EVALUAREA REZULTATELOR ŞCOLARE LA LITERATURA
ROMÂNĂ
Inst. Mirela Paraschiv
Şcoala cu cls. I-VIII Nr.3 Slatina-Olt
1.Evaluarea—locul, rolul şi structura
Evaluarea este o componentă esenţială a activităţii de învăţământ, în special a
procesului didactic. Problematica generată de acţiunea de evaluare face parte din
ansamblul teoriei educaţiei. Teoria evaluării ca sistem de concepţii, principii şi tehnici
referitoare la măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului didactic
este o componentă a terminologiei didactice.
Actul evaluării reprezintă un proces continuu formal sai informal, de apreciere
a calităţii, a importanţei sau a utilităţii activităţii de predare – învăţare, proces
desfăşurat din nevoia de selecţie, de comparare sau de ameliorare a acesteia.
Evaluarea este o activitate complexă care presupune realizarea mai multor
acţiuni şi operaţii aflate în strânsă legătură şi componente ale unui proces unitar.
Totuşi, ele sunt diferite prin natura şi prin rolul îndeplinit. Aceste acţiuni şi operaţii
constau în:
-realizarea unor operaţii în vederea adaptării de decizii având un obiectiv
definit;
-înregistrarea datelor şi comunicarea rezultatelor;
-prelucrarea şi interpretarea datelor;
-aprecierea rezultatelor pe baza unor criterii şi standarde;
-adoptarea unor decizii prin valorificarea rezultatelor evaluării în scopul
optimizării demersurilor aplicative viitoare.1
Acestea sunt şi principalele probleme rezolvate de evaluare:
-Măsurarea=stabilirea unor relaţii între un sistem de simboluri şi un ansamblu
de rezultate ale unor standarde prestabilite (descriptori);
1 Ana, D., Ana, M., Logel , D.,Stroescu – Logel, E—Metodica predării matematicii la clasele I-IV, editura Carminis, Piteşti, 2003
-aprecierea=presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor
măsurării.
Reforma sistemului de evaluare porneşte de la constatarea că verificarea
tradiţională prezintă destule imperfecţiuni, precum:
-accentul pus pe cunoştinţe teoretice, în defavoarea priceperilor şi
deprinderilor practice, de aplicare a acestora;
-nerespectarea particularităţilor de vârstă;
-subiectivismul, rezultat al lipsei unor unităţi generale de măsură;
-utilizarea notării ca instrument coercitiv, ceea ce determină aversiunea
elevilor faţă de obiect şi faţă de învăţare, în general.
Sistemul de evaluare din învăţământul primar presupune măsurarea şi
aprecierea rezultatelor pe baza descriptorilor de performanţă, criterii unitare de
apreciere a performanţelor elevilor pe baza a patru trepte de notare şi care
furnizează informaţii relevante asupra nivelului de pregătire atins de aceştia. Datorită
înlocuirii sistemului de notare prin calificative acordate pe niveluri de performanţă, au
fost eliminate discriminările şi ierarhizările punând accent pe dezvoltarea spiritului de
echipă şi mai puţin pe cel de competiţie.
2.Rolul proceselor evaluate în actul didactic
Pentru sistemul de învăţământ evaluarea devine un instrument care permite
autoreglarea procesului didactic. Retroacţiunea sau feed-back-ul este un principiu
fundamental al oricărei acţiuni eficiente, care constă în asigurarea operativă a
informaţiei despre efectul acţiunii. După fiecare demers didactic, la toate disciplinele
de învăţământ, ne străduim să dobândim informaţii despre ce şi cât au înţeles elevii,
ce cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi capacităţi şi-au însuşit şi, în funcţie de acestea,
stabilim obiective noi sau insistăm asupra celor pe acre nu le-am atins într-o măsură
mulţumitoare. Evaluarea stimulează şi elevul şi cadrul didactic.
Evaluarea este privită cu interes şi de familie, care în multe cazuri intervine în
scopul ameliorării pregătirii. Procesul de evaluare este urmărit şi de societate, care
dobândeşte siguranţa încredinţării viitorului către actuala generaţie de elevi.
Controlul şi evaluarea cunoştinţelor, inserate în desfăşurarea lecţiei sau a altor
forme de activitate, îndeplinesc o seamă de funcţii:
a.Moment al conexiunii inverse în procesul de instruire
Actul transmiterii sau comunicării de informaţie şi actul receptării şi însuşirii
acesteia sunt două activităţi solidare ale procesului de învăţământ.
Profesorul îşi dă seama despre rezultatele activităţii de predare, culege
informaţii despre modul de receptare a datelor oferite, despre dificultăţi şi lacune în
asimilare. Această informaţie „trebuie să aibă un caracter sistematic şi continuu
pentru a rotunji ciclul (bucla) predării şi a închide configuraţia”.2
Elevul, pe de altă parte, are nevoie de validarea paşilor în învăţare, de
„sancţionarea” corectitudinii noţiunilor şi raţionamentelor însuşite, de corectarea
greşelilor etc.
b.Măsurarea progresului realizat de elevi
O funcţie importantă a verificării şi notării este măsurarea randamentului
şcolar, a progresului realizat de elevi pentru a şti cât mai corect unde se situează
aceştia pe firul obiectivelor prevăzute ale instruirii. Evaluarea progresului unui elev în
atingerea obiectivelor presupune compararea performanţelor actuale cu rata de
progres aşteptată. Se organizează programe corectoare în funcţie de decalajul
constatat. Are loc astfel o activitate de monitorizare continuă. Această monitorizare
este estimată că ar trebui să aibă loc de două ori pe săptămână pentru a fi eficientă.
Nevoia măsurării de la mărimile fizice spre sfera psihologică sunt extinse de cerinţele
de ordin practic şi social. Rezultatele, prestaţiile, performanţele, produsele activităţii
fac obiectul evaluării şi din ele „se citeşte” evoluţia capacităţilor, intereselor,
atitudinilor.
c.Valoarea motivaţională a evaluării
Verificarea/ascultarea ritmică îl face pe elev să înveţe cu regularitate; între
frecvenţa ascultării la lecţie şi reuşita şcolară există o corelaţie directă. Controlul,
evaluarea externă ritmică stimulează pregătirea continuă a lecţiilor de către elevi şi
constituie suport pentru deprinderi personale de automonitorizare.
Valoarea motivaţională a evaluării constă în: dorinţa de succes, respectiv
teama de eşec, care sunt imbolduri pentru învăţare. Succesul sistematic înscrie
motivaţia învăţării într-o spirală ascendentă, în timp ce eşecul poate duce la
„demotivare”.
d.Moment al autoevaluării, al formării conştinţei de sine
Aprecierea obţinută în şcoală devine reper în autoapreciere, în formarea
imaginii de sine. Aprecierea profesorului este însuşită de grupul-clasă şi se răsfrânge
2 Ionescu, M., Radu, I.—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005
în sfera relaţiilor interpersonale, în statutul sociometric al elevului. Imaginea formată
asupra unui elev se răsfrânge neîncetat în comportamentul profesorului faţă de
acesta şi devine, în acelaşi timp, suport pentru imaginea e sine
e.Factor de reglare
●pentru profesor—cum să-şi dozeze materialul, ce trebuie reluat cu paşi mici,
evidenţa surselor de eroare;
●pentru elevi—indiciu în reglarea efortului de învăţare (un reper în dozarea
investiţiei de timp în viitor, „semnal e alarmă” pentru promovare etc.); datorită
evaluării, elevul ia act de cerinţele societăţii faţă de pregătirea sa şi îşi conturează
aspiraţiile proprii;
●pentru părinţi—o bază de predilecţie sau garanţie a reuşitei în viitor, indiciu
pentru acordarea de sprijin.
3.Forme de evaluare a rezultatelor şcolare la limba şi literatura română
Forme de evaluare a procesului e instruire:
a.Evaluarea iniţială—se efectuează la începutul unei activităţi de instruire în
scopul cunoaşterii capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la
care pornesc, a volumului de cunoştinţe şi capacitate necesare asimilării
conţinuturilor, secvenţelor sau etapelor următoare.
Datele obţinute prin evaluarea iniţială ajută la conturarea principalelor
coordonate ale activităţii viitoare:
-adaptarea strategiilor didactice la posibilităţile de asimilare ale elevilor;
-organizarea unor programe de recuperare pentru întreaga clasă;
-adaptarea unor măsuri de sprijinire sau de recuperare pentru o parte a
colectivului.
b.Evaluarea sumativă (cumulativă)—se realizează prin verificări punctuale pe
parcursul semestrului, la sfârşit de secvenţă (capitol) – unitate deînvăţare –şi de o
evaluare globală de bilanţ la sfârşitul unor perioade e activitate (semestru, an şcolar).
Evaluarea sumativă nu permite amelioarea procesului didactic decât după perioade
mari de timp.
c.Evaluarea formativă (continuă)—verificarea performanţelor elevilor pe
secvenţe mici de activitate şcolară şi eliminarea caracterului de sondaj. Ea realizează
măsurarea şi aprecierea performanţelor tuturor elevilor privind dobândirea întregului
conţinut corespunzător fiecărei secvenţe. Evaluarea formativă permite cunoaşterea
pregătirii elevilor, identificarea neajunsurilor după fiecare secvenţă de învăţare şi
adaptarea măsurilor necesare ameliorării procesului de învăţământ şi a
randamentului şcolar.
Frecvenţa evaluărilor formative este impusă de obiectivele şi conţinuturile
curriculare şi oferă învăţătorului informaţii privind efectele activităţii oglindite în
performanţele elevilor.
4.Metode de evaluare a rezultatelor şcolare la limba şi literatura română
Observarea curentă a comportamentului de învăţare al elevilor, probele orale,
probele scrise, temele pentru acasă sunt forme de verificare, metode şi procedee de
evidenţiere a performanţelor elevilor ce fac parte din sistemul metodologic lal
evaluării rezultatelor şcolare şi a randamentului şcolar.
Observarea sistematică a comportamentului de învăţare al elevilor permite
cunoaşterea pregătirii elevilor prin calitatea răspunsurilor date de aceştia în cadrul
dialogului frontal cu clasa, a interesului pentru învăţare manifestat prin participarea
afectivă la demersul didactic, prin îndeplinirea îndatoririlor şcolare.
Probele orale implică cerinţa referitoare la ritmicitatea examinării, enunţul
întrebărilor, ritmul desfăşurării dialogului de verificare, necesitatea antrenării celorlalţi
elevi pentru completarea sau corectarea răspunsurilor elevilor chestionaţi, extinderea
verificării de la informaţia dobândită de aceştia şi posibilitatea de redare, la
capacitatea de transfer, de aplicare, de compunere şi rezolvare de probleme.
Evaluarea prin probe scrise reprezintă metoda fundamentală de evaluare a
nivelului de pregătire al elevilor ce permite evaluarea unui umăr mare de subiecţi într-
un interval relativ scurt de timp, oferă şanse egale elevilor, prin identitatea
subiectelor, face posibilă compararea rezultatelor obţinute, asigură o apreciere
precisă, veridică, este convenabilă elevilor timizi sau lenţi.
Evaluarea prin probe scrise îmbracă mai multe forme:
a.Teste sumative—probe de evaluare administrate la sfârşitul unei secvenţe
de învăţare, unităţi didactice care pot cuprinde un capitol sau mai multe capitole
studiate pe parcursul unui semestru sau chiar an şcolar.
b.Teste formative—sunt rezolvate pe parcursul unei lecţii sau mai multor lecţi
c.Probe de activitate independentă—rezolvate în timpul unei sevenţe de
învăţare.
Bibliografie:
Ana, D., Ana, M., Logel , D.,Stroescu – Logel, E—Metodica predării matematicii la
clasele
I-IV, editura Carminis, Piteşti, 2003
Ionescu, M., Radu, I.—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005
Popescu, E, Logel, D., Stroescu-Logel, E—Sinteze de metodică a predării limbii şi
literaturii române în învăţământul primar
FIŞĂ DE EVALUARE
LB.ROMÂNĂ—cls. I
1.Despărţiţi în silabe următoarele cuvinte:
abecedar-____________ minune-_______________
rară-________________ geamgiu-______________
viitor-________________ sac-__________________
2.Ordonaţi cuvintele astfel încât să obţineţi o propoziţie:
are, Alina, opt, ani.
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
__________
3.Eu zic una, tu zici multe!
arici-_________________ alună-____________________
cercel-_______________ varză-_____________________
prăjitură-_____________ ac-_______________________
4.Scrie uvinte alintate!
brad-_________________ copil-____________________
masă-________________ vacă-____________________
uşă-__________________ fată-_____________________
5.Scrie cel puţin 5 propoziţii despre vacanţă!
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
_________________________
6.Dictare:
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
__________________________________________________
OBIECTIVE URMĂRITE:
O1—să despartă corect în silabe cuvintele date;
O2—să orsoneze cuvintele astfel încât să obţină o propoziţie;
O3—să găsească pluralul unor cuvinte date;
O4—să găsească diminutivele unor cuvinte date;
O5—să alcătuiască un scurt text pe o temă dată;
O6—să scrie un text după dictare.
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:
SUFICIENT BINE FOARTE BINE
-desparte corect astfel de
cuvinte în silabe, utilizând
tactarea silabelor;
-ordonează cuvintele date
şi scrie propoziţia alcătuită,
uneori cu abateri e la
regulile grafice, corectate
cu ajutorul învăţătorului;
-găseşte pluralul cuvintelor
date după ezitări şi
corectări din partea
învăţătorului;
-găseşte doar cu sprijinul
învăţătorului diminutivele
cuvintelor date;
-alcătuieşte un scurt text
pe tema dată, cu abateri
de la regulile gramaticale,
ortografice şi de
punctuaţie, corectate ca
urmare a intervenţiei
-desparte corect în silabe
astfel de cuvinte utilizând
sporadic tactarea silabelor;
-ordonează cuvintele date
şi scrie lizibil propoziţia
alcătuită, respectând
regulile gramaticale;
-găseşte, cu mici greşeli,
pluralul cuvintelor date;
-găseşte diminutivele
cuvintelor date cu mici
greşeli pe care le
autocorectează după
observaţii din partea
învăţătorului;
-alcătuieşte un scurt text
pe tema dată, rareori cu
abateri de la regulile
grafice, ortografice şi de
punctuaţie, autocorectate
în urma intervenţiei
-desparte corect, rapid şi
precis astfel de cuvinte în
silabe;
-ordonează (rapid şi
corect) cuvintele date şi
scrie lizibil propoziţia,
respectând regulile
gramaticale;
-găseşte corect şi rapid
pluralul cuvintelor date;
-găseşte independent,
rapid şi corect,
diminutivele cuvintelor
date;
-alcătuieşte un scurt text
pe tema dată, scriind
lizibil, îngrijit şi respectând
regulile gramaticale;
învăţătorului;
-scrie după dictare un scurt
text, cu unele
omisiuni/inversiuni de litere
şi/sau cuvinte, uneori cu
abateri de la normele
aşezării în pagină şi de la
folosirea corectă a
semnelor de punctuaţie.
învăţătorului;
-scrie după dictare un scurt
text, rareori cu
omisiuni/inversiuni de litere
şi/sau cuvinte, folosind
corect semnele de
punctuaţie.
-scrie corect un text după
dictare, lizibil şi îngrijit,
respectând semnele de
punctuaţie.
FIŞĂ DE EVALUARE
LIMBA ROMÂNĂ—cls. a III-a
OBIECTIVE URMĂRITE:
O1—să răspundă la întrebări privitoare la conţinutul unui text citit;
O2—explice scrierea cuvintelor cu „î” şi „â”;
O3—să scrie un dialog în care să folosească trei pronume personale de politeţe şi
cinci pronume personale;
O4—să explice sensul cuvintelor: faimă, tibişir, baracă, fişic, apoi să alcătuiască
enunţuri în care să le integreze;
O5—să recunoască substantivele, adjectivele şi pronumele personale şi să le
analizeze într-un text;
O6—să explice folosirea semnlor de punctuaţie.
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:
Suficient Bine Foarte bine
-răspunde la întrebări, cu -răspunde la întrebări cu -răspunde independent la
explicaţii suplimentare din
partea învăţătorului;
-recunoaşte cu greutate
cuvintele care conţin „î” şi
„â” şi explică scrierea lor
doar cu sprijinul
învăţătorului;
-alcătuieşte enunţuri în
care foloseşte pronume
personale de politeţe sau
pronume personale doar
dirijat de învăţător;
-explică cuvintele şi
alcătuieşte enunţuri noi cu
ele dirijat de învăţător;
-recunoaşte substantivele,
adjectivele şi pronumele şi
le analizează cu sprijin
masiv din partea
învăţătorului;
-explică parţial folosirea
semnelor de punctuaţi şi
doar cu sprijinul
învăţătorului;
foarte puţin sprijin din
partea învăţătorului;
-recunoaşte cuvintele care
se scriu cu „î” şi „â” şi
explică scrierea lor cu
foarte puţin sprijin din
partea învăţătorului;
-alcătuieşte un dialog dar
nu foloseşte numărul cerut
de pronume personale de
politeţe sau de pronume
personale;
-explică cuvintele şi
alcătuieşte enunţuri noi cu
ele;
-recunoaşte substantivele,
adjectivele şi pronumele şi
le analizează cu mici
greşeli;
-explică, cu mici greşeli,
folosirea semnelor de
punctuaţie;
întrebări;
-recunoaşte toate
cuvintele care conţin
literele „î” şi „â” şi explică
independent, corect
scrierea lor;
-alcătuieşte un dialog
respectând toate cerinţele;
- explică cuvintele şi
alcătuieşte enunţuri noi cu
ele dovedind temeinice
cunoştinţe şi creativitate în
alcătuirea enunţurilor;
-recunoaşte independent
substantivele, adjectivele
şi pronumele şi le
analizează fără greşeli;
-explică independent şi
fără greşeli folosirea
semnelor de punctuaţie.