Fiind băiet păduri cutreieram de Mihai Eminescu
Fiind băiet păduri cutreieramŞi mă culcam ades lângă izvor,Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneamS-aud cum apa sună-ncetişor:Un freamăt lin trecea din ram în ramŞi un miros venea adormitor.Astfel ades eu nopţi întregi am mas,Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna-mi bate drept în faţă:Un rai din basme văd printre pleoape,Pe câmpi un val de argintie ceaţă,Sclipiri pe cer, văpaie peste ape,Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,Sunând din ce în ce tot mai aproape...Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii,Părea c-aud venind în cete cerbii.
Alături teiul vechi mi se deschide:Din el ieşi o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,Cu fruntea ei într-o maramă deasă,Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,Călcând pe vârful micului picior,Veni alături, mă privi cu dor.
Şi ah, era atâta de frumoasă,Cum numa-n vis o dată-n viaţa taUn înger blând cu faţa radioasă,Venind din cer se poate arăta;Iar păru-i blond şi moale ca mătasaGrumazul alb şi umerii-i vădea.Prin hainele de tort subţire, fin,Se vede trupul ei cel alb deplin.
Fişă de lucru 1.Precizaţi care este structura poeziei şi
ce este prezentat în fiecare parte. 2.Care sunt imaginile artistice ce
realizează atmosfera din prima parte a poeziei?
3.Găsiti procedeele artistice şi precizaţi rolul lor.
4.Ce reprezintă tânăra crăiasă? 5.Care sunt stările şi sentimentele
transmise ?
Răspunsuri 1. Poezia este structurată în două părţi. Prima parte este reprezentată de vorbele
autorului care descrie locurile unde şi-a petrecut copilăria. În a doua parte este reprezentată descrierea unei fete care pentru autor numai în visele lui apărea.
2. Imaginile artistice prezente în prima parte a poeziei sunt: imaginile auditive(,, s-aud cum apa sună-ncetişor”/,, valurilor glas”/ ,, un bucium cânta tainic cu dulceaţă”), vizuale(,, răsare luna”/,, un rai din basme văd printre pleoape”/ ,,pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii”), dinamice(,, iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam”/,, răsare luna….”/,,părea c-aud venind în cete cerbi”) şi olfactive(,, şi un miros venea adormitor”). Tabloul vizual și auditiv este realizat printr-o acumulare a detaliilor, având rolul de a accentua lentuarea mișcărilor.
3. Procedeele prezente în text sunt: epitetele („ochii mari“/ „micul picior“/,,un freamăt lin”/ ,, naltul ierbii”/ ,, tânără crăiasa”/ ,, păru-i blond”), comparaţiile (,, iar păru-i blond şi moale ca mătasea”) şi personificările unde autorul personifică lumea de basm care există doar în visele lui. Rolul acestor procedee artistice este de a trezi sentimente de melancolie, dragoste, tristeţe astfel creând o lume de basm a fantasticului.
4. Tânăra crăiasă reprezintă copilăria autorului, el încercând să-şi amintească de vremurile petrecute în pădure. El o caracterizează ca fiind cea mai frumoasă, existând numai în visele lui.
5. În prima parte a poeziei sentimentele transmise sunt cele de dragoste, melancolie şi de dor. În ultima strofă, cititorul atent poate sesiza că eul poetic insistă asupra unicității experienței și asupra timpului evenimentului: „si, ah, era atâta de frumoasă”. Interjecția „ah” marchează regretul de pe o altfel de lume, dar mai ales este conștientizat momentul de ruptură deoarece nimfa, pădurea, vârsta adolescenței, toate aparținând unui trecut unic, fascinant care poate reînvia numai prin poezie.
Sensuri şi semnificaţi Fiind băiet păduri cutreieram este o poezie scrisă de către Mihai Eminescu în anul
1878 și publicată postum. Poezia surprinde un episod din adolescența eului poetic. Discursul eului poetic este la persoana I, marcă a subiectivității, iar verbele sunt la
timpuri trecute, dovadă a unor întâmplări deja petrecute. Tabloul vizual și auditiv este realizat printr-o acumulare a detaliilor, având rolul de a
accentua lentuarea mișcărilor. Într-o natură paradisiacă, adolescentul lipsit de griji și ocrotit de lumina lunii, divinitate astrală a nopții, se lasă cuprins de magia cântecului pădurii, intrând în lumea visului și a basmelor. În felul acesta evenimentele poetice se preschimbă într-o poveste tipic romantică în care timpul real își pierde tăria, dimensiunile făcând loc fantasticului.
Din tei iese „o nimfă a pădurii“, o făptură de vis, de vrajă al cărei portret este surprins cu o acuratețe halucinantă. Frumusețea zânei este una tipică femeii eminesciene, fiind realizată printr-o condensare de epitete și comparații: „ochii mari“, „micul picior“, „păru-i blond și moale ca mătasea“, „grumazul alb“, „trupul ei cel alb“.
În ultima strofă, cititorul atent poate sesiza că eul poetic insistă asupra unicității experienței și asupra timpului evenimentului: „si, ah, era atâta de frumoasă”. Interjecția „ah” marchează regretul de pe o altfel de lume, dar mai ales este conștientizat momentul de ruptură deoarece nimfa, pădurea, vârsta adolescenței, toate aparținând unui trecut unic, fascinant care poate reînvia numai prin poezie.
