Transcript
Page 1: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Page 2: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

FRAGMENTE DIN PUBLICISTICALUI

MIHAI EMINESCU

Texte alese de

Î. P. S. PimenArhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Suceava, 2005

Page 3: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiEMINESCU, MIHAI

Fragmente din publicistica lui Mihai Eminescu / textealese de Î. P. S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºi RãdãuþilorSuceava: Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor, 2005

ISBN 973-86963-4-8

I. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor (ed.)

821.135.1-92

Redactor responsabil: consilier cultural, pr. Dragoº ButaTehnoredactare computerizatã: pr. Pamfil Strugaru, Liviu StrugaruCorecturã: prof. Monica Bilauca, prof. Doina CiobanuTipar: Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava

ISBN 973-86963-4-8

Page 4: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

Cuvânt înainte

Se pare cã în decursul istoriei poporuluinostru nu s-au înregistrat atâtea frãmântãri ºimutaþii sociale, culturale, economice ºi, nu înultimul rând, spirituale, câte vedem astãzi.

Asistãm la o înstrãinare crescândã faþã deprincipiile ºi învãþãturile moralei creºtine; în acelaºitimp, numãrul tinerilor pregãtiþi în ºcolile dinperioada anterioarã evenimentelor din decembrie1989, pentru a purta steagul „biruitor” al socialis-mului spre viitorul luminos al comunismului ateu,pãºesc în numãr tot mai mare pragul sfintelorbiserici ºi poartã permanent pe piepturile lorsemnul jertfei ºi al biruinþei, Sfânta Cruce. Cred cãtinerii, cei atraºi de tentaþiile libertãþii nesãnãtoase,de libertinaj, nu dupã mult timp se vor întoarce lacalea principiilor moralei creºtine, milenare de douã ori, singurele care au cãlãuzit toate generaþiileneamului nostru românesc, generaþiile întreguluicontinent european, primind pecetea creºtinã pecultura, arta ºi gândirea Europei; se vor întoarce latrãirea vieþii în duhul omeniei, al cinstei, al dragostei de muncã, luând aminte la cuvintele SfântuluiApostol Pavel: „Toate îmi sunt îngãduite, dar nutoate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngãduite, dar nutoate zidesc” (I Cor. 10, 23).

Tinerii noºtri, ieºiþi de pe bãncile ºcolilor ºi

3

Page 5: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

universitãþilor, intrã, vrând-nevrând, în vâltoareaproblemelor societãþii din care fac parte, mai ales învâltoarea frãmântãrilor politice, chiar ca spectatoriºi, nu neapãrat, ca participanþi activi.

În aceastã vâltoare se întreabã fireºte pe ce calesã apuce, cum sã priveascã sau sã judece cele dinjurul lor fãrã a-ºi tulbura pacea sufleteascã sau a-ºirata o carierã, un drum, o activitate folositoare atâtpentru ei înºiºi, cât ºi pentru poporul din care facparte, ca în acest fel sã îndeplineascã cuvinteleaceluiaºi Sfânt Apostol Pavel: „Nimeni sã nu cauteale sale, ci fiecare pe ale aproapelui” (I Cor. 10, 24).

Ambele îndrumãri ale Sfântului Apostol Pavel,citate mai sus, asigurã celui cãlãuzit de eleintegritatea moralã ºi unitatea sufleteascã, comu-niunea cu semenii fãrã de care viaþa omului ar fi unpustiu sfâºietor, un iad. Chinurile iadului, spunSfinþii Pãrinþi ai Bisericii, una ºi nedespãrþitã,constau în faptul cã oamenii aflaþi în iad stau spateîn spate ºi nu pot sã se priveascã în faþã, adicã nusimt duhul comuniunii sufleteºti deºi, fizic, staufoarte apropiaþi.

Duhul comuniunii sufleteºti este izvoruladevãratei bucurii pentru orice om, pentru cã numai atunci când ne privim faþã în faþã ne putem cunoaºte ºi iubi mai bine ºi mai curat; tocmai aceastã iubirecuratã, în duhul adevãrului învãþãturii moraleicreºtine, ne pãstreazã în comuniunea sufleteascã nunumai cu oamenii, ci ºi cu Dumnezeu Care vrea „ca

4

Page 6: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

toþi sã fim una” (Ioan 17, 21), un suflet, un cuget, osimþire.

Aflaþi în vâltoarea celor amintite mai sus,apreciem cã publicistica lui Mihai Eminescu, dincare am selectat câteva fragmente în paginile acesteibroºuri, ne poate ajuta sã gândim ºi sã lucrãmpentru binele nostru personal ºi al poporului nostru, ai cãrui fii suntem prin naºtere ºi trebuie sãrãmânem prin fapte.

= P I M E N

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR

5

Page 7: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU
Page 8: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

Fragmente din publicisticalui

Mihai Eminescu*

„Mãsura civilizaþiei unui popor în ziua de azieste o limbã sonorã ºi aptã de a exprima prin sunete,noþiuni, prin ºir ºi accent logic, cugete, prin accentetic, sentimente. Modul de a înºira în fraze noþiunedupã noþiune, o caracteristicã mai abstractã ori maiconcretã a noþiunilor în sine, toate astea, dacã limbae sã fie naþionalã, sunt ale limbii, cãci de nu va fi aºa,e prea lesne ca un om sã vor beascã nemþeºte, deexemplu, cu material de lexic un guresc. Afarã deaceea, civilizaþia unui popor constã cu deosebire îndezvoltarea acelor aplecãri umane care suntnecesare tuturor oa menilor, fie aceºtia mari ori mici, sãraci ori bogaþi, acelor principii care trebuie sãconstituie fundamen tul, directiva a toatã viaþa ºi atoatã activitatea omeneascã. Cu cât aceste cunoº-tinþe ºi principii care sã le fie tuturor comune suntmai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai

7

* Textele au fost selectate din:

Clasicii români, comentaþi sub îngrijirea domnului Nicolae

Cartojan, profesor universitar.

Mihai Eminescu, Scrieri politice, ediþia a III-a, comentate de

Dumitru Murãraºu, doctor în litere, Editura Scrisul românesc,

Craiova (fãrã an).

Page 9: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

civilizat. Cãci clasa inteligentã1 numai nu constituiecivilizaþia, care este ºi trebuie sã fie comunã tuturorpãtu rilor populaþiei. Sunt popoare ce posedã orespectabilã inteligenþã înaltã, fãrã ideea de a ficivilizate; sunt altele care, fãrã inteligenþã înaltã,întrunesc toate condiþiile civilizaþiei. ªtiinþele (afarãde ceea ce e domeniu public) trebuie sã prezintelu crãri proprii ale naþiunii, prin care ea ar ficon tribuit la luminarea ºi înaintarea omenirii; artele ºi literatura frumoasã trebuie sã fie oglinzi de aur ale realitãþii în care se miºcã poporul, o coardã nouã,originalã, proprie pe scena cea mare a lumii.Legislaþia trebuie sã fie aplicarea celei mai înaintateidei de drept, pusã în raport cu tre buinþelepoporului, astfel încât explicarea ori aplicareadrepturilor prin lege sã nu contrazicã spiritulacelora. Industria trebuie sã fie a naþiunii aceleia ºitrebuie pãzitã de concurenþã, iar purtãtorul ei,comerþul, sã o schimbe pe aur, dar aurul, punga cehrãneºte pe industriaº ºi îmbracã pe agricultor,trebuie asemenea sã fie în mâinile aceleaºi naþiuni.Declarãm a înþelege, deºi nu concedem2 ca cineva sãfie aservit vreunei naþiuni viguroase ce te supune cuputerea brutã, ori alteia, ce te or beºte cu lustrulcivilizaþiei sale. Dar sã fim ser vitorii... cui?”

(Echilibrul, p. 85-86)

8

1.Clasa cultã (cu acelaºi sens e întrebuinþat cuvântul inteli-

genþa în tot cursul articolului).2 Încuviinþãm.

Page 10: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

„Dacã privim fierberea vieþii noastre publice,pu tem vedea lesne cã liniºtea perpetuã din generaþia ce este azi la ordinea zilei, dar ºi problemele ei, atâtdin viaþa politicã, cât ºi din cea spiritualã, nu-ºi aucauza în interese personale (pre cum o susþin unii), ci mai mult, în profunda sci ziune dintre direcþiile pecare au apucat unii pe de o parte, alþii pe de alta.Adãugând pe lângã acestea un caracter camvehement, precum e acel al rasei noastre, ne putemlesne explica de ce sim ple divergenþe în pãreri seschimbã în neîncre dere ºi în acuzãri de intenþiisubversive.

Rãul cel mare nu e cã o asemenea stare delu cruri existã, ci cã se perpetueazã ºi se moºteneºte,ºi dacã generaþia ce creºte azi ar aduce cu sine omoºtenire atât de tristã, nu ne îndoim cã printr-oconsecinþã neapãratã ºi mereu în creºtere, antitezele ar deveni mai mari ºi mai neîmpãcate.

Însã generaþia ce creºte are ºi ea datorii deîmplinit, precum le are fiecare generaþie ce seînþelege pe sine însãºi, ºi e lesne de presupus cãmembrii ei, îndatã ce au cunoscut rãul, au cugetat ºila remedii contra lui”.

(Notiþã asupra proiectatei întrunirila mormântul lui ªtefan cel Mare

la Putna, p. 98-99)

„Dacã o generaþie poate avea un me rit, e acelade a fi un credincios agent al istoriei, de a purta

9

Page 11: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care îlocupã în înlãnþuirea timpurilor. ªi istoria lumiicugetã, deºi încet, însã sigur ºi just: is toria omenirii e desfãºurarea cugetãrii lui Dumne zeu. Numaiexpresia exterioarã, numai formu larea cugetãrii ºi afaptei constituie meritul indi vidului ori algeneraþiei; ideea internã a amându rora e latentã întimp, e rezultatul unui lanþ întreg de cauze, rezultatce atârnã mult mai puþin de voinþa celor prezenþidecât de a celor trecuþi.

Cum la zidirea piramidelor, acelor piedicicon tra trecerii vremii, fundamentele cele largi ºiîntinse purtau deja în ele intenþia unei zidirimo numentale, menitã de a ajunge la o culme, astfelîn viaþa unui popor munca generaþiilor tre cute, carepun fundamentul, conþine deja în ea ideeaîntregului. Este ascuns în fiecare secol din viaþa unui popor, complexul de cugetãri care for meazã idealullui, cum în sâmburele de ghindã e cuprinsã ideeastejarului întreg. ªi, oare, pe oamenii cei mari aiRomâniei, nu-i vedem urmãrind cu toþii, cu maimultã ori mai puþinã claritate, un vis al lor de aur, înesenþã acelaºi la toþi ºi în toþi timpii? Crepuscululunui trecut apus aruncã prin întunericul secolelorrazele lui cele mai frumoase, ºi noi, agenþii unei lumiviitoare, nu suntem decât re flexul sãu.

De aceea, dacã serbarea întru memoria luiªte fan va avea însemnãtate, aceea ar fi o dovadã înplus cã ea a fost cuprinsã în sufletul popo rului

10

Page 12: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

românesc ºi s-a realizat, pentru cã a trebuit sã serealizeze; dacã, însã, va trece neînsemnatã, atunci va fi o dovadã cã a fost expresia unor voinþeindividuale, necrescute din sâmburele ideilorprezentului. E o axiomã a istoriei cã tot ce e bine e un rezultat al cugetãrii generale, ºi tot ce e rãu, eprodusul celei individuale. De aceea, meritul nostruva consta numai în formularea ideilor ºi trebuinþelor existente ale poporului, nu în crearea unor altora; ne vom lãsa îndreptaþi de cugetarea ºi trebuinþelepoporului nostru, nu de-ale noastre proprii primitepoate de la strãini, ne vom lãsa conduºi de curentulideilor naþiunii ºi nu vom pretinde rolul de aconduce noi prin ideile noastre individuale.

Prin numele ºi inteligenþa d-voastrã aþi arun catasuprã-ne razele cele mai curate ale generaþieicãreia-i aparþineþi; de aceea primiþi mulþãmitanoastrã, nu pentru noi, a cãrora nu-i nici ideea, nicicondiþiile de realizare, ci pentru sfinþenia cauzei, acãrei flamurã o urmãm cu toþii, ºi cu prilejul serbãriiacesteia”.

(Scrisoare D-lui Dumitru Brãteanu (în legãturã cu serbarea de la Putna (1821)),

p. 104-105)

„Inimã foarte caldã ºi minte foarte rece se cer de la un patriot chemat sã îndrepte poporul sãu ºifanatismul iubirii de patrie, cel mai aprig fanatism,nu opreºte deloc ca raþiunea sã rãmânã rece ºi sã-ºi

11

Page 13: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

îndrepte activitatea cu siguranþã, sã nimiceascãadevãrata cauzã a rãului ºi sã o stârpeascã custator nicie de fier. Precum un medic nu va combatenu numai simptomele, ci cauza unei boli ºi va sfãtuisã se înlãture mediul în care ea a trebuit sã se nascã,tot aºa vom privi ºi noi individualitatea naþiona-li tãþii româneºti în dezvoltarea sa ºi, comparând-ocu norma legilor fiziologice ale societãþii, vom arãtade unde au trebuit sã se nascã neorânduelile în viaþaeconomicã a poporului, care l-au fãcut accesibil unei influenþe economice strãine”.

(Influenþa austriacã asupra românilor din Principate, p. 116-117)

Þãranii, singura clasa pozitivã

„Ne mai rãmâne o singurã clasã pozitivã, pe alcãrei spate trãim cu toþii, þãranul român. Sã vedemacum, cum ne silim din rãsputeri a o nimici ºi peaceasta, cum le-am ni micit pe celelalte, ºi, împreunãcu ea, statul ºi naþiunea.

Sã nu uitãm un lucru: toatã activitatea uneisocietãþi omeneºti e mai mult ori mai puþin oactivitate de lux, numai una, iar nu producereabrutã, care reprezintã trebuinþele fundamentale aleomului. Omul, în starea sa fireascã, are tre buinþã depuþine lucruri: mâncare, locuinþã, îm brãcãminte,acestea pentru existenþa personalã. De aceea, o naþie

12

Page 14: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

trebuie sã se îngrijeascã de clasele care producobiectele ce corespund acestor tre buinþe. Românulcare mânca limbi de privighetoare se putea hrãni ºicu pâine, dar fãrã aceasta nu putea; el purtapurpurã, dar îi trebuia postav; locuia în palat, dar îitrebuia casã. Oricât de modificate prin lux ar fiaceste trebuinþe, ele sunt, în fond, aceleaºi.

Producãtorul materiei brute pentru acestetre buinþe este þãranul. De acolo proverbul francez:Pauvre paysan, pauvre pays - pauvre pays, pauvreroy. Aceasta este într-o þarã clasa cea mai pozi tivãdin toate, cea mai conservatoare în limbã, port,obiceiuri, purtãtorul istoriei unui popor, naþia înînþelesul cel mai adevãrat al cuvântului.

Cum i-am tratat noi pe aceºti þãrani? Am clãditun aparat greoi ºi netrebnic pe spatele lor, aparatreprezentativ cum îl numim ºi care nu-i decâtpretextul de a crea din ce în ce mai multe posturi,plãtite tot din punga lui direct sau in direct; într-oþarã care n-are export industrial, þãranul munceºtepentru toþi; sigur ºi incontes tabil. Dantele deBruxelles, galonul de pe chipiul generalului,condeiul de fier cu care scriem, chibritul cu care neaprindem þigara, toate ne vin în schimbul grâuluinostru ºi acest grâu îl produce numai þãranul; grâul e produsul muncii sale.

Cu cât mai mulþi indivizi se sustrag de lapro ducerea brutã, cu atât mai mulþi trãiesc pe seama aceleiaºi sume de oameni. Ce este consecvenþa?

13

Page 15: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

Înseamnã cã acel om sau nu va mai fi în stare sã nesusþinã, sau va trebui ca, în acelaºi timp ºi cu ace leaºi puteri, sã producã mai mult. Va trebui sau sã parã,sau sã se cultive ºi sã lucreze cu maºina. Care-i cazulnostru? El nu s-a cultivat. Þãranul nostru e acelaºi ca ºi înainte de cincizeci de ani, dar sarcina ce o poartãe înzecitã. El poartã în spatele lui câteva mii deproprietari (la începutul secolului câteva zeci), miide funcþionari (în începutul secolului câteva zeci),zeci de mii de supuºi strãini (la începu tul secoluluicâteva sute).

Pe atunci þãranul nostru creºtea mai cu seamãvite, era pãstor. Aceastã muncã uºoarã se potrivea cu regimul aspru, cu posturile sale lungi, cu traiul sãusimplu. Azi munceºte toatã vara ca sã-ºi plã teascãdãrile, trãieºte mult mai rãu decât atunci ºi se stinge. Mor o sutã ºi se nasc în locul lor 60. ªi aceasta nu e oveste de senzaþie, ci adevãrul.

Faþã de o asemenea stare de lucruri, faþã de oþarã care se despopuleazã, se înþelege cã influenþaaustriacã economicã va trebui sã propãºeascãrepede ºi sã umple golurile noastre cu prisosulpo pulaþiei sale. Meserie ºi negoþ, parte din aren daºi,parte din proprietari, proprietatea funciarãorãºeneascã e strãinã. În oraºul Iaºi abia a treiaparte a populaþiei sunt supuºi româneºti. ªi astamerge crescând.

Vecinãtatea Austriei e omorâtoare pentru noi,dacã nu ne vom trezi din timp ºi nu vom arunca toþi

14

Page 16: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

perceptorii, subperceptorii, sub-sub-perceptorii,dacã nu vom descãrca pe þãran ºi nu-i vom asigura odezvoltare liniºtitã, dacã nu ne vom hotãrî sã nupurtãm nici un produs strãin pe noi, precum aufãcut ungurii în vremea ab solutismului”.

(p. 136-138)

„Istoria vorbeºte, în genere, clar. O þarã undetoþi poruncesc ºi nimeni nu ascultã, o þarã undeantiteza între partide se preface în adevãratãduº mãnie, unde Domnul nu are puterea sã-iîmpace3, precum nu a avut-o în Polonia ºi nici la noi,o asemenea þarã e menitã sã fie prada vecinilor ei.Iar dacã acela care în sufletul sãu reprezintã ideeastatului îºi ridicã fruntea cu îndrãznealã, el cadezdrobit ca ºi idolul de fier cu picioarele de lut”.

(Grigore Ghica Voievod, p. 144)

„Ce sã mai zicem de avocaþi?Întorºi din strãinãtate, ei nu ºi-au dat silinþa sã

înveþe legile ºi datinile pãmântului, sã codificeobiceiurile naþiei româneºti, ci au introdus pur ºisimplu codicele pe care le învãþaserã acolo, ca ºicând poporul românesc a fost în trecut un popor devite, fãrã legi, fãrã obiceiuri, fãrã ni mic, ºi trebuia sãi se aducã toate de-a gata din cea mai renumitãfabricã. Dar, în genere, a vocaþii sunt inteligenþele

15

3Vãditã aluzie la darea în judecatã a foºtilor miniºtri din

guvernul lui Lascãr Catargiu de cãtre guvernul liberal, în 1876.

Page 17: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

cele mai stricate din lume. Cãci, într-adevãr, cecredinþã poate avea un om care azi susþine, mâinecombate unul ºi acelaºi lucru, un om a cãrui meserieeste sã dovedeascã cã negru-i alb ºi albu-i negru?Oricât de bunã moriºcã intelectualã ar avea, ea sestricã cu vre mea ºi devine incapabilã de a aflaadevãrul. De aceea, cele mai multe din discuþiileadunãrilor au caracterul de cârciocuri4 ºi apucãturiavocãþeºti, de cãutare de noduri în papurã, de vorbeînºirate ºi fire încurcate.

Acestea sunt elementele cãrora legile noastre ledau în stãpânire þara. Plebea de sus face politicã,poporul de jos sãrãceºte ºi se stinge din zi în zi demulþimea greutãþilor ce are de purtat pe umerii lui,de greul acestui aparat reprezentativ ºi administra-tiv care nu se potri veºte deloc cu trebuinþele luisimple ºi care for meazã numai mii de pretextepentru înfiinþarea de posturi ºi paraposturi, deprimari, notari ºi para-notari, toþi aceºtia plãtiþi cubani peºin din munca lui, pe care trebuie sã ºi-ovândã pe zeci de ani înainte, pentru a susþinenetrebnicia Statului român.

Ce cautã aceste elemente nesãnãtoase în viaþapublicã a Statului? Ce cautã aceºti oameni care, pecalea Statului, doresc sã câºtige avere ºi onoruri, pecând Statul nu este nimic altceva decât or ganizareacea mai simplã posibilã a nevoilor omeneºti? Ce sunt aceste pãpuºi, care doresc a trãi fãrã muncã, fãrã

16

4 ªicane.

Page 18: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

ºtiinþã, fãrã avere moºtenitã, acumulând câte trei,patru însãrcinãri publice, dintre care nu ar putea sãîmplineascã nici pe una în deplinã conºtiinþã? Cecautã d. X. profesor de universitate5, care nu ºtie ascrie un ºir de limbã româneascã, care nu are atâteacunoºtinþe pozitive pe cât are un învãþãtor de claseprimare din þãrile vecine, ºi care, cu toate acestea,pretinde a fi mare politic ºi om de stat?

Ce cautã? Vom spune noi ce cautã.Legile noastre sunt strãine; ele sunt fãcute

pen tru un stadiu de evoluþie socialã, care înstrãinãtate a fost, iar la noi nu a fost încã. Am fãcutstrane în Bi serica naþionalitãþii noastre, neavânddestui no tabili pentru ele, am construit scaune caretrebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici care sãconstituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioºiiºi haimanalele, oamenii a cãror muncã ºi inteligenþãnu plãteºte un ban roºu, stârpiturile, plebeain telectualã ºi moralã, Arionii de tot soiul, oameniicare riscã tot pentru cã nu au ce pierde, tot ce-i maide rând ºi mai înjosit în oraºele poporului românesc, cãci, din nefericire, poporul nostru stã pe muchia cedesparte trei civilizaþii deosebite: cea slavã, ceaoccidentalã ºi cea asiaticã, ºi toate lepãdãturileOrientului ºi Occidentului, [...] se grãmãdesc înoraºele noastre [...] . ªi, când loveºti în ei, zic cãlovesc în tot ce-i românesc ºi cã eºti rãu român”.

(Actualitatea, p. 167-169)

17

5 Andrei Vizanti.

Page 19: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

„Strãinul nu-i mai cu cap. Pentru cã mintea nuse mã nâncã cu lingura, ci o moºteneºte omul de latatã ºi de la mumã, încât un mocan poate fi tot atâtde isteþ ºi deschis la cap ca ºi un ceasornicar dinParis, numai vorba e cã mocanul nu a deprinsmeº teºugul ºi, de aceea, câºtigã într-un an câtcâºtigã meºterul din strãinãtate într-o zi.

De aceea însã, meºterul din Paris are de undeplãti camere, universitãþi, teatre, biblioteci, ba chiarbrânzã de iepure de ar avea poftã de dânsa. Dar noi,popor de þãrani, nu putem avea toate acestea decâtcu încetul, ºi unde strãinul e cu dare de mânã, noitrebuie sã legãm paraua cu trei noduri, pentru cã,ceea ce un popor agricol nu are niciodatã, sunt banii.

Cãci ce se întâmplã într-adevãr?Ai vândut ocaua de lânã cu un franc, pe care-l ai

în mânã ºi-l poþi da iar, dar ea, când þi-a veni înapoi,te þine nu unul, ci douãzeci de franci. Cu ceîmplineºte cusurul de la unu pânã la douãzeci, deunde mai ai încã nouãsprezece?

Neapãrat cã din alte produse ºi nu din lânã, deci din grâu. Dar grâul se produce cu ostenealã multã ºispor puþin. Spre a produce un fir de grâu îþi trebuie ovarã întreagã, ºi-atunci încã atârnã de la ploaie ºi dela vânt, de se va face sau nu, pe când meºterul strãina lucrat ocaua de lânã ºi i-a dat o valoare înzecitã încâteva cea suri. De acolo vine, cã þãranul trebuie sãmunceascã o varã pentru a plãti un obiect de lux,comandat din strãinãtate.

18

Page 20: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

Calitatea muncii industriale e alta. Un zugravface o icoanã bunã, o vinde ºi trãieºte cu îndestularezece ani de pe dânsa; un tãietor de lemne munceºtezi de zi, ºi abia-ºi þine zilele de azi pe mâine. ªi apoice deosebire între muncã ºi muncã! Unul munceºteuºor ºi cu plãcere sufleteascã ºi câºtigã mult, celãlaltmunceºte din greu ºi câºtigã puþin. Este vreoasemãnare între unul ºi celãlalt? Poate tãietorul delemne, a cãrui muncã prin calitatea ei preþuieºte aºade puþin, sã se mãsoare vreodatã cu zugravul?

Dar aºa-i ºi naþia. O naþie care produce grâu,poate trãi foarte bine, nu zicem ba, dar niciodatã nuva putea sã-ºi îngãduie luxul naþiilor indus trialeînaintate.

Neapãrat, e absolut necesar sã nu rãmânempopor agricol, ci sã devenim ºi noi naþie indus trialã,mãcar pentru trebuinþele noastre; dar vezi, omul sãînveþe mai întâi carte ºi apoi sã calce a popã, trebuiemai întâi sã fii naþie industrialã ºi abia dupã aceeaabia sã ai legile ºi institu þiile naþiilor industriale”.

(Paralele economice, p. 176-178)

„Introducând legi perfecte ºi fru moase într-oþarã cu care nu se potrivesc, duci societatea de râpã,oricât de curat þi-ar fi cugetul ºi de bunã inima. ªi dece asta? Pentru cã, întorcându-ne la cãrarea noastrãbãtutã, orice nu-i icoanã, ci viu, e organic ºi trebuiesã te porþi cu el ca ºi cu orice organism. Iar orice eorganic se naºte, creºte, se poate îmbolnãvi, se

19

Page 21: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

însãnãtoºeºte, moare chiar. ªi, precum suntdeosebite soiuri de consti tuþii, tot aºa lecuirea seface într-altfel, ºi, pe când Stan se însãnãtoºeºte de oburuianã, Bran se îmbolnãveºte de dânsa ºi mai rãu.

Cum numim însã pe aceia care zic cã audescoperit o singurã doctorie pentru toate bolile dinlume, un leac fãrã greº, care, de eºti nebun, te facecuminte, de-ai asurzit, te face sã auzi, în sfârºit,orice-ai avea, pecingine, chelie, ciupituri de vãrsat,degerãturã, perdea la ochi, durere de mãsele, tot cu o alifie te unge ºi tot cu un praf te îndoapã?

Pe un asemenea doctor l-am numi ºarlatan.Ce sã zicem acum de „doctorii” poporului

românesc, care la toate neajunsurile noastre tot cuun praf ne îndoapã, care cine ºtie de ce-o fi bun?”

(Bãtrânii ºi tinerii, p. 184-185)

„ ... bogãþia nu este în aer sau în pãmânt, ci înbraþe, ºi unde lipsesc braþele sau calitatea pro ducþieie proastã, nu poate fi nici vorbã mãcar de þarãbogatã...

Deci, în þarã sãracã am voit sã introducem de-agata toate formele civilizaþiei apusene.

Trebuiau ºcoli. Prin ce le puteai înfiinþa? Dupãcum am spus, buruiana noastrã de leac, prin muncã.Trebuia ca ºcolile puþine, câte erau, sã se ridice la celmai înalt grad de dezvoltare cu putinþã...

Aceasta ar fi fost calea de dezvoltare prinmuncã. Am luat calea contrarã. Pe vechii profe sori

20

Page 22: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

de liceu i-am prefãcut în profesori de uni versitate,deºi nu se potriveau deloc, cãci nu se ocupase toatãviaþa cu un singur obiect, apoi am fãcut o mulþime de ºcoli secundare, pe care le-am umplut cu care cumne-au ieºit înainte, apoi mii de ºcoli primare, unde,la numirea personalului, chiar de cap ne-am fãcut.Afirmãm cã sunt sute de învãþãtori care nu ºtiu sãdespartã cuvintele unul de altul, nici sã punã punctºi virgulã unde trebuie. Nu mai pomenim de sintaxãsau de ortografie, cãci în privinþa aceasta ebabilonie-curatã, ºi fiecine crede cã poate scrie cumîi place...

Oameni care nu ºtiu bine sã scrie ºi sã citeascãîn þara noastrã sunt mulþi ºi vor fi din ce în ce maimulþi. Toþi au dreptul de-a fi funcþionari ai Statului,sub diferite forme, ºi toþi aspirã ca mãcar subprefecþi sã le dea Dumnezeu sã ajungã...

ªi astfel, mii de oameni râvnesc în þara aceastasã capete avere ºi onoruri pe calea Statului sau, celpuþin, sã trãiascã de la dânsul”.

(Ilustraþii administrative, p. 192-198)

„Românii au fost popor de ciobani, ºi, dacã vreacineva o dovadã anato micã despre aceasta, care sã se potriveascã pe deplin cu teoria lui Darwin, n-aredecât sã se uite la picioarele ºi la mâinile lui. El aremâini ºi picioare mici, pe când naþiile care muncescmult, au mâini mari ºi picioare mari.

De acolo multele tipuri frumoase ce se gãsesc în

21

Page 23: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

pãrþile unde ai noºtri n-au avut amestec cu nimeni,de-acolo cuminþenia românului care, ca cioban, aavut multã vreme ca sã se ocupe cu sine însuºi, deacolo limba spornicã ºi plinã de figuri, de acolosimþãmântul adânc pentru fru museþile naturii,prietenia lui cu codrul, cu calul frumos, cu turmelebogate, de acolo poveºti, cân tece, legende, cu uncuvânt, de acolo un popor plin de originalitate ºide-o fecioreascã putere, formatã printr-o muncãplãcutã, fãrã trudã, de acolo însã ºi nepãsarea luipentru forme de civi lizaþie, care nu i se lipesc desuflet ºi n-au rãsãrit din inima lui”.

(Din abecedarul economic, p. 202)

„În veacul nostru se înmulþeau trebuinþele, decitrebuia înmulþitã producþia ºi braþele producã toare.Din contrã, am urmat. Numãrul producãto rilor,care în þara noastrã sunt absolut numai þã ranii, dãîndãrãt, deci e supus la o trudã mult mai mare decâtpoate purta; ºi se înmulþesc - cine? Cei cari precupe-þesc munca lui în þarã ºi în afarã, ºi clasele parazite.La þarã putrezesc grânele omului nevândute, în oraºplãteºti pâinea cu preþul cu care se vinde la Viena sau la Paris. Cãci firul de grâu trece prin douãzeci demâni de la producãtor pânã la consumator ºi, peaceastã cale, se scumpeºte, pentru cã cele douãzecide mâini corespund cu cincizeci de guri, care, avânda trãi de pe dânsul, produc o scumpire ar tificialã...

Azi þãranul scade pe zi ce merge, proprietarul,

22

Page 24: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

ale cãrui interese sunt identice cu ale þãranului,asemenea, bresle nu mai avem, negoþul încape pemâini strãine, încât mâine sã vrem sã vindem ceavem, gãsim cumpãrãtori strãini chiar în þarã ºi-amputea sã ne luãm lucrurile în spinare ºi sã emi grãmîn America. Chiar ar fi bine sã ne luãm de pe acuma o bucatã de loc în Mexic, în care sã pornim cu toate alenoastre când nu vom mai avea nimic în România.

Sã nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastrãeconomicã am ajuns ca toate guvernele, spunã elece-or pofti, sã atârne mai mult ori mai puþin deînrâuriri strãine. Nu doar c-ar sta în relaþie cuconsulii, aceastã acuzare ar fi prea gravã, pentru cas-o facem cuiva. Ne înnegrim unii pe alþii, vorbesc de naturile mai nobile, fie ele în orice parte, nu destârpituri - ne înnegrim, zic unii pe alþii, pentru cãsimþim cã starea poporului româ nesc e nesuferitã ºine-am încurcat rãu”.

(Frazã ºi adevãr, p. 210-212)

„În zadar cautã un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în rãzboaie, ceea ce-i lipseºte în chiarsufletul lui; sub nici o zonã din lume nu va gãsi ceeace Dum nezeu i-a refuzat sau, mai bine zicând, ceeace Dumnezeu a voit ca sã fie rezultatul muncii, amulte generaþii dedate la lucru...

Deviza noastrã este: a nu spera nimic ºi a nu neteme de nimic. Nesperând nimic, n-avem nevoie dea ne mai încrede în alþii, precum ne-am încrezut, ci

23

Page 25: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

numai în noi înºine ºi în aceia care sunt nevoiþi sã þiecu noi; netemându-ne de ni mic, n-avem nevoie de aimplora generozitatea în locuri unde ea e plantãexoticã”.

(Tendinþe de cucerire, p. 224-229)

Mizeria vieþii noastre publice

Articolul e scris în vremea enervãrii cecuprinsese opinia publicã la noi din pricinarevizuirii art. 7 din Constituþie, conform cu condiþii- le impuse de tratatul de la Berlin.

Þara trece prin zile grele ºi pricinile, dupãEminescu, sunt greºelile sãvârºite cu începere de la1848. ªi pe tãrâmul politic ºi pe cel economic nu s-afãcut nimic se rios. Agricultura e înapoiatã, iarþãranul e în neagrã mi zerie. Administraþia e opacoste pe bietul þãran. Viaþa noastrã publicã e omizerie pe care-o poleim cu formele unei civilizaþiifalse.

Articolul a fost publicat în Timpul (IV) 1879,23 iunie, ca articol de fond, fãrã titlu. A fostreprodus în ed. Opere Complete, Iaºi, 1914.

„Cu cât trec una dupã alta zilele, cu cât sepre lungeºte fãrã nici un termen prevãzut sesiuneaextraordinarã, cu atât chestiunea revizuirii seîn câlceºte mai mult, cu atât neliniºtea ºi temerile

24

Page 26: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

cresc ºi cuprind toate minþile, cu atât mai mult toatãlumea îºi pierde cumpãtul ºi facultatea chibzuirii. Ostare de nervozitate acutã domneºte în toatecercurile. Judecata rece lipseºte de pretutin deni ºi,mai ales, de acolo unde ar trebui neapãrat sã nulipseascã.

Trecem prin niºte zile într-adevãr foarte grele ºi trebuie, în sfârºit, sã ne dãm seama cã aceasta esteplata, foarte scumpã poate, a greºelilor ºi rãtãcirilornoastre politice, sãvârºite de treizeci de ani încoace.De la miºcarea din ’48 ºi pânã astãzi, naþiunearomâneascã, pe tãrâm politic, n-a fãcut altceva decât sã se lepede sistematic de orice tradiþie, sã rãstoarneorice autoritate, sã arunce de parte orice s-ar fi pututnumi original în viaþa ei naþionalã ºi-n acelaºi timpsã adopte, cu mai multã ardoare decât cuartalurilede colonii din America de miazãnoapte ºi pe o scarãtot atât de înaltã, toate reformele, toate teoriilecosmo polite, toate calapoadele internaþionale înviaþa po liticã ºi intelectualã, în limbã, în moravuri,în tot. Libertate fãrã margini pentru orice individ,pentru toate necurãþeniile ce s-ar scurge din celepatru colþuri ale lumii, în România ca ºi în America;fraternitate ºi egalitate între om ºi om; republicimari ºi mici ºi prezidenþi de republicã pe toate uliþele ºi în toate cafenelele, în România, ca ºi-n America;ºiretenia, vicleºugul ºi cinismul virtuþii cetãþeneºti;gheºeftul, scopul ºi politica umanitarã, mijlocul.Acestea pe tãrâmul politic; pe cel econo mic, nimic,

25

Page 27: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

curat nimic; din nenorocire, întru aceasta nedeosebim cu totul de America. Rezultatul îl vedem ºipoate cã e prea târziu, încât îl vedem în zadar.

Suntem azi un popor de aproape cinci mi lioanede suflete. Nimic, aproape absolut nimic nu seproduce, în adevãratul înþeles al cuvântului, în þaraaceasta, decât pe tãrâmul agricol; în cea mai mareparte, agricultura noastrã se lucreazã într-un chip cu totul rudimentar ºi, mulþumitã nes tatorniciei detemperaturã ce domneºte în valea dintre Carpaþi,Dunãre ºi Marea Neagrã, producþia noastrã atârnãmai mult de bunãvoinþa ce rului, de mila elementelor lui. Douã milioane ºi jumãtate de þãrani (cifrãexageratã poate), populaþie într-adevãr româneas-cã, lucreazã pãmântul ºi dau singura producþie realãîn aceastã þarã, pe câtã vreme restul locuitorilorromâni, cei din oraºe, târguri ºi târguºoare,populaþie amestecatã, [...] fac negustorie, speculã,camãtã, ocupã miile de funcþii publice, trãiesc dingheºefturi ºi din po liticã.

Populaþia ruralã, în marea ei majoritate, maiales cea mai depãrtatã de târguri, nu are drept hranãzilnicã decât mãmãligã cu oþet ºi cu zarzavaturi,drept bãuturã - spirt amestecat cu apã; foarte rar, lazile mari, ºi nici chiar atunci în multe cazuri, seînvredniceºte sã mãnânce carne ºi sã bea vin; trãindsub un regim alimentar aºa de mizerabil, þãranul aajuns la un grad de anemie ºi slãbiciune moralãdestul de întristãtoare. Chipul unui þãran român, om

26

Page 28: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

de la þarã, trãit în aer liber, seamãnã cu almuncitorului, stors de puteri din umbra fa bricilor.Cine a umblat prin satele noastre, mai ales prin celede câmp ºi de baltã, a putut constata cã de abia dintrei în trei case se gãseºte o familie care sã aibã uncopil, cel mult doi, ºi aceia slabi, galbeni, lihniþi ºichinuiþi de friguri permanente. Aceastã populaþie,pe lângã toate necazurile ei, mai are unul ce punevârf la toate: administraþia. De Dumnezeu nu maiare nici o teamã muncitorul de la þarã, pentru cãDumnezeu l-a pãrãsit pentru cine ºtie ce pãcate înmâna acestei administraþii, compusã în cea maimare parte din haitele de cafengii, din ºtrengarii ºinecãpãtuiþii de prin târguri. Aceastã corporaþieliberalã ºi umanitarã nedreptãþeºte, bat jocoreºte ºijupoaie pe þãran fãrã nici o milã; sunt membri înaceastã onorabilã corporaþie, al cãror nume bagã înnãbãdãi sate întregi. Aceasta, ca stare normalã ºiconstantã, fãrã sã mai pomenim cã pe la soroacevine ºi câte o împrejurare mai însemnatã, ca deexemplu afacerea Mihãlescu - Warszawsky6.

În acelaºi timp, în oraºe mari ºi mici,libera lismul ºi umanitarismul ne prieºte foarte bine: în numele libertãþii, se face camãtã fãrã margine; înnumele egalitãþii ºi fraternitãþii, deschidem bra þele

27

6 Personaje atacate adesea în Timpul, pentru felul cum au fãcut

rechiziþiile în timpul rãzboiului. Dupã Timpul, afacerea a fost

fãcutã de W., cu ajutorul lui M.

Page 29: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

tuturor elementelor stricate, pe care le rejecteazã7

chiar societãþile hipercivilizate, ºi, în numelenaþiunii române, facem politicã radicalã, as pirând la o republicã, ba chiar ºi la mai multe.

Toatã mizeria noastrã publicã o îmbrãcãm înformele politice ale unei civilizaþii calpe8,precipitarea9 noastrã spre fundul rãului o numimprogres, fierberea unor elemente necurate ºi luptalor cu elementele ce-au mai rãmas încã sãnãtoase înþarã se numeºte politicã. Acela ce cuteazã a se revolta faþã cu aceastã stare de lucruri, acela careîndrãzneºte sã arate cã formele poleite învelesc untrup putred, cã progresul nostru ne duce la pierzare,cã elementele sãnãtoase trebuie sã se con jure ºi sãfacã o luptã supremã pentru mântuirea acestei þãri,este denunþat opiniei publice de cãtre negustorii deprincipii liberale, umanitare ca bar bar, ca antinaþio-nal, ca reacþionar”.

(p. 241-245)

„Libertatea adevãratã ºi neatârnarea econo mi-cã sunt douã noþiuni identice. ªi când vorbim deneatârnarea economicã, înþelegem eliberarea con ti-nuã, prin culturã ºi prin împroprietãrirea clasei celei mai numeroase ºi exclusiv productive, a cla seiþãranilor...

28

7 Aruncã.

8 False.

9 Aruncarea.

Page 30: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

Cine susþine însã ca absolute ºi neînlãturabile,principii a cãror aplicare ar fi echivalentã cu sacrifi-carea unui interes naþional, acela nu poate fi omulnostru”.

(Spiritul de gaºcã, p. 253)

„Noi susþinem cã poporul român nu se va puteadezvolta ca popor român decât pãstrând drept bazepentru dezvoltarea sa tradiþiile sale istorice, aºa cum s-au stabilit ele în curgerea vremurilor; cel ce e dealtã pãrere, sã o spunã þãrii.

Noi susþinem cã e mai bine sã înaintãm încet,dar pãstrând firea noastrã româneascã, decât sãmergem repede înainte, dezbrãcându-ne de dânsaprin strãine legi ºi strãine obiceiuri; cel ce e de altãpãrere, sã aibã îndrãzneala sã ne-o spunã.

Tac însã cu toþii, fiindcã ºtiu cã, grãind, ºi-arpierde toatã trecerea. ªi nimic mai mult decât modul în care adversarii noºtri discutã cu noi ne dovedeºtecã ideile noastre sunt ideile þãrii, cã viitorul e alnostru ºi cã nu e departe ziua în care þara se va curãþide elementele stricate, ce azi se rãsfaþã în ea.

Stând la mormintele fraþilor lor cãzuþi pecâm piile Bulgariei, românii din ce în ce se pãtrundmai mult ºi tot mai mult de convingerea cã viaþapublicã este un lucru serios, iar nu o comedie undecel mai isteþ trebuie sã fie rãsplãtit prin aplauze”.

(Reacþionismul partidului conservator, p. 262-263)

29

Page 31: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

„Ca un fel de refugiu din multele inconveniente

ale vieþii, Dumnezeu, în înalta Sa bunãvoinþã, a dat

omului râsul, cu toatã scara - de la zâmbetul ironic

pânã la clocotirea homericã. Când vezi ca pete, atât

de vitreg înzestrate de la naturã, în cât nu sunt în

stare a înþelege cel mai simplu adevãr, capete în care,

ca în niºte oglinzi rele, totul se reflectã strâmb ºi în

proporþii pocite, fãcându-ºi complimente unul

altuia ºi numindu-se sarea pãmântului, ai avea

motiv de a te întrista ºi de a dispera de viitorul

omenirii, dacã n-ai ºti cã dupã o sutã de ani de pildã,

peste amândouã despãrþãmintele geniilor contem-

porani, peste balamuc ºi puºcãrie, va creºte iarbã ºi

cã, în amin tirea generaþiei viitoare, toate fiziono-

miile acestea vor fi pierit fãrã de nici o urmã, ca

cercurile din faþa unei ape stãtãtoare.

Garanþia învingerii adevãrului ºi binelui în

lu mea aceasta este moartea. Dacã moartea nu s-ar

îndura sã ne scape de o generaþie care produce atâþia

Mihãleºti, Fundeºti, Pãtârlãgeni, Costineºti, dacã

moartea n-ar pune ade vãrul la adãpost de onoarea

de a fi coexistat alã turi cu partea criminalã ºi stupidã

a omenirii, niciodatã naþiile n-ar fi putut strânge

acel ca pital de adevãruri care înnobileazã aspra lor

luptã pentru existenþã. E o fericire pentru noi cã

prostia ºi perversitatea, fiind nemuritoare, cel puþin

proºtii ºi perverºii in concreto sunt muritori.

30

Page 32: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în

zãdãrnicia acestei priveliºti”10. (Optimism, p. 267-268)

„Deci, stabilind principiul fundamental, cãorice politicã practicã nu poate lucra decât cuelemen tele care-i sunt date, iar nu cu cele pe care ºile închipuie cã le are ºi, convinºi cã ideile ºiinteresele, fie cât de diverse, sunt ºi trebuie sã fiearmonizabile pentru ca Statul sã fie cu putinþã, nicinu în þelegem ºi nici nu avem vreo încredere înmiºcãri vio lente sau extralegale ºi mai puþin încã înconspiraþii, deºi acestea din urmã s-au bucurat întrecut de o nejustificatã glorie, de laurii pe care cuuºurinþã-i plãsmuiesc gazetele, de aureola pe cari cei interesaþi o creeazã cu aceeaºi uºurinþã cu care ceidezinteresaþi o condamnã.

Tãgãduim cã pe calea aceasta se poate realizaun adevãrat progres, pe care nu-l vedem ºi nu-laprobãm decât în dezvoltarea dreaptã ºi continuã amuncii fizice ºi intelectuale. Cãci, cine zice „pro gres” nu-l poate admite decât cu legile lui natu rale, cucontinuitatea lui treptatã. A îmbãtrâni în modartificial pe un copil, a rãsãdi plante fãrã rã dãcinã

31

10 În partea urmãtoare, Eminescu aratã cã ideile de mai sus i-au

fost sugerate de articolul din Românul, 30 ianuarie, în care se

vorbea de tinereþea roºilor ºi de calitatea de „învãþaþi”, care le dã

putinþa de a rãspunde la însãrcinarea încredinþatã lor de

naþiune.

Page 33: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

pentru a avea grãdina gata în douã cea suri, nu eprogres, ci devastare. Precum creºterea unuiorganism se face încet, prin superpunerea con tinuãºi perpetuã de noi materii organice, pre cuminteligenþa nu creºte ºi nu se întãreºte decât prinasimilarea lentã a muncii intelectuale din secoleletrecute ºi prin întãrirea principiului înnãscut aljudecãþii, precum orice moment al creºterii e oconservare a celor câºtigate în trecut ºi o adãugare aelementelor cucerite din nou, astfel, adevãratulprogres nu se poate opera decât conservând pe de oparte, adãugând pe de alta: o vie legãturã întreprezent ºi viitor, nu însã o serie de sãrituri fãrãorânduialã. Deci progresul adevãrat, fiind o legãturã naturalã între trecut ºi viitor, se inspirã din tradiþiiletrecutului, înlãturând însã inovaþiile im provizate ºiaventurile hazardoase...

Golul nostru intelectual, setos de civilizaþie, aprimit fãrã control, fãrã cân tãrire, idei ºi bune ºirele, ºi potrivite ºi nepotri vite; ba naþiunea întreagã,cu prea puþine excepþii, nu vedea cã niciodatã ovorbã nu poate înlocui o realitate, cã niciodatã frazaculturii nu e echi valentã cu munca realã ainteligenþei ºi, mai ales, cu întãrirea proprieijudecãþi, care e cultura ade vãratã, cã niciodatã frazalibertãþii nu e echi valentã cu libertatea adevãratã,care e facultatea de a dispune de sine însuºi prinmuncã ºi prin capitalizarea muncii. Nu o utopie, omie de utopii populau capetele generaþiei trecute,

32

Page 34: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

care-ºi închi puia libertatea fãrã muncã, cultura fãrãînvãþãturã, organizaþia modernã fãrã o dezvoltareeconomicã analogã. O serie de fraze ieftine, copiatedin ga zete strãine, din scriitori de a doua mânã, dindiscursurile unor politici trãiþi ºi crescuþi în alte þãri,a înlocuit ºi înlocuieºte încã în mare parte si linþade-a învãþa singuri raþionamente strãine, rã sãritedin alte stãri de lucruri înlocuiesc exerciþiul proprieijudecãþi.

Deci tocmai lipsa unei reacþii adevãrate,raþionalismul foarte strãlucitor, dar ºi foartesuper ficial al epocii trecute, au fãcut ca introducereatuturor formelor noi de culturã sã se întâmple fãrãcontrolul, fãrã elementul moderator al tradi þiilortrecutului...

... nu existã nici libertate, nici culturã fãrãmuncã. Cine crede cã prin profesarea unei serii defraze a înlocuit munca, deci libertatea ºi cultura,acela se prenumãrã, fãrã s-o ºtie, între paraziþiisocietãþii omeneºti, între aceia cari trãiesc pepãmânt spre blestemul, ruina ºi demoralizareapoporului lor”.

(Despre program, p. 276-281)

„A pune dar, acest instrument gingaº alsta tului, acest reprezentant atât al vieþii istorice, câtºi al armoniei intereselor unei naþii, la discreþiaabsolutã a unui singur partid, este periculos, mai cuseamã când elementul ponderator al unei clase de

33

Page 35: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

mijloc culte ºi avute, e reprezentat numai într-unmod rudimentar...

Când în anul 1866, þara ºi-a dat instituþiile caredomnesc astãzi, când s-a chemat la cârma þãrii unPrinþ strãin, nu credem cã unica preocupare a þãrii afost aceea de-a pune un capãt rivalitãþilorprimejdioase dinlãuntru, ci o idee, de un ordin maiînalt, a condus naþiunea în hotãrârea ei. Dejabãtrânii noºtri, aproape acum cincizeci de ani,concepuserã ideia Unirii sub o dinastie ereditarã.Întârziatã de împrejurãri neatârnate de voinþanoastrã, îndatã ce România dãduse semne devitalitate ºi fãcuse sã se nascã încrederea cã ea înmijlocul statelor ce-o înconjurau, putea sã trãiascãdin propriile ei puteri ºi din propria ei conºtiinþãnaþionalã, nici stabilirea unei dinastii ereditare n-amai întâmpinat nici o rezistenþã ºi, o datã curecunoaºterea ei, putem zice cã din acel momentchiar, ºi independenþa statului român, în principiu,a fost deja recunoscutã...

Substituind deci principiul monarhic multbântuitei Domnii elective, þara a voit a crea aceainstituþie, care sã fie nu numai personificareaStatului român, depozitar al tradiþiilor politice aleþãrii, ferind-o de fluctuaþiile momentane alepartizanilor, dar în acelaºi timp, înconjurând tronulcu instituþiile constituþionale, acel regim le-aconsiderat ca o garanþie de putere pentru tron, ca ogaranþie pentru dezvoltarea materialã ºi politicã a

34

Page 36: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

statului român11”...(Ideea statului monarhic, p. 292, 293)

„Cât dupã aluatul protoplasmatic care formea-zã la noi un stat în stat, aºezat asupra instituþii lor ºipoporului, avem puþine de adãugat. Trãind dinpoliticã ºi prin politicã ºi neavând nici un alt soi deresurse materiale sau de putinþã de a-ºi câºtigaexistenþa, el e capabil de a falsifica totul: ºi listeelectorale, ºi alegeri, ºi forme par lamentare, ºi ideieconomice, ºi ºtiinþã, ºi litera turã. De aceea, nu nemirãm dacã vedem acest proteu12 al unuiuniversalism incapabil ºi am biþios îmbrãcând toateformele posibile: miniºtri, financiari, întreprinzã-tori de lucrãri publice (cu capital de palavre)deputaþi, administratori, mem bri la primãrie,soldaþi (care au luat Griviþa cu gura), actori, totul”.

(Declasarea, p. 305)

„Munca unui om se poate plãti, caracterul,cultura lui nicicând”.

(Învãþãmântul clasic, p. 318)

Eminescu constatã decãderea vieþii noastre

35

11 În partea finalã a articolului, Eminescu aratã cât de precarã

era situaþia noastrã internaþionalã dupã rãzboiul din 1877-1878.12

Proteu e zeul marin care, având darul profeþiei, îºi schimba

înfãþiºarea pentru a scãpa de cei ce-l întrebau asupra soartei lor.

În general, înseamnã omul cu caracter schimbãtor.

Page 37: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

publice ºi totodatã micºorarea vitalitãþii noastre ca neam. Pretutindeni triumfã fraza goalã, pretutin-deni statul e la discreþia unei societãþi de exploa-tare. În acelaºi timp, conservatorii sunt mereuacuzaþi de reacþionism. Eminescu aratã cã acestcuvânt, raþiune, nu are nici un sens dacã e aplicatla conservatori, fiindcã aceºtia nu voiesc stabilireastãrilor din trecut. Ar fi bine dacã s-ar putea face oreacþiune fiindcã aceasta ar însemna readucerea în þarã a puterii pe care neamul nostru o avea însecolul al XIII-lea ºi al XIV-lea. Aºa ceva nu-i cuputinþã, nu poate exista un partid capabil sãîndeplineascã aºa ceva. O reacþiune în adevãratulsens al cuvântului nu-i cu putinþã în þarã, ºi a credeîn ea, înseamnã a te lãsa vrãjit de iluzii. Totuºi, nuexistã patriotism fãrã dragoste de trecut.

Articolul a fost publicat în Timpul (V) 1880, 22 iulie. Trunchiat, a fost publicat sub titlul Reacþiu-nea de Gr. Peucescu în ediþia menþionatã. Îl repro-ducem aici în întregime.

„Programul nostru zicea: „Teorii abstracte decosmopolitism, importate de-aiurea, s-au împrãºti-at pe nesimþite ºi au slãbit cu încetul simþul conser-vãrii naþionale, aºa de vioi ºi de puternic odatã laromâni; ºi aceste idei, vãtãmãtoare chiar în þãrileluminate ºi puternice de unde s-au luat, au devenitun adevãrat pericol pentru naþiunea noastrã. De altã parte, dorinþe de progres ºi de libertate, nechibzuite,

36

Page 38: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

au introdus prea ades în mecanismul nostru politicfraza goalã în locul realitãþii”.

Nu credem ca cititorul sã mai cearã probepentru evidenþã. Înecarea cu strãini a tuturorramurilor vieþii noastre economice, reducerearomânului în þara sa proprie la rolul de simplusalahor agricol, cãderea repede a tuturor meseriilor,stingerea industriei casnice ºi înlocuirea ei prinproducte industriale strãine, lipsa absolutã a uneilegi de incolat, ceea ce permite ca gunoaielesocietãþilor vecine din câteºipatru unghiurile lumiisã s-aºeze la noi, prefacerea, în fine, a acestorelemente în elemente politice, care au umplutfuncþiile statului ºi se strecoarã în reprezentareanaþionalã, toate acestea dovedesc cã þara noastrã numai e vechea Românie, ci e o Americã orientalã,deschisã tuturor imigraþiilor, ºi care au ca principiu„Ubi bene ibi patria” ºi teoria de „om ºi om”.

Pe de altã parte, dorinþa de progres ºi delibertate a introdus fraza goalã în locul realitãþii înmecanismul nostru politic.

Adicã - în Constituþie, adaugã Steaua Româ-niei13.

Acest adaos este al ei, pentru a altera terenuldiscuþiei. Constituþia nu este un mecanism, ci untext de lege, bun dacã se aplicã bine, rãu dacã seaplicã rãu. Acest text nevinovat nu are deloc a-ºi

37

13 Ziar cu tendinþe liberale, adesea în polemicã cu ziarul

conservator Timpul.

Page 39: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

imputa dacã sub masca lui se desfãºoarã influenþaimoralã, dacã în numele lui se înscriu în listelecolegiului I ºi II alegãtori frauduloºi, dacã tot înnumele lui o societate de exploatare a pus mâna pestatul român, uzurpând numele de partid politic.

Dar nu este acesta sâmburele discuþiei cuSteaua României. Pentru ca discuþia sã nu devinã osimplã ceartã de cuvinte, o logomachie14, pentru casã nu se ignore tocmai noþiunea fundamentalã decare e vorba, ne întrebãm: ce e reacþiune?

O expresie împrumutatã din mecanicã,însemnând acþiunea negativã produsã prin unapozitivã. În politicã însã, cuvântul reacþiune s-aîntrebuinþat întâi la 1789, ca sinonim al con-tra-revoluþiei, al unei acþiuni contrare Revoluþieifranceze.

Cuvintele au înþelesul lor. Dacã acum le dãm unînþeles, acum un altul, nici o discuþie nu e cu putinþã.

Aºadar, care este accepþiunea - singurã adevã-ratã - a cuvântului, ca sã nu se facã vorbã zadarnicã?

Odatã, contra acþiune. În acest înþeles oriceopoziþie e o reacþiune ºi-n aceastã ordine de idei,opoziþia fãcutã de Steaua României pânã mai ieri,ori de Pressa, e asemenea reacþiune.

Altã datã însã, reacþiune înseamnã asemenea ocontra acþiune, însã în sensul restabilirii unei stãride lucruri care a existat odatã. Contele Chambordvoieºte regalitatea de drept divin precum ea a existat

38

14 Luptã cu vorbe.

Page 40: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

odatã; ceea ce el voieºte a avut odinioarã trup, a fostconcret. Centrul din Germania voieºte restabilireaunor legi care au existat odatã ºi au fost desfiinþate.

Acest soi de reacþiune ni se imputã nouã, ºiaceasta zicem, cã e o scornealã din partea organelorguvernamentale. Ceea ce voim noi: realitatea înlocul frazelor, controlul real al actelor guvernului înlocul simulacrului de control, responsabilitateaadevãratã în locul ascunderii dupã clapiºtiiresponsabili, toate acesta ar fi un progres pe lângãceea ce se-ntâmplã astãzi, nu o reacþiune.

Iatã dar accepþiunea politicã a cuvântului:Tendinþa de a reîntroduce o formã de guvernãmântcare-a existat odatã: regalitatea de drept divin,imperiu º.a.m.d.

Dar, orice tendinþã de reformã, chiar aceea carerãsare cu necesitate din relele actualitãþi, nu poate finumitã reacþie decât în sensul mecanic, nu în celpolitic al cuvântului.

Dar la ce atâta discuþie? Se-nþelege cã „SteauaRomâniei”, pânã acuma în opoziþie, trebuia sã cauteun pretext pentru trecerea nejustificatã în rândulguvernamentalilor. Dacã pretextul ar fi cauzaadevãratã, atunci aceastã trecere ar fi trebuit sã seopereze încã de acum câþiva ani, cãci totdeauna aexistat acest partid, pretind deznãdãjduit, alconservatorilor. Aºadar nu existenþa partiduluiconservator e cauza adevãratã pentru care ni secautã acum nod în papurã, ci alta. Pretinsa cauzã nu

39

Page 41: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

este decât un pretext; ceea ce am fi dorit însã, e caaceºti confraþi de la Steaua României sã-ºi dea celpuþin silinþa de-a descoperi un pretext mai plauzibildecât cel inventat de geniile de la Românul sau de laTelegraful. Atâta tot. Ne fãcuserãm iluzia cã putemaºtepta mai mult de la tineri, la care presupuneammai multã iubire de adevãr.

Aþi fost contra guvernului, sunteþi acum pentruel. Constatãm inconsecvenþa ºi ne mãrginim laaceasta.

Dreptul de-a ne mira l-am pierdut demult înRomânia. Într-o þarã în care un om cu patru claseprimare ºi pentru aceasta, din fire mãrginit, eredactor de ziar, deputat, director de bancãnaþionalã, special într-ale drumului de fier ºi,curând, ministru de finanþe într-o þarã în caremucenicul Simeon e un om cãruia nu i se poateimputa nimic, unde procurele false, ca ºi falsele cãrþi de alegãtor, joacã rolul de cãpetenie pentruînaintarea oamenilor, unde merit, ºtiinþã, caracternu sunt nimic, tripotajul15, iar piºicherlâcul ºihatârul tot, în o asemenea þarã, omul e redus aconstata istoriceºte ceea ce se-ntâmplã, a se indignadin când în când, a râde mai adeseori, dar a se mirade ceva nu mai are dreptul.

Puþine avem de zis, ca o concluzie la o polemicãcu mult prea lungã pentru obiectul ei.

Þara care, prin aplicarea instituþiilor ei, încura-

40

15 Uneltire ºi intrigã josnicã.

Page 42: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

jeazã ignoranþa, inconsecvenþa, lipsa de caracter, bale decoreazã chiar, dovedeºte cã e în descompuneredeplinã. Dovadã despre aceastã descompunere esteimigrarea continuã de elemente strãine, care n-afost nicicând mai mare decât sub sistemul actual deguvernãmânt. Deºi aceste imigraþiuni reprezintãprisosul, nu tocmai clasic în virtuþi ºi inteligenþã, alpopoarelor învecinate, totuºi, acest prisos, oricumar fi el, e superior plebei superioare indigene. Pespatele nefericitului popor românesc, apatic16

datoritã suferinþei ºi ameþit de fraze, se formeazã unpopor nou de venetici, de-o naþionalitate nehotãrâtã încã, o nouã rasã americanã, în ochii cãreia vechiulpopor al lui Mircea Basarab dispare ºi emigreazã.Promotorul acestui americanism e partidul roºu,care are pretenþia de-a se numi naþional. Noi nu neîndoim cã ºi din acest aluat, în care Costineºtii ºiSerurii joacã un rol atât de mare, se poate formaceva; dar, ceea ce se va forma nu va fi, desigur, nicipopor românesc, nici stat românesc.

Din punct de vedere istoric, oricine se asociazãcu roºii, dacã nu trãdeazã pãmântul þãrii, trãdeazãînsã poporul þãrii. Mulþi, nu contestãm, cei maimulþi poate, o fac fãrã s-o ºtie; vai de aceia însã care,având putinþã de a vedea clar, o fac cu bunã ºtiinþã!

Înaintea negrei strãinãtãþi care împânzeºteþara, cad codrii noºtri seculari ºi, împreunã cu ei,toatã istoria, tot caracterul nostru. Moartea,

41

16 Nepãsãtor, nesimþitor la orice.

Page 43: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

descreºterea populaþiei îndeplineºte apoi restul:stârpirea fizicã a neamului românesc.

E deci... iubirea de adevãr din partea feluriþilornoºtri adversari politici de a nu mai vedea altã cauzãde rele în þarã decât reacþiunea.

ªi, cu toate acestea, ar trebui sã ºtie toþi cã,dacã-am fi închipuiþi ºi dacã n-am ºti bine cã nuexistã nici putinþa unei adevãrate reacþiuni în þarã,ar trebui sã fim mãguliþi de acest epitet.

A readuce în þarã acea repede creºtere, începutã în secolul al XIII-lea, în care poporul românesc fãcea sã disparã dinaintea puterii sale de viaþã triburiletãtare ºi slave, ce cutreierau pãmântul acesta, areaduce vulturescul avânt al Basarabilor, starea debogãþie din vremea lui Petru Rareº ori a lui MateiBasarab, a le putea readuce ar fi merit ºi, a fireacþionar, ar fi identic cu a fi sporitor neamuluiþãrii.

Dar nici putinþã nu existã pentru un asemeneapartid. Izvorul întãritor al istoriei naþionale, iubireade limbã, de datini ºi de popor sunt înlocuite latinerime ºi la ceilalþi prin romane franþuzeºti ºicântãreþe pribege ale cafenelelor strãinãtãþii. Un aerbolnãvicios de corupþie, de frivolitate, de câºtig fãrãmuncã a cuprins plebea noastrã roºie ºi infecteazãchiar sfera ce rãmãsese neatinsã de acest spirit. Acrede cã o reacþie puternicã, în sensul naþional ºiistoric al cuvântului, ar mai fi cu putinþã la noi înþarã, ar însemna a se face jertfa unei deºerte iluzii.

42

Page 44: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubireaþãrânei, ci iubirea trecutului. Fãrã cultul trecutuluinu existã iubire de þarã. Azi e constatat cã, dinmomentul în care împãraþii au început a înlocui prin oameni noi pe senatorii Romei, în care tradiþiile ºicultul trecutului se întrupaserã, Roma a mers sprerepede cãdere. Cazul Romei nu numai cã nu e izolat,dar nu suferã nici excepþie mãcar!...”

(Reacþiunea, p. 326-332)

Eminescu aratã în acest articol cã nu eîmpotriva participãrii poporului la conducereatreburilor publice, dar cã sunt chestiuni care nu potfi lãsate pe mâna oricui. În statul nostrudemagogic, pentru rezolvarea marilor chestiuni,s-a format o clasã de politicieni.

O oligarhie istoricã nu se mai poate stabili lanoi; þara a ajuns pe mâna unor declasaþi dinpricina cãrora rasa degenereazã, parazitismul e înfloare, intriga ºi minciuna sunt mijloacele deajungere oricât de sus.

Articolul a apãrut fãrã titlu în Timpul (VI)1881, 8 mai. Sub titlul Clasele superioare, a fostreprodus de Gr. Peucescu în ediþia menþionatã.

„Nu vom discuta cu Românul principiifundamentale de politicã, de vreme ce deosebireapunctelor de vedere e foarte mare ºi întreagamanierã de a privi statul ºi societatea ne sunt

43

Page 45: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

deosebite. Românul ºi liberalii în genere îºiînchipuie cã statul e rezultatul unui contractsinalagmatic17 a unei convenþii stabilite întrecetãþenii lui. Noi credem, din contrã, cã el e unprodus al naturii, cã asemenea unui copac dinpãdure, îºi are fazele sale de dezvoltare, ºi, asemenea oricãrui organism, îºi are evoluþia sa. Fãcând oparalelã între istoria deosebitelor state antice ºimoderne ne-am convins cã popoarele acelea au avutprivilegiul de a imprima universului întregcaracterul lor, armele ºi inteligenþa lor, semnãturalor, care s-au dezvoltat în mod firesc, ferite ºi dedemagogie ºi de despotism ºi cã forma cea mainormalã ºi mai sãnãtoasã a dezvoltãrii unei societãþiomeneºti este oligarhia.

Machiavelli însuºi, acest adânc cunoscãtor alnaturii omeneºti în pãrþile ei rele ca ºi în cele bune,dacã aprobã ad usum Delphini18 sau mai bine îninteresul unitãþii Italiei, despotismul casei deBorgia, pe de altã parte recunoaºte oligarhiei oputere de rezistenþã împotriva agenþilor descompu-nerii, pe care n-o are nici o altã formã. Un monarhpoate fi foarte puternic dar, izbit cu toatã puterea ºibãtut într-un punct, împãrãþia se clatinã. Statuldemagogic e prea dominat de mici interese zilnice ºi

44

17 Contract prin care pãrþile se angajeazã reciproc.

18.Nume dat ediþiilor pregãtite pentru fiul lui Ludovic XIV.

Expresia se întrebuinþeazã când e vorba de publicaþii aranjate

potrivit cu cerinþele unei anumite cauze.

Page 46: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

personale, el e condamnat de a fi slab înlãuntru ºi înafarã ºi, dacã prin puterea inerþiei, a obiceiuluicontractat de sute de ani, el continuã a merge câtvatimp oarecum de la sine, vine o zi în care el nu rezistã descompunerii. Mãrimile lui improvizate ºi fãrãtradiþii, meschine, interesate, ambiþioase n-au întrunimic a specula interesele publice, a trãda chiarpatria lor în mâni strãine. Între oligarhi se va gãsi untrãdãtor sau doi, dar ei vor fi totdeauna neutralizaþiºi zdrobiþi de clasa lor proprie, care nu va îngãdui ca,prin ajutor strãin, unul dintre ei sã se ridice asupratuturor.

Noi nu zicem aici cã poporul trebuie exclus de la conducerea afacerilor lui. Din contrã, nicicândlibertãþile publice nu sunt mai vii, mai puternicsimþite, practicate cu mai mult interes de binelecomun cãtre toþi cetãþenii decât tocmai suboligarhie. Dovadã, viaþa din comiþiile Romei, viaþapoliticã, sobrã în orice punct, în comunã ºi încomitat în Anglia, dar sunt chestiuni de politicãgeneralã, de rãzboi sau pace, de întinse ºi marireforme sociale, a cãror realizare determinã epociîntregi ale istoriei care nu sunt ºi nu pot fi puse lacale în comiþii de omul ocupat cu munca zilnicã ºi cuinteresele zilnice.

În statele demagogice se formeazã, pentrurezolvarea acestor chestiuni, o clasã de politicieni,de patrioþi de meserie, fãrã trecut, fãrã tradiþii, carefac din politicã o speculã, un mijloc de trai; în statul

45

Page 47: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

oligarhic existã o clasã de oameni care ab antiquoare sarcina de-a împãca formele trecutului cuexigenþele viitorului, asigurând statului continuita-tea de dezvoltare, ferindu-l de sãrituri ºi deîntreprinderi aventuroase ºi înlãuntru ºi în afarã. ÎnSenatul Romei putem urmãri modul în care se creaulegile romane. Strãbunul propunea reforma, bunul o susþinea în acelaºi senat, tatãl întrunea deja o mareminoritate, abia fiul o vedea realizatã. Trei generaþiitreceau pânã sã se voteze o reformã care apoi intraîntr-adevãr in succum et sanguinem. La noi,lucrurile se traduc într-o noapte ºi sunt votate adoua zi cu drumul de fier. De aceea tâmpirea cu careele se voteazã, de aceea lipsa de încredere îneficacitatea lor, de aceea multe legi sunt nãscutemoarte. Despre o viaþã ºi o evoluþie proprie ideilor ce se legiuiesc nu poate fi nici vorbã.

Nu zicem cã statul român e menit a ajungevreodatã acest ideal. Statele moderne nu se maidezvoltã, din nefericire, în linie dreaptã, ci princotituri, adesea prin concesii, renunþând la menirealor de-a fi, la semnãtura existenþelor. Suntcristalizãri imperfecte, pe lângã alte câteva perfectepe care le prezintã istoria. Asta e chiar deosebireaîntre naþii mici, fãrã simþ istoric ºi naþiile mari, c-unprofund simþ istoric ºi cu un mare viitor.

Despre refacerea unei oligarhii istorice, pe care ne-o atribuie Românul, nu poate fi nici vorbã.

Inamici ai frazei ºi ai oricãrei formaþiuni factice

46

Page 48: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

ºi improvizate, noi vedem foarte bine, mai binedecât Românul poate, imposibilitatea unei aseme-nea refaceri ºi, e un act de rea-credinþã sã neatribuim cã voim ceea ce noi înºine ºtim cã este cuneputinþã.

Cu toate acestea, urmãrile domniei declasaþilorsunt evidente. Populaþia, ºi tocmai populaþia condu- cãtoare, scade de la 1864 încoace în proporþiiînspãimântãtoare, dar ceea ce e mai trist suntcauzele acestei scãderi, cauze adânci, economice ºisociale, care fac ca însuºi sâmburele naþionalitãþii,rasa, sã degenereze. S-a observat de cãtre medicii de regimente cã statura oamenilor scade, cãaptitudinile lor fizice ºi morale degenereazã ºiaceastã din urmã împrejurare e mai tristã decâttoate celelalte. Nu mai e nevoie sã adãugãm cã aceste rezultate sunt atribuite ºi sãrãciei, ºi urmãrilor eimorale, decãderii vieþii de familie, viciilor. Unprefect roºu, d. Vidraºcu, a descris aceste stãri delucruri în culori crude, dar adevãrate, din nenoro-cire. Nu noi singuri o zicem aceasta, sunt roºii care ozic. D. Aurelian constatã cã facem drumuri de fier,ºcoli etc., dar cã în acelaºi moment suntemsuplantaþi de strãinii ce imigreazã, cã suntem caomul care munceºte pentru strãini, de vreme ce elsau nu va avea copii sau copiii lui se vor stinge. DacãRomânul crede cã moartea, pieirea fizicã a neamului românesc nu este o ironizare amarã a sistemului depânã acum, sã-i fie de bine. Noi credem însã, cã, un

47

Page 49: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

sistem care, oricât s-ar îmbogãþi patrioþii, are dreptrezultat moartea realã a unei naþii, e tot ce se poatemai rãu ºi mai ucigaº ca sistem.

Dar care e originea comunã a acestor rele?Declasarea, zicem noi, înmulþirea peste mãsurã aoamenilor ce trãiesc din munca aceleiaºi sume deproducãtori. În alte þãri, clasele superioarecompenseazã prin munca lor intelectualã, muncamaterialã a celor de jos. Întrebãm dacã cele patruclase primare ºi cursul de violoncel a d-luiCostinescu compenseazã zecile de mii de franci pecare acest consumator le ia pe an, evident, dinmunca altora? Înaintarea pe scara societãþii românenu este doar datoritã meritului, ºtiinþei, activitãþii; ci un leneº ignorant care învârteºte ºuruburi patriotice ºi ajunge, prin intrigã ºi neadevãr, oriunde pofteºte.

Aceºti oameni declasaþi sunt totodatãinstrumentele cele mai bune, pentru cã sunt cele mai coruptibile de care se servesc strãinii pentru aexploata þara ºi populaþiile ei autohtone.

Iatã nervul rãului contra cãruia nu ajutã niciproclamarea independenþei, nici coroana de oþel aregelui, nici ridicarea creditului vistieriei, bazat pecunoºtinþa cã statul român are bunuri imobiliare decâteva miliarde de înstrãinat, nici frazele patriotice.

Voiþi bani cu trei la sutã? Vindeþi moºiilestatului la companii strãine ºi-i veþi avea. Acesta nuva dovedi însã cã din sine însuºi poporul românescse dezvoltã, cã el însuºi se bucurã în plenitudinea sa

48

Page 50: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

de mãreaþa moºtenire pe care i-au lãsat-o harnicii ºivitejii lui strãbuni”.

(Clasele superioare, p. 340-344)

„Într-adevãr, orice Stat are nevoie de o seamãde condiþii indispensabile pentru ca sã poatã existade pe o zi pe alta. La statele cu trecut is toric sau careºi-au avut în curs de sute de ani obiceiurile lorjuridice ºi administrative, lucrul merge de la sine.Moravurile fãrã legi pot totul, legea fãrã moravuriaproape nimic. E un adevãr acesta, atât de general,aplicabil tuturor formaþiu nilor de Stat, încât se vavedea cã statele în care existã ºi mai multã justiþie ºimai multã libertate cetãþeneascã, sunt acelea undeobiceiul vechi, datina, þine loc legilor scrise ºi undeacea datinã nici nu a fost codificatã cândva”.

(Dezvoltarea istoricã a României, p. 346)

„Geniul neamului românesc e o carte cu ºaptepeceþi pentru generaþia dominantã”.

(Pãtura superpusã, p. 356)

„Civilizaþia adevãratã a unui popor consistã, nuîn adoptarea numeroaselor legi, forme, instituþii,etichete, haine strãine. Ea consistã în dezvoltareanaturalã, organicã a propriilor pu teri, a propriilorsale facultãþi. Nu existã o civilizaþie umanã generalã,accesibilã tuturor oa menilor în acelaºi grad ºi înacelaºi chip, ci fiecare popor îºi are civilizaþia sa

49

Page 51: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

proprie, deºi în ea intrã o mulþime de elemente,comune ºi altor popoare...

Dacã pe acest pãmânt va exista o civilizaþieadevãratã, va fi aceea ce va rãsãri din elementecivilizatorii vechi...

Deci, orice civilizaþie adevãratã, nu poatedãinui decât printr-o parþialã întoarcere la trecut, laelementele bune, sãnãtoase, proprii de dezvoltare”.

(Semibarbaria, p. 374-375)

„ªi þinta noastrã a fost totdeauna conservareaelementului naþional ºi ocrotirea acestui elementcontra concurenþei excesive ºi a propriei luineprevederi. Fiece zi care trece ne convinge maimult cã aceasta trebuie sã fie þinta supremã, nunumai a oricãrui conservator, dar a oricãrui româncare vrea sã aibã o þarã româneascã. Conservarea -mai cu seamã a proprietãþii mici în mânaproprietarului român, conservarea meseriilor înmâna meseriaºilor români. Vom discuta împreunãcu toþi cei ce primesc aceste idei eminamenteconservatoare, mijloacele practice de a ajunge lascopul dorit, dintre care mai întâi pe cele propuse înproiectul de rãspuns al d-lui Maiorescu.

Ca sã poatã elementul nostru românesc sã iasãînvingãtor din lupta cea mare pentru existenþanaþionalã ce ni se impune, mijloacele protectoare nusunt fãrã îndoialã decât un ajutor vremelnic:ridicarea nivelului intelectual ºi dezvoltarea activi-

50

Page 52: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

tãþii ºi a bogãþiei sunt mijloacele fundamentale.De aceea am cerut totdeauna simplificarea

mecanismului nostru administrativ ºi credem cã ebine sã se împuþineze mai ales atribuþiile comuneirurale, ca sã poatã sã îndeplineascã bine pe celeesenþiale: Biserica, ªcoala ºi cãile de comunicaþie.

ªi de aceea, încã demult, partidul conservators-a ridicat contra direcþiei ce se dã tinerimii în ºcolile noastre, care a creat ºi creeazã pe fiecare zi un fel deproletariat al condeiului, o adevãratã plagã socialã ºi ºi-a propus ca instrucþiunea publicã sã îndreptezeforþele vii ale naþiunii cãtre ocupaþiile aºa de bogateºi aºa de necesare în organizarea societãþilormoderne ale industriei ºi comerþului.

Nu mai puþin partidul conservator a semnalattotdeauna rãul ce-l aduc fluctuaþiile politice în bunaadministrare a þãrii ºi a cerut ca funcþionariiadministrativi sã prezinte garanþii serioase deaptitudini la intrarea lor în funcþie, dar, o datãintraþi, a cerut stabilitate pentru toþi. În special, în ce priveºte magistratura, formula în care d. Maiorescua rezumat credinþele partidului conservator este ceamai nimeritã ºi o adoptãm fãrã nici o adãugire ºi fãrã nici o restricþie...

Lumea este scandalizatã de îmbogãþirea aºa derapidã a câtorva din cei ce au mai multã ac þiuneasupra guvernului þãrii! Abuzurile ºi deºãn þarea aufost denunþate în public chiar de cãtre preºedinteleConsiliului de miniºtri ºi de preºedintele Camerei

51

Page 53: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

legiuitoare. ªi cu toate acestea, demoralizarea îºiurmeazã cursul, oamenii înfie raþi de opinia publicãstau în capul departamen telor ºi în capul judeþelor ºi exemplul dat de sus s-a întins repede, pânã în celedin urmã straturi ale societãþii.

Cerând aºadar o bunã organizare în întru nutrebuie sã pierdem din vedere cã legile cele mai bune nu pot da decât rezultate rele în mâni deprinse a leviola ºi cã, mai mult decât cele mai bune legi, oeconomie înþeleaptã ºi o administraþie onestã potajuta la înãlþarea claselor muncitoare ºi la ocrotirealor”.

(Program de reforme, p. 378-381)

„El, poporul românesc, cãruia nu-i dãm nimicîn schimb, pãstreazã prin limbã ºi datini unitateanoastrã naþionalã; el e depozitarul caracteruluinostru în lumea acesta franþuzitã ºi nemþitã, el esingurul care de zece veacuri n-a disperat de soartanoastrã în Orient. Aºa rezistent ºi stãruitor cum este, e o parte de rezistenþã în el, pe care nimeni n-o poatesfãrâma, nimeni îndupleca”.

(„Timpul” ºi problema þãrãneascã, p. 389)

„Natura poporului, instinctele ºi înclinãrile luimoºtenite, geniul lui, care adesea nebãnuit,urmãreºte o idee, pe când þese la rãzboiul vremii,acestea sã fie determinantele în viaþa unui stat, numaimuþãrirea legilor ºi obiceiurilor strãine. Deci,

52

Page 54: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

din acest punct de vedere, arta de-a guverna e ºtiinþa de-a ne adapta naturii poporului, de a surprindeoarecum stadiul de dezvoltare în care se aflã ºi a-lface sã meargã liniºtit, ºi cea mai mare siguranþã pecalea pe care a apucat...

Legile demagogiei sunt factice19, traduse de petexte strãine, supte din deget, pe când ele ar trebui sã fie, dacã nu codificarea datinii juridice, cel puþindictate ºi nãscute din necesitãþi reale, imperioscerute de spiritul de echitate al popo rului; nureforme introduse în mod clandestin, ne cerute denimeni sau vulgarizate ca o marfã nouã sau ca unnou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii pe carenimeni nu o cere. Mãsurile econo mice aledemagogiei sunt o maimuþãrealã. Îi vezi creânddrumuri noi de fier, tot atâtea canaluri pentruscurgerea industriei ºi prisosului de po pulaþie dinstrãinãtate, pe când adevãratele mãsuri ar fi aceleamenite a dezvolta aptitudinile care sunt în germeneîn chiar poporul românesc”.

(Arta guvernãrii, p. 395)

„Mediul social ºi economic în care un poportrãieºte nu trebuie schimbat peste noapte, ci încet,pentru ca oamenii sã aibã timpul necesar sã seadapteze condiþiilor noi. Dacã reformele ºischim bãrile vin peste noapte ca la noi, cu aruncareaîn apã a oricãrei tradiþii, se ajunge unde am ajuns

53

19 Artificiale.

Page 55: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

noi. Ca litãþile din trecut devin insuficiente pentru asusþine exigenþele prezentului, bilanþul puterilorri sipite întrece pururea pe a celor puse la loc,or ganismul îºi încheie socoteala sa zilnicã cu deficite care se traduc în morbiditate ºi în mizerie...

În unele judeþe populaþia scade, în cele maimulte stagneazã ºi se apropie de scãdere absolutã;numai în câteva de-a lungul Dunãrii, prin locuri maipuþin populate, sporeºte. E verosimil cã nici ºcoalanu ajutã în contra mizeriei. Ea poate ridica un poporsãrac, dar sãrãcia dispune de condiþii de existenþã;unde e mizerie, acolo condiþiile de existenþã suntnefavorabile, cel mizer se zbate în zadar, puterilecheltuite sunt pururea superioare celor reproduse,el sfârºeºte prin a se istovi, prin a-ºi slei viaþa însilinþe zadarnice.

ªi de ce aceste condiþii de existenþã lipsesc?Pentru cã poporul are un guvern cu mult prea scump pentru nivelul lui de culturã; pentru cã trebuinþeleclaselor lui superioare sunt cu mult prea numeroaseca munca lui sã le poatã satisface - pentru cã e unpopor incult, agricol, menit a trãi poate o sutã de aniîncã, în condiþii mai primitive pentru a ajungenumai la dezvoltarea agriculturii, pe când trebuin-þele statului ºi ale societãþii sunt moderne, ultra-moderne chiar: sunt ale unui stat, industrial; pentrucã în locul vechii organizãri care nu costa aproapenimic, avem azi o nouã aristo craþie cu totulimproductivã de sute de mii de oameni cu aspiraþiiimense, cu capacitãþi nule”.

(Progresul real ºi cel fictiv, p. 408-410)

54

Page 56: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

„Din nou ni se spune de exemplu cã dorimîntoarcerea stãrii de lucruri înainte de 1700, cã„vorbim cu deliciu de un domn român de sânge,înconjurat de-o aristocraþie istoricã”, ba Românulare chiar aerul de a ne face o imputare din aceasta.Sã ne-nþelegem; nu dorim nici una, nici alta...

Dar de ce nu am aminti cu iubire trecutul? Fãrãîndoialã, vechii domnitori care ºi-au întins armelepânã-n Dunãre ºi Nistru, ei „scut creºtinãtãþii”,precum îi numea Biserica ºi evul mediu, n-au existatpentru a face ruºine generaþiei actuale, ºi aceaaristocraþie, cu independenþa ei de caracter, cucurajul ei, ale cãrei privilegii consistau în datoriicãtre þarã, mai grele decât alþii puteau sã le poarte,asemenea n-ar fi vreo pagubã dac-ar exista ºi astãzi.Dar, de la pãrerea de rãu dupã veacuri trecute deneatârnare, pânã la dorinþa nerealizabilã de arestabili trecutul, e o mare deosebire!

Dacã ne place uneori a cita pe unii dindomnitorii cei vechi, nu zicem cu asta cã vremea lorse mai poate întoarce.

Nu. Precum lumina unor stele ce s-au stinsdemult cãlãtoreºte încã în univers, încât raza ajungeochiul nostru într-un timp în care steaua ce arevãrsat-o nu mai existã, astfel, din zarea trecutuluimai ajunge o razã de glorie pânã la noi, pe cândcauza acestei strãluciri, tãria sufleteascã, credinþa,abnegaþia nu mai sunt. Degeaba piticii moderni arîmbrãca zalele lor, mâncate de ruginã, dacã nu-ºi pot umple sufletele cu smerirea ºi credinþa celor vechi...

55

Page 57: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

Ci nu de ei poate fi vorba, când discutãm ceea ce se petrece în zilele noastre; nu virtuþile lor de eroi ºide sfinþi pot fi mãsura virtuþilor confiscate aleilustrãrilor actuale. Nu abnegaþia ºi onestitatea, care e dator sã le aibã orice om de rând, nu eroismul,sentimentul celei mai simple datorii, e ceea cecãutãm în zadar la adversarii politici! Nu restabili-rea trecutului; stabilirea unei stãri de lucruri onesteºi sobre, iatã þinta la care se mãrgineºte oricine dinnoi!

Este sau nu adevãrat cã prezidentul acesteiadunãri a numit-o compusã din oameni vrednici depuºcãrie ºi carantinã? Este sau nu adevãrat cã nuexistã, între ºefii partidului chiar, nimeni care sãcreadã în onestitatea acestui partid? Dacã n-ar fidecât aceastã mãrturisire, ea ar fi îndeajuns pentru a face cu neputinþã perpetuarea la guvern a unorasemenea elemente...

Stigmatizaþi de chiar ºefii lor cu epitetele de„putregaie” ºi de „oameni corupþi”, orice ar pretindecã vor sã facã de acum înainte, la ce ne putem aºtepta de la ei? Din coadã de câine sitã de mãtase nu se face. Corupþia dinlãuntrul partidului, vânãtoarea brutalãdupã aur ºi influenþã ar fi motive suficiente pentruca toþi oamenii de bine, fie chiar deo sebiþi înprincipii, sã se uneascã împotriva lor, nu pentru aopune reforme la reforme, ci pentru a restabilidomnia celei mai sincere onestitãþi. Nu poate onaþiune sã fie pururea condusã de neadevãr ºi decorupþie”. (Guvernul care ne trebuie, p. 413-414)

56

Page 58: FRAGMENTE DIN PUBLICISTICA LUI MIHAI EMINESCU

F

Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava


Top Related