Download - Eseu Timpul Sacru
8/18/2019 Eseu Timpul Sacru
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-timpul-sacru 1/8
Timpul sacru
Trăind în spaţiu şi timp, omul a legat orice eveniment de cele două coordonate care ii
condiţionează existenţa. Timpul şi spaţiul au fost pentru el realităţi pe care neputând să le
controleze nu a fugit de ele, ci a încercat să se adapteze sau să le cosmetizeze. Acomodarea laspaţiul şi timpul înconjurător nu a fost însă suficient pentru om, el a încercat in permanenta sa
gaseasca realităţi care nu se mai supun legilor „raportarea la transcendent, la un plan de viaţă
profund, tainic şi care depăşeşte tot ceea ce poate oferi universul simţurilor e faptul uman prin
excelenţă, care-l deosebeşte pe om de celelalte vieţuitoare.”
Durata profana si timpul sacru
Timpul nu este nici omogen si nici continuu pentru omul religios.Timpul sacru reprezinta timpul
sarbatorilor pe cand timpul profan este durata temporala obisnuita precum actele lipsite de
semnificatie religioasa.Intre cele doua exista o ruptura, dar omul religios poate trece cuusurinta de la Timpul sacru la Timpul profan.
Timpul sacru este reversibil este un timp mitic redus in prezent, Timpul sacru este mereu
recuperabil si repetabil acesta nu se schimba si nu se incheie.Prin participarea religioasa la o
sarbatoare omul religios implica iesirea din durata temporala obisnuita si reintegrarea in timpul
mitic.Timpul sacru este creat si santificat de zei cu prilejul gestelor lor care sunt reactualizate
prin sarbatoare. Creand diferitele realitati care alcatuiesc Lumea din zilele noastre, zeii
intemeiau totodata si timpul sacru.Omul religios traieste astfel in doua feluri de timp dintre
care cel mai important este Timpul sacru.Acest comportament fata de timp deosebeste omul
religios de cel nereligios.
Se poate observa totusi ca si omul nereligios cunoaste o anumita discontinuitate a timpului.Si
pentru el exista un timp monoton al muncii si unul festiv al spectacolului si el cunoaste
intensitatea variabila a timpului.Atunci cand asculta muzica preferata ritmul temporal este altul
comparativ cu perioada in care munceste.
Exista insa o deosebire esentiala fata de omul religios.Pentru omul nereligios, timpul nu poate
reprezenta nici ruptura nici mister.Oricat de numeroase ar fi ritmurile temporale pe care le
urmeaza si oricat de deosebite ar fi intensitatile acestor ritmuri, omul nereligios stie ca
intotdeauna e vorba de o experienta umana.
Pentru omul religios durata temporala profana poate fi periodic oprita prin introducereea cu
ajutorul riturilor a unui Timp sacru care nu tine de prezentul istoric.Asa cum o biserica
inseamna o ruptura de nivel in Spatiul profan al unui oras tot asa slujba religioasa ce are loc
inauntrul ei inseamna o ruptura in durata temorala profana.
8/18/2019 Eseu Timpul Sacru
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-timpul-sacru 2/8
Templum-tempus
In mai multe limbi ale populatiilor aborigene din America de Nord termenul de "lume" este
folosit si cu sensul de an.Yuki spun la trecerea anului ca "A trecut pamantul".Termenii arata
legatura de ordin religios dintre lume si Timpul cosmic.Timpul incepe cu fiecare An Nou, ab
initio .Legatura cosmica-temporala este de ordin religios: cosmosul poate fi omologat cu timpul
cosmic.La unele populatii nord americane aceasta legatura cosmico-temporala este aratata de
insasi structura edificiilor sacre.De exemplu coliba sacra reprezinta in acest caz Universul dar si
Anul.Anul este vazut ca un fel de trecere prin cele patru puncte cardinale, reprezentate de cele
patru ferestre si de cele patru usi ale colibei.Indienii dakota obisnuiesc sa spuna ca "Anul este
un cerc in jurul Lumii", adica in jurul colibei sacre, care este o imago mundi .
Aceste lucruri au o semnificatie profunda pentru omul religios al culturilor arhaice, Lumea isi
regaseste cu fiecare inceput de an "sfintenia" originara, cu care se nascuse din mainile
Creatorului.Fiecare An Nou aducea un Timp "nou", "curat" si "sfant" adica un timp care nufusese inca uzat.Mitul cosmogonic este modelul exemplar al oricarui tip de creatie.Cosmogonia
inseamna si crearea Timpului, fiind arhetipul "oricarei creatii".Cu alte cuvinte, pentru omul
religios al culturilor arhaice, orice creatie, orice existenta incepe in Timp: inainte ca un lucru sa
existe nu poate exista nici timpul acelui lucru.Inainte sa apara Cosmosul nu exista Timp
cosmic.Timpul tasneste odata cu prima aparitie a unei noi categorii de realitati existente.Mitul
joaca, asadar, un rol deosebit de important, pentru ca arata cum anume s-a nascut o realitate.
Repetarea anuala a cosmogoniei
Mitul cosmogonic arata cum a aparut Cosmosul.In Babilon in timpul ceremoniei care sedesfasura in ultimele zile ale anului si in primele zile ale Anului Nou se recita solemn "Poemul
Creatiei".Aceasta recitare rituala actualiza lupta dintre Marduk si monstrul marin
Tiamat.Marduk faurise Cosmosul din trupul ciopartit a lui Tiamat, iar pe om din sangele
demonului Kingu, principalul aliat a lui Tiamat.Aceasta comemorare a creatiei este o
reactualizare a actului cosmogonic datorita ritualurilor, cat si formulelor rostite in cursul
ceremoniei.
Deoarece Anul Nou este o reactualizare a cosmogoniei, el implica reluarea Timpului de la
inceputurile sale.Anul Nou era asadar un prilej pentru curatirea de pacate si alungarea
demonilor.Nu este vorba de sfarsitul efectiv al unui anumit interval de timp si de inceputul altui
interval ci de abolirea anului trecut si a timpului scurs.Timpul profan trebuia abolit pentru
revenirea la momentul mitic in care incepuse sa existe lumea, scaldata intr -un Timp "pur",
"puternic" si sacru.Lumea care existase de-a lungul unui an intreg disparea cu adevarat.Cu
fiecare An Nou, omul se simtea mai liber si mai curat, pentru ca scapase de povara greselilor si
8/18/2019 Eseu Timpul Sacru
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-timpul-sacru 3/8
pacatelor sale.Nu este greu de inteles de ce omul religios era urmarit de amintirea acestui Timp
mitic si de ce se straduia sa se intoarca periodic la el.
Timpul originii este prin excelenta Timpul cosmogoniei, clipa in care a aparut realitatea cea mai
cuprinzatoare, adica Lumea.Cosmogonia slujeste asadar drept model exemplar pentru orice
creatie si orice fel de facere.Din Timpul cosmogonic slujeste drept model tuturor Timpurilor
sacre.Facerea Lumii este manifestarea divina cea mai desavarsita si mai mareata.Omul religios
reactualizeaza deci cosmogonia de fiecare data cand "faureste" ceva: lumea lui proprie,
teritoriul locuit sau o cetatea, o casa.
Timpul festiv si structura sarbatorilor
Timpul originii are o valoare si o functie exemplara; din acest motiv, omul se straduieste sa il
reactualizeze periodic.Regasirea timpului originii implica asadar repetarea rituala a actului
creator al zeilor.Calendarul sacru este alcatuit prin reactualizarea periodica a actelor creatoare
infaptuite de Fiintele divine in illo tempore.Regasirea timpului originar, sacru, deosebeste
comportamentul uman din timpul sarbatorii de cel dinaintea sau cel de dupa sarbatoare.
Sărbătorile reprezentau un prilej de bucurie pentru faptul că nu se lucra, oamenii celebrând
prin repaus (care reiterează repaosul divin după finalizarea Universului şi a Lumii ) trecerea
printr-un timp sacru prin care ei se întorc la origini, riturile, obiceiurile specifice sărbătorilor
inducând aceeaşi idee, şi anume că astfel se restaurează timpul primordial, se reactualizează un
eveniment sacru care a avut loc într-un timp mitic. De exemplu, la noi pomenile organizate în
ajunul Sfântului Dumitru ( pentru ca şi sufletele morţilor să se îndestuleze şi să se liniştească
pentru că cei vii nu i-au uitat), cu prilejul Moşilor de toamnă, procesiunile organizate cu ocaziaunor momente speciale ca scoaterea moaştelor unui sfânt din biserică sau ca mutarea
moaştelor dintr-o biserică în alta, colindatul de Moş Ajun sau de Moş Crăciun, toate aceste
obiceiuri marchează timpul sacru şi dă dovada esenţei sale repetitive.
Sarbatorile care au loc la fiecare an in insula Tikopia reproduc "lucrarile zeilor", actele prin care
zeii, in Timpurile mitice au alcatuit Lumea asa cum este ea in zilele noastre.Timpul "festiv" in
care se traieste pe durata ceremoniilor, se caracterizeaza prin anumite interdictii: zgomotul,
jocurile, dansurile sunt cu desavarsire oprite.Trecerea de la Timpul profan la Timpul sacru este
marcata de ritualul ruperii unui bat in doua.
Astfel, omul religios devine periodic contemporan cu zeii, in masura in care reactualizeaza
Timpul primordial al infaptuirii lucrarilor divine.La nivelul civilizatiilor "primitive" tot ceea ce
face omul are un model transuman; chiar si in afara Timpului "festiv".De exemplu repararea
rituala a barcilor sau cultivarea rituala a plantelor nu mai seamana cu aceleasi munci
desfasurate in afara perioadelor sacre.Ele sunt apropiate de modelele divine s in acelasi timp
rituale.Ceremonialul repararii unei barci nu are nici o legatura cu faptul ca barca trebuie sa fie
8/18/2019 Eseu Timpul Sacru
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-timpul-sacru 4/8
reparata, ci arata ca, in vremurile mitice zeii le-au aratat oamenilor cum anume se repara
barcile.Nu mai este vorba de o operatie empirica ci de un act religios de o imitatio dei.Omul
religios simte nevoia sa se cufunde periodic in acest Timp sacru fiin dincredintat ca acesta
determina Timpul profan.Planta yam poate fi cultivata si consumata in chip "obisnuit" pentru ca
este consumata si cultivata periodic in timp ritual.Omul religios , chiar si cel mai "primitiv", nuse impotriveste progresului ci il accepta atribuindui o origine si o dimensiune divina.Tot ceea ce
din perspectiva moderna ni s-ar parea aducator de progres a fost asumat de catre societatile
primitive ca un sir de revelatii divine.
Omul-contemporan periodic cu zeii
Omul doreste sa se aseze intr-un spatiu "deschis catre inalt, aflat in comunicare cu lumea
divina", in preajma unui "Centru al Lumii".Cel ce se cufunda in Timpul sacru devine
"contemporan cu zeii" deci traieste in preajma lor.La inceputuri fiintele divine sau semidivine isi
faceau lucrarea pe Pamant.Nostalgia originilor este asadar de natura religioasa.Omul doreste saregaseasca prezenta activa a zeilor, doreste sa traiasca in Lumea proaspata si curata.Nostalgia
perfectiunii inceputurilor explica in mare parte intoarcerea periodica in illo tempore.In termeni
crestini este vorba de o nostalgie a "Paradisului".Dorinta de intoarcere la timpul originii
inseamna deopotriva dorinta de a regasi prezenta zeilor si Lumea puternica, proaspata si
curata, asa cum era ea in illo tempore.Aceasta inseamna o sete de sacru si o nostalgie a
Fiintei.Prin toate comportamentele sale, omul religios arata ca nu crede decat in Fiinta, ca
participare a sa la Fiinta este asigurata de revelatia primordiala.
Mit=model exemplar
Mitul relateaza o intamplare sacra adica un eveniment primordial care s-a petrecut la
inceputurile timpului.Relatarea unei intamplari sacre echivaleaza cu dezvaluirea unui mister,
pentru ca personajele mitului nu sunt fiinte umane ci zei sau eroi civilizatori.Asa ca gestele lor
sunt asemenea unor taine.Odata "spus" "dezvaluit" mitul devine adevar apodictic, temei al
adevarului absolut.Mitul consemneaza aparitia unei noi situatii cosmice el fiind asadar relatarea
unei creatii.Nimic din ceea ce tine de sfera profanului nu ia parte la Fiinta, pentru ca profanul
nu a fost intemeiat ontologic de mit, nu are un model exemplar.
Tot ceea ce au facut zeii sau stramosii deci tot ceea ce istorisesc miturile despre activitatea lor
creatoare tine de sfera sacrului, deci ia parte la Fiinta.Mitul infatiseaza sacralitatea absoluta,
pentru ca relateaza activitatea creatoare a zeilor, dezvaluie sacralitatea lucrarii lor.La multi
primitivi miturile nu pot fi rostite oricum si oricand ci doar in cursul anotimpurilor mai bogate
sub aspect ritual sau intre ceremoniile religioase. "Trebuie sa facem ceea ce au facut zeii la
inceput" spune un text indian, "asa au facut zeii asa fac si oamenii".Cea mai imporatanta functie
a mitului este deci de a fixa modelele exemplare ale tuturor riturilor si ale tuturor activitatilor
8/18/2019 Eseu Timpul Sacru
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-timpul-sacru 5/8
omenesti semnificative.Omul imita gesturile exemplare ale zeilor, le repeta actiunile, fie ca este
vorba de simpla functie fiziologica ,precum alimentatia, de activitate sociala, economica,
culturala, militara s.a.
Acest simbolism al precedentelor mitice se regaseste si in alte culturi primitive.Aceasta repetare
fidela a modelelor divine are un dublu rezultat: pe de oparte imitandui pe zei omul se mentine
sacru si prin urmare in realitate datorita reactualizarii neantrerupte a gesturilor divine,
exemplare, lumea este sanctificata.
Reactualizarea miturilor
Omul religios isi asuma o umanitate al carei model este transuman, transcendent.El nu se
recunoaste ca fiind cu adevarat om decat in masura in care imita zeii, eroii civilizatori ori
stramosii mitici.Omul religios nu este dat, el se faureste pe sine, apropiindu-se de modelele
divine, care sunt pastrate de mituri, de istoria gestelor divine.O astfel de imitatio dei implica
uneori pentru primitivi, o mare responsabilitate.Unele sacrificii sangeroase isi gasesc
justificarea intr-un act divin primordial.
Chiar atunci cand consideram o societate salbatica, nu trebuie sa uitam ca faptele cele mai
barbare si comportamentele cele mai aberante urmeaza modele transumane divine.Ceea ce
trebuie subliniat este ca omul religios dorea sa ii imite pe zei si crede ca o face chiar atunci cand
credea ca faptele sale ajungeau la nebunie, josnicie si crima.
Istorie sacra, Istorie, istoricism
Omul religios cunoaste doua feluri de timp: Profan si Sacru.Timpul liturgic, fiind Timpul cosmic
al Anului sanctificat de lucrarile zeilor.Si pentru ca lucrarea divina cea mai mareata a fost
Facerea Lumii, comemorarea cosmogoniei joaca un rol insemnat in multe religii.Anul nou
coincide cu ziua dintai a creatiei.Mitul cosmogonic slujeste deci drept model exemplar pentru
orice creatie sau constructie si este chiar folosit ca mijloc ritualic de vindecare.
Calendarul sacru regenereaza periodic timpul facandu-l sa coincida cu Timpul originii, adica
Timpul puternic si pur.In masura in care ii imita pe zei, omul religios traieste in Timpul originii,
adica timpul mitic, iesind din durata profana pentru a se intoarce intr -un timp imobil si
"vesnic".Imitarea modelelor exemplare divine reprezinta dorinta lui de sfintenie si in acelasi
timp nostalgia sa ontologica.
In India a luat nastere complexa doctrina a ciclurilor cosmice (yuga).Un ciclu complet numit
mahayuga dureaza 12000 de ani, sfarsindu-se cu o disolutie, care se repeta la capatul fiecarui
mii de cicluri, devenind mahapralaya, adica "Marea Disolutie".Schema exemplara, creatie-
distrugere-creatie se repeta la nesfarsit.O zi din viata lui Brahma este egala cu un Kalpa, care
8/18/2019 Eseu Timpul Sacru
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-timpul-sacru 6/8
inseamna o mie de mahayuga iar un mahayuga are 12000 de ani.Un kalpa dureaza cat o zi din
viata lui Brahma, un alt kalpa cat o noapte.O suta de asemenea "ani" a lui Brahma adica 311
000 miliarde de ani omenesti alcatuiesc viata zeului.Aceasta durata considerabila a vietii lui
Brahma, nu ajunge insa sa epuizeze timpul, pentru ca zeii nu sunt vesnici iar creatiile si
distrugerile cosmice continua ad infinitum.Si Grecia a cunoscut mitul eternei reintoarceri iarfilozofii din epoca tarzie au impins la limita extrema conceptia timpului circular.
Fata de religiile arhaice si paleo-orientale precum si fata de conceptile mitico-filozofice ale
eternei reantoarceri asa cum au luat nastere in India si in Grecia, Iudaismul vine cu o inovatie
capitala.In Iudaism timpul are un inceput si va avea un sfarsit.Ideea de timp ciclic este depasita
Iahve nu se mai manifesta in Timpul cosmic cum se intampla cu zeii altor religii, ci intr -un timp
istoric.Crestinismul merge si mai departe in valorizarea timpului istoric.Asadar istoria se
dovedeste a fi o noua dimensiune a prezentei zeului in lume.Istoria redevine Istoria sfanta asa
cum fusese gandita dar dintr-o perspectiva mitica in religiile primitive si arhaice.Hegel reia
ideologia iudeo-crestina si o aplica la Istoria universala luata in ansamblu: spiritul universal se
manifesta continuu in evenimente istorice si nu se manifesta decat in aceste evenimente.
Istoria devine asadar in ansamblul sau o teofanie.Tot ceea ce s-a petrecut in istorie trebuia sa se
petreaca astfel pentru ca aceasta a fost vointa spiritului universal.Cu toate ca nu mai este
gandit ca un cerc, timpul isi redobandeste in aceste filozofii moderne latura inspaimantatoare
pe care o avea in conceptia greaca si in cea indiana despre eterna reantoarcere.Timpul
desacralizat pentru totdeauna se arata a fi o durata precara si evanescenta la capatul careia se
afla moartea.
8/18/2019 Eseu Timpul Sacru
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-timpul-sacru 7/8
BIBLIOGRAFIE:
Mircea Eliade, Sacrul si Profanul, Ed. a II-a Humanitas., Bucuresti 2000
Bancila Valile, Duhul sărbătorii , Ed. Anastasia, Bucureşti 1996
Moise Raluca, eseu Timpul sacru in spatiul sacru”, Colocviul de comunicari stiintifice,
Universitatea Bucuresti, 2006;
8/18/2019 Eseu Timpul Sacru
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-timpul-sacru 8/8