Ogaşu Podului 23 10 8
SICHEVIŢA 14.Streneac 53 16 6
SICHEVIŢA 15.Valea Oreviţa 28 11 3
SICHEVIŢA 16.Valea Ravensca 132 80 64
SICHEVIŢA 17.Valea Sicheviţa 80 59 35
SICHEVIŢA 18. Zănou 53 60 47
SICHEVIŢA 19. Zăsloane 89 51 30
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
67
Tabelul 3.3.
Anul Populaţie români rromi sârbi ucraineni cehi
2002 2732 2678 33 10 6 5
2011 2285 2237 33 10 3 2
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe religii , după
recensământul din 2002 şi respectiv 2011 este dată în tabelul 3.4.
Tabelul 3.4.
Anul Populaţie Ortodoxă Romano-
catolică
Baptistă Penticostală
2002 2732 2579 4 144 5
2011 2285 2158 2 120 5
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe gen (sex) , după
recensământul din 2002 şi respectiv 2011 este dată în tabelul 3.5.
Tabelul 3.5.
Anul Populaţie Bărbaţi Femei
nr. % nr. %
2002 2732 1345 49,2% 1387 50,8%
2011 2285 1029 45% 1256 55%
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
Sichevi ţa – Monografie
68
Structura populaţiei comunei Sicheviţa pe vârst ă, în anul
2010 este dată în tabelul 3.6.
Tabelul 3.6.
Anul Populaţie
/ vârstă
0-14
ani
14 -25
ani
26-42
ani
43 – 60
ani
peste
60 ani
2010 2590 358 444 509 563 716
M 1265 170 231 268 298 298
F 1325 188 213 241 265 418
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
Se constată că în Sicheviţa se păstrează încă o proporţie
bună între populaţia tânără, cea adultă şi cea în vârstă.
Pe o suprafaţă de 42 ha teren de locuit al comunei Sicheviţa,
densitatea medie a populaţiei ca raport între numărul locuitorilor şi
suprafaţa în ha a zonei de locuit este:
2285 : 42 = 54 locuitori / ha.
Sporul de natalitate a populaţiei din Sicheviţa este dat pe
perioada 1970 - 2012 în tabelul 3.7.
Tabelul 3.7.
Anul 1970 1980 1990 2000 2010 2012
Născuţi 41 44 27 20 8 10
Decedaţi 39 38 47 51 50 43
Spor
natural
2 6 -20 -31 -42 -33
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
69
Urmărind cifrele se poate constata că, începând cu anul
2000, natalitatea a scăzut simţitor, în timp ce mortalitatea a crescut în
limite date de îmbătrânirea biologică a populaţiei. Ca urmare, se
înregistrează în ultimii 12 ani un spor natural negativ îngrijorător de
mare pentru demografia comunei Sicheviţa.
Sporul de migrare a populaţiei din Sicheviţa este analizat pe
perioada 1998 - 2012 în tabelul 3.8.
Tabelul 3.8.
Anul 1998 2000 2003 2006 2010 2012
Sosiţi 21 39 44 29 30 46
Plecaţi 28 37 62 34 32 45
Spor
migratoriu
-7 2 -18 -5 -2 1
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
Mişcarea migratorie din comună, dată de numărul
persoanelor sosite în localitate (inclusiv din străinătate) şi de numărul
persoanelor plecate din localitate, este una oscilantă. Sporul
migratoriu a înregistrat o valoare negativă maximă în anul 2003.
După valori uşor negative în perioada 2006-2010, în anul 2012,
sporul migratoriu, a fost după mulţi ani, uşor pozitiv.
Potrivit recensământului din anul 2002, populaţia ocupată la
nivelul anului 2001 a fost de 72 persoane. Cei mai mulţi angajaţi ai
comunei Sicheviţa erau în învăţământ (26), după care în proporţii
aproape egale erau persoanele angajate în transport şi poştă (12),
construcţii (11) şi administraţie locală (10). Tot în acel an, 2001,
populaţia inactivă a fost de 1138 persoane dintre care: 254 elevi, 439
pensionari, 139 de casnice şi 299 de persoane întreţinute şi alte 7
persoane erau în situaţii speciale.
Sichevi ţa – Monografie
70
De remarcat este faptul că la toate recensămintele populaţiei
din comuna Sicheviţa, numărul femeilor a fost mai mare decât
numărul bărbaţilor. Evoluţia numărului de gospodării este dată în
tabelul 3.9.
Numărul de gospodării din Sicheviţa Tabelul 3.9.
Comuna Satul 1966 1977 1988 2011
SICHEVIŢA TOTAL, din care:
SICHEVIŢA 1.Sicheviţa
SICHEVIŢA 2.Gornea
SICHEVIŢA 3. Brestelnic
SICHEVIŢA 4. Cameniţa
SICHEVIŢA 5. Cârşie
SICHEVIŢA 6.Cracu Almăj
SICHEVIŢA 7. Cruşoviţa
SICHEVIŢA 8. Curmătura
SICHEVIŢA 9. Frăsiniş
SICHEVIŢA 10. Liborajdea
SICHEVIŢA 11. Lucacevăţ
SICHEVIŢA 12.Martinovăţ
SICHEVIŢA 13.Ogaşu Podului
SICHEVIŢA 14.Streneac
SICHEVIŢA 15.Valea Oreviţa
SICHEVIŢA 16.Valea Ravensca
SICHEVIŢA 17.Valea Sicheviţa
SICHEVIŢA 18. Zănou
SICHEVIŢA 19. Zăsloane
Sursa: Direcţia de Statistică a judeţului Caraş-Severin
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
71
4. BISERICA
Biserica a fost şi rămâne locul unde prin credinţă şi
rugăciune ne împăcăm cu noi înşine şi cu Dumnezeu:
Să mă împac cu tine Doamne,
Aş vrea, dar nu ştiu cum s-o fac.
Tu iubeşti şi ierţi pe oameni
Când suferă, când plâng şi tac.
(Nicolae Andrei, Gânduri ascunse, A lmăj)
Nu ştim când s-a construit prima biserică din Sicheviţa, dar
ştim că Biserica Mântuitorului Hristos a prins rădăcini în sufletul
oamenilor atunci când doi sau mai mulţi s-au adunat în numele Lui.
„De sentimentul adânc religios au fost pătrunşi şi strămoşii
noştri daci, care plângeau pe noul născut, în schimb se bucurau când
cineva murea, crezând în nemurirea sufletului şi că toate suferinţele
trebuie să le îndure numai pe acest pământ.” [Moisi A., 1938].
Romanii tot „păgâni” au fost, însă odată cu colonizarea
Daciei, între ei erau şi mulţi creştini, care n-au putut făţiş să se
declare, din cauza prigonirilor. Abia în vremea lui Constantin cel
Mare, în anul 325, la Sinodul cel dintâi de la Niceea, a luat parte şi
Episcopul Teofil, din părţile noastre. Dacă a fost episcop, trebuie să fi
fost şi mulţi creştini pe aceste meleaguri !
Pentru a înţelege prezentul şi a „câştiga viitorul” credinţei
noastre în Mântuitorul Nostru Iisus, este nevoie să amintim tuturor că
oamenii din Sicheviţa, obişnuiţi cu traiul lor independent, n-au primit
Sichevi ţa – Monografie
72
niciodată preoţi impuşi, indiferent de ce stăpânire a fost. Ei au ţinut
slujbele Dumnezeieşti ei de ei şi din tată în fiu, după obiceiurile
strămoşeşti.
Astăzi, în comuna Sicheviţa sunt două biserici creştin-
ortodoxe române şi două biserici baptise, câte una în fiecare din cele
două sate: Sicheviţa şi Gornea.
Biserica Ortodoxă Română din Sicheviţa
Hramul bisericii: Sfânta Treime , care se sărbătoreşte în
fiecare an, la Rusalii.
Din tradiţia locului reiese că locuitorii creştini au avut o
biserică încă de la prima vatră a satului, în locul numit sugestiv
„Cracu cu Morminţi”, despre care însă nu se cunosc niciun fel de
date istorice.
A doua biserică, cea veche, a fost din ,,bârnă” (lemn) şi era
situată vizavi de biserica actuală. Deoarece dominaţia turcă din acea
perioadă nu permitea ca biserica să aibă turlă, spre a nu rivaliza cu
minaretul geamiei lor şi pentru ca oamenii să nu se poată anunţa atât
de repede în caz de invazie, clopotniţa, din patru stâlpi de lemn, era
situată peste râul Sicheviţa, lângă vechea şcoală.
A treia biserică este cea care dăinuie şi astăzi şi este
construită între anii 1835-1836, în vremea Episcopului Iosif Raiacici
(1834 -1842), viitor Mitropolit de Carlovitz, preot paroh fiind Vasile
Cuzmanovici, dar care nu a mai fost sfinţită.
Abia în 1938, la 6 august, locaşul a fost târnosit de către
Episcop. dr. Vasile Lăzărescu.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
73
Biserica este construită din cărămidă, fundaţia este
construită din piatră, iar turnul este acoperit cu tablă.
Fig. 4.1. Biserica Ortodoxă Română din Sicheviţa (1835)
Credinţă şi adevăr
Se spune că la construirea actualei biserici au participat toţi
credincioşii, şi cu atâta însufleţire încât cărămida de pe Valea
Sicheviţei, unde a fost făcută şi arsă lânga ,,coliba lui Oale”, a fost
dată din mână în mână, până la locul construirii. Nu s-au folosit
căruţele, deoarece autoritatea austro-ungară solicita anumite taxe de
transport.
Sichevi ţa – Monografie
74
Actuala biserică este construită pe o suprafaţă de
aproximativ 240 m2, în stil baroc. Forma este de navă, împărţită în
naos, pronaos şi altar, iar pe partea de vest are un pridvor. Absida
altarului este în formă de semicerc. Turnul bisericii este construit din
cărămidă în partea de jos, sus fiind acoperit cu tablă, iar în vârf
prevăzut cu o cruce de metal. Este dotată cu două uşi de intrare, una
situată spre vest, iar cealaltă spre sud. Pe zidurile laterale are
încastrate un număr de nouă ferestre, situate câte două în altar şi
solee şi cinci în naos. Grosimea zidului variază între 95 şi 130 cm.
Altarul are o lungime de 415 cm, până la iconostas, naosul împreună
cu soleea au o lungime de 1335 cm, iar pronaosul are o lungime de
355 cm. Lăţimea bisericii variază foarte puţin în funcţie de grosimea
zidului, între 670 şi 740 cm, în altar fiind cea mai mare lărgime.
Pridvorul are o lungime de 445 cm şi o lăţime de 680 cm.
Întregul interior al bisericii este pavat cu dale de granit în
formă de pătrat, vopsite cu motive florale. În turn sunt amplasate
două clopote din bronz, de dimensiuni diferite, iar pe clopotul cel
mare se află inscripţia „COMUNA SICHEVIŢA 1923”. Iniţial au fost
trei clopote, care au fost duse la topit în timpul Primului Război
Mondial, iar la refacerea lor, în anul 1923, cel mic (cel pentru copii)
nu s-a mai refăcut.
În interiorul turnului se mai găseşte o scară de lemn, care
facilitează urcarea la clopote, pe care sunt inscripţionate următoarele
nume: „COSTA SORESCU, LUNGU IOVA, PĂTRUŢ IANĂŞ 1940”.
Turnul are patru ferestre situate la nivelul clopotelor, iar deasupra lor
se află un ceas cu patru cadrane, ceas care nu a mai funcţionat şi
care la renovarea turnului a fost demontat, rămânând doar
cadranele.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
75
Iniţial, biserica a fost acoperită cu şindrilă, ulterior fiind
acoperită cu ,,ţiglă mică”, iar în anii 2000-2001, prin grija preotului
Dorin Nistoran, s-a înlocuit ţigla cu una mai mare, din cauza
degradării accentuate a acoperişului.
Curtea bisericii este împrejmuită de un zid din piatră cu o
lungime de 250 de metri, acoperit cu cărămizi aşezate în „dungă”. Nu
se cunoaşte anul construcţiei zidului, dar se presupune că a fost
construit la începutul secolului a-XX-lea, până atunci biserica fiind
împrejmuită cu gard de lemn.
Poarta de intrare în curtea bisericii, uşa dinspre sud şi gardul
din faţa monumentului eroilor au fost realizate de către fierarul Brăilă
Mita, în anul 1911 (este ştanţat pe crucea de pe poartă).
Deasupra porţii de intrare în curtea bisericii a existat un arc
din cărămidă cu o cruce de metal, dar din cauza degradării
accentuate, a fost demolat în perioada anilor ’50. Biserica este
străjuită de şapte tei falnici, a căror vechime se pierde în decursul
anilor. Astăzi, coroana teilor se reface după ce au fost tăiate crengile.
Casa parohială a fost construită în anul 1860 şi este situată
în localitate, la numărul 428. Este compusă dintr-o sufragerie, trei
camere, bucătărie, baie şi hol mare. Mai dispune de grădină şi
dependinţe (grajd şi bucătărie de vară).
În anul 1910, în urma inundaţiilor care au avut loc, biserica a
avut nevoie de unele reparaţii, care s-au făcut în acel an.
Abia la data de 15 septembrie 1929 are loc sfinţirea actualei
biserici, după ce a fost renovată cu multă pricepere şi osteneală de
către preotul administrator Ilie Jurescu. „Răspunsurile liturgice la
această slujbă au fost date de către corul «Principele Mihai» din
Moldova Nouă şi corul bisericesc din Berzasca, iar corul şi fanfara
Sichevi ţa – Monografie
76
din localitate au delectat mulţimea credincioşilor veniţi la această
manifestare.” [Moisi A., 1934].
În luna august, anul 1938, are loc târnosirea Sfintei Biserici,
când în localitate poposeşte P.S. dr. Vasile Lăzărescu, Episcopul
Caransebeşului. Cetăţenii localităţii, îndrumaţi de preotul paroh Ioan
Voin şi cu sprijinul primarului Gheorghe Gruiţa, organizează o
manifestare fastuoasă pentru această ocazie. La manifestare
participă pretorul Plasei, Mihail Grivei; Ioan Orăviţan, protopopul
tractului; protodiaconul Teodor Roşea, precum şi preoţii: Traian
Simu, din Ciuchici, Gheorghe Runcan, din Nicolinţ, Cornel Petrovici,
din Vrăniuţ, Valeriu Popescu, din Gornea, şi Iancu Beriogea, din
Răcăşdia. Corul bisericii şi fanfara locală au delectat mulţimea de
credincioşi cu cântece bisericeşti şi nu numai.1
În anul 1943, prin strădania preotului paroh Rusalin Simeria
şi cu sprijinul Despărţământului Abrud, al Cercului Cultural Sicheviţa,
din cadrul ,,Asociaţiunii pentru literatură română şi cultura poporului
român – ASTRA”, s-a cumpărat un ceasornic pentru biserică.
Sfinţirea lui a avut loc pe data de 4 decembrie a aceluiaşi an.2
Între anii 1945 - 1946, biserica se leagă, de jur - împrejur, cu
o centură de fier pentru consolidarea zidurilor.3
În anul 1961, preotul Gheorghe Sporea se ocupă de
repararea turnului bisericii, pentru ca între anii 1973 – 1974, în timpul
aceluiaşi preot, turnul să fie revopsit şi biserica tencuită în exterior.4
1 Foaia Diecezană, Caransebeş, Nr. 33, din 14.08.1938, p.5 – 6. 2 Revista „Transilvania”- Organ al Astrei, supliment la anul 75, Sibiu
1944, p. 28. 3 Inf. preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor
Nistoran Dorin
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
77
În anul 2002, se înlocuiesc ferestrele vechi ale bisericii
(ferestrele fiind încă de la construcţia bisericii), cu altele noi.
Ferestrele noi au fost realizate de către tâmplarul Ion Găină din
localitate.
Pe data de 3 noiembrie 2002, are loc sfinţirea picturii de către
P.S. dr. Laurenţiu Streza, Episcopul Caransebeşului, înconjurat de
către un sobor de preoţi şi diaconi. P.S. dr. Laurenţiu a fost însoţit la
Sicheviţa de PC pr. Constantin Bertea, vicar eparhial, PC pr. Ion
Văran, protopopul locului, şi diaconii Cătălin Mirişan şi Bogdan
Miclăuşi. Soborul de preoţi care au participat la slujbă a fost compus
din: PC. pr. Ioan Bocicai, din Berzasca, PC. pr. Iova Megheleş, din
Moldova Nouă, PC. pr. Ioan Moldovan, din Gornea, pr. Altman Iosif,
paroh Gîrnic, Biserica Romno-Catolică, PC. pr. Dorin Nistoran, din
Sicheviţa.
Din partea oficialităţilor administraţiei publice au fost prezenţi
următorii:
- ing. Gheorghe Pavel Bălan – prefect;
- ec. Ilie Mustăcilă – preşedintele Consiliului Judeţean;
- dr. Ioan Guga – senator;
- dr. Ada Cruceanu – director la Direcţia pentru Cultură,
Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. Caraş-Severin;
- Gheorghe Birtea – primar;
- Rita Aldea – pictor;
- Mihai Bofan – pictor;
- Dr. Ing. Ioan Avram – director Neferal Bucureşti.
4Inf. Preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor
Nistoran Dorin
Sichevi ţa – Monografie
78
În anul 2004, s-au înlocuit uşile de la intrarea în biserică,
lucrarea fiind realizată de către tâmplarii Iosif şi Ionică Gruiţa, din
localitate.
În anul 2007, cu sprijinul autorităţilor locale şi al credincioşilor,
s-a reparat turnul bisericii şi s-a acoperit cu tablă de aluminiu, vechea
tablă fiind grav avariată din cauza eroziunii. Un an mai târziu, în anul
2008, s-a introdus încălzirea centrală în interiorul bisericii şi s-a
montat o centrală termică proprie, pe lemne.
Corul mixt bisericesc ,,Renaşterea” a fost înfiinţat în anul
1912 de preotul Vasile Blaşiu şi condus de către Mihai Suru. El a fost
reorganizat în anul 1931 de către preotul Ioan Voin şi a fost compus
din 40 de membri.5
În anul 1934, dirijorul ţăran Vidu Guga, din Mercina, a recrutat
trei tineri talentaţi, pe care i-a instruit şi format ca dirijori. Aceştia
sunt: Tuţă Zaica, Petru Birtea şi Ioan Rusu. Ei au slujit, în decursul
vremii corul bisericii, unii dintre ei îndeplinind şi funcţia de cantori.6
De altfel, în comună a funcţionat şi o fanfară, numită
,,Doina”, înfiinţată în anul 1922, care a fost completată cu
instrumente în anul 1935, fiind compusă din 12 membri.7
În comuna Sicheviţa s-a născut fostul preot din Berzasca, care
a administrat periodic şi parohia din Sicheviţa, Arsenie Golumba, fiul
fostului preot din Sicheviţa, Sava Golumba.8
5 Al. Moisi, Monografia comunei Coronini şi a ţinutului Clisura, Judeţul
Caraş, de la anul 1784 -1934, Oraviţa 1934, p. 269. 6 Ana Sorescu, Monografia comunei Sicheviţa (manuscris),
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie, 1989, p.67. 7Al. Moisi, Monografia comunei Coronini şi a ţinutului Clisura, Judeţul
Caraş, de la anul 1784 -1934, Oraviţa 1934, p. 269.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
79
Tot în Sicheviţa s-au născut şi preoţii Vasile Cuzmanovici,
Cozma Cuzmanovici şi Macu Cuzmanovici. Cel din urmă nu a slujit
niciodată în localitate.
În curtea bisericii, lângă monumentul închinat eroilor din
Primul Război Mondial, s-a ridicat, în anul 2009, o cruce din fier,
iluminată cu becuri neon, cu sprijinul primarului Petru Jurca.
La capătul satului, înspre nord, către comuna Gârnic, s-a
ridicat o cruce de către credincioşii comunei, în anul 1999, care a fost
reparată în anul 2007, prin grija preotului Dorin Nistoran. Crucea este
din ţeavă de fier, fiind acoperită cu acoperiş în patru ,,ape” (laturi), iar
în partea din faţă este înconjurată cu un gard de lemn, pe cruce fiind
aplicată Icoana Învierii Domnului. La această cruce se iese în
procesiune la Învierea Domnului, din doi în doi ani.
Crucea de piatră, din partea de est a localităţii, pe drumul ce
duce pe Valea Sicheviţa, este ridicată, în anul 1980, de către
credincioşi, fiind montată de către Zaica Adam (Tula).
Între localităţile Sicheviţa şi Gornea, înspre sud, se află o
cruce din fier cu acoperiş din tablă zincată, ridicată de către
credincioşii din ambele localităţi, în anul 1961. La această cruce ca şi
la cea dinspre nord, se iese în procesiune din doi în doi ani la
Învierea Domnului.
Primul cimitir cunoscut al localităţii a fost în a doua vatră a
satului, la confluenţa văilor Ravensca şi Gramensca, pe unde a fost
8 Al. Moisi, Monografia comunei Coronini şi ţinutului Clisura, Judeţul
Caraş, de la anul 1784 -1934, Oraviţa 1934, p. 265.
Sichevi ţa – Monografie
80
via lui Zaica Arsenie. După strămutarea satului pe actuala vatră,
cimitirul a fost iniţial stabilit în ,,Dealul Ţarinii”, iar mai apoi, a fost
mutat în ,,Dealul Ciordărinului”, lângă ,,Cioaca a doua”, unde se
găseşte şi în prezent.9
Cimitirul avea în anul 1967 o suprafaţă de 6 295 m2, dar
suprafaţa sa s-a mărit, prin donaţii şi cumpărare, ajungând în prezent
la 11 050 m2. Este împrejmuit, de jur împrejur, cu gard de plasă
metalică. În cimitir nu există capelă.10
Cea mai veche cruce aflată în actualul cimitir este din piatră şi
datează din anul 1861. Pe ea se află încrustat cu litere slavone
următorul mesaj:
„ еқатаріна супруга ׀ос подаратерговца јова на кристоя
родиласе 1800, інреставиласе 1861.”
„Soţia Ecaterina, trecută la Domul. n.1800, m.1861.”
Picturile din actuala biserică sunt realizate în anul 2002 de
către mâna pictorului Mihai Bofan, din Oraviţa. Interiorul bisericii nu a
mai fost pictat niciodată, pe pereţi fiind aplicate icoane, care s-au
degradat în timp. La executarea picturii din biserică s-a găsit o
singură pictură pe zidul dinspre nord, pictură ce reprezintă pe
Fecioara Maria cu Pruncul în Braţe. Nu se cunoaşte data când a fost
executată şi nici autorul. De asemenea, pe peretele de la apus,
deasupra de intrarea în biserică, pe pridvor, a mai existat o pictură ce
reprezenta Hramul bisericii – Sfânta Treime.
9 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Mărturiile Preotului Sporea
Gheorghe. 10 Inf. Preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor
Nistoran Dorin
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
81
Pictura şi sculptura din biserică au următoarele reprezentări:
Altarul
• spre răsărit: Împărtăşirea Apostolilor;
• sus, pe tavan: Maica Domnului pe Tron înconjurată de
Îngeri, Iisus pe Tronul Arhieresc, înconjurat de Sfinţii
Ierarhi: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf.
Ararambie Policar, Sf. Dionisie Areopagitul şi Sf.
Grigorie Teologul.
• spre sud: Jertfa lui Avram şi Diaconul Ştefan.
• spre nord: Sfânta Paraschiva şi Chemarea lui Moise;11
Iconostasul
Iconostasul este din lemn, însă nu se cunoaşte autorul şi
perioada în care a fost realizat. Pe uşile împărăteşti este
reprezentată Buna Vestire, iar deasupra uşilor, Învierea Domnului
Iisus Hristos. Primul rând de icoane reprezintă:
• Intrarea Domnului în Ierusalim;
• Botezul Domnului în apa Iordanului;
• Naşterea Domnului;
• Înălţarea Domnului;
• Pogorârea Sfântului Duh;
• Schimbarea la Faţă.
Deasupra acestui registru se află reprezentaţi patru Apostoli,
iar deasupra lor Iisus Răstignit pe Cruce cu Maica Domnului şi Sf.
11 Inf. Preot paroh, Parohia Ortodoxă Sicheviţa, Iconom Stavrofor
Nistoran Dorin
Sichevi ţa – Monografie
82
Apostoli.
După Uşile Împărăteşti, se află Icoana Mântuitorului stând în
picioare şi Binecuvântând. Urmează Uşa Diaconească cu
Arhanghelul Mihail, după aceea Icoana Sfântului Ioan Botezătorul. În
partea cealaltă a uşilor este Icoana Maicii Domnului cu pruncul în
Braţe, Uşa Diaconească cu Arhanghelul Gavril, urmată de Sf.
Nicolae.12
Deasupra soleei este reprezentat Iisus cu Evanghelia în
stare de Binecuvântare, lângă El se găsesc cei patru Evanghelişti:
Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
Sub solee sunt amplasate stranele, iar deasupra lor sunt
reprezentaţi următorii: Sf. Victor, Sf. Macarie, Sf. Dimitrie şi Sf.
Gheorghe.
În partea de sud, lângă Icoana Hramului Bisericii, se găseşte
Tronul Arhieresc.
Pe peretele din partea de sud, deasupra scaunelor pe care
stau credincioşii, care sunt în număr de 14, se găsesc următoarele
icoane:
• Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena;
• Cuvioasa Paraschieva;
• Sf. Mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici;
• Scena Spălării Picioarelor Apostolilor;
• Scena Răstignirii Mântuitorului.
Pe peretele din partea de nord, deasupra scaunelor pe care
stau credincioşii, care sunt tot în număr de 14, se găsesc
următoarele icoane:
12 Ibidem
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
83
• Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana;
• Sf. Cuvioşi Mărturisitori Sofronie de la Cioara, Oprea
Miclăuş, Visarion Sarai;
• Scena Întoarcerii Fiului Risipitor.
Naos
Pe tavanul naosului se găsesc trei arcade pe care sunt
reprezentate următoarele icoane:
1. Scena Învierii Domnului; Naşterea Domnului.
2. Maica Domnului Rugătoare, înconjurată de Îngeri.
3. Potolirea Furtunii pe Mare; Învierea lui Lazăr.
Între naos şi pronaos este un perete de lemn prevăzut
cu două coloane care sprijină balconul, unde cântă corul bisericii. În
faţa acestui perete este situat baldachinul confecţionat din catifea
roşie cu sârmă aurită pictat cu Cei Patru Evanghelişti şi la mijloc
Sfânta Treime.
Pe partea de nord, lângă peretele ce desparte naosul de
pronaos, stă scrisă pisania:
„ACEASTĂ SF. BISERICĂ S-A CONSTRUIT ÎN ANII 1835-1836, DAR
NU A FOST PICTATĂ CU VREREA BUNULUI DUMNEZEU ŞI A PREAÎNCHINATEI
SF. TREIMI, HRAMUL ACESTEI SF.BISERICI ÎN ANUL DOMNULUI 2002 S-A
PICTAT ACEASTA SFÎNTĂ BISERICĂ PRIN SÎRGUINŢA ŞI TOATĂ CHELTUIALA
CREDINCIOŞILOR DIN SICHEVIŢA DE MÂNA PICTORULUI MIHAI BOFAN DIN
ORAVIŢA ÎN ZILELE P.S. LAURENŢIU STREZA,EPISCOPUL CARANSEBEŞULUI.
PROTOPOP- IOAN VĂRAN
PREOT PAROH DORIN NISTORAN
EPITROPI: CUZMANOVICI IOAN
POPOVICI VICHENTE
S-A SFINŢIT IN ANUL 2002-03 NOEMBRIE”
Sichevi ţa – Monografie
84
Pronaosul
Pe tavanul pronaosului se află pictată scena Lui Iisus
Emanuel. Pe peretele de sud şi vest se află pictate icoanele:
• Sf. Proroc Ilie Tesviteanul cu corbul care îi aduce mâncare;
• Sf. Antonie cel Mare;
• Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul;
• Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul;
• Portretul P.S. Laurenţiu Streza – Mitropolitul Ardealului.
Pe pereţii de nord şi vest se află pictate icoanele:
• Cele trei Sfinte Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora;
• Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ;
• Intrarea în Biserică a Maicii Domnului;
• Adormirea Maicii Domnului.
Deasupra pridvorului se găseşte turnul bisericii, iar deasupra
uşii, pe turn, spre apus, este pictată Icoana Hramului Sf. Treime.
La uşa de intrare dinspre sud (intrarea bărbaţilor) este pictată
Icoana Pogorârii Sfântului Duh.
Obiecte de cult
Din discuţiile purtate cu preotul paroh Dorin Nistoran, din
localitate, biserica deţine foarte puţine obiecte vechi de cult.
Cele trei icoane amintite de către Nicolae Ilieşiu, în lucrarea
sa „Monografia istorică a Banatului”, nu se mai găsesc în biserică.
Ele au fost predate Oficiului Protopopesc din Oraviţa, în anul 1976,
de către preotul Gheorghe Sporea. Odată cu ele s-au predat şi Uşile
Împărăteşti care datau de la construirea bisericii (1836).
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
85
În patrimoniul bisericii se găseşte o icoană din argint, ce
reprezintă Punerea În Mormânt a Mântuitorului, care are o lungime
de 125 cm şi o lăţime de 84 cm.
Pe lângă aceasta se mai găsesc un disc şi un potir de argint
aurit cu linguriţă, steluţă şi copie din 1950, precum şi încă un potir de
argint, a cărui vechime nu se cunoaşte.
Cărţi vechi
În inventarul Sfintei biserici nu se găsesc multe cărţi vechi, o
mare parte dintre ele fiind predate, de către Părintele Gheorghe
Sporea, în anul 1978, către Protopopiatul din Oraviţa. Cărţile care au
există în biserică se pot enumera astfel:
• Evanghelie, copertă din lemn de tei, Bucureşti, anul
1760;
• Cazanie, copertă din lemn de tei, Bucureşti, anul 1775;
• Liturghier, copertă din lemn de tei, datată din anul 1782;
• Evanghelie, copertă din lemn de tei, Blaj, anul 1778;
• Cazanie, copertă din lemn de tei, Viena, anul 1793;
• Liturghier, copertă din lemn de tei, datată din anul 1793;
• Triodion, copertă din lemn de tei, Blaj, anul 1793;
• Antologhion, copertă din lemn de tei, Bucureşti, anul
1786.13
În zilele noastre se găsesc în biserică următoarele cărţi:
• Sfânta Evanghelie, Sibiu, 1907;
• Apostolul, Sibiu, 1917.
13 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Proces-verbal de predare -
primire nr. 42/1978.
Sichevi ţa – Monografie
86
Pe prima pagină a Sfintei Evanghelii, precum şi pe prima
pagină a Apostolului este scris următorul mesaj:
„Această sft. carte s’a cumpărat pe cheltuiala credincioşilor
Simeon Gruiţa Nr.36, Arsenie Circu Nr.147 şi Vichentie Zaica Nr. 146
din Loc. şi s’a dat sfintei noastre biserici întru pomenirea lor şi a
familiilor lor în anul D-lui 1920, luna August, ziua 22. Sicheviţa la
13/26 Decembre 1920.Silviu Novacoviciu adm.”14
Tot pe Sfânta Evanghelie, deasupra scrierii amintite mai sus,
este menţionat faptul că pe data de 17 august 1948, P.S. Veniamin
Nistor, Episcopul Caransebeşului, a oficiat Sf. Liturghie în biserica
din Sicheviţa, mesaj scris de către Preasfinţia Sa.
Arhivă
Arhiva parohială a Bisericii ortodoxe din Sicheviţa este destul
de limitat în documente, o mare parte din acestea fiind depuse la
Arhivele Statului şi la Arhiva Episcopiei din Caransebeş.
Documentele care se găsesc în prezent în arhiva
parohiei sunt următoarele:
• Pastorale, anii 1953 – 1956, I.P.S. Vasile – Mitropolit;
• Pastorale, anii 1999 – 2004, P.S. Laurenţiu – Episcop;
• Pastorale, anii 2005 – 2010, P.S. Lucian – Episcop;
• Foi matricole boteze, anii 1958 – 2010;
• Foi matricole cununii, anii 1967 – 2010;
• Foi matricole înmormântări, anii 1954 – 2010;
• Registru de casă, anii 1931 – 1941;
14 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Sfânta Evanghelie, Sibiu,
1907, Apostolul, Sibiu, 1917, p.1.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
87
• Registru de casă, anii 1942 – 1958;
• Protocolul răposaţilor, anii 1930 – 1954;
• Protocolul botezaţilor, anii 1937 – 1957;
• Vânzarea scaunelor, anii 1961 – 1994;
• Registru partiz de venituri, anii 1999 – 2010;
• Registru partiz de cheltuieli, anii 1999 – 2010;
• Registru adeverinţe de înmormântare,anii 1999 – 2010;
• Registru de materiale, anii 1999 – 2010;
• Dosare cu acte justificative, anii 1999 – 2010;
• Dosare cu corespondenţă, anii 1999 – 2010.
Preoţi
Din cauza puţinelor documente existente, este greu de
stabilit o listă precisă a preoţilor care au slujit în bisericile din
localitate înainte de secolul al-XX-lea. Se cunosc următorii preoţi:
1.Coman şi Ştefan (1751)15 – Preot
2.Gheorghe Cuzmanovici – Popovici (1775) – Preot
3.Vasile Cuzmanovici (1835) – Preot
4.Cozma Cuzmanovici (1848) – Capelan şi Preot
5.Sava Golumba (? ) – Preot
6.Arsenie Golumba (1894) – Preot administrativ
7.Vasile Murgu (1899 – 1902) – Preot
8.Vasile Blaşiu (1903 – 1920) – Preot
9.Silviu Novacoviciu (1920 – 1922) – Adm. parohial din Gornea
10.Ilie Jurescu (1922 – 1929) – Preot
15Petru Bona, Parohiile Eparhiei Caransebeşului, Caransebeş, 2012,
p. 266.
Sichevi ţa – Monografie
88
11.Arsenie Golumba (1929 -1930) – Adm. parohial din Berzasca
12.Ioan Voin (1930 – 1940) – Preot
13.Rusalin Simeria (1941 – 1944) – Preot
14.Gheorghe Posteuca (1944) – Preot refugiat
15.Arsenie Golumba (1944 – 1945) – Adm parohial din Berzasca
16.Sergiu Groapă (1945 – 1946) ) – Adm parohial din Gornea
17.Cuzman Jianu (1945 – 1948) – Adm. parohial din Vărădia
18.Valentin Poleanu (1949 – 1951) – Preot refugiat din Basarabia
19.Gheorghe Sporea (1951 – 1999) – Preot
20.Dorin Nistoran (1999 - prezent) – Preot.
Cântăreţi
Activitatea preotului nu ar fi pe deplin realizată, dacă alături
de el nu ar avea un „cantor” (cântăreţ) destoinic, care să-l ajute în
activitatea de slujire.
În parohia din localitatea Sicheviţa au slujit în decursul
timpului mai mulţi cântăreţi, dar, din păcate, nu mai sunt cunoscuţi în
prezent decât foarte puţini dintre aceştia. Din informaţiile primite de la
oamenii mai în vârstă din localitate, îi putem aminti pe următorii:
Mihai Suru, Ilie Stoican, Iancu Puia, Ioan Rusu, Gheorghe Popovici,
Nicolae Popovici, Mihai Preda, iar în prezent este Anton Găină.
Printre cei mai de seamă cântăreţi pe care i-a avut Biserica
din Sicheviţa, se numără şi Nicolae Popovici.
S-a născut pe data de 23 ianuarie 1938, în localitatea
Sicheviţa, fiul lui Gheorghe şi Stanca Popovici, ţărani gospodari din
localitate. Tatăl său a fost şi el, la rândul lui, cântăreţ la biserica din
localitate, între anii 1950 – 1986. Nu se cunoaşte de la cine a învăţat
să cânte la strană, probabil de la tatăl său.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
89
Între anii 1945 – 1949, a urmat cursurile Şcolii Generale din
Sicheviţa, ulterior urmându-le pe cele de asimilare, iar în anul 1977 a
absolvit 8 clase.
De la vârsta de 23 de ani a cântat în corul bisericii, dirijat de
Ioan Rusu. Din anul 1986, după ce a decedat tatăl său, Nicolae
Popovici a urmat la strană împreună cu Ioan Rusu, până în anul
1992, când acesta a decedat. De atunci a rămas singur, activând la
strană. În acelaşi timp, a dirijat şi corul bisericii, atât în duminici şi
sărbători, cât şi la înmormântări, având o voce plăcută şi melodioasă.
Pe lângă această activitate, Nicolae Popovici (Lae de peste
râu) a desfăşurat şi o vastă activitate artistică, activând în orchestra
populară locală, ca solist vocal şi instrumental, fiind cunoscut datorită
vocii sale de toată „Clisura”, fiind socotit un rapsod popular, deoarece
compunea diverse melodii legate de viaţa omului şi de realizările lui.
În anul 2002 a trecut la cele veşnice, după o grea suferinţă.
Fanfara la care activat o lungă perioadă, l-a condus cu lacrimi
pe ultimul drum.
În apropierea bisericii lor s-a găsit în jurul anilor 1810-1830,
de către cetăţeanul Boia Creţa, din localitate, o piatră voievodală de
hotar, pe care este inscripţionat mesajul „EO, MIRCEA VOIVOD”.16
Această piatră a fost adusă în biserică, dar a fost predată Oficiului
Protopopesc din Oraviţa, în anul 1976 şi se găseşte astăzi în Muzeul
Mitropoliei Banatului din Timişoara, prin grija I.P.S. Nicolae,
Mitropolitul Banatului.17
16 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Listă de inventariere din
19.12.1967, p. III. 17 Arhiva Parohiei Ordodoxe Sicheviţa, Proces-verbal de predare -
primire nr. 42/1978.
Sichevi ţa – Monografie
90
Obicei creştin
Un obicei care se întâlneşte numai în comuna Sicheviţa este
legat de aducerea porumbelului la biserică în noaptea de Înviere.
Părinţii sau rudele credincioşilor care pleacă din această viaţă tineri
şi fără lumânare aduc la biserică o lumânare pe care o aprind în
Vinerea Patimilor după-amiază şi care se dă de pomană pentru
sufletul decedatului.
În ziua de sâmbătă, seara, în jurul orei 20:00, rudele vin la
biserică cu o lumânare din ceară în formă de spirală, care se
pregăteşte acasă, peste care se pune un colac, iar în mână, cineva
din familie ţine un porumbel. Toată lumea care a avut în decursul
unui an răposaţi vine la biserică şi înconjoară masa, pe care este pus
Isus în mormânt, cu farfuria în care se află lumânarea şi colacul pe
care o ţine în mână împreună cu porumbelul. Se pune câte un ban
în tas.
Toată această ceremonie ţine până aproape de miezul nopţii.
După ce preotul dă lumina în biserică şi toată lumea iese
afară, credincioasele care ţin porumbelul ies afară şi dau drumul
păsării, care zboară din înaltul cerului, ducând sufletul celui răposat
uşurat de păcate la Dumnezeu.
Colacul se dă de pomană, lumânarea de ceară se lasă să
ardă în biserică până ce preotul cu procesiunea vine înapoi de la
locul unde iese cu Învierea, cu toate că în a doua zi de Paşti se iese
la cimitir aşa cum este obiceiul.
Creştinii se întorc cu toţii spre casă pentru a lua prânzul,
spunându-şi unii altora: „Hristos a Înviat!, Adevărat a Înviat”.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
91
Biserica Ortodoxă Română din Gornea
Hramul bisericii: Aflarea moa ştelor Sfântului Ierarh
Nicolae , care se sărbătoreşte în fiecare an la 9 mai
Din vorbele bătrânilor se spune că prima biserică din Gornea
fost la locul numit Ţârchevişte (biserică, în limba slavă), în secolul al
XIV-lea, pe promontoriul de piatră care se vede şi azi. În urma
cercetărilor arheologice întreprinse în anii 1968-1969, s-au găsit
morminte, o parte chiar lângă stâncă, la cca 15 m, iar cealaltă la villa
rustica spre est: un cimitir mare, aranjat după canoanele bisericeşti.
Între 1772-1809, când Gornea a fost înregimentată şi s-a
întocmit „Cartea Funduară”, se menţionează că satul avea o biserică,
probabil din lemn, şi era amplasată unde azi sunt casele familiilor
Micşa Alexandru şi Micşa Ştefan.
Actuala Biserică a fost zidită în anul 1834, cu cheltuiala
credincioşilor. Nu se cunosc arhitecţii şi antreprenorii, dacă vor fi fost.
A fost pictată în anul 1898 de pictorul Nicolae Haşca, ajutat de
ucenicul Petru Drăgilă din Prilipeţ. Zidirea bisericii s-a făcut cu
contribuţia benevolă a enoriaşilor. Hramul a fost şi este şi până astăzi
„Moaştele Sfântul Nicolae” (9 mai).
În 1913, biserica a fost renovată sub păstoria preotului Pavel
Popescu, după cum s-a constatat din inscripţia care se găseşte pe
peretele din fund al cafasului: „S-a renovat şi pictat biserica în anul
1913 sub domnia Împăratului Franţ Iosif I, Episcop dr. Miron Cristea
– protopop dr. Gheorghe Dragomir iar preot Pavel Popescu, au pictat
Nicolae Haşca şi Petru Drăgilă”.
Sichevi ţa – Monografie
92
Din păcate, inscripţia a fost acoperită cu vopsea, după cel de
Al Doilea Război Mondial, în perioada comunistă.
Obiectele de cult, cărţile religioase s-au ridicat şi adus la
noua biserică.
Merită amintit un fapt deosebit, un miracol am putea spune,
şi anume: o tânără fată numită Miliţa, mai târziu căsătorită cu Iacob
Strâmbei, lucra pe schelă ajutând pe zidari în muncă; deodată ea
alunecă de pe schelă; toţi erau speriaţi, deoarece se aşteptau la o
moarte sigură, dar a intervenit minunea, căci în cădere fata s-a
agăţat cu cămaşa de un cui al schelei. Cămaşa fiind de fuior, deci
rezistentă, nu s-a rupt şi astfel fata scapă cu viaţă.
Atât preotul Ştefan Curici, cât şi epitropii şi comitetul pentru
construcţia bisericii ar fi trebuit să schimbe locul construcţiei în cazul
în care fata ar fi murit.
Construcţia Bisericii este în stil baroc, în formă de navă
împărţită în naos, pronaos şi altar. Nu are pridvor, altarul
terminându-se în semicerc. Are, de asemenea, un turn cu două
clopote. Reparaţii s-au mai făcut în decursul timpului, dar cea mai
importantă a fost cea din anul 1998, în timpul preotului Moldovan Ion,
biserica fiind resfinţită de P.S. dr. Laurenţiu Streza, Episcopul
Caransebeşului.
Ca obiect de cult se poate aminti un potir cu inscripţia:
„Cinstit de căpitanul Ilie Megheleş 1863” , scris în limba slavonă; este
un potir de aramă suflat în aur, dar care, în timp, s-a şters.
Biserica a fost vizitată de P.S. Episcop Veniamin Nistor, la
10 august 1942 şi la 17 august 1948, şi de P.S. Episcop Laurenţiu
Streza, în anii 2000 şi 2002.
Gornea a mai fost vizitată de Vaida Voievod şi St. Tătărăscu.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
93
Este de menţionat şi vizita secretă a regelui Petru, tatăl
regelui Alexandru, asasinat la locuinţa lui Iosa Avram (Busuioc),
pescar, care l-a găzduit în anul 1910 timp de câteva zile.
Lista preoţilor care au slujit este cunoscută doar din
1793-1834, când preotul Ştefan Curici hotărăşte zidirea bisericii noi şi
schimbă locul acesteia în mijlocul satului, unde se găseşte astăzi, cu
toate că zidirea bisericii era hotărâtă să se facă în alt loc, unde ar fi
fost mai izolată. Din vechea biserică s-a folosit doar partea lemnoasă
la împrejmuirea noii biserici.
Preoţi
Seria preoţilor şi diaconilor este dată după matricolele cu anii
în care au slujit:
1794 - 1805 – Mihail Belodedici – preot
1805 – 1805 - Atanasie Stanoevici – adm. preot
1805 - 1843 – Ştefan Curici – preot
1843 - 1848 – Nestor Lupulovici – capelan
1848 –1849– Cozma Cuzmanovici din Sicheviţa
1849 –1862 – Nicolae Popescu – preot
1862 – 1898 – Ioan Serafin - preot
1898 - 1899 – Arsenie Golumba – preot administrativ
1899 – 1900 – Vasile Murgu – preot
1900 -1904 - Alexandru Guga – preot
1904 – 1917 – Pavel Popescu – preot
1917– 1918 – Vasile Blasiu – administrator din Sicheviţa
1918 – 1922 – Silviu Novacovici – preot
1922 – 1924– Ilie Jurescu – administrator din Sicheviţa
Sichevi ţa – Monografie
94
1924 – 1928 – Aurel Marta – preot
1928 – 1929 – Ilie Jurescu – administrator din Sicheviţa
1929 - 1929 – Arsenie Golumba – preot
1929 –1943 – Valeriu Popescu – preot
1943 – 1944 – Rusalin Simeria – preot
1944 – 1951 – Sergiu Groapă – preot
1951 - 1953 - Gheorghe Sporea – preot din Sicheviţa
1953 – 1958 – Păcescu Petre – preot
1958 – 1960 – Gheorghe Sporea – preot
1960 – 1962 – Ion Orăviţan– preot
1962 – 1978 – Gheorghe Sporea – preot
1978 – 1983 – Emil Găină – preot
1983 – 1985 - Gheorghe Sporea – preot
1985 – 1986 – Efta Nemeşagu – preot
1986 – 1998 – Constantin Potoceanu – preot
1998 – 2007 - Ioan Moldovan – preot
2007 – până în prezent, Daniel Nistoran - preot
Casa parohială este aşezată în centrul satului Gornea, fiind
clădită din cărămidă, în anul 1900, prin contribuţia benevolă a
credincioşilor din sat. Cimitirul are o suprafaţă de peste 5000 m2, iar
cea mai veche cruce de piatră din cimitir este din anul 1833.
Pe lângă cele două biserici ortodoxe, în comună sunt două
biserici baptiste, una în Sicheviţa şi cealaltă în Gornea. Biserica
baptistă din Sicheviţa a fost construită în anii 1928-1929, fiind
inaugurată în anul 1930. În Gornea credinţa creştin-baptistă a fost
adusă de Ilia Mărăşescu, casa lui devenind una de rugăciune încă
din anul 1925. După 1990, odată cu desfiinţarea CAP-ului, a fost
reprimită şi renovată clădirea proprie a bisericii construite în 1929.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
95
5. ŞCOALA
Este foarte greu de precizat cu exactitate, de când datează
primul act de educaţie din Sicheviţa, din cauza lipsei de documente
şcolare şi bisericeşti de dinainte de anul 1918. Este posibil să fi
existat şi şcoli confesionale, fiind şi locuitori greco-catolici, dar nu
sunt documente care să ateste acest lucru.
Alexandru Moisi precizează în lucrarea sa de referinţă asupra
Clisurii Dunării că la anul 1783 comuna avea un învăţător naţional.
Se spune că prin secolul al XIX-lea, comuna nu dispunea de
şcoală, cursurile se ţineau într-o casă particulară, în ,,casa cu stârc”
(a lui Bereci), casă care astăzi este demolată.O altă şcoală, posibil
înaintea celei menţionate mai sus, a funcţionat într-o casă particulară
(casa Tincăi lui Anoca), pe al cărei loc se află în zilele noastre casa
de la numărul 193, a lui Jurca Ştefan (Stevăn Codreanu)18. Cursurile
s-au desfăşurat, de la începutul secolului al XX-lea în clădirea din
centrul comunei, unde funcţiona şi primăria. Această clădire a fost
demolată pe la mijlocul anilor ’70, pe locul ei construindu-se un
complex alimentar şi mai multe apartamente de locuit.
În anul 1931, Statul Român, prin autorităţile din Sicheviţa,
cumpără o veche crâşmă din localitate, cu o suprafaţă de 260 m2,
situată lângă podul ce traversează râul Valea Sicheviţa, de la Firma
Moritz Schemberger, din Orşova, pe care o amenajează pentru
desfăşurarea cursurilor şcolare.
18 Inf. Gruiţa Iosif, Sicheviţa, nr. 100
Sichevi ţa – Monografie
96
Până în anul 1942, când încep lucrările de reconstrucţie a
,,Şcolii de la pod”, vechea clădire fiind demolată până la fundaţie şi
reclădită sub altă formă, cursurile se desfăşoară în incinta ambelor
clădiri. Odată cu demolarea acestei clădiri, elevii învaţă numai în
clădirea veche a primăriei, în schimburi: de dimineaţă şi după
masă.19
Lucrările decurg destul de bine, în prima parte, dar, după
ridicarea zidurilor şi acoperirea lor, lucrările sunt stagnate, datorită
lipsei banilor şi a războiului. De abia în anul 1950 se încheie lucrările
de reconstrucţie a şcolii, la care s-a mai adăugat o sală de clasă faţă
de forma de dinainte, s-a construit un coridor de acces din stradă,
care făcea legătura cu cel din spate, şi s-a mutat poarta de intrare de
pe uliţa laterală pe uliţa principală, lângă albia râului Sicheviţa.
Generalizarea învăţământului de 7 ani şi trecerea la
învăţământul de 8 ani a impus ca necesitate lărgirea spaţiului de
şcolarizare, pentru a putea fi cuprinşi în clasele V-VIII toţi elevii de la
şcolile de pe raza comunei Sicheviţa. Pentru aceasta se construieşte
o şcoală mai mare, pe două nivele, cu 8 săli de clasă, un laborator şi
dependinţele necesare (cancelarie, birou director, magazii, arhivă),
situată la limita dintre cele două sate, Sicheviţa şi Gornea, pentru a
scurta deplasarea elevilor din Satul Gornea până la şcoală, pe un
teren mlăştinos, cumpărat de comunitatea locală de la un anume
Ieremici. Lucrările se efectuează cu meseriaşi din localitate şi prin
prestarea muncii voluntare de către cetăţeni şi o parte dintre elevii
19 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registru de inspecţie a Şcoalei
primare de stat din comuna Sicheviţa, anii 1928 – 1950, p. 31.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
97
din clasele mai mari. Prin munca şi strădania inimosului director
Blagoe Novăcescu, la data de 15 septembrie 1966 , noul edificiu
şcolar este dat în folosinţă.
Datorită faptului că numărul elevilor creştea, formând clase
paralele, este nevoie de mărirea spaţiului de învăţământ şi, în anul
1969, la această clădire se mai adaugă un număr de 4 săli de clasă,
prin alipirea lor de clădirea construită anterior.20
În anul 1938, învăţătorul director Constantin Barbu înfiinţează
grupa de străjeri din ,,Straja Ţării”, mişcare paramilitară aflată sub
coordonarea regelui Carol al II-lea, după ce a absolvit cursul
organizat pentru acest scop de la Breaza.
Numărul elevilor parcurge un traseu sinuos. În anul 1928 erau
înscrişi un număr de 90 de elevi, în anul 1935 el creşte până la 176
de elevi, urmând ca în anul 1940 să ajungă la 407 elevi. Această
creştere semnificativă a numărului elevilor înscrişi la şcoală se
datorează realizării unui recensământ amănunţit, dar şi natalităţii
crescute în rândul populaţiei. După anul 1940, populaţia şcolară
începe să scadă drastic. Această scădere se datorează războiului,
mortalităţii infantile, diferitelor boli, dar şi datorită înfiinţării unui post
de învăţător la Cruşoviţa, pentru copiii de la sălaşele din acea zonă,
ajungând în anul 1951 la un număr de 169 de elevi înscrişi în cele
două cicluri de învăţământ21.
20 Ana Sorescu, Monografia comunei Sicheviţa, (manuscris),
Universitatea Bucureşti Facultatea de Istorie, 1989, p.62. 21 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registre matricole pe anii 1928
-1952.
Sichevi ţa – Monografie
98
Urmează din nou o creştere a numărului de elevi, în anul 1964
sunt înscrişi 340 de elevi, pe raza comunei Sicheviţa, excluzând
Gornea, ajungând în anul 1970, cu tot cu unităţile şcolare din satele
aparţinătoare, la 421.
Deşi numărul elevilor înscrişi la şcoală este mare, frecvenţa la
cursuri este foarte scăzută, în special a elevilor din clasa I.
Majoritatea copiilor locuiesc la sălaşe situate la mare distanţă de
şcoală, care, fiind mici, întâmpină dificultăţi privind deplasarea.
În anul şcolar 1964 – 1965, se trece la învăţământul
generalizat de 8 ani, până la acel moment în cadrul şcolii existând
învăţământ doar până la clasa a VII-a.
În anul 1968, odată cu mărirea spaţiului de învăţământ, ia
fiinţă clasa a IX-a. Clasele IX-X, au funcţionat o scurtă perioadă,
între anii 1969 – 1974. Începând cu anul 1983, se reînfiinţează
treapta I de liceu (clasele IX-X), cu profil agricol, care funcţionează
neîntrerupt până în anul 1991, când se desfiinţează, revenindu-se la
învăţământul de 8 clase.
În anul 2007, prin iniţiativa Consiliului local şi a primarului
Gheorghe Birtea, se demarează proiectul de reabilitare a şcolii din
fonduri de la guvern. Tot în anul 2007 se dotează şcoala cu mobilier
nou, se înlocuieşte întreaga instalaţie electrică şi se construieşte
gardul împrejmuitor din beton şi fier forjat.
În primăvara anului 2011, din iniţiativa directorului Ion Popovici
şi cu sprijinul primarului Petru Jurca, se demarează lucrările de
reparaţii la clădirea şcolii din satul Gornea, care adăposteşte în
prezent doar o grupă de grădiniţă. Se construiesc grupuri sanitare
interioare şi se amenajează o sală pentru „programul lapte şi corn”.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
99
În anul 1940, ia fiinţă un internat şi o cantină, ca sprijin pentru
elevii care vin de la sălaşe. Internatul funcţionează în casa numitului
Mihail Sorescu (Duca), casă aflată astăzi la numărul 178, până în
vara anului 1955, când, din cauza condiţiilor dificile de întreţinere şi a
înfiinţării şcolilor de la Liborajdia şi Valea Ravensca, se
desfiinţează22.
În toamna anului 1953, ia fiinţă Grădiniţa de copii din
Sicheviţa, la început ca grădiniţă sezonieră, iar mai apoi ca Grădiniţă
cu program normal. În prezent, grădiniţa, funcţionează în incinta
Şcolii Gimnaziale din Sicheviţa, cu două grupe.
În anul 1956, se mai deschid încă două unităţi de învăţământ
primar, în cătunele Liborajdea şi Valea Ravensca, care funcţionează:
cea de la Liborajdea în clădirea fostului pichet de grăniceri, de pe
malul Dunării, iar cea de pe Valea Ravensca, cu chirie în casă
particulară. Peste doi, trei ani, se deschid alte trei şcoli, în cătunele
Odăi (Străneac), Cârşie şi Valea Sicheviţa. Ele funcţionează fără
întrerupere până la închiderea lor din lipsă de elevi, în anul 1976, cea
din cătunul Valea Sicheviţa, în anul 1979, cea din cătunul
Liborajdea, în anul 1998, cea din cătunul Valea Ravensca, iar în anul
2000, cele din cătunele Cruşoviţa şi Odăi. Şcoala din cătunul Cârşie
mai funcţionează până în anul 2005, desfăşurându-şi activitatea într-
o clădire construită de comunitate.
În anul 1937 se înfiinţează al patrulea post de învăţător, iniţial
cu destinaţia Liuborajdea, iar mai apoi, din cauza densităţii mai mari
de elevi, este mutat în cătunul Cruşoviţa, dar din lipsă de cadre
22 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Dosar nr. 13, intrări – ieşiri, anii
1943 – 1944, p.17.
Sichevi ţa – Monografie
100
didactice este ocupat abia în anul şcolar următor, 1938-1939, de
către învăţătorul Grigorie Diaconescu. Cursurile se desfăşoară în mai
multe case particulare, închiriate.
În anul 1940, se demarează lucrările pentru construirea
edificiului şcolar din cătunul Cruşoviţa, datorită numărului mare de
copii de la sălaşe, situate la o distanţă destul de mare de şcoala din
comună. Construcţia acestei şcoli se va face cu ajutorul Comunităţii
de Avere a fostului Regiment nr. 13 Grăniceresc sârbo-bănăţean.
În baza ordinului nr. 199/1940 al Inspectoratului Şcolar
Judeţean, cu privire la cumpărarea terenului necesar construirii noii
şcoli din Cruşoviţa, deoarece primăria nu dispune de teren propriu,
se propune şi se cumpără terenul de la cetăţeanul Ianăş Moldovan,
cu suma de 27 000 lei23.
Lucrările se desfăşoară destul de anevoios, din cauza situaţiei
din ţară şi a războiului, cetăţenii din cătunul Cruşoviţa prestând
muncă voluntară la construirea acestui edificiu şcolar. În anul 1949
construcţia este finalizată şi dată în folosinţă.
Între anii 1972 – 1975, sub supravegherea inimosului învăţător
Nicolae Nemeşagu, s-a legat clădirea şcolii cu o centură din bare de
metal, ca o prevenţie la extinderea crăpăturilor mari apărute în
ziduri.
În anul 1939 demarează construcţia unui nou local al şcolii din
satul Gornea, lucrare începută sub conducerea învăţătorului
Constantin Dascălu şi terminată de abia în anul 1951, sub
conducerea învăţătorului Valeriu Popenciu. Asupra învăţământului
23 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registru de inspecţie a Şcoalei
primare de stat din comuna Sicheviţa, anii 1928 – 1950, p. 21.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
101
din satul Gornea a stăruit mai mult învăţătorul Ion Dragomir, în
monografia satului Gornea, în care detaliază acest aspect.
Din documentele studiate de învăţător reiese faptul că, la
întocmirea Cărţii Funduare, în 1809, satul avea şcoală (din 1791) şi
biserică: „În 1820, Gornea avea o şcoală confesională, cum a şi
rămas până în anul 1896, al cărei învăţător era plătit de către
comună cu un salariu de 5 florini lunar, iar părinţii care aveau copii la
şcoală mai dădeau 10 kg porumb şi jumătate car de lemne.
Deoarece şcoala nu avea un local propriu, ci funcţiona în câte
o cămăruţă în case particulare, în 1830 se zideşte clădirea
propriu-zisă a şcolii, la un loc cu primăria, prin contribuţia materială şi
în muncă a locuitorilor, aşa cum s-a întâmplat şi cu biserica ridicată
în 1793 şi reclădită în 1834.
Din 1791 aşadar, până în 1896, învăţământul era confesional
şi se făcea în limba română. Din 1896 până în 1918 se introduce
obligatoriu învăţământul în limba maghiară, cu scopul de
deznaţionalizare a românilor, iar învăţătorii erau plătiţi de stat. Pentru
realizarea acestui scop sunt numiţi sau aduşi numai învăţători care
ştiau limba maghiară. Este demn de remarcat faptul că unii preoţi,
alături de învăţători au fost în fruntea luptei pentru luminarea
poporului. Preoţii, în lipsa învăţătorilor, făceau şi pe învăţătorii, aşa
cum s-a găsit în însemnările din arhiva bisericii. Localul vechii şcoli
avea două săli de clasă care erau insuficiente. De aceea, în 1939, se
fac demersuri în acest sens şi Comunitatea de Avere a Regimentului
de Graniţă aprobă suma de 450 000 lei pentru zidirea şcolii, iar
Inspectoratul Şcolar Caraş dă avizul favorabil cu data de 13
octombrie 1939. Lucrările merg foarte încet şi în aprilie 1943 clădirea
s-a ridicat în roşu până la acoperiş, dat fiind război, lucrările se
Sichevi ţa – Monografie
102
sistează. Pentru ridicarea noii şcoli o activitate intensă a depus-o înv.
Constantin C. Dascălu şi comitetul de părinţi. Se munceşte apoi ani
de zile şi abia în 1951 localul a fost terminat şi dat în folosinţă sub
conducerea înv. Valeriu Popenciu.” [Dragomir I., 2003].
Din lipsă elevi, în anul 2010, şcoala se desfiinţează, în
această clădire funcţionând doar o grupă de grădiniţă24.
Şcoala Generală din Sicheviţa dispune, în prezent, de un
microbuz propriu, care transportă zilnic elevii de la sălaşe, la şi de la
şcoală, în condiţii de confort şi siguranţă.
Cadre didactice
După cum am arătat, în toamna anului 1918, întreaga arhivă
comunală a fost incendiată, iar documentele şcolare care au fost
depozitate acolo au fost distruse în întregime. Din această cauză
este foarte greu de reconstituit o listă precisă a învăţătorilor şi
directorilor până la acea dată.
În decursul anilor, numeroşi învăţători de pe întreg cuprinsul
ţării şi-au dat osteneala pentru educarea tinerei generaţii din
localitate. Din cauza condiţiilor vitrege, din acele vremuri, a izolării
localităţii (lipsa mijloacelor de transport, a trenului, a telefonului),
învăţătorii nu rămâneau perioade lungi de timp pe aceste plaiuri, ci
se transferau spre locuri cu condiţii mai bune.
24 Ion Dragomir Gornea, Monografia Satului Gornea, comuna
Sicheviţa, jud.Caraş-Severin, Ed. Marineasa, Timişoara 2003, p. 39.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
103
Dintre învăţătorii şi profesorii care au depus o muncă
intelectuală la şcoala din Sicheviţa îi amintim pe următorii:
Şcoala Gimnazială Sicheviţa:
1843 Nicolae Curici
1855 Vasile Toma
1918 – 1919 Titus Farcaş
1919 – 1920 Titus Farcaş, Maria Curie
1920 – 1921 Titus Farcaş, Maria Curie
1921 – 1922 Titus Farcaş, Maria Curie
1922 – 1923 Alexandru Ioviţă, Maria Curie
1923 – 1924 Alexandru Ioviţă, Florin Teculeanu
1924 – 1925 Alexandru Ioviţă, Eufenia Ioviţă
1925 – 1926 Alexandru Ioviţă, Petre Dinu
1926 – 1927 Gheorghe Câtu, Nicolae Frumosu
1927 – 1928 Gheorghe Câtu, Alexandru C. Mitroaică
1928 – 1929 Ioan Udreş , Charlotte Petrovici, Maria Băcilă
1929 – 1930 Ioan Voiculescu, Irma Werth, Maria Băcilă
1930 – 1931 Ioan Voiculescu, Irma Werth
1931 – 1932 Ioan Voiculescu, Irma Werth
1932 – 1933 Ioan Voiculescu, Irma Werth
1933 – 1934 Charlotte Petrovici, Irma Werth, Liobomir Roşu
1934 – 1935 Nicolae Ciupagea, Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu
1935 – 1936 Nicolae Ciupagea, Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu
1936 – 1937 Nicolae Ciupagea, Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu
1937 – 1938 Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu, Constantin Barbu
Sichevi ţa – Monografie
104
1938 – 1939 Charlotte Petrovici, Ion D. Roşu, Constantin Barbu,
Constantin Cochină;25
1939 – 1940 Ion G. Ionescu, Constantin Barbu, Charlotte Petrovici,
Dumitru Gorgoi;
1940 – 1941 Constantin Barbu, Charlotte Petrovici, Dumitru Gorgoi,
Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;
1941 – 1942 Constantin Barbu, Charlotte Petrovici, Dumitru Gorgoi,
Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;
1942 – 1943 Constantin Barbu, Terezia Bălean (Hanna), Dumitru
Gorgoi, Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;
1943 – 1944 Constantin Barbu, Terezia Bălean, Dumitru Gorgoi,
Constantin Bruciu, Margareta Bruciu;
1944 – 1945 Constantin Barbu, Maria Posteucă, Maria Crîngoiu,
Dumitru Gorgoi,
1945 – 1946 Constantin Barbu, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,
Vladimir Navruc, Elisabeta Navruc;
1946 – 1947 Constantin Barbu, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,
Vladimir Navruc, Elisabeta Navruc;
1947 – 1948 Vladimir Navruc, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,
Elisabeta Navruc, Constantin Barbu, Xenia Gorgoi;
1948 – 1949 Vladimir Navruc, Dumitru Gorgoi, Terezia Bălean,
Elisabeta Navruc, Maria Andrei, Xenia Gorgoi;
1949 – 1950 Charlotte Marcovici (Petrovici), Petre Văcăroiu, Maria
Andrei, Vasile Maria, Gheorghe Popa, Ion Băroiu;
25 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Registru de inspecţie a Şcoalei
primare de stat din comuna Sicheviţa, anii 1928 – 1950, p. 21.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
105
1950 – 1955 Gheorghe Popa, Valeriu Popenciu, Petre
Văcăroiu, Charlotte Marcovici (Petrovici), Luxiţa Secotă, Sava
Megheleş, Elena Dragomir(Berculescu), Vasile Maria, Ionel Fuchs,
Ion Dragomir, Maria Goia, Mircea Goia, Iulia Miheţ, Ana Bălaşa,
Maria Popa, Ana Jianu, Gheorghe Ion, Sofia Porundeanu, Petre
Păcescu26;
1955 – 1960 Cornel Mengher, Ionel Fuchs, Vasile
Andrei, Maria Andrei, Mihai Iacob, Gheorghe Popa, Maria Popa,
Petre Văcăroiu, Cornelia Bihoi, Zoe Vlad, Nicoleta Vlad, Elena Ozum,
Blagoe Novăcescu, Janeta Boţilă, Elena Marişescu, Gheorghe
Deheleanu, Gheorghe Dumitrescu, Stana Latovlevici, Aurel Alexi,
Saveta Hanţ, Adam Rusu, Emil Fieraru, Ion Morariu, Ana Iliescu
(Stancu), Ciceroni Dragoşin, Gheorghe Ion, Ion Dragomir;27
1960 – 1965 Blagoe Novăcescu, Zoe Circu (Vlad),
Maria Andrei, Eugenia Cănuci, Elena Marişescu, Ionel Fuchs, Elena
Baitz (Stănilă), Elena Marin, Elena Ion, Doina Raichici, Gheorghe
Nebunu, Lucia Barbu, Viorica Medvighi, Ilie Franţ, Petru Răduţ, Ion
Soroceanu, Elena Omescu, Vasile Nedea, Silvia Lupoianu, Elisabeta
Kadanez, Anelisse Münster, Florica Nicolae, Saveta Hanţ, Matei
Mălăelea, Gheorghe Duţă, Dobriţa Nebunu, Ion Morariu, Sergiu
Poleac 28;
26 Fond Şcoala de 7 ani Sicheviţa, 713/1923 - 1960 Cataloage,
Caransebeş. 27 Ibidem 28 Ibidem
Sichevi ţa – Monografie
106
1965 – 1970 Blagoe Novăcescu, Sofia Birtea
(Stâmbei), Ion Morariu, Adam Dragomir, Ştefan Capezan, Ionel
Fuchs, Zoe Circu, Mileva Rusu, Nicolae Petrişor, Gherghina Beloia,
Matei Mălăelea, Sava Megheleş, Doina Zăgănescu, Filareta Moza,
Silvia Mălăelea, Ion Dudilă, Stela Marcu, Andrei Nistoran, Aurora
Nistoran, Alexandra Petruţ, Gheorghe Petruţ, Ştefania Popa, Elena
Omescu, Ştefan Eder, Vasile Popa, Aurica Moza, Alfred Eckstein,
Florica Eckstein, Nicolae Grimacovschi, Cornelia Cuzmanovici,
Cristina Popa, Ecaterina Stancovici, Maria Hergane, Adam Hergane,
Gabriela Dumitru, Ottilia Popa, Ana Gruiţa, Persida Iorgovan,
Magdalena Novăcescu;
1970 – 1975 Blagoe Novăcescu, Zoe Circu (Vlad),
Ionel Fuchs, Magdalena Dragomir (Novăcescu), Mileva Rusu, Rodica
Ulariu, Gabriela Dumitriu, Alexandru Moza, Alexandra Petruţ, Maria
Hergane, Tudoriţa Moza, Andrei Nistoran, Aurora Nistoran, Ion
Morariu, Adam Hergane, Misirca Novăcescu, Adam Dragomir,
Pălăduica Dragomir, Vasile Popescu, Eugenia Bojin, Elena
Novăcescu, Gheorghe Popovici, Eleonora Popa, Otilia Popa, Ciţa
Popa, Vasile Popa, Floarea Vrăjitoru, Maria Ion, Ion Marişescu
1975 – 1980 Novăcescu Blagoe, Zoe Circu, Ionel
Fuchs, Iulia Micanovici, Maria Hergane, Adam Hergane, Tudoriţa
Moza, Alexandru Moza, Mihai Marc Socolescu, Eleonora Popa,
Adam Dragomir, Pălăduica Dragomir, Bogdan Herdi, Letiţia Oarcea,
Elena Roşu, Lătânca Văcean, Ana Sorescu (Iovănel), Dumitru
Boarnă, Vasile Popa29;
29 Ibidem
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
107
1980 – 1985 Ana Sorescu, Novăcescu Blagoe, Zoe
Circu, Ionel Fuchs, Maria Hergane, Adam Dragomir, Tudoriţa Moza,
Alexandru Moza, Catincel Chişărău, Mihai Marc Socolescu, Aurel
Perţ, Rozalia Perţ, Letiţia Oarcea, Elena Roşu, Antonie Popa, Adam
Hergane, Gaşpar Ion, Dumitru Boarnă, Maria Radosavlevici, Simona
Călogi, Ştefan Megheleş, Emilia Petruţ, Doina Benga, Luminiţa
Semenescu, Ana Chiţu30;
1985 – 1990 Ana Sorescu, Zoe Circu, Maria Hergane,
Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Alexandru Moza, Elena Moza,
Milena Nestorovici, Veronica Nistoran, Ion Vucea, Carmen Bolchiş,
Antonie Popa, Kramer (Chiţu) Ana, Mihai Marc Socolescu, Ana Popa,
Floarea Birtea, Florica Creţa, Tiberiu Chiş, Vasile Petruţ, Adam
Hergane31;
1990 – 1995 Ana Sorescu, Zoe Circu, Maria Hergane,
Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Alexandru Moza, Antonie Popa,
Darinca Stoian, Pălăduica Novăcescu, Silvia Mladenovici, Tincuţa
Cermac, Adam Hergane, Ana Frimu (Popa), Gheorghe Sporea;
1995 – 2000 Ana Sorescu, Zoe Circu, Maria Hergane,
Adam Hergane, Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Alexandru Moza,
Ana Frimu, Ion Popovici, Maria Popovici (Beloia), Tincuţa Cermac,
Gheorghe Sporea, Florica Amalia Găină (Roşu), Antonie Popa,
Simona Carmen Dragomir (Tudor), Maria Călina (Gruescu), Alina
Creţa (Dragomir), Ana Marcu, Claudia Minodora Moldovan, Mirela
Lenuţa Vereş, Dorin Nistoran32;
30 Ibidem 31 Ibidem 32 Ibidem
Sichevi ţa – Monografie
108
2000 – 2005 Ana Sorescu, Maria Hergane, Adam
Hergane, Adam Dragomir, Tudoriţa Moza, Mihai Avram, Lazăr Petruţ,
Ion Popovici, Maria Popovici, Florica Amalia Găină, Delia Maşek,
Alina Creţa, Adelina Marcu, Dorin Nistoran, Blagoe Lucian Roşu,
Florica Bâcleşan, Antonie Nemeşagu, Nelu Megheleş, Adrian Marcel
Rusu, Georgeta Teodora Lazarovici, Ana Marcu, Mărioara Găină-
Hergan, Antonie Popa, Claudia Minodora Moldovan, Maria Ţundrea,
Constantin Daniel Nistoran;
2005 – 2010 Ana Sorescu, Adam Dragomir, Adam
Hergane, Ion Popovici, Maria Popovici, Florica Amalia Găină, Ana
Stepnicica (Marcu), Alina Creţa, Maria Ţundrea, Slavca Dumitrovici,
Antonie Nemeşagu, Constantin Daniel Nistoran, Claudia Minodora
Moldovan, Nicolae Diaconu, Blagoe Lucian Roşu, Mărioara Găină-
Hergan, Florica Micicoi, Maria Jurca, Daniela Novăcescu, Mărioara
Anoca, Mihaela Diana Mihăiloni, Ionel Broşteneanţu, Alina Oana
Artenie, Corina Bându, Cătălin Dragomir;
2010 – 2012 Ion Popovici, Maria Popovici, Florica
Amalia Găină, Adam Hergane, Adam Dragomir, Alina Creţa, Daniela
Câmpean (Novăcescu), Blagoe Lucian Roşu, Nelu Megheleş, Olivera
Lupulovici, Corina Bându, Hadrian Narcis Folea, Mărioara Anoca,
Tincuţa Suru, Mărioara Găină-Hergan, Gheorghiţă Băloi, Marius
Cristian Buzatu, Cristina Angelica Iovanovici;
2012 – 2013 Florica Amalia Găină, Ion Popovici, Maria
Popovici, Adam Dragomir, Alina Creţa, Daniela Câmpeanu, Corina
Bându, Sofia Ticartici, Mărioara Găină-Hergan, Gheorghiţă Băloi,
Marius Cristian Buzatu, Cristina Angelica Iovanovici, Hadrian Narcis
Folea, Tincuţa Suru, Ana Sorescu, Elena Boboescu.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
109
Şcoala primară Gornea:
1791 învăţători: Paul Trăilovici, Vasile Ianaşa, Spiridon
Ianaşa, decorat pentru 50 de ani de învăţământ, Mihail Ianaşa.
Până în 1805 nu se cunosc numele învăţătorilor care au
funcţionat la şcoală, probabil tot cei menţionaţi în 1791.
1805-1843 învăţător preotul Ştefan Curici
1843-1846 învăţător Iacşa
1846-1875 Arsenie Cuzmanovici, Simion Scumpia
1875-1896 Filip Megheleş, învăţător originar din Gornea
1896-1904 Ion Străin din Gârbovăţ, Gazdy Ianoş, Kovaci
Ida, Şandor Ianoş
1904-1913 Lucaci Petru, Kovaci Ida, Gundeş Ilona,
Şandor Ianoş, Maria Curie
În 1910 erau deja două şcoli: una „oficială”, la primărie, iar
cealaltă, cu caracter privat-confesional, la Popa Petru Mărgeanu; se
menţionează însă că ar mai fi funcţionat o şcoală şi la Avram Popa.
1913-1915 Învăţători Maria Curie, Dumitru Văluşescu
1915-1916 Dumitru Văluşescu, Maria Curie
1916-1917 Maria Curie
1917-1918 Latinca
1918-1919 Silvinius Novacovici (preot), Megheleş Filip
1919-1920 Silvinius Novacovici (preot)
1920-1922 Silvinius Novacovici (preot), Maria Vuian
1923-1924 Maria Vuian, Roşu Gogu Jenică
1924-1925 Învăţătorul Nicolae Mircioiu, Lucreţia Marta,
Sichevi ţa – Monografie
110
1925-1926 Aurel Marta (preot), Sava Megheleş – învăţător
Gornea
1926-1927 Aurel Marta (preot), Ioan Udreş, Nicolae Mircioiu
1927-1928 Nicolae Mircioiu, Ioan Udreş
1928-1929 Nicolae Mircioiu, Irma Werth (cl. I-V), Nicolae Popescu
1929-1930 Nicolae Popescu, Irma Werth, Aurora Popescu
1930-1931 Nicolae Popescu, Irma Werth (cl. I-V), Aurora
Popescu
1931-1932 Nicolae Popescu, Aurora Popescu
1932-1933 Nicolae Popescu, Irma Werth (cl. I-V)
1933-1934 Nicolae Popescu, Aurora Popescu
1934-1935 Nicolae Mihăilescu, Aurora Popescu, Petru Bogoevici,
înv. suplinitor
1935-1936 Nicolae Mihăilescu, Aurora Popescu
1936-1937 Nicolae Mihăilescu, Aurora Popescu, Theodor Buracu
1937-1941 Constantin C. Dascălu, Aurora Popescu
1941-1942 Constantin C. Dascălu, Aurora Popescu, Gheorghe
Buda, Elena Băcilă
1942-1943 Constantin C. Dascălu, Aurora Popescu, Gheorghe
Buda
1943-1945 Constantin C. Dascălu, Spiridon Hudumac, Olga
Hudumac, Vladimir Navruc, Elena Navruc
1945-1946 Constantin C. Dascălu, Florentina Teodorov – începe
alfabetizarea
1946-1947 Constantin C. Dascălu, Maria Andrei, Valentina
Teodorov, Popa Aurica
1947-1948 Valentina Teodorov, Maria Andrei
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
111
1948-1949 Valentina Teodorov, Larisa Groapă, învăţătoare
suplinitoare
1949-1950 Valeriu Popenenciu, Valentina Teodorov, Viorica Muru
1950-1951 Valeriu Popenenciu, Viorica Muru
1951-1953 Viorica Muru
1953-1954 Viorica Muru, Goia Mircea, Ştef Grigore, Olimpia
Gărăiacu
1954-1955 Ion Dragomir, Elena Dragomir
1955-1956 Elena Dragomir, Miheţ Iuliana, Constantin Gheorghe
1956-1957 Elena Dragomir, Constantin Gheorghe, Ileana Deatcu
1957-1958 Elena Dragomir, Ileana Deatcu, Olimpia Epure
1958-1959 Elena Dragomir, Ileana Deatcu Moza, Doina Vucec
1959-1960 Elena Dragomir, Ileana Moza, Zamfira Codrea, Viorica
Paici, Zoe Dădulescu
1960-1961 Alexei Aurel dir., Elena Dragomir înv., Zamfira
Condrea înv., Ion Dragomir prof. – se înfiinţează cicl.
II, cu cl. a V-a, profesori Nicolae Seidel Elena
Omescu, Florica Nicolae, Nica Paulina înv.
1961-1962 Ion Dragomir – dir., Elena Omescu – prof. supl., Ana
Drăghici – înv., Elena Dragomir înv., Viorica Drăcea
înv. supl., Gheorghe Nebunu prof. supl., Florica
Nicolae, prof. supl.
1962-1963 Ion Dragomir – di., Gheorghe Nebunu – prof. supl.,
Elena Omescu – prof. supl., Margareata Balaban -
prof. supl., Aurelia Ienciu - prof. supl., Ion Iovan prof.
supl., Irina Plachi – prof. supl., Elena Dragomir – înv.
1963-1964 Ion Dragomir – dir., Elena Omescu – prof. supl., Ion
Sichevi ţa – Monografie
112
Iovan prof. supl., Tudoriţa Moza – prof., Alexandru
Moza – prof. supl. cl. I-ViI, Ştefan Cioancă înv. supl.,
Elena Urlăţeanu – înv.supl.,Elena Dragomir – înv.
calif.
1964-1965 Ion Dragomir – dir., Elena Dragomir – înv. calif.,
Milevuţa Moza – înv. supl. cl. I-VIII, Iovan Ion – prof.
spl., Paulina Goanţă – prof. supl. Alexandru Moza –
prof. supl., Tudoriţa Moza – prof. supl., Adam
dragomir – prof. supl., Vasile Popa – prof. supl.
1965-1966 Iona Dragomir – di., Elena Dragomir – înv., Roşu
elena – înv. supl., Strâmbei Sofi – prof. supl., Iova
Vasile – prof. supl., Petre Kolar – prof. supl., Milevuţa
Moza – înv. supl.
1966-1967 Ion Dragomir – înv. dir., Elena dragomir – înv.
1967-1984 Ion Dragomir – înv. dir. cl. I-IV, elena Dragomir – înv.
se pensionează
1985-1986 Ion Dragomir – înv. dir., Cornelia Luţă – înv.
1986-1988 Ion Dragomir – înv. dir. – se pensionează, Cornelia
Luţă – înv.
1988-1990 Ion Vucea – înv. dir., Cornelia Luţă – înv.
1990-1998 Ştefan Megheleş – înv. dir. cl. I-IV
1998-2000 Ştefan Megheleş – înv. dir., Nelu Megheleş – înv.
2000-2001 Ştefan Megheleş – înv. rămâne un singur post
În anul şcolar 1960-1961, la Gornea, ia fiinţă grădiniţa
sezonieră, unde au funcţionat educatoarele:
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
113
1960-1961 Omescu elena – educ. Supl.
1961-1962 Giurici Enuică Elena – educ. Supl.
1962-1963 Elena Enuică – educ.
1963-1964 Elena Enuică – educ., Maria Iacoban - educ.
1964-1968 Maria Iacoban - educ.
1968-1969 Maria Iacoban - educ., Stela Marcu – educ.
1969-1970 Stela Marcu – educ.
1970-1971 Duma Marieta- educ. calif.
1971-1972 Dudulescu (Tărăscu) Ana – educ. calif.
1972-1974 Iacoban Maria – educ. necalif.
1974-1975 Rusu Mileva şi Dauşe Maria – educ. necalif.
1975-1977 Nermeşagu Ingheborg – educ. calif.
1977-1981 Uduli Diona – educ. necalif.
1981-1982 Toroapă rodica – educ. calif.
1982-1983 Cârstea Coca – educ. necalif.
1983-1985 Popa Ana - educ. necalif.
1985-1986 Creţa Florica – educ. necalif.
1986-1990 Nistoran Veronica – educ. calif.
1990-2001 Moza Cediţa – educ. calif.
La grădiniţa din Sicheviţa au îndrumat primii paşi ai copiilor
pentru şcoală educatoarele:
Elena Aricescu, Maria Iacoban, Lătânca Văcean (Sorescu), Marieta
Duma, Iconia Guran, Maria Danşe, Ana Terescu, Mileva Rusu,
Florica Popa, Maria Călina, Florica Micicoi, Ecaterina Lupulovici,
Alina Creţa, Ecaterina Lenuţa Nistoran, Simona Carmen Dragomir.
Sichevi ţa – Monografie
114
Şcoala primară Cruşoviţa:
Grigorie Diaconescu, Gheorghe Dumbravă, Ion C. Ionescu,Vasile
Atănăsoaie, Aurelia Sălăgeanu, Maria Andrei, Blagoe Novăcescu,
Vasile Andrei, Elena Marin, Elena Omescu, Sava Megheleş,
Alexandru Stoian, Seidl Nicolae, Eva Roiban, Nicolae Stoican,
Nicolae Nemeşagu, Doina Benga, Florica Dragomir, Ştefan
Megheleş, Mărioara Hergan, Florica Creţa, Ana Moldovan (Sârbu),
Ion Popovici.
Şcoala primară Liborajdia:
Cornel Bălana, Nicolae Enache, Atanasie Popescu, Petre
Apostolescu, Ilie Marcu, Milan Anoca, Ion Laţcu, Elena Dragomir,
Adam Dragomir, Mitruţa Rusu, Rodica Toroapă.
Şcoala primară Valea Ravensca:
Ion Gheorghe, Zoe Circu (Vlad), Maria Andrei, Floarea Birtea, Ana
Sorescu (Petruţ), Blagoe Novăcescu, Ana Stepnicica (Marcu), Maria
Călina (Gruescu).
Şcoala primară Odăi:
Janeta Boţilă, Maria Coltor, Ilie Costescu, Persa Iorgovan, Eva
Roiban, Ioana Sârb, Maria Nemeşagu, Timotei Cocârtău, Mihai
Popovici, Ştefan Cioancă, Arsenie Gruiţa, Elena Moza, Luca Veselin,
Vasile Circu, Mărioara Hergane, Sava Megheleş, Nicolae Preda,
Daniela Veran, Dumitru Boarnă, Ileana Marian (Ţintaş), Petru Birtea,
Dorina Brăilă, Iglica Balaci (Brăilă), Ion Popovici, Maria Călina
(Gruescu), Blagoe Lucian Roşu.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
115
Şcoala primară Valea Sicheviţa:
Ion Dragomir, Aurelia Medvighi, Eugenia Cănuci, Dochia Miculescu,
Aurelia Luţă, Stela Marcu, Magdalena Dragomir, Elena Dragomir.
Şcoala primară Cârşie:
Gheorghe Scăenuşu, Pavel Beloia, Simion Danşe, Mitruţa Rusu,
Adam Dragomir, Filip Florea, Gela Duroi, Ion Vucea, Elena Moza,
Floarea Birtea, Ana Sorescu (Petruţ), Blagoe Lucian Roşu, Nelu
Megheleş.
Directori
De-a lungul anilor, slujind cu dăruire, cu un imens
devotament pentru munca de dascăl şi pentru educarea şi
„dezgheţarea minţii” copiilor de ţăran, meşteşugar şi intelectual din
localitatea Sicheviţa, directorii de şcoală au făcut ca învăţământul din
localitate să persevereze şi locuitorii să aibă o viaţă mai bună prin
„ştiinţa de carte”.
Primul învăţător director cunoscut în localitate din
documente, menţionat de către Nicolae Ilieşiu este Nicolae Curici pe
la 184333.
De pe la începutul secolului al XX-lea se pot preciza cu
siguranţă directorii care au condus şcoala din Sicheviţa.
33 Nicolae Ilieşiu, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş –
Severin, Ed. Mica Valahie, Bucureşti 2011, p. 274 – 276.
Sichevi ţa – Monografie
116
Ei sunt următorii:
Titus Farcaş (până în 1922) – Înv. Diriginte34
Alexandru Ioviţă ( 1922 – 1926) – Înv. Diriginte
Gheorghe Câtu (1926 – 1927) – Înv. Diriginte
Nicolaie Frumosu (1927 – 1928) – Înv. Diriginte
Ioan Udreş (1928 – 1929) – Înv. Director
Ioan Voiculescu (1929 – 1934) – Înv. Director
Liubomir Roşu (martie 1934 – sept. 1934) – Înv. Director
Nicolae Ciupagea (sept. 1934 – dec. 1934) – Înv. Director
Ion D. Roşu (dec. 1934 – 1939) – Înv. Director
Constantin Barbu (1939 – 1942) – Înv. Director
Dumitru Gorgoi (1942 – 1943) – Înv. Director
Constantin Barbu (1943 – 1946) – Înv. Director
Vladimir Navruc (1946 – 1949) – Înv. Director
Petre Văcăroiu (1949 – 1950) – Director
Ion Băroiu (1950 – 1951) – Director
Valeriu Popenciu (1951 – 1952) – Director
Gheorghe Popa (1952 – 1955) – Director
Cornel Mengher (1955 – 1956) – Director
Ionel Fuchs ( 1956 – 1959) – Director
Blagoe Novăcescu (sept. 1959 – oct. 1972) – Director
Andrei Aurel Nistoran (oct. 1972 – sept. 1975) – Director
Adam Hergane (sept. 1975 – sept. 1980) – Director
34 Anuarul Romaniei Mari 1924-1925 - online de la Biblioteca
Congresului S.U.A., p.296.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
117
Ana Sorescu (1 sept. 1980 – 30 iunie 1989) – Director
Maria Hergane ( 1 iulie 1989 – 31. dec 1989) – Director
Ana Sorescu (1 ian. 1990 – 30 sept. 1997) – Director
Alexandru Moza ( 1 oct. 1997 – 31 aug. 2000) – Director
Mihai Avram (1 sept. 2000 – 14 martie 2003) – Director
Ana Sorescu (15 martie 2003 – 31 aug. 2009) – Director
Ion Popovici (1 sept. 2009 – 12 dec.2011) – Director
Maria Popovici (13.dec 2011 – 31 aug. 2012) – Director
Florica Amalia Găină (1 sept. 2012 – prezent) –
Director35
Dascăl de seamă
Blagoe Novăcescu, fiul lui Vichentie şi al Misircăi, vede
lumina zilei pe data de 23 ianuarie 1928, în comuna Sicheviţa, într-o
familie de ţărani muncitori din cătunul Cruşoviţa. Frecventează
şcoala primară atât în cătunul natal, cât şi în comună, unde se
dovedeşte a fi un elev foarte silitor, cu rezultate şcolare deosebite şi
un scris caligrafic. Este apreciat în dese rânduri de către învăţătorul
Ion D. Roşu, care îi spune că o să ajungă un ,,dascăl” destoinic, când
va fi mare, lucru care se va realiza mai târziu.
În anul 1946, se căsătoreşte cu Silvia Gruiţa, împreună cu
care are patru fete: Magdalena, Misirca, Elena şi Ana.
În anul 1959 este numit director al Căminului Cultural din
localitatea Sicheviţa, iar la puţin timp preia „frâiele” Şcolii Generale
din Sicheviţa, fiind numit director al acestei instituţii. O lungă perioadă
35 Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, Matricole, Registre intrări – ieşiri
1920 -1999;
Sichevi ţa – Monografie
118
de timp ocupă în paralel cele două funcţii, cu deosebită abnegaţie şi
devotament.
Pe la mijlocul anilor ’60 se înscrie la Facultatea de istorie, dar
din motive necunoscute renunţă la aceasta doar după un an.
Desfăşoară o bogată activitate culturală şi artistică, înfiinţând
formaţii de dansuri populare, formaţia de „lăuţi cu tolcer” (vioară cu
goarnă), ansamblul de teatru şi un numeros şi valoros cor mixt, cu
care a participat la diferite festivaluri, fiind premiat de nenumărate ori.
La începutul anului 1961, prin strădania şi prin munca, de
acum, directorului Blagoe Novăcescu, demarează lucrările la şcoala
nouă. Acest edificiu este finalizat în anul 1966, dar din cauza lipsei
spaţiului i se mai adaugă încă patru săli de clasă în anul 1969.
Directorul supraveghează permanent lucrările de construcţie,
participând, când era nevoie, chiar la munca fizică.
Tot lui i se datorează înfiinţarea claselor a IX-a şi a X-a în anul
1969, uşurând prin aceasta deplasarea elevilor spre Berzasca sau
Moldova Nouă, unde puteau să-şi continue studiile.
În anul 1993 se îmbolnăveşte destul de grav, iar pe data de
18.01.1994, la doar 66 de ani, părăseşte aceasta lume, lăsând în
urmă multe lucruri neterminate. Este înmormântat în cimitirul local,
până unde este condus de un mare număr de oameni, care l-au
cunoscut şi apreciat în decursul vieţii.
În anul 2012, s-a propus ca Şcoala Gimnazială din Sicheviţa
să poarte numele „Blagoe Novăcescu”.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
119
6. PRIMĂRIA
Primăria comunei este în localitatea Sicheviţa, nr. 396, având
următoarea fişă de prezentare:
Adresa: Sicheviţa, nr.396,
cod poştal: 327335
Primar: Nicolae Kramer
Viceprimar: Adam Circu
Secretar: Ionel Roman Subţire
Telefon/Fax: 0255 / 545 188
E-mail: primă[email protected]
Sichevi ţa – Monografie
120
Suprafa ţa: 12621 ha
Popula ţie: 2285 loc
Localit ăţi: 19 sate: Sicheviţa, Gornea,
Brestelnic,Cameniţa, Cârşie, Cracu
Almăj, Cruşoviţa, Curmătură, Frăsiniş,
Liborajdea, Lucacevăţ, Martinovăţ,
Ogaşu Podului, Streneac, Valea
Oreviţa, Valea Ravensca, Valea
Sicheviţei, Zănou, Zăsloane
Consiliul Local: 11 consilieri:
1. Avram Mihai 2. Beloia Sava 3. Circu Milan 4. Circu Adam 5. Damian Georgel 6. Dragomir Adam 7. Gaina Hergan Arsenie 8. Jurca Ilie 9. Jurca Petru 10. Popa Nicolae 11. Suru Andrei Adrian
Preşedintele
Consiliului Local:
Se stabileşte prin rotaţie pe o perioadă
de 3 luni
Utilit ăţi:
- căi de acces: DN 57 şi DJ 571A
- reţea de apă: Se realizează alimentarea cu apă a
celor două localităţi, Sicheviţa şi
Gornea printr-o reţea de 7,5 Km
-reţea de canalizare: Lungimea reţelei de canalizare în cele
două sate este de 4,7 km
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
121
- reţea electrică Comuna are 13 sate din cele 19
racordate la o reţea de energie
electrică. Cele 6 sate neelectrificate
sunt: Curmătura, Frăsiniş, Lucacevăţ,
Martinovăţ, Streneac şi Valea Oreviţa.
Pentru electrificarea acestor sate sunt
deja proiecte care aşteaptă finanţarea.
Iluminatul public este asigurat în
localităţile Sicheviţa şi Gornea cu o
reţea de 7,7 km.
- reţea de
telecomunicaţii
Telefonie fixă: Romtelecom există în
localităţile: Sicheviţa, Gornea şi
Liborajdea.
Telefonie mobilă: Semnal pentru
telefonia mobilă în reţele Orange,
Vodafone şi Cosmote există în
majoritatea satelor, mai puţin în:
Brestelnic, Liborajdea, Martinovăţ şi
Valea Oreviţa.
Televiziune: prin cabluTV
Radio: se recepţionează unde radio
pentru posturile locale
Internet: accesul la Internet este în
toate satele electrificate
- reţea de gaz: Nu există
Sichevi ţa – Monografie
122
Sănătate: Există un dispensar medical între
Gornea şi Sicheviţa, cu un medic de
familie: dr. Dulam ă Octavian.
Asistenţă medicală: o asistentă cu
pregătire de specialitate;
Farmacie: un punct farmaceutic în
centrul comunei Sicheviţa.
Medic veterinar: nu există
Educa ţie: În comună există o Şcoală Gimnazială
la Sicheviţa şi două grădiniţe, una în
Sicheviţa şi una în Gornea.
În anul şcolar 2012-2013 există un
număr de: 51 de preşcolari, 16 copii în
„Clasa zero”, 72 de elevi în ciclul
primar şi 79 de elevi în cilcul gimnazial.
Pregătirea este asigurată prin cele 19
cadre titulare: 3 educatoare, 5
învăţători şi 11 profesori:
Profesori:
1. Cirpean Daniela 2. Creţa Alina 3. Iovanovici Cristina Angelica 4. Suru Tincuţa 5. Buzatu Cristian Marius 6. Folea Narcis Hadrian 7. Băloi Gheorghita 8. Bandu Corina 9. Ticartici Sofia 10. Sorescu Ana 11. Dragomir Adam
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
123
Învăţători:
1. Boboescu Elena 2. Găină Hergan Mărioara 3. Popovici Ion 4. Popovici Maria 5. Găină Florica Amalia
Educatoare:
1. Nistoran Ecaterina Lenuţa 2. Lupulovici Veriţa 3. Dragomir Simona Carmen
Cultur ă: Comuna Sicheviţa are două cămine
culturale, unul în Sicheviţa şi unul în
Gornea, şi o bibliotecă comunală cu
peste 8300 de volume.
Căminul cultural din Sicheviţa a fost
construit în anul 1956, pentru ca în
anul 1974 să i se anexeze încă un
corp de clădire.
Căminul cultural din Gornea a fost
construit în anul 1964. Din 27 iulie
1969 şi până 25 iunie 2013 a găzduit
Muzeul sătesc Gornea, cu cele patru
săli de expoziţie ale sale.
La 25 iunie 2013 va avea loc
inaugurarea Muzeului sătesc „Ion
Dragomir” din Gornea, în fosta clădire
a şcolii primare din localitate.
Sichevi ţa – Monografie
124
Poli ţie: Postul de poliţie se găseşte în
localitatea Sicheviţa, având două
cadre: Mreaja Mihai şi Duicu Daniel
Pe raza comunei nu există unităţi de
jandarmi şi firme de pază.
La nivelul comunei există şi o unitate
de pompieri voluntari.
Drumuri: Lungimea totală a drumurilor pe raza
comunei este de 34,6 km, din care:
11,6 km pe DN 57, 12 km pe DJ571A
şi 11 km pe drumurile comunale.
Imobiliare: Comuna are 1089 de locuinţe din care:
1071 proprietate privată şi 18
proprietate publică.
Preţul caselor variază în funcţie de
aşezare şi este între 15 000 – 30 000
de euro. Preţul terenurilor este diferit:
• intravilan: 15-20 euro/m2
• extravilan:2200 euro /ha.
Sărbători
tradi ţionale:
Ruga satului:
Sichevi ţa: în zile de Rusalii, când
este hramul bisericii „Sfânta Treime”.
Gornea: la 9 mai, când este hramul
„Aflarea moaştelor Sfântului Ierarh
Nicolae”.
Târgul din sat: are loc bilunar, în
prima şi a treia duminică din lună.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
125
Din cauza arderii arhivei, în anul 1918, la Primăria Sicheviţa
nu s-au mai găsit documente pe baza cărora să se poată întocmi o
listă a tuturor primarilor din comună. De aceea, am apelat la bătrânii
satului, cu ajutorul cărora am reconstituit-o, cronologic, începând cu
anul 1855.
Primari
1.Iovan Lupulovici 1855-1867
2.Costa Peia 1867-1872
3.Zaharia Stanomir 1872-1885
4.Costa Neda 1875-1879
5.Sava Avram 1879-1883
6.Tudor Stanomir 1883-1886
7.Iacob Călina 1886-1890
8.Vicea Damian 1890-1893
9.Adam Popa 1893-1902
10.Petru Strâmbei 1902-1906
11.Macu Rupnic 1906-1912
12.Nicolae Moza 1912-1915
13.Lazăr Rupnic 1915-1918
14.Petru Strâmbei 1918-1921
15.Ioan Popa 1921-1930
16.Gheorghe Moza 1930-1933
Comisie interimară 1933-1934
17.Sava Lazarovici 1934-1937
18.Pavel Popa 1937-1938
Sichevi ţa – Monografie
126
19.Milutin Belodedici 1938-1940
20.Iova Moza 1940-1941
21.Milutin Belodedici 1941-1945
22.Mihai Mărişescu 1945-1946
23.Popa Pavel 1946-1948
24.Ion Stoicu 1948-1949 (delegat)
25.Gheorghe Damian 1949-1952 (preşedinte)
26.Cuzmanovici Iosif 1951-1952 – de acum preşedinte va fi pe comună prin reforma administrativă
27.Stoica Nicolae 1952 august -1953 mai
28.Cârjoi Gheorghe 1953 mai -1955 februarie
29.Zaica Ion 1955 februarie -1958 februarie
30.Roşu Blagoe 1958 februarie -1960 august
31.Dragomir Radu 1960 august -1960 decembrie
32.Popa Simion 1960 decembrie -1967 februarie
33.Circu Ilie 1967 februarie -1969 martie
34.Gruiţa Iosif 1969 martie -1973 iunie
35.Văceanu Tănase 1973 iunie -1982 octombrie
36.Creţa Ion 1982 octombrie -1989 decembrie
37.Dragomir Ion 1989 decembrie -1992 martie
38.Fuchs Ionel 1992 martie -1996 mai
39.Avram Mihai 1996 mai -2000 iunie
40.Birtea Gheorghe 2000 iunie -2008 iunie
41.Jurca Gheorghe 2008 iunie -2012 iunie
42.Kramer Nicolae 2012 iunie - prezent
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
127
Notari (secretari) comunali
Notarii şi secretarii, identificaţi după registrele Primăriei
Sicheviţa, începând cu anul 1895, au fost:
1895 -1896 1. Lecsö Kalman 1896 -1898 2. Richel Alois 1898 -1904 3. Pizar Iosif 1904 -1907 4. Merkler Antonie 1907 -1908 5. Balaban Ioan 1908 -1917 6. Cure Mihai 1917 -1919 7. Karolyi Gheorghe 1919 -1921 8. Craici Milan 1921 -1926 9. Karolyi Gheorghe 1926 -1931 10. Paleu Valeriu 1931 -1931 11. Craiovan Aurel 1931 -1932 12. Mirea Pavel 1932 -1933 13. Marchescu Gheorghe 1934 -1934 14. Dumitrescu Ioan 1934 -1938 15. Marcovici Gheorghe 1938 -1939 16. Şandor Ladislau 1939 -1942 17. Popovici Liviu 1942 -1949 18. Băleanu Virgil 1949 -1949 19. Pitic Vasile (secretar) 1949 -1953 20. Zaica Ioan 1953 -1955 21. Popa Gheorghe 1955 -1958 22. Roşu Blagoe 1958 -1960 23. Ţoia Vasile 1960 -1966 24. Rusu Adam 1966 -1968 25. Popovici Ilie 1968 -1992 26. Birtea Gheorghe 1992 -1999 27. Rusu Adam 1999 - prezent 28. Subţire Roman Ionel
Sichevi ţa – Monografie
128
Pe raza comunei Sicheviţa îşi desfăşoară activitatea în bune
condiţii mai multe firme mici şi mijlocii, dintre care, cele principale,
sunt prezentate în tabelul 6.1. Tabelul 6.1.
Nr.
crt. Denumire firm ă Locul Activitatea Nr. ang .
1 Cooperativa de credit
„Caransebeşana”
Sicheviţa Credit
cooperatist
2
2. S.C. Cameniţa SRL Sicheviţa Alimentaţie 4
3. S.C. Jurca Ilie SRL Sicheviţa Transport 8
4. S.C. Tehnocontact SRL Sicheviţa CaTV şi Internet 2
5. S.C. Ion & Iasmina SRL Sicheviţa Alimentaţie 2
6. S.C. Imperial SRL Sicheviţa Comerţ 2
7 S.C. Charly Com SRL Sicheviţa Alimentaţie 2
8. S.C. Olteanu SRL Gornea Comerţ 2
9. S.C. Moza Trans SRL Gornea Transport 4
10 Farmacia Barna Sicheviţa Medicamente 2
11. AF Pădureanu Sicheviţa Alimentaţie 2
12. AF Stefi Sicheviţa Prelucr. lemn 2
13. AF Juriţa Sicheviţa Prelucr. lemn 4
14 AF Căuniţa Gornea Turism 10
15. AF Şumiţa Liborajdea Turism 3
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
129
7. ECONOMIA
Primăria Sicheviţa este în continuă căutare de investitori,
identificând noi oportunităţi de dezvoltare economică a comunei prin
exploatarea şi valorificarea resurselor naturale de pe teritoriu,
cum ar fi:
� îmbutelierea apei minerale de la Izvorul de sub Cârşie, situat
la 4 km de Sicheviţa şi cu un debit de 10 l /s;
� exploatarea şi valorificarea caolinului pentru porţelan, gresie
sau faianţă. Zăcământul este situat la 5 km distanţă de satul
Sicheviţa;
� exploatarea şi valorificarea granitului existent pe raza
comunei, la cele două cariere de granit;
� construirea de case de vacanţe, pensiuni , moteluri şi hoteluri,
la drumul naţional DN 57.
� dezvoltarea celor două porturi industriale de la Dunăre, unul
la Căuniţa, iar celălalt la Liborajdea.
Pentru fiecare investitor, administraţia locală asigură anumite
facilităţi:
� concesionări de terenuri;
� scutiri de impozite pe teren timp de 5 ani de la finalizarea
investiţiei;
� o infrastructură îmbunătăţită de la an la an;
� prezentare şi reprezentare în comunitate.
Economia comunei Sicheviţa se poate dezvolta în viitor prin
turism şi agricultură.
Sichevi ţa – Monografie
130
8. AGRICULTURA
Faptul că Sicheviţa a avut mult pământ şi de o calitate destul
de bună, favorizat de o climă blândă a făcut ca ocupaţia principală a
oamenilor să fie agricultura cu ramurile ei de bază: cultivarea
plantelor şi creşterea animalelor.
După recensământul agricol din anul 2010, datele principale
din registrul agricol al comunei se pot vedea în tabelul 7.1., pentru
cultivarea plantelor pe terenurile arabile ale comunei, şi în
tabelul 7.2., pentru creşterea animalelor.
Tabelul 7.1.
Nr.
crt.
Situa ţie teren pe
categoria de folosin ţă Suprafa ţa
1 Teren arabil 2000 ha
2 Păşuni şi fâneţe 1807 ha
3 Livezi 76 ha
4 Vii 4 ha
5 Neutilizat 44 ha
6 Teren împădurit 132 ha
7 Curţi şi clădiri 42,45 ha
Deşi tinerii de astăzi nu mai sunt atât de legaţi de pământ şi
sat, cultivarea plantelor constituie, alături de creşterea animalelor,
principala ocupaţie a locuitorilor din Sicheviţa. Cele mai importante
culturi sunt de grâu, porumb şi ovăz, precum şi de plante furajere:
trifoi şi lucernă.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
131
Porumbul se cultivă încă din secolul al XVI – lea. Până în
anul 1850, porumbul se cultiva în Sicheviţa numai în „cuiburi”.
Pământul era săpat cu târnăcopul sau sapa şi porumbul era pus în
cuiburi.
După introducerea porumbului ca plantă de cultură, mămăliga,
denumită de localnici „coleşă” , va deveni alimentul de bază pentru
schiviceni.
Astăzi, porumbul se cultivă în „rânduri”, când seminţele se pun
în brazdă şi se foloseşte plugul de prăşit.
Grâul este o plantă mai pretenţioasă şi de aceea cultura lui nu
este uşoară. Când în sat grâul se recolta manual, el se tăia cu secera
sau coasa, se făceau snopi şi crâştaşi şi, după ce stătea câteva zile
bune, era dus la treierat.
Cultura pomilor fructiferi este bine dezvoltată în Sicheviţa, mai
ales cea de pruni.
Din prunele de toamnă se face „pesmet”, iar din prunele de
vară şi din cele „galbene” se face „răchia de Banat”.
O parte din prunele de toamnă erau fripte sau uscate, fiind un
aliment căutat pe perioada postului.
Plantele furajere, în special trifoi şi lucernă, s-au cultivat
mereu, pentru că oamenii au învăţat în timp că „rotirea culturilor” este
o necesitate pentru „odihna” şi reîmprospătarea pământului.
Cultura legumelor nu a fost nicicând o preocupare deosebită
pentru a face comerţ. Fiecare familie cultivă numai pentru nevoile
proprii: ceapă, varză, fasole, roşii, ardei, castraveţi, morcovi, pătrunjel
şi mai ales cartofi. De obicei fasolea se cultiva împreună cu
porumbul, în cultură ascunsă. O singură cultură a dispărut: cânepa.
Sichevi ţa – Monografie
132
Tabelul 8.2.
Nr. crt. Situa ţie efectiv de
animale Număr de capete
1 Bovine 610
2 Ovine 491
3 Caprine 432
4 Porcine 1108
5 Păsări 14962
6 Cabaline 248
7 Albine 3000
Răspândită încă de timpuriu sub forma păstoritului, creşterea
animalelor la „colibă” a constituit o activitate permanentă a locuitorilor
din Sicheviţa.
Dacă în trecut femeile îngrăşau păsări – gâşte, raţe - pe care
le duceau la târg la Berzasca (duminica) şi la Moldova Nouă
(sâmbăta) şi, totodată, vindeau lapte, ouă şi brânză pe care luau
bani, astăzi, este nevoie de investiţii în comună pentru:
� construirea unui abator pentru achiziţionarea şi
sacrificarea animalelor şi păsărilor;
� deschiderea unui centru de colectare şi procesare a
fructelor pentru a produce sucuri şi alte băuturi. Din
comună se pot achiziţiona anual 300 tone de prune şi
230 tone de mere, pere şi de alte fructe;
� achiziţionarea şi valorificarea mierii de albine de la cei
peste 50 de apicultori din comună, care deţin peste 300
de familii de albine.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
133
9. TURISM
După 650 de ani de existenţă, Sicheviţa a rămas un sat
bănăţean tradiţional, unde există una dintre cele mai căutate atracţii
turistice tradiţionale ale Clisurii Dunării: Ansamblul de mori cu
ciutur ă şi butoni din Sichevi ţa.
Tot atât de vechi ca şi morile de la Rudăria, morile de la
Sicheviţa (existente din 1809) funcţionează şi astăzi. Toate morile de
apă sunt cu „ciutură” şi ax vertical, considerate pe drept cuvânt a fi
precursoarele turbinelor Kaplan.
Căutaţi cele 10 mori de apă de la Sicheviţa, aşezate şirag pe
o distanţă ce se întinde pe 10 km (2 ore de mers pe jos), de la
Dunăre la izvoarele apelor din munţi, şi veţi vedea elementul unic
prin care se deosebesc de cele de la Rudăria. Apa nu se aduce la
ciutură pe „jgheab”, ci prin „butoni”, un tub din lemn sau din ciment
prin care se măreşte debitul apei care izbeşte paletele radiale ale
ciuturei. Majoritatea morilor sunt ridicate direct pe cursul apei, însă
veţi întâlni şi mori la care apa este adusă pe „ierugă”. După cum este
locul, morile sunt ridicate pe furci de lemn, cu picior de piatră spre
albie şi cu un altul direct pe sol. Un alt element unic în această zonă
este construcţia „morii cu două încăperi”. Dacă în sat morile sunt
monocelulare, cele de pe cătune sunt cu două încăperi: una pentru
moară şi una pentru „grajd”, unde stau caii sau boii care au tras
căruţa sau carul cu „măciniş”, pe perioada cât durează măcinatul.
Morile sunt construite din bârne de lemn „lipite” cu pământ
galben (lut) şi au acoperişul de şindrilă „în două ape”. Lângă piatra
Sichevi ţa – Monografie
134
morii fixată direct pe axul ciuturei, este vatra cu horn deschis, pentru
ca „morarul” să se încălzească noaptea la foc.
Fiecare moară este un monument de arhitectură populară
pentru cei pasionaţi de agroturism şi vor să trăiască „viaţa la ţară”
pentru câteva zile de vacanţă. Căutaţi să prindeţi „pe viu” din tainele
morăritului. Natural, fiecare moară poartă un nume, după cătunul
(locul) unde este moara sau după numele schiviceanului care are
„coliba” (sălaşul) lângă moară. După denumirea morilor, de la Dunăre
până sus în sat la Izvoarele S ăliştiu ţ, descoperiţi „taina” locului:
Moara lui Moza - Moara lui Trifu - Moara de la Cioa că
(Cioaca) - Moara de la Stup ă (Stupa) - Moara de la Z ăsloane
(Zăsloanea) - Moara lui Cre ţa - Moara lui Iedu - Moara de la Botu
Cracului - Moara lui Zaica - Moara de la Gura Izvor ului.
Morile sunt aşezate pe cele două râuri importante, Cameniţa
(7 mori) şi Gravensca (3 mori). Din cele două mori cu „vâltori”
construite în sat, Moara cu buşniţă a lui Brăilă (Macu) se poate
vedea la Liborajdea , iar Moara cu văială a lui Brăilă (Gheorghe) de
la Cârşie se poate vizita la Muzeul „ASTRA” din Sibiu . Vălaiele sau
„buşniţele”, cum le spun localnicii, sunt precursoarele maşinilor de
spălat, în care prin căderea apei de la înălţime asupra ţesăturilor de
lână sau in, acestea se spală într-o pâlnie tronconică, alcătuită din
„strobori” de lemn înfipţi înclinat în pământ şi cu un mic spaţiu între ei
pentru scurgerea apei. Prin căderea apei şi orientarea laterală a
jetului de apă, se creează curenţi turbionari în interior şi se realizează
spălarea.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
135
Vă propunem să trăiţi „o zi de moar ă” din viaţa satului
tradiţional bănăţean şi să căutaţi răspunsuri la întrebările:
Cum …
• se abate apa din cursul principal pe „ierugă” printr-un
stăvilar, formându-se „iazul” morii;
• se bate „găleţaua” la moară prin care bunoniul se umple
cu apă şi jetul iese cu presiune focalizat pe „cupele”
(paletele) radiale ale ciuturei;
• se stabileşte sensul „drept” sau „îndărătnic” al rotirii
ciuturei după mişcarea soarelui şi a lunii pe cer, în sensul
acelor ceasornicului sau contrar;
• se pun grăunţii de grâu, porumb sau ovăz din „burduf” în
coşul morii suspendat deasupra pietrelor;
• cad boabele în „postăviţă” printr-o curgere continuă şi
trepidantă dată de „şiocot”;
• se macină grăunţii în „sânul” dintre piatra „alergătoare” şi
piatra”stătătoare”;
• se pune „nuiaua” în gura pietrei alergătoare pentru
distribuirea periferică uniformă a boabelor;
• se face făină mai fină sau mai „mare” prin reglarea pietrei
alergătoare de la „ridicător” prin care se urcă sau se
coboară furca cu „broasca”, piatra-pivot cu o scobitură de
susţinere a „călcâiului” butucului roţii de moară;
• se gustă făina luată cu lopăţica din „gura mâşnicului”
pentru a testa gustul unic al făinii de Banat;
Sichevi ţa – Monografie
136
• se pune făina în sac cu lopăţica ca să nu îţi faci „pete
albe” pe haine;
• se „ferecă” piatra alergătoare cu ciocanul pentru ca
pietrele de moară „să muşte” grăunţii şi să dea făina
după o reţetă cunoscută din bătrâni şi transmisă din
generaţie în generaţie, ca şi „rândul” la moară;
• se împiedică pătrunderea crengilor cu un grătar înaintea
butoniului;
• se opreşte moara cu „stavila” de lemn pusă la gura
butoniului.
• se „frige” porumbul pe jar în vatra cu horn a morii pentru
a fi mâncat cu brânză de Banat;
• se face „scalda” la stropii de moară şi „înălbirea” cu
albele „flori de săpun” care cresc în jurul morii;
• se dă „guriţă” peste „postăviţă” şi se pune „fânarul”
pentru iubiri împlinite.
Căutaţi „moara cu noroc” pentru a simţi sufletul ţăranului
român între chemarea iubirii şi chemarea pământului, prin doinele
cântate din fluier şi din frunză:
Chemarea iubirii
Hai mândro să ne iubim,
Până nu îmbătrânim.
Floare de băgrin,
Toate trec şi vin.
Chemarea p ământului
Pădure, soră pădure,
Să nu mă mai spui la nimeni,
C-am trudit o vară-n tine,
La pământ dorul mă ţine.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
137
Veniţi în lunile de toamnă să gustaţi într-o „zi de fript la
căzan” renumita Răchie de Banat şi să descoperiţi secretele
producerii ei prin întrebările:
Cum …
• se face focul domol în „vatra” cazanului pentru ca răchia
să nu „se afume”, ci să fie bună, tare şi dulce;
• se pune „comina” de prune la fiert în cazan, într-o
„proporţie de aur” între zeamă şi amestec;
• se roteşte (învârte!) axul cu palete ca să nu „se prindă”
comina de fundul cazanului în timpul fierberii;
• se prinde de cazan „alambicul” cu serpentina de aramă
prin care vaporii condensaţi se transformă în
miraculoasa licoare;
• se răceşte serpentina în „vasul colector” cu apă adusă
pe „jgheab” din râul Cameniţa sau pârâul Sicheviţa cu
ajutorul unei „roţi cu căuşe” , o roată verticală cu ax
orizontal de tip turbină Pelton;
• curge răchia printr-o „slăvină” în „buric” - butoiul de
măsurat;
• se face degustarea cu linguriţa pentru ca „mirosul
sâmburelui” să nu te adoarmă;
• se verifică tăria cu „rambuşul” pentru a nu se obţine o
răchie prea „lungă” (slabă ca număr de grade);
• se ia „zecimea” de către cazangiu ca vamă pentru
producerea răchiei;
Sichevi ţa – Monografie
138
• primeşte răchia culoarea aurie cu ajutorul „bureţilor de
fag”;
• se obţine răchia „profriptă” pentru „goştii” de seamă
invitaţi la nedeie (rugă);
• se coc cartofii în jar pentru a-i mânca cu brânză şi a
creşte omului înecat în necazuri sau bucurii „pofta de
răchie”;
• se obţine „trăgula” din vrej pentru a trage răchia din
„buce” sau „damigeană” pentru a o pune în pahare;
• se păstrează răchia de Banat în butoaie de salcâm,
stejar sau dud pentru ai păstra culoarea şi gustul;
• devine răchia „bătrână” după un număr de ani şi se oferă
cu dop de „tuleu” la „domni”;
• se face „răchia fiartă” servită nuntaşilor la tradiţionala
nuntă bănăţeană.
În amurg, când răchia de prună vă înveleşte, vine la „căzan”
să vă cânte din „lauta cu tolcer” Laie Chioru sau Grigore Moza. Un
cântec popular autentic despre o Aniţă crâşmăriţă din sat:
De trei zile stau la crâşmă,
Cu ortaşii mei de ducă.
De trei zile beau şi-mi cântă,
Laie Chioru din lăută.
Zi, lăutare, într-un cântec
De-o Aniţă crâşmăriţă,
Un drac cu ochii vânăţi
Şi un surâs de copiliţă.
C-a trecut şi postul mare,
Crâşmăriţa-i ne-ţucată.
Şi crâşmarul nu-i în stare,
Foaie verde, foaie lată.
Zi, măi Laie, de-o bălaie
Cu trupşor subţire –nalt,
Tu c-un ochi nu vezi, ţigane,
Să-l închizi şi pră-lalalt.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
139
Lauta cu tolcer numai la Sicheviţa se întâlneşte, în întreg
Banatul. Este o vioară care în locul cutiei de rezonanţă a viorii clasice
are „un tolcer” . Vibraţiile de la membrană sunt preluate de „căluşul”
tolcerului şi amplificat în interiorul goarnei.
În vremuri nu demult apuse, haiducii au lăsat urme în Munţii
Banatului şi pe Clisura Dunării. Unele s-au păstrat în mintea
oamenilor, altele în locurile ascunse, ferite de ochiul poterii, mereu în
căutare pe cărările ascunse ale pădurilor. Vă puteţi imagina acele
vremuri ascultând, numai la Sicheviţa, „Doina Haiducilor” (Nicolae
Popovici):
Pe sub poala codru’ verde
Un micuţ foc se vede,
Nu ştiu focu-i potolit
Ori de haiduci ocolit.
În mijlocul codrilor
E banda haiducilor,
Cu puştile la spinare
Ei se duc la vânătoare.
Să fi fost ceas doisprezece
Frigeau toţi la un berbece,
Ei cu troaca beau răchie
Braconieri de meserie.
Bună ziua, hoţilor,
Să trăiţi, jandarmilor,
Şi la un semnal pe loc
Haiducii deschise foc.,
(Iar jandarmii toţi fugiră,
Până-n sat nu se opriră.)
Tradiţia face parte din viaţa acestui sat şi este o şansă unică
să participaţi ca turişti la: Măsuratul oilor, Tăierea porcului, Hora
miresei, Jocul de pomană, Slobozirea apei, Turcii, Praznicul casei,
Ruga satului cu jocul bătrânesc în aer liber, Mărţişorul şi Pluguşorul.
Sichevi ţa – Monografie
140
Cu pluguşorul se colindă în noaptea de Anul Nou, iar cel mai
vechi text din sat este unul aparte şi original, care nu s-a pierdut
odată cu trecerea timpului:
Bună seara, c-a-nserat,
Noi cu plugul ne-am luat,
Noul an să vi-l vestim,
Cu bucurie să vă găsim.
La mulţi ani cu sănătate,
Să vă dea Domnul de toate.
Mulţi ani să trăiţi !
Şi la anu’ fericiţi !
Hăis, cea, hăis, hăis,
Că mai avem de mers.
Nu mai e noapte alta,
Noapte sfântă ca aceasta,
Nu urăm pentru pituţi,
Nu cântăm pentru bănuţi,
Ci păstrăm obiceiuri bune,
De pe vremurile străbune.
Buni ani să trăiţi !
Şi la anu’ înmulţiţi !
Hăis, cea, hăis, hăis,
Că mai avem de mers.
Primul colindător care intră în casa unui bănăţean trebuie să fie
un copil. Copilul aduce noroc, aşa spune tradiţia. Colindătorii
primesc colaci şi mere, bani şi dulciuri.
Priviţi fotografia, pare un tablou pictat care imortalizează
colindătorii anului 2012.
Staţi de vorbă cu schivicenii, veţi fi uimiţi de graiul pe care-l
vorbesc. Ca şi la almăjeni sau gugulani, cuvintele lor au ceva vechi,
neşlefuit şi curat. Parcă aţi asculta o voce din trecut, de departe.
Parcă ar fi dacii acum aproape 2000 de ani. O limbă veche, ca un
cântec, ce vă sună cunoscut, ca o muzică ce te unge la inimă.
Din sat urcaţi în Mun ţii Locvei şi Mun ţii Alm ăjului . Veţi vedea
cât de bogat e peisajul: pajişti pline cu flori de câmp, mulţime de
păsări, codri seculari şi păşuni înverzite. La toate acestea se adaugă
tradiţionalele căpiţe de fân şi căruţele trase de cai sau de boi. Veţi
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
141
avea impresia că v-aţi întors în timp şi că vă aflaţi într-o epocă de
mult uitată. Crezi că ai cuprins cu privirea tot acest spaţiu, dar acesta
creşte, se amplifică tot mai sublim, făcându-te să simţi cât de mărunt
eşti. Veţi ajunge în păduri umbroase în care se simte aerul curat,
răcoarea umbrei şi mirosul reavăn al pământului. Este clipa în care
puteţi să faceţi silvoterapie !
Silvoterapia Dacă iubiţi pădurea, faceţi silvoterapie activă sau pasivă în
mijlocul „codrului”. Este o terapie cu ajutorul arborilor. Pentru turiştii
sportivi sunt potrivite alergările uşoare sau „montainbike” într-un ritm
de 3-5 km pe oră, urcând şi coborând dealul dintr-o vale în alta, ca o
formă „activ ă” de silvoterapie pentru întărirea organismului. Pentru
iubitorii de drumeţie este de preferat mersul pe jos, cu exerciţii la
umbră şi „îmbrăţişări” ale copacilor. Este forma „pasiv ă” de
silvoterapie pentru combaterea stresului şi refacerea organismului.
Totul se petrece în aerul din pădure care conţine ioni negativi de
oxigen, adevărate „vitamine ale aerului ” cu proprietăţi multiple:
activează circulaţia sângelui, oxigenează bine creierul, creşte
numărul de globule roşii, uşurează respiraţia şi favorizează somnul.
Este un remediu excelent pentru: astm bronşic, bronşită cronică,
hipertensiune arterială, insomnie, stări de nervozitate şi de stres.
Dacă veţi face şi o „cură” de fructe de pădure, atunci urarea din
Banat „sănătate şi bucurie” este împlinită.
Să nu fiţi surprinşi de „colibele” (sălaşele) în formă de stup
de albine ce împânzesc colinele. Sicheviţa este un sat tradiţional
Sichevi ţa – Monografie
142
cu „case răsfirate”, cea mai mare aşezare rurală din Clisura
Dunării.
Nu puteţi pleca din Sicheviţa fără a vizita Muzeul sătesc „Ion
Dragomir” din Gornea , Mănăstirea „Intrarea în biserică a Maicii
Domnului” de la Păzărişte şi Villa Rustica de la Căuni ţa.
Muzeul s ătesc „Ion Dragomir” din centrul localităţii
Gornea, inaugurat la 27 iulie 1969, are două expoziţii. Una
dedicată arheologiei şi una etnografiei locului.
În „Sala de arheologie ” veţi vedea exponate dispuse pe
epoci istorice din preistorie şi perioada romană. În această vreme,
când lumea este mai preocupată de „provocările” prezentului, prin
pasiunea şi înţelegerea faţă istoria locurilor ale învăţătorului Ion
Dragomir, în muzeu veţi vedea una din „scrierile dunărene”
descoperite de echipa arheologică condusă de prof.univ.dr
Gheorghe Lazarovici, o cărămid ă roman ă cu scriere cursiv ă în
limba latină din perioada stăpânirii romane.
Tot aici, vă veţi imagina cum arăta cetatea romană de la
Căuniţa,ale cărei ruine se află sub apele Dunării, privind macheta
de reconstituire a cet ăţii din muzeu.
„Fortăreaţa romană avea patru turnuri de apărare la colţuri, iar
la partea sudică, spre Dunăre, două turnuri şi o poartă, căci intrarea
se făcea de pe apă. Aici locuiau limitanei , ostaşi de pază care
controlau malul stâng al Dunării.” [Dragomir I., 2003].
Cetatea era o „Contra Nove” la cetatea romană bizantină
„Novae”, de pe celălalt mal al Dunării, malul sârbesc.
Inscripţia cu litere cursive în limba latină de pe cărămida
romană constituie un „document-mărturie” pentru formarea limbii
române, având un înţeles unitar:
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
143
Textul în limba latin ă: Textul în li mba român ă:
„Rogo et peto primicere
tunc puellam Bariam teretrum
pedis ego Sterius modo
rudis cunscio me reddere
Bes sam ex sium visu peto
e rogo primicere reddas
mihi seretrum (tu)m venet
Bessa ulam emet et tolet
mihi cor pater Flaccus”
„Te rog şi te implor primicere
pentru că pe Bariam (sclava)
o prăpădeşti cu totul eu Sterius
sunt chezaş a-ţi reda
pe Bessa cu orice chip
te rog primicere redă-mi
comoara mea atunci va veni
Bessa zburând şi va sălta
inima ta de tată Flaccus”
Căutaţi să identificaţi piesele de ceramică romană lucrată atât
cu mâna, cât şi la roată, cu însemnele solare şi brăduţi, descoperite
la Villa Rustica de la Căuniţa. Lângă ferma romană s-au scos la
iveală şi cele dou ă cuptoare de ars c ărămid ă. O reconstituire a
unui cuptor este expusă la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa.
În „Sala de etnografie” se pot admira costume populare
vechi de peste 100 de ani şi atât de ingenioasele „unelte” din epoca
de …lemn, donate de locuitorii satului: războiul de ţesut din 1887,
cu ale sale creaţii după „izvod”, strungul de lemn vechi de aproape
90 de ani(de la un ceh din sat), cârceagul de ap ă realizat dintr-o
singură bucată din lemn de nuc decorat cu motive dacice,
„burdu şul” din piele de viţel, în care ţăranul îşi ducea porumbul la
moară şi se întorcea cu făină de mălai, şi „cheia oarb ă”.
Deşi este un sat de români, în obiceiurile, portul şi graiul din
Sicheviţa veţi descoperi influenţa locuitorilor satelor din jur, a pemilor
de Gârnic, a sârbilor de la Liubcova, a „bufenilor” de la Coronini şi
Padina Matei şi a nemţilor de la Moldova Nouă.
Sichevi ţa – Monografie
144
Când are nevoie de linişte şi lumină, călătorul îşi poate
îndrepta paşii spre mănăstirile din Banatul Montan. Deşi nu au faima
celor din Moldova, prin locurile de legendă în care sunt zidite, prin
simplitatea vieţii de început de lume şi prin mărimea redusă a
construcţiilor, în mănăstirile din Banatul Montan te simţi mai aproape
de cer.
Drumul este obositor, dar credincioşii creştini mai în vârstă din
partea locului spun că „Dumnezeu ne numără paşii pe care îi facem
până la mănăstire, iertându-ne atâtea păcate câţi paşi facem”. Poate
că, de aceea, aşezămintele din Banatul Montan au fost zidite în locuri
mai retrase, destul de greu accesibile, stând mai degrabă cu faţa
câtre singurătate decât spre lume.
După Dobrogea, Banatul este, în mod cronologic, a doua
regiune din România unde s-a dezvoltat viaţa monahală. Aşa cum
spun izvoarele istorice, Sfântul Andrei a fost întâiul apostol care a
ajuns la Marea Neagră pentru a-i creştina pe daco-romani, strămoşii
românilor. În peştera din Dobrogea, Sfântului Apostol i-a fost uşor să
ţină predici despre credinţa în Iisus, deoarece dacii dintotdeauna
credeau într-un singur zeu, Zamolxe. Sfântul Apostol Andrei,
ocrotitorul românilor, este sărbătorit în fiecare an la 30 noiembrie.
Pentru credinţa sa, a fost bătut şi răstignit pe o cruce în formă de X,
în oraşul Patras, din Grecia.
Apoi, ucenicii lui s-au dus de-a lungul Dunării până în Banat şi
au răspândit creştinismul încă din primul secol după Hristos.
Odată cu pătrunderea creştinismului în Dacia Pontică
(Dobrogea) prin Sfântul Apostol Andrei şi, apoi prin ucenicii lui în
sudul Banatului, începând cu secolul al VII-lea, au apărut
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
145
aşezările de sihaştri de-a lungul Dunării, în locuri prielnice de refugiu
şi de nevoinţă, în peşterile de pe Defileul Dun ării , de la Dierna până
la Mudava, şi în Mun ţii Banatului până în apropiere de Oraviţa. Mai
târziu, primii sihaştri s-au răspândit pe valea singuratică a râului
Cerna şi în Mun ţii Semenic .
Majoritatea călugărilor au fost anonimi. Au rămas doar „urme”
din chilii: obiecte cu simboluri creştine (cum este inelul de aur cu
simboluri creştine descoperit la Băile Herculane) şi tradiţii locale care
amintesc de existenţa unei vieţi călugăreşti în Banatul Montan.
„Primele aşezări călugăreşti atestate documentar în Banat
datează din a doua jumătate a secolului al X-lea. Cea mai veche
dintre ele se consideră Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din
Morisenia (Cenadul de astăzi), din anul 1002, când sihăstria a fost
transformată în mănăstire cu viaţă de obşte de către Ahtum,
principele Banatului, prin aducerea unor călugări greci de la Vidin.”,
aşa cum arată P.S Lucian, episcopul Caransebeşului [Timi ş C.,
2011].
Încă de la primul pas înăuntrul unei mănăstiri din Banat simţi
acea senzaţie de împăcare cu toţi, dar în mod deosebit cu tine însuţi,
pe care numai locurile sfinte ţi-o pot da. E linişte şi totuşi un zumzet
pluteşte în aer. E nemişcare şi totuşi percepi mişcarea la fiecare pas.
E altfel ! E o pace interioară căreia, odată întors înapoi, în lumea
mireană, ai să-i duci dorul toată viaţa. Aprinderea unei lumânări la
mănăstire echivalează cu reaprinderea credinţei, cu împlinirea unui
vis. Spovedania la mănăstire te scapă de frământările produse de
greutatea apăsătoare a grijilor lumeşti.
Bănăţenii s-au născut creştini. În bisericile şi mănăstirile din
Banatul Montan, majoritatea bănăţenilor intră şi ies tot timpul. E o
Sichevi ţa – Monografie
146
mişcare continuă, credincioşii aprind lumânări pentru pomenirea
morţilor şi sănătatea celor vii şi îngenunchează într-o atmosferă
liniştită şi încărcată de arome de tămâie în faţa icoanelor făcătoare
de minuni, unde îşi găsesc mângâierea.
Dacă blândeţea ar trebui să poarte un chip şi să existe într-un
trup, acestea ar fi cu siguranţă cele ale unui călugăr din mănăstirile
cărăşene.
Ca să nu rataţi o astfel de întâlnire, este important să sesizaţi
agerimea minţii din spatele cuvintelor pline de bunăvoinţă şi privirea
blândă cu care te priveşte drept în ochi.
Retrăgându-se din lume, călugărul rămâne în comuniune
spirituală cu lumea pentru care se roagă neîncetat. Meditaţi adânc la
răspunsurile pe care le veţi primi la întrebări despre existenţa umană:
Când va veni sfârşitul lumii ?
Când nu va mai fi cărare între om şi aproapele lui.
Ce este raiul ?
O mare de iertare şi un munte de rugăciune.
Care sunt judecăţile lui Dumnezeu ?
Omul nu le poate înţelege pentru că nu a cunoscut nemurirea.
Prin cunoaşterea tainei existenţei în credinţă, verbul după care
ne călăuzim în viaţă nu va mai fi „a avea”, ci „a fi”, în sensul de a
deveni. A avea este trecător, pe când a fi este etern.
Liniştea sufletului, precum o numesc sihaştrii este maica
rugăciunii şi a faptelor bune. „Isihia în limba greacă, sau sihăstria în
graiul românesc, este un dar cu care Dumnezeu a înzestrat în mod
armonios întreaga creaţie, de la îngeri şi oameni până la păsările
cerului şi florile câmpului. Prin linişte se înţelege armonie, o împăcare
a omului cu inima sa, cu conştiinţa sa, cu semenii săi. Ea este atât
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
147
exterioară, firească, cât şi interioară, fără de care omul nu poate
creşte normal, nu se poate forma, nici nu poate realiza ceva de folos
în viaţă. Nimeni nu se poate ruga la Dumnezeu cu mintea şi inima
tulburată de griji, de gânduri şi de patimi. Liniştea exterioară este a
pământului roditor, a cerului înstelat, a păstorului înconjurat de turmă,
a ţăranului legat de pământ, a mamei cu pruncul la sân. Liniştea
interioară este mama sănătăţii, o linişte a inimii prin credinţă şi
înţelepciunie.” [Bălan I., 1982].
Sunt trei paşi pentru a ajunge un turist la liniştea dorită. La
prima treaptă a liniştii ajung toţi care trăiesc cât mai mult în mijlocul
naturii. De aceea, aproape toate mănăstirile din Banatul Montan sunt
în locuri retrase, unde şoaptele rugăciunilor celor care le vizitează se
amestecă cu foşnetul pădurilor, murmurul văilor şi trilul păsărilor.
La a doua treaptă a liniştii se poate ajunge dacă, odată ajunşi
la mănăstire, veţi căuta bucuria în lucruri simple. Admiraţi culorile vii
şi desăvârşirea artistică a frescelor din interiorul bisericilor
mănăstirilor care parcă prind viaţă prin scene biblice în care se
înfăţişează viaţa Mântuitorului pe pământ şi se continuă cu
Spovedania creştinului până la Judecata de apoi şi Scara raiului.
Cea de treia etapă a liniştii se atinge numai de creştinii care,
odată ajunşi la o mănăstire, rămân acolo pentru mai multe zile şi pe
„cărarea credinţei” sunt cuprinşi de dor de Dumnezeu, se roagă fără
gânduri, îşi stăpânesc imaginaţia şi simţurile şi dobândesc darul
lacrimilor de bucurie şi de iubire pentru toţi semenii deopotrivă.
La mănăstire, credincioşii sunt chemaţi la slujbă şi rugăciune
cu clopotele sau cu toaca. Toaca este o scândură lungă în care se
loveşte cu două ciocănele tot de lemn. Există aici credinţa că toaca
este scândura din arca lui Noe de la potop. Potopul este o revărsare
Sichevi ţa – Monografie
148
a râurilor peste ţărm. Astăzi, creştinii din Banat sunt chemaţi cu toaca
la rugăciune în faţa „potopului” de ispite ce se revarsă în fiecare zi.
Nou Mănăstire Gornea-Sichevi ţa este pe o veche vatră a
sihaştrilor din Clisura Dunării. Ea este aşezată la 250 m de Dunăre,
la o răscruce de două drumuri: Orşova-Moldova Nouă (DN 57) şi
Podul Păzărişte – Gârnic (DJ 571A).
Săpăturile arheologice efectuate pe Clisura Dunării, la Villa
Rustica de la Căuniţa, au scos la iveală obiecte cu însemne creştine
ce datează din perioada romană, secolele II–III, fiind o dovadă a
existenţei în aceste locuri a unei vieţi creştine timpurii. Îndemnat de
aceste descoperiri, în anul 2001, primarul de atunci al comunei
Sicheviţa, Gheorghe Birta, a lansat ideea de a se construi un
aşezământ monahal pe locul fostului pichet de grăniceri, pentru
reînnoirea vieţii spirituale pe aceste meleaguri şi păstrarea tradiţiei
creştine ortodoxe. Aşa s-a ridicat singura vatră călugărească pe o
rază de aproape 100 km din Clisura Dunării, printr-un semn tainic al
Maicii Domnului, cum mărturiseşte maica stareţă Macaria:
„Această vatră monahală este o minune a Maicii Domnului al
cărei glas l-am auzit, eu şi maica Anastasia, în Mănăstirea Dealu
(Târgovişte), la vremea amiezii unei zile din anul 2000, când ne
rugam în chilii separate; Sfânta Fecioară spunându-ne în acelaşi timp
cuvintele: Să ieşiţi din această mănăstire şi să-mi faceţi un mic
paraclis pe Dunăre, în rând cu şapte chilii, şi să duceţi viaţă
pustnicească !”
Cu adevărat viaţa monahală a început în luna mai 2001,
odată cu venirea în acest loc a măicuţelor Macaria şi Anastasia
Grăpean.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
149
Astăzi, pretutindeni în mănăstire, se simte o atmosferă de
sfinţenie, odată cu binecuvântarea locului, la 21 noiembrie 2001, de
către IPS Laurenţiu Streza, episcopul de atunci al Caransebeşului, cu
prilejul sărbătorii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, care a
devenit hramul mănăstirii. Biserica nouă a mănăstirii a fost construită
între anii 2003-2010 şi are forma de „cruce” bizantină. Deşi are puţini
ani de viaţă monahală, Mănăstirea Gornea-Sichevi ţa este tot mai
mult căutată de credincioşii din zonă şi de turişti din alte părţi. Aici,
veţi vedea la răsărit de soare „Slobozitul apei ”, iar în amurg, când
bat clopotele sau toaca de lemn, veţi avea imaginea mormintelor din
sat înconjurate cu pietre de râu date cu var alb, care simbolizează
„hotarul ” sau „vama ” de trecere dintre viaţa pământeană şi viaţa cea
veşnică:
„Din pământ sub iarbă verde
Unde nimeni nu te vede,
Sus în ceriul luminat,
În loc bine judecat,
În Sicheviţa s-a născut „finalul fericit” al Legendei Iovan
Iorgovan. Toate legendele şi baladele populare redau lupta eroului
Iovan Iorgovan cu balaurul, într-o atmosferă de mister. Cele cinci
lupte sunt localizate în strânsă legătură cu înfăţişarea locurilor din
Valea Cernei şi cu însuşirile tămăduitoare ale izvoarelor termale de
pe aceste meleaguri.
Ultima lupt ă dintre Iovan Iorgovan şi balaur are loc la
Cazanele Dunării. Balaurul a intrat într-o peşteră, unde voinicul l-a
uciş, tăindu-i ultimul cap. După cum spune legenda, la puţin timp
după omorârea balaurului, capul acestuia „tot fugea” şi rostogol s-a
dus pe apa Dunării în sus, până la peştera „Gaura cu musc ă” de pe
Sichevi ţa – Monografie
150
Clisura de sus, de lângă Coronini, în apropierea Cetăţii Golumbac ,
de pe malul sârbesc. De atunci, din această peşteră ies roiuri de
„musca columbac ă” şi ţânţari, dăunătoare îndeosebi vitelor.
În acest timp, Iovan Iorgovan se întoarce trist pe Valea Cernei,
în căutarea celei mai frumoase fete, prin care îşi căuta împlinirea.
Nimeni nu ştia să-i dea un sfat, nici măcar cucul singuratic.
Căutându-şi adăpostul în Grota Haiducilor , voinicul supraveghea cu
mare grijă izvorul de „apă vie” de unde a primit putere, pentru a
vedea „cine apă venea să bea / ca să n-o tulbura”. Până într-o zi
când la izvor zări o căprioară cu ochii înlăcrimaţi, aşa cum balada
cântată în Sicheviţa spune :
Iovan Iorgovan
Braţ de buzdugan
Returnă pe Cerna
După Ana doina
Cu ochi trişti căuta
Pe cuc întreba:
„Cucule ! Cucule !
Ce-ţi cânţi numele
Cine vine la izvor
Cu inimă de dor
Să bea apă vie
Să-mi fie soţie.
Astă sprinteioară
La fugă uşoară
Nu e căprioară
Ci dalbă fecioară,
Chip de fată mare
Răsărit de soare.
Pentru a afla adevărul, Iorgovan se prefăcu că o vânează.
Atunci căprioara a strigat că „nu este căprioară” şi s-a prefăcut în
„dalbă fecioară”. Iovan Iorgovan a îngenuncheat şi cu lacrimi de
bucurie în ochi i-a spus că e aşa cum o visase şi o vrea de mireasă.
Aici, în Valea Cernei, s-a încins o nuntă mare, ca-n poveşti, la care a
luat parte alături de nuntaşi şi întreaga natură.
Şi astfel, ca şi basmul Cernei, Drumul lui Hercules se
sfârşeşte tot acolo unde a început: la minunea izvoarelor calde peste
care este ocrotitor zeul puterii, Hercules.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
151
10. CULTURA
Tradiţia face parte din cultura populară a schivicenilor. Pentru
ei a renunţa la obiceiuri, datini şi credinţe, înseamnă a renunţa la
identitate. Vom prezenta, în încheierea lucrării, modul cum se
păstrează o parte din tradiţii, cu speranţa că ele vor fi transmise şi
generaţilor care vin.
Măsuratul oilor
Tradiţia din Sicheviţa, asemănătoare celei din Valea Almăjului
este strâns legată de oierit. După ce oile au fost gestante peste iarnă
(perioada de gestaţie la oi este undeva la 150 de zile, adică 5 luni de
zile), fată mieii, apoi urmează să reintre în ciclul firesc şi să înceapă
perioada în care oile sunt folositoare pentru laptele lor.
Pentru a da lapte bun şi mult, oile trebuie duse în locurile cele
mai bune de păşunat (care nu sunt jos în luncă, ci sus, pe dealuri, în
apropierea pădurilor), unde iarba este mult mai potrivită pentru
hrană. Creşterea oilor presupune multă muncă şi mult efort, de
aceea este rentabil ca mai multe familii să îşi adune oile la un loc
(nici prea multe oi la un loc nu e bine, dar nici prea puţine nu e bine).
Turma astfel formată se numeşte ,,stână” (o turmă de oi), iar
reprezentanţii fiecărei familii poartă numele de ,,stăpâni” (se unesc
cu oile la o stână).
Pentru că nu toate oile sunt la fel de rodnice (unele dau lapte
mai mult, altele mai puţin), pentru că nu toţi stăpânii au acelaşi număr
de oi (poate unul are 10 oi, altul are 30), aşa şi laptele, produsele
Sichevi ţa – Monografie
152
lactate, munca şi cheltuielile vor fi diferite şi se împart diferit. Pentru a
defini clar ce oi are fiecare stăpân şi cât lapte dau oile, se face
,,măsuratul oilor”.
Prin ”măsurat” se determină cantitatea de lapte pe care o dau
oile fiecărui proprietar şi se calculează brânza cuvenită fiecăruia.
Măsuratul oilor începe înainte de Sfântul Gheorghe, în data de
22 aprilie, când mieii nu mai sunt lăsaţi să sugă lapte de la oi, adică
sunt ,,înţărcaţi”. Apoi pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, oile sunt
mulse spre a se vedea cât de rodnice sunt în ceea ce priveşte
laptele. Aceasta activitate se numeşte ,,năprăor”.
De dimineaţă, cineva din familie, de obicei copiii, erau trimişi
cu oile la păscut, aceştia întorcându-se în jurul prânzului.
Se face o ,,turtă”, din făină de mălai, se împodobeşte
,,găleata” în care se mulg oile cu o ramură de salcie, câteva fire de
lână vopsită în culoare roşie şi cu un fir de leuştean, iar pe fundul
găleţii se pun câteva monede . Monedele din ,,găleată” sunt date
copiilor, sau celui care a ,,păzit” oile în dimineaţa respectivă. După ce
s-a finalizat activitatea de muls a oilor, laptele este măsurat cu
,,raboşul”, este strecurat prin ,,străcătoare” (bucată de tifon), şi
,,închegat”, iar după aceia caşul este adunat şi pus să se scurgă, tot
în ,,străcătoare”. ,,Turta” din mălai este înmuiată în laptele muls şi
este împărţită în trei părţi, prin rupere, de către trei persoane, cel mai
în vârstă din familie fiind în interiorul ,,strungii”(curţii unde se mulg
oile), iar alţi doi membri ai familiei, în afară. La ruperea ,,turtei”, cel
din interiorul ,,strungii”, spune ,,cucu”, iar cei de afară îi răspund
„răscucu”. Acest ritual are ca scop, menţinerea sănătăţii oilor şi o
producţie de lapte cât mai mare.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
153
Cu o seară înaintea ,,măsuratului oilor”, toţi ,,stăpânii”aduc
oile în ,,stână”, unde fiecare îşi mulge propriile oi, fără a se măsura
laptele muls. Acest lapte este adunat, în comun, iar din el se face un
caş mare, care se împarte celor care urmează să ducă oile la păscut,
în dimineaţa următoare.
În dimineaţa zilei ,,măsuratului” (la două săptămâni după
,,năprăor”), se adună cei care urmează sa meargă cu oile la păscut
,,păcurarii”, reprezentanţi ai fiecărui familii, îşi iau bucata de caş,
pregătită de seara şi pleacă cu stâna la păşune.
În aceeaşi dimineaţă, fiecare ,,stăpân”, duce câte o
,,oară”(pasăre, găină), la stână, pentru a o pune în supă. Supa era
făcută în comun, într-un cazan sau oală de lut mai mare. Ceilalţi
membri ai familiilor (stăpânii), cei care rămân la stână, se ocupă de
friptul mielului ,,în brucă”(la proţap), spunând poveşti în jurul focului şi
cinstindu-se cu o,,gură de răchie”.
În jurul prânzului, stâna se întoarce de la păşune şi este
întâmpinată de către cei prezenţi şi de către ,,lăutaşi”(mică orchestră
populară), care intonează ,,Marşul oilor”. Oile sunt introduse într-un
ţarc, iar fiecare familie işi mână oile din ţarc către strungă, la strungă
fiind un mulgător din familia respectivă (câte un stăpân). Oile sunt
lăsate să iasă una câte una din ţarc către strungă.
Găleata în care se mulgeau oile, o căldare din lemn (scorbură
de salcie care are un fund si un mîner din tei împletit, ca o mănuşă),
era pregătită din timp, având pe fundul ei câţiva banuţi şi puţină apă.
Apa din găleată se aruncă asupra oilor proprii, pentru a se curăţa de
rele si de boli, iar bănuţii rămân în găleată până ce se măsoară
laptele.
Sichevi ţa – Monografie
154
După ce fiecare termină de muls oile, se adună toţi pentru a
măsura cantitatea de lapte mulsă de fiecare stăpân. Măsurarea se
face într-o găleată specială cu ,,raboşul”, băţ de lemn care are
gradaţii ce corespund unui volum dintr-un vas de dimensiune
cunoscută (de exemplu oca avea 1 litru si 200 de grame). Astfel se
măsoară cât lapte e în găleată. Apoi se scrie cantitatea de lapte dată
de oile fiecăruia. Bănuţii din fundul găleţii se dau celor care au fost cu
oile la păşune de dimineaţă. Evident că după intocmirea acestei liste
se va vedea cine a avut oile ce au dat cel mai mult lapte. Sigur,
lumea începe şi discută: cutare a avut cel mai mult lapte, dar a avut
şi cele mai multe oi sau cutare a avut trei găleţi de lapte la 15 oi, dar
altul a avut doar două găleţi la tot atâtea oi, oare de ce le mai ţine? şi
aşa mai departe.
Stăpânul ce are oile cu cel mai mult lapte, devine baciul
stânei, conducătorul stăpânilor. Baciul va fi cel ce stabileşte regulile:
cum se păzesc oile, cum se ia laptele de la oi, stabileşte când se
despart oile toamna, stabileşte cine e vinovat când s-a petrecut un
necaz la oi şi aşa mai departe. Cel care are cel mai puţin lapte muls,
poartă numele de ,,pircă”. Oile se păzesc cu rândul de către stăpâni,
împreună cu un cioban angajat, numit în trecut ,,dăuric”, în ordinea
cantităţii de lapte mulsă.
Laptele muls este strecurat, închegat, adunat şi pus să se
scurgă în ,,străcătoare” (tifon). Caşul rezultat era dat
,,codreanului”(pădurarului silvic), spre a mai ,,închide ochii” la
păşunarea prin pădure. Pe lângă acel caş, i se mai ducea
pădurarului un ciolan de miel, de la fiecare stăpân şi o sticlă de
,,răchie.”
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
155
După ce s-a terminat întreaga operaţiune de muls, măsurat şi
închegat, începe adevărata petrecere. În trecut, ,,se trăgea” cu
puşca pe deasupra oilor, pentru a alunga spiritele rele, care veneau
să fure laptele oilor şi să le ,,stângăcească” (îmbolnăvească).
Fiecare stăpân se aşează, împreună cu invitaţii, pe iarbă, în
ordinea cantităţii de lapte muls, începând cu baciul şi îşi pune
bucatele, drobul de miel, ,,răchia de prună” şi mielul fript ,,în brucă”
pe un ,,măsai”(faţă de masă). Se face o rugăciune şi se dă ,,în
sănătatea oilor”, după care se trece la ospăţ. Supa şi pasărea este
scoasă din cazan şi fiecare gazdă îşi ia partea. Oamenii pleacă de la
unii la alţii să se cinstească cu răchie. Înainte, atât stăpânii, cât şi
ciobanii ştiau să cânte la fluier şi era o plăcere să asculţi doinele şi
jocurile cântate cu patimă. Se tocmea şi o formaţie de ,,lăutaşi” de
,,lăuţi cu tolcer”(vioară cu goarnă), cei mai reprezentativi fiind fraţii:
,,Laie şi Mita Chioru” (Nicolae Jurca şi Dumitru Jurca), care
înveseleau mulţimea prin cântecele lor. Se încingeau jocuri aprige,
iar petrecerea ţinea până târziu către seară.
Odată cu trecerea zilelor călduroase ale verii, se iroseşte şi
iarba de sus, de la pădure, vine toamna. Aşa că baciul decide dacă e
cazul să ,,răznească”(separe) oile din stână şi fiecare stăpân să le ia
acasă. De obicei între 15 august şi 1 septembrie oile sunt ,,răznite”
daca iarba nu mai corespunde. Totuşi dacă sunt condiţii, oile pot sta
mai mult în stână, totul depinzând de hrană.
După ce oile erau despărţite din stână şi fiecare le lua acasă,
stăpânii se întâlneau şi făceau o mică petrecere, la care se făcea o
,,coleşă” (mămăligă) caldă cu lapte şi brânză, care era ,,udată” cu o
,,răchie” bună.
Sichevi ţa – Monografie
156
Ruga satului de Rusalii
Sărbătoarea Rusaliilor, se suprapune, la Sicheviţa, cu
„nedeia”(ruga). Anual luni şi marţi după Rusalii, fiecare casă locuită
din sat este plină de „goşci”, care participă la masa gazdei, servind
din bucatele pregătite cu multă pricepere, precum şi din friptura de
miel „în brucă”(la proţap).
Fiind o sărbătoare a bisericii, ruga e şi un prilej de a se da
donaţii către aceasta. Astfel, câte unul dintre cei mai marcanţi
membri ai comunităţii este desemnat, în fiecare an, ,,naşul bisericii”.
,,Naşul” este desemnat de către consiliul parohial, ori se oferă
voluntar. Acesta, în ziua respectivă, oferă bisericii o donaţie în bani
sau obiecte de cult. La slujba religioasă din acea zi aduce un colac
frumos, de sărbătoare. Donaţia naşului se consemnează în registrele
bisericii.
După masa de prânz, gazda, împreună cu oaspeţii, după ce
se „schimbă” (îmbracă) în „ţoale”(haine) frumoase, merg în centrul
comunei pentru a participa la „joc”(horă), unde este adusă muzică
„bună”. În trecut jocul începea foarte devreme, dar, din păcate,
astăzi, s-a mai pierdut din obicei.
Organizarea petrecerii rugii (negeii), cade în sarcina
,,căpăraşilor”. Aceştia sunt de obicei tinerii satului care adună bani de
la fiecare casă (ori se hotărăşte o sumă fixă, ori dă fiecare după
posibilităţi, dar cum bănăţeanul e om ,,fălos” nu prea se lasă unii mai
prejos decât alţii). Din aceşti bani ei tocmesc muzicanţii ce urmează
să cânte la ruga satului.
În ultimii ani, hora de deschidere a rugii o pornesc câteva
perechi de elevi, îmbrăcaţi în vechiul costum popular.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
157
Marţi, în ultima zi a nedeii, credincioşii ies la „morminţi”,
procesiunea fiind asemănătoare cu cea de la Paşti. După ce se
reîntorc de la cimitir, credincioşii merg spre casă, pentru a lua masa,
iar, mai apoi sosesc la horă pentru a-şi etala, ţinuta şi calităţile
artistice.
Obiceiuri legate de momentele mari ale vieţii
Naşterea şi botezul
Naşterea unui copil este totdeauna prilej de bucurie pentru
părinţi dar, mai ales, pentru bunici. Naşii sunt păstraţii din străbuni,
preluându-se naşii băiatului.
Încă, înainte să nască, femeile gravide sunt scutite de munci
mai grele şi li se îndeplinesc toate poftele, li se aduce să mănânce
orice fel de ,,poamă” (fruct) ca să ,,nu li se lase” şi să piardă sarcina.
Întotdeauna, existau femei mai în vârsta, pricepute, care erau
denumite moaşe şi care asistau la naşterea pruncului, tăindu-i
buricul.
La naştere, femeile pentru a o imita pe Fecioara Maria,
năşteau pe un aşternut de paie sau fân, aşezat pe jos şi nu în pat.
După naşterea copilului, acesta era scăldat, de către moaşă şi
bunică într-o ,,carliţă” (covată) de lemn, unde se punea şi ,,molitvă”
(apă sfinţită, aghiasmă). Apa în care a fost scăldat copilul trebuia
vărsată în acelaşi loc, între flori, ca cel nou-născut să fie frumos ca o
floare. După aceea copilul era înfăşat într-o pernă special
confecţionată pentru acest moment, iar aceasta era legată strâns cu
o faşă, pentru ca picioarele copilului să nu se deformeze, şi pus în
leagănul pregătit dinainte.
Sichevi ţa – Monografie
158
La trei zile după naştere se aşează în jurul noului născut
buchete de flori, ceşcuţe cu miere, franzeluţe etc. şi se aşteaptă
,,ursitorile”, care vor veni peste noapte să-i ,,ursească”(prezică) şi
să-i hotărască destinul. Cele care stau de veghe, trebuie se se
,,căznească” să nu adoarmă pentru a le auzi pe ursitoare.
Pentru a le îmblânzi pe ursitori se punea la geam, sub oblon,
plăcinte, un pahar cu vin, unul cu ţuică şi unul cu apă, ele urmând să
se ospăteze şi, drept răsplată să ureze noului născut numai lucruri
bune, sănătate şi viaţă lungă, să fie bogat şi bun cu toată lumea să
fie ,, fălos pe lume, nu cu lumea”.
Pe timpul verii, fiind perioada muncii câmpului si neavând în
grija cui să lase copilul, el sugând la mamă, era pus într-un ,,leagăn”
portabil, confecţionat din coajă de tei, frumos încrustat şi cusut cu
diferite motive din rafie, tot din tei, şi purtat de către mamă, aproape
permanent în spate. Peste leagăn se punea o ,, lăstăviţă”(păturică),
ţesută la război, special pentru acest scop.
Ca să nu fie ,,deochiat”, copilului i se lega la mână o bucată
de aţă de culoare roşie, iar la capul pruncului, sub pernă, se punea
un fir de busuioc sfinţit, spunându-se diferite cuvinte ,,magice”,
pentru a-l feri de rele, boli şi necazuri.
În caz de boală sau deochi, copilului i se descânta, ,,i se
stingeau cărbuni” aprinşi într-un pahar cu apă, iar cu apa de la stins
se ungea acesta pe frunte, şi la buric.
Mama alăpta copilul o lungă perioadă, de până la doi ani,
după care îl ,,înţărca”. Ca să poată să-l ,,înţărce” mai uşor, mamele
se murdăreau pe sân cu diferite substanţe (gem, mujdei de usturoi),
pentru ca pruncului să-i treacă pofta de supt.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
159
După o anumită perioada, copilul era botezat, fiind însoţit la
biserică de moaşă şi naşă, care suportau o parte din cheltuieli. După
botezul de la biserică, acasă sau, mai nou, la Căminul cultural, se
făcea o petrecere, cu ,,lăutaşi”, unde erau invitate toate neamurile,
vecinii şi prietenii, toţi aceştia aducând daruri copilului, constând în
hăinuţe, încălţăminte şi bani.
Nunta
Căsătoriile se făceau, în cele mai multe cazuri la vârste
fragede, in special pentru fete, care erau ,,peţite” încă de mici copile.
Încă din copilărie, copiii erau învăţaţi să joace jocurile care se jucau
în sat (brâul, hora şi ardeleana), de către părinţi sau bunici, fiind
aşezaţi cu picioarele, pe picioarele lor, în timp ce aceştia jucau.
După o anumită perioadă, în care cei doi tineri ,,vorbeau”,
părinţilor băiatului le revenea sarcina să meargă în peţit la casa fetei.
Peţitul era pregătit din timp, ca nu cumva mirele să fie refuzat, fapt
destul de grav pentru onoarea băiatului şi a familiei lui.
Pe lângă părinţii mirelui mai veneau si câteva rude apropiate
(fraţi, unchi,mătuşă), numărul lor fiind impar. Ei erau primiţi de către
părinţii fetei şi de către o parte din rudele acesteia, cu răchie, prăjituri
şi erau poftiţi înăuntru pentru a hotărî data nunţii şi modalitatea în
care se v-a face aceasta. Tot atunci se discuta zestrea pe care urma
să o primească fata, dacă se ducea noră la ,,socri”, sau băiatul dacă
,,se băga ginere în casă” . Condiţiile de ,,ginere în casă” prevedeau
nişte drepturi, obligaţii şi în cazul în care tinerii căsătoriţi nu mai stau
nici la părinţii fetei, nici la cei ai băiatului şi ,,se răznesc” (se separă).
Cam cu o săptămână înainte de nuntă, începeau pregătirile
necesare, atât din punct de vedere organizatoric, cât şi al pregătirii
Sichevi ţa – Monografie
160
mesei festive. Se tăiau viţei, porci, ,,oară”(păsări), se făceau
plăcintele, prăjiturile, sarmalele etc.
În seara dinaintea nunţii (sâmbătă seara), naşul, mirele,
nuntaşii şi rudele mirelui, merg la casa miresei cu ,,ţoala”(rochia
miresei, haine, încălţări), însoţiţi de muzică, care cântă pe tot
parcursul drumului. După depunerea hainelor la fereastra miresei,
gazda dă ,,goşcilor” o gustare, iar după aceea se trece la joc, până
ce mireasa îmbracă pe rând toate rochiile aduse, mai puţin cea de
mireasă.
A doua zi, duminică, după ce se merge după ,,naşul”,
„stăroica” dă nuntaşilor o gustare, iar mai apoi se pleacă cu întreg
alaiul după mireasă. Ajunşi la poarta miresei, se făceau glume, se
încuia poarta, iar în poartă aştepta cineva din familia miresei
îmbrăcat haios, care întreba:,,Ce căutaţi la noi?”, la care cei veniţi cu
alaiul spuneau: ,,Căutăm o căprioară, care ne-a scăpat de la
vânătoare”, ,,La noi nu este”, ,,Bine, vă dăm voie, dar mai întâi să vă
arătăm pe asta” şi le prezintă o babă îmbrăcată în alb ca o mireasă,
pe care cei sosiţi, o refuză, spunându-le că e bătrână şi urâtă, apoi le
prezintă o fetiţă frumos îmbrăcată, care va fi ,,govia” (mireasa) mică.
,,Nu este asta, acum e prea mică, la vremea ei o să fie ea
,,căprioara”, pe care o vor căuta alţii”.
În sfârşit se aduce adevărata ,,govie”, de către un ,, cumnat de
mînă” (givăr), la apariţia căreia toţi răspund ,,Da, asta e”. Mirele o
preia, o sărută, îi dă bani şi buchetul de flori.
Mireasa pune florile ,,în piept” naşilor, socrilor şi nuntaşilor,
după care alaiul, însoţit de muzicanţi, mergând în coloană, doi câte
doi, în pereche, cu stăgariul la urmă, pleacă spre centrul comunei,
pentru a se cununa, înainte la primărie, apoi la biserică. Pe parcursul
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
161
drumului, mireasa este condusă de către un „cumnat de mână”, iar
mirele de către o „govie de-a doilea”.
Pe drumul până în centrul comunei alaiul de nuntă, este
întâmpinat de mese cu ,,răchie fiartă”, scoase în drum de către
neamuri , vecini, prieteni. Au fost cazuri când oaspeţii veniţi la nuntă,
din alte părţi, necunoscând obiceiurile de aici, au tot servit pe drum,
de la fiecare masă, mai multe pahare ca, la un moment dat, au fost
nevoiţi ,,să tragă pe dreapta”, până se mai trezeau.
După terminarea cununiei religioase si după ce preotul îi
sfătuia pe tinerii ,,însurăţei”, asupra responsabilităţilor pe care le vor
avea în viitor, se juca în centru hora mirilor, cu lumânările de cununie
în mână, cu preotul care conducea hora şi stăgariul în ,,coadă”.
Dacă lumânarea unuia dintre miri se stinge sau se consumă
mai repede, înseamnă că şi viaţa acestuia este mai scurtă decât a
celuilalt.
În continuarea nunţii jucau ,,înaite” naşul, stăroica, socrii, etc,
până spre seară, când se intra în cămin, unde erau pregătite din timp
mesele, pentru a se servi: ,,tăiţeii” (supa), ,,sarmele” (sarmalele),
,,carnea” (friptura) şi ,,colacii” (prăjiturile), după care se strigau
,,darurile” de către ,,cumnatul de mână” (givăr), sau dacă acesta era
timid, de către altcineva ,,bun de gură”.
Înainte darurile constau din diferite articole de
îmbrăcăminte şi încălţăminte, obiecte de uz casnic, plapome, perne,
veselă, iar azi, în mare parte se compun din bani în moneda
naţională sau în valută. Banii se predau naşului, care-i
contabilizează, iar la sfârşit sunt înmânaţi tinerilor căsătoriţi, cu sfatul
de a-i folosi cu chibzuinţă.
Sichevi ţa – Monografie
162
Dimineaţa, nuntaşii şi o parte din mesenii care au rezistat
până la ziuă duc naşul şi mireasa cu ,,dârzele” (darurile) primite la
casa mirelui, unde-i aşteaptă iarăşi o masă îmbelşugată, inclusiv
răchie fiartă după care se retrag, după posibilităţi, fiecare la casa lui.
A doua zi, după masă (luni), petrecerea se dă la casa mirelui
unde ceremonialul este acelaşi.
A treia zi, seara, se ţinea ,,cuscria”, la care participau cuscrii,
femeile şi bărbaţii care s-au ocupat cu ,,ajutatul” la pregătirea şi buna
desfăşurare a nunţii. Acest obicei nu se mai ţine în prezent,
,,serviciul” fiind un impediment important pentru fiecare persoană.
În zilele noastre se mai practică, în dese rânduri, pentru a nu fi
,,cheltuiala prea mare” nunta în comun. După o înţelegere prealabilă
a cuscrilor, nunta se face într-o singură zi, iar darurile se strigă
separat, menţionându-se pentru cine sunt făcute (mire sau mireasă).
Moartea şi înmormântarea
Moartea este un fapt natural, care este privită ca o trecere din
lumea pământeană în altă lume, unde vom merge cu toţii şi unde v-a
fi o viaţă lipsită de griji.
După credinţa populară, moartea este prevestită prin diferite
semne: vise ale apropiaţilor, semne bizare, cântecul ,,cionvicei”
(cucuvelei) în apropierea casei, zgomote prin podul casei etc.
Urletul unui câine prevesteşte moartea cuiva. Un alt lucru care
arată că un om va trece la cele veşnice este şi faptul că în casa
muribundului se sparge ceva, de exemplu o oglindă. Cel care este pe
moarte visează că se găseşte în case necunoscute, în camere mari,
albe şi goale. Aceste vise arată familiei că nu-l vor mai avea, peste
puţin timp, alături de ei.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
163
Toate aceste semne prevestitoare de moarte sunt descifrate
de către cei apropiaţi muribundului, familia şi rudele apropiate. Uneori
şi cel care este pe moarte înţelege aceste semne.
Se credea că odată apărute toate aceste semen, moartea nu
mai putea fi alungată. Familia ştia că cel în cauză îi va părăsi. Uneori
muribundul are o moarte chinuitoare iar bătrânii cred că acestuia îi
pare rău să părăsească viaţa şi pe cei dragi. Se crede că muribundul
s-a legat puternic sufleteşte de cineva şi nu vrea să părăsească acea
persoană. Familia cheamă preotul să facă o rugăciune specială
pentru ieşirea sufletului pentru cel ce se chinuie. Se aprinde o
lumânare.
Dacă omul este certat cu cineva din sat cere să fie adusă
acea persoană pentru a-şi cere iertare de la ea şi să poată părăsi
lumea aceasta iertat de oameni şi de Dumnezeu.
În momentul în care muribundul dă semne că va trece la viaţa
de veci, cei din familie aprind o lumânare la căpătâiul acestuia şi
plâng.
Dacă cel decedat a murit singur, neavând o lumânare a prinsă
la cap, o persoană apropiată, mortului ,,ţine golâmbul” (porumbelul),
un ceremonial care se desfăşoară în biserică, în seara de inviere.
După ce omul a murit, el este scos afară pentru a fi spălat de
către nişte femei mai în vârstă, apoi îmbrăcat cu haine noi, nepurtate
de altcineva, deoarece se crede că dacă va fi înmormântat cu lucruri
care au aparţinut cuiva, acea persoană va muri imediat după ce
decedatul va fi înmormântat cu acele lucruri şi pus la loc răcoros, pe
podea sau în curte unde se face ,,priveghiul”.
„Arângul” (clopotul) se trage, începând cu ziua morţii, pe toată
perioada cât mortul este acasă şi pe perioada înmormântării. Există
Sichevi ţa – Monografie
164
obiceiul ca dacă decedatul este bărbat să se tragă clopotele de trei
ori, cu interval scurt, între ele, dimineaţa si seara, iar dacă este
femeie doar de două ori , la acelaşi interval. Această activitate se
face pe baza unei taxe stabilite de către Consiliul Parohial, care se
plăteşte de către familia decedatului.
La priveghi sosesc, pe rând, mai întâi rudele, vecinii, prietenii
apropiaţi, apoi şi o parte a oamenilor din sat. Acelora care participă la
priveghi li se dă băutură (ţuică) şi plăcinte, la care în prealabil se
spune ,,să fie de pomană lui…”. La mort vin şi câteva femei care-l
deplâng pe defunct, amintindu-i că a lăsat casa săracă prin plecarea
dintre cei vii.
După o perioadă, corpul celui decedat se aşează în ,,săcrin”
(coşciug), în care se pune o foaie de ,,poneavă” (cearşaf), făcută
special pentru acest eveniment, o pernă la cap. În sicriu se pun o
parte din lucrurile pe cere le-a folosit pe lumea asta, dacă era mai în
vârstă şi purta ,,cârjie” (baston), aceasta se pune cu el. În buzunarul
mortului se pune un piaptăn, o oglindă şi alte ustensile care să-i
servească mortului pe lumea cealaltă. Tot în buzunarele mortului se
mai pun monede şi bomboane, în cazul în care are copii sau nepoţi
decedaţi să aibă ce să le dea când îi ies în întâmpinare.
La picioarele mortului se pun spini, pentru a-l înpiedica pe
acesta să se facă ,,moroni” (strigoi). Se credea că mortul vrând să
se scoale, se înţepa şi renunţa să se mai arate. Pentru a avea cu ce
plăti vama, cu ocazia trecerii punţii, ce desparte lumea aceasta de
cea spirituală, în mâna mortului se pun bani şi se leagă picioarele
mortului ca să fie inpiedicat, să nu se mai întoarcă strigoi.
Exista în trecut obiceiul de a se cânta "Zorile", în fiecare
dimineaţă dinaintea înmormântării, la ora 5, odată cu ivirea zorilor.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
165
Se cântau în faţa casei mortului, la geamul camerei unde se găsea
aşezat. De zorit, zoreau femei bătrâne, 3, 5, 7, sau 9 nici mai multe,
nici mai puţine. Era obligatoriu ca numărul celor ce zoresc să fie
impar. Acest obicei a dispărut.
La casa mortului femeile vin cu lumânări, pe care le aprind şi
le dau de pomană mortului şi morţilor apropiaţi. Această acţiune se
face, mai ales de către rudele apropiate, iar lumânările se transmit
uneia dintre rudele apropiate mortului.
În ziua înmormântării, se aduc ,,stagurile”(steagurile), mortul
este scos ,,sub poartă” pus pe ,,scară” şi se aşteaptă venirea
preotului. La scoaterea mortului din cameră, de către o parte din
oamenii „care sunt la dus”, membrii familiei se închid în cameră şi
sparg un borcan , spre a alunga spiritul acestuia şi să nu se mai
întoarcă „moroni”(strigoi).
Dacă mortul este ”june” sau „fată mare” care nu au fost
căsătoriţi se confecţionează un steag negru, care însoţeşte decedatul
până la cimitir şi este postat pe mormânt, lângă cruce.
La steaguri, care pot fi, în număr impar, 9, 11, 13, la care se
adaugă crucea neagră, se pun „peşchire” (prosoape) şi
„cârpe”(baticuri). Tot la fel se procedează şi cu cei care duc mortul,
lor, fiindu-le agăţate de umărul opus celui pe care duc. La ,,dus” sun
de obicei şase persoane apropiate mortului, în dese rânduri nepoţi.
Săpatul gropii se începe de dimineaţă, iar dacă pământul este
mai tare şi nu a fost înmormântat nimeni de o lungă perioadă de
timp, se începe cu o zi înaintea înmormântării. La cimitir merg cinci
persoane, dintre care una aste o rudă apropiată mortului, care ştie
locul şi patru persoane care vor săpa groapa. Persoana tămâiază
locul unde se v-a săpa groapa, după care pleacă de la cimitir.
Sichevi ţa – Monografie
166
Preotul face o slujbă religioasă corespunzătoare, după care
cei apropiaţi îşi iau rămas bun de la decedat, „iertându-l”. La mort se
spun numai lucruri de bine, de bun simţ, după care cortegiul pleacă
spre biserică, unde mortul este introdus în biserică, unde se face o
nouă slujbă, după care în bătaia „arângului” (clopotului), se pleacă
spre „morminţi” (cimitir). Pe drum se fac mai multe „ogini” (scurte
opriri), unde se cântă cântece bisericeşti de către preot şi corul
bisericesc, care răspunde preotului, după care este anunţat cel care
a comandat odihna. „Oginele” se fac de obicei, la încrucişarea de
drumuri sau în faţa casei unor oameni care au comandat şi plătit taxa
stabilită.
La cimitir se face ultima „slujbă”(rugăciune), după cre sicriul se
coboară în mormânt, peste care se aruncă cu monede sau cu
pământ. La fel se procedează şi cu acele cu care au fost agăţate
prosoapele şi baticurile.
Sicriul este aşezat cu faţa şi picioarele spre răsărit, ca mortul
„să vadă răsăritul soarelui”. Peste sicriu se pune „boalta”(bârne de
lemn), după care cei care au săpat groapa o acoperă cu pământ.
Persoana care a mers cu groparii de dimineaţă, dă de pomană un
prosop şi un colac, persoanei care a început săparea gropii.
Cei care au participat la înmormântare, se reîntorc spre casă,
iar care au participat, activ, preotul, cantorul precum şi o parte dintre
rude, merg la casa defunctului, unde se organizează „ţara”(pomana).
La pomană, sunt pregătiţi din timp, colacii aşezaţi în farfurii,
împreună cu o bucată de brânză, o bomboană, un măr şi altele, care
după o slujbă scurtă realizată de către preot, sunt împărţiţi celor
prezenţi. Tot pe masă se mai pune supă, sarmale, friptură, prăjituri şi
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
167
sticle cu ţuica s-au vin. Dacă este perioadă de post, mâncarea este
potrivită, în special cu varză şi fasole.
Timp de şase săptămâni, o femeie apropiată, decedatului,
merge, în fiecare dimineaţă, la cimitir pentru a tămâia mormântul.
Această acţiune se face cu un polonic, în care se găseşte jar, peste
care se adaugă tămâie. Tămâiatul se face prin ocolirea mormântului
de trei ori.
La şase săptămâni de la deces se organizează o pomană de
o mai mică amploare, la care se dau de pomană „ţoale” (haine), unei
persoane mai nevoiaşe sau unei persoane apropiate decedatului. Pe
lângă haine se dau de pomană şi anumite obiecte (scaun, găleată,
farfurie, lingură etc), spre a-i fi necesare pe lumea cealaltă.
Se mai face „slobozitul apei”, o scurta pomană cu un ritual
specific pe malul unui râu. După terminarea ritualului se aprind două
lumânări încolăcite, care se pun în două cutii sau două coji de
„troacă” şi se lansează pe râu, să plutească.
Pomeni se mai fac la jumătatea de an, un an sau şapte ani.
Femeile văduve, care fac pomeni soţilor decedaţi, „îşi dau de
pomană” şi lor, haine, obiecte şi chiar alimente, pentru ca urmaşii să
nu mai aibă grijă de aceasta, după moartea lor.
La un an de la moarte, sau la o sărbătoare ,,mare” (Paşte,
Rusali, Crăciun), în special, dacă persoana decedată este mai
tânără, se dă „joc de pomană”. Jocul este pornit de către un grup de
trei fete şi trei feciori foarte tineri, rude apropiate cu răposatul, care
nu au mai jucat în joc până la acel moment. Cele trei perechi ţin în
mână lumânări aprinse, farfurii cu prăjituri şi sticle cu „răchie”. Pe
umeri poartă fiecare câte un dar de „răscumpărare”, constând într-un
prosop pentru băieţi şi o năframă pentru fete. O femeie mai în vârstă,
Sichevi ţa – Monografie
168
mamă, bunică sau mătuşă a celui decedat, trece pe sub picioarele
fiecărui dansator un prosop, pentru a „dezlega” jocul. Acest ritual se
repetă de trei ori, după care în joc intră şi alte perechi de tineri. Pe
parcursul jocului se face anunţul, în special de către unul dintre
„muzicanţi”, că jocul „ Să fie de pomană lui......”(numele celui/celei
decedat/e). La sfârşitul jocului cei care au purtat farfuriile şi sticlele cu
băutură, merg printre mulţime şi poftesc pe cei prezenţi se ia din
prăjituri şi să bea din ţuică, zicând: „Să fie de pomană, cui s-a numit”,
iar cei care primesc răspund: „Bogdaproste”.
Obiceiuri legate de marile sărbători religioase
Crăciunul
În Ajunul Crăciunului se obişnuia ca bătrânii din sat să se
ducă unii pe la alţii, unde se cinsteau cu câte un pahar de ,,răchie,, şi
nuci si-l aşteptau pe ,,Moş Crăciun”.
Copiii se pregăteau cu câteva zile mai înainte, se organizau
în cete şi mergeau cu colinda în seara de Ajun, pe la casele
oamenilor din sat.
Din repertoriul pe care-l foloseau copiii, amintim colindele:
Moş Crăciun; Scoală gazdă, nu dormi; Florile dalbe etc. După ce
terminau de colindat, gazdele le dădeau copiilor, nucii, plăcinte,
colaci, mere, dar şi bani, apoi colindătorii plecau mai departe.
În prima zi de Crăciun, primul om străin care vine în casa
gospodarului este pus să fie ,,cloţă”, i se dă un coş cu grăunţe sa-l
ţină în mână, el fiind aşezat pe scaun, şi i se zice o zicală care
trebuie să sporească numărul de pui în anul care începe: ,,câte
boabe în coş, atâţia pui frumoşi”.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
169
După terminarea ritualului de mai sus, oaspetele dă la
orătănii grăunţele din coş zicând: ,, Na, mâncaţi-le şi să faceţi atâtea
ouă, să fiţi sănătoase la fel şi gazda voastră”. Dacă e bărbat, gazda îl
cinsteşte cu un pahar de răchie, iar dacă e femeie cu o prăjitură.
A doua zi, în prima zi de Crăciun, se umbla cu ,,Steaua”.
Copiii îşi pregăteau piesa ,,Irodul”, în care era prezentată naşterea
Pruncului Hristos, venirea magilor de la răsărit cu darurile: aur,
smirnă şi tămâie, discuţia lor cu împăratul Irod, găsirea lui, dăruirea
cadourilor sus menţionate, urzelile lui Irod pentru a-l ucide pe Hristos,
visul salvator, fuga în Egipt, uciderea pruncilor etc.
Anul Nou
În seara de Revelion, copiii umblă cu ,,Pluguşorul” pe la
casele gospodarilor din sat, iar gazdele le dăruiesc colindătorilor
fructe, colaci, prăjituri şi bani. În ziua de Anul Nou, gospodarul intră în
grajd, unde ţesală vitele să fie frumoase, curate şi sănătoase tot anul.
Din bătrâni, se spune că aşa cum e timpul la Anul Nou, aşa
va fi anul care începe, dacă ninge, anul va fi mănos, cu recolte
bogate, iar dacă e cald anul nu va fi prea bun.
Boboteaza
Boboteaza, serbată în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul
sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine - momentul
naşterii spirituale a Mântuitorului - trăsături de mare sărbătoare
populară.
Imediat după Anul Nou, cu vreo doua, trei zile înainte de
bobotează, preotul satului, însoţit de cantorul bisericii, epitropii şi
,,crâsnicul”, plecau prin sat, mergând din casă în casă, pe la casele
Sichevi ţa – Monografie
170
credincioşilor pentru a duce vestea botezului Mântuitorului Iisus
Hristos, în apa Iordanului.
Preotul intra în casă, însoţit de cei menţionaţi mai sus,
cântând ,,În Iordan, Botezându-Te, Tu Doamne ...”, stropind pereţii
fiecărei camere cu busuiocul îmbibat în aghiasmă. Pe masă din
„soba de la drum” (camera mare), erau pregătite din timp, după
posibilităţile omului: o farfurie cu fasole, doi ştiuleţi de porumb, câteva
ouă şi bani, care erau preluate de „desăgar”(cel cu traista).
Când venea preotul cu ,,Iordanul”, cele mai isteţe fete ,
puneau pe pragul casei o curea peste care trecea preotul şi cu
ajutorul unui fir de busuioc din buchetul acestuia aşezate sub pernă,
se spunea că ele îşi visau ursitul.
În trecut, după ce preotul rostea Troparul Botezului şi stropea
cu agheasmă în casa şi pe gospodari, era invitat să se aşeze pe
laviţă. Sub ,,poneava” (pătura) de pe laviţă erau aşezate, din timp,
boabe de porumb - ,,ca să stea cloştile pe oua” - şi busuioc - ,,ca să
vină peţitorii”. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în
descântecele de dragoste.
De altfel, unii din preoţii, care au slujit în trecut în localitate,
mergeau cu ,,Iordanul” şi pe la ,,colibele”(sălaşele) din cătunele mai
apropiate (părintele Ioan Voin şi părintele Gheorghe Sporea).
În ziua de Bobotează (6 Ianuarie), preotul, însoţit de slujitorii
din biserică şi de alaiul de credincioşi se deplasa pe malul râului
Cameniţa, (pe strada lui Balaci), unde desfăşura slujba de sfinţire a
apei. Enoriaşii luau ,, molitva” (aghisma) direct din râu în căni sau
sticle. ,,Molitva”, era dusă acasă, iar a doua zi, de dimineaţă, se
dădea tuturor celor din casă să bea, ,,pe inima goală”(nemâncat). Se
punea câteva picături din această ,,apă sfinţită” în hrana tuturor
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
171
animalelor din ogradă, spre a fi ferite de boli şi dăunători pe
parcursul întregului an. Sticla cu aghiasmă se punea la loc sigur şi se
păstra întreg anul, ca să se poată apela la ea ori de câte ori era
nevoie.
Paştele
În noaptea de Înviere, după împărţirea luminii la biserică,
preotul , împreună cu mulţimea de enoriaşi care se afla în biserică,
pleacă cu lumânările aprinse, în pelerinaj la troiţele de la capătul
satului. Într-un an se merge la nord, iar în anul următor la sud, unde
printr-o înţelegere prealabilă, se întâlnesc cu preotul şi credincioşii
din satul Gornea. Are loc o slujbă comună, in care corurile celor două
biserici ,,se întrec” în cântări.
Pe tot parcursul drumului copiii bat toaca la biserică, iar casele
pe unde trece cortegiul au toate luminile aprinse.
La terminarea slujbei se reîntorc cu toţii la biserică unde
depun ,,steagurile” şi continuă slujba până spre dimineaţă.
Încă din prima zi de Paşte, copiii iau câteva ouă şi merg cu ele
în centrul comunei unde se ,,bate” la ouă, se ciocnesc ouăle cu un
ban, o monedă, ceva mai mică. Unul ţine oul în palmă, iar altul care
plăteşte o taxă dinainte stabilită, încearcă sa-l lovească cu moneda.
Dacă moneda se învinge în ou, oul revine celui care a dat cu banul,
precum şi taxa iniţială, dacă nu înfige moneda în ou, pierde taxa
depusă, iar oul rămâne proprietarului.
A doua zi de Paşte se iese la cimitir cu steagurile, preotul sub
baldachin şi cortegiul de credincioşi. Femeile poartă in mână un coş
cu diferite dulciuri, ouă roşii, colaci şi o sticlă cu vin, pentru a da de
pomană morţilor pa care îi au înmormântaţi acolo.
Sichevi ţa – Monografie
172
Preotul face o slujbă scurtă de ,, citire a morţilor”, după care,
pleacă, împreună cu cantorul şi epitropii prin cimitir pentru citirea
unor cruci noi, sau a unora decedaţi de curând, la solicitarea familiilor
celor care doresc acest lucru.
Se dau de pomană ouă roşii, prăjituri, dulciuri, fructe, se
stropesc mormintele cu vin, iar bărbaţii primesc răchie de pomană,
zicând: ,,Să fie de pomană mortului căruia i s-a numit.” Copiii se
ocupă cu colectarea ouălelor, pentru a le folosi mai apoi la bătut.
Creştinii se întorc cu toţii spre casă pentru a lua prânzul, spunându-şi
unii altora: ,,Hristos a înviat!, Adevărat a înviat!”.
Portul popular Portul popular din Sicheviţa, este, din păcate pe cale de
dispariţie. El este foarte asemănător cu cel din zona Almăjului. Se
mai păstrează în zilele noastre doar prin intermediul unor manifestări
culturale, de către elevii şcolii din localitate (dansuri populare,
interpreţi vocali). În trecut portul popular era necesar şi datorită lipsei
banilor şi a accesului la ţinuta modernă, dar era şi un simbol şi o
mândrie a locului de baştină.
Femeile purtau:,,ciupag”, ,,poale”, ,,şorţ” şi ,,opreg”, iar pe cap
purtau ,,cârpă”. Se încălţau cu ,,obele” şi opinci.
La femeile mai în vârstă (bătrâne), ,,ciupagul” şi ,,poalele”
puteau fi făcute dintr-o singură piesă, numită ,,chimeşă”. Atât
,,ciupagul”, ,,poalele” şi ,,chimeşele” erau confecţionate din pânză
ţesută la ,,război”, unde ,,urzeala”, era din bumbac, în care se
,,băteau” fire de cânepă toarse subţire.
,,Poalele”, în partea de jos, şi mânecile ,,ciupagului” erau
ornate cu zimţişori de ,,cipcă”(dantelă).
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
173
,,Chimeşele” de ,,ţinut” se purtau numai la sărbători, erau
cusute cu aţă de diferite culori închise. Partea de jos a poalelor era
mai largă, deoarece se adăuga ,,clinurile” (bucăţi de pânză
triunghiulară). Poalele şi chimeşa lungă erau strânse deasupra
şoldurilor cu un ,,brăcinar”(bucată de sfoară), care le mula pe talie.
În faţă se purta ,,şorţul”, confecţionat în dese rânduri la
războiul de ţesut, în partea de jos având motive naţionale, populare
şi ,,cipcă”. Pe unele şorţuri se punea ,,cipca”pe întreaga margine a
acestuia.
„Opregul” era purtat în partea din spate şi era şi el ţesut cu
aceleaşi motive ca şi şorţul, dar de dimensiuni mai mici. La sărbători
mari „şorţul” şi „opregul”, erau confecţionate din ,,somot” (catifea)
negru. Femeile mai în vârstă purtau, uneori „chiţele” la spate în loc
de opreg, altele chiar şi în faţă. Chiţelele erau făcute din fire de lână
colorate, prinse de un brâu.
„Cârpa” (baticul) era făcută în mod special din „somot” sau
,,ţiclon” şi era de obicei colorată. Ele erau mari şi aveau pe margini
„ciucuri”(franjuri)mari şi acopereau şi jumătate din umeri. Pe timp de
iarnă năframele erau confecţionate din material mai gros.
„Obelele”erau făcute din lână, ţesute la război, de culoare
roşie sau neagră, puse peste ciorapi şi legate cu ,,nojiţele” opincilor.
Pe timp mai călduros, femeile mai purtau doar ciorapi, tot din lână,
tricotaţi tot de ele.
„Opincile” erau confecţionate din piele de vită sau de porc,
argăsită, iar ulterior erau făcute din cauciuc. În sărbătorile mai mari,
femeile din familii mai înstărite, purtau ghete înalte ce se încheiau cu
şnururi încrucişate.
Sichevi ţa – Monografie
174
Fetele mai tinere purtau în picioare „opincuţe”din piele de porc
şi din postav, sau tălpuite cu cauciuc din camere de maşină, frumos
încreţite în faţă şi-n spate numiţi „bocicoşi”.
Pe timp de iarnă când erau geruri năprasnice, femeile purtau
peste haine „şube”sau „căpute” din postav, tesute la război şi bătută
şi îndesită la „văială” (buşniţă).
Bărba ţii purtau: „chimeşă”, „izmene”, „laibăr”, „clăbăţ”, „obiele”
şi opinci.
„Chimeşa”, care era până deasupra de genunchi şi „izmenele”
erau făcute din pânză de cânepă sau bumbac ca şi la femei.
Chimeşa „de ţinut”(pentru zile de sărbătoare) era cusută cu guler, pe
piept cu mătase albă, iar la mâneci strânsă în „pumnaşi”.
La brâu se încingeau cu „brăciri”, ţesute în casă, dar şi cu
brâuri de somot, cusute cu fir de mătase. Cei mai înstăriţi purtau
„praştie” din piele, cu ornamente şi împunsături sau aplice metalice
pe ele, cu buzunare în care îsi ţineau banii sau „amnarul”,
„cremenea”, „iasca” şi,,doanul” cei care fumau.
Peste cămaşă se purta „laibărul” (vestă) confecţionat din
postav subţire de culoare maro sau neagră, având buzunarele,
gulerul şi marginile, tivite cu somot negru. Pe timpul iernii se purtau
„pieptare”(cojoace) din piei de miel vopsite, care se încheiau pe
lateral cu nasturi şi aveau două proeminenţe mai lungi în faţă şi în
spate, spre a ţine de frig.
Se mai purtau pe timp de iarnă cojoace lungi din piele de oaie,
sau „căpute”(paltoane), făcute din dimie neagră, ca de altfel
„cioarecii”(pantalonii).
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
175
Pe cap se purta „clăbăţ”, din blăniţă de miel negru, dar şi
fumurii sau albe, iar pe timp de vară purtau pălărie cumpărată din
târg.
În picioare se purtau, ca şi femeile „obele”din lână, de obicei
neagră cu şnur de diferite culori: alb, roşu, cenuşiu. Opincile erau din
piele de porc sau bovină cu „gurgui” mare, legate cu „nojiţe”peste
„obiele”, într-un sistem ingenios ca să nu poată să iasă din picioare,
chiar dacă se împotmoleau cu noroi argilos.
Graiul
În comuna Sicheviţa toţi locuitorii sunt de origine român ă.
Deşi se vorbeşte limba română dialectul bănăţean, întâlnim şi cuvinte
de origine sârbă, maghiară şi germană.
Întâlnim elemente arhaice latineşti care aparţin diferitelor
sfere semantice. Astfel, folosit foarte des de locuitorii comunei este
cuvântul „astruc ”, care înseamnă a acoperi o casă din latinescul
„astrucare”. De la acest verb prin derivare s-au format cuvintele:
„astrucământ” cu sensul de acoperiş şi „astrucat” cu sensul de
acoperit.
Un alt cuvânt des folosit este „hoar ă” cu sensul de păsări de
curte de la latinescu „ovaria”. Ca o caracteristică a limbii a limbajului
din această zonă este influenţa lexicală din alte limbi. Ca urmare a
contactului cu populaţia sârbă din satul vecin Liubcova, populaţia
comunei Sicheviţa a asimilat cuvinte din limba sârbo-croat ă.
Astfel întâlnim împrumuturi variate cum ar fi: „uică”- unchi, iar
în sârbo-croată „ujko”, „paprică”- ardei din „paprika”, „grage” –
lemnărie de la acoperişul caselor, din „grada”.
Sichevi ţa – Monografie
176
Mai târziu populaţia bănăţeană intră în contact cu populaţia
german ă colonizată aici. Ca urmare a convieţuirii populaţiei localnice
cu populaţia germană, vorbitor şi-au însuşit aceste cuvinte, îndeosebi
cele legate de terminologia meseriilor ca: „şuştăr”(cizmar), iar în
germană se scrie „schuster”, „maltăr” (mortar pentru tencuială), iar în
germană „malter”, „ştrimf”(ciorap) din germanul „strimpfe”;
„fereang”(perdea) din „vorhang”.
În timpul stăpâniri austro-ungare au pătruns cuvintele de
origine maghiar ă, unele din ele fiind pe cale de dispariţie. Cu toate
acestea continuă să fie persistente următoarele cuvinte: „covaci”
(fierar), în maghiară „kavacs”, „firiz”(ferestrău), în maghiară „füresz”,
„arşou”(hârleţ) din maghiarul „äsó”.
Locuitorii comunei Sicheviţa posedă particularităţi lexicale
caracteristice subdialectului bănăţean la care se adaugă influenţele
exercitate datorită contactului cu populaţii deosebite din punct de
vedere lingvistic.
În ceea ce priveşte literatura populară, se observă prezenţa
prozei populare sub forma povestirilor, legendelor şi snoavelor.
Se remarcă o bogată circulaţie a legendei despre „musca
porumbacă” sau cea a lui „Iovan Iorgovan”.
Snoavele cu caracter satiric excelează mai ales în Gornea.
În forme destul de bine conservate se întâlneşte cântecul epico-liric
„Petru Mantu”. Cântecul liric este prezent sub toate speciile lui: de
dragoste, de întristare, de soartă, etc.
Întâlnim şi colinde laice de păstori la Sicheviţa. Ca genuri
muzicale la sărbătorile de iarnă, întâlnim colindele, la nuntă se cântă
cântecul miresei, iar dintre cântecele lirice amintim doina şi cântecele
propriu-zise. Ca gen muzical funerar este bocetul.
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
177
Dintre dansurile populare care se dansează în comună
putem enumera: brâul, hora, argeleana, învârtita, sârba bănăţeană,
căluşarii, de doi etc.
Carul şi „cocia” (căruţa) erau în trecut principalele mijloace
de transport, atât pentru persoane, cât şi pentru materiale.
Iluminatul încăperilor se făcea cu ,,opaiţul”, care folosea un
fitil înmuiat în seu de oaie, iar mai apoi lampa cu ,,petrol”.
Pe măsuţele din vechile case ţărăneşti din vechime, hrana se
servea din ,,blidele” din lut cu ajutorul unor linguri din lemn.
,,Trăgacea” era folosită pentru tras răchia din ,,vas” (butoi).
Era confecţionată din fructul plantei cu acelaşi nume ,,troacă”
(Lagenaria siceraria), care era cultivată în spatele grajdului, lângă
grămada de gunoi, unde era cel mai fertil pământ din grădină.
În comună era o fanfară, două tarafuri de muzică populară, o
formaţie de lăuţi cu tolcer dirijată de Grigore Moze, laureat al
Festivalului de muzică populară Maria Tănase – 1975, care a
participat cu ansamblul „Semenicul” din municipiul Reşiţa la turneele
întreprinse în Italia, Cipru, Suedia, Franţa, Elveţia, Norvegia, Irlanda,
Iugoslavia şi alte ţări.
Tinerii din Sicheviţa au fost mereu talentaţi atât la sporturile
de echipă (fotbal, handbal), cât şi la cele individuale (atletism, înot,
tenis de masă, tenis de câmp).
La ceas aniversar pentru Comuna Sicheviţa, am consemnat
în această carte momente, oameni şi fapte drept mărturii ale
identităţii noaste româneşti, iar cel care o citeşte să găsească
mângâiere, puţină frumuseţe şi o lacrimă de suflet pentru aceste
meleaguri.
Sicheviţa, 25 iunie 2013
Sichevi ţa – Monografie
178
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Bona P.,[1990], Sicheviţa. Demografie. Arhitectură
populară, MJEIL Caransebeş
2. Bona P.,[2012], Parohiile Eparhiei Caransebeşului,
Editura Foaia Diecezană, Caransebeş
3. Dragomir I.,[2003], Monografia satului Gornea, Editura
MarineasA, Timişoara
4. Feneşan C.,[1970], Contribuţii la istoricul învăţământului
în Graniţa militară bănăţeană la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în Studii de
istorie a Banatului, vol. II, Timişoara
5. Ilieşiu N., [2011], Monografia istorică a Banatului:
Judeţul Caraş – Severin, Ed. Mica Valahie, Bucureşti
6. Lazarovici Gh., [1977], Gornea – Preistorie, Reşiţa
7. Moisi A., [1934], Monografia comunei Coronini şi
ţinutului Clisua, judeţul Caraş, Oraviţa
8. Moisi A., [1938], Monografia Clisurii, Editura Librăria
Românească, Oraviţa
9. Popovici G., [2013], Banatul montan – ghid turistic,
Editura Tim, Reşiţa
10. Sorescu A., [1989], Monografia comunei Sicheviţa,
(manuscris), Facultatea de Istorie, UB, Bucureşti
11. Ţeicu D., [2000], Banatul Montan în Evul Mediu, Ed.
Banatica, Timişoara
12. xxx Arhiva Şcolii Gimnaziale Sicheviţa, 1928 -2012
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
179
ANEXĂ ŞI FOTOGRAFII
Locuitorii comunei Sichevi ţa la 25 iunie 2013
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 1. SICHEVITA PETRUT IOSIF SICHEVITA NR.2 1 2. SICHEVITA ANOCA SAVA SICHEVITA,NR.3 5 3. SICHEVITA DRAGOMIR ILIE SICHEVITA NR.4 6 4. SICHEVITA JURJ ION SICHEVITA NR.5 6 5. SICHEVITA JURJ SAVA SICHEVITA NR.6 5 6. SICHEVITA JURITA MIHAI SICHEVITA NR.7 1 7. SICHEVITA BALOIA VOICHITA SICHEVITA NR.8 1 8. SICHEVITA BALOIA VOICHITA SICHEVITA NR.9 0 9. SICHEVITA OLTEAN ION SICHEVITA NR.10/A 2 10. SICHEVITA DRAGAN MILITA SICHEVITA NR.10 1 11. SICHEVITA CHITU VASILE SICHEVITA NR.11 5 12. SICHEVITA BELOIA ELENA SICHEVITA NR.12 3 13. SICHEVITA CHITU MARIA SICHEVITA NR.13 1 14. SICHEVITA CHITU JARCU SICHEVITA NR.14 0 15. SICHEVITA PETRUT IONICA SICHEVITA NR.16 4 16. SICHEVITA PETRUT LAZAR SICHEVITA NR.17 1 17. SICHEVITA BALACI DUMITRU SICHEVITA NR.18 3 18. SICHEVITA CIRCU MIHAIL SICHEVITA NR.19 6 19. SICHEVITA BELOIA MARIA SICHEVITA NR.20 1 20. SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.21 4 21. SICHEVITA STOICAN ILIE SICHEVITA NR.23 3 22. SICHEVITA HERGANE PETRICA SICHEVITA NR.24 1 23.
SICHEVITA STOICOVICI FLOAREA SICHEVITA NR.25 0
24. SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.26 3 25. SICHEVITA MARCU IOSIF SICHEVITA NR.26 A 3 26. SICHEVITA DRAGOMIR ION SICHEVITA NR.27 5 27. SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.28 6 28. SICHEVITA BELOIA MIHAITA SICHEVITA NR.30 4 29. SICHEVITA BELOIA MIHAI SICHEVITA NR.31 5 30.
SICHEVITA BIRTEA GHEORGHE SICHEVITA NR.32 2
31. SICHEVITA BELOIA ILIE SICHEVITA NR.33 5 32. SICHEVITA MARCU ANA SICHEVITA NR.34 3 33. SICHEVITA ANOCA PETRIA SICHEVITA NR.35 0 34. SICHEVITA ANOCA MARIA SICHEVITA NR.36 4 35.
SICHEVITA STROIA ION-AVRAM SICHEVITA NR.37 4
36. SICHEVITA STROIA AVRAM SICHEVITA NR.38 4 37. SICHEVITA BELOIA PETRICA SICHEVITA NR.39 3
Sichevi ţa – Monografie
180
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 38. SICHEVITA AVRAM PETRU SICHEVITA NR.40 0 39.
SICHEVITA SORESCU CRISTIAN JIVA SICHEVITA NR.41 4
40. SICHEVITA CRETA NICOLAE SICHEVITA NR.42 4 41. SICHEVITA DRAGOMIR SAVA SICHEVITA NR.43 3 42. SICHEVITA MOZA IOVA SICHEVITA NR.44 2 43. SICHEVITA PETRUT IOSIF SICHEVITA NR.2 1 44.. SICHEVITA ANOCA SAVA SICHEVITA,NR.3 5 45. SICHEVITA BITA ANA SICHEVITA NR.45 0 46. SICHEVITA BELOIA VASILE SICHEVITA NR.46 3 47. SICHEVITA CUZMANOVICI IOAN SICHEVITA NR.47 7 48. SICHEVITA BELOIA VICHENTE SICHEVITA NR.48 3 49. SICHEVITA DRAGOMIR SAVA SICHEVITA NR.49 7 50. SICHEVITA BRAILA ADAM SICHEVITA NR.50 3 51.
SICHEVITA NOVACESCU MAGDALENA SICHEVITA NR.51 1
52 SICHEVITA VELA VASILE SICHEVITA NR.52 2 53 SICHEVITA POPA FLOAREA SICHEVITA NR.53 0 54 SICHEVITA MARCU EMILIAN SICHEVITA NR.54 3 55 SICHEVITA CIRCU IOAN SICHEVITA NR.55 4 56 SICHEVITA CRETA IOAN SICHEVITA NR.56 2 57 SICHEVITA VUCEA ELENA SICHEVITA NR.57 0 58 SICHEVITA MOZA MARIOARA SICHEVITA NR.58 2 59 SICHEVITA MARCU NICOLAE SICHEVITA NR.58 A 3 60 SICHEVITA PUIA NICOLAE SICHEVITA NR.59 4 61
SICHEVITA NOVACESCU BLAGOE SICHEVITA NR.60 3
62 SICHEVITA CIRCU DANILA SICHEVITA NR.61 2 63 SICHEVITA CIRCU MILAN SICHEVITA NR.62 5 64
SICHEVITA BELOVICI GHE-FLORIN SICHEVITA NR.63 3
65 SICHEVITA CHITU ILIE SICHEVITA NR.64 1 66 SICHEVITA CIRCU PETRU SICHEVITA NR.65 3 67 SICHEVITA PUIA NICOLAE SICHEVITA NR.66 2 68 SICHEVITA DRIMBA VASILE SICHEVITA NR.67 7 69 SICHEVITA BRAILA MILAN SICHEVITA NR.68 2 70 SICHEVITA CIRCU VASILE SICHEVITA NR.69 0 71
SICHEVITA GRUITA GHEORGHE SICHEVITA NR.70 3
72 SICHEVITA HERGANE ELENA SICHEVITA NR.70 A 6 73 SICHEVITA MARCU MARIA SICHEVITA NR.71 1 74 SICHEVITA CRETA IOAN SICHEVITA NR.72 2 75 SICHEVITA PETRUT SAVA SICHEVITA NR.73 2 76 SICHEVITA CRETA NICOLAE SICHEVITA NR.74 4 77 SICHEVITA RADONEA ILIE SICHEVITA NR.75 4 78 SICHEVITA DRIMBA PETRU SICHEVITA NR.76 2 79 SICHEVITA SORESCU IGLICA SICHEVITA NR.77 1
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
181
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 80 SICHEVITA DRAGOMIR ION SICHEVITA NR.79 2 81 SICHEVITA SOIANTU ILIE SICHEVITA NR.80 5 82 SICHEVITA HERGAN IOSIF SICHEVITA NR.81 3 83
SICHEVITA GAINA-HERGAN ARSENIE SICHEVITA NR.81 A 2
84 SICHEVITA POPOVICI IOVA SICHEVITA NR.82 2 85
SICHEVITA ACURMULOAIE IULCA SICHEVITA NR.83 4
86 SICHEVITA
GAINA-HERGAN ARSENIE SICHEVITA NR.85 0
87 SICHEVITA POPOVICI AVACUM SICHEVITA NR.86 2 88 SICHEVITA MARCU STANCA SICHEVITA NR.87 1 89 SICHEVITA ZAICA MARIA SICHEVITA NR.89/4 2 90 SICHEVITA SIMA FLORENTINA SICHEVITA NR.89/3 3 91 SICHEVITA HERGANE ION SICHEVITA NR.89/5 1 92 SICHEVITA IANCOVICI MARIA SICHEVITA NR.89/6 1 93 SICHEVITA STOICAN MARIA SICHEVITA NR.89/7 3 94
SICHEVITA IANCOVICI DIONISIE SICHEVITA NR.89/8 1
95 SICHEVITA DRAGOMIR ILIE SICHEVITA NR.89/2 0 96 SICHEVITA CERMAC FLOAREA SICHEVITA NR.90 2 97 SICHEVITA BRAILA PERSA SICHEVITA NR.91 4 98
SICHEVITA HERGAN MAGDALENA SICHEVITA NR.92 3
99 SICHEVITA
DRAGOMIR BLAGOE ROMEO SICHEVITA NR.93 0
100 SICHEVITA GRUITA PETRU SICHEVITA NR.94 2 101
SICHEVITA RUSU ADRIAN-MARCEL SICHEVITA NR.95 1
102 SICHEVITA
RUSU LAZAR-CRISTIAN SICHEVITA NR.96 2
103 SICHEVITA BELOIA RADU SICHEVITA NR.97 2 104 SICHEVITA SORESCU JARCU SICHEVITA NR.98 6 105 SICHEVITA GRUITA IOSIF SICHEVITA NR.100 1 106
SICHEVITA BELOIA PETRU-MILOSA SICHEVITA NR.101 1
107 SICHEVITA BELOIA NICOLAE SICHEVITA NR.102 1 108 SICHEVITA BIRTEA ION SICHEVITA NR.103 4 109 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.104 2 110 SICHEVITA GRUITA IGLICA SICHEVITA NR.105 1 111 SICHEVITA SORESCU VIDA SICHEVITA NR.106 5 112 SICHEVITA STOICAN ANA SICHEVITA NR.107 1 113 SICHEVITA ROIBAN LIBOMIR SICHEVITA NR.108 7 114 SICHEVITA HERGAN AVACUM SICHEVITA NR.109 2 115 SICHEVITA SORESCU ANA SICHEVITA NR.110 1 116 SICHEVITA PETRUT MARIAN SICHEVITA NR.111 4 117 SICHEVITA ROIBAN LIBOMIR SICHEVITA NR.112 1
Sichevi ţa – Monografie
182
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 118 SICHEVITA ZARIA PALADUICA SICHEVITA NR.113 1 119 SICHEVITA SAVICI MARIA SICHEVITA NR.114 6 120 SICHEVITA LAZAROVICI ADAM SICHEVITA NR.115 4 121 SICHEVITA VELA ANA SICHEVITA NR.116 2 122 SICHEVITA VELA CRISTIAN SICHEVITA NR.117 2 123 SICHEVITA BALOIA MIHAIL SICHEVITA NR.118 2 124 SICHEVITA MARCU ANA SICHEVITA NR.119 2 125 SICHEVITA ZAICA CHITA SICHEVITA NR.120 1 126 SICHEVITA SUBTIRE DANITA SICHEVITA NR.122 1 127
SICHEVITA BALAURE PALADUICA SICHEVITA NR.123 3
128 SICHEVITA ZAICA ILIE SICHEVITA NR.124 2 129 SICHEVITA CIRCU VICHENTIE SICHEVITA NR.125 0 130
SICHEVITA LAZAROVICI MISIRCA SICHEVITA NR.126 1
131 SICHEVITA CIRCU ELENA SICHEVITA NR.127 1 132 SICHEVITA CIRCU PAVEL SICHEVITA NR.128 2 133 SICHEVITA STOICAN MARGITA SICHEVITA NR.129 1 134 SICHEVITA PETRUT VIORICA SICHEVITA NR.130 6 135 SICHEVITA GRUITA ION SICHEVITA NR.131 5 136 SICHEVITA CIRCU MILEVA SICHEVITA NR.132 1 137 SICHEVITA BELOIA ION SICHEVITA NR.133 5 138 SICHEVITA SORESCU PAVEL SICHEVITA NR.134 3 139
SICHEVITA SORESCU NICOLAE SICHEVITA NR.135 2
140 SICHEVITA HERGANE ELENA SICHEVITA NR.136 1 141
SICHEVITA SORESCU DUMITRU SICHEVITA NR.137 6
142 SICHEVITA ZAICA MIHAI SICHEVITA NR.138 4 143 SICHEVITA ZAICA ADAM SICHEVITA NR.139 2 144
SICHEVITA ZAICA ADAM SICHEVITA NR.139 A 0
145 SICHEVITA CIRCU SILVIA SICHEVITA NR.140 1 146 SICHEVITA SOIANTU EMILIAN SICHEVITA NR.141 1 147
SICHEVITA HERGANE FLOAREA SICHEVITA NR.142 1
148 SICHEVITA SORESCU MIHAI SICHEVITA NR.143 1 149 SICHEVITA BALAUR MIHAI SICHEVITA NR.144 4 150 SICHEVITA CIRCU FLORICA SICHEVITA NR.145 2 151 SICHEVITA GRUITA ELENA SICHEVITA NR.146 1 152
SICHEVITA MARCU PALADUICA SICHEVITA NR.147 1
153 SICHEVITA CHITU ADAM SICHEVITA NR.148 4 154 SICHEVITA POPOVICI PETRICA SICHEVITA NR.149 4 155
SICHEVITA CIRCU MARGARETA SICHEVITA NR.150 3
156 SICHEVITA PATRUT ILIE SICHEVITA NR.151 3 157 SICHEVITA MICSA IONEL SICHEVITA NR.152 3
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
183
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 158 SICHEVITA GRUITA AVRAM SICHEVITA NR.153 3 159
SICHEVITA BELOIA GHEORGHE SICHEVITA NR.154 5
160 SICHEVITA VESELIN IOSIF SICHEVITA NR.155 3 161 SICHEVITA HERGANE MILUTIN SICHEVITA NR.156 3 162 SICHEVITA CIRCU ADAM SICHEVITA NR.157 7 163 SICHEVITA CIRCU ILIE SICHEVITA NR.158 3 164 SICHEVITA BELOIA ELENA SICHEVITA NR.161 1 165 SICHEVITA HERGANE IOSIF SICHEVITA NR.174 2 166 SICHEVITA JURITA ION SICHEVITA NR.175 2 167 SICHEVITA VESELIN ELENA SICHEVITA NR.176 4 168 SICHEVITA CIRCU ELENA SICHEVITA NR.177 1 169 SICHEVITA SORESCU STEFAN SICHEVITA NR.178 5 170 SICHEVITA ZARIA MILUTIN SICHEVITA NR.179 1 171 SICHEVITA IOVA ANA SICHEVITA NR.183 1 172 SICHEVITA VELA MARIA SICHEVITA NR.184 1 173
SICHEVITA
MILENCOVICI SLAVOLIUB CRISTIAN SICHEVITA NR.185 4
174 SICHEVITA STOICAN JIVCU SICHEVITA NR.187 1 175 SICHEVITA GRUITA ILIE SICHEVITA NR.188 3 176 SICHEVITA BRAILA ANA SICHEVITA NR.189 1 177 SICHEVITA MARCU MILAN SICHEVITA NR.190 1 178 SICHEVITA SORESCU MIHAIL SICHEVITA NR.191 3 179
SICHEVITA SORESCU MILUTIN ADRIAN SICHEVITA NR.192 5
180 SICHEVITA JURCA STEFAN SICHEVITA NR.193 5 181 SICHEVITA GRUITA PETRU SICHEVITA NR.195 5 182 SICHEVITA JURCA ION SICHEVITA NR.196 6 183
SICHEVITA SORESCU GHEORGHE SICHEVITA NR.197 2
184 SICHEVITA
NISTORAN DANIEL CONSTANTIN SICHEVITA NR.198 5
185 SICHEVITA CIRCU VICHENTE SICHEVITA NR.199 2 186 SICHEVITA STOICAN ILIE SICHEVITA NR.200 4 187
SICHEVITA BELOIA GHEORGHE SICHEVITA NR.201 1
188 SICHEVITA
RADONEA MAGDALENA SICHEVITA NR.202 1
189 SICHEVITA CIRCU ZOE SICHEVITA NR.203 1 190 SICHEVITA MICSA ANA SICHEVITA NR.205 1 191 SICHEVITA JURITA IOSIF SICHEVITA NR.206 4 192 SICHEVITA GRUITA MIHAIL SICHEVITA NR.207 3 193
SICHEVITA CIRCU MAGDALENA SICHEVITA NR.208 2
194 SICHEVITA ZAICA NICOLAE SICHEVITA NR.209 3 195 SICHEVITA DRAGOMIR RADU SICHEVITA NR.210 1
Sichevi ţa – Monografie
184
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 196 SICHEVITA CIRCU PETRU SICHEVITA NR.211 2 197 SICHEVITA HERGAN PETRU SICHEVITA NR.212 6 198 SICHEVITA HERGANE ADAM SICHEVITA NR.213 4 199 SICHEVITA VACEAN LATINCA SICHEVITA NR.214 2 200 SICHEVITA BELOIA STELA SICHEVITA NR.215 3 201
SICHEVITA BELOIA PERSA SICHEVITA NR.215 A 0
202 SICHEVITA DRAGOMIR VASILE SICHEVITA NR.216 3 203 SICHEVITA JURITA MIHAI SICHEVITA NR.217 4 204 SICHEVITA JURITA IOAN SICHEVITA NR.218 1 205 SICHEVITA MARCU ELENA SICHEVITA NR.219 2 206
SICHEVITA SORESCU VICHENTE SICHEVITA NR.220 0
207 SICHEVITA
UNGUREANU IONEL SICHEVITA NR.221 10
208 SICHEVITA DRAGOMIR MIHAI SICHEVITA NR.222 0 209
SICHEVITA NOVACESCU EMILIAN SICHEVITA NR.223 2
210 SICHEVITA FUCHS DUMITRU SICHEVITA NR.224 7 211 SICHEVITA STROIA ELENA SICHEVITA NR.225 2 212 SICHEVITA JURCA STANA SICHEVITA NR.226 1 213 SICHEVITA VELA ANA SICHEVITA NR.227 3 214 SICHEVITA MOZA ILIE SICHEVITA NR.228 3 215 SICHEVITA STOICAN ION SICHEVITA NR.229 3 216 SICHEVITA RADONEA ILIE SICHEVITA NR.230 3 217 SICHEVITA MOZA IULIANA SICHEVITA NR.231 3 218 SICHEVITA CIRLEA ION SICHEVITA NR.232 3 219 SICHEVITA PETRUT ILIA SICHEVITA NR.233 2 220 SICHEVITA VOIN GHEORGHE SICHEVITA NR.234 4 221 SICHEVITA ZAICA ILIE SICHEVITA NR.235 6 222
SICHEVITA DRAGOMIR NICOLAE SICHEVITA NR.236 3
223 SICHEVITA
DRAGOMIR NICOLAE SICHEVITA NR.237 2
224 SICHEVITA GRUITA DARINCA SICHEVITA NR.238 4 225 SICHEVITA SORESCU NICOLAE SICHEVITA NR.239 0 226 SICHEVITA MURGU DRAGOTIN SICHEVITA NR.240 5 227 SICHEVITA MOZA MITA SICHEVITA NR.241 4 228 SICHEVITA MURGU ILIE SICHEVITA NR.242 1 229 SICHEVITA STROIA ARSENIE SICHEVITA NR.243 0 230 SICHEVITA CIRCU PAVEL SICHEVITA NR.244 5 231 SICHEVITA GRUIA BRINDUSA SICHEVITA NR.245 1 232 SICHEVITA SIMA CRISTINA SICHEVITA NR.246 2 233
SICHEVITA LUPULOVICI DUMITRU SICHEVITA NR.247 3
234 SICHEVITA VRINCEANU FENCA SICHEVITA NR.248 3 235
SICHEVITA ORBULESCU RODICA SICHEVITA NR.249 5
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
185
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 236 SICHEVITA SIRBU DIVNA SICHEVITA NR.250 2 237 SICHEVITA BRAILA ION SICHEVITA NR.251 3 238 SICHEVITA FIROLOVICI ILIE SICHEVITA NR.252 2 239
SICHEVITA ORBULESCU MARIA
SICHEVITA NR.252 A 3
240 SICHEVITA
UNGUREANU CONSTANTI SICHEVITA NR.253 2
241 SICHEVITA IORGA MICSA SICHEVITA NR.254 4 242 SICHEVITA PADUREAN MIHAI SICHEVITA NR.255 6 243 SICHEVITA SIMU ILIE SICHEVITA NR.256 2 244
SICHEVITA PADUREANU ARSENIE SICHEVITA NR.257 2
245 SICHEVITA DRAGOMIR VASILE SICHEVITA NR.258 6 246 SICHEVITA PADUREAN STANA SICHEVITA NR.259 4 247 SICHEVITA FUCHS VASILE SICHEVITA NR.260 2 248 SICHEVITA PADUREAN IOANA SICHEVITA NR.262 2 249
SICHEVITA GRUIA LAZAR-ROBERT SICHEVITA NR.263 5
250 SICHEVITA DRAGOMIR IOVA SICHEVITA NR.264 5 251 SICHEVITA JURCA ION SICHEVITA NR.265 5 252 SICHEVITA SITARU DRAGHITA SICHEVITA NR.265 6 253
SICHEVITA SIMU FLOAREA SICHEVITA NR.266 A 3
254 SICHEVITA DUTU IULCA SICHEVITA NR.267 4 255 SICHEVITA IANCOVICI MARIA SICHEVITA NR.268 5 256 SICHEVITA IANCOVICI VASILE SICHEVITA NR.269 6 257 SICHEVITA HOTAC ILIE SICHEVITA NR.270 5 258 SICHEVITA JURCA ILIE SICHEVITA NR.271 2 259 SICHEVITA DUTU MARIA SICHEVITA NR.272 1 260 SICHEVITA DAN ANA SICHEVITA NR.274 5 261 SICHEVITA JURITA NICOLAE SICHEVITA NR.275 3 262 SICHEVITA PUIA LAZAR SICHEVITA NR.276 3 263
SICHEVITA ORBULESCU FLORICA SICHEVITA NR.277 4
264 SICHEVITA FIRULESCU LAZAR SICHEVITA NR.278 5 265 SICHEVITA POPOVICI ILIE SICHEVITA NR.279 2 266
SICHEVITA ORBULESCU MIHAI-ION SICHEVITA NR.281 1
267 SICHEVITA PUIA MARIA SICHEVITA NR.282 5 268
SICHEVITA IANCOVICI GHEORGHE SICHEVITA NR.283 4
269 SICHEVITA JURITA ILIE SICHEVITA NR.284 3 270
SICHEVITA SIMA LUCIAN-PETRU SICHEVITA NR.285 6
271 SICHEVITA MARCU PETRU SICHEVITA NR.286 0 272 SICHEVITA SIRBU AURELIA SICHEVITA NR.287 1 273 SICHEVITA BRAILA NICOLAE SICHEVITA NR.288 4
Sichevi ţa – Monografie
186
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 274 SICHEVITA HERGANE MIHAELA SICHEVITA NR.289 1 275 SICHEVITA SURU IOSIF SICHEVITA NR.290 2 276
SICHEVITA LAZAROVICI EMILIAN SICHEVITA NR.293 1
277 SICHEVITA PETRUTI VASILE SICHEVITA NR.294 2 278 SICHEVITA ZAICA PALADUICA SICHEVITA NR.295 7 279 SICHEVITA CIRCU MARIA SICHEVITA NR.296 3 280 SICHEVITA HERGANIE ILIE SICHEVITA NR.297 4 281
SICHEVITA PETRUT PETRU SICHEVITA NR.297 A 5
282 SICHEVITA STOICAN NICOLAE SICHEVITA NR.298 3 283 SICHEVITA RADONEA ANTON SICHEVITA NR.300 3 284
SICHEVITA POPOVICI VICHENTE SICHEVITA NR.301 2
285 SICHEVITA
POPOVICI NICOLAE
SICHEVITA NR.301 A 3
286 SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.302 4 287 SICHEVITA STROIA ION SICHEVITA NR.304 3 288 SICHEVITA JURCA CRISTINA SICHEVITA NR.306 1 289 SICHEVITA PATRUT VASILE SICHEVITA NR.307 2 290 SICHEVITA VELA VASILE SICHEVITA NR.308 2 291 SICHEVITA BRAILA ION SICHEVITA NR.309 0 292 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.310 3 293 SICHEVITA DOBROMIR MARIA SICHEVITA NR.311 1 294 SICHEVITA JURCA ANTONIE SICHEVITA NR.312 6 295 SICHEVITA GRUITA ANA SICHEVITA NR.313 2 296 SICHEVITA MARCU VICHENTE SICHEVITA NR.314 6 297
SICHEVITA DRAGOMIR ECATERINA SICHEVITA NR.315 1
298 SICHEVITA DUTU MILAN SICHEVITA NR.316 6 299 SICHEVITA GAINA IOSIF SICHEVITA NR.317 3 300 SICHEVITA PUIA ADAM SICHEVITA NR.318 4 301 SICHEVITA PUIA IOSIF SICHEVITA NR.319 0 302 SICHEVITA JURCA GHEORGHE SICHEVITA NR.320 2 303 SICHEVITA BERESIU MARIA SICHEVITA NR.321 0 304 SICHEVITA LAZAROVICI MEILA SICHEVITA NR.322 1 305 SICHEVITA BRAILA MISIRCA SICHEVITA NR.323 1 306 SICHEVITA GRUITA PAVEL SICHEVITA NR.324 1 307 SICHEVITA GAINA ION SICHEVITA NR.326 4 308 SICHEVITA GAINA STEFAN SICHEVITA NR.327 2 309 SICHEVITA MARCU PETRE SICHEVITA NR.328 4 310 SICHEVITA MARCU DANITA SICHEVITA NR.329 0 311 SICHEVITA HERGANE ION SICHEVITA NR.330 2 312 SICHEVITA CIRCU PAVEL SICHEVITA NR.331 3 313 SICHEVITA CIRCU ILIE SICHEVITA NR.332 0 314 SICHEVITA MEGHELES ILIE SICHEVITA NR.333 3 315 SICHEVITA ZAICA ROMANITA SICHEVITA NR.334 5
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
187
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 316 SICHEVITA PETRUT PETRU SICHEVITA NR.335 5 317
SICHEVITA GRUITA LAZAR SICHEVITA NR.335 A 2
318 SICHEVITA
POPOVICI VICHENTIE SICHEVITA NR.336 2
319 SICHEVITA
MOLDOVAN MARITA SICHEVITA NR.337 5
320 SICHEVITA MARCU GRIGORE SICHEVITA NR.338 2 321 SICHEVITA CHITU JARCU SICHEVITA NR.339 3 322 SICHEVITA POPOVICI ION SICHEVITA NR.340 2 323
SICHEVITA POPOVICI PAVEL SICHEVITA NR.340 A 6
324 SICHEVITA BIRTEA PAVEL SICHEVITA NR.341 0 325
SICHEVITA POPOVICI BRINDUSA SICHEVITA NR.342 2
326 SICHEVITA HERGANE LAZAR SICHEVITA NR.343 2 327 SICHEVITA PETRUT MARIA SICHEVITA NR.344 2 328
SICHEVITA LAZAROVICI VERGINA SICHEVITA NR.345 2
329 SICHEVITA BELOIA NICOLAE SICHEVITA NR.346 0 330 SICHEVITA RADONEA MARIA SICHEVITA NR.347 3 311. SICHEVITA MARCU MARIA SICHEVITA NR.348 4
312 SICHEVITA
CUZMANOVICI VICHENTIE SICHEVITA NR.349 3
313 SICHEVITA MARCU ADAM SICHEVITA NR.350 7 314
SICHEVITA NOVACESCU ILIE-GHE SICHEVITA NR.351 5
315 SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.352 2 316 SICHEVITA CIRCU CATALINA SICHEVITA NR.353 4 317 SICHEVITA JURCA MILAN SICHEVITA NR.354 5 318 SICHEVITA SIRBU VASILE SICHEVITA NR.355 2 319 SICHEVITA IEDU TOMA SICHEVITA NR.356 4 320
SICHEVITA BIRTEA ILIE SICHEVITA NR.356 A 2
321 SICHEVITA BELOVICI TOMA SICHEVITA NR.357 0 322 SICHEVITA BERBENTEA IOAN SICHEVITA NR.358 0 323
SICHEVITA BERBENTEA ILIE SICHEVITA NR.358 A 5
324 SICHEVITA CIRCU ARSENIE SICHEVITA NR.359 6 325 SICHEVITA BELOVICI ILIE SICHEVITA NR.360 3 326 SICHEVITA GRUITA BOJINCA SICHEVITA NR.361 2 327 SICHEVITA JURITA MIHAI SICHEVITA NR.362 1 328 SICHEVITA DRIMBA SAU SICHEVITA NR.363 3 329 SICHEVITA LAZAROVICI IOSIF SICHEVITA NR.364 3 330 SICHEVITA GRUITA ILIE SICHEVITA NR.365 2 331
SICHEVITA GRUITA GHEORGHE
SICHEVITA NR.365 A 6
Sichevi ţa – Monografie
188
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 332 SICHEVITA RUSU LAZAR SICHEVITA NR.367 3 333 SICHEVITA GAINA DANILA SICHEVITA NR.368 1 334 SICHEVITA GAINA PERSIDA SICHEVITA NR.369 3 335
SICHEVITA BIRTEA GHEORGHE SICHEVITA NR.370 2
336 SICHEVITA STOICAN LATANCA SICHEVITA NR.372 1 337 SICHEVITA PETRUT EMILIAN SICHEVITA NR.373 2 338 SICHEVITA BALACI LAZAR SICHEVITA NR.374 1 339 SICHEVITA CIRCU VASILE SICHEVITA NR.375 2 340 SICHEVITA POPOVICI ION SICHEVITA NR.376 4 341 SICHEVITA PETRUT LAZAR SICHEVITA NR.377 0 342 SICHEVITA BELOIA ION SICHEVITA NR.378 4 343
SICHEVITA POPOVICI GHEORGHE SICHEVITA NR.379 0
344 SICHEVITA NOVACESCU MILAN SICHEVITA NR.381 2 345 SICHEVITA MOLDOVAN VASA SICHEVITA NR.382 3 346 SICHEVITA MOLDOVAN VASA SICHEVITA NR.383 0 347
SICHEVITA DANES ALIN NARCIS SICHEVITA NR.384 2
348 SICHEVITA
SURU ANDREI-ADRIAN SICHEVITA NR.385 3
349 SICHEVITA CARABAS SAVA SICHEVITA NR.386 1 350 SICHEVITA SIRVU IOAN SICHEVITA NR.387 4 351 SICHEVITA PETRUT ION SICHEVITA NR.388 3 352 SICHEVITA BALOIA MEILA SICHEVITA NR.389 8 353 SICHEVITA JURITA PAUL SICHEVITA NR.390 1 354 SICHEVITA JURITA VICHENTE SICHEVITA NR.391 2 355 SICHEVITA JURITA ILIE SICHEVITA NR.392 3 356 SICHEVITA BALACI MARITA SICHEVITA NR.393 1 357 SICHEVITA CIRCU IOAN SICHEVITA NR.394 2 358 SICHEVITA BRAILA LAZAR SICHEVITA NR.397 2 359 SICHEVITA ONIGA NICOLAE SICHEVITA NR.398 0 360 SICHEVITA ONIGA ANA SICHEVITA NR.399 1 361 SICHEVITA POPOVICI SAVA SICHEVITA NR.400 6 362 SICHEVITA JURCA LATINCA SICHEVITA NR.401 0 363 SICHEVITA STROIA IGLICA SICHEVITA NR.402 4 364 SICHEVITA JURCA AVACUM SICHEVITA NR.403 1 365
SICHEVITA CUZMANOVICI MARIA SICHEVITA NR.404 2
366 SICHEVITA POPA ION SICHEVITA NR.405 2 367
SICHEVITA HATU MARIAN-NICODIN SICHEVITA NR.406 3
368 SICHEVITA HATU ION SICHEVITA NR.407 5 369 SICHEVITA CHITU SAVA SICHEVITA NR.408 0 370 SICHEVITA ION GHEORGHE SICHEVITA NR.409 2 371
SICHEVITA ION PAUN SICHEVITA NR.409 A 3
372 SICHEVITA ILICI SAVA SICHEVITA NR.410 5
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
189
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 373
SICHEVITA ILICI GHEORGHITA SICHEVITA NR.410 A 3
374 SICHEVITA ILICI GHEORGHITA
SICHEVITA NR.410 A 0
375 SICHEVITA HERGANE VELIMIR SICHEVITA NR.412 0 376 SICHEVITA JURJ MELANIA SICHEVITA NR.413 1 377
SICHEVITA JURJ BANUT SICHEVITA NR.413 A 6
378 SICHEVITA SURU PAU SICHEVITA NR.414 2 379 SICHEVITA MILENCOVICI IOAN SICHEVITA NR.415 2 380 SICHEVITA MILENCOVICI IOAN SICHEVITA NR.415 0 381 SICHEVITA JURITA ANA SICHEVITA NR.416 1 382 SICHEVITA MOLDOVAN ILIE SICHEVITA NR.417 5 383 SICHEVITA JURCA ILIE SICHEVITA NR.418 4 384 SICHEVITA ROIBAN MIHAIL SICHEVITA NR.419 1 385 SICHEVITA DRAGAN EVA SICHEVITA NR.420 4 386 SICHEVITA ANOCA ELENA SICHEVITA NR.421 1 387 SICHEVITA DRAGOMIR FILIP SICHEVITA NR.423 2 388 SICHEVITA CIRCU ELEONORA SICHEVITA NR.425 4 389 SICHEVITA DUMITRU MIHAI SICHEVITA NR.426 2 390
SICHEVITA DUMITRU MARIA SICHEVITA NR.426 A 4
391 SICHEVITA DUMITRU SORIN
SICHEVITA NR.426 B 1
392 SICHEVITA DIRLOSAN IOAN SICHEVITA NR.427 4 393 SICHEVITA VOIN EMIL SICHEVITA NR.429 1 394 SICHEVITA DRIMBA MARIA SICHEVITA NR.432 4 395 SICHEVITA JURJ FLOAREA SICHEVITA NR.433 2 396
SICHEVITA DRAGOMIR VALENTINA SICHEVITA NR.434 2
397 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.435 1 398 SICHEVITA MEGHELES DORU SICHEVITA NR.436 1 399 SICHEVITA ION BOGDAN SICHEVITA NR.437 6 400 SICHEVITA POPOVICI EVA SICHEVITA NR.438 5 401 SICHEVITA FUCHS ION SICHEVITA NR.439 2 402
SICHEVITA FUCHS MILAN SICHEVITA NR.439 A 3
403 SICHEVITA FUCHS ILIE SICHEVITA NR.440 6 404
SICHEVITA DRAGOMIR TONICA CTIN SICHEVITA NR.441 3
405 SICHEVITA BRAILA MARIA SICHEVITA NR.442 3 406 SICHEVITA DRAGOMIR ANA SICHEVITA NR.443 1 407
SICHEVITA GHEORGHEVICI AVRAM SICHEVITA NR.444 6
408 SICHEVITA
POPOVICI VICHENTE SICHEVITA NR.445 0
409 SICHEVITA MARCU PETRU SICHEVITA NR.446 3
Sichevi ţa – Monografie
190
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 410
SICHEVITA JURCA MAGDALENA SICHEVITA NR.447 2
411 SICHEVITA
DRAGOMIR GHEORGHE SICHEVITA NR.448 5
412 SICHEVITA KRAMER ANA SICHEVITA NR.449 2 413 SICHEVITA ZARIA STANCA SICHEVITA NR.450 2 414 SICHEVITA ZGARDEA ELENA SICHEVITA NR.451 1 415 SICHEVITA BRAILA MACU SICHEVITA NR.452 2 416 SICHEVITA ANOCA MILAN SICHEVITA NR.453 1 417
SICHEVITA CIRCU GHEORGHEVICI SICHEVITA NR.454 3
418 SICHEVITA STROIA ELENA SICHEVITA NR.455 1 419 SICHEVITA MOLDOVAN ILIE SICHEVITA NR.456 0 420 SICHEVITA ANOCA PAU SICHEVITA NR.457 1 421 SICHEVITA BRAILA IOSIF SICHEVITA NR.458 2 422 SICHEVITA STOICAN MILAN SICHEVITA NR.460 4 423
SICHEVITA BELOIA ADRIAN GABRIEL SICHEVITA NR.461 1
424 SICHEVITA
UNGUREANU CONSTANTIN SICHEVITA NR.462 3
425 SICHEVITA BELOIA ELENA SICHEVITA NR.464 1 426
SICHEVITA GRUITA MELANIA LUCIA SICHEVITA NR.465 1
427 SICHEVITA BRAILA EMILIAN SICHEVITA NR.466 6 428
SICHEVITA MARCU ILIE SICHEVITA NR.467 A 1
429 SICHEVITA CIRCU GHEORGHE SICHEVITA NR.468 0 430 SICHEVITA STROIA VASILE SICHEVITA NR.468 a 0 431 SICHEVITA BRAILA GHEORGHE SICHEVITA NR.469 5 432 SICHEVITA BELOAIA VASILE SICHEVITA NR.470 2 433 SICHEVITA MARIUTA RODICA SICHEVITA NR.471 0 434 SICHEVITA CIRCU ION SICHEVITA NR.472 5 435 SICHEVITA VELA DUMITRU SICHEVITA NR.473 4 436 SICHEVITA OLTEANU ELENA SICHEVITA NR.474 2 437 SICHEVITA ROIBAN MIHAIL SICHEVITA NR.475 5 438 SICHEVITA MATEIEVICI MARIA SICHEVITA NR.476 5 439 SICHEVITA STOICAN SANDA SICHEVITA NR.477 0 440 SICHEVITA DRAGOMIR ION SICHEVITA NR.479 2 441 SICHEVITA ROIBAN PETRU SICHEVITA NR.480 4 442 SICHEVITA DRAGOMIR ADAM SICHEVITA NR.481 2 443
SICHEVITA LUDOSAN ANA SICHEVITA NR.481 A 3
444 SICHEVITA
MOLDOVAN FLOAREA SICHEVITA NR.482 1
445 SICHEVITA MOLDOVAN MILCA
SICHEVITA NR.482 A 1
446 SICHEVITA MOLDOVAN ANA SICHEVITA NR.483 2 447 SICHEVITA VOIN EMIL SICHEVITA NR.484 0
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
191
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 448 SICHEVITA MOLDOVAN ILIE SICHEVITA NR.485 3 449 SICHEVITA GRUIESCU ION SICHEVITA NR.486 3 450 SICHEVITA JURJ IONELA SICHEVITA NR.487 4 451 SICHEVITA BELOVICI ARSENIE SICHEVITA NR.488 1 452 SICHEVITA BELOVICI NICOLAE SICHEVITA NR.489 6 453
SICHEVITA BLOANCA MOZA MARIA SICHEVITA NR.492 2
454 SICHEVITA CHIRICESCU ION SICHEVITA NR.493 4 455 SICHEVITA ANOCA NICOLAE SICHEVITA NR.495 3 456 SICHEVITA SURU GHEORGHE SICHEVITA NR.497 1 457 SICHEVITA ROTH ION SICHEVITA NR.498 2 458 SICHEVITA BELOIA ANTONIE SICHEVITA NR.499 2 459 SICHEVITA STOICAN NICOLAE SICHEVITA NR.500 0 460 SICHEVITA SECULARIAN SAVA SICHEVITA NR.501 1 461 SICHEVITA PETRUT ILIE SICHEVITA NR.502 3 462 SICHEVITA MOZA ANA SICHEVITA NR.504 1 463 SICHEVITA DRAGOMIR IOSIF SICHEVITA NR.505 0 467
SICHEVITA DRAGOMIR NICOLAE SICHEVITA NR.507 2
468 SICHEVITA
SECULARIAN PETRU SICHEVITA NR.508 2
469 SICHEVITA
GHEORGHICA NICOLAE SICHEVITA NR.509 1
470 SICHEVITA LUDOSAN LILIANA SICHEVITA NR.510 1 471 VALEA
SICHEVITA V - SICHEVITA NR.1 0 472 VALEA
SICHEVITA DRAGOMIR VASILE V - SICHEVITA NR.3 4 473 VALEA
SICHEVITA RADONEA GAIA V - SICHEVITA NR.4 0 474 VALEA
SICHEVITA MITRAN ILIE V - SICHEVITA NR.5 0 475 VALEA
SICHEVITA DRAGOMIR VASILE V - SICHEVITA NR.6 0 476 VALEA
SICHEVITA DRIMBA STELUTA V - SICHEVITA NR.8 1 477 VALEA
SICHEVITA DRIMBA SAU V - SICHEVITA NR.9 2 478 VALEA
SICHEVITA DRIMBA MILCA V - SICHEVITA NR.10 1
479 VALEA SICHEVITA MEGHELES DORU
V - SICHEVITA NR.11 1
480 VALEA RAVENSCA-
CEHIA CIRCU LATINCA V - SICHEVITA NR.12 1
481 VALEA SICHEVITA SAVICI GHEORGHE
V - SICHEVITA NR.13 1
482 VALEA SAVICI LAZAR V - SICHEVITA 1
Sichevi ţa – Monografie
192
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. SICHEVITA NR.14
483 VALEA SICHEVITA MARCU MARIA
V - SICHEVITA NR.15 0
484 VALEA RAVENSCA MARCU ADAM
V - SICHEVITA NR.16 3
485 VALEA RAVENSCA BELOIA NICOLAE
V - SICHEVITA NR.17 1
486 VALEA SICHEVITA GRUITA PETRU
V - SICHEVITA NR.18 5
487 VALEA SICHEVITA HERGAN AVACUM
V - SICHEVITA NR.19 0
488 VALEA SICHEVITA ZAICA LAZAR
V - SICHEVITA NR.21 2
489 VALEA SICHEVITA VALA IOSIF
V - SICHEVITA NR.22 2
490 VALEA SICHEVITA VESELIN LUCA
V - SICHEVITA NR.23 2
491 VALEA SICHEVITA LAZAROVICI LAZAR
V - SICHEVITA NR.24 4
492 VALEA SICHEVITA SOIANTU ILIE
V - SICHEVITA NR.25 0
493 VALEA SICHEVITA
DRAGOMIR VICHENTIE
V - SICHEVITA NR.26 3
494 VALEA SICHEVITA SORESCU MIHAIL
V - SICHEVITA NR.27 1
495 VALEA SICHEVITA ZAICA SOFIA
V - SICHEVITA NR.28 0
496 VALEA SICHEVITA POPOVICI PETRICA
V - SICHEVITA NR.29 0
497 OGASU PODULUI ZAICA PETRU OG-PODULUI NR.1 0
498 OGASU PODULUI
CIRCU MARGARETA OG-PODULUI NR.2 0
499 OGASU PODULUI MARCU PAVEL OG-PODULUI NR.3 2
500 OGASU PODULUI HOTAC SAVA OG-PODULUI NR.5 0
501 OGASU PODULUI CIRCU PAVEL OG-PODULUI NR.6 1
502 OGASU PODULUI CIRCU SOFIA OG-PODULUI NR.7 1
503 OGASU PODULUI CIRCU PETRU OG-PODULUI NR.8 0
504 OGASU PODULUI CIRCU LAZAR OG-PODULUI NR.9 0
505 OGASU PODULUI CHITU MARIA OG-PODULUI NR.10 0
506 MN Gornea CHITU ION OG-PODULUI NR.11 4
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
193
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 507 BRESTELNIC GRUIA DOMNICA BRESTELNIC NR.1 0 508
BRESTELNIC BELOIA LENUTA MIHAELA BRESTELNIC NR.2 2
509 BRESTELNIC JURITA ELENA BRESTELNIC NR.3 1 510 BRESTELNIC VELCOTA NICOLAE BRESTELNIC NR.4 1 511 BRESTELNIC CIRCU MARIA BRESTELNIC NR.5 1 512 BRESTELNIC VELCOTA EVA BRESTELNIC NR.7 2 513 BRESTELNIC JURITA MILAN BRESTELNIC NR.8 0 514 BRESTELNIC JURITA PERSA BRESTELNIC NR.9 1 515
BRESTELNIC BELOIA CONSTANTIN BRESTELNIC NR.11 2
516 BRESTELNIC BELOIA MIHAITA BRESTELNIC NR.12 0 517 VALEA
OREVITA BALAURE PALADUICA V - OREVITA NR.1 0
518 VALEA OREVITA SORESCU VASILE V - OREVITA NR.2 1
519 VALEA OREVITA BELOIA IOAN V - OREVITA NR.3 0
520 VALEA OREVITA
BALOIA MARGARETA V - OREVITA NR.4 0
521 VALEA OREVITA ZARIA NOVAC V - OREVITA NR.5 2
522 LUCACEVAT BIRTEA SAVA LUCACEVAT NR.1 5 523 LUCACEVAT MOLDOVAN ILIE LUCACEVAT NR.3 2 524 LUCACEVAT PETRUT ION LUCACEVAT NR.4 2 525 LUCACEVAT PETRUT MIHAI LUCACEVAT NR.5 0 526 LUCACEVAT PETRUT ION LUCACEVAT NR.6 5 527 LUCACEVAT BACILA ANA LUCACEVAT NR.7 0 528 LUCACEVAT PETRUT MARIN LUCACEVAT NR.8 3 529 LUCACEVAT PETRUT MARIA LUCACEVAT NR.9 1 530 LUCACEVAT PETRUT ANA LUCACEVAT NR.10 1 531 LUCACEVAT PETRUT NICOLAE LUCACEVAT NR.11 4 532 LUCACEVAT PETRUT LAZAR LUCACEVAT NR.13 2 533 LUCACEVAT VELA ILIE LUCACEVAT NR.14 1 534
LUCACEVAT PETRUT ANA LUCACEVAT NR.10 A 2
535 MARTINOVAT POPOVICI ILIA MARTINOVAT NR.1 0 536 MARTINOVAT STROIA ION MARTINOVAT NR.2 1 537 MARTINOVAT SORESCU ILIE MARTINOVAT NR.4 0 538
MARTINOVAT SORESCU DUMITRU MARTINOVAT NR.5 0
539 MARTINOVAT STROIA IOVANA MARTINOVAT NR.6 1 540 MARTINOVAT CHITU ANA MARTINOVAT NR.8 2 541 MARTINOVAT STROIA VASILE MARTINOVAT NR.9 2 542 MARTINOVAT JURCA NICOLAE MARTINOVAT NR.10 2 543 MARTINOVAT STROIA ILIE MARTINOVAT NR.11 2 544 MARTINOVAT SORESCU MARTINOVAT NR.12 7
Sichevi ţa – Monografie
194
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. MARIOARA SIDA
545 CRUSOVITA
NOVACESCU ADAM CRUSOVITA NR.1 3
546 CRUSOVITA CARABAS PAVEL CRUSOVITA NR.3 2 547 CRUSOVITA PETRUT ANA CRUSOVITA NR.4 0 548 CRUSOVITA
-ITALIA BIRTEA GHEORGHE CRUSOVITA NR.5 4 549 CRUSOVITA HERGANE ADAM CRUSOVITA NR.6 2 550 CRUSOVITA HERGANE VELIMIR CRUSOVITA NR.6 A 3 551 CRUSOVITA
DECEDAT CRETA ION CRUSOVITA NR.7 0 552
CRUSOVITA BIRTEA PETRU-SORIN CRUSOVITA NR.8 2
553 CRUSOVITA PETRUT CHITA CRUSOVITA NR.9 1 554 CRUSOVITA CRETA ZAHARIA CRUSOVITA NR.10 0 555 CRUSOVITA CIRCU ADAM CRUSOVITA NR.11 2 556 CRUSOVITA DRAGOMIR IGLICA CRUSOVITA NR.12 1 557 CRUSOVITA HATU ION CRUSOVITA NR.13 0 558 CRUSOVITA SOIANTU TINCA CRUSOVITA NR.14 1 559 CRUSOVITA
-ITALIA BALACI ILIE CRUSOVITA NR.15 0 560 CRUSOVITA BALACI LAZAR CRUSOVITA NR.16 0 561 CRUSOVITA BALACI ION CRUSOVITA NR.17 0 562 CRUSOVITA BALAS ANA CRUSOVITA NR.18 0 563
CRUSOVITA STOICAN ALEXANDRA CRUSOVITA NR.20 0
564 CRUSOVITA POPOVICI MARIA CRUSOVITA NR.21 1 565 CRUSOVITA CARABAS ION CRUSOVITA NR.22 1 566 CRUSOVITA POPOVICI ION CRUSOVITA NR.23 0 567
CRUSOVITA CUZMANOVICI VASILE CRUSOVITA NR.26 1
568 CRUSOVITA SORESCU ILIE CRUSOVITA NR.27 1 569 CRUSOVITA CARABAS ANA CRUSOVITA NR.28 1 570 CRUSOVITA BRAILA IULIANA CRUSOVITA NR.29 0 571 CRUSOVITA BRAILA ZAHARIA CRUSOVITA NR.30 1 572 CRUSOVITA BRAILA MACU CRUSOVITA NR.31 2 573 CRUSOVITA CIRCU ELENA CRUSOVITA NR.32 0 574 CRUSOVITA CARABAS MACU CRUSOVITA NR.33 2 575 CRUSOVITA POPOVICI EVA CRUSOVITA NR.34 1 576
CRUSOVITA LIVADARIU TINCUTA CRUSOVITA NR.35 1
575 CRUSOVITA BIRTEA SOFI CRUSOVITA NR.36 1 578 CRUSOVITA BIRTEA FLOAREA CRUSOVITA NR.37 3 579 CRUSOVITA BERBENTEA ILIE CRUSOVITA NR.38 0 580
CRUSOVITA DRAGOMIR MAGDALENA CRUSOVITA NR.39 1
581 CRUSOVITA MOLDOVA-N
ZAHANAICU CRISTIAN CRUSOVITA NR.40 0
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
195
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 582
CRUSOVITA SORESCU DUMITRU CRUSOVITA NR.41 1
583 CRUSOVITA DRAGOMIR MIHAI CRUSOVITA NR.42 1 584 CRUSOVITA SOIANTU TINCA CRUSOVITA NR.44 0 585 CRUSOVITA SECULARIAN SAVA CRUSOVITA NR.45 0 586 CRUSOVITA MILENCOVICI IOAN CRUSOVITA NR.47 0 587 CRUSOVITA SIRBU VASILE CRUSOVITA NR.49 1 588 CRUSOVITA PETRUTI ILIE CRUSOVITA NR.51 4 589 CRUSOVITA PETRUT MARIAN CRUSOVITA NR.52 0 590 CRUSOVITA STOICAN ELENA CRUSOVITA NR.54 4 591 CRUSOVITA POPOVICI VASILE CRUSOVITA NR.55 1 592
CRUSOVITA SECULAREAN MILAN CRUSOVITA NR.56 3
593 CRUSOVITA CIRCU IOSIF CRUSOVITA NR.57 4 594 CRUSOVITA MOLDOVAN ILIE CRUSOVITA NR.58 3 595 CRUSOVITA
MOLDOVA NICOLICIN DUSAN CRUSOVITA NR.59 0 596
CRUSOVITA STOIANOVICI MLAGEA CRUSOVITA NR.60 0
597 CRUSOVITA
BIRTEA GHEORGHE CRUSOVITA NR.61 0
598 CRUSOVITA MOLDOVA
CIRCU IONEL-VASILE CRUSOVITA NR.62 4
599 LIBORAJDEA MARCU ILIE LIBORAJDEA NR.1 0 600 LIBORAJDEA MOLDOVAN VASA LIBORAJDEA NR.3 0 601 LIBORAJDEA ZAICA MILAN LIBORAJDEA NR.5 1 602
LIBORAJDEA BRAILA LINA VALERICA LIBORAJDEA NR.6 1
603 LIBORAJDEA
CUZMANOVICI MARIA LIBORAJDEA NR.7 0
604 LIBORAJDEA ANOCA EMILIAN LIBORAJDEA NR.8 2 605 LIBORAJDEA ANOCA VELIMIR LIBORAJDEA NR.8 A 1 606 LIBORAJDEA ROIBAN MIHAIL LIBORAJDEA NR.10 2 607 LIBORAJDEA MARCU PETRE LIBORAJDEA NR.11 0 608
LIBORAJDEA BIRTEA SILVIU-ADRIAN LIBORAJDEA NR.12 4
609 LIBORAJDEA BRAILA EMILIAN LIBORAJDEA NR.13 0 610 LIBORAJDEA BRAILA IOSIF LIBORAJDEA NR.14 0 611
LIBORAJDEA BELOVICI GHEORGHE-FL LIBORAJDEA NR.15 0
612 LIBORAJDEA MARCU ADAM LIBORAJDEA NR.1 A 2 613
LIBORAJDEA BRAILA GHEORGHE LIBORAJDEA NR.16 0
614 LIBORAJDEA BRAILA ADAM LIBORAJDEA NR.17 1 615 LIBORAJDEA ROIBAN MIHAIL LIBORAJDEA NR.18 0 616 LIBORAJDEA ROIBAN LIBOMIR LIBORAJDEA NR.19 0 617 LIBORAJDEA ILICI MARIA LIBORAJDEA NR.20 0
Sichevi ţa – Monografie
196
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 618 VALEA
RAVENSCA MARCU NICOLAE V - RAVENSCA NR.1 2 619 VALEA
RAVENSCA GRUITA ARSENIE-FLORIN V - RAVENSCA NR.2 2
620 VALEA RAVENSCA PETRUT SIDA V - RAVENSCA NR.3 0
621 VALEA RAVENSCA
SORESCU ELISABETA V - RAVENSCA NR.4 1
622 VALEA RAVENSCA SURU PALADIA V - RAVENSCA NR.5 3
623 VALEA RAVENSCA SURU MARGARETA V - RAVENSCA NR.6 1
624 VALEA OREVITA CHITU SAVA V - RAVENSCA NR.7 4
625 VALEA RAVENSCA MOZA MARIOARA V - RAVENSCA NR.8 0
626 VALEA RAVENSCA CIRLEA SEMENICA V - RAVENSCA NR.9 1
627 VALEA RAVENSCA CRETA ZAHARIA
V - RAVENSCA NR.10 0
628 VALEA RAVENSCA VOIN DANILA
V - RAVENSCA NR.11 3
629 VALEA RAVENSCA POPOVICI IOVA
V - RAVENSCA NR.12 4
630 VALEA RAVENSCA RADONEA ANA
V - RAVENSCA NR.13 1
631 VALEA RAVENSCA JURITA PAU
V - RAVENSCA NR.14 3
632 VALEA RAVENSCA GAINA DANILA
V - RAVENSCA NR.15 3
634 VALEA RAVENSCA CIRCU LAZAR
V - RAVENSCA NR.16 1
635 VALEA RAVENSCA HERGANE DORU
V - RAVENSCA NR.17 0
636 VALEA RAVENSCA HERGANE MILUTIN
V - RAVENSCA NR.18 0
637 VALEA RAVENSCA MARCU PETRU
V - RAVENSCA NR.19 1
638 VALEA RAVENSCA
GAINA MAGDALENA
V - RAVENSCA NR.20 1
639 VALEA RAVENSCA ZAICA MACU
V - RAVENSCA NR.21 6
640 VALEA RAVENSCA GRUITA ANA
V - RAVENSCA NR.22 2
641 VALEA RAVENSCA RADONEA MARIA
V - RAVENSCA NR.23 1
642 VALEA RAVENSCA BELOIA VOICA
V - RAVENSCA NR.24 1
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
197
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 643 VALEA
RAVENSCA CIRCU MILAN V - RAVENSCA NR.25 0
644 VALEA RAVENSCA STOICAN GAVRILA
V - RAVENSCA NR.26 2
645 VALEA RAVENSCA SURU ILIE
V - RAVENSCA NR.27 3
646 VALEA RAVENSCA GRUITA ION
V - RAVENSCA NR.28 2
647 VALEA RAVENSCA MARCU MARIA
V - RAVENSCA NR.29 3
648 VALEA RAVENSCA MARCU PETRE
V - RAVENSCA NR.30 2
649 VALEA RAVENSCA MALL IOAN
V - RAVENSCA NR.31 3
650 VALEA RAVENSCA MARCU FLOAREA
V - RAVENSCA NR.35 1
651 VALEA RAVENSCA HERGANE IOSIF
V - RAVENSCA NR.36 4
652 VALEA RAVENSCA GRUITA LAZAR
V - RAVENSCA NR.37 1
653 VALEA RAVENSCA SURU LAZAR
V - RAVENSCA NR.6 A 2
654 CRACU ALMAJ MOZA ANA CRACU ALMAJ NR.1 1
655 CRACU ALMAJ POPA ION CRACU ALMAJ NR.3 0
656 CRACU ALMAJ JURITA FLORICA CRACU ALMAJ NR.4 1
657 CRACU ALMAJ MOZA IOVA CRACU ALMAJ NR.5 3
658 CRACU ALMAJ CHITU GHEORGHE CRACU ALMAJ NR.6 2
659 CRACU ALMAJ MOZA CUZMA CRACU ALMAJ NR.7 6
660 CRACU ALMAJ MARCU PETRU CRACU ALMAJ NR.8 0
661 CRACU ALMAJ MOZA SOFIA CRACU ALMAJ NR.9 1
662 ZANOU MOZA IOSIF ZANOU NR.1 2 663 ZANOU PETRUT PETRU ZANOU NR.2 5 664 ZANOU CIRCU PETRU ZANOU NR.3 0 665
ZANOU DRAGOMIR ION MIHAI ZANOU NR.4 2
666 ZANOU
DRAGOMIR EMILIAN ZANOU NR.5 3
667 ZANOU DRAGOMIR MILAN ZANOU NR.6 2 668 ZANOU COCORA ION ZANOU NR.7 5 669 ZANOU HERGANE ION ZANOU NR.8 9
Sichevi ţa – Monografie
198
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 670 ZANOU SORESCU MARIA ZANOU NR.9 2 671 ZANOU JURITA ARSENIE ZANOU NR.10 5 672 ZANOU GRUITA EVA ZANOU NR.11 3 673 ZANOU VOIN EMIL ZANOU NR.12 3 674 ZANOU HERGANE MILEVA ZANOU NR.13 1 675 ZANOU DRAGOMIR MIHAI ZANOU NR.14 3 676 ZANOU MARCU SOFIA ZANOU NR.15 2 677 CAMENITA STOICAN ADAM CAMENITA NR.1 3 678 CAMENITA FUCHS VASILE CAMENITA NR.2 0 679 CAMENITA FUCHS ILIE CAMENITA NR.4 0 680 CAMENITA STOICAN EVA CAMENITA NR.1/A 1 681 CAMENITA CIUCULESCU EVA CAMENITA NR.5 0 682 CAMENITA DRAGOMIR GAIA CAMENITA NR.6 1 683 CAMENITA CIRCU FLOAREA CAMENITA NR.7 0 684
CAMENITA PLES STOICAN FLAVIUS-EDUARD CAMENITA NR.8 4
685 CAMENITA JURITA FLOAREA CAMENITA NR.10 1 686
CAMENITA POPOVICI VASILICA CAMENITA NR.11 0
687 CIRSIE PETRUT DUMITRU CIRSIE NR.2 4 688 CIRSIE JURITA CRISTINA CIRSIE NR.3 3 689 CIRSIE BIRCEA MILAN CIRSIE NR.4 4 690 CIRSIE BRAILA NICOLAE CIRSIE NR.5 6 691 CIRSIE HERGANE ION CIRSIE NR.6 2 692 CIRSIE JURCA ELENA CIRSIE NR.7 0 693 CIRSIE BRAILA SAVA CIRSIE NR.8 0 694 CIRSIE CIRCU ELENA CIRSIE NR.10 1 695 CIRSIE JURCA LATINCA CIRSIE NR.11 2 696 CIRSIE STOICAN ADAM CIRSIE NR.12 0 697 CIRSIE JURCA MARIA CIRSIE NR.13 1 698 CIRSIE JURCA NOVAC CIRSIE NR.14 2 699 CIRSIE JURCA TUTA CIRSIE NR.15 3 700 CIRSIE BELOIA PAVEL CIRSIE NR.16 0 701 CIRSIE EDU MARIA CIRSIE NR.17 5 702 CIRSIE JURCA PALADUICA CIRSIE NR.18 0 703 CIRSIE IEDU MARIA CIRSIE NR.19 3 704 CIRSIE STROIA ADAM CIRSIE NR.20 0 705 CIRSIE JURCA ION CIRSIE NR.21 0 706 CIRSIE JURITA NICOLAE CIRSIE NR.22 0 707 CIRSIE BRAILA NICOLAE CIRSIE NR.23 1 708 FRASINIS JURCA BRINDUSA FRASINIS NR.1 0 709 FRASINIS ILICI VICHENTIE FRASINIS NR.2 3 710 FRASINIS BIRCEA ION FRASINIS NR.4 1 711 FRASINIS BIRCEA MILAN FRASINIS NR.4 A 0 712 FRASINIS RADONEA FILIP FRASINIS NR.5 1 713 FRASINIS BRAILA NICOLAE FRASINIS NR.6 0 714 FRASINIS NOVACESCU ION FRASINIS NR.9 0
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
199
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 715
FRASINIS NOVACESCU BLAGOE FRASINIS NR.10 2
716 FRASINIS SORESCU MILEVA FRASINIS NR.11 3 717 FRASINIS VESELIN IOAN FRASINIS NR.12 2 718 FRASINIS ZAICA ILIE FRASINIS NR.13 0 719 CURMATURA JURCA ILIE CURMATURA NR. 1 0 720 CURMATURA VELA VASILE CURMATURA NR. 3 0 721 CURMATURA VELA GHEORGHE CURMATURA NR. 4 0 722 CURMATURA HERGANE MARIA CURMATURA NR. 5 1 723 CURMATURA HERGANE ION CURMATURA NR. 6 0 724 CURMATURA HERGANE LAZAR CURMATURA NR. 7 2 725
CURMATURA SORESCU NICOLAE CURMATURA NR. 8 4
726 CURMATURA CIRCU DUMITRU CURMATURA NR. 9 1 727 CURMATURA MURGU PETRU CURMATURA NR. 11 2 728
ZASLOANE STOICAN ALEXANDRA ZASLOANE NR.1 1
729 ZASLOANE MARCU ION ZASLOANE NR.3 0 730 ZASLOANE RADONEA ILIE ZASLOANE NR.4 4 731 ZASLOANE BRAILA MARIA ZASLOANE NR.5 1 732 ZASLOANE JURCA ANA ZASLOANE NR.6 0 733
ZASLOANE UNGUREANU IONEL ZASLOANE NR.7 0
734 ZASLOANE BIRTEA MACU ZASLOANE NR.8 4 735 ZASLOANE BIRCEA ILIE ZASLOANE NR.9 4 736
ZASLOANE HERGAN VICHENTIE ZASLOANE NR.10 2
737 ZASLOANE
ORBULESCU FLORICA ZASLOANE NR.11 0
738 ZASLOANE
NOVACESCU EMILIAN ZASLOANE NR.12 3
739 ZASLOANE PETRUT MILAN ZASLOANE NR.14 0 740 ZASLOANE RADONEA EMILIAN ZASLOANE NR.15 5 741
ZASLOANE HERGANE ARSENIE ZASLOANE NR.16 5
742 ZASLOANE
HERGANE MARIOARA ZASLOANE NR.18 0
743 ZASLOANE MEGHELES ILIE ZASLOANE NR.19 0 744 ZASLOANE NAGY GHICA ZASLOANE NR.20 0 745
ZASLOANE GAINA HERGAN SILVIU IOSIF ZASLOANE NR.21 1
746 STRANIAC SORESCU NISTOR STRANIAC NR.3 1 747 STRANIAC BELOIA ILIE STRANIAC NR.4 4 748 STRANIAC PETRUT MARIA STRANIAC NR.5 0 749 STRANIAC BALOIA SANDU STRANIAC NR.6 1 750 STRANIAC TUNDREA ILIE STRANIAC NR.7 0 751 STRANIAC ZAICA PETRU STRANIAC NR.8 0
Sichevi ţa – Monografie
200
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 752 STRANIAC MOLDOVAN ANA STRANIAC NR.2 A 0 753
GORNEA DUMITRASCU ZORA GORNEA NR.2 5
754 GORNEA
VLADISAVLEVICI CONSTANTIN GORNEA NR.3 5
755 GORNEA
MOLDOVAN MARIANA GORNEA NR.5 0
756 GORNEA
STANOIEVICI LIUBITA GORNEA NR.6 4
757 GORNEA CRETA VASILE GORNEA NR.7 4 758 GORNEA CRETA ZAHARIA GORNEA NR.8 2 759 GORNEA LUPULOVICI LAZAR GORNEA NR.9 5 760
GORNEA LUPULOVICI A LAZAR GORNEA NR.10 0
761 GORNEA
MICSA MAGDALENA GORNEA NR.13 1
762 GORNEA CIRCU ILIE GORNEA NR.14 2 763 GORNEA SISCU ANA GORNEA NR.15 0 764
GORNEA LUNGU PARASCHIVA GORNEA NR.16 4
765 GORNEA
BELODEDICI NICOLAE GORNEA NR.17 1
766 GORNEA IANOSEVICI MARIA GORNEA NR.18 1 767 GORNEA PETRUT MIHAI GORNEA NR.19 2 768
GORNEA HERGAN GIURGEVCA GORNEA NR.20 1
769 GORNEA
BALOIA GHEORGHE GORNEA NR.21 1
770 GORNEA BALOIA SAVA GORNEA NR.22 5 771 GORNEA POPESCU MARIA GORNEA NR.23 0 772 GORNEA SISCU LATANCA GORNEA NR.24 1 773 GORNEA HERGAN IULIANA GORNEA NR.26 1 774 GORNEA TITAN SAVA GORNEA NR.27 0 775 GORNEA SISCU LATAINCA GORNEA NR.28 0 776
GORNEA HERGAN GHEORGHE GORNEA NR.29 3
777 GORNEA DRAGAN LAZAR GORNEA NR.30 4 778
GORNEA HERGAN MARIAN VALENTIN GORNEA NR.31 0
779 GORNEA
PETRUT VICHENTIE GORNEA NR.32 2
780 GORNEA
PETROMAN NICOLAE GORNEA NR.33 3
781 GORNEA VELICICU ELENA GORNEA NR.34 1 782
GORNEA BELODEDICI ELENA GORNEA NR.35 0
783 GORNEA
DRAGOMIR STEFAN GORNEA NR.37 2
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
201
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 784
GORNEA BELODEDICI PERSA GORNEA NR.38 1
785 GORNEA SIMA EVA GORNEA NR.39 6 786
GORNEA BELODEDICI ELENA GORNEA NR.40 4
787 GORNEA DAMIAN ION GORNEA NR.41 6 788 GORNEA SMEU PETRUS GORNEA NR.42 1 789
GORNEA NICOLICI ANASTASIA GORNEA NR.43 1
790 GORNEA COJOACA MARIA GORNEA NR.44 0 791 GORNEA BALABAN VUTA GORNEA NR.45 1 792 GORNEA MEGHELES PETRU GORNEA NR.46 4 793
GORNEA BELODEDICI MILEVA GORNEA NR.47 1
794 GORNEA POPA NICOLAE GORNEA NR.48 3 795 GORNEA PETCUT ELENA GORNEA NR.49 1 796 GORNEA DAMIAN PETRU GORNEA NR.50 2 797 GORNEA DAMIAN VICHENTE GORNEA NR.51 2 798
GORNEA LUPULOVICI EMILIA GORNEA NR.52 1
800 GORNEA
NEMESAGU MARIAN GORNEA NR.55 2
801 GORNEA SISCU MARIA GORNEA NR.56 5 802 GORNEA ARTENI IGLICA GORNEA NR.57 0 803 GORNEA MILIVOI LAZAR GORNEA NR.58 1 804 GORNEA MOZA MARIA GORNEA NR.59 1 805 GORNEA IORGOVAN ION GORNEA NR.60 2 806 GORNEA MOZA MARIA GORNEA NR.61 0 807 GORNEA DAMIAN ANTONIE GORNEA NR.62 5 808 GORNEA ANOCA CECILIA GORNEA NR.63 1 809 GORNEA MARCU EVA GORNEA NR.64 2 810 GORNEA STOICU MIHAIL GORNEA NR.65 3 811 GORNEA STOICU FLOAREA GORNEA NR.66 2 812 GORNEA STOICU NICOLAE GORNEA NR.67 1 813 GORNEA PUIA REMUS GORNEA NR.68 3 814 GORNEA SIMA ILIE GORNEA NR.69 4 815 GORNEA DUTESCU DANIELA GORNEA NR.70 3 816 GORNEA ORBULESCU ION GORNEA NR.71 3 817 GORNEA SISCU ION GORNEA NR.72 4 818 GORNEA MEGHELES ILIE GORNEA NR.73 2 819 GORNEA AVRAM CHITA GORNEA NR.74 2 820
GORNEA HERGAN GIURGEVCA GORNEA NR.75 0
821 GORNEA STOIAN PETRIA GORNEA NR.76 1 822 GORNEA ROSU TRAIAN GORNEA NR.77 1 823 GORNEA PAICI ELENA GORNEA NR.80 0 824 GORNEA POPA PERSIDA GORNEA NR.82 1
Sichevi ţa – Monografie
202
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 825 GORNEA SISCU EUFROSINA GORNEA NR.83 2 826 GORNEA SISCU LAZAR GORNEA NR.84 5 827 GORNEA DRAGAN IOVA GORNEA NR.85 5 828
GORNEA DRAGAN ROMANITA GORNEA NR.86 0
829 GORNEA GRUIA GHEORGHE GORNEA NR.87 6 830 GORNEA SISCU LAZAR GORNEA NR.88 1 831 GORNEA SISCU PETRU GORNEA NR.89 2 832 GORNEA MOZA EVA GORNEA NR.90 1 833
GORNEA MOZA SEBASTIAN-GHEORGHE GORNEA NR.91 1
834 GORNEA MOZA GHEORGHE GORNEA NR.92 2 835 GORNEA CIRCU ARSENIE GORNEA NR.93 5 836
GORNEA LAZAROVICI VASILE GORNEA NR.94 2
837 GORNEA MEGHELES ANA GORNEA NR.95 4 838 GORNEA MARCU DANITA GORNEA NR.96 0 839 GORNEA PETICA EVA GORNEA NR.97 0 840
GORNEA ROIBAN GHEORGHE GORNEA NR.99 2
841 GORNEA CIOANCA ILIE GORNEA NR.101 4 842
GORNEA MARTINESCU CONSTANTIN GORNEA NR.102 0
843 GORNEA POPA GHEORGHE GORNEA NR.103 2 844 GORNEA POPA ANA-LENUTA GORNEA NR.104 2 845 GORNEA 846 GORNEA MEGHELES IOAN GORNEA NR.105 2 847 GORNEA POPA ANA GORNEA NR.106 2 848 GORNEA CALINA MARIAN GORNEA NR.107 3 849 GORNEA POPA IOVANA GORNEA NR.108 1 850
GORNEA MOZA MARINA-VICTORIA GORNEA NR.109 1
851 GORNEA MOZA ALEXANDRU GORNEA NR.110 2 852 GORNEA AVRAM ION GORNEA NR.111 6 853 GORNEA MOZA MARIAN GORNEA NR.112 5 854 GORNEA MILIVOI PETRU GORNEA NR.113 5 855 GORNEA POPA ANTONIE GORNEA NR.114 3 856 GORNEA DIMICI STANCA GORNEA NR.115 0 857 GORNEA STANOMIR SAVA GORNEA NR.116 2 858 STRANIAC CHIRU PALADIA GORNEA NR.117 0 859 GORNEA PETRUT VASILE GORNEA NR.118 5 860 GORNEA MICSA FLOAREA GORNEA NR.120 5 861 GORNEA LUPSICI ILIE GORNEA NR.121 4 862 GORNEA LUPSICI IOVANA GORNEA NR.122 3 863 GORNEA GURGU GRIGORE GORNEA NR.123 6 864 GORNEA GURGU LATINCA GORNEA NR.124 1 865 GORNEA BELOIA FLOAREA GORNEA NR.125 1
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
203
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 866 GORNEA DOBROMIR ANA GORNEA NR.127 0 867 GORNEA TRIFU DRAGHINA GORNEA NR.128 0 868 GORNEA POPA PERSIDA GORNEA NR.129 2 869
GORNEA STANIMIR MARGARETA GORNEA NR.130 1
870 GORNEA MOZA ILIE GORNEA NR.131 2 871 GORNEA MOZA MACU GORNEA NR.131 A 3 872
GORNEA DRAGAN ROMANITA GORNEA NR.132 2
873 GORNEA MARASESCU MIHAI GORNEA NR.133 1 874
GORNE AGHICIUC CORNELIU GORNEA NR.134 4
875 GORNEA CUZMANOVICI ILIE GORNEA NR.135 2 876
GORNEA CUZMANOVICI LAZAR GORNEA NR.136 5
877 GORNEA VELA GHEORGHE GORNEA NR.137 4 878 GORNEA ENUICA LAZAR GORNEA NR.138 0 879 GORNEA ANTOHE MARICEL GORNEA NR.139 3 880
GORNEA MICSA ALEXANDRU GORNEA NR.140 1
881 GORNEA MICSA VALERIA GORNEA NR.141 3 882
GORNEA DAMIAN VICHENTIE GORNEA NR.142 3
883 GORNEA
TURCU LAURA MIRELA GORNEA NR.143 3
884 GORNEA GRUITA ILIE GORNEA NR.144 0 885 GORNEA AVRAM MIHAI GORNEA NR.145 2 886 GORNEA MICSA DUMITRU GORNEA NR.146 4 887 GORNEA ANOCA IOSIF GORNEA NR.147 2 888
GORNEA IORGOVAN STANCA GORNEA NR.148 3
889 GORNEA IOVA ARSENIE GORNEA NR.149 3 890 GORNEA BALOIA LATINCA GORNEA NR.150 0 891 GORNEA POPA ION GORNEA NR.151 4 892 GORNEA MOZA NICOLAE GORNEA NR.152 2 893
GORNEA COTOJMAN CONSTANTIN GORNEA NR.153 2
894 GORNEA MOZA MARIA GORNEA NR.154 2 895 GORNEA NEMESAGU MARIA GORNEA NR.155 1 896
GORNEA LUPULOVICI VASILE GORNEA NR.156 2
897 GORNEA ROSU ILIE GORNEA NR.157 5 898 GORNEA POPOVICI TOMA GORNEA NR.158 4 899 GORNEA POPA PERSIDA GORNEA NR.159 1 900 GORNEA NEMESAGU EVA GORNEA NR.160 4 901 GORNEA BIRTEA SOFIA GORNEA NR.162 0 902 GORNEA MICSA VASILE GORNEA NR.163 3
Sichevi ţa – Monografie
204
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 903
GORNEA BELOIA PALADUICA GORNEA NR.164 5
904 GORNEA
MOZA GHEORGHITA GORNEA NR.165 4
905 GORNEA MOZA AUREL GORNEA NR.166 1 906
GORNEA DAMIAN GHEORGHE GORNEA NR.167 4
907 GORNEA ANOCA ELENA GORNEA NR.168 1 908
GORNEA PIRVU CONSTANTIN GORNEA NR.169 1
909 GORNEA RADONEA ANA GORNEA NR.171 0 910
GORNEA VENEMOZER MILEVA GORNEA NR.172 2
911 GORNEA PAICI ION GORNEA NR.174 4 912 GORNEA LAZAROVICI SAVA GORNEA NR.175 3 913
GORNEA NEMESAGU ANTONIE GORNEA NR.176 3
914 GORNEA NEMESAGU ANA GORNEA NR.176 A 1 915 GORNEA NOVACESCU SAVA GORNEA NR.177 1 916
GORNEA NOVACESCU PAVEL GORNEA NR.178 4
917 GORNEA SIMA ILIE GORNEA NR.179 2 918 GORNEA PUIA GHEORGHE GORNEA NR.179 A 3 919 GORNEA POPA PETRU GORNEA NR.181 5 920 GORNEA IOVA VASILE GORNEA NR.182 2 921 GORNEA IOVA FLORIN GORNEA NR.183 4 922 GORNEA POPA FLOAREA GORNEA NR.184 1 923 GORNEA MOZA AVRAM GORNEA NR.185 2 924 GORNEA TANASIE ELENA GORNEA NR.186 1 925 GORNEA TANASIE ELENA GORNEA NR.187 0 926 GORNEA LUPSICI MARIA GORNEA NR.188 4 927 GORNEA MICSA EFTIMIE GORNEA NR.189 1 928 GORNEA POPA PAVEL GORNEA NR.190 2 929 GORNEA MICSA MILEVA GORNEA NR.191 1 930 GORNEA BIRTEA FLOAREA GORNEA NR.192 0 931
GORNEA STRIMBEI ALEXANDRA GORNEA NR.193 1
932 GORNEA MOZA ANA GORNEA NR.194 1 933 GORNEA MOZA PERSIDA GORNEA NR.195 1 934
GORNEA IOVANOVICI NICOLAE GORNEA NR.196 0
935 GORNEA MOZA TUDOR GORNEA NR.197 4 936 GORNEA MOZA FLOAREA GORNEA NR.197 A 1 937 GORNEA PATRUT ANTONIE GORNEA NR.198 2 938 GORNEA DANES VASILE GORNEA NR.199 4 939 GORNEA STRIMBEI ION GORNEA NR.200 2 940 GORNEA DANES VASILE GORNEA NR.200 A 0 941 GORNEA ISER VALERIA GORNEA NR.202 4
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
205
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 942 GORNEA GRUITA ILIE GORNEA NR.203 2 943 GORNEA MOZA MAGDALENA GORNEA NR.204 2 944 GORNEA POPA PETRU GORNEA NR.205 1 945
GORNEA MOZA VICTOR-IONEL GORNEA NR.206 1
946 GORNEA POPOVICI EVA GORNEA NR.207 1 947
GORNEA STRIMBEI MAGDALENA GORNEA NR.208 2
948 GORNEA CALINA ION GORNEA NR.209 3 949
GORNEA SISCU MARIANA GETA GORNEA NR.210 1
950 GORNEA CALINA ELENA GORNEA NR.211 0 951 GORNEA DRAGOMIR JIVCA GORNEA NR.212 1 952 GORNEA DRAGOMIR LAZAR GORNEA NR.213 4 953 GORNEA BELE ELENA GORNEA NR.214 0 954 GORNEA STRIMBEI SIMONA GORNEA NR.215 1 955 GORNEA DAMIAN NICOLAE GORNEA NR.216 6 956 SICHEVITA MOZA ANA GORNEA NR.217 1 957
GORNEA CALINA ALEXANDRU GORNEA NR.218 3
958 GORNEA CIRCU MIHAI GORNEA NR.219 2 959 GORNEA STRIMBEI SAVA GORNEA NR.220 4 960 GORNEA BELOIA ADAM GORNEA NR.222 0 961
GORNEA MOZA MIRCEA-IOAN GORNEA NR.223 0
962 GORNEA
GIURICI BOJIN-IONEL GORNEA NR.224 1
963 GORNEA DAMIAN VICHENTE GORNEA NR.226 2 964 GORNEA-
RESITA ZAICA OCTAVIAN GORNEA NR.228 0 965 GORNEA LUPSICI LAZAR GORNEA NR.229 4 966
GORNEA BELODEDICI MARIAN GORNEA NR.230 1
967 GORNEA
MEGHELES STEFAN GORNEA NR.231 2
968 GORNEA POPA ALEXANDRA GORNEA NR.232 4 969
GORNEA HIRJABA DRAGHITA GORNEA NR.233 5
970 GORNEA LAZAROVICI ANA GORNEA NR.234 1 971 GORNEA CERBU VASILE GORNEA NR.235 1 972
GORNEA VLADISAVLEVICI AURORA GORNEA NR.236 1
973 GORNEA MEGHELES MARIA GORNEA NR.237 1 974 GORNEA RONYESZ SOFIA GORNEA NR.238 1 975 GORNEA CALINA ELENA GORNEA NR.239 2 976 GORNEA MEGHELES ALIN GORNEA NR.240 1 977
GORNEA PATRASCU ARSENIE GORNEA NR.241 2
Sichevi ţa – Monografie
206
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 978 GORNEA MEGHELES ILIE GORNEA NR.242 0 979 GORNEA FUCHS MIHAI GORNEA NR.244 5 980 GORNEA PLESA MILEVA GORNEA NR.245 1 981 GORNEA CARABAS ION GORNEA NR.246 3 982 GORNEA STRIMBEI PETRU GORNEA NR.247 2 983
GORNEA AVRAM ALEXANDRU GORNEA NR.248 1
984 GORNEA DOCHIOIU STEFAN GORNEA NR.250 1 985
GORNEA LUNGAUER CUMBRIA GORNEA NR.251 4
986 GORNEA
BACILA ALEXANDRU GORNEA NR.252 6
987 GORNEA BACILA ANA GORNEA NR.253 1 988 GORNEA LUPSICI NICOLAE GORNEA NR.255 1 989 GORNEA BACILA ELENA GORNEA NR.256 2 990
GORNEA IORGOVAN CRISTINA GORNEA NR.258 2
991 GORNEA NIESCU IOSIF GORNEA NR.259 4 992 GORNEA MINDRU GICU GORNEA NR.260 1 993 GORNEA CIRCU SAU GORNEA NR.264 4 994
GORNEA MATEIEVICI LUMINITA GORNEA NR.265 4
995 GORNEA
FARCAS VICHENTIE-FLORIN GORNEA NR.266 3
996 GORNEA
LUNGU PARASCHIVA GORNEA NR.267 1
997 GORNEA JURJ EMILIAN GORNEA NR.268 3 998 GORNEA POPA NICOLAE GORNEA NR.269 0 999 GORNEA MICSA FLOAREA GORNEA NR.270 2 1000 GORNEA MOZA ANA GORNEA NR.271 4 1001 GORNEA POPA VASILE GORNEA NR.272 4 1002 GORNEA POPA MILEVA GORNEA NR.273 1 1003 GORNEA IOVA MIHAI GORNEA NR.274 2 1004 GORNEA POPA MIHAI GORNEA NR.275 6 1005 GORNEA AVRAM FLOAREA GORNEA NR.276 1 1006 GORNEA POPA LAZAR GORNEA NR.277 2 1007 GORNEA TITAN GHEORGHE GORNEA NR.278 2 1008
GORNEA TERESCU ROMULUS GORNEA NR.279 2
1009 GORNEA LUPSICI NICOLAE GORNEA NR.280 2 1010 GORNEA AVRAM LAZAR GORNEA NR.281 2 1011 GORNEA AVRAM LAZAR GORNEA NR.282 0 1012
GORNEA STRIMBEI ANASTASIA GORNEA NR.283 3
1013 GORNEA MICSA IOSIF GORNEA NR.284 2 1014 GORNEA MARISESCU ELENA GORNEA NR.285 1 1015 GORNEA POPA ANA GORNEA NR.287 6 1016 GORNEA BACILA PETRU GORNEA NR.289 1
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
207
Nr. crt. Localitate Nume şi prenume Adres ă Nr. de
Pers. 1017 GORNEA SORESCU MILEVA GORNEA NR.290 1 1018 GORNEA DAMIAN IOVANA GORNEA NR.291 2 1019 GORNEA BELODEDICI IOVA GORNEA NR.292 5 1020 GORNEA BACILA VASILE GORNEA NR.293 3 1021 GORNEA MOZA NICOLAE GORNEA NR.295 3 1022 GORNEA CIOANCA ILIE GORNEA NR.297 0 1023 GORNEA STRAMBEI LAZAR GORNEA NR.221 1 1024
GORNEA CERBU EUFROSINA GORNEA NR.225 1
1025 GORNEA IORGA GHEORGHE GORNEA NR. 1 2 1026 GORNEA NICOLICI ALEX GORNEA NR. 299 4 1027
GORNEA MARTINESCU DANIEL MARIUS GORNEA NR. 300 1
Colib ă (Sălaş)
Sichevi ţa – Monografie
208
Moară cu ciutur ă şi butoni
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
209
GLOSAR
ACEIÁT - Îmbrăcat curat ÁGIMĂ - Numele unei specii de ceapă înrudită cu arpagicul,
haşmă ARÂNG , ARÁNG - Clopot ARVĂLÚC - 1. Băutură oferită după încheierea unui târg;
aldămaş ARMÁR(IU) - Dulap, garderob ASTRUCÁ - A se acoperi, a se înveli ASTRUCĂMÂNT - 1. Acoperământ (în general). 2.
Acoperişul casei sau al porţii AVLÍE - 1. Curte, obor, ocol, voreţ. 2. Cimitir BĂGRÍN - 1. Salcâm. 2. Salcâm galben BĂL - Blond, bălai BÍNĂ - Scenă, podium BRĂCINAR - Sfoară cu care se legau poalele la femei şi
izmenele la bărbaţi BRĂCÍRE - Brâu îngust pentru încins, ţesut din lână şi purtat
atât de bărbaţi, cât şi de femei BÚMB - Nasture BURÍU - Vas (din lemn) în care curge ţuica la distilare (pe o
scară gradată se indică tăria acesteia) BUŞNIŢĂ – vâltoare, instalaţie ţărănească în care se
scămoşează stranile (covoare, pături) CACÍCA - De-a cacica De-a ţurca CÁRLIŢĂ - Albie făcută dintr-o bucată de lemn, cu diferite
întrebuinţări, covată din lemn scobit, de obicei de tei, de plop sau de salcie
CAÚC - Vas de lemn (de frasin sau de paltin) ori de metal cu coadă, ca o lingură mare, cu care se scoate apă de băut dint-un vas mai mare (găleată, doniţă, hârdău) CĂSÁP - Măcelar
CĂPÚT - Haină bărbătească în formă de manta CĂTĂNÍE - Serviciu militar. 2. Militărie CÂRCEÁG - Urcior de pământ din care se bea apa CÂRPĂ – Batic, năframă CÉICĂ - 1. Mătuşă. 2. Soră mai mică a tatălui. 3. Termen
general de adresare către o femeie mai în vârstă
Sichevi ţa – Monografie
210
CERÍME - 1. Tavan 2. Baldachin CHIMEŞĂ – Cămaşă CHÍTĂ - 1. Mănunchi de flori, de frunze etc. 2. Mănunchi
format din 12 fuioare de in sau de cânepă. 3. Snop de grâu. 4. Păpuşă de tutun. 5. Ciorchine de cireşe. 6. (La viţa de vie) Tufă. 7. Stol de păsări. 8. Joc de copii nedefinit mai îndeaproape
CHIŢĂLE – Piesă a porului popular făcută dintr-un brâu de care atârnă şuviţe de fire de lână sau beteală, până sub genunchi; se punea în spate în loc de opreg, iar câteodată în faţă, îndeosebi la copile. Fotă
CIOARECI – pantaloni din lână sau postav CIOBÂRNÁC - 1.Prăjină lungă cu care se duce căldarea sau
hârdăul în spinare. 2. Butoi de 30-80 de litri, cu gura strâmtă şi fundul larg pentru lăturile porcilor sau pentru murat varza
CIOMVICĂ – Cucuvea CIUPÁG - 1. Parte a iei de deasupra brâului. 2. Ie CIURUÍ - 1-2. A (se) cerne cu ciurul. 3. A (se) găuri în mai
multe locuri 4. A curge ca prin ciur. În Banat, acest verb are şi sensul: „a alege”
CLĂBĂŢ - Căciulă conică mare, din piele de miel sau de oaie
CLIÁNŢ - Trecătoare printre dealuri. 2. Picior de deal. 3. Colţ de stâncă
CLÍSĂ - Slănină COCÍE - 1. Trăsură pe arcuri, mică şi uşoară; 2. Căruţă
COLÉŞĂ - Mămăligă moale COLEŞĂRIU - 1. Băţ cu care se mestecă mămăliga sau
balmoşul (făcăleţ) CÓMINĂ - Tescovină COTĂRÍŢĂ - Cotarcă (coş de nuiele) COVÁCI - Fierar COVÉI - Cotitură. Drum cotit CRUMPÉL - Cartof CÚINĂ - 1. Bucătărie 2. Bucătărie de vară. 3. Loc unde se
găteşte mâncare CUMACE – prietene legate prin jurământ de credinţă şi
loialitate una faţă de alta DÂRZĂ - Zdreanţă
DESTRUCÁ - A dezveli
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
211
DRÚGĂ - Drug (Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuinţări = sucitor)
DUŞÉG - Pilotă umplută cu pene, dună, foiţă, iorgan, oghial, plapumă, saltea
FOÁLE - Abdomen FODURI – Volănaşe la mâneci sau la poale FRĂGÁR(IU) - Dud FUNDOÁNE - Partea de dinainte a unei case GĂIGÁNĂ - Jumări din ouă GLÁJĂ - Vas de sticlă; cf. şip, butelie, garafă, flacon GOVIE – Mireasă HÂRŢ - Şoarece IMÁLĂ - 1. (Regional) Murdărie. 2. Noroi IMÓS - 1. (Regional) Murdar 2. Plin de noroi IORGÁN - Plapumă din ţesătură ţărănească ÎNCELUÍ - 1. A (se) înşela 2. A decepţiona. 3. A constata că
a fost înşelat LĂSTĂVIŢĂ – păturică ţesută în casă, din lână, cu motive
florale sau romboidale LÉSNE - (Care este) ieftin LÓPTĂ - Minge LUMÍNĂ - Lumânare MĂSÁI - 1. Faţă de masă. 2. Şervet, şerveţel, prosop; spec.
ştergar pentru împodobit pereţii, în casele ţărăneşti; p. ext. bucată de pânză care are diferite întrebuinţări (casnice)
MÂNĂTURI – Duhuri rele MÂNECÁRE - Pornire. Plecare MÂTCĂLĂU – Sărbătoare tradiţională ce se ţine pe 10 mai MEREÚŢ - Mărunt, domol, cu voce scăzută, pe şoptite, încet MÓŞ - 1. Bunic, ascendent (mai îndepărtat), înaintaş,
strămoş MURONI – Strigoi OBIELE – Învelitoare din lână ţesută cu care se înveleau
picioarele de la genunchi în jos; se legau cu curele şi erau introduse în opinci
OCOŞÍ - 1. A face pe deşteptul, a se fuduli 2. A face mofturi. 3. A se obrăznici. a pune mintea la contribuţie, a chibzui
OGAŞ – Vale prin care se scurg apele OGINĂ – Odihnă; scurtă pauză când preotul citeşte ceva din
Evanghelie şi pomeneşte pe cei care au plătit ogină OLCÚŢĂ - Oală mică, oliţă
Sichevi ţa – Monografie
212
PANŢÉR - Platoşă PARAZOL - Umbrelă PECMÉZ s.n. 1. Magiun 2. Dulceaţă PLÉU - 1. Tablă, tinichea (din care sunt confecţionate
obiecte sau părţi de obiecte). 2. Obiect confecţionat din tablă POALE – Piesă din pânză de bumbac, cânepă sau in, ce se
poartă de la brâu în jos până cu o palmă sub genunchi PODRÚM - Pivniţă PONEÁVĂ - Ţesătură groasă de lână, de bumbac, de fuior
etc., din care se fac macaturi, covoare, preşuri, cearşafuri sau alte aşternuturi ţărăneşti; obiect confecţionat dintr-o astfel de ţesătură (în special) cearşaf
PÓTCĂ - Ceartă. Scandal. Supărare. Necaz RÁINĂ - Cratiţă, tigaie RĂCHÍE - Ţuică RUDĂRÍE - Loc subteran de unde se extrag minereuri; mină;
zăcăminte SCHÍLAV - Schilod. Sleit de puteri (din cauza bătrâneţii). SCRÓB - Mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină
fiartă SMÍNTĂ - Greşeală SÓBĂ - Cameră, bucătărie, tindă SÓMOT - Catifea STROJÁC - Saltea cu paie SÚCNĂ - Fustă (simplă, confecţionată dintr-un material gros) ŞĂGÂRT - Ucenic ŞCĂTÚLĂ - Cutie ŞIŞTORI – Brâu ţesut din lână cu care se încingeau babele TAIER - Farfurie întinsă, taler: TOLCÉRIU - Pâlnie UÍCĂ - Unchi ÚINĂ, UINÍŢĂ s.f. 1. Soţia fratelui sau vărului unuia dintre
părinţi. 2. Termen folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o mătuşă. 3. Termen respectuos de adresare pentru o femeie mai în vârstă. Lele, nană
VĂTRÁI s.n. Obiect de uz casnic, de lemn sau de metal, de obicei în formă de cârlig lung sau de lopăţică cu coadă lungă, cu care se scormoneşte sau se trage jarul sau cenuşa
VRÉJI s.m.p. Pănuşe de porumb ZOMONÍŢĂ s.f. Bordei
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
213
Harta de atestare (1776)
Panorama localit ăţii
Sichevi ţa – Monografie
214
Cărămida roman ă cu scriere cursiv ă
Gornea - Căuni ţa
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
215
Prim ăria Sichevi ţa (2013)
Şcoala Gimnazial ă Sichevi ţa (2013)
Sichevi ţa – Monografie
216
Monumentul Eroilor din Sichevi ţa (2013)
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
217
Biserica Ortodo xă (1835-2013
Sichevi ţa – Monografie
218
La măsurat
La arat
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
219
MORILE DE APĂ DIN SICHEVIŢA
CHEMAREA PĂMÂNTULUI
O zi de moară
Roata morii se-nvârteşte
Sichevi ţa – Monografie
220
CHEMAREA APEI
Îmblânzirea apei Truda boabelor
Rodul iubirii de pământ
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
221
CHEMAREA IUBIRII
Frumuseţile sufletului şi gingăşia mâinilor
„Colindătorii” – un tablou pictat
Sichevi ţa – Monografie
222
CHEMAREA ISPITEI
Fructul trăgaçei
O zi de fript la căzan
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
223
CHEMAREA MUZICII
Fanfara unită din Gornea şi Sicheviţa Grigore Moza şi
lauta sa cu tolcer
Nicolae Popovici şi glasul său unic de rapsod popular
Sichevi ţa – Monografie
224
CHEMAREA PORTULUI
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
225
MUZEUL SĂTESC DIN GORNEA (1969)
i
Sichevi ţa – Monografie
226
CHEMAREA NUNŢII
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
227
CHEMAREA CREDINŢEI
Villa Rustica
Mănăstirea Gornea-Sicheviţa
Sichevi ţa – Monografie
228
CHEMAREA DUNĂRII
Peştera Gaura cu Muscă de pe Dunăre
Dunave, Dunave – Dunăre, Dunăre
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
229
CHEMAREA TRADIŢIEI
Dans şi…
… fotbal
Sichevi ţa – Monografie
230
CHEMAREA GRÂNELOR
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
231
CHEMAREA CĂLĂTORIILOR
Pensiunea C ăuni ţa
Pensiunea Şumi ţa
Sichevi ţa – Monografie
232
NUMAI PENTRU GUST
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
233
SCHIVICENII,
CREDINŢA ŞI …
Sichevi ţa – Monografie
234
…TRECEREA VAMEI
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
235
INAUGURAREA MUZEULUI „ION DRAGOMIR” LA …
GORNEA, 25 IUNIE 2013
Sichevi ţa – Monografie
236
SFIŢIREA LUCRĂRILOR BISERICII ORTODOXE ŞI …
SFÂNTA LITURGHIE LA SICHEVI ŢA
650 de ani de la atestarea documentară (1363 – 2013)
237
RUGĂCIUNE ŞI …
TRADIŢIE LA 650 DE ANI
Sichevi ţa – Monografie
238
ANIVERSARE ŞI …
MARE SĂRBĂTOARE