Generalitati

Sistemul circulator asigura circulatia diferitelor substante spre si dispre celula, participand la asigurarea homeostaziei organismului. (Celula este componenta de baza a oricarui organ din corpul uman). Sistemul circulator este format dintr-un sistem de vase sangvine: artere, capilare, vene si inima. Arterele sunt vasele sangvine prin care sangele circula de la inima spre organele corpului uman. Venele sunt vasele sangvine prin care sangele circula dinspre organe spre inima. Capilarele sunt vase mici cere fac legatura, in curentul circulator, intre artere si vene. La nivelul lor au loc schimburile de substante dintre celulele organismului si sistemul circulator. Inima este un organ musculos ce asigura rolul de pompa a sistemului circulator, impingand sangele prin vasele sangvine.

Ateromatoza

Este o boala ce afecteaza arterele determinand o ingustare a acestora la anumite niveluri, mergand pana la blocarea (ocluzionarea) completa. Boala poate afecta diferitele artere ale organismului intr-o masura variabila. In functie de gradul de afectare a diferitelor artere din organism, aceasta poate lua diferite infatisari clinice:

Arteriopatie cronica oblitaranta a membrelor inferioare (arterita) – este determinata de localizarea aterosclerozei predominant la nivelul arterelor membrelor inferioare.

Boala coronariana ischemica (sau cardiopatie ischemica), caracterizata in stadiu avansat al evolutiei de infarctul miocardic – este determinata de localizarea aterosclerozei la nivelul arterelor coronare. (Coronarele sunt artere care vascularizeaza – hranesc - inima.)

Boala ocluziva carotidiana afecteza arterele carotide. Aceste artere vascularizeaza creierul si au un traiect la nivelul gatului, mergand apoi intracranian. Blocarea acestor artere poate determina aparitia accidentului vascular cerebral sau a unei forme mai usoare – accidentul ischemic tranzitor.

Afectiunile de mai sus pot exista izolat sau pot exista asocieri atunci cand ateroscleroza este generalizata.

Ce este arterita?

Arteriopatia cronica obliteranta a membrelor inferioare (arterita) este dederminata de localizarea aterosclerozei la nivelul arterelor care “hranesc” membrele inferioare si are drept consecinta ingustarea pana la blocarea definitiva a acestor artere.

Care sunt arterele ce pot fi afectate in arteriopatia cronica obliteranta a membrelor inferioare?

Aorta terminala Arterele iliace

Arterele femurale Arterele poplitee Trunchiurile arteriale gambiere (artera tibiala anterioara, artera tibiala posterioara

si artera peroniera)

Aorta este artera principala a organismului care porneste de la nivelul inimii strabate toracele iar la nivelul abdomenului inferior se imparte in doua artere iliace – dreapta si stanga (fiecare dintre acestea “hranind” membrul inferior corespunzator). De la diferite niveluri pornesc de la nivelul aortei arterele care “hranesc” inima, capul si gatul, membrele superioare, organele intraabdominale (ficatul, splina, intestinele, stomacul, rinichii) si in final membrele inferioare prin arterele iliace. Asadar artera iliaca este portiunea initiala a axului arterial care “hraneste” membrul inferior respectiv si se afla in abdomenul inferior. Aceasta artera se continua in jos cu axul arterial femuro-popliteo-gambier ce strabate intregul membru inferior.

In arteriopatia cronica obliteranta a membelor inferioare ingustarile sau ocluziile (blocarea completa) pot fi localizate la oricare dintre arterele sus mentionate.

Care este consecinta blocarii sau ingustarii arterelor membrelor inferioare?Consecinta este o “hranire” mai proasta a muschilor, pielii si a altor tesuturi de la nivelul membrelor inferioare. Daca ingustarea unui segment arterial are loc lent (luni, ani) atunci este posibila dezvoltarea unei circulatii colaterale, care sa ocoleasca segmentul de artera astupat sau ingustat. – “bypassul fiziologic” In forme incipiente apare o oboseala sau crampe la eforturi mici (crampe la nivelul gambelor sau coapselor dupa parcurgerea unei distante de 200-300 m), iar in forme avansate pot apare dureri permanente sau leziuni necrotice la nivelul piciorului sau gambei.

Care sunt principalii factorii de risc ce pot determina aparitia arteritei?

Aceasta boala apare predominant la barbati insa poate apare si la femei.

Fumatul este un factor important care poate determina aparitia aterosclerozei.

Alti factori de risc: Consumul de grasimi animale si dulciuri in exces. Hipertensiunea arteriala netratata Diabetul zaharat slab controlat. Istoric familial de prezenta a arteritei (mama, tata, frati, surori)

Cand stim ca este posibil sa avem de-a face cu arterita?

Cand medicul ne gaseste absenta pulsului la unul sau mai multe niveluri ale membrelor inferioare. Cand la parcurgerea unei anumite distante apar dureri la nivelul gambei sau coapsei, dureri care dispar repaus, si care reapar la parcurgerea aceleiasi distante, facandu-ne sa schiopatam si sa ne intrerupem mersul cu pauze de odihna (claudicatie intermitenta). Cand o taietura (plaga, leziune) de la nivelul membrului inferior nu se

vindeca, in ciuda faptului ca au trecut mai mult de 2 saptamani de la data producerii acesteia. Cand apar dureri permanente la nivelul coapsei sau gambei, uni sau bilateral. Cand apare innegrirea (necroza) unuia sau mai multor degete de la nivelul piciorului sau chiar a intregului picior, insotita sau nu de durere permanenta la acest nivel.

Ce investigatii trebuie sa facem pentru diagnosticul arteritei?

A. Teste non invazive:

I. Masurarea presiunii la picior si la brat cu evidentierea raportului glezna / brat este o metoda simpla dar orientativa de diagnostic a pacientilor cu arteriopatie (arterita) In mod normal acest raport trebuie sa fie mai mare sau egal cu 1. Pacientii cu claudicatie intermitenta au acest raport mai mic decat 0,8 Pacientii cu dureri de repaus au acest raport mai mic decat 0,5 NB: In cazul pacientilor diabetici sau a altor pacienti cu artere calcificate acest raport poate fi fals crescut (la acest tip de pacienti acest raport nu e concludent)

II. Oscilometria are o valoare istorica. Desi mai este inca practicata informatia ei diagnostica este pur orientativa.

III. Ecografia Duplex arterial este o metoda neinvaziva fara riscuri ce tinde sa inlocuiasca din ce in ce mai mult angiografia. Neajunsuri:

Este o examinare subiectiva care depinde de operator (cine o face). Arterele din anumite regiuni nu se pot vizualiza suficient de bine pentru a se putea

pune diagnosticul de stenoza arteriala si a se determina importanta hemodinamica a acesteia.

NB: este examenul delectie in cazul afectiunilor carotidiene, in cele mai multe cazuri examenul Duplex carotidian fiind suficient pentru planificarea unei interventii la acest nivel, arteriografia carotidiana fiind rezervata doar cazurilor incerte.

IV. Angio RMN este o metoda neinvaziva cu complicatii extrem de rare, insa este o metoda scumpa, care nu a intrat in arsenalul investigatiilor uzuale pentru planificarea unei interventii vasculare. Este recomandata in cazuri speciale: Alergie la substanta de contrast pe baza de iod Cazuri in care este necesara evidentierea relatiilor unor tumori cu arborele circulator.

V. Angio CT are cam aceleasi indicatii ca si angio RMN, este tot o investigatie neinvaziva insa pacientului i se administreaza tot substanta de contrast ce poate fi alergenica.

B. Teste invazive:

I. Arteriografia

Este investigatia cea mai importanta ce poate evidentia localizarea exacta a stenozelor (ingustarilor) sau ocluziilor (astuparilor) la nivelul arterelor. Arteriografia presupune injectarea unei substante radioopace concomitent cu realizarea unei radiografii in regiunea substantei injectate. Se obtine astfel imaginea arborelui arterial din acea regiune. In functie de locul injectarii substantei si de partea sistemului arterial care se doreste a se vizualiza, se poate obtine:

coronarografie – caz in care substanta de contrast este injectata la nivelul arterelor coronare

aortografie – caz in care substanta de contrast este injectata la nivelul aortei arteriografie periferica – caz in care substanta de contrast este injectata in arterele

carotide, subclavii, axiale, brahiale, iliace, femurale

Cum se realizeaza practic o arteriografie?Se punctioneaza artera femurala (cea de la nivel inghinal) sau artera brahiala (de la nivelul bratului), se introduce un cateter (un tub lung si subtire) prin aceasta punctie, intraarterial pana la locul unde dorim sa obtinem imagini, si se injecteaza substanta de contrast obtinandu-se imaginea arterelor de la acel nivel. Ulterior cateterul este scos si se realizeaza o compresiune pe locul respectiv pentru a se opri curgerea sangelui de la locul de punctie.

Ce complicatii pot apare? Complicatiile sunt rare insa pot fi serioase:

Alergie la substanta de contrast injectata (sunt predispusi persoanele alergice la iod)

Insuficienta renala acuta (substanta de contrast se elimina in principal prin rinichi si poate determina blocarea lor in anumite circumstante – insuficienta renala preexistenta, alergii)

Hematoame la locul de punctie (in special daca artera puntionata - femurala sau brahiala - au pereti calcificati)

Pseudoanevrisme la locul de punctie (in cazul in care gaura produsa prin insertia cateterului, nu s-a astupat prin compresie)

Fistule arterio-venoase (comunicare accidentala dintre artera unde s-a realizat punctia si vena de langa ea).

Agravarea ischemiei membrului pentru care s-a realizat arteriografia ( prin ruperea unei placi de aterom instabile care a astupat definitiv vasul respectiv)

Ischemie la nivelul membrului unde s-a efectuat punctia (dupa scoaterea cateterului poate apare un cheag care poate bloca artera brahiala sau femurala respectiva)

Putem preveni complicatiile? O parte din ele le putem preveni astfel:

Imobilizarea la pat 6-12 ore previne aparitia de hematoame sau pseudoanevrisme la locul de punctie

Hidratarea prin ingestia a cel putin 2 litrii de lichide pe 24 de ore, spala rinichii si ajuta la eliminarea substantei de contrast.

Cand facem arteriografie? Deoarece este o manevra invaziva care poate avea complicatii (unele chiar grave), arteriografia se efectueaza doar atunci cand este planificata o interventie chirurgicala intr-un timp de pana la 6 luni dupa efectuarea sa. Daca dupa efectuarea arteriografiei, din diverse motive interventia chirurgicala sau endovasculara nu s-a efectuat, dupa 6 luni se presupune ca leziunile arteriale au avansat si este necesara o noua arteriografie daca este planificata interventia chirurgicala.

C. Alte analize: Nivelul colesterolului din sange. In cazul nivelului colesterolului seric crescut este indicata o dieta saraca in grasimi asociat cu medicamente antilipemiante (hipolipemiante)

Care este tratamentul arteritei?

I. Tratamentul igieno-dietetic

Oprirea fumatului este un factor esential pentru stoparea sau incetinirea evolutiei bolii.

In absenta opririi fumatului toate celelate eforturi de tratare a acestei boli sunt practic inutile. Cu toate ca acest lucru pare cel mai usor de realizat, de cele mai multe ori el nu se intampla. Un rol important in realizarea acestui obiectiv il poate avea consultul unui psiholog. Dieta se bazeaza in special pe evitarea grasimilor de origine animala (carne de porc, sunca, jumari) si a dulciurilor in exces. Sunt permise carnea de pui, carnea de peste, carnea de vita, legumele si fructele, cu evitarea pastelor fainoase si a painii. Regimul fara sare sau cu aport moderat de sare va fi tinut de pacientii hipertensivi. Frigul, caldura in exces sau umezeala sunt factori care pot agrava evolutia bolii. Mersul pe jos zilnic este benefic atunci cand nu sunt facute eforturi excesive. Consumul zilnic a 250 ml de vin alb poate avea un efect benefic. Consumul de alcool in exces poate agrava boala.

II. Bypass-ul arterial este o metoda chirurgicala de tratament ce consta in principiu din ocolirea segmentelor arteriale “astupate” sau ingustate prin crearea unor noi conducte (arteriale) prin care sangele sa poata ajunge la muschii si tesuturile membrului inferior. Aceste operatii se numesc operatii de bypass.

Conductul cu ajutorul caruia se realizeaza aceasta operatie este

fie vena safena interna a pacientului fie un conduct (graft, proteza) artificial cel mai frecvent din Dacron sau PTFE.

Atentie: operatia nu vindeca boala!!!

Operatia trateaza simptomatologia pacientului, imbunatatind substantial calitatea vietii un anumit interval de timp. Acest interval de timp poate fi variabil de 2, 3, 8, 10 ani sau poate pana la sfarsitul vietii pacientului. Evolutia bolii poate fi stopata sau incetinita de tratamentul medicamentos si igieno-dietetic pe care pacientul il urmeaza. Daca factorii de risc pentru evolutia bolii (fumatul, hipertensiuniea arteriala necontrolata si diabetul necontrolat) nu sunt inlaturati, cu siguranta boala va avea o evolutie nefasta.

In cazul in care boala evolueaza, in ciuda executiei perfecte a operatiei de bypass, dupa un anumit interval de timp (2,3,5,10 ani) poate apare ocluzia (astuparea) bypass-ului cu reaparitia sau agravarea simptomatologiei. Dupa efectuarea interventiei chirurgicale sunt necesare controale medicale periodice la intervale de 1 luna, 3 luni, 6 luni, 1 an si apoi bianual pentru evidentierea oricarei modificari in evolutia bolii.

Care sunt complicatiile ce pot apare in cazul unei operatii de bypass?

Sangerari importante intraoperatorii (datorita unor dificultati tehnice) care sa necesite administrare de sange si produsi de sange.

Sangerari postoperatorii de la nivelul plagii postoperatorii sau bypass-ului (determinate de tulburari de coagulare, friabilitate tisulara, imperfectiuni tehnice)

Infectii ale plagii postoperatorii (in special la pacientii cu ischemii severe si necroze)

Infectii ale bypass-ului

Intrebari frecvente Am o operatie de bypass cu vena safena la nivelul membrului inferior si mi se umfla piciorul. Sa ma ingrijorez?

Atata timp cat piciorul e cald, nu apar dureri, iar ulcerele tegumentare se vindeca, nu trebuie sa va faceti griji. Fenomenul de umflare a piciorului este consecinta revascularizarii si a faptului ca vena safena este "transformata" in "artera" in cadrul bypass-ului respectiv. Ceea ce trebuie sa faceti e sa tineti piciorul ridicat la 30 de grade fata de orizontala atunci cand stati in pat.

III. Endarterectomia cu sau fara angioplastie de largire:In cazul in care stenoza sau ocluzia arteriala are o lungime mica (<5 cm) si in functie de localizare, preferinta si experianta chirurgului, se poate realiza endarterectomia arteriala asociata sau nu cu plastie de largire. Aceasta operatie poate fi:

operatie izolata (neasociata operatiei de baypass – acest caz fiind din ce in ce mai rar, deoarece in aceste situatii se prefera implantarea de stenturi)

operatie asociata operatiei de bypass – optimizand regiunile anastomotice proximale sau distale ale bypass-ului.

Interventia consta in indepartarea chirurgicala a placii de aterom care determina stenoza sau ocluzia arteriala, dupa care artera se poate inchide prin sutura unui petec de largire la acest nivel. Petecul poate fi din material sintetic (PTFE, Dacron) sau dintr-un fragment de vena autologa (a pacientului respectiv). Aceasta operatie este mai laborioasa si uneori tehnic mai dificila decat operatia de bypass.

Complicatiile acestui tip de operatie sunt aceleasi ca si ale bypass-ului:

Tromboza arterei endarterectomizate. Sangerari intra si postoperatorii Infectii ale plagii postoperatorii

IV. Tratamentul endovascular se poate realiza in cazul unor stenoze scurte ale arterelor si intr-o localizare favorabila. Tratamentul endovascular este reprezentat de dilatarea stenozelor arteriale cu ajutorul unui balonas introdus pe calea arterei femurale sau brahiale metoda denumita angioplastie percutana. Dupa dilatare in anumite cazuri se poate implanta prin aceeasi tehnica un stent – tub metalic care se introduce in interiorul arterei la nivelul zonei ingustate pentru a preveni reingustarea.

Limitele tratamentului endovascular Tratamentul endovascular nu se practica in cazul astuparii complete a arterelor (ocluziilor arteriale) sau a unor stenoze lungi.

Complicatiile tratamentului endovascular sunt aceleasi ca si in cazul arteriografiei dar in plus de angiografie mai poate apare

disectia sau ruptura unei artere (produsa in special in cazul unor artere calcificate)

Pe termen lung poate apare restenozarea sau astuparea (trombozarea) arterei dilatate sau stentate. In general, trombozarea arterei dilatate sau stentate apare la un interval de timp mai mic decat trombozarea unui bypass.

Cand este necesar tratamentul chirurgical sau endovascular?

Tratamentul chirurgical sau endovascular este recomandat in urmatoarele cazuri:

Claudicatie intermitenta (la distanta mica) ce impiedica desfasurarea activitatilor zilnice ale pacientului

Dureri de repaus la nivelul membrului inferior Necroze la nivelul degetelor sau piciorului precum si plagi la nivelul piciorului

sau degetelor greu vindecabile. Tratamentul chirurgical sau endovascular nu este indicat:

In cazul claudicatiei intermitente la distante mari (mai mari de 500 m) decat daca acest lucru impiedica desfasurarea normala a activitatilor pacientului.

In cazul in care arteriopatia cronica obliteranta este diagnosticata intamplator iar pacientul nu are simptomatologie

De retinut faptul ca un bypass sau un stent au o patenta limitata si de aceea este recomandata amanarea cat mai mult timp a acestor procedee interventionale pana la aparitia simptomatologiei.

V. Simpatectomia lombaraTonusul peretilor arterelor organismului uman este controlat intr-o oarecare masura de catre sistemul nervos autonom simpatic si parasimpatic. In general se considera ca stimularea sistemului nervos simpatic produce arterioloconstrictie la nivel periferic in timp ce stimularea sistemului nervos parasimpatic produce arteriolodilatatie. Prin excizia ganglionilor simpatici lombari se prduce teoretic vasodilatatie la nivelul membrului inferior respectiv. Asadar simpatectomia se foloseste in special atunci cand operatiile directe de revascularizare nu sunt posibile, mizandu-se teoretic pe vasodilatatia unor arteriole si in consecinta vascularizarea mai buna a

membrului respectiv. Din pacate acest avantaj teoretic nu este intotdeauna evidentiat in practica, pacientii diabetici si o mare parte din alti pacienti nebeneficiind de aceasta interventie. Uneori paradoxal are loc o agravare a ischemiei membrului respectiv.

VI. Stimularea maduvei spinarii este o metoda folosita in cazul esecului celorlalte interventii de revascularizare directa sau indirecta, in cazul ischemiei stadiul III (Leriche Fontain) – durere permanenta fara leziune trofica. Aceasta metoda se foloseste in special pentru controlul durerii la nivelul membrului ischemic dar si pentru stimularea dezvoltarii de colaterale la acest nivel. Din pacate aceasta procedura nu se practica in Romania.

VII. Terapia genica este un domeniu de cercetare in care se fac progrese numeroase. Prin aceasta terapie se spera ca in viitor sa se poata produce dezvoltarea unor retele de colaterale in membrul ischemic. Deocamdata aceasta metoda este in stadiul experimental.

Video - folosirea celulelor stem in ischemia critica - sursa You Tube

VIII. Tratamentul medicamentos este adjuvant tratamentului igieno-dietetic si a celorlalte metode de tratament. Tratamentul medicamentos va fi urmat toata viata si in functie de recomandarile medicului va cuprinde:

Cilostazolul (Pletal) este singurul medicament care este dovedit prin studii clinice randomizate si multicentrice ca imbunatateste performantele marind distanta la care apare durerea in claudicatia intermitenta. Actioneaza ca vasodilatator si antiagregant plachetar. Din pacate acest produs nu este disponibil momentan in Romania.

Vessel Due F contine o substanta care prezinta o marcata actiune antitrombotica, atât la nivel arterial cât si venos. Sulodexide este capabil sa normalizeze parametrii viscozimetrici alterati.

Pentoxifilinul este un vasodilatator predominant arterial dar si venos.

Ilomedinul este o prostaglandina cu efect vasodilatator si antiagregant plachetar. Tratamentul cu acest medicament trebuie facut sub stricta supraveghere medicala, in spital, deoarece poate da hipotensiuni marcate si reactii alergice. Durata minima efectiva de tratament cu acest medicament este de 4 saptamani.

Antiagregante plachetare (Plavix folosit in special cand sunt montate stenturi sau dupa endarterectomii, Aspirina) impiedica coagularea sangelui la nivelul suprafetelor neregulate.

Antocoagulante (Trombostop, Sintrom, Warfarina) impiedica coagularea sangelui prin alte mecanisme decat antiagregantele plachetare

Antilipemiante (Sortis, Lipitor, Lipantyl etc) scade grasimile daunatoare din sange.

Antidiabetice

Antihipertensive

Arterita ne „poate” amputa picioarele

Data publicarii: 13/02/2007

Boala arteriala periferica sau arterita rezulta din progresia aterosclerozei la nivelul arterelor mari si mijlocii, cu obliterarea acestora (ocluzia sau astuparea unui vas de singe cu intreruperea fluxului sanguin). La aceasta se asociaza fenomene de tromboza locala (formarea unui cheag de singe).

„Arterita este afectiunea care rezulta din ingustarea arterelor de calibru mare sau mijlociu, ceea ce are drept consecinta scaderea aportului de singe in teritoriul muscular irigat de artera afectata.", spune conf.dr. Florin Mitu, medic cardiolog in Cadrul Spitalului de Recuperare Iasi.

Evolutia bolii este indelungata, iar simptomele sint legate de severitatea si sediul obstructiilor arteriale, ca si de gradul de dezvoltare a circulatiei colaterale. Factorii de risc ai bolii sunt factorii de risc ai aterosclerozei: fumatul, diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala, hipercolesterolemia (cresterea colesterolului), cresterea proteinei C reactive etc.

Insa, subliniaza dr. Mitu, de departe fumatul este cauza principala a bolii. In arteriopatii, adauga el, exista un dezechilibru intre aportul scazut de oxigen si substante nutritive si cererea acestora la nivelul musculaturii scheletice. „Dezechilibrul este mai pregnant la efort, cind nevoia de oxigen este mai mare, iar fluxul de singe scazut (din cauza ingustarii vasului) nu poate asigura o oferta

de oxigen adecvata nevoilor musculaturii la efort", explica dr. Mitu.

Crampele musculare - principalul simptom al bolii

Principalul simptom este durerea la nivelul segmentului muscular afectat. Durerea sub forma de claudicatie intermitenta este specifica afectiunii si este descrisa ca o crampa, constrictie, greutate la msculatura gambei, coapsei sau fesei, care obliga bolnavul sa isi opreasca efortul, ceea ce duce la ameliorarea durerii.

„Claudicatia intermitenta reprezinta crampa musculara dureroasa sau contractura musculara dureroasa sau intarirea muschiului insotita de durere. Aceasta apare in cursul mersului in momentul in care aportul de oxigen si substante nutritive este mai mic decit cererea", spune dr. Mitu.

Localizarea durerii poate da informatii cu privire la artera afectata

Stenoza este ingustarea lumenului arterial (a diametrului interior al arterei). Apare cel mai frecvent prin dezvoltarea aterosclerozei, adica a placilor de aterom care se dezvolta pe peretele intern al arterei si o ingusteaza. Ateroscleroza reprezinta procesul de modificare a structurii peretelui arterial prin acumularea de lipide (grasimi) pe suprafata interioara a vasului. In timp, peretele se ingroasa, iar lumenul vasului (interiorul) se ingusteaza.

Materialul lipidic care se depoziteaza capata aspectul de „terci" („atere"), care reprezinta placa de aterom; aceasta se ingroasa, se poate fisura, iar pe suprafata sa se depun trombi (cheaguri de singe) care ingusteaza si mai mult vasul. Prezenta trombilor si adaugarea spasmului vascular pot determina ocluzia arterei (astuparea sa). 

„Arterita apare din cauza stenozarii (ingustarii) arterelor de calibru mare sau mijlociu. Acest lucru are drept consecinta scaderea aportului de singe in teritoriul muscular irigat de artera afectata. Si atunci apar durerile. Localizarea durerii poate da informatii cu privire la sediul stenozei, deci ne poate spune care este artera afectata", explica dr. Mitu.

* Claudicatia la nivelul fesei, soldului sau coapsei sugereaza obstructia aortei sau arterelor iliace. 

* Claudicatia la nivelul gambei indica obstructie a arterei femurale sau poplitee; este localizarea cea mai frecventa a durerii deoarece muschiul gastrocnemian (muschi al gambei) consuma mai mult oxigen decit alte grupe musculare in cursul mersului.

* Claudicatia la nivelul piciorului sugereaza afectarea arterelor tibiale si peroniera. 

* La nivelul membrelor superioare, stenozele de artere subclaviculara, axilara sau brahiala determina claudicatie la nivelul umarului, bratului, respectiv antebratului.

* Durerea de repaus apare in ischemia periferica critica, atunci cind aportul de singe nu acopera nevoile metabolice musculare in repaus. Durerea are caracter permanent: ea nu dispare atunci cind bolnavul este in repaus. Se asociaza cu parestezii, se accentueaza la ridicarea membrului afectat si se amelioreaza in pozitie decliva. Pacientul sta la marginea patului si isi misca picioarele pentru a ameliora durerea. In aceste situatii, durerea se asociaza cu sensibilitate crescuta a tegumentelor, chiar purtarea unei haine

sau a pantalonilor accentuind durerea. Durerea poate fi de intensitate mica sau poate lipsi la cei cu diabet sau cu neuropatie.

Pielea de la piciorul afectat este palida, subtiata si uscata, uneori apare chiar subtierea piciorului

La examinarea membrelor inferioare afectate de arterita, se poate constata atrofie musculara (adica subtierea membrului), disparitia pilozitatii gambiere (a parului din zona afectata), piele palida, subtiata si uscata, unghii ingrosate si friabile. In ischemia severa,

tegumentele sint reci, prezinta cianoza (culoare vinetie) sau paloare, eritroza (roseata) in pozitia decliva (picioarele atirnind in jos), ulceratii cutanate sau cangrena.

Ulcerele au fundul palid, margini neregulate, apar la pulpa degetelor, pe fata plantara a regiunii metatarsiene (parte din scheletul labei piciorului) sau la calcii, in zone de presiune, si au marimi variate.

Tratamentul arteritei: uneori se ajunge la amputatie

Masurile preventive sint esentiale, indeosebi oprirea fumatului. "Este foarte important ca pacientul in cauza sa renunte la fumat. De asemenea, in boala arteriala cronica un program de plimbari zilnice pe distante fixe, cu oprire in caz de claudicatie, favorizeaza formarea circulatiei colaterale si amelioreaza functionalitatea. Unele medicamente precum: aspirina (in doze mici - 75-325 mg/zi), pentoxifilinul (400 mg de trei ori pe zi) pot fi utile in unele cazuri. Cind apare durerea de repaus si ulceratiile tegumentare, se indica by-pass-ul arterial (protezarea), trombendarterectomia, tehnicile chirurgicale endovasculare. La pacientii diabetici este foarte importanta echilibrarea diabetului. Uneori insa, cu tot tratamentul efectuat, se ajunge la amputatia membrului ca ultima resursa terapeutica", subliniaza conf.dr. Mitu.

rticol publicat in ziarul Lumina din 24.06.2007.

Cabinetele medicale sunt tot mai des vizitate de pacienţi care descriu simptome caracteristice

arteritelor, în unele cazuri cu prea mare întârziere, fiind dirijaţi spre sălile de chirurgie.

Arteritele sunt boli inflamatoare ale arterelor periferice, cu localizare mai frecventă la nivelul

membrelor inferioare de unde se pot extinde în tot organismul. În toate formele de boli arteriale,

circulaţia descendentă a sângelui devine deficitară, având ca urmare o carenţă de oxigen şi de

substanţe nutritive în ţesuturi, care nu se mai pot debarasa de produsele de dezasimilaţie,

respectiv de toxinele depuse în sânge.

Primele simptome ale bolii apar sub formă de înţepături, cârcei şi crampe în pulpele şi gleznele

picioarelor şi senzaţia de greutate şi oboseală în timpul mersului prelungit pe jos sau la eforturi

fizice. Uneori durerea de picioare poate să apară chiar după 50-100 metri de mers, dar, în urma

tratamentelor, distanţa de mers poate fi mărită la 1-3 km, fără vreo senzaţie neplăcută. Începând

de la degete, picioarele se răcesc, atât iarna, cât şi vara, şi prezintă modificări de culoare, de la

palid-albicios, la roşu-intens, violaceu şi chiar negru. Pielea devine lucioasă, uscată, neelastică,

datorită lipsei de transpiraţie. Unghiile sunt fragile şi se deformează.

Agravarea arteritelor se desfăşoară în timp variabil, de la o persoană la alta, fiind influenţată de

unii factori favorizanţi (fumat în exces, frig şi umezeală, infecţii, eforturi fizice şi traume psihice).

Plante cu efect de mărire a afluxului de sânge

Fitoterapia recomandă ceaiuri, tincturi, extracte, uleiuri şi unguente din anumite plante medicinale

care prezintă proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, antivulnerare, sedative şi mai

ales vasodilatatoare cu efect în mărirea lumenului vascular, relaxarea musculaturii netede a

pereţilor arterelor şi creşterea afluxului de sânge.

Pentru uz intern se recomandă:

- extract hidroalcoolic din frunze de Gingko biloba (câte 30 picături de 3 ori pe zi, cu 10 minute

înainte de mese, într-o cură de 4 săptămâni), care favorizează circulaţia periferică a sângelui la

nivelul arterelor mici şi a capilarelor, precum şi scăderea vâscozităţii sângelui datorită efectului

antiagregant plachetar;

- infuzie din herba de sulfină galbenă (1 linguriţă la 200 ml apă clocotită, se beau 1-2 ceaiuri

calde pe zi), având efecte în dilatarea vaselor periferice, mărirea permeabilităţii arterelor şi

înlăturarea vasoconstricţiei;

- infuzie din frunze şi rădăcini de păpădie (1-2 linguriţe la 200 ml apă clocotită) cu bune rezultate

în normalizarea circulaţiei sângelui la toate nivelele corpului;

- infuzie din herba de coada şoricelului băută seara, după apariţia primelor înţepături în picioare;

- decoct din fructe de măceş (2 linguri fructe uscate se fierb 10 minute în 500 ml apă şi se bea

întreaga cantitate în cursul zilei), având efecte în menţinerea permeabilităţii şi elasticităţii vaselor

capilare datorită conţinutului ridicat în vitaminele P şi C. Tot din fructe uscate se consumă câte 3

g pulbere pe zi;

- infuzii din frunze de salvie, herba de cimbrişor şi frunze de urzică, băute după fiecare masă, în

cure prelungite de primăvară.

Nu pot să lipsească tratamentele de durată cu preparate din fructe de coacăz negru (bogate în

vitamina C, antozide, acid linolenic şi săruri de potasiu, cu rol antiagregant plachtar) sau

preparate din fructe de cătină albă (bogate în multe vitamine).

În cazul edemelor, cu picioare umflate, obosite, grele şi reci, se va consuma un ceai din frunze de

afin (care protejează pereţii arterelor), ceai de pedicuţă cu adaos de 1 linguriţă bitter suedez,

decoct din rădăcini de lemn dulce (cu acţiune diuretică şi antiinflamatoare) şi amestecul, în părţi

egale, de coada-calului şi coada-şoricelului din care se beau 3 căni pe zi.

Cantitatea de lichid necesară organismului (1,5–2 litri pe zi) se completează cu apă plată, apă de

tărâţe sau ceai verde chinezesc.

Frunze strivite de varză pe zonele afectate

Pentru uz extern sunt recomandate zilnic comprese locale calde şi băi de picioare, pe durată de

15-20 minute, timp de 3 săptămâni, cu decoct din ace de pin, scoarţă din ramuri tinere de castan

sălbatic, frunze de viţă de vie cu struguri roşii, frunze de răchitan, urzică, patlagină şi herba de

sulfină. În 2 litri de apă caldă se adaugă câte 5 linguri de tinctură de rozmarin şi o lingură de

bicarbonat de sodiu. În cazuri mai grave, tratamentul se poate complica cu un amestec de usturoi

zdrobit, anghinare, păducel şi cimbru.

Pe zonele afectate se aplică frunze strivite de varză în amestec cu hrean ras (dacă se poate

suporta) şi se acoperă cu o pânză pentru păstrare peste noapte. În timpul zilei se face un masaj

uşor cu unguent de gălbenele (timp de 10-15 minute) şi pensulări cu ulei de peşte sau tinctură de

salvie, ienupăr, arnică sau castan.

Făină de muştar presărată în pantofi

Pentru bolnavii de arterite cu picioare umflate, obosite şi reci se propun următoarele tratamente:

- baie de picioare şi mâini (spălate în prealabil cu apă şi săpun) folosind decoct din flori şi frunze

de soc, decoct din frunze de pelin, nuc şi mentă (câte 100 g la 3 litri de apă şi puţin oţet), băi

calde cu făină de muştar (100 g puse într-un săculeţ de pânză şi introdus în ligheanul cu apă), băi

de urzici (primăvara de 2 ori pe săptămână), băi cu boabe de ienupăr mărunţite şi fierte 8-10

minute (seara înainte de culcare);

- comprese la picioare cu decoct din rizomi de ferigă tăiaţi mărunt şi fierţi 15 minute în 1

litru apă şi puţin oţet, comprese cu coada-calului sau comprese cu faguri de miere aplicate pe

umflături la genunchi timp de 3-4 ore;

- frecţii (două pe zi) pe picioarele umflate cu un amestec din 4 căţei de usturoi, un pumn dublu de

urzică moartă şi un pahar de untdelemn care se fierbe timp de 5 minute, se strecoară printr-o

pânză curată şi se masează pielea de jos în sus;

- pudră calmantă din scoarţă de ulm, piciorul cocoşului sau făină de muştar presărată în interiorul

ciorapilor şi a încălţămintei.

Repaus alimentar o zi pe săptămână

Se suprimă consumul alimentelor care încarcă organismul şi solicită un efort de prelucrare,

matabolizare şi eliminare: carne de porc, raţă şi gâscă, preparate din carne, grăsimi animale,

mezeluri, conserve, gălbenuş de ou (bogat în colesterol), prăjeli, sare, cafea, ciocolată, alcooluri

tari şi, mai ales, tutun.

O zi pe săptămână se impune un repaus alimentar absolut, consumând numai lichide sub formă

de ceaiuri şi sucuri de rădăcinoase (morcov, ţelină, sfeclă roşie, păstârnac, pătrunjel) şi din fructe

proaspete (lămâi, portocale, grapefruit, mere roşii) care conţin cantităţi mari de vitamina C. În

celelalte zile se recomandă carne de pasăre (150-200 g), peşte alb, lapte degresat, iaurt, ulei

vegetal fără colesterol sau presat la rece, pâine integrală sau graham, germeni de grâu, miere de

albine în puţin oţet de mere, o lingură de lactat de calciu şi un adaos zilnic de vitamina E (de 3 ori

pe zi înainte de mese).

O atenţie deosebită se acordă consumului zilnic de legume proaspete, mai ales tomate bine

coapte, întrucât licopenul, un compus carotenoidic, are proprietăţi antioxidante asupra arterelor.

Consumaţi ceapă şi usturoi pentru a împiedica formarea cheagurilor de sânge

Ceapa şi usturoiul (3-5 căţei pe zi) fluidifică sângele, determină dilatarea arterelor şi împiedică

formarea de cheaguri. De asemenea se recomandă o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere

preparată din 4 linguri drojdie în 500 ml lapte, apă, suc de roşii sau de lămâie; după amestecare

se ţine în frigider şi se consumă întreaga cantitate în 3 reprize pe zi.

Regimul alimentar propus asigură organismului o cantitate suficientă de vitamine (A, B, C, E, PP),

mai ales prin consumul sucurilor de legume şi fructe, cu adaos de 50-100 g germeni de grâu şi 2-

3 linguriţe de drojdie de bere uscată.

Reţeta autorului

Gingko, Melilotus, Taraxacum, Rosa Achillea, Equisetum, Salvia, Vaccinium

Tratamentul balneoclimateric

Se face în staţiunile Borsec, Buziaş, Vatra Dornei, Tuşnad şi Covasna, completate cu băi

galvanice, băi de lumină, diadinamice şi electroterapie.

Nu purtaţi ciorapi strânşi, jartiere şi încălţăminte incomodă

Regimul de viaţă prevede următoarele recomandări:

- evitarea statului prelungit în picioare şi chiar în poziţie şezând pe scaun „picior peste picior“ fără

un suport pentru ridicarea picioarelor;

- evitarea mersului pe jos pe distanţe mari, mai ales pe terenuri în pantă sau cu denivelări mari,

fiind preferat un mers în ritm constant (o oră pe zi), pe distanţe crescânde, pe terenuri plane, care

să alterneze cu repausul la pat;

- evitarea factorilor favorizanţi ai bolii: frig, umezeală, căldură excesivă, traumatisme locale,

infecţii virotice şi interzicarea categorică a consumului de tutun şi a profesiilor nocive;

- excluderea jartierelor, a elasticurilor circulare, a ciorapilor din materiale plastice şi a

încălţămintei strâmte; se vor înlocui cu ciorapi din lână şi încălţăminte comodă, elastică,

călduroasă şi impermeabilă;

- menţinerea corpului încălzit cu perne electrice sau sticle calde aplicate seara la stinghie şi nu pe

piciorul bolnav;

- masaj superficial al picioarelor înainte de culcare, cu apă, oţet de mere sau alcool, începând de

la degete spre glezne şi genunchi.

Cu avizul medicului se poate face gimnastică vasculară Burger (dimineaţa şi seara), precum şi

băile ascendente Hauffe, cu temperaturi în creştere de la 350 până la 40-450C (câte 10C la 2

minute).

Sunt obligatorii băile zilnice alternative (călduţe şi reci) la picioare şi mâini, cu apă simplă sau apă

sărată. După baie se vor tăia unghiile fără răniri şi se pudrează între degete cu talc pentru a evita

apariţia infecţiilor locale sau a ulceraţiilor grave.

S-ar putea să îţi placă şi:

Floarea Sfantului Ioan, panaceu in tratamentele naturiste

Obligeana – „doctorul“ sistemului digestiv

Plante bune pentru tratamentul degeraturilor

Nucşoara are un puternic efect antiseptic

Fructele, legumele si apa, secretele sanatatii pielii

Artrita reumatoida29.04.2008

Informatii generale

Artrita reumatoida este o afectiune autoimuna care duce la aparitia   inflamatiilor cronice in randul articulatiilor, tesuturilor din jurul articulatiilor si in cazul unor organe interne. Afectiunile autoimune apar cand tesuturile organismului sunt atacate din greseala de catre propriul sistem imunitar.

Sistemul imunitar este un complex de celule si anticorpi desemnate sa "caute si sa distruga invadatorii" organismului, mai ales infectiile.

Pacientii cu afectiuni autoimune au in sange anticorpi care provoaca leziuni tesuturilor propriului corp, in locurile unde aceastea sunt asociate cu o inflamatie. Deoarece poate afecte si alte organe interne, artrita reumatoida se refera la o afectiune sistemica, uneori fiind numita si boli reumatoide.

In timp ce artrita reumatoida este o afectiune cronica, ceea ce inseamna ca poate dura ani de zile, pacientii pot trai o buna perioada de vreme fara aiba simptome. In mod normal, artrita reumatoida este o afectiune progresiva care are capacitatea de a distruge

articulatiile sau de a le face infunctionabile.

Articulatia este locul unde 2 oase se intalnesc pentru a permite miscarea unor parti ale corpului. Artrita inseamna inflamarea articulatiilor.

Articulatia inflamata in cazul artritei reumatoide provoaca umflaturi, durere, anchilozare si inrosirea locului cu pricina. Inflamatia bolilor reumatoide, de asemenea, poate aparea pe tesut in jurul articulatiei, cum ar fi pe tendoane, ligamente si muschi.

La unii pacienti cu artrita reumatoida, inflamarea cronica conduce la distrugerea cartilajelor, oaselor si ligamentelor provocand diformitatea articulatiilor. Studiile au demostrata ca lezarea progresiva a articulatiilor nu este intotdeauna corelata cu durerea, anchilozarea sau umflarea articulatiilor.

Artrita reumatoida este o afectiune reumatica de trei ori mai comuna in randul barbatilor, decat femeilor. Afectiunea se poate declansa la orice varsta, dar adesea apare la persoanele care au trecut de varsta de 60 ani.

Cauzele

Inca nu sunt cunoscute cauzele concrete care declanseaza aceasta afectiune. Cu toate ca agentii infectiosi, precum: virusurile, bacteriile si ciupercile au fost mult timp suspectate ca fiind posibile cauze, aceasta ipoteza s-a dovedit a fii falsa.

Cauzele artritei reumatoide formeaza un teren minat, care trebuie cercetat metru cu metru. Unii cercetatori sunt de parere ca infectiile sau factori din mediul inconjurator pot determina ca sistemul imunitar sa atace tesuturile organismului, rezultand o inflamatie in randul mai multor organe ale corpului, cum sunt: ochii si plamanii.

Indiferent de cauze, rezultatul este acelasi: un sistem imunitar care permite inflamarea articulatiilor si ocazional permite inflamarea tesuturilor orhanismului.  

Factiorii inconjuratori se pare ca joaca un rol important in provocarea arteitei reumatoide. Recent, oamenii de stiinta au raportat ca fumatul creste riscul dezvoltarii acestei afectiuni.

Simptomele

In cazul acestei afectiuni simptomele apar si dispar, in functie de gradul de inflamare al articulatiilor.

Cand tesuturile sunt inflamate afectiunea este activa, iar cand inflamrea articulatiilor nu se simte, afectiune este inactiva. Eliberarea poate aparea spontan sau in urma tratamentului, si poate dura cateva saptamani, luni sau ani.

In timpul eliberarii, simptomele afectiunii dispar si, in general, pacientii se simt bine.

Cand afectiunea redevine activa, reapar si simptomele. Reaparitia afectiunii si a simptomelor se numeste izbucnire.

Cand afectiunea este activa pot aparea simptome precum: oboseala, lipsa de apetit, febra, durere de articulatii si muschi si rigiditatea acestora.  Rigiditatea muschilor si articulatiilor, de obicei, apare dimineata si dupa perioade de inactivitate a afectiunii.

In timpul izbucnirilor, articulatiile se inrosesc, se umfla, sunt dureroase si sensibile. Se intampla astfel deoarece tesuturile liniare ale articulatiilor devin inflamate, rezultand producerea excesiva a lichidului articulos.

In artrita reumatoida, de obicei, sunt inflamate mai multe articulatii in mod simetric (pe aceeasi parte a corpului). Sunt implicate si articulatiile mici, cum sunt cele de la maine sau picioare.  

Astfel, activitati banale, de zi cu zi, cum sunt: apasarea clantelor sau dechiderea borcanelor pot deveni aproape imposibile in timpul izbucnirilor.

Ocazional, numai o singura articulatie este inflamata, iar in acest caz artrita poate imita inflamarea articulatiilor cauzata de alte forme de artrita, cum ar fi: guta sau infectii ale articulatiilor.

Inflamarea cronica poate cauza leziuni ale tesuturilor organismului, cartilajaleoor si oaselor. Aceasta situatie conduce la pierderea cartilajului si la erodarea si slabirea oaselor, dar si a muschilor, rezultand deformarea articulatiilor dar si distrugerea si pierderea functionalitatii.

In cazuri destul de rare, artrita reumatoida poate afecta articulatiile responsabile de intinderea corzilor vocale pentru a schimba tonul vocii, in acest caz apare raguseala vocii.

Dat fiind ca artrita reumatoida este o afectiune sistemica, inflamarea poate afecta organele si zone ale organimului, altele decat cele cu articulatii.

Inflamarea glandelor nivelul ochilor sau gurii pot cauza uscaciunea acestor zone, dand nastere sindromului Sjogren. Inflamarea reumatoida a pleurei plamanilor provoaca dureri de piept cu tuse si dificultati de respirare.  

De asemenea, se poate intampla ca tesuturile plamanilor sa se inflamaze, dezvoltand noduli de inflamatie (nodului reumatoizi), care se dezvolta in interiorul plamanilor.

Inflamarea tesuturilor care inconjoara inima (pericardul), numita si pericardita poate cauza o durere de piept care de regula se schimba in intensitate cand te odihnesti sau cand stai intinsa.

Afectiunea reumatoida poate reduce numarul golubelor rosii si albe din sange.

Scaderea numarului celulelor rosii este asociata cu o splina marita (facandu-se referire la simdromul Felty) si poate mari riscul infectiilor.

Nodulii fermi de sub piele (nodulii reumatoizi) pot aparea in jurul coatelor si degerelor, unde apare frecvent presiunea. Cu toate ca nodulii obisnuiti nu provoaca simptome, ocazional acestia pot deveni infectiosi.

O complicatie grava, care apare dupa mai mult de timp de la instalarea afectiunii reumatoide, este inflamarea vaselor de sange (vasculita). Vasculita deterioreaza aprovizionarea tesuturilor cu sange, conducand la moartea acestora. Primul simptom al acestei afectiuni este aparitie unei negreli in jurul unghiilor.

Tratatment

In prezent nu este cunoscut un remediu impotriva artritei reumatoide. Acum, tratamentul artritei reumatoide urmareste reducerea inflamatiei articulatiilor si durerii, care ajuta articulatia sa functioneze la cote maxime si previne distrugerea si deformarea articulatiei.

Interventia medicala la timp este importanta pentru imbunatatirea rezultatelor. Tratamentele agresive pot imbunatati functiile si pot oprii lezarea articulatiilor.

Tratamentul optional presupune combinarea medicamentelor cu odihna, exercitii, protejarea articulatiilor si educarea pacientului si a familiei acestuia. Totodata, tratamentul este prescris in functie de mai multi factori, cum ar fi activitatea, tipurile de articulatii implicate, starea generala de sanatate, varsta si ocupatie pacientului.

In tratarea artritei reumatoide sunt folosite 2 clase de medicamente:-cu actiune rapida -cu actiune lenta

Prima clasa de medicamente, din care fac parte: aspirina si cortizonii (corticosteroizii) este indicata pentru reducerea durerii si inflamatiei.

A doua clasa de medicamente, in care intra: aurul, metotrexate si hidroxiclorochine amelioareaza durerea si opreste evolutia afectiunii. Aceste medicamente nu sunt agenti anti-inflamatori.

Gradul de distrugere al articulatiilor in cazul artritei reumatoide variaza in functie de fiecare pacient. Pacientii care sufera de o forma usoara de artrita reumatoida, aparuta in urma mai multor ani de activitate, pot fi tratati cu ajutorul medicamentelor anti-inflamatoare si cu putina odihna.

In general, functiile articulatiilor sunt imbunatatite cand pacientul este tratat din timp, cu ajutorul medicamentelor cu actiune lenta.