Download - Evolutia Modelului de Business in Industria Ziarelor Din Romania

INDUSTRIA ZIARELOR DIN ROMANIA

EVOLUTIA MODELULUI DE BUSINESS IN

-studiu de caz-

Regandirea modelului de business

4

5

8

10

Business value chain

Omul ziar

CUPRINS:

Capitalismul românesc

12 Tipuri de informatie

Modele din spatiul european16


EVOLUTIA MODELULUI DE BUSINESS IN

5

4

Anotimpurile, plantele, oamenii, succesul, esecul, bucuria si tristetea vin si pleaca. Nici afacerile nu ocolesc aceasta paradigma, care tine mai degraba de un anume destin. Industriile si modelele de business se nasc, traiesc si mor.

In lume, industria informatiei scrise, tiparite si difuzate pe hartie are deja o tra-ditie de 400 de ani. Cum se va transforma ea in viitorul apropiat inca incercam sa pricepem. Intuitia si flerul, pe de o parte, evolutia tehnologica si pragmatis-mul, pe de alta, ne confera cateva indicii.

In Romania, anul 1989 a insemnat renasterea presei libere, cea care intrase in adormire imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial. De-a lungul celor 21 de ani scursi pana acum, ziarele din Romania si-au cautat modelul de afacere ad-aptat realitatilor autohtone , publicului cititor si oamenilor care au facut istoria acestei industrii in ultimii 20 de ani.

Analiza si intelegerea unui model de business se poate face dupa diverse modele strategice definite de economisti. Unul dintre cele clasice este modelul “business value chain”, inventat de economistul Michael Porter.

Modelele de afaceri in presa au evoluat in Romania ultimelor doua decenii. Primul a fost “omul-ziar”. Cand acest model a intrat in crepuscul, s-a ivit “capitalismul modern al presei romanesti”.

EVOLUTIA MODELULUI DE BUSINESS IN INDUSTRIA ZIARELOR DIN ROMANIA

Unmodeldebusinessapus

Fara sa avem pretentia exhaustivitatii, vom incerca sa punctam mai jos caracteristicile acestui model.

audienta. Era una “pasionala”, implicata si interesata de eveni-mentele sociale si politice. Citea, participa, reactiona, se revolta, se informa din atatea surse media cate avea la indemana, spre a-si mentine impartialitatea opiniilor, sau, dimpotriva, spre a descoperi argumente care sa-i sustina propriile “baricade”. Din acest ultim punct de vedere, era, cu precadere, impartita dupa culorile politice ale ziarelor. Ca si in viata personala, de altfel. Existau familii ale caror membri cumparau simultan ziare pro-opozitie si pro-putere. Prilej de nesfarsite discutii in contradictoriu. Se cultivau per-sonalitatile puternice, care pareau ca stiu totul si ca au mereu dreptate, iar cititorii se plasau de bunavoie sub autoritatea opiniilor acestora .

editorial si marketing editorial. De obicei, “omul-ziar” era cel care decidea asupra continutului editorial, dar si asupra intregii afaceri (publicitate, profitabilitate, investitii). Dar existau cazuri in care actionarii majoritari erau decidenti pe partea de business, iar “omul-ziar”, actionar la randul sau, decidea pe acest segment doar in masura influen-tei si puterii sale in cadrul societatii editoare. In rest, de principiu, i se conferea autoritate deplina in ceea ce priveste “felia” editoriala. In acest sens, codul deon-tologic (cel launtric; nu exista nici pana astazi unul normat) si diferenta intre informatie de interes public si publicitate sau PR depindea de codul moral si de perceptia asupra a ceea ce “se face” si ceea ce ”nu se face” ale “omului ziar” sau ale actionarilor principali. Insa omul ziar era principalul instrument de marketing al ziarului, “omul-ziar” este mai important, ca influen-ta si notorietate, decat ziarul insusi. Publicatiile aveau credibilitate, putere si influenta mare asupra publicu-lui. Oamenii politici se temeau de jurnalisti si incercau sa se pastreze cu ei in relatii apropiate.

exista in presa vremii o practica aparent paradoxala, dar „profitabila” – in unele situatii era mai bine sa nu scrii, decat sa scrii. Mai exact, erau suficient de numer-oase situatiile in care un jurnalist realiza o ancheta de-taliata asupra unui personaj cu influenta, politician sau om de afaceri. Autorul dosarului sau unul dintre sefii sai il suna apoi pe cel anchetat, isi exprima profunda admiratie fata de acesta si il anunta despre existenta investigatiei, nu fara a-si exprima temerea ca vreun „jurnalist rautacios” ar putea sa „scape” materialul in paginile ziarului. De obicei, in urma unei „intelegeri”, dosarul ramanea in sertar si intregul potential scandal era tinut departe de ochii opiniei publice. De subliniat faptul ca „jocurile” respective nu se faceau decat fie intr-o complicitate amicala cu sefii, fie, mai grav, la cererea expresa a conducerii, care-si calibra astfel jocurile de influenta si pecuniare. Mai mult, si mult mai grav, existau si exista pana astazi publicatii care NUMAI cu asta se ocupa, care doar pentru asta au fost create.

retorica textelor jurnalistice era una mai degraba literara (in ziarele generaliste) si avea, in general, o puternica tenta sociala.

Fluxul editorial era foarte lung, alambicat si necesita multe aprobari. Dupa o corectare mai mult formala a adjunctului de sef de sectie sau a sefului de sectie, care punea si niste supratitluri/titluri/subtitluri/intertitluri provizorii, textul era analizat pe fond de catre redactorul sef adjunct, dar, de obicei si mai ales in cazul unor subiecte “sensibile, decizia finala asupra continutului o avea redactorul sef sau chiar directorul ziarului, adica cei care, prin pozitiile lor, se situau mai aproape de politica editoriala si de interesele firmei-editor.

Foarte importanta pentru orice ziar care avea preten-tia de a se numi “national” era crearea unei retele cat mai complete de corespondenti teritoriali: cel putin cate un om in fiecare judet. Aceasta era alcatuita, aproape in totalitate, din jurnalisti care lucrau in presa locala si care, pe langa o retributie in plus, prin statutul de corespondenti la un ziar “mare”, capatau un plus de vizibilitate si notorietate. Uneori, asa zisele “subredac-tii” erau dotate si intretinute complet de la “centru”: de la telefax, pana la chiria sediului si achizitionarea unei masini. Pentru ziar, beneficiile unei asemenea “garnituri” erau evidente: un subiect de importanta nationala era “alimentat” cu informatii si nuante din toate colturile tarii, capatand astfel o autoritate multiplicata, interesele cititorilor de pretutindeni erau reflectate in paginile ziarului, rezolvandu-se deci si chestiunea atingerii proximitatii, ziarul avea in fiecare judet cate un varf de influenta si, nu in ultimul rand, putea tipari simultan in mai multe locatii din tara, pentru a prinde ultimele stiri si pentru a scuti efortul financiar al transportului de tiraj de la Bucuresti.

ziarul era creator de stiri si sursa de informatie noua si relevanta pentru audienta.

“OMUL-ZIAR”

Business value chain pentru industria ziarelor

1Cercetare

de marketing

2Editorial

Vanzare de publicitae

3Design si

tehnoredactare

4Tipar

5Marketing

6Vanzare si distributie

fUNCTII SUpORTresurse umane

finanteIT

Vanzari de publicitate.

Ziarele aveau putere de negociere si cota cea mai mare din piata de publicitate. In cadrul fiecarei publicatii, existau departamente firave de publicitate si mica publicitate, insa cele mai multe contracte erau semnate de catre jurnalisti si de catre redactorii sefi, care primeau un comision din valoarea contractului. Ei erau cei care aduceau o buna parte din venituri de la stat dar si de la companiile private. Ponderea o detinea insa reclama de la stat, din bugetul de publicitate pus la dispozitia ministerelor. Era vorba de un fel de “pusculita” a membrilor executivului, cu ajutorul careia acestia isi rezolvau “accidentele” de imagine perso-nale sau pe cele ale institutiei.

design, tehnoredactare si tipar.

Machetarea paginilor se facea de mana, dupa inspiratia de moment a tehnoredactorilor sau, in cel mai bun caz, dupa ce acestia aruncau cate o privire peste impartirea si designul vreunei publicatii occidentale. Cei mai multi erau tineri si invatau din mers. Imediat dupa 1989, ziarele au fost tiparite alb-negru. Abia dupa circa doi ani au apa-rut cotidianele in doua culori. Procesul tipografic era, de asemenea unul anevoios, aproape exclusiv manual si toxic. Se lucra “în plumb”. Randurile culese dupa manuscrise la linotip erau transpuse pe “şpalturi” (probele iniţiale de corectură ale printului - fâşii de hârtie umede, presate direct pe coloanele culese ale articolului, mânjite iniţial cu un trafalet de cerneală) sau în “perii” (proba de corectură a paginii, de dinainte de BT - “bunul de tipar”). De la linotip randurile inca fierbinti plecau către “tavă” - rama de metal a paginii, ce preceda “calandrul” (un carton special, in care „ramele” erau imprimate prin presare la cald, devenind un fel de pagini in oglinda) peste care se turna plumbul topit, care, dupa racire, alcatuia “cojile”-matriţă (paginile transformate în nişte semicilindre), care se montau pe rotativă. Fotografiile se developau, în negativ, pe plăci de zinc, corodate cu acid. Titlurile se culegeau într-o altă secţie, “la Ludloff”. Corecturile le făceau fie zeţarii, prin “replumbare” (reculegerea randului buclucas) , fie, când era grabă mare, le “executau” paginatorii direct “la polizor” (de aici mitul “spaţiilor albe în rând care sunt fru-moase, nu deranjează pe nimeni”) sau chiar “în ramă”, cu “sula” (un fel de cutter improvizat, cu mâner dintr-o cârpă înfăşurată) şi penseta.Tiparul este unul dintre domeniile care a evoluat cel mai mult in aceasta perioada din punct de vedere tehnologic. Dupa scurt timp, au aparut masinile de tiparit “pe film”, care permiteau scoaterea ziarului integral color si intrun singur caiet cu mai multe pagini.

7

6


marketing de produsIn general, preocuparea pentru vizibilitatea produsului era aproape nula. Ziarul isi baza notorietatea pe im-pactul generat de continut in constiinta opiniei publice. Campaniile clasice de promovare erau putine. Doar cateodata ziarul isi asocia numele cu diverse evenimente, prin parteneriate. Primul ziar postdecem-brist care a intuit beneficiile de imagine pe care le poate aduce o asemenea alaturare de branduri a fost Eveni-mentul zilei, care a incheiat un un parteneriat cu firmele de impresariat care l-au adus, in 1992, pe Michael Jackson la Bucuresti.

Privilegiate erau ziarele care faceau parte dintr-un trust puternic, care avea in portofoliu si un post de televiziune. Cross-promotion-ul era gratuit sau la tarife preferentiale pentru produsele media aflate sub aceeasi “umbrela” manageriala.

distributie si Vanzarea produsului.

Cu exceptia Adevarului, care a intrat pe piata libera cu abonamentele din mediul rural si cu tirajul inertial al Scanteii, situat pe undeva la peste un milion de exem-plare, predomina vanzarea “la bucata’, prin chioscuri. Romania nu mai era o tara a abonamentelor. Ca urmare a sistemului de distributie defectuos si rudimentar, abonamentele sosesc tarziu, dupa ce oamenii pleaca la serviciu.

Veniturile din vanzarea ziarului erau sursa de venit principala, sau chiar unica. Se facea profit exclusiv din vanzarea ziarului.

ritmul redactiilor era impus de mersul trenurilor, fiindca distributia se facea cu vagoanele postale. Din aceasta pricina, ziarul trebuia terminat la o anumita ora, spre a putea ajunge la prima ora in orasele de provincie. Tot din aceasta cauza, pentru a prinde stirile cele mai proaspete, s-a recurs la tiparirea lor lui in doua editii, cea de-a doua fiind difuzata, cu mijloace rutiere, in Ilfov si in judetele invecinate.

banii din distributie s-au recuperat intotdeauna cu dificultate. Multi s-au pierdut prin falimentul sau prin disparitia peste noapte, de pe o piata extrem de atom-izata, a micilor distribuitori.

fUNCTII SUpORT

resurse umane.Asemenea audientei, jurnalistii aveau nevoie de personalitati puternice, cu care intrau in rezonanta propriile personalitati sau convingeri. In consecinta, se cultiva managementul autoritar si ierarhiile. Acest fapt decurgea din nevoia angajatilor de a fi condusi de o persoana in care aveau incredere si care “ii proteja”. Oamenii erau atasati sentimental de echipa: daca liderul pleca, demisiile erau colective. Remunerarea se facea prin salariu si prin sisteme de premiere pentru impactul produs de anumite articolele publicate. De obicei, fondurile de premiere proveneau din banii pro-veniti din sanctionarea pecuniara a celor care “calcau pe bec”. Bugetele de training erau foarte mici sau, cel mai adesea, lipseau cu desavarsire: meseria “se fura”, multi au ajuns jurnalisti pentru ca au avut sansa de a patrunde, printr-o anumita conjunctura, intr-o redac-tie. Un dram de talent literar si multa munca pe langa jurnalistii cu experienta tineau locul oricarei pregatiri de specialiate.

resurse materiale. Ziarul se producea aproape in exclusivitate manual. Machetele de pagini se desenau pe hartie, dupa ce dimensiunea materialelor era aproximata intr-o sedinta de sumar care preceda tiparirea, jurnalistii se documentau folosind canetelul si pixul sau preluau declaratii si informatii prin telefon telefon de mana, textele fiind ulterior batute la masina. Masina de scris reprezenta varful tehnologic al profesiei lor.

sisteme Financiare.

Softurile de contabilitate pe computer erau inca departe de a se ivi. Banii incasati se pastrau in seifuri iar cei care ramaneau dupa plata facturilor si salariilor ramaneau in grija personala a celor care-i gestionau.

Evolutia naturala dar mai ales explozia tehnologica fara precedent din ultimii ani au determinat schimbarea modelului de business “omul-ziar”. Acestora li s-au adaugat cativa factori esentiali: aparitia sistemelor de masurarea a tirajelor si audientei BRAT si SNA, care au pozitionat pe piata publicatiile intr-un mod mult mai riguros, eliminand in buna parte perceptiile subiective sau arbitrare, dezvoltarea economiei private si a bugetelor de publicitate de la companii private, aparitia Clubului Roman de Presa, care s-a dorit a fi in acelasi timp un organism de mediere intre redactii si patronate, o structura de reglementare si control si o instanta deontologica, patrunderea pe piata romaneasca a companiilor media straine care au adus principiile comerciale si de business din occident (in special Ringier), diminuarea si apoi disparitia totala a bugetelor de publicitate de la institutiile de stat, scaderea influentei “jurnalistilor-locomotiva”: Adrian Paunescu, Cristian Tudor Popescu, Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, Ovidiu Ioanitoaia, Horia Alexandrescu.

“CApITALISMUL MODERN” IN pRESA ROMANEASCATrecerea de la “omul-ziar” la “capitalismul modern” a insemnat modificarea dramatica a caracteristicilor fundamentale si ale detaliilor afacerii de presa.

audienta. In plina explozie tehnologica, publicul este bombardat zilnic, in fiecare secunda, cu zeci de mii de stiri, pe mii de canale. Consecinta imediata: ziarul si-a pierdut calitatea de unic creator de stiri si o buna parte din influenta asupra cititorilor, ramanand sursa de infor-mare preferata (dar nu singura!) a oame-nilor de peste 43 de ani– sursa:... Un alt factor important : pe fondul unei precaritati economice si sociale tot mai evidente si intr-o fara de sfarsit zarva electorala, oamenii si-au pierdut interesul pentru politica, pe vremuri “primadona” primelor pagini ale cotidianelor. In plus, tumultul vietii cotidiene si nevoia de informare rapida si lapidara a stins treptat apetitul lecturarii texelor lungi, stufoase, elaborate.

editorial si mar-keting editorial In toate redactiile, functia editoriala a fost separata aproape total de cea comerciala. Directorul editorial, redactorul sef, redac-torii sef-adjunci si sefii de departamente si redactorii raspund doar de continutul edito-rial si nu mai au atributii privind vanzarea de publicitate sau profitabilitatea afacerii. Cu toate acestea, pe alocuri, un contract “vanat”, contra un comision de 6-10% de catre acestia este, pentru ambele parti, intodeauna binevenit. Ca si mai inainte, independenta editoriala fata de patronat variaza de la un trust la altul. Influenta jurnalistilor in viata publica a scazut simtitor, ca urmare nu mai sunt un instrument atat de puternic de mar-keting pentru ziar; totusi marketingul de per-soana nu a disparut, iar seful editorial, prin imaginea si notorietatea lui, inca influenteaza ziarul. Insa lucrurile s-au inversat iremediabil in relatia “jurnalist-emblema”-ziar: produsul a devenit cel mai important. Unele specii jurnalistice (precum reportajul sau ancheta) s-au imputinat semnificativ prezenta in ben-eficiul stirilor, iar textele nu mai sunt atat de “literaturizate” si nici atat de documentate. Acum conteaza cu precadere calitatea selec-tarii informatiilor. Ziarul si-a pierdut calitatea de unic si autoritar furnizor de stiri.

Vanzarea de publicitateDepartamente special create au preluat integral responsabilitatea vanzarii de publicitate – jurnalistii nu mai sunt obligati se semneze contracte de publicitate. Publicitatea de la institutiile de stat a scazut foarte mult iar fonduri alocate se atribuie numai prin licitatie publica. In beneficiul media electronice, ziarele au pierdut mult din cota de pe piata de publicitate. In plina recesiune, televiziunile au devenit mediul preferat de advertiseri in defavoarea presei tiparite. In clipa de fata, in Romania, televiziunea este factorul care influenteaza in mod categoric constiintele consumatorilor de media. Drept ur-mare, ziarele au pierdut mult din puterea lor de negociere, o data cu prabusirea tirajelor, cu scaderea audientei si cu diminuarea influentei asupra publicului. Disocierea informatiei de interes general de textele publicitare este mult mai transanta, chiar daca, in spatiul editorial mai “scapa”, uneori, materiale cu “gust” de PR.

design, tehnoredactare si tipar. Ziarul se tipareste partial sau integral color iar machetarea se face pe computer.

8

9


marketingAu aparut bugetele de marketing pentru ziare – uneori uriase ca in cazul Adevarului- iar marketingul agresiv de brand a inceput sa devina un element important de pozitionare si suc-ces. I s-au adaugat concursurile cu premii in bani si obiecte de valoare, campaniile de inserturi, parteneriatele media pentru evenimente, barterele media cu produsele din trust dar si cu produsele media din alte trusturi. Marketizarea gratuita sau mai ieftina intre produsele din trust a fost mentinuta.

distributia.

In conditiile prabusirii fara precedent a tirajelor, pe mai de-parte predomina vanzarea la bucata. Piata de distributie continua sa fie extrem de atomizata, cu o puzderie de mici distribuitori, fara investitori strategici, precar organizata (chiar daca transportul se face acum nu prin CFR, ci cu ajutorul curselor auto ale diversilor distribuitori si pub-lisheri pe aceleasi trasee in tara). Mai mult: in ciuda avansu-lului tehnologic al ultimelor doua decenii, foarte putine POS detin case de marcat si mijloace de scanare, ceea ce face ca urmarirea si controlul vanzarilor sa ramana extrem de dificila. Se inregistreaza in continuare multe si neasteptate falimente sau “evaporari” subite in distributia de presa, care se traduc prin nerecuperarea banilor preconizati. De pilda, caderea Rodipetului a produs in conturile publisherilor pierderi enorme.

resurse umanecoagularea sentimentala in jurul unor “locomotive” de presa nu se mai produce atat de usor, chiar daca, tot mai rar, per-sonalitatile puternice sunt, in continuare, urmate de oameni la plecarea lor (ca si in cazurile Cristian Tudor Popescu, Dan Turturica sau Razvan Corneteanu). Coeziunea unei echipe se produce acum in jurul mai multor jurnalisti cu notorietate, nu doar a unuia singur. Ei ocupa functiile cheie ale redactiei– precum cele decizionale de redactor-sefi adjuncti- sau li se acorda vizibilitate prin mediatizarea lor ca publicisti comen-tatori de prestigiu. In acest sens, exista ziare unde redactorul sef a devenit directorul editorial care coordoneaza mai multi redactor-sefi.

pe langa aceste nuante, structura piramidala a fost pastrata atat in redactie cat si in departamentele comerciale.

cu tot afluxul anual al absolventilor de facultati de jurnalisti-ca, mirajul meseriei de ziarist s-a estompat vizibil : cam aceiasi oameni migreaza, la rastimpuri, de la un trust la altul.

pe fundalul pastrarii unor structuri mari, greoaie si costisi-toare, sistemele de retribuire si salariile variaza foarte mult in cadrul aceluiasi trust sau de la un trust la altul. Nu exista politici coerente de salarizare nici in trusturi, nici la nivel de ramura. De asemenea, nu exista politici de dezvoltare a per-sonalului si de training nici pentru zona editoriala, nici pentru cea comerciala.

resurse materialeTehnologia de ultima ora a patruns in mod semnificativ in toate departamentele editoriale si cele de tiparire (cum ar fi cele pentru transmisii live de la evenimente). Softurile de control si gestiune foarte avansate au devenit indispensabile in departartamentele financiar si contabilitate.

fUNCTII SUpORT

Modeluldebusinessdeazi:

REgANDIREA MODELULUI DE BUSINESSCele de mai sus demonstreaza ca, fara indoaiala, am survolat in timp

toate decalajele si ca am intrat in randul lumii-ca si in toate celelalte tari, schimbarea modelului de business a fost determinata de aceeasi factori:

aparitia internetulului si accesul audientei la informatie gratuita, cateodata chiar in timp real, cu mult inainte de a fi citita in ziar ( desi in Romania nu se stie nici astazi cu exactitate cat de profunda este penetrarea acestor instrumente de comunicare avansate); consumatorii de media au posibilitatea de a se informa incrucisat, din mai multe surse-veridicitatea si obiectivitatea informatiei nu mai poate fi pusa astfel la indoiala ; obiceiurile sociale ale audientei s-au schimbat drastic– oamenii nu mai au nevoie atat de mare de stirile oferite de ziare – pe cele necesare le pot obtine mult mai rapid din alte surse; datorita aparitiilor tehnologice spectaculoase, precum cele ale ipad-ului sau telefonului mobil, hartia ca suport media a devenit redundanta-a cumpara un ziar presupune deja, in acelasi timp si un efort financiar, si o renuntare la comoditate: cel putin la serviciu oricine are Internet, deci acces la informatie gratuita la prima ora; si atunci de ce ar mai cumpara ziare?

11


contextul industrieidupa moartea lui dumitru tinu, dupa plecarea de la conducerea sa a lui Cris-tian Tudor Popescu si dupa numirea in functia de presedinte a Indirei Crasnea, Clubul Roman de Presa si-a diminuat considerabil influenta: considerandu-se ca nu mai este reprezentativ pentru breasla, din el s-a desprins Asociatia Jur-nalistilor Romani, condusa de Cezar Ion, ca organizatie exlusiv profesionala, CRP ramanand sa reprezinte interesele pa-tronatelor; anul trecut, CRP includea 33 dintre cele mai mari societati de presa din Romania, un ONG-Asociatia Patrona-la a editorilor locali-APEL- si 18 persoane fizice. AJR a fost lansata public in data de 17 decembrie 2007 si reuneste aproape 100 dintre cele mai prestigioase nume ale presei contemporane.

brat, sna, sati si softul de monitor-izare a publicitatii au devenit cele mai importante instrumente din industrie.

cristian tudor popescu crede ca “Mediul modifica mesajul – informatia nu se trans-lateaza de pe un mediu pe altul. Inainte, ziarul avea monopol pe informatie. Acum poti sa scoti un ziar de unul singur. Infor-matia este la dispozitia tuturor. Mediile nu mai sunt apanajul unui grup de indivizi. MAREA MASA NU MAI ARE NEvOIE DE UN ZIAR DE INFORMATIE, GEN ThE GUARDIAN”. In opinia domniei sale, astazi, jurnalismul este mai putin creativ: „ In anii 90 si mai ales in perioada interbelica avea legatura cu cartea. Acum e mai putin literar (...) Nu mai are legatura cu cultura stilistica, conteaza mai putin talentul de a scrie; acum conteaza capacitatea de asezare in fluxul de stiri. Parametrul fundamental este viteza” . In plus, jurnalismul de investigatie a disparut. Cauza principala: cititorul nu mai are rabdare sa citeasca anchete complicate. Chiar si jurnalismul de informa-tie a devenit laconic, scurt, usor digerabil, nu-i cere cititoru-lui niciun efort, nicio deductie. Insa toate acestea nu sunt caracteristice doar Romaniei ci se petrec in intreaga lume, ca urmare a vitezei cu care evolueaza .

CE URMEAZA

In ceea ce priveste viitorul printului

grigore cartianu crede ca acesta este conditionat de o mai mare capacitate de editare: „Acum 15 ani, capacitatea de a produce informatii era importanta. Acum capacitatea de a selecta, de a prelucra informatia si profunzimea analizei fac diferenta”. Curand, cotidianul tiparit va avea regimul saptamanalului de acum 10 ani – nu cotidi-anul va fi cel care ofera stirile de actualitate, ci Internetul si televiziunile. Acestea sunt azi oferite de Internet si televiziuni. „Ziarele vor avea tiraj mai mici – in jur de 20.000 de copii- insa pot face profit pentru ca vor fi ziare destepte, cu cititorii care conteaza. Cei care schimba lucrurile se situeaza sub 100.000 intro tara. Este audienta ei influenta si inteligenta” . Ziarul se va adresa unei nise dinamice, cu venituri mari, va fi mai scump iar cititorul va fi dispus sa plateasca pentru a intelege cum stau lucrurile, dintr-o sursa autorizata. Din aceasta perspec-tiva, ziarul nu va mai insemna divertisment. Fiindca un ziar quality nu poate fi un ziar populist. Cartianu crede ca se afla in proportie de 40% pe acest drum la ziarul Adevarul. „Mai am nevoie de training de calitate pentru jurnalisti de calitate. In Romania, 80% dintre jurnalisti scriu mediocru”.

Factoricareinfluenteazaschimbareasicer

10

INfORMATIA DE CALITATE SI MODELUL DE AfACERE AL DISTRIBUIRII ACESTEIA. QVO VADIS?Raspunsul la aceasta intrebare ar putea fi dat de analizarea a doua tendinte majore: disparitia hartiei de ziar ca suport pentru distributia informatiei catre marele public disparitia informatiei de calitate

12

13


HARTIA, UN SUpORT ExpIRAT

INfORMATIA DE CALITATE, IN AgONIE

comunicarea cu publicul prin intermediul hartiei de ziar dureaza deja de 400 de ani. este poate unul dintre cele mai lungi cicluri de viata din istoria lumii. daca ar fi sa facem o comparatie cu alte suporturi de distributie, caseta, banda magnetica pentru muzica a trait totusi doar 30-40 de ani. De câţiva ani încoace, foarte multe voci profeţesc, cu indignare ori cu satisfacţie, decesul iminent al presei tipărite. Cu ceva timp în urmă, un studiu Deloitte re-marca această tendinţă sinistră: o publicaţie din zece îşi va reduce conţinutul la jumătate sau se va muta, cu arme şi bagaje, pe Internet. Ceva mai devreme, futurologul australian Ross Dawson suflase şi el în trâmbiţele Ierihonului: până în 2040 ziarele urmează să dispară din 52 de ţări. Mai mult, pentru viitorul relativ apropiat, îndrăznea chiar să lanseze nişte date fixe ale morţii gazetelor de hârtie: hong Kong, Finlanda, Singapore şi Groenlanda - în proximitate, SUA - 2017, Marea Britanie şi Islanda - 2019, Canada şi Norvegia - 2020, Australia - 2022, Franţa - 2029 şi Germania - 2030 (datorită susţinerii guverna-mentale). În acest interval funerar, ziarele vor lua avânt doar în Africa, în America de Sud şi în câteva regiuni ale Asiei. Suportul de hârtie, susţine el, va fi înlocuit de dispozitive digitale, flexibile şi uşoare, iar în viitorul apropiat vor rămâne pe tarabe doar gazetele quality şi tabloidele. Dacă va avea dreptate, cred că primul efect al schimbării suportului purtător de presă se va simţi în mentalitatea cititorului. Mai exact, în relaţia sa personală, aproape intimă, cu “obiectul” tipărit, pe care l-a cumpărat cu bani. Fapt care îi conferă senzaţia difuză că el este destinatarul şi “proprietarul” exclusiv al cuvintelor dintre coperte. Acum, generaţii de cititori, scriitori şi jurnalişti se află în pragul apusului unei ere. Insa nu doar futurologii sau companiile de consultanţă prevestesc moartea printului, ci chiar nume grele ale presei româneşti ori de aiurea. Într-o anchetă semnată de Anca Nicoleanu, Ion Cristoiu punctează una dintre cauzele dispariţiei “trompetelor” “Cotidianul”, “Gardianul” şi “Ziua”: “Au rămas foarte multe publicaţii pe piaţă din cauza celor două campanii electorale, din 2008 şi 2009. În mod normal, gazetele cumpărate şi înfiinţate în scopuri electorale îşi vor închide porţile. vor rămâne cele care rezistă economiei de piaţă, cele care vor înţelege că se

adresează publicului consumator”. În plus, “vor avea probleme şi publicaţiile al căror patron are o singură gazetă, pe care şi-a deschis-o nu pentru a face presă, ci a investit în ea pentru că voia să aibă, pe lângă amantă, un ziar sau o televiziune, fie că avea mulţi bani şi voia să-i cheltuiască”. Cătălin Tolontan arată că piaţa de publicitate a presei scrise a pierdut continuu în 2009, în 2010 şi va continua să piardă. Deci, “vor rămâne pe piaţă doar acele publicaţii cu un conţinut de calitate”. În aceste condiţii, trebuie neapărat schimbat modelul de busi-ness. “Dar, precizează el, a schimba modelul de business nu înseamnă să migrezi, pur şi simpu, pe net”. Ca şi Cristoiu, C.T. Popescu crede că primele “decese” se vor înregistra în rândul ziarelor de propagandă; vor fi urmate de toate celelalte cu variante print: “Presa scrisă este în regres, pierde teren, nu mai are viitor. În 15 ani va deveni echivalentul filateliei. Acesta este trendul fundamental al presei, pe care s-a suprapus fap-tul că unele ziare au făcut această campanie electorală ca or-gan de propagandă. Prin încheierea campaniei electorale, au devenit nule”. vor trăi doar tabloidele şi publicaţiile “cu bani pompaţi”. “Este vorba de valabilitatea invenţiei lui Guttenberg ca mass-medium, completează domnia-sa pentru hotnews. Litera tipărită e tot mai uzată moral ca mecanism de trans-mitere a informaţiei”. Într-o analiză publicată de Wall-Street.ro, Mihnea vasiliu este de părere că înjumătăţirea bugetelor de publicitate alocate printului în 2010 le aduce în apropierea celor de pe online. Piaţa este suprapopulată cu produse media “deoarece majoritatea investitorilor au sperat într-o explozie a pieţei de advertising, fapt care s-a produs mai degrabă în televiziune şi mai puţin în print”, adaugă domnia sa. Şi Iulian Comănescu opinează pentru Money.ro că, foarte curând, pe piaţa printului vor mai respira vreo trei tabloide, unul sau două titluri quality, iar categoria glossy va intra în “curăţenie generală”: “Nişele, de la ştiinţă la cooking, vor suferi şi ele”. Interesant este şi faptul că, în vreme ce mulţi susţin că peste moda ziarelor “de autor”, tractate de personalităţi-locomotivă (“ziarul lu’ Cristoiu”, “ziarul lu’ Roşca” etc.) s-au tras ob-loanele, Alan Mutter, fost editor al “San Francisco Chronicle”, constată că fenomenul se mută pe net: jurnaliştii concediaţi din zona printului şi-au continuat cariera în blogosferă, deci au intrat în competiţie directă cu publicaţiile care i-au dat afară şi au devenit “persoane-instituţie”, “branduri personal-comerciale”, deseori mai credibile decât fostul lor loc de muncă. În cronica pe care o susţine la RFI, Matei vişniec ridică la fileu subiectul, relatând o recentă dezbatere, susţinută la canalul de televiziune ARTE de “opt ziarişti furioşi”, celebri

în presa din Franţa: “Internetul, spun ei, ameninţă chiar să reducă la tăcere jurnalismul tradiţional, de exemplu cel scris. Tot mai puţină lume cumpără ziare, iar tinerii, când vor să se informeze, au reflexul de a căuta informaţia pe Internet. Altădată (...) ziaristul era purtătorul de cuvânt al publicului, al comunităţii, al oamenilor. Aceştia le încredinţau ziariştilor punctul lor de vedere. Acum publicul aproape că şi-a pierdut încrederea în ziarişti. Şi, în orice caz, preferă să-şi exprime părerea direct, tot prin intermediul Internetului. (...) Cum să ai acces la adevăr în aceste condiţii? Iată marea întrebare. Pentru că, în contextul confuziei generale, opinia unui extremist riscă să aibă aceeaşi valoare cu cea a unui expert. Meseria de ziarist este deci ameninţată cu dispariţia, ceea ce pune în pericol chiar democraţia. Aproape putem vorbi despre moartea informaţiei, iată concluzia”.

Disparitia informatiei de calitate este o drama care se insinueaza in lumea contemporana, fara sa o simtim. Insa ea reprezinta un pericol la fel de mare ca si specularea creditelor ipotecare: este tentanta, ne simtim bine un timp, dar nu realizam care vor fi consecintele pe termen lung. Nu este insa un fenomen specific romanesc.

informatia de calitate se refera la adu-narea obiectiva a faptelor unui eveniment, la efortul de a le organiza si de a le prezenta pe intelesul publicului, de a nu lua partea nimanui sau de a o lua, insa doar in mod asumat si argumentat. Acest lucru presupune un anumit cost si anumite competente. In fond, nu conteaza cum se distribuie aceasta informatie de calitate: pe hartie de ziar, pe internet sau prin satelit pentru receptoarele Tv.

distributia informatiei de calitate, ca afacere, se refera la a genera veniturile care sa acopere costul obtinerii si distribuitirii ei. In acest moment, informatia de calitate costa mai mult decat veniturile pe care le genereaza. De aceea, risca sa dispara ca afacere privata.

Pe de alta parte, informarea obiectiva este vitala pen-tru orice societate. Cel putin precum politia, justitia, serviciile de sanatate ori serviciile de utilitati publice. Chiar daca legatura dintre informatia obiectiva si nevoile umane primare nu este atat de evidenta ca in cazul apei.

presa asigura fluxul informatiei in toate directiile: intre paturile sociale, intre structurile statului, intre cetateni si putere, intre consumatori si firme. Obiectivitatea acestei informatii reprezinta esenta informatiei de calitate si a profesiei de jurnalist.

a devenit un truism observatia ca oricine detine Puterea abuzeaza de ea: politia, justitia, statul, prin aparatul sau birocratic. Rolul presei este acela de a pastra societa-tea departe de abuzul de putere. Nesanctionat, acesta dinamiteaza echilibrul social si distruge comunitatea in ansamblul ei.

14

15


ExISTA MAI MULTE TIpURI DE INfORMATIE:informatia tabloida, senzationala, ca entertainment. Este o informatie „de consum’, care nu risca sa dispara: producerea acestui tip de informatie presupune costuri care pot fi acoperite din veniturile pe care le genereaza. Chiar daca va ajunge sa fie distribuita pe gratuit, aceasta va gen-era audienta care va atrage publicitate, indiferent de mediul de distributie: hartie, internet, Tv. E posibil ca distributia pe hartie a informatiei tabloide sa se imputineze si sa dispara. Insa presa ca tabloid si entertainment nu este amenintata cu extinctia.

presa de informatie pentru afaceri este de asemenea un model de afacere viabil. Oamenii sunt dispusi sa plateasca pentru informa-tie de calitate, fiindca fara aceasta afacerile nu se pot dezvolta. Afacerile nu se cladesc, nici nu cresc pe pareri, impresii, emotii si opinii. Sau chiar daca , partial se intampla asta, nu pot reprezenta o norma in mediul privat.

presa sportiva penduleaza continuu intre presa tabloida si cea de informatie. Sportul reprezinta entertainment, dar are implicatii majore in afaceri si in politica.

informatia obiectiva de interes general se afla in situatia cea mai dramatica: a intrat deja in agonie. Importanta extinctiei ei nu este perceputa de consumatori. Scaderea calitatii si obiectivitatii informatiei inca scapa publicului, narcotizat de gratuitatea si disponibilitatea Inter-netului. Aparent, informatia este aceeasi. In esenta, s-au imputinat faptele relatate si s-au inmultit opiniile, parerile, expunerea emotiilor si senzatiilor. Este nevoie de o capacitate selectiva pentru ca, din relatarile la indemana, sa mai aflam ce s-a intamp-lat cu adevarat.

In consecinta, se ridica o intrebare responsabila si legitima : cum va arata viitorul informatiei de calitate si modelul de afacere prin care producerea si distributia ei va fi finantata?

Exista o nevoie sociala acuta pentru informatie de calitate si ea poate fi produsa doar de ziaristi cu competente indubita-bile si cu respectarea deontologiei acestei profesii.

modelul privat de finantare a informatiei de calitate nu mai functioneaza, pentru ca nu mai este in stare sa produca sufi-ciente venituri care sa acopere costurile pe care le genereaza.

MODELE DE fINANTARE pENTRU INfORMATIA DE CALITATE: transformarea ei intr-un serviciu social

sustinut din fonduri publice

finantarea din fonduri caritabile private, prin intermediul ONG-urilor si fundatiilor.

ExEMpLE DIN SpATIUL EUROpEANGrija pentru asigurarea libertăţii presei în Uniunea Europeană se reflectă în eforturile financiare pe care statele membre le fac pentru a-i uşura misiunea democratică: subvenţii de stat de zeci de milioane de euro, TvA, în medie, între 0 şi 5%, reducerea tarifelor de transport şi de distribuţie prin poştă, sprijin pentru ziarele aflate în dificultate. La noi, împovărarea fiscală sub care gâfâie ziarele demonstrează clar că nu există voinţa politică care să decidă sprijinirea industriei media. Dimpotrivă. Tirajele ziarelor din România sunt mai scăzute decât în alte ţări din regiune, cu populaţie mult mai mică.

Românii preferă din ce în ce mai mult emisiunile Tv în detrimentul ziarelor şi revistelor. Factorul determinant al acestui consum redus de publicaţii este fiscalitatea excesivă. România are una dintre cele mai ridicate taxe pe valoarea adăugată din UE pe care o impune la distribuţia de presă şi publicitate: 9%, respectiv 19%. Iar subvenţiile de stat pentru presă rămân nişte vise îndepărtate. Pentru cum stau lucrurile în câteva alte state ale UE, relevante sunt datele studiilor realizate acum doi ani de către Asociaţia Editorilor Europeni de Ziare.

austriaÎn 2004 a intrat în vigoare Legea subvenţiilor pentru presă, iar Autoritatea pentru Comunicaţii a fost însărcinată să ad-ministreze şi să execute bugetul alocat anual de guvern. Procesul de selecţie a publisherilor care primesc subvenţii se face pe baza unei cereri de finanţare, analizată de Au-toritatea pentru Comunicaţii, care se trimite până la data de 31 martie a anului în curs. Granturile sunt plătite în două tranşe, ultima în luna noiembrie. Pentru aplicaţii, e necesară completarea unei cereri de finanţare şi prezen-tarea bilanţului fiscal şi a actelor constitutive ale societăţii. Pe lângă subvenţii pentru distribuţia cotidienelor locale şi naţionale, care se pot primi anual, există şi posibilitatea de a solicita finanţare pentru dezvoltarea produselor, special pentru presa locală. Pe lângă aceste subvenţii, ziarele locale au posibilitatea să solicite finanţarea de cursuri, acoperirea totală a costurilor pentru angajarea de corespondenţi în străinătate, iar ziarele care oferă gratuit publicaţii pentru şcoli sau licee primesc o compensare de 90% din preţul de copertă.Total: 12.837.999,07 euro, din care: • pentru distribuţie: 2.443.499 (cotidiene); 2.081.499 (săptămânale) • pentru pluralism: 6.645.000 (cotidiene) l pentru promova-rea accesului la informaţii: 393.046 • pentru traininguri: 957.364 • pentru studii despre piaţa media: 257.549 • pentru altele: 50.000 • TVA: 10%

belgiatotal: 6.474.000 euro (337.350-bani lichizi; restul de bani sunt acordaţi sub formă de reclamă guvernamentală)• pentru publicaţiile din regiunea unde se vorbeşte limba franceză• pentru promovarea accesului la informaţii şi traininguri• TVA: 0%

danemarcasubvenţiile indirecte sunt acordate de stat prin reducerea Tv pentru toate tipurile de publicaţii printr-un sistem de subvenţionare parţială (maximum 60%) a costurilor de distribuţie prin intermediul poştei, pentru ziarele locale şi regionale. Subvenţiile sunt acordate de FIh, un organism specializat în acordarea de granturi pentru IMM-uri şi in-dustrie. Există şi un fond special la care ziarele cu apariţii zilnice cotizează anual cu o sumă proporţională cu tirajul şi unde se pot împrumuta când trec prin perioade de reor-ganizare a activităţii sau fac anumite investiţii.Total: 192.744.000 euro, din care:• pentru distribuţie: 47.500.000• pentru pluralism: 145.244.000• TVA: 0%

InOccident,secautadiverse

16

17


FinlandaÎn Finlanda există două categorii de subvenţii. Prima se bazează pe fonduri venite de la guvern şi redistribuite de partidele parlamentare în funcţie de propriile necesităţi, în special pentru susţinerea ziarelor proprii. Cea de-a doua categorie de fonduri se acordă tuturor ziarelor interesate în dezvoltarea de produse sau servicii new media. Publisherii pot depune în acest sens o cerere de finanţare direct la Min-isterul Comunicaţiilor şi Transportului.Total: 18.500.000 euro, din care:• pentru pluralism: 500.000• pentru partide politice: 18.000.000• TVA: 0% pentru abonamente 22% pentru vânzările stradale

FranţaÎn Franţa, subvenţiile se alocă atât direct, cât şi indirect. Dacă suportul indirect se alocă sub formă de TvA redus, reducerea tarifelor de transport pe calea ferată pentru toate publicaţiile şi reduceri de tarife la distribuţia prin poştă, subvenţiile di-recte se acordă prin intermediul Fondului de modernizare a cotidienelor şi altor tipuri de presă. Pentru a putea beneficia de suport guvernamental, ziarele trebuie să fie înscrise în Comisia pariatară pentru publicaţii şi agenţii de presă. Printre investiţiile care pot fi finanţate: achiziţionarea de software, dezvoltarea de site-uri, trainingul personalului.Total: 249.800.000 euro (subvenţii indirecte) 87.700.000 euro (subvenţii directe), din care:• pentru distribuţie (subvenţii directe): - livrarea la domiciliu a ziarelor - 8.250.000 - distribuţia şi promovarea presei franceze în afara graniţelor - 2.000.000• pentru distribuţie (subvenţii indirecte): - livrarea ziarelor prin poştă la tarife reduse, modernizarea canalelor de distribuţie presă, reduceri de tarife pentru trans-portul pe calea ferată - 249.800.000• pentru pluralism: - subvenţii acordate ziarelor care au încasări reduse din pub-licitate - 7.150.000 - subvenţii speciale pentru ziarele locale - 1.400.000• TVA: 2,1%

germaniaoficial, în germania nu există subvenţii de la stat, dar au existat trei cazuri de ziare - ale căror nume nu au fost divul-gate niciodată - care au primit ajutor guvernamental pentru a trece peste o perioadă dificilă. De asemenea, Deutsche Post oferă publisherilor de cotidiene tarife preferenţiale, de distribuţie, reduse.• TVA: 7%

italiaoficial, în italia nu există subvenţii acordate direct de stat, dar există publicaţii de nişă care primesc scutiri de taxe.• pentru pluralism: 150.000.000 euro• pentru distribuţie: 48.000.000 euro TVA: 4%

luxemburgÎn luxemburg, pe lângă reducerile de TvA, publicaţiile beneficiază de reduceri semnificative la tarifele pentru distribuţia prin poştă. Există subvenţii directe care se aplică potrivit unei legi ratificate în 1998 şi al căror cuantum se de-cide anual.Total: 7.421.550 euro, din care:• pentru distribuţie, conform unui tabel tarifar agreat de Par-lament şi de reprezentanţii mass-media• TVA: 3%

ungariasubvenţii acordate exclusiv prin intermediul Fondului Cultural Naţional: 3.204.000 euro.Pentru modernizarea presei scrise (în special pe partea de on-line): 64.500.000 euroPentru dezvoltare ediţii online: 359.848 euroAltele: 2.841.000 euro• TVA: 5%

portugaliaÎn portugalia se oferă subvenţii directe pentru moderniza-rea publicaţiilor, pentru asociaţiile profesionale/patronale, în vederea organizării de cursuri, seminarii, schimburi de experienţă, studii şi organizarea de gale anuale. Un alt tip de subvenţii sunt cele indirecte, prin reducerea cu 50% a tarifelor poştale pentru publicaţiile locale şi regionale. Total: 7.870.000 euro, din care:• pentru producţie: 570.000• pentru distribuţie: 7.300.000• TVA: 5%

suediaconsiliul naţional de Subvenţii pentru Presă se ocupă de acor-darea subvenţiilor către instituţiile de presă a două tipuri de subvenţii: operaţionale şi pentru distribuţie. Cele operaţionale se acordă ziarelor care ocupă locul al doilea pe piaţa unde se distribuie şi iau forma unor ajutoare financiare ca să compen-seze încasările mai reduse din reclame. A doua subvenţie, acordată sub forma unor reduceri de tarife la distribuţia prin poştă, a atras anul trecut 140 de publicaţii, iar sumele oferite au ajuns la peste 900 de milioane de coroane. Pentru a aplica este necesară completarea unui formular, depunerea datelor financiare, iar ziarele trebuie să fie generaliste, cu peste 51% conţinut local, să fie distribuite numai în Suedia, indiferent de tiraje. Total: 48.500.000 euro, din care:• pentru producţie: 41.000.000• pentru distribuţie: 7.500.000• TVA: 6%

Aceste modele sunt tentante, insa pastrarea independentei fata de oricare din sursele de finantare este o chestiune esentiala care se pune in privinta pastrarii calitatii informatiei, a obiectivitatii, independentei si credibilitatii presei.

ExISTA INSA SI MODELE INTERMEDIARE:

Sub conducerea lui Ion Cristoiu, Eveni-mentul Zilei oferea informatie, material de investigatie sau comentarii de calitate, intr-un mix destul de bizar cu informatia tabloida, senzationalista, care atragea publicul. Dupa cateva decenii de seceta totala, stirile de alcov, crimele si violurile faceau furori, dar puteau fi folosite si drept „bisturie”, spre a practica „incizii” prin care sa fie infuzata informatia pura. A fost un truc pe care Cristoiu l-a patentat intre 1992 si 1997. Astazi, ar fi necesar un altul, adap-tat noilor conditii tehnologice, economice, sociale si culturale.Exista, de asemenea, modelul The Guard-ian. The Guardian functioneaza ca o orga-nizatie non profit, ale carei valori sunt ad-evarul, interesul publicului si informarea lui obiectiva. Credibilitatea The Guardian este foarte mare, iar ziarul continua sa traiasca in modelul de business „producere/ van-zare de informatie”. Daca lasam de o parte conservatorismul proverbial al britanicilor, chiar si in ceea ce priveste consumul de me-dia, pana la proba contrarie, The Guardian continua sa ramana un reper in UK.

Se contureaza asadar cateva optiuni:modelul de sustinere a presei ca ser-viciu public sau prin caritate si donatii private.modelul „trucului”: un model com-ercial, care sa impacheteze orice face audienta cu informatia de calitate.modelul valorilor exprimate explicit si asumate ca un modus vivendi

Toate acestea ar putea duce la redobandirea credibilitatii si increderii publicului in actul jurnalistic. Adica a reprezentarii „mass” in „media”.

In mod generic, valori inseamna: adevar cu orice pret, autenticitate, situarea interesului general mai presus de cel al companiei sau al celui personal, reverenta pentru ceilalti, prin practicarea unui limbaj civilizat,impartialitate, prin audierea si consemnarea echitabila a parerilor tuturor partilor despre care se face vorbire in text, implicarea personala intr-o cauza de interes public, doar in mod asumat si cu argumente temeinice, identificarea cu luciditate a „tintei” jurnalistice , spre a con-feri coerenta demersului ulterior, respectarea intimitatii, cultul cuvantului de onoare si al „gentlemen agreement”-uluistapanirea impecabila a limbii si gramaticii in care te exprimi

...in mai putine cuvinte: onestitate, talent, responsabilitate


evolutia modelului de business in

Autori Aura Iordan Amalia Badescu

Editor Cipran Chirvasiu

Download - Evolutia Modelului de Business in Industria Ziarelor Din Romania

Top Related