Transcript
Page 1: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

CUVÂNT ÎNAINTELucrarea „DREPTURILE OMULUI ŞI PEDEAPSACAPITALĂ”, este importantă din cel puţin următoarele motive:• pe plan internaţional s-au acumulat o serie de legi, reglementări, norme, curente de opinie din care unele menite a susţine legiferarea pedepsei cu moartea şi în acelaşi timp se mai lucrează încă la finalizarea normelor juridice referitoare la această problemă, menite a „corecta” situaţia existentă, fie a completa unele acţiuni aflate în derulare;• s-au adoptat legi pro şi contra pedepsei capitale, garanţii ale drepturilor persoanelor pasibile la pedeapsa cu moartea, dar nu s-a ajuns în toate ţările lumii la eliminarea ideii de pedeapsă capitală, unele ţări chiar restabilind pedeapsa cu moartea, ignorându-se astfel drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, încălcându-se, în unele situaţii, dreptul la asistenţă juridică. Argumentarea teoretică porneşte de la faptul că toate statele membre ale Uniunii Europene depun eforturi pentru abolirea pedepsei capitale, aşa încât să contribuie la creşterea demnităţii umane, lărgirea progresivă a drepturilor fundamentale, această pedeapsă neavând un loc legitim în sistemul penal al societăţilor avansate, civilizate. La cea de-a 54-a sesiune Adunării Generale a Naţiunilor Unite, în septembrie 1998, ministrul de externe al Uniunii Europene a declarat că aceasta se angajează să lupte contra pedepsei cu moartea procedând la o serie de demersuri în jurul guvernelor statelor.Prin legea nr. 7/2003 adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 16 decembrie 2002 s-a ratificat Protocolului nr. 13 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea, încheiat la Vilnius la 3 mai 2002, fiind promulgată prin decretul nr. 8 din 7 ianuarie 2003. Prezenta lucrare constituie o expresie a preocupărilor în domeniul justiţiei penale şi drepturilor omului, fiind un ghid deorientare a celor preocupaţi pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, motiv pentru care o recomandăm ca atare.Se remarcă o amplă documentare bibliografică, cu un accent deosebit pus pe resursele informatice existente în Internet. Rectorul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”Prof. univ.dr.COSTICĂ VOICU

INTRODUCEREPrezenta lucrare este o versiune revizuită şi actualizată a celui de-al şaselea raport asupra pedepsei capitaleşi aplicarea garanţiilor pentru protecţia drepturilor persoanelor pasibile la pedeapsa cu moartea pentru perioada1994-19981. Cu ocazia elaborării lucrării s-au avut în vedere şi deciziile Consiliului economic şi social 1745(LIV) din 16 mai 1973 şi 1995/57 din 28 iulie 1995. În ceea ce priveşte cel de-al şaselea raport cincinal şi a justiţiei penale, conform deciziilor Consiliului economic şi social 1745 (LIV) şi 1990/51 din 21 iulie 1990,s-a propus ca raportul să fie examinat de comisie. Raportul Secretarului General se inspiră din datele comunicate de 45 de ţări. Raportul reia datele provenite de la 18 ţări suplimentare cam 63 de state în total. Conform rezoluţiei Consiliului 1995/57 el a fost supus Comisiei drepturilor omului la cea de-a 56 sesiune. În rezoluţia sa 2000/65 din 26 aprilie 2000 Comisia drepturilor omului ia act cu satisfacţie de raport şi roagă toate statele care menţin încă pedeapsa cu moartea să instituie un moratoriu asupra execuţiilor în vederea abolirii definitive a pedepsei cu moartea. Pentru a ajuta, Secretarul general a reunit informaţii complete, exacte şi actuale asupra aplicării pedepsei cu moartea şi punerea în funcţiune a garanţiilor, un anumit număr de măsuri a fost luat. Sub auspiciile Cen-

1 Garanţiile au fost aprobate de Consiliul economic şi social în decizia sa1984/50. În decizia sa 1919/64, Consiliul a recomandat ca statele membreau luat măsuri particulare suplimentare pentru aplicarea garanţiilor şi pentrua încuraja încă protecţia persoanelor pasibile la pedeapsa cu moartea şi,prin decizia sa 1996/15, el a cerut statelor membre, în care pedeapsa cumoartea a fost abolită, să aplice efectiv garanţiile (anexa 2).

trului pentru prevenirea internaţională a crimei care relevădin Oficiul Naţiunilor Unite că pentru controlul drogurilorşi prevenirea crimei, a fost elaborat un chestionar şicea de-a şasea anchetă s-a purtat pe aceste două chestiuniparalele. Conform unei note verbale din 6 decembrie

Page 2: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

1999, Secretarul general a invitat guvernele să îicomunice datele esenţiale culese în această privinţă.Printr-o comunicare oficială din 24 februarie 2000 el ainvitat organizaţiile interguvernamentale, organizaţiileneguvernamentale şi organismele Naţiunilor Unite interesateca şi institutele aparţinând reţelei ProgramuluiNaţiunilor Unite în materie de prevenire a crimei şi justiţieipenale să îi transmită observaţiile lor.La cea de-a noua sesiune a Comitetului specialasupra elaborării unei convenţii contra criminalităţiitransnaţionale organizate ţinute la Viena în 5-16 iunie,Secretariatul a cerut insistent cooperarea statelor membreîn această anchetă pentru ca procentul răspunsurilorsă fie cât mai elevat posibil1.În rezoluţia 1745 (LIV), Consiliul economic şi sociala invitat Secretarul general să îi prezinte în toţi cei cinciplecând de la 1975, un raport analitic periodic anualasupra pedepsei capitale. Primul dintre aceste rapoarte,prezentat în 1975, este purtat asupra perioadei 1969-1973. Al doilea stabilit în 1980 este purtat asupra perioadei1974-1978. El a fost comunicat conform deciziei1980/142 a Consiliului economic şi social în data de 2mai 1980, la cel de-al şaselea Congres al Naţiunilor Uni-1 Centrul pentru prevenirea internaţională a crimei a angajat un consultant,Roger Hood, director al Centrului de cercetări criminologice al UniversităţiiOxford, care l-a ajutat să pregătească raportul iniţial şi versiunea sa revizuită.5te pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor.Al treilea raport care este purtat asupra perioadei 1979-1983, a fost examinat de Consiliu în 1985 şi cel de-alşaptelea Congres al Naţiunilor Unite. Al patrulea raport,care este purtat asupra perioadei 1984-1988, a fostexaminat de Consiliu, la primele şi secundele Sesiuniiordinare din 1990 şi cel de-al optulea Congres al NaţiunilorUnite.Conform Secţiunii X a rezoluţiei 1986/10 a Consiliului,în data de 21 mai 1986, Secretarul general a prezentatComitetului pentru prevenirea crimei şi lupta contradelicvenţei, la cea de-a zecea sesiune, un raport asupraaplicării garanţiilor pentru protecţia drepturilor persoanelorpasibile la pedeapsa cu moartea.În acest raport stabilit pornind de la răspunsurilecomunicate de 74 de ţări, s-a notat că examinarea situaţieijustifică preocupările exprimate de Comitetul drepturiloromului în faţa insuficienţei progresului care are învedere abolirea pedepsei cu moartea sau să limitezeaplicarea ei.În rezoluţia sa 1989/64 din 24 mai 1989, Consiliuleconomic şi social a recomandat că rapoartele cincinaleasupra pedepsei capitale poartă astăzi aplicarea garanţiilorşi recursurile la pedeapsa cu moartea.Cel de-al cincilea raport cincinal purtat asupra perioadei1989-1993 a fost primul care a tratat nu numai

Page 3: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

pedeapsa cu moartea, dar şi aplicarea garanţiilor pentruprotecţia drepturilor persoanelor pasibile la această pedeapsă.El a fost examinat de Consiliul economic şi socialla sesiunea sa de fond din 1995. O versiune revizuităa acestui raport, ţinând cont de răspunsurile comunicatede alte 12 guverne, a fost examinat de Comisia6pentru prevenirea crimei şi justiţiei penale la cea de-acincea sesiune a sa.În rezoluţiile sale 1745 (LIV), 1990/51 şi 1995/57,Consiliul economic şi social a invitat statele membre săcomunice Secretarului general informaţiile cerute cuscopul ca să poată reuni mai uşor informaţiile complete,exacte şi actuale asupra aplicării garanţiilor, asupra recursuluila pedeapsa capitală în timpul perioadei 1994-1998 şi tendinţele în această privinţă. Pentru a elaboraraportul şi conform cererii consiliului, Secretarul generala fost rugat să utilizeze toate datele disponibile, cercetăricriminologice în curs şi să solicite observaţiileinstituţiilor specializate, organizaţiilor interguvernamentaleşi organizaţiilor nonguvernamentale. Reţeauaacestor institute asociate şi afiliate a fost contactată înaceastă privinţă.Cel de-al şaselea raport cincinal cuprinde o analizătehnică a răspunsurilor guvernelor la anchetă. El stabileştecomparaţii în timp cu rapoartele cincinale precedenteale Secretarului general şi toate datele suplimentaredisponibile. El a făcut referinţă la procentele Raportuluispecial al Comisiei drepturilor omului asupra execuţiilorextrajudiciare sumare sau arbitrare ca şi la rapoarteleanuale suplimentare prezentate Comisiei drepturiloromului în 1998 şi 1999.Doar 45 de ţări au comunicat răspunsul, ceea ceconstituie un rezultat decepţionant. Secretarul general aprimit 18 alte răspunsuri. Cea de-a şasea anchetă cincinalăpermite înţelegerea acestor răspunsuri ca şi a informaţiilorprovenind de la alte surse. Este posibilă furnizareainformaţiilor asupra numărului de ţări care la sfârşitulanului 2000 au abolit pedeapsa cu moartea şi cele7care o menţin, ca şi alte multe detalii asupra număruluiexecuţiilor până la sfârşitul anului 1999 şi asupra aplicăriigaranţiilor pentru protecţia drepturilor persoanelor pasibilela pedeapsa cu moartea.8Capitolul IGENERALITĂŢIToate statele au fost invitate să participe la celde-al şaselea raport asupra pedepsei capitale, aici s-auînţeles execuţiile arbitrare sau sumare printr-un chestionarmetodologic detaliat conceput de Centrul pentru prevenireainternaţională a crimei. Era un instrument excepţionalşi novator. Pentru prima dată, rubricile distincte

Page 4: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

erau stabilite pentru ţările aboliţioniste, pentru ţările carenu aplicau pedeapsa capitală pentru infracţiunile dreptuluicomun şi pentru ţările favorabile să menţină pedeapsacapitală şi fac referinţă simultan la recursul pedepseicapitale şi aplicării garanţiilor pentru protecţia drepturilorpersoanelor pasibile de pedeapsa cu moartea. Menţinândbine ventilaţia pe vârstă şi pe sex, cea de-a şaseaanchetă abordează problemele de rasă, de etnicitate şide afiliere religioasă şi politică.Toate ţările au fost rugate: să arate măsura în careele se află în cursul dezbaterii internaţionale asupra pedepseicu moartea, ca şi evoluţia situaţiei din alte ţări şidin sânul O.N.U.; să menţioneze cercetările întreprinse,informaţiile disponibile şi treapta (gradul) sensibilităţiipublicului în ceea ce priveşte pedeapsa cu moartea; săprecizeze în ce măsură ele furnizau o cooperare tehnicăsau doreau să beneficieze de ea pentru problemele relativela pedeapsa capitală. Ţările care au menţinut pedeapsacapitală au fost rugate să precizeze sexul, vârstaşi, pentru prima dată, originea etnică şi afilierea religioasăa persoanelor condamnate la moarte sau executate.La sfârşitul anului 2000, 63 de ţări şi regiuni au participatla cea de-a şaptea anchetă cincinală, fie comple9tând chestionarul, fie furnizând alte informaţii. Numeroasestate au umplut chestionarul integral, dar câteva nuau răspuns la toate întrebările în ceea ce priveşte situaţianaţională. De exemplu, câteva ţări favorabile să menţinăpedeapsa cu moartea şi răspunzând întrebărilor nuau indicat numărul persoanelor condamnate la moarte şiexecutate pentru câţiva ani de la perioada consideratăşi/sau nu au răspuns la toate întrebările relative la garanţiilepentru protecţia persoanelor pasibile pedepsei cumoartea.Cele 63 de ţări şi regiuni se repartizează după cumurmează: 20 de ţări ale Europei Occidentale şi alte state(Germania, Austria, Australia, Belgia, Cipru, Danemarca,Spania, Finlanda, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Malta,Liechtenstein, Noua Zeelandă, Norvegia, Regatul Unit,Suedia, Elveţia şi Turcia), 13 state din Europa Orientală(Armenia, Belarus, Bulgaria, Croaţia, Estonia, fosta Republicăiugoslavă a Macedoniei, Ungaria Kazahstan,Lituania, Polonia, Republica cehă, Slovacia şi Slovenia),9 ţări din Africa (Maroc – în Africa de Nord şi Camerun,Comore, Djibuti, Eritrea, Mozambic, Niger, Rwanda şiTogo – în Africa de Sud), 11 state din America Latină şidin Caraibe (Argentina, Barbados, Brazilia, Chile,Columbia, El Salvador, Ecuador, Mexic, Peru, Uruguay,Antigua şi Barbuda), 3 state din Orientul Mijlociu (Bahrain,Irak, şi Liban), 5 state din regiunea Asiei şi Pacificului(Fiji, Indonezia, Japonia, Myanmar, Thailanda) şi 2 statedin America de nord (Canada şi Statele Unite aleAmericii). Guvernul din Statele Unite nu a umplut chestionarul,dar a trimis o scrisoare explicându-şi poziţia în

Page 5: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

legătură cu pedeapsa cu moartea, însoţită de un articolpublicat într-o revistă specializată şi date statistice pen10tru pedeapsa cu moartea pentru perioada 1994-1998,publicate în Bureau of Justice Statistics Bulletin. Informaţiileau fost egal comunicate de către următoarele organisme:Amnesty International, Comitetul Internaţionalal Crucii Roşii, Consiliul Europei, Uniunea interparlamentarăşi Organizaţia Statelor Americane.În timpul ultimilor 25 de ani s-a utilizat regulat înanchetele cincinale şi în rapoartele anuale clasarea statelorîn funcţie de utilizarea şi aplicarea pedepsei capitale,obiectivul fiind să se determine dacă ele mai menţinsau nu pedeapsa cu moartea şi, în caz afirmativ, dacăele au făcut recurs afirmativ în ultimii 10 ani. Categoriilereţinute sunt următoarele:• ţări aboliţioniste pentru toate infracţiunile, fie în timpde pace, fie în timp de război;• ţări aboliţioniste pentru infracţiunile de drept comun:- pedeapsa capitală pentru toate infracţiunile dedrept comun comise în timp de pace, ca cele enunţatede Codul penal al unei ţări date sau cele care suntcunoscute în common law (de exemplu, moarte, viol,furt cu acte de violenţă), dar execuţiile au avut loc încursul ultimilor 10 ani, în special pentru detenţiadrogurilor ilicite în scopul de a face comerţ cu ele. Înaceste ţări pedeapsa cu moartea este menţinută unicîn circumstanţe excepţionale, în special în timp derăzboi, în caz de infracţiune cu caracter militar saupentru crime contra statului, cum ar fi trădarea sauinsurecţia armată;• ţări aboliţioniste de fapt (favorabile să menţină, daraboliţioniste în practică): pedeapsa cu moartea estemenţinută legal şi ea poate fi mereu aplicată, dar eanu a mai fost aplicată de mult timp – 10 ani cel puţin.11Aceasta nu vrea să spună, mereu, că execuţiile nupot fi reluate în acest raport, aceste ţări au fost clasateca favorabile să menţină pedeapsa cu moarteaîntr-o categorie distinctă;• ţări favorabile să menţină pedeapsa cu moartea: pedepselecu moartea au fost pronunţate şi executateîn cursul ultimilor 10 ani.În câteva cazuri, ca în cel al rapoartelor anuale suplimentareprezentate comisiei drepturilor omului, primeledouă categorii au fost regrupate într-o singură categoriecorespunzând ţărilor aboliţioniste. Pentru a asiguracontinuitatea cu cele cinci anchete precedente cincinale,categoriile sus-menţionate au fost menţinute.Este rândul întrebuinţării în cele patru rapoarte cincinalesă înceapă prin a indica situaţia pedepsei capitaleîn ţările care au răspuns la sfârşit mai mult, decât la începutulperioadei cincinale. Din 49 de state care au răspunsla prima anchetă asupra pedepsei capitale (purtată

Page 6: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

asupra perioadei 1969-1973) 20 de ţări au fost aboliţionisteşi 26 au fost favorabile să menţină pedeapsa capitală.Din 74 de ţări care au răspuns la cea de-a doua anchetă(purtată în perioada 1974-1978), 26 au fost aboliţioniste(16 pentru toate infracţiunile şi 10 pentru infracţiunilede drept comun), 47 au fost favorabile să menţinăpedeapsa cu moartea şi una nu a putut să dea un răspunsconcret (în acest sens pedeapsa cu moartea a fostaplicată în câteva jurisdicţii, dar nu şi în altele).În cea de-a treia anchetă (1979-1983) au avut loc64 de răspunsuri: 25 au fost aboliţioniste (20 pentru toateinfracţiunile şi 5 pentru infracţiunile de drept comun) şi39 de ţări au fost favorabile să menţină pedeapsa cumoartea. 55 de state au răspuns la cea de-a patra an12chetă (1984-1988): 32 au fost aboliţioniste (26 pentrutoate infracţiunile şi 6 pentru infracţiunile de drept comun)şi 23 de ţări au fost favorabile să menţină pedeapsacu moartea din care 5 pot fi considerate ca aboliţionistede fapt (nici o execuţie nu a avut loc în ultimii 10ani). 34 de alte ţări au furnizat informaţii asupra pedepseicu moartea răspunzând în 1998 la ancheta O.N.U.asupra aplicării garanţiilor pentru protecţia drepturilorpersoanelor pasibile acestei sancţiuni. Astfel 89 de ţăriau răspuns la una sau la alta din aceste anchete.Cea de-a cincea anchetă purtată asupra perioadei1989-1993 a permis obţinerea unor răspunsuri privind 57de ţări, dar acest număr a trecut la 69 (66 de surse guvernamentaleşi trei organizaţii nonguvernamentale). Înacest moment 43 de ţări şi regiuni menţionate erau aboliţioniste(32 pentru toate infracţiunile din care 5 erau statenoi şi 11 pentru infracţiunile de drept comun) în timpce 26 de ţări (din care 4 erau state noi) erau favorabilesă menţină pedeapsa cu moartea. 9 dintre ele (din careun stat nou) erau considerate ca aboliţioniste de fapt.Şaizeci şi trei de guverne au participat la ce a de-aşasea anchetă fiind un număr comparabil cu cel constatatla anchetele precedente. Aproape de 2/3 dintre ele(41) au fost pentru toate infracţiunile aboliţioniste (34)sau aboliţioniste pentru infracţiunile de drept comun (7).Aproximativ 14% erau aboliţioniste de fapt (9) şi 21%erau favorabile să menţină pedeapsa cu moartea (13).Optzeci şi şapte de ţări au abolit în întregime pedeapsacu moartea, au abolit-o pentru infracţiunile dedrept comun la sfârşitul anului 2000 (Tabelul 1, SectoareleA şi B). 41, erau ceva mai puţin de jumătate (47%),au răspuns la cea de-a şasea anchetă. Se poate ca un13oarecare număr de state, aboliţioniste de mult timp, să fiestimat că cea de-a şasea anchetă nu le priveşte şi deci,nu au răspuns. De fapt, câteva dintre ele l-au făcut cunoscutSecretarului general. 26 de ţări au trimis recent(în 1998 sau 1999) informaţii despre legislaţie şi practicăîn ceea ce priveşte pedeapsa capitală pentru rapoartele

Page 7: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

anuale suplimentare prezentate Comisiei drepturiloromului. 12 dintre aceste ţări nu au răspuns la cea de-aşasea anchetă.S-ar putea ca cererile anuale de informaţii să conducăcâteva guverne să se gândească că au comunicatrecent aceste date şi nu este necesar ca ei să furnizezedin nou. Aceasta este regretabil căci rapoartele cincinalear trebui să se poată sprijini pe un evantai de informaţiimult mai larg şi pe date mult mai detaliate decât cele decare Secretarul general are nevoie pentru raportul săuanual al Comisiei drepturilor omului.În primele trei anchete cincinale proporţia ţărilor favorabilesă menţină pedeapsa cu moartea dintre cele careau răspuns oscilează între 53% şi 64%. În cea de-apatra şi cincea anchetă chiar aceste ţări au reprezentatun procentaj mai slab 42% şi respectiv 38%. Aceastătendinţă reflectă în parte de creştere al numărului ţărilorcare au devenit aboliţioniste. Acesta nu este desigurunicul motiv. De fapt în cele cinci anchete, 17 (16,5%)doar din 103 ţări sau regiuni care au rămas favorabile sămenţină pedeapsa capitală, la sfârşitul perioadei de 31decembrie 1993 au comunicat informaţii când 43% din21 ţări aboliţioniste de fapt au răspuns la chestionar.În cea de-a şasea anchetă numărul de răspuns alţărilor favorabile să menţină cu moartea nu era de locbun. Din 71 de ţări care menţineau pedepse capitale la14sfârşitul anului 2000 doar 13 (18%) au retrimis chestionarul(Tabelul 1, Sector B) şi numărul de răspuns al ţăriloraboliţioniste de fapt era decepţionant: din 36 de ţăridoar 9 (25%) au răspuns (Tabelul 1, Sector C)Comparaţiile dintre anchete sunt deci false prin faptulcă ţările care au răspuns la chestionar nu răspundmereu la chestionarul următor. Astfel 39 de ţări care aurăspuns la cea de-a cincea anchetă în 1994 nu au retrimisrăspunsul la cea de-a şasea anchetă şi alte 43%dintre ele fiind ţări favorabile să menţină pedeapsa capitală.Pe de altă parte 41% (26/63) statele care au răspunsla cea de-a cincea. Cum s-a notat în cel de-alşaselea raport volumul informaţiilor comunicate de ţăriera foarte variabil.Tabelul 1Situaţia pedepsei capitale la sfârşitul anului 2000Număr de ţărişi regiuni SITUAŢIATotal RăspunsA. Aboliţioniste pentru toate infracţiunile 76 341. Au rămas aboliţioniste pentru toate infracţiunile54 – a 23 – b2. Au devenit aboliţioniste pentru toate infracţiunile:a. mai înainte aboliţioniste pentru infracţiunilede drept comunb. mai înainte aboliţioniste de fapt

Page 8: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

c. mai înainte favorabile să menţină pedeapsacapitală6 - c4 - e12 – g5 - d2 - f4 – hTOTAL 22 11B. Aboliţioniste pentru infracţiunile de dreptcomun 11 71. Au rămas aboliţioniste pentru infracţiunilede drept comun 8 – i 7 - j2. Au devenit aboliţioniste pentru infracţiunilede drept comun:a. mai înainte aboliţioniste1 - k15b. mai înainte aboliţioniste de faptc. mai înainte favorabile să menţină pedeapsacapitală2 – lTOTAL 3C. ABOLIŢIONISTE DE FAPT 36 91. Au rămas aboliţioniste de fapt:a. Nu au semnalat nici o condamnare lamoarteb. Au semnalat condamnări la moarte18 - m14 - n4 – p32 - o1 – q2. Au devenit aboliţioniste de fapt:a. mai înainte aboliţionisteb. mai înainte aboliţioniste pentru infracţiunide drept comunc. mai înainte favorabile să menţină pedeapsacapitalăNu au semnalat nici o condamnare la moarteAu semnalat condamnări la moarte1 - r17 - s4 - t13 – v61 - u5 – wTOTAL 11 5D. FAVORABILE SĂ MENŢINĂ PEDEAPSACU MOARTEA 71 101. Au rămas favorabile să menţină pedeapsa

Page 9: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

cu moartea şi au recurs la execuţii 55 – x 10 – y2. Nici o execuţie semnalată după 1994 6 – z 1 – aa3. Au încetat să pronunţe condamnarea lamoarte şi au recurs la execuţii 1 – bb4. Aboliţioniste de fapt redevenite favorabilesă menţină pedeapsa cu moartea reluândexecuţiile9 – cc 2 - ddTOTAL GENERAL 194 63Notă privind semnificaţia indicilor din Tabelul 1a. Germania, Andora, Angola, Australia, Austria,Cambogia, Capul Verde, Columbia, Costa Rica,Croaţia, Danemarca, Ecuador, Macedonia, Finlanda,Franţa, Grecia, Guineea Bissau, Haiti, Honduras,Ungaria, Insulele Marchall, Insulele Solomon, Irlanda,Islanda, Kiribati, Liechtenstein, Luxemburg,Micronezia, Monaco, Mozambic, Namibia, Nicara16gua, Norvegia, Noua Zeelandă, Palaos, Panama, Paraguay,Ţările De Jos, Portugalia, Republica Dominicană,Republica Cehă, România, San Marino, St.Diego, Sao Tome şi Principe, Seychelles, Slovacia,Slovenia, Suedia, Elveţia, Tuvalu, Uruguay, Vanuatuşi Venezuela;b. Germania, Australia, Austria, Columbia, Croaţia, Danemarca,Ecuador, Macedonia, Finlanda, Grecia,Ungaria, Irlanda, Islanda, Liechtenstein, Mozambic,Norvegia, Noua Zeelandă, Republica Cehă,Slovacia, Slovenia, Suedia, Elveţia şi Uruguay;c. Canada, Spania, Italia, Malta, Nepal şi Regatul Unit;d. Canada, Spania, Italia, Malta, Nepal şi Regatul Unit;e. Belgia, Bolivia, Coasta de Fildeş şi Djibouti;f. Belgia şi Djibouti;g. Africa de Sud, Azerbaidjan, Bulgaria, Estonia, Georgia,Lituania, Mauricio, Polonia, Republica Moldova,Turkmenistan şi Ucraina în 1999 şi Timorul Orientaldupă ascensiunea la independenţă;h. Bulgaria, Estonia, Lituania şi Polonia;i. Argentina, Brazilia, Cipru, El Salvador, Fiji, Israel,Mexic şi Peru;j. Argentina, Brazilia, Cipru, El Salvador, Fiji, Israel,Mexic şi Peru;k. Bosnia-Herţegovina;l. Albania (în 2000) şi Letonia;m. Bhutan, Brunei Darussalam, Congo, Grenada,Madagascar, Maldive, Mali, Nauru, Niger, Papua-Noua Guinee, Republica Centrafricană, Samoa,Senegal, Sri Lanka, Surinam, Togo şi Turcia;n. Bhutan, Brunei Darussalam, Congo, Grenada,Madagascar, Maldive, Nauru, Niger, Republica Cen17trafricană, Samoa, Senegal, Surinam, Togo şiTurcia;o. Niger şi Togo;p. Mali, Papua-Noua Guinee, Sri Lanka şi Turcia;

Page 10: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

q. Turcia;r. Gambia;s. Antigua şi Barbuda, Armenia, Bermuda, Belize, Benin,Burkina Faso, Chile, Dominica, Eritrea, Gabon,Guineea, Jamaica, Mauritania, Myanmar, RepublicaDemocratică Populară Iao, Swaziland şi Iugoslavia(1999);t. Eritrea, Gabon, Republica Democratică Populară Iaoşi Swaziland;u. Eritrea;v. Antigua şi Barbuda, Bermuda, Belize, Chile, Dominica,Gabon, Guineea, Jamaica; au devenit aboliţionistede fapt în 1999: Armenia, Benin, Burkina Faso,Mauritania, Myanmar şi Iugoslavia;w. Antigua şi Barbuda, Armenia, Bermuda, Chile şiMyanmar;x. Afganistan, Algeria, Arabia Saudită, Bangladesh,Belarus, Camerun, Botswana, China, Cuba, Egipt,Emiratele Arabe Unite, Statele Unite, Etiopia, GuineeaEcuatorială, Guyana, India, Indonezia, Iran, Irak,Japonia, Libia,, Iordania, Kazahstan, Kyrghistan,Kuweit, Lesbo, Liban, Liberia, Malayzia, Mongolia,Nigeria, Oman, Uganda, Uzbekistan, Pakistan, Palestina,Siria, Coreea, Congo, Republica PopularăDemocrată Coreeană, Tanzania, Rwanda, St. Lucia,St. Vincent, Sierra Leone, Singapore, Somalia,Sudan, Tadjikistan, Taiwan, Thailanda, Vietnam,Yemen, Zambia şi Zimbabwe;18y. Belarus, Camerun, Statele Unite, Indonezia, Iran,Irak, Kazahstan, Liban, Rwanda şi Thailanda;z. Ghana, Kenya, Malawi, Maroc şi Tchad, FederaţiaRusă care a renunţat la execuţii în 1996 şi a trebuitsă abolească pedeapsa capitală;aa. Maroc;bb. Tunisia;cc. Bahamas, Bahrain, Burundi, Comore, Guatemala, Filipine,Qatar, St. Kitts et Nevis, Trinidad-Tobago;dd. Bahrain şi Comore.S-a adeverit utilă analiza fluxului răspunsuriloradresate pentru anchetele cincinale ale Secretarului general,după ce prima dintre ele, în 1975, păstrând mereuspiritul unui număr mare de state noi sau născut în timpulacestei perioade. Printre ţările şi regiunile care auputut răspunde celor şase anchete care s-au purtat pe operioadă de 30 de ani (1969-1998), 43 nu au răspuns lanici una dintre ele1. Din aceste 43 de ţări, doar 8 au răspunscererilor de informare2 adresate de Secretarul generalprivind raportul asupra aplicării garanţiilor publice,în 1998 sau raporturile anuale suplimentare prezentateComisiei drepturilor omului în 1998 şi 1999.1 Cifra nu ţine cont de şase mici ţări şi teritorii aboliţioniste care nu au pututrăspunde unui chestionar la fel de detaliat pentru motive comprehensibile.

Page 11: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Este vorba despre Andora şi Saint Siege. De asemenea, despre patru micistate insulare din Pacific. Trei ţări Antigua şi Barbuda, Bulgaria şi Camerunau răspuns la cea de-a şasea anchetă. Era pentru prima dată când ele participaula o anchetă O.N.U.2 Azerbaidjan, China, Iran, Kenya, Lesotho, Malawi, Mali şi Turkmenistan19Doar 7 din aceste 43 de state devenite aboliţionistela sfârşitul anului 20001, 13 s-au reapropiat de situaţiaţărilor aboliţioniste de fapt2 şi majoritatea (22) au rămasfavorabile să menţină pedeapsa cu moartea pe toată perioada3.Doar 63 de ţări, aproximativ o zecime din cele careau putut răspunde, au răspuns la 3 din cele 6 punctecincinale. Majoritatea (68%) erau aboliţioniste la sfârşitulanului 2000. 41 de state, aproximativ ¼ din state au răspunsla patru anchete sau mai multe.Ţările favorabile să menţină pedeapsa cu moarteaau fost reticente să răspundă anchetelor cincinale, maiales acele dintre ele care aplică cel mai adesea aceastăpedeapsă. Anchetele cincinale şi rapoartele analitice ausuferit de această reticenţă furnizând regulat informaţiiSecretarului general şi interesul acestui exerciţiu cincinalîn ansamblul său riscă să se diminueze. Este aproapejust ca ţările favorabile să menţină pedeapsa cu moartea,al căror mare număr nu publică nici o statistică ofi-1 Africa de Sud, Albania, Angola, Cambogia, Coasta de Fildeş, Guineea Bissauşi Honduras2 Bhutan, Congo, Dominica, Gabon, Gambia, Grenada, Mali, Mauritania,Myanmar, Nauru, Papua-Noua Guinee, Republica Centrafricană şiSwaziland. Mali şi Myanmar au răspuns la ancheta asupra garanţiilor din1987.3 Arabia Saudită, China (care a răspuns la ancheta asupra garanţiilor din 1987şi la ancheta privind raportul anual prezentat Comisiei drepturilor omului din1999), Guyana, Guineea Ecuatorială, Somalia, Arabia Libiană, Kenya, Lesbo(care au răspuns anchetei din1987), Liberia, Mongolia, Nigeria, Oman,Uganda, Republica Democrată Congo, Republica Islamică Iran (care a indicatcă această problemă ar trebui să rămână în cadrul Comisiei pentru prevenireacrimei şi justiţiei penale, dar care nu a răspuns la cea de-a şaseaanchetă), Saint Kitts şi Nevis, Santa Lucia, Saint Vincent şi Grenadine, SierraLeone, Somalia, Vietnam, Yemen şi Zimbabwe.20cială asupra recursului acestei pedepse ar trebui să sereculeagă informaţiile în cadrul unei anchete.De aceea, conform mandatului cuvenit acestei perioadeşi pentru a obţine un fond mai fidel al acestei situaţiide aplicare a pedepsei cu moartea şi de garantareaprotecţiei drepturilor persoanelor pasibile la pedeapsa cumoartea din lumea întreagă, al şaselea raport cincinal alSecretarului general se sprijină pe date provenind din diversesurse.În particular a fost nevoie să se profite de acestesurse exterioare cu scopul de a se asigura numărul pedepselorcapitale pronunţate şi executate în lume începândcu perioada de studiu. În această privinţă se cuvine

Page 12: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

să se sublinieze interesul care reprezintă în particularrapoartele raportorului special asupra execuţiilor extrajudiciaresumare sau arbitrare, rapoartele şi comunicateleComitetului drepturilor omului, rapoartele Secretariatuluigeneral, Comisiei drepturilor omului, un raport al Organizaţieipentru Securitate şi Cooperare în Europa(O.S.C.E.), rapoartele prezentate ansamblului parlamentaral Consiliului Europei şi diverse publicaţii ale acestuiadin urmă. Aceste date utile au fost egal colectate dinstatistici naţionale şi rapoarte guvernamentale, ca şi dupăsurse universitare şi de organizaţiinonguvernamentale, în particular Amnesty International.Datele cele mai recente pentru 1999-2000 menţionate încel de-al şaselea raport completează informaţiile furnizatede anchetă.21Capitolul IIEVOLUŢIA SITUAŢIEI PRIVIND PEDEAPSA CAPITALĂÎN CURSUL PERIOADEI 1994-2000Răspunsurile primite şi informaţiile reculese, precumşi alte surse au fost analizate conform schemei stabilitepentru a cincea anchetă purtată în perioada 1989-1993. Ţările au fost clasate în funcţie de situaţia lor privindpedeapsa cu moartea la începutul perioadei cincinaleîn ianuarie 1994, raportată la toate modificărileaduse legislaţiei şi practicii în cursul următorilor cinci anipână la sfârşitul anului 2000, putând fi percepută facil şievaluată precis.SECŢIUNEA 1Ţări care au abolit pedeapsa cu moartea pentrutoate infracţiunile la începutul anului 1994Ţări rămase aboliţioniste la începutul anului 1994La începutul anului 1994 cinzeci şi cinci de ţări auabolit pedeapsa cu moartea pentru toate tipurile de infracţiuni.(Tabelul 1 pct. a şi r). Este vorba, în special, de20 dintre 63 de ţări care au răspuns anchetei a şasea:Germania, Danemarca, Ecuador, Fosta Republică Iugoslavăa Macedoniei, Finlanda, Grecia, Ungaria, Irlanda,Islanda, Liechtenstein, Mozambic, Noua Zeelandă,Norvegia, Republica Cehă, Slovacia, Suedia, Slovenia,Elveţia şi Uruguay. Doar una dintre ele, Ecuador, a semnalatcă pedeapsa capitală ar putea servi într-un cazeşuat să se măsoare dezvoltarea criminalităţii. În aceastăţară principala problemă este şomajul cu toate consecinţelesale: sărăcia, criminalitatea şi ignoranţa.22Ţări care au restabilit pedeapsa cu moarteaDoar una din 32 de ţări total aboliţioniste care nuau răspuns la cea de-a şasea anchetă a restabilit pedeapsacapitală. În Gambia, ţară aboliţionistă pentru toateinfracţiunile în 1994, consiliul provizoriu de forţearmate a restabilit pedeapsa capitală printr-un decret publicatîn 1995. Totodată, fiind dat faptul că nici o execuţie

Page 13: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

nu a avut loc de la lovitura de stat şi că ultima execuţiea avut loc în 1981,Gambia este clasată printre ţărileaboliţioniste de fapt. Două state din Statele Unite au restabilitpedeapsa cu moartea: Kansas în 1994 şi NewYork în 1995, dar nici o execuţie nu a avut încă loc. Nicio altă ţară nu a avut în vedere să restabilească pedeapsacapitală.La începutul perioadei cincinale, 55 de ţări şi regiuniau abolit total pedeapsa cu moartea. La sfârşitulacestei perioade, toate, în afară de una, au rămas aboliţioniste.SECŢIUNEA 2Ţări care au abolit pedeapsa cu moartea pentruinfracţiunile de drept comun la începutul anului1994Ţări care au devenit aboliţioniste pentru toate infracţiunileLa începutul anului 1994, 14 ţări au abolit pedeapsacu moartea pentru infracţiunile de drept comun, darnu şi pentru infracţiunile ce relevă un drept particular,comise în timp de război sau de pace (Tabelul 1 – notelec şi i).23Dintre aceste 14 state au răspuns la cea de-a şaseaanchetă: Argentina, Brazilia, Canada, Cipru, ElSalvador, Italia, Fiji, Spania, Malta, Mexic, Peru, şi RegatulUnit. Cinci ţări au devenit aboliţioniste pentru toateinfracţiunile în perioada 1994-2000. Două dintre acesteţări, Italia – 1994 şi Spania – 1995 au abolit pedeapsa cumoartea pentru toate infracţiunile. Alte două ţări, Canadaşi Regatul Unit, au făcut acelaşi lucru în 1998. În Canada,ministrul apărării a prezentat un proiect de lege pentrua modifica Legea relativă la apărarea naţională carea avut ca efect replasarea pedepsei capitale pentru detenţiaveşnică în calitate de pedeapsă maximalăaplicabilă câtorva infracţiuni comise în timp de război,conform legii militare1.Când Parlamentul Regatului Unit a adoptat Crimeand Discorder Act (lege asupra criminalităţii şi insurecţiei)din 1998, un amendament a fost introdus de unmembru al Parlamentului fără efect, cu scopul de a facesă se reţină textele de lege, faptul vechi şi inaplicabil putândfrâna pedeapsa capitală, de exemplu trădarea şi pirateria.Ulterior, pedeapsa cu moartea pentru infracţiunilecu caracter militar de orice fel a fost abolită în virtuteaunei clauze inserate în Human Rights Act (lege relativăla drepturile omului) din 1998. Malta a abolit pedeapsacu moartea pentru toate infracţiunile cu caracter militaradoptând în martie 2000 legea purtând amendamentullegii asupra forţelor armate. Ea a devenit deci aboliţio-1 Amnesty International, The Death Penalty Worldwide. Developments in 1998(Condics), mai 1999 (No ACT 50/04/99)24nistă pentru toate infracţiunile1. De altfel, Cipru, al căruicod penal este model pentru codul penal englez, a abolit

Page 14: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

pedeapsa cu moartea pentru trădare şi piraterie în 1999.Totodată, această ţară trebuie să mai abolească pedeapsacu moartea pentru toate infracţiunile cu caractermilitar.Printre statele care nu au răspuns la cea de-a şaseaanchetă, unul, Nepal, este devenit întreg aboliţionist.Articolul 12 al Constituţiei Regatului Nepal, care a intratîn vigoare în 1990, stipulează că nici o lege cu privire lapedeapsa capitală nu ar trebui să fie adoptată. Legislaţiaîn vigoare ar trebui să fie revizuită printr-o amânare deun an pentru a o înapoia conform acestei dispoziţii şi altora.În 1997 Curtea Supremă din Nepal a decis că dispoziţiilerelative la pedeapsa capitală care s-au menţinutîn caz de spionaj sau de atentat contra familiei regale(când această pedeapsă a fost abolită pentru toate infracţiunileîn 1990) ca fiind de ordin caduc, confirmândastfel că constituţia interzice pedeapsa capitală. În consecinţă,dacă se consideră împreună ţările care au răspunsla cea de-a şasea anchetă şi cele ce nu au răspuns,dintre toate, şase state nu aparţineau mai înaintecategoriei „aboliţioniste pentru infracţiunile de drept comun”sunt de acum înainte „aboliţioniste pentru toate infracţiunile”.1 Amnesty International, The Death Penalty Worldwide. News (Londra), septembrie2000 (No ACT 53/03/00)25Ţări care au rămas aboliţioniste pentru toate infracţiunilede drept comunCea mai mare dintre ţări care au rămas aboliţionistepentru infracţiunile de drept comun sunt considerateca aboliţioniste de fapt pentru toate infracţiunile, chiardacă măsurile nu au fost luate pentru a suprima pedeapsacu moartea pentru toate infracţiunile cu caracter militarîn timp de război cu străinătatea. Aceasta se explicăprin faptul că execuţiile în aceste circumstanţe sunt considerateca o eventualitate foarte îndepărtată. De fapt,sunt mulţi ani de când aceste circumstanţe nu s-au manifestat.Acest punct de vedere este predominant în ţărilecare au răspuns la anchetă (Argentina, Brazilia, Cipru, ElSalvador, Fiji, şi Mexic) şi probabil în ţara care nu a răspuns(Israel). De exemplu, El Salvador a indicat că, învirtutea articolului 28 din Constituţia Republicii, pedeapsacu moartea nu putea fi aplicată decât în cazuri precizatede legea militară în timpul unui conflict internaţionalşi practic, aceasta revine să interzică pedeapsa cu moarteaîn cazul în care ea nu era aplicată decât cu titlu excepţionalîn cazul sus menţionat. Peru, care a lărgitcâmpul de aplicare potenţială a pedepsei cu moartea în1993 în cadrul reformei constituţiei pentru două infracţiunidirijate contra statului: trădarea şi terorismul comispe teritoriul naţional1, a făcut să se observe că nimeni nua fost executat în virtutea acestor dispoziţii.Astfel, la începutul anului 1994, 14 ţări erau aboliţionistedoar pentru infracţiuni de drept comun. Şase sunt

Page 15: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

1 Comisia acestor acte în cadrul unui conflict internaţional reprezenta deja oinfracţiune pasibilă pedepsei cu moartea26devenite aboliţioniste pentru toate infracţiunile şi opt nuşi-au modificat situaţia în timpul perioadei cincinale.SECŢIUNEA 3Ţări favorabile să menţină pedeapsa cu moarteaîn 1994La începutul perioadei cincinale, 94 de ţări puteausă fie clasate printre ţările favorabile să menţină pedeapsacu moartea şi alte 30 dintre ţările favorabile sămenţină pedeapsa capitală, dar considerate aboliţionistede fapt pe motiv că nimeni nu a fost executat de cel puţin10 ani.Ţări favorabile să menţină pedeapsa cu moarte careerau aboliţioniste de fapt la începutul anului1994Şapte dintre ţările care au răspuns acestei ancheteerau considerate ca aboliţioniste de fapt la începutulanului 1994 pe motiv că nu au recurs la nici o execuţiede cel puţin 10 ani: Belgia (1950), Bahrain (1977), Comore(1975), Djibouti (1977), Niger (1976), Togo (1979)şi Turcia (1984).Ţări aboliţioniste de fapt care au abolit pedeapsacapitalăÎntre 1994 şi 1998, Belgia şi Djibouti au devenitaboliţioniste pentru toate infracţiunile. În Djibouti, codulpenal reformat şi codul de procedură penală au intrat învigoare în ianuarie 1995. Doar o persoană a fost maiînainte condamnată la moarte pentru terorism şi pedeapsasa a fost comutată într-una de întemniţare pe vi27aţă în 1993. În această ţară decizia de abolire a pedepseicapitale a fost luată în acord cu o opinie publică şi pebaza unei voinţe politice şi pe date concrete. Belgia, careoferă exemplul elocvent al unei ţări aboliţioniste defapt, unde ultima execuţie a avut loc în 1990, a abolit înfinal pedeapsa cu moartea în iulie 1996.Articolul 17 din Constituţia din 1967 a Boliviei, carea fost modificată în 1995, interzice aplicarea pedepsei cumoartea. În ciuda acestei interdicţii, codul penal din1993, prevede aplicarea pedepsei capitale. Pentru a alinialegislaţia, Congresul, prin Legea 1768 din 1997 aabolit oficial pedeapsa cu moartea pentru toate infracţiunilede drept comun şi infracţiunile dirijate contra intereselorstatului. Pedeapsa nu a fost încă abolită oficialconform cu codul militar, dar Constituţia o ia înainteacodului militar. Guvernul Bolivian a confirmat într-un răspunsanterior Organizaţiei Naţiunilor Unite că pedeapsacapitală a fost abolită în dreptul civil şi militar1.În iulie 2000, odată cu adopţia prin referendum aunei noi constituţii, Coasta de Fildeş, unde ultima execuţiedatează din 1960, a abolit pedeapsa cu moartea pentrutoate infracţiunile.

Page 16: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

O altă ţară care nu a răspuns la cea de-a şaseaanchetă, a trecut de la aboliţionismul de fapt, la aboliţionismulpentru infracţiunile de drept comun. Este vorbadespre Bosnia-Herţegovina. În septembrie 1997, Cameradrepturilor omului a Comisiei drepturilor omului a deciscă pedeapsa capitală nu ar putea să fie aplicată pentru1 Hands of Cain, Towards Abolition: The Law and Politics of the Death Penalty(Roma, noiembrie 1998), pag. 183-18428infracţiunile comise în timp de pace. De altfel, 5 ţări aboliţionistede fapt au devenit aboliţioniste.Ţări care au rămas aboliţioniste de faptOptsprezece ţări au rămas aboliţioniste de fapt dela începutul anului 1994 până la sfârşitul anului 2000.Trei dintre ele au răspuns la anchetă: Niger, Togo şiTurcia. Se pare, după răspunsurile din Niger şi din Togo,că aceste ţări ar fi rămas ferm ataşate la această situaţiede fapt, căci nici o pedeapsă cu moartea nu a fost aplicatăîn perioada 1994-1999. Totodată, se pare că în tribunaleleturce ar fi continuat să se pronunţe pedepselecu moartea: 19 pentru infracţiunile de drept comun şi 11pentru infracţiunile contra statului. Era vorba despre alte15 ţări care nu au răspuns la cea de-a şasea anchetă,nici o pedeapsă cu moartea nu a fost semnalată de altesurse în timpul perioadei considerată subiectul a 12 dintreele (Bhutan, Brunei Darussalam, Congo, Grenada,Madagascar, Maldive, Nauru, Republica Centrafricană,Samoa, Senegal, Surinam şi Togo), dar pedepsele cumoartea au continuat să fie aplicate în alte trei ţări (Mali,Papua-Noua Guinee şi Sri Lanka).Ţări aboliţioniste de fapt care au reluat execuţiileÎn timpul perioadei cincinale, totodată, două dintreţările aboliţioniste de fapt au răspuns la cea de-a şaseaanchetă, Comore şi Bahrain, au reluat execuţiile. În1997, Comore au recurs la primele lor execuţii după ascensiuneala independenţă din 1995. doi oameni adulţi,recunoscuţi vinovaţi de moarte au fost executaţi. După19 ani de aboliţionism de fapt, Bahrain a restabilit pe29deapsa capitală, un om adult a fost executat pentru asasinareaunui agent de forţă publică.Cinci alte ţări (din care nici una nu a răspuns la ultimaanchetă) au reluat execuţiile între 1994-1998. unom adult a fost executat în Trinidad-Tobago în iulie 1994când procedurile de apel au fost încă în instanţă. Eravorba de prima execuţie din această ţară după 15 ani.Guatemala a recurs la primele sale execuţii în1996, Bahamas a condamnat la moarte un om adult, carea fost prima persoană executată după 1984. Burundi aexecutat 6 adulţi în 1997 pe motivul participării la masacruîn 1993, ceea ce reprezintă primele execuţii după1981. în 1998, după o perioadă de 13 ani, Saint Kitts etNevis a executat un om adult pentru moarte.În 1999, în Filipine un om adult a fost executat pentru

Page 17: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

violul unui copil. Este vorba despre prima execuţiedupă 23 de ani. După o perioadă de 11 ani fără execuţii,doi bărbaţi şi o femeie, adulţi, au fost executaţi pentrucrimă în Qatar1. Deşi nici o execuţie nu a avut încă loc înSri Lanka, guvernul vizează serios restabilirea pedepseicu moartea. Tribunalele continuă să impună pedeapsacapitală. După şase ani 1994-1999, 435 de pedepse cumoartea au fost pronunţate dintre care 68 în 1999.Pentru a rezuma, 30 de ţări erau considerate caaboliţioniste de fapt la începutul anului 1994. La sfârşitulanului 2000, cinci dintre ele au devenit aboliţioniste pentrutoate infracţiunile şi una pentru infracţiunile de dreptcomun. Opt dintre cele 30 de ţări au reluat execuţiile,trecând astfel în categoria ţărilor favorabile pedepsei cu1 Amnesty International, The Death Penalty Worldwide. News (Londra), iunie2000 (No ACT 53/02/00)30moartea. Aceasta înseamnă că 18 din 30 de ţări considerateau rămas aboliţioniste de fapt (Tabelul 1 – punctulm). O altă ţară care a rămas aboliţionistă de fapt, areluat execuţiile un an mai târziu. Astfel nouă ţări careerau aparent aboliţioniste au restabilit pedeapsa cumoartea. Demersul acestor ţări arată că simpla absenţăa execuţiei, chiar pe o perioadă mai lungă, nu poate săgaranteze un aboliţionism de fapt.Aceste date, considerate global, vor să spună cănoţiunea de aboliţionism de fapt, fondat unic pe criteriulnumărului anilor trecuţi fără execuţii, nu are practic credibilitateape care am putea-o atribui la un moment dat.Când numeroase ţări au devenit aboliţioniste într-o mareparte, nu mai pare necesar, nici politic avantajos, săconsiderăm ţările aboliţioniste de fapt ca şi cum ele araparţine unei sub-categorii a grupului aboliţionist. Chiardacă ele nu au indicat clar intenţia lor de suprima pedeapsacapitală din legislaţia lor şi de a se subscrie convenţiilorinternaţionale care prescriu restabilirea sa, artrebui mai ales să fie considerate ca o sub-categorie astatelor favorabile să menţină pedeapsa cu moartea,chiar dacă câteva par să se orienteze spre aboliţionism.Ţări care menţin şi aplică pedeapsa cu moartea laînceputul anului 1994Diverse surse permit să se stabilească cum că laînceputul anului 1994, ţările şi regiunile care menţin pedeapsacu moartea în dreptul lor penal şi care l-au aplicatrecurgând la execuţii în cursul a 10 ani anteriori erauîn număr de 94. Doar 21 dintre aceste state (aproximativ22% din total) au răspuns la cea de-a şasea anchetă:Antigua et Barbuda, Armenia, Barbados, Belarus,31Bulgaria, Camerun, Chile, Eritrea, Estonia, Statele Unite,Indonezia, Irak, Japonia, Kazahstan, Liban, Lituania,Maroc, Myanmar, Polonia, Rwanda, Thailanda.Din aceste 21 de state, 10 fie au abolit pedeapsa

Page 18: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

cu moartea, fie au devenit aboliţioniste de fapt la sfârşitulanului 2000. Nu s-a prevăzut aparent abolirea pedepseicu moartea în 11 ţări (Belarus, Camerun, Statele Unite,Indonezia, Irak, Japonia, Kazahstan, Liban, Maroc,Rwanda şi Thailanda). Kazahstan a semnalat că a redusnumărul infracţiunilor atât de drept comun, cât şi cele relevantela dreptul particular, pasibile la pedeapsa cumoartea.Ţări care au devenit aboliţionisteBulgaria, Estonia, Lituania şi Polonia au abolit totalpedeapsa capitală în 1998. Aceasta a fost abolită în decembrie1998 în Bulgaria (9 ani de la ultima execuţie) caurmare a unei iniţiative prezidenţiale, reluată de comisiajuridică. Ultima execuţie în Estonia datează din 1991,când condamnările la pedeapsa cu moartea au continuatsă fie pronunţate pentru moarte calificată (13 în 1994-1998). Parlamentul estonian a abolit total pedeapsa cumoartea în mai 1998, după ratificarea din martie 1998 aProtocolului no 6 al Comisiei europene de apărare adrepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (Convenţiaeuropeană a drepturilor omului)1. În răspunsul său dinchestionar Estonia a declarat că abolirea rezultă simultandintr-o voinţă politică şi din influenţa exercitată deinstrumente şi de politica Organizaţiei Naţiunilor Unite.Lituania nu a mai recurs la nici o execuţie din iulie 1995,1 Consileil l’Europe, Recueil des Traites europeens, no 532dată în care un moratoriu asupra execuţiilor a fost declarat,care ar trebui să desfunde abolirea pedepsei cumoartea. În decembrie 1998, cu scopul de a aboli pedeapsacapitală pentru toate infracţiunile penale, autorităţilelituaniene au învinuit această schimbare ca fiind denatură politică. În aprilie şi septembrie 1998, pedeapsacu moartea a fost înlocuită prin întemniţarea pe viaţă şinici o execuţie nu a avut loc.Prin răspunsul său, Polonia a indicat că între 1994şi 1998, iniţiativele au fost luate pentru a restabili pedeapsacu moartea. Ea a precizat, după exemplulEstoniei şi Lituaniei, că decizia de a aboli pedeapsa cumoartea s-a fondat pe mai mulţi factori: voinţa politică,concluziile anchetelor oficiale şi influenţa politică preconizatăde O.N.U..În afară de Bulgaria, Estonia, Lituania şi Polonia, 5ţări care nu au răspuns la cea de-a şasea anchetă şi careerau favorabile să menţină pedeapsa capitală au devenitaboliţioniste pentru toate infracţiunile din timpul perioadei1994-1998: Africa de Sud, Azerbaidjan, Georgia,Mauritius şi Republica Moldova. În iunie 1995, CurteaConstituţională sud-africană a restituit un arest după carepedeapsa capitală era anticonstituţională, fără a precizatotodată, dacă aceasta privea şi crima de trădare întimp de război. Răspunsul a fost adus doi ani mai târziu,când legea purtând modificările Codului penal (Criminal

Page 19: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Law Amendment Act) a suprimat toate legile cu referinţăla pedeapsa capitală, de exemplu trădarea în timp derăzboi. Guvernul reformist mauritian a refuzat să semneze,dar proiectul a fost prezentat din nou, cu succes, şiel a obţinut forţa legii fără acordul preşedintelui.33La sfârşitul anului 1995, Parlamentul RepubliciiMoldova a votat în unanimitate în favoarea eliminării pedepseicu moartea din Codul penal. În noiembrie 1997,doar un membru al Parlamentului georgian se opuneunei propuneri a preşedintelui din Georgia care ţinea deînlocuirea, pentru toate infracţiunile, a pedepsei cumoartea, cu închisoarea pe viaţă.Abolirea completă a pedepsei cu moartea de cătreParlamentul din Azerbaidjan în februarie 1998, proveninddintr-un moratoriu asupra execuţiilor, declarat în iunie1993, a făcut posibilă apariţia unui proiect de legedepus de preşedintele republicii în scopul sprijinirii drepturiloromului.La aceste nouă state mai înainte favorabile sămenţină pedeapsa cu moartea s-au adăugat în 1994 altepatru ţări şi regiuni, din care una a devenit aboliţionistăpentru infracţiunile de drept comun (Letonia), şi trei(Turkmenistan, Ucraina şi teritoriul Timorului Oriental)pentru toate infracţiunile, ceea ce înseamnă 13 ţări şiregiuni în total mai înainte favorabile să menţină pedeapsacu moartea care au devenit aboliţioniste între începutulanului 1994 şi sfârşitul anului 2000. Deşi Codulpenal lituanian din 1998 a menţinut pedeapsa capitală,ea a fost abolită de fapt pentru toate infracţiunile dedrept comun în timp de pace, atunci Letonia a ratificatProtocolul no6 al Convenţiei europene a drepturilor omului.De altfel, teritoriul Bermudelor, depinzând de RegatulUnit, a abolit pedeapsa cu moartea în 1999. înTurkmenistan, evoluţia pe plan politic şi practic a fostremarcabilă. Dacă nici o cifră oficială nu a fost publicatăse estimează că mai bine de 100 de persoane au fost34executate în fiecare an, în perioada 1994-1996. NoulCod penal adoptat în 1997 prevede până la 17 infracţiunipasibile pedepsei cu moartea, dar la 1 ianuarie 1999,preşedintele a anunţat un moratoriu asupra execuţiilor şi,în decembrie, el a abolit complet această pedeapsă prindecret1.Deşi Ucraina a acceptat să declare un moratoriuimediat asupra execuţiilor şi să ratifice Protocolul no 6 alConvenţiei europene într-un răgaz de 3 ani, execuţiilesunt urmărite masiv. 180 de persoane au fost executatela începutul anului 1996 la intrarea în vigoare a moratoriuluidin 11 martie 1997. În decembrie 1999, Curtea supremăa declarat că toate dispoziţiile Codului penalavând legătură cu pedeapsa cu moartea, sunt incompatibilecu articolele 27 şi 28 din Constituţia ucraineană2. În

Page 20: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

sfârşit, în februarie 2000, Parlamentul ucrainean a suprimatdin Codul penal, din Codul de procedură penală şidin codul penitenciar al ţărilor disponibile relative la pedeapsacu moartea.La ascensiunea de independenţă obţinută deIndonezia în 1991, Timorul Oriental a abolit complet pe-1 Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa, „The Death penalty onO.S.C.E area: a survey - January 1998- Juny 1999”, document de informaţii,no 1999/1, 19992 Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa, „The Death penalty onO.S.C.E area: a survey - January 1998- Juny 1999”, document de informaţii,no 1999/1, 1999Consiliul Europei, „Compliance with member states commitments”,AS/Inf/1999Sergiy Holovaty, „Abolishing the Death Penalty in Ukraine: difficulties real orimagined?”The Death Penalty in Europe (Consiliul Europei, 1999)35deapsa cu moartea. Albania a început să ia măsuri învederea abolirii oficiale a pedepsei capitale. Pedepselecu moartea au continuat să fie pronunţate, dar ultimaexecuţie datează în 1995. În iunie 1996, preşedinteleParlamentului a anunţat într-o declaraţie semnată înscopul adeziunii la Consiliul Europei că Albania a declaratun moratoriu asupra execuţiilor până când pedeapsacu moartea să fie abolită. În decembrie 1999, Curteaconstituţională a descoperit un arest după care pedeapsacapitală era anticonstituţională. În septembrie 2000,Albania a abolit pedeapsa cu moartea pentru infracţiunilede drept comun şi a ratificat Protocolul no 6 al Convenţieieuropene pentru drepturile omului.Pe scurt, 12 ţări care erau favorabile să menţinăpedeapsa cu moartea în 1994 au devenit aboliţionistepentru toate infracţiunile şi două pentru infracţiunile dedrept comun la sfârşitul anului 2000 (Tabelul 1 - puncteleg şi i)Ţări care au devenit sau sunt numite aboliţioniste de faptA fost dificil, la sfârşitul anchetei efectuate, de aclasa Armenia, Chile, Eritrea şi Myanmar după situaţialor vizavi de pedeapsa capitală. În Eritrea, această situaţieva rămâne incertă până la intrarea în vigoare a unuinou cod penal, dar nici o condamnare la moarte nu paresă fi fost pronunţată din 1994, de asemenea, nici o sentinţăde condamnare la moarte nu a fost executată din1989.Armenia a semnalat că ea nu a executat nici o persoanădin 1991, deşi condamnările la moarte sunt mereupronunţate. Răspunsul Armeniei arată că guvernul are în36vedere abolirea pedepsei cu moartea. După surselenonguvernamentale, un proiect de lege a fost mai întâiprezentat în 1997 cu sprijinul preşedintelui, care era laoriginea moratoriului execuţiilor decretate în 1991, aşteptând

Page 21: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

promulgarea unui nou cod penal care să suprimepedeapsa cu moartea de pe lista pedepselor prescrise.La sfârşitul anului 1999, codul penal nu a fost mereuaprobat de Parlamentul armean, deşi moratoriul de faptasupra execuţiilor a rămas în vigoare1.În răspunsul său Armenia este clasată ca aboliţionistăde fapt şi ea a semnat Protocolul no 6 al Convenţieieuropene pentru drepturile omului în ianuarie 2001.Nici o execuţie nu a fost semnalată în Chile din1985 şi această ţară a devenit deci aboliţionistă de fapt,la sfârşitul anului 1995. Myanmar a declarat în răspunsulsău la anchetă că ea era aboliţionistă de fapt. Ea nu aindicat data ultimei execuţii, dar sunt motive care aratăcă aceasta a avut loc în 1989. condamnările la moarteau fost pronunţate în ultimii ani, dar Myanmar nu a furnizatstatistici asupra acestui punct.Barbados a devenit aboliţionistă de fapt în 1994.Cinci alte ţări care nu au răspuns la cea de-a cincea anchetăau devenit aboliţioniste de fapt: Guineea în Africade Vest, Antigua şi Barbuda, Belize, Dominica şi Jamaicaîn Caraibe.1 Documentul oficial al Adunării generale, a cincizecea sesiune, Supliment no40, vol. I (A/50/40)Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa, „The Death Penalty inthe O.S.C.E. area: a survey, January 1998-June-1999”, document de informaţieno 1999/137În toate aceste şase ţări, pedepsele cu moartea aufost pronunţate în cursul perioadei considerate şi în multedintre ele, persoanele întemniţate în urma condamnăriila moarte au rămas în anticamera morţii. Guvernul jamaicana arătat că el ar putea urma exemplul luiTrinidad-Tobago şi să reia execuţiile.Şapte alte ţări care nu au răspuns anchetei au devenitaboliţioniste de fapt la sfârşitul anului 1999: Benin,Burkina Faso, Gabon, Mauritania, Republica DemocratăPopulară Iao, Swaziland, şi Iugoslavia. Majoritatea acestorţări au continuat să pronunţe pedeapsa cu moartea şinu se ştie precis dacă aceste state au renunţat să recurgăla aceste pedepse. Este foarte important că aceste17 ţări (Tabelul 1 – punctul s) care erau favorabile sămenţină pedeapsa cu moartea la începutul anului 1994au devenit aboliţioniste de fapt, la sfârşitul anului 2000ceea ce semnifică o diminuare a numărului ţărilor undeexecuţiile au loc regulat.Ţări care au rămas favorabile să menţină pedeapsa cumoarteaAstfel, 63 de ţări şi regiuni nu şi-au modificat situaţiavizavi de pedeapsa capitală între 1994 şi sfârşitulanului 2000. cinci dintre ele (Ghana, Kenya, Malawi,Maroc şi Ciad) nu au recurs la nici o sentinţă între 1994şi 2000, deşi ele au continuat să pronunţe condamnări lamoarte. În iulie 1999, preşedintele din Malawi a comutat

Page 22: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

toate condamnările la moarte. El nu a semnat nici un ordinde execuţie din 1994 şi a declarat că nu va faceacest lucru nici în viitor.În Federaţia Rusă, un moratoriu asupra execuţiilora intra în vigoare prin decret prezidenţial în august 1996,38deşi execuţiile urmărite în Cecenia, în virtutea legii islamicedin 1997, 1998 şi 19999, ani în care mai puţin de13 persoane au fost executate. În momentul adeziuniisale la Consiliul Europei în 1996, Federaţia Rusă s-aangajat să renunţe la pedeapsa cu moartea şi să ratificeProtocolul no 6 al Convenţiei europene a drepturilor omuluiîntr-un răgaz de trei ani. La sfârşitul anului 1999, eanu abolit nici pedeapsa cu moartea în drept, nici nu a ratificatProtocolul no 6. Pedeapsa capitală era în realitateinterzisă printr-o decizie a Curţii constituţionale luată înfebruarie 1999, care stipula că această pedeapsă nu arputea fi pronunţată decât atunci când toţi indivizii din cele89 de republici, regiuni şi teritorii ale federaţiei voracorda dreptul la un proces.În prezent acesta nu este un caz decât în nouă republici.În iunie 1999, după informaţiile furnizate de Organizaţiapentru securitate şi cooperare în Europa(O.S.C.E.), preşedintele Federaţiei Ruse a semnat undecret de comutare a sentinţelor tuturor condamnaţilor lamoarte, fie în pedepse cu închisoarea pe viaţă, fie în pedepsecu închisoare pe 25 de ani. De aceea, sunt multemotive să credem că într-o perioadă relativ scurtă, FederaţiaRusă va fi un stat aboliţionist.Ultimele execuţii semnalate în Tunisia datează din1991. de atunci se pare că nici o condamnare la moartenu a fost pronunţată şi nimeni nu a fost executat. Tunisiaeste poate în curs de a deveni un stat aboliţionist defapt. Este foarte important moratoriul asupra execuţiilorcare a fost declarat în ianuarie 2000 de guvernatorul statuluiIllinois din Statele Unite. Acesta a lansat o anchetăasupra pedepsei cu moartea în acest stat pentru a răspundepreocupărilor suscitate prin faptul că unele per39soane au fost condamnate pe nedrept la pedeapsa capitală.Preşedintele Filipinelor a comutat în pedeapsă dereclusiune pe viaţă sentinţa a 13 din 120 de persoane acăror condamnare la moarte a fost confirmată de Curteasupremă şi a declarat, în martie 2000, un moratoriu asupraexecuţiilor până la sfârşitul anului pentru a celebra a2000-a aniversare de la naşterea lui Hristos. Mai bine deo mie de deţinuţi se găsesc încă în cartierul condamnaţilorla moarte în Filipine.Un moratoriu impus în 1998 asupra execuţiilor dinKyrghistan a fost prorogat de preşedinte până în decembrie2001. Pedepsele cu moartea continuă să fie pronunţate1.Cinzeci şi cinci de ţări care au rămas favorabile sămenţină pedeapsa cu moartea au procedat la execuţii încursul perioadei 1994-2000 (Tabelul 1 – punctul x) şi nimic

Page 23: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

nu indică intenţia acestora de a aboli curând aceastăpedeapsă.SECŢIUNEA 4Situaţia pedepsei capitale la sfârşitul anului 2000; recapitulareaschimbărilor intervenite după începutulanului 1994Odată trecute în revistă schimbările survenite după1994, este favorabilă clasarea ţărilor după situaţia lor lasfârşitul anului 2000. Astfel se poate vedea în câte ţărisituaţia pedepsei cu moartea a evoluat şi în ce manieră,după debutul anchetei din 1994. aceste date fac obiectulTabelului 1.1 Amnesty International, Death Penalty News (Londra), decembrie 2001 (NoACT 53/001/2001) – pct. 4 şi 640Principala concluzie care se degajează din cea deaşasea anchetă cincinală este că ţările au devenit aboliţionistedupă un ritm susţinut. În cursul perioadei 1989-1993, 21 de ţări au abolit pedeapsa capitală, din care 19pentru toate infracţiunile comise în timp de pace ca şi întimp de război (cinci dintre ele au abolit deja pedeapsacapitală pentru infracţiunile de drept comun).Ritmul acestei evoluţii a fost considerat foarte remarcabilîn raport cu cea de-a cincea anchetă. În cursulperioadei 1994-1998, alte 18 ţări1 au abolit pedeapsa cumoartea, 17 pentru toate infracţiunile (5 dintre ele aboliserădeja pedeapsa capitală pentru infracţiunile de dreptcomun) şi 1 pentru infracţiunile de drept comun pe timpde pace. Mai mult, în 1999 şi în 2000, alte cinci ţări audevenit aboliţioniste pentru toate infracţiunile (din careuna abolise deja pedeapsa capitală pentru infracţiunilede drept comun2) şi alte 2 ţări au devenit aboliţionistepentru infracţiunile de drept comun3, ceea ce calculeazăîn total 25 de state (din care 22 sunt aboliţioniste pentrutoate infracţiunile şi 3 pentru infracţiunile de drept comun).Dat fiind faptul că un număr mic de state democraticeau luat naştere în cursul ultimei perioade de timp şică grupul ţărilor sau regiunilor favorabile să menţină pedeapsacu moartea şi susceptibile să fie reticente la1 Africa de Sud, azerbaidjan, Belgia, Bolivia, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria,Canada, Djibouti, Spania, Estonia, Georgia, Italia, Lituania, Mauritius, Nepal,Polonia, Republica Moldova şi Regatul Unit2 Turkmenistan, Ucraina, Timorul Oriental – în 1999 şi Malta şi Coasta de Fildeş– în 20003 Albania şi Letonia41schimbări este mai restrânsă, progresul spre abolire afost impresionant.Deşi patru ţări au restabilit pedeapsa capitală încursul perioadei cincinale 1989-1993, nici un stat aboliţionistde fapt nu a reluat execuţiile. Din 1994 până în2000, statele aparţinând S.U.A., Kansas – 1994 şi NewYork – 1995 au restabilit pedeapsa capitală, ca şi

Page 24: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Gambia în 1995, după o perioadă de doi ani de aboliretotală.De altfel, nouă ţări au încetat să fie aboliţioniste defapt, căci după informaţiile disponibile, ele au reluat execuţiile.În Anexa 1 a acestei lucrări am evidenţiat într-olistă situaţia actuală a ţărilor aboliţioniste, precum şi acelor favorabile să menţină pedeapsa cu moartea.42Capitolul IIIAPLICAREA PEDEPSEI CU MOARTEADin cauză că un mic număr de răspunsuri s-au primitde la ţările favorabile să menţină pedeapsa cu moarteala începutul anului 1994, este foarte dificil să se facăo idee asupra aplicării acestei pedepse pe plan mondial,pentru perioada cincinală 1994-1998. Douăzeci şi douădin aceste ţări care au răspuns la cea de-a şasea anchetă(din care şase erau aboliţioniste de fapt) au pronunţatpedepsele cu moartea din 1994 şi 15 dintre ele au furnizatstatistici pe acest subiect1.Zece din cele 16 state care au răspuns (dacă nu seţine seama de 6 ţări aboliţioniste de fapt) şi care eraufavorabile să menţină pedeapsa cu moartea în timpul perioadei1994-1998 au comunicat numărul de execuţiianuale: Bahrain (1), Belarus (168), Camerun (1), Comore(2), Statele Unite (274), Indonezia (1), Japonia (24),Liban (6), Rwanda (23) şi Thailanda (5)2.1 Antigua şi Barbuda (5); Bahrain (4); Belarus (183); Camerun (7); Chile (2);Comores (4); Estonia (13 – înaintea abolirii); Statele Unite ale Americii(1518); Indonezia (10); Japonia (31); Liban (38); Maroc (77); Ruanda (114);Thailanda (133) şi Turcia. Armenia, Barbados, Kazahstan şi Myanmar nu audat cifre, dar alte surse, compilate de Amnesty International, indică, pentruperioada 1994-1998, mai puţin de 12 persoane au fost condamnate la moarteîn Armenia, 2 în Barbados, 18 în Bulgaria (înaintea abolirii), mai mult de200 în Kazahstan, aproximativ 12 în Lituania (înaintea abolirii) şi 21 înMyanmar. Eritrea şi Togo nu au făcut caz de condamnarea la moarte şi Iraknu a răspuns la această parte din anchetă.2 Guvernul din Kazahstan a declarat că execuţiile au avut loc, dar nu le-a precizatnumărul, fiind dat că nu există statistici în materie. Lituania (care abolitpedeapsa cu moarea în 1998) a declarat că ultima execuţie datează din1995; Maroc nu a făcut caz de execuţie în perioada 1994-1998; ultima execuţieîn Estonia a avut loc în 1991, înaintea abolirii pedepsei cu moartea în1998; în Bulgaria, unde pedeapsa cu moartea a fost abolită în 1998, ultima43Toate aceste pedepse şi execuţii priveau persoaneleîn vârstă de peste 18 ani de la data în care infracţiuneaa fost comisă, cu excepţia Statelor Unite. În aceastăţară, 3 oameni în vârstă de 17 ani în momentul în careinfracţiunea a fost comisă au fost executaţi în 1998, unom în vârstă de 16 în momentul faptelor a fost executatîn 1999 şi 4 oameni în vârstă de 17 ani în momentul comiteriiinfracţiunii au fost executaţi în 20001.Între 1994-1998, 23 de femei adulte au fost condamnatela moarte în Statele Unite, 1 în Indonezia, 2 în

Page 25: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Japonia, 6 în Maroc, 2 în Rwanda şi 4 în Thailanda. Ofemeie adultă a fost executată în Japonia, alta în Rwanda.În 1998, o femeie adultă a fost executată în Texas,devenind şi prima femeie executată în Statele Unite din1984. O altă femeie a fost executată în Florida în 1998,2 în 2000 în Texas şi respectiv Arizona şi una în Oklahomaîn ianuarie 2001. Printre ţările care au răspuns lacea de-a şasea anchetă, doar Maroc, Thailanda,Indonezia şi Turcia au făcut caz de condamnările la pedeapsacapitală pentru alte infracţiuni decât moartea: opedeapsă a fost pronunţată pentru o infracţiune legatăde droguri în Indonezia, 4 pentru infracţiunile cu caractermilitar în Maroc, 22 (20 bărbaţi adulţi şi două femei adulte)în Thailanda pentru infracţiuni legate de droguri şi 11adulţi în Turcia pentru infracţiuni contra statului. Nici opersoană nu a fost executată.execuţie datează din 1989. Irak nu a dat informaţii asupra numărului de condamnaţiexecutaţi pe teritoriul său.1 Amnesty International, Children and the Death Penalty: ExecutionsWorldwide since 1990, decembrie 2000 (No ACT 50/010/2000)44Acolo unde aceste ţări au furnizat informaţii despreoriginea etnică şi religia persoanelor executate, era vorbadespre persoane care aparţineau etniei şi religiei dominante,cu o excepţie (Liban) unde o persoană aparţineaunei alte categorii.Tabelul 2 indică ţările şi regiunile unde s-a recursla 20 de execuţii pentru perioada 1994-1998 şi 1994-1999. El indică egal procentul execuţiilor pe un milion delocuitori. Este probabil ca numărul de persoane care facobiectul unei execuţii judiciare să fie mai elevat decât celcare este semnalat. Cifrele nu ţin seama de număr, adeseamai elevat, decât cele care au făcut obiectul uneiexecuţii extrajudiciare. Procentul mediu de execuţie peun milion de locuitori pentru o perioadă considerată esteinferior realităţii dacă execuţiile nu sunt semnalate.De exemplu, Amnesty International recunoaşte căregistrul execuţiilor capitale în China, care publică în fiecarean, se fondează pe informaţiile date din diverse jurnalenaţionale1. Mai mult, câteva ţări care ar trebui să figurezeîn Tabelul 2, nu au fost incluse, pentru că nici oinformaţie nu este disponibilă asupra numărului persoanelorexecutate în fiecare an2.Tabelul 2Ţări şi regiuni unde 20 de execuţii au fost semnalatepentru perioada 1994-1999 şi procentul anul estimatpentru un milion de locuitori a, b, c1 Amnesty International, People’s Republic of China:The Death Penalty Long,1998, noiembrie 1999 (No AI/17/56/19992 Amnesty International, Raport 2000 (Londra, 2000), pag. 134. Aceasta a fostdeja semnalată în rapoartele precedente ale Amnesty International Raport1999 (Londra, 1999), pag. 204, Raport 1998 (Londra, 1998), pag. 204, Raport1997 (Londra, 1997), pag. 188, Raport 1996 (Londra, 1996), pag. 193

Page 26: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

45Ţări şi regiuniAfganistanArabia SaudităBelarusChinaCubaEmirateleArabe Uni-EgiptSUACarolinade SudFloridaTexasMissouriVirginiaFederaţiaRusă dIranPopulaţia estimatăîn 19971900000020000000105000001226260000111000003000000615000002720000003885736151112442004414154683386872912146000000 e63500000Numărul execuţiilor1994-199834465168123389181322741611932137

Page 27: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

161505Procentul mediu0,344,653,202,010,161,20,430,200,820,150,930,771,080,221,59Numărul execuţiilor1994-19994656813601222014837220121283051161670Procentul mediu0,44,731,850,331,110,400,230,860,911,060,911,240,181,76Ţări şi regiuniJaponiaIordania

Page 28: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

KazahstanKoreaKyrghistanLibiaNigeriaPakistanR.P.D. CongoRwandaSierra LeoneSingaporeTaiwanThailandaTurkmenistan fUgandaUcraina fVietnamYemenZimbabwePopulaţia estimatăîn 1997126000000520000017000000460000005000000529200012000000013060000047000000800000050000003500000215000006100000050000002150000050090000770000001600000012000000Numărul execuţiilor1994-199824551485770312483410023

Page 29: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

71242121537343891458822Procentul mediu0,042,121,740,252,801,170,410,050,430,582,8413,81,130,0214,90,041,550,381,100,37Numărul execuţiilor1994-199929671485770312514720023712851452237332389153123

Page 30: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

2246Procentul mediu0,042,151,450,212,330,980,350,060,710,482,3713,51,120,0612,40,251,290,331,280,31Notă1 la Tabelul 2Rezultă din acest tabel că cea care ocupă primulloc pentru execuţiile semnalate este China, urmată înordine descrescătoare, de Republica Islamică Iran, ArabiaSaudită, Statele Unite, Nigeria şi Singapore. Numeroaseexecuţii au avut loc în Ucraina, Turkmenistan şi înFederaţia Rusă. Mai mult de o sută de persoane au fostexecutate în cursul perioadei vizate de anchetă în următoarelelocuri: Belarus, Egipt, Kazahstan, Taiwan, RepublicaDemocrată Congo şi Vietnam, unde execuţiile nuau început înainte de 1998.Cifrele absolute riscă să fie sursă de minciună căcipopulaţia variază mult de la o dată la alta. Astfel, China,care a recurs la un număr foarte mare de execuţii, nuocupă primul loc pentru procentul anual de execuţii (2,01pentru perioada 1994-1998 şi 1,85 pentru 1994-1999)1 a – calculat începând cu numărul mediu de execuţii medii pe an. În ceea cepriveşte ţările pentru care nici o informaţie nu a putut fi obţinută, a trebuit săse considere ca nu s-a recurs la nici o execuţie, iar acesta poate să nu fiecazul pentru multe dintre ele. Cifrele relative la populaţie sunt luate dinKeesing’s Worldwide, The Annual Register: A Record of World Eevnts 1998(Washington DC, 1999), cifra dată în această publicaţie pentru Singapore –3000000 pare prea mică în comparaţie cu Singapore Census of Population2000, potrivit căruia Singapore a atins 4000000 de locuitori în 2000. În consecinţăpopulaţia din Singapore pentru Această perioadă de studiu a fost estimatăla 3500000 de persoane http://singstat.gov.sg/c2000/census.html.b - cifrele date de statele ce aparţin Statelor Unite ale Americii sunt cele publicatepentru 19999 de Census Bureau sauquickfacts.census.gov/qfd/states/12000.html.c – date luate din rapoartele Amnesty International

Page 31: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

d – a încetat execuţiile în 1996e – cifre pentru 1998f – a încetat execuţiile în 199747printre ţările ce figurează pe tabelul 2, deşi procentulreal poate fi foarte bine mai elevat.Procentul execuţiilor la un milion de locuitori dinTurkmenistan, înainte ca el să nu abandoneze execuţiileîn 1997, era de şapte ori mai elevate decât cele din China(14,29)1, ceea ce face şi mai remarcabil faptul că pedeapsacapitală nici nu a fost abolită în 1999. printreţările care au menţinut pedeapsa cu moartea, Singaporeocupă primul loc la procentul execuţiilor (13,83 pentruperioada 1994-1998 şi 13, 57 pentru 1994-1999), urmatde Arabia Saudită (4,65), Belarus (3,90 pentru perioada1994-1998)2, Sierra Leone (2,84), Kyrghistan (2,80),Iordania (2,12) şi China (2,01).Printre ţările favorabile să menţină pedeapsa cumoartea în 1999, doar trei (China, Iran şi Arabia Saudită)au executat mai multe persoane în 1994-1999 decât StateleUnite, ceea ce nu împiedică această ţară să aibăprocentele cele mai slabe ale execuţiilor la un milion delocuitori (0,23). Această riscă să creeze ocazia unei confuziică de fapt cinci state au procedat la două treimi(65%) dintre execuţiile realizate de Statele Unite în pe-1 în 1996, referentul principal al Comisiei drepturilor omului asupra execuţiilorextrajudiciare, sumare şi arbitrare a notat că numărul execuţiilor judiciare lacare s-a recurs în fiecare an în Turkmenistan era foarte elevat în raport cupopulaţia (4,5 milioane de locuitori)2 numărul execuţiilor înregistrate în Belarus diferă de cifra din Tabelul 2 undeera de 103. de fapt, Belarus nu a răspuns încă anchetei şi numărul execuţiilorera cel ce figura în rapoartele anuale ale Amnesty International. Faptul căAmnesty International nu a auzit că 103 din 168 de execuţii realizate aratăde ce este important ca ţările să furnizeze Organizaţiei Naţiunilor Unite cifreleexacte atunci când sunt rugate să o facă. Numărul anual al execuţiilor înBelarus nu s-a diminuat în cursul perioadei cincinale. Au avut loc 19 execuţiiîn 1994, 35 în 1995, 38 în 1996, 31 în 1997 şi 45 în 1998.48rioada 1994-1999, după cum arată Tabelul 2, chiar dacăultima treime se repartizează între celelalte 33 de statecare au menţinut pedeapsa cu moartea. O treime dinexecuţii a avut loc în Texas şi 13,7% în Virginia, care sesituează pe primul rang al acestor ţări pentru procentulde execuţie la un milion de locuitori (1,24 pentru perioada1994-1999), ceea ce echivalează cu două treimi dinprocentul semnalat de China pentru aceşti şase ani.Apoi rapoartele şi informaţiile provin din surse diferite,în timpul perioadei vizate de acest raport, persoaneleexecutate fiind condamnate pentru diverse infracţiuni:infracţiuni contra persoanelor, afaceri legate de drogurişi infracţiuni cu caracter financiar, politic sau sexual. Majoritateapersoanelor executate la Singapore pentru perioada1994-1999 a fost condamnată pentru trafic de

Page 32: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

droguri (76%)1. Persoanele au fost condamnate şi executatepentru viol în următoarele ţări: Arabia Saudită, China,Emiratele Arabe Unite, Iordania şi Somalia. În Iran sausemnalat execuţii în raport cu afacerile de adulter şisodomi. Persoane condamnate pentru furt cu mână armatăau fost executate în China, Nigeria, Malayzia şiRepublica Democrată Congo.În câteva ţări ca China şi Vietnam persoanele careau fost executate în raport cu infracţiunile economice, înspecial sustragere de fonduri şi corupţia funcţionarilor. ÎnChina, persoanele care au fost executate pentru infracţiunide tipuri foarte diverse (printre care publicarea şicomercializarea de material pornografic, contrabandă de1 Amnesty International, Raport 2000 (Londra, 2000), pag. 212. Cifrele suntluate dintr-un răspuns scris de Ministrul Afacerilor de Interne, datat din 12 ianuarie200149monedă falsă, fraudă fiscală, atentat la ordinea publică),Irak a executat prizonierii politici şi Autoritatea Palestinianăa executat încă oameni în ianuarie 2001 pentru căau colaborat cu forţele de securitate israeliene.Pentru şase ani (1994-1999), cifrele de care dispunem1indică faptul că aproximativ 26800 de persoane aufost condamnate la moarte şi că 15300 dintre ele au făcutobiectul unei execuţii judiciare. Numărul sentinţelorcapitale se situează între 3850 şi 7100 pe an şi cel alexecuţiilor între 1600 şi 4200 pe an; această variaţie dela un an la altul se explică în mod esenţial prin faptul căsentinţele şi execuţiile au crescut în China, în special încursul campaniei contra criminalităţii lansată în 1996.Se cuvine în această privinţă să se reaminteascăfaptul că Consiliul economic şi social, în rezoluţia sa1989/64, ruga statele membre să publice, dacă este posibilîn fiecare an, pentru fiecare categorie de infracţiunepasibilă la pedeapsa cu moartea, de informare asuprarecursului la pedeapsa capitală, numărul condamnărilorla moarte, numărul persoanelor efectiv executate, numărulpersoanelor care au fost graţiate şi în ce caz graţiereaa fost acordată.1 Amnesty International a difuzat o publicaţie periodică intitulată: „Pedeapsacu moartea; fapte şi cifre”, în care ea indică numărul pedepselor capitale impuseşi cel al execuţiilor practicate în lume. Cifrele estimative date pentru1994, 1995, 1996, 1997 şi 1998 se fondează pe cele publicate de AmnestyInternational în livrările publicaţiei periodice Condamnările la moarte şi execuţiipentru 1994 (No ACT 51/01/95), 1995 (No ACT 51/01/96), 1996 (NoACT 51/01/97), 1997 (No ACT 51/01/98), 1998 (No ACT 51/01/99) şi 1999(No ACT 50/08/00).50Capitolul IVFAPTE NOI INTERVENITE PE PLAN INTERNAŢIONALÎn timpul perioadei de studiu, numeroase fapte noiau intervenit pe plan internaţional, care priveau O.N.U.,Consiliul Europei şi Uniunea europeană. Adunarea generală,

Page 33: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Consiliul economic şi social, Comisia pentru prevenireacrimei şi justiţiei penale şi, în particular, Comisiadrepturilor omului, nu au încetat să angajeze statele carenu au abolit încă pedeapsa cu moartea să limiteze progresivnumărul infracţiunilor pasibile la această pedeapsă.În rezoluţia sa 197/12 din 3 aprilie 1997, Comisiadrepturilor omului angajează statele care nu au abolit încăpedeapsa cu moartea să aibă în vedere suspendareaexecuţiilor, în scopul abolirii definitive a acestei pedepseşi a invitat toate statele care făceau parte din Pactul internaţionalrelativ la drepturile civile şi politice (rezoluţia2200 A (XXI) a Adunării generale) care nu au vizat încăaderarea la cel de-al doilea Protocol facultativ, să aboleascăaceastă pedeapsă sau să o ratifice. Comisia s-aarătat convinsă că abolirea acestei pedepse contribuie lasporirea demnităţii umane şi la extinderea progresivă adrepturilor fundamentale.Această rezoluţie a fost adoptată cu 27 de voturipentru, 11 – contra şi 14 abţineri. Comisia a adoptat rezoluţiianaloge în 1998 şi 1999 şi s-a putut constata că,în 1999, rezoluţia 1999/61, purtată pe acest subiect, afost adoptată cu 30 de voturi pentru, 11 contra şi 12 abţineri.În anul 2000, comisia a adoptat cu 27 de voturipentru, 13 contra şi 12 abţineri, o nouă rezoluţie(2000/65), angajând toate statele care nu au abolit încă51pedeapsa cu moartea să instituie un moratoriu asupraexecuţiilor, în vederea abolirii definitive a pedepsei capitale.Este bine de notat că Statutul din Roma al Curţiipenale internaţionale, adoptat în iunie 19981 de Conferinţadiplomatică de plenipotenţiarii Naţiunilor Unite asupracreării unei curţi criminale internaţionale, nu prevedeapedeapsa pentru nici o crimă gravă care sunt vizateaici.Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a fostincisivă în opoziţia sa la pedeapsa capitală. În rezoluţiasa 1044 (1994) şi în recomandarea 1246 (1994) ea chematoate parlamentele din lume care nu au abolit încăpedeapsa cu moartea să o facă rapid urmând exemplulmajorităţii ţărilor membre ale consiliului. Ea consideră căaceastă pedeapsă nu are un loc legitim în sistemul penalal societăţilor avansate, civilizate, şi că aplicarea sa arputea fi comparată cu tortura şi cu comportamenteleinumane şi degradante, în sensul art. 3 al Convenţiei europeneale drepturilor omului2. Ansamblul consideră căvoinţa de a semna şi ratifica Protocolul no 6 a acesteiconvenţii şi de a introduce un moratoriu asupra execuţiiloreste o condiţie prealabilă la adeziunea noilor state laConsiliu. Cum Consiliul l-a indicat cu ocazia celei de-aşasea anchete, Adunarea a reafirmat această poziţie înrezoluţia sa 1097 (1996) şi, mai nou, în rezoluţia sa 1187(1999) care se intitulează „Europa – continent ferit de1 A/CONF. 183/9

Page 34: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

2 Renate Wohlwend, „The efforts of the Parliamentary Assembly of theCouncil of Europe”, în The Death Penalty: Abolition in Europe (Consiliul Europei,1999), pag. 57 şi paragraful 6 al Rezoluţiei 1097 (1996) al AdunăriiParlamentare52pedeapsa cu moartea”. Această politică s-a dovedit extremde eficace când este vorba despre a convinge câtevanoi state membre ale Europei Orientale (FederaţiaRusă şi Ucraina) să pună un termen al execuţiilor, în ciudapresiunilor politice cărora autorităţile din aceste ţăriau trebuit să le facă faţă, pe plan naţional, când moratoriula trebuit să se aplice.Pentru a demonstra ataşamentul la abolirea pedepseicapitale şi la apărarea drepturilor omului, a democraţieişi a statului de drept, Consiliul a publicat, în 1999, oculegere de texte redactate de marii opozanţi europeni lapedeapsa cu moartea1.La fel, Uniunea Europeană a făcut din abolirea pedepseicu moartea o condiţie prealabilă la adeziuneanoilor membri şi a adoptat în 1998 directivele asupra politiciiuniunii faţă de ţările terţe privind pedeapsa cumoartea2, care precizează că toate statele membre muncescla abolirea acestei pedepse ca să contribuie lacreşterea demnităţii umane şi lărgirea progresivă a drepturilorfundamentale, această pedeapsa neavând un loclegitim în sistemul penal al societăţilor avansate, civilizate.La cea de-a 54 sesiune a Adunării Generale a NaţiunilorUnite, în septembrie 1998, ministrul afacerilor externeal Uniunii europene a declarat că aceasta se angajeazăsă lupte contra pedepsei cu moartea3 În consecin-1 The Death Penalty: Abolition in Europe (Consiliul Europei, Strasbourg, 1999)2 Se pot consulta directivele şi alte documente importante şi interesante privindpolitica Uniunii Europene în materia pedepsei capitale la următoareaadresă: http://www.eurunion.org3 detalii la următoarea adresă: http://www.eurunion.org/legislat/deathpenalty//54th/Finspeechexcrpt.htm53ţă, Uniunea Europeană a procedat la o serie de demersuriîn jurul guvernatorilor statelor şi preşedintelui StatelorUnite ale Americii privind execuţiile viitoare ale câtorvadeţinuţi, ca şi pe lângă Secretarul de stat, adjunctpentru drepturile omului din aceste state în februarie20001.În 1998, apoi în 2000, s-a convenit înscrierea problemeipedepsei capitale la ordinea zilei dialogului UniuniiEuropene – China în materie de drepturile omului.Această problemă a fost egal tratată în cadrul schimburilorbilaterale între Regatul Unit şi China asupra problemeidrepturilor omului şi membri Consiliului consultativasupra pedepsei cu moartea al secretarului afacerilor externeal Regatului Unit au fost invitaţi de Guvernul chinezpentru a urma exemplul acestei probleme în septembrie2000. Aceste noi fapte prevestesc urmarea dialogului

Page 35: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

privind politica Guvernului chinez în materie depedeapsă capitală2.Numeroase state europene au ca politică să refuzeextrădarea spre ţările care nu au abolit pedeapsa capitalăpână când cel interesat riscă să fie aici condamnat. Lacea de-a şaizeci şi şasea sesiune, în aprilie 2000, Comi-1 Exemple: ianuarie 2001 – guvernatorii statelor Oklahoma şi Tenessee, 9 august2001 – guvernatorul statului Texas (EU Demarche on the DeathPenalty, 25 februarie 2000 şi la adresa http://www.eurunion.org//legislat/deathpenalty/demarche.htm2 Hu Zunteng, „On the Death Penalty at the during of the Century”, EU – China– Human Rights Dialogue, Acte din cel de-al doilea seminar al experţilorjuridici ai Uniunii Europene, Beijing – China, 19-20 octombrie 1998„Studienrechte des Ludwig Boltzmann Instituts für Menschenrechte, Band 4,Manfred Nowak und Xin Chunying (eds), Viena, Verlag Österreich, 2000,pag. 88-9454sia drepturilor omului, în rezoluţia sa 2000/65, a adoptato poziţie similară, rugând statele care au primit o cererede extrădare privind o persoană ce riscă pedeapsa cumoartea să îşi rezerve explicit dreptul de a refuza extrădareadacă nu primesc autorităţi competente ale statuluicare cere asigurări concrete că pedeapsa capitală nu vafi aplicată.Secretarul general fiind rugat să formuleze observaţiileasupra pedepsei cu moartea Comitetul Internaţionalal Crucii Roşii (C.I.C.R.) a indicat că pentru a seachita cu totul de misiunea sa şi pentru a conserva încredereacă plasând în el interlocutorii săi, el este decea mai mare importanţă în cadrul C.I.C.R. a făcut dovadăde neutralitate, imparţialitate şi discreţie. În consecinţăel doreşte să nu ia poziţie pe această temă care rămâneun subiect de controversă, preferând să examinezecazul precis şi să ia atunci măsurile pe care el le credefavorabile. Organizaţia pentru securitate şi cooperareîn Europa (O.S.C.E.) a atras atenţia secretarului asuprarapoartelor pe care le-a publicat biroul instituţiilor democraticeşi al drepturilor omului, care este unul dintre organelesale. Aceste rapoarte servesc la fundamentareadezbaterilor pe care O.S.C.E. le reţine periodic, peaceastă temă. Uniunea interparlamentară a reapelat caatunci când Conferinţa statutară ţinută la Moscova înseptembrie 1998, ea a cerut tuturor parlamentarilor a tuturormembrilor de lucru la abolirea pedepsei cu moarteadin lume, să stabilească un moratoriu asupra execuţiilorîn vederea abolirii complete a acestei pedepse. În ceeace priveşte Organizaţia Statelor Americane (O.E.A.) cecomportă două organe abilitate, însărcinate să se ocupede drepturile omului, Comisia interamericană a drepturi55lor omului şi Curtea interamericană a drepturilor omuluicare sunt concomitent însărcinate să vegheze la ceea cestatele membre ale O.E.A. respectă dispoziţiile declaraţieiamericane ale drepturilor omului şi obligaţiilor omului,

Page 36: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

a Convenţiei interamericane, relativă la drepturileomului şi de diverse alte instrumente interamericane.Comisia este abilitată să primească petiţii provenind dela particulari sau de la organizaţii nonguvernamentaledenunţând nerespectarea acestor instrumente pentrustatele membre şi anchetarea pe loc cu asimţământulacestora din urmă. Curtea sesizează cazul purtat asuprainterpelării şi aplicării convenţiei pentru statele ce nu auacceptat competenţa sa. Ea este abilitată să formuleze,la cererea statelor membre, un aviz consultativ privindinterpelarea convenţiei sau a altor instrumente de apărareamericane. Convenţia însăşi şi, particular, art. 4(Dreptul la viaţă), Protocolul adiţional la convenţie purtatde abolirea pedepsei cu moartea, are o importanţă particularăpentru cel de-al şaselea studiu. Articolul 4 alConvenţiei autorizează de fapt pedeapsa cu moartea,sub rezerva câtorva restricţii. Astfel, statele participantenu o pot întinde la infracţiuni la care ea nu se aplică înmomentul când ei au ratificat convenţia.Protocolul vizează sporirea neaplicării acestei pedepse,statele care participă aici se angajează să o abolească.Atât Comisia, cât şi Curtea au luat decizii pentrua aboli pedeapsa capitală. Pentru O.E.A. afacerea HaniffHilaire contra Republicii Trinidad-Tobago, purtată în faţaCurţii de comisie pe 25 mai 1999, are o importanţă particulară.După ce Comisia a dovedit că statul în cauzăcomandând interesul la pedeapsa pentru asasinat, s-afăcut responsabil de violările dreptului la viaţă, în sensul56art. 4 al Constituţiei, ca şi pentru dreptul la un comportamentuman, în sensul art. 5 al acestui instrument. Afacereaeste la stadiul excepţiei preliminare şi judecătorulde fond nu este aşteptat înaintea sfârşitului anului 2001.Amnesty International a arătat că se opune pedepseicu moartea contrară drepturilor fundamentale caresunt dreptul la viaţă şi dreptul de a nu fi supus unei pedepsesau unui comportament crud, inuman sau degradant.În acest sens, nici o consideraţie de ordin criminologicnu va fi premiat asupra drepturilor omului care justificăabolirea acestei pedepse. Argumentul după care eaar avea un efect fundamental care ar duce la schimbareahotărârii nu ţine în aşa măsură este adevărat că nu s-areuşit demonstrarea ştiinţifică, că efectul său persecutiveste superior celui al unei alte pedepse. Pedeapsa capitalăse împotriveşte obiectivului internaţional acceptat.La începutul unui nou mileniu, lumea este mai aproapeca niciodată de abolirea universală a acestei pedepse.Amnesty International, angajează statele şi oamenii săexamineze într-un mod aprofundat faptele şi argumentelecare militează în favoarea abolirii.La începutul anului 1994, 20 de state ratificând celde-al doilea protocol facultativ, s-au raportat la pactul internaţionalrelativ la drepturile civile şi politice, vizând

Page 37: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

abolirea pedepsei cu moartea. De atunci, 14 state, răspunzândla cea de-a şasea anchetă şi alte 10 care nu aurăspuns, au ratificat ele însele protocolul.Astfel, la sfârşitul anului 2000, 44 de ţări au aderatla acest instrument, afirmându-şi voinţa rezolută de abolirea pedepsei cu moartea. În 2000, alte 5 ţări au semnatacest protocol. În Tabelul 6 al Anexei 1 este prezen57tată lista ţărilor care au ratificat sau doar semnat cel dealdoilea protocol.Pentru ceea ce este a Convenţiei Europene a drepturiloromului 20 de ţări au ratificat la începutul anului1994 Protocolul no 6 care prevedea abolirea pedepsei cumoartea în timp de pace. Între ianuarie 1994 şi decembrie2000, 12 state care au răspuns la ce a de-a şaseaanchetă şi alte şapte care nu au răspuns, 19 în total, aufăcut la fel. În aceeaşi perioadă un stat (Federaţia Rusă),nerăspunzând la cea de-a şasea anchetă, a semnatprotocolul, dar nu l-a ratificat încă. Astfel, la sfârşitulanului 2000, 39 de ţări europene care au ratificat acestinstrument s-au angajat să abolească pedeapsa cumoartea în timp de pace şi una l-a semnat (Anexa 1 –Tabelul 6). În ianuarie 2000, Armenia a semnat şi eaProtocolul no 6.Înainte de 1994, doar două ţări au ratificat Protocolulno 6 adiţional la Convenţia americană relativă la drepturileomului privind abolirea pedepsei cu moartea. Întimpul perioadei 1994-2000 el a fost ratificat de alte cinciţări: Uruguay – 1994, Brazilia – 1996, Costa Rica şiEcuador – 1998 şi Nicaragua – 1999. el a fost deci ratificatde un total de 7 ţări. De altfel, el a fost semnat deParaguay în 1999 (Anexa 1 – Tabelul 6).58Capitolul VAPLICAREA GARANŢIILOR PENTRU PROTECŢIADREPTURILOR PERSOANELOR PASIBILE LAPEDEAPSA CU MOARTEAÎn rezoluţia sa 1996/15 din 23 iulie 1996, Consiliuleconomic şi social a cerut statelor membre în care pedeapsacu moartea nu a fost încă abolită să aplice efectivgaranţiile pentru protecţia drepturilor persoanelor pasibilela această pedeapsă (Anexa II). El a aprobat acestegaranţii în rezoluţia sa 1984/50 din 25 mai 1984 şi arecomandat, în rezoluţia 1989/64 măsuri concrete în vedereaaplicării lor.Garanţiile sunt principii fundamentale înainte de fiaplicate, când urmăririle penale pentru a asigura respectuldrepturilor persoanelor inculpate de o infracţiune pasibilăla pedeapsa cu moartea. Ele dispun în special căpedeapsa capitală nu poate fi impusă decât pentru crimelecele mai grave. Ele stabilesc dreptul beneficiaruluiunei pedepse mai puţin gravă în câteva condiţii ca şidreptul obligatoriu de a face apel şi de a prevedea îngraţiere (o amânare suficientă înainte de a fi pregătit

Page 38: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

pentru prepararea apărării). Ele feresc de pedeapsa capitală,de persoanele în vârstă de mai puţin de 18 ani înmomentul comiterii infracţiunii ca şi femeile gravide,mamele copiilor tineri şi persoanele care sunt lovite dealienări mentale sau au capacităţi intelectuale foarte reduse.Ele fixează exigenţe în materie de dovadă în ceeace priveşte declaraţia de culpabilitate şi competenţa tribunalelor,cu scopul de a asigura un proces echitabil şide a nu lăsa loc altei interpretări a faptelor. Apărătoriitrebuie să fie asistaţi de un avocat, această asistenţă59mergând până aceea care este acordată persoanelornepasibile la pedeapsa capitală.Dacă ei nu înţeleg suficient limba utilizată de tribunaltrebuie să fie bine informaţi cu ajutorul traducerilorde toţi şefii acuzării relative contra ei şi să conţină documentepertinente asupra cărora să delibereze tribunalul.În sfârşit, într-o grijă a umanităţii, este cerut pânăcând pedeapsa capitală este aplicată, ca perioada dedetenţie a condamnatului şi modul de execuţie să fie denatură să limiteze la maximum suferinţele acestuia şi săevite toate exacerbările acestor suferinţe.În afară de Armenia, Eritrea şi Myanmar, care nuau răspuns la nici o întrebare asupra garanţiilor, considerândprobabil că aceste întrebări nu privesc ţările aboliţionistede fapt, alte 19 state şi regiuni favorabile sămenţină pedeapsa cu moartea şi aboliţioniste de fapt auindicat că au luat cunoştinţă de garanţii şi au estimat căle-au folosit între 1994-1998. Mexic a declarat că a respectattoate garanţiile pentru infracţiunile cu caracter militarcomise în timp de război. Japonia şi Thailanda aufăcut faţă unor dificultăţi în aplicarea garanţiilor, primaţară neputând să răspundă afirmativ sau negativ. Defapt, legislaţia nu interzicea executarea pedepsei cumoartea în cursul unei proceduri de recurs în graţiere şinici un dispozitiv obligatoriu de apel nu a mai fost adoptat.Thailanda a atribuit dificultăţile sale insuficienţeicompetenţilor disponibili, instalaţiilor, resurselor financiare,ca şi lacunelor legislaţiei. Această ţară avea nevoiede servicii consultative tehnice pentru a putea aplica maieficace garanţiile.Statele Unite au declarat că ele estimează că „Garanţiilede procedură prevăzute de dreptul american sunt60în general conforme sau superioare normelor internaţionale”1. În ceea ce priveşte garanţiile elaborate de OrganizaţiaNaţiunilor Unite, în general, Statele Unite au declaratcă „Aplicarea pedepsei capitale în Statele Unite seface sub controlul responsabililor de sectoare judiciare,legislativ şi executiv, de guvernele statelor şi Guvernulfederal. Cele mai înalte instanţe juridice la nivelul statelorşi la nivel federal au statuat în favoarea menţineriipedepsei capitale supunând-o la garanţii de procedură

Page 39: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

intensificate prevăzute prin constituţiile şi legile statelorşi a celui federal care sunt în general conforme sau superioarecelor prevăzute la nivel internaţional sau prinlegislaţia celor mai multe dintre state.Dat fiind faptul că un număr relativ mic de state favorabilesă menţină pedeapsa cu moartea a participat lace a de-a şasea anchetă nu a fost posibil să se furnizezeinformaţii asupra aplicării garanţiilor aşa de detaliate cacele care figurează în cel de-al cincilea raport cincinal2 şiîn rapoartele precedente.1 Krystin Nocth „Capital punishment”, Georgetown Law Journal, vol. 87, no 5(1999), pag. 1756-17832 Mai multe ţări favorabile să menţină pedeapsa cu moartea, în răspunsurilepe care ele le-au adresat Comisiei drepturilor omului la cea de-a 54-a şi 55-asesiune, au furnizat informaţii utile asupra aplicării pedepsei cu moartea şiasupra procedurilor ce se raportează la acest tip de pedeapsă. Aceste ţărisunt: Cuba, S.U.A., Federaţia Rusă, Liban, Filipine şi Turcia în 1998 şi RepublicaIslamică Iran în 1999. Mexic, ţară aboliţionistă, a comunicat în 1998informaţii asupra infracţiunilor militare încă pasibile la pedeapsa cu moartea.61SECŢIUNEA 1Prima garanţiePentru cea de-a şasea anchetă statele nu au fostinvitate doar pentru a enumera infracţiunile pasibile lapedeapsa cu moartea, ci şi pentru a preciza dacă eravorba despre infracţiuni de drept comun sau despre infracţiunirelevând un drept particular. În prima categoriefigurează infracţiunile contra persoanei, infracţiunile contrabunurilor, infracţiuni cu droguri şi alte infracţiuni. Ceade-a doua categorie cuprinde infracţiunile contra statului,infracţiuni cu caracter militar şi alte infracţiuni1. Pornindde la răspunsurile primite şi de la alte 14 surse de informaţiidisponibile, se poate face o idee în ce măsură infracţiunilepasibile la pedeapsa cu moartea se plătesc pebaza criteriilor enunţate în prima garanţie. Nu trebuiepierdut din vedere faptul că unele ţări pot să menţinăpedeapsa cu moartea în codul lor penal pentru infracţiunilecare fac rar subiectul urmăririlor şi pentru care persoanelesunt foarte rar judecate şi nu sunt aproape niciodatăexecutate.Cum a mai fost notat asupra raportului celei de-acincea anchete, definirea noţiunii de „crimele cele maigrave” poate să varieze după contextul social, cultural,religios şi politic. Totodată, se înţelege prin „crime internaţionaleavând consecinţe extrem de grave” faptul căinfracţiunile trebuie să ameninţe viaţa altuia, în acestsens ea va fi consecinţa actelor incriminate. În rezoluţia1 Japonia a indicat că noţiunea de „infracţiune de drept comun” şi cea de „infracţiunerelevând un drept particular” nu erau clare şi că dreptul japonez nua stabilit nici o distincţie între ele. Era, deci, dificil să se răspundă la o întrebarestabilind o asemenea distincţie62sa 1999/61 din 28 aprilie 1999, apoi cea din 2000/65,

Page 40: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Comisia drepturilor omului a rugat toate statele caremenţin pedeapsa cu moartea, să vegheze ca aceasta dinurmă să nu fie impusă pentru delicte financiarenonviolente şi pentru actele nonviolente legate de practicareligioasă sau de expresia de convingere. În raportulsău de activitate asupra execuţiilor extrajudiciare, sumaresau arbitrare prezentat Secretarului general la cea dea55-a Sesiune a Ansamblului general (A/55/288),doamna Asma Jahangir a declarat că „Raportorul specialeste ferm convins că aceste restricţii interzic pronunţareacondamnărilor la moarte pentru infracţiunile economicesau alte infracţiuni „fără victimă” pentru acteleatingând valorile morale dominante, pentru actele cu caracterreligios sau politic (actele de trădare, spionaj şi alteacte definite în manieră vagă şi în general descrise cafiind „crime contra statului”). Caracterul vag al expresiei„consecinţe extrem de grave” a favorizat apariţia unormultiple interpretări din partea unui anumit număr de ţări.După cum am prezentat anterior, persoane au fostexecutate pentru infracţiuni foarte diverse, douăzeci şidouă de ţări favorabile să menţină pedeapsa cu moarteaşi aboliţioniste de fapt, care au răspuns la cea de-a şaseaanchetă, au menţinut această pedeapsă în codul lorpenal pentru alte infracţiuni decât omuciderea voluntară(moartea antrenând pedeapsa cu moartea) ca trădareasau infracţiunile cu caracter militar şi, câteodată, pentrumotive diverse. De exemplu, activităţile legate de drogurisunt pasibile capitală în Bahrain.Belarus cunoştea că pedeapsa cu moartea nu sepoate pronunţa exclusiv pentru infracţiuni contra persoaneişi pentru infracţiuni contra statului, ci în mod egal63pentru „alte infracţiuni”. Chile a zis că pentru contravenţiilecele mai grave în legislaţia sa antiteroristă au fostpasibile la pedeapsa capitală. Myanmar menţine pedeapsacapitală pentru infracţiunile legate de droguri, infracţiunicontra statului. În Irak şi Rwanda, pedeapsa capitalăpoate fi pronunţată în raport cu câteva infracţiunicontra bunurilor şi în Irak şi Thailanda pentru infracţiunilecu droguri.În răspunsul lor Statele Unite au spus că pedeapsacapitală a fost întotdeauna facultativă şi că ea a fost limitatăpentru infracţiunile cele mai grave de acelaşi tip.În consecinţă, potrivit dreptului federal, câteva infracţiunifederale grave şi infracţiuni cu caracter militar (spionaj,trădare) care sunt particular păgubitoare şi care se însoţescde circumstanţe agravante sunt pasibile la pedeapsacapitală.Atunci când vechile republici sovietice precum Kazahstan(unde pedeapsa cu moartea este facultativăpentru infracţiuni contra bunurilor şi contra persoanei carerealizează o anchetă preliminară sau procedură de instrucţieşi infracţiuni contra statului) care nu au dispoziţii

Page 41: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

pentru reducerea numărului infracţiunilor pasibile la pedeapsacapitală1 numeroase ţări favorabile să menţinăpedeapsa cu moartea au avut tendinţa să facă contrariul.Ele au crescut numărul pentru care pedeapsa capitalăpoate fi impusă, în loc să-l reducă progresiv, aşa cumpreconizează O.N.U..1 În Uzbekistan se reduce numărul infracţiunilor pedepsei capitale de la 19 la13 în 1995. Federaţia Rusă reduce acelaşi număr de la 27 la 5 în 1996 şiTadjikistan de la 44 la 15 în 199864În 185, un studiu al O.N.U. asupra persoanelor prevăzutîn caz de trafic de droguri a relevat că acest tip deinfracţiuni era pasibil la pedeapsa cu moartea în 22 deţări şi regiuni1. Acest număr a trecut la mai puţin de 26 în1995 şi 34 la sfârşitul anului 2000. cu excepţia Cubei,Statelor Unite (drept federal), a Guyanei şi RepubliciiDemocrate Congo, aceste ţări sunt situate în OrientulMijlociu, în Africa de Nord sau în Asia şi Pacific2.În unele dintre aceste ţări şi regiuni posedarea decantităţi foarte mici de droguri ilicite în vederea vânzăriilor este pasibilă la pedeapsa cu moartea. De exemplu,traficul, importul sau exportul ilicit de mai mult de 15grame de heroină, de mai mult de 30 grame de morfină,de mai mult de 200 grame de canabis antrenează, obligatoriu,pedeapsa cu moartea la Singapore. În 1998,Singapore a reintrodus pedeapsa capitală obligatoriepentru cazurile de trafic de cristale de metafetamină purtatăasupra cantităţilor mai mari de 250 de grame3.În Malaesia, în noiembrie 2000, doi oameni au fostexecutaţi pentru trafic de heroină purtată asupra lor încantităţi de 123 şi respectiv 132 de grame. În aceste ţărilegea prevede că toate cantităţile mai mari de 15 grame1 în Institutul pentru prevenirea crimei – compartimentul delicvenţilor în Asia şiîn Extremul Orient, Poziţia Naţiunilor Unite – Nations Positions on DrugsCrime Resurce Material no 27, Tokyo, 19952 Arabia Saudită, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Bangladesh, BruneiDarussalam, China, Egipt, India, Indonezia, Iran, Irak, Jamahiria Arabă Libiană(pedeapsa cu moartea în 1996), Iordania, Kuweit, Malayzia, Myanmar,Oman, Uzbekistan, Pakistan, Filipine, Taiwan, Qatar, Republica Arabă Siriană,Coreea, Singapore, Sudan, Sri Lanka, Tadjikistan, Thailanda şi Vietnam3 Amnesty International, Death Penalty News (Londra), iunie 1998 (no ACT53/03/98)65de heroină găsite în posesie, doar dacă contrariul nupoate fi dovedit, atrag după sine vinovăţia de trafic dedroguri şi, deci, persoanele sunt pasibile obligatoriu lapedeapsa cu moartea1. În schimb în dreptul federal american,pedeapsa cu moartea prevăzută în Legea din 1994asupra luptei contra criminalităţii violente (Violent CrimeControl Act) vizează persoanele implicate în infracţiunilecontra legislaţiei asupra drogurilor de mare anvergură, încadrul unei „întreprinderi criminale continue”.Alte 25 de ţări menţin pedeapsa cu moartea pentru

Page 42: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

infracţiunile cu caracter sexual, în cea mai mare parte acazurilor de violuri, în particular agravate pentru rândulcopiilor. În 1997, Pakistan a extins câmpul de aplicare alpedepsei cu moartea2.Actele homosexuale acompaniate de violenţă (violhomosexual) constituie o infracţiune pasibilă la pedeapsacu moartea în Cuba. În Republica Islamică Iran o femeiea fost condamnată la moarte pentru că a avut o relaţieîn afara căsătoriei. Pedeapsa cu moartea poate fiegal impusă în Sudan., în caz de prostituţie cu recidivă,relaţii sexuale ilegale şi condamnări pentru dublă recidivădupă un act de homosexualitate3.În nu mai puţin de 8 state, răpirea este pasibilă lapedeapsa cu moartea4.1 Amnesty International, Malayesia: First Executions for four years. A StepBackwards for Human Rights (no ASA 28/011/2000)2 Amnesty International, Death Penalty News (Londra), decembrie 1997 (noACT 53/01/98)3 Documentele oficiale ale Adunării generale, sesiunea 53-a, supliment no 40,vol. I (A/53/40), par. 1194 China, Emiratele Arabe Unite, Grenada, Guatemala, Pakistan, Filipine - pedeapsacu moartea pentru rănire cu tortură) şi Yemen66În 1996, răpirea şi traficul de femei şi de copii aufost erijate în infracţiuni pasibile la pedeapsa cu moarteaîn Bangladesh1. Un an mai înainte, Congresul din Guatemalaa aprobat impunerea pedepsei capitale tuturorpersoanelor recunoscute culpabile de răpire, se înţelege,şi complicii care au contribuit la moartea victimelor răpite.Numărul ţărilor care menţin pedeapsa cu moarteapentru furt cu mână armată a crescut, ajungându-se la12 în aceste zile2.Datorită faptului că pedeapsa cu moartea a fostabolită pentru câteva delicte economice, în majoritateastatelor care constituiau mai înainte U.R.S.S., în FederaţiaRusă nu se recenzează probabil astăzi mai mult de11 ţări şi regiuni care menţin pedeapsa capitală pentruinfracţiuni calificat, contrabandă, speculă, fraudă şi abuzde încredere (partea agenţilor publici)3.Se pare că în numeroase state care menţin pedeapsacu moartea, dar nu în toate infracţiunile cu caractermilitar rămân pasibile la pedeapsa cu moartea. Dealtfel, în câteva ţări pedeapsa capitală poate fi aplicatădiferite infracţiuni comise împotriva statului în timp depace, ca terorismul, sabotajul, atentat la securitatea naţionalăsau trădarea. De exemplu, Japonia a indicat următoareleinfracţiuni: incitarea unei agresiuni străine,furnizarea ajutorului inamicului, incendierea voluntară a1 Amnesty International, Death Penalty News (Londra), 1996, pag. 902 China, Cuba, Ghana, Malayzia, Mali, Nigeria, Uganda, Congo, Singapore,Sudan, Vietnam şi Zambia3 Camerun, China, Iran, Jamahiria Arabă Libiană, Malayzia, Mali, RepublicaDemocrată Congo, Singapore, Sudan, Congo şi Vietnam

Page 43: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

67unei clădiri locuite, distrugerea prin mijloace explozive,degradarea apei unei clădiri locuite şi utilizarea explozivilor,cu excepţia mai multor foste republici sovietice, nuse pare deloc că numărul ţărilor care pedepsesc acesttip de infracţiuni cu pedeapsa capitală sau diminuat ciprobabil au crescut.După informaţiile disponibile, dizidenţa religioasăsub forma Balasfem sau apostasic (abjurare), rămâne oinfracţiune pasibilă la pedeapsa capitală în Arabia Saudită,în Jamahiria Arabă Libiană, în Pakistan, Iran şiSudan. De altfel, numărul infracţiunilor pasibile la pedeapsacu moartea rămâne relativ ridicat în mai multeţări şi regiuni, în particular Arabia Saudită, China1, Cuba,Irak, Filipine, Taiwan, Republica Islamică Iran şi Sudan2.În raportul de activitate asupra execuţiilor extrajudiciaresumare sau arbitrare, Raportul special al Comisieidrepturilor omului a spus că pedeapsa capitală nu artrebui în nici o circumstanţă să fie obligatorie (A/55/288,par. 34). Poate fi dificil sau chiar imposibil pentru un tribunalsă ţină seama de diferite circumstanţe atenuantecare ar putea să se considere o infracţiune dată ca fă-1 În ceea ce priveşte importanţa pedepsei cu moartea în China detalii în „ TheDeath Penalty from a European perspective”, Hans Jorg Albrecht sau „EUChinaHuman Rights Dialogue”Acte din cel de-al doilea seminar al experţilor juridici ai Uniunii Europene şiChina care a avut loc la Beijing în perioada 19-20 octombrie 1998„Studienreihe des Ludwig Boltzmann Instituts für Menschenrechte, Band 4,Manfred Nowak und Xin Chunying (eds), Viena, Verlag Österreich, 2000,pag. 95-1182 Această listă trebuie să fie considerată ca inventar inevitabil incomplet construitpornind de la informaţii provenite din diverse surse şi din momente diferite68când parte dintre crimele cele mai grave atunci când pedeapsacu moartea este obligatorie, chiar dacă aceastapoate fi comutată. Încă odată nu se dispune deloc de informaţiiasupra măsurii în care pedeapsa capitală esteobligatorie pentru câteva infracţiuni, căci puţine state favorabilesă menţină această pedeapsă şi aboliţioniste defapt au răspuns la cea de-a şasea anchetă. Pedeapsa cumoartea este obligatorie pentru omor de care sunt pasibilepersoanele din Barbados, Comore, Liban şi Turcia.După răspunsul Japoniei Codul penal al acestei ţărial acestei ţări prevede obligatoriu pedeapsa cu moarteaîn caz de conspirare cu un stat străin, vizând antrenareaunui atac armat contra Japoniei, dar un judecător poatecomuta pedeapsa pe motive juridice sau când el considerăcă pedeapsa este prea severă pentru infracţiuneacomisă. Regula din răspunsul Bahrainului că pedeapsacapitală este obligatorie în cazul asasinării unui agent deforţă publică.Pedeapsa cu moartea este obligatorie în Antigua etBarbuda în caz de trădare şi pentru câteva infracţiuni

Page 44: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

contra statului, dar facultative în caz de omor. În Comoreea este obligatorie în caz de infracţiune contra statului,trădare şi spionaj; în Iordania, în caz de infracţiuni contrapersoanelor şi infracţiuni legate de droguri. În Libanîn caz de infracţiune contra persoanelor, contra statuluişi infracţiuni cu caracter militar şi în Myanmar (după altesurse) pedeapsa capitală este obligatorie în caz de asasinatşi de înaltă trădare, dar ea este facultativă pentrufabricarea şi traficul de droguri.În Turcia, ea este obligatorie pentru câteva infracţiuniteroriste şi infracţiuni cu caracter militar. Rwanda adeclarat că pedeapsa cu moartea este întotdeauna facul69tativă, dar după alte surse ea ar fi obligatorie pentru organizarea,incitarea sau participarea la genocid.Deşi Togo nu a executat nici un condamnat din1979, pedeapsa capitală rămâne obligatorie pentru toateinfracţiunile pentru care este prevăzută în timp de paceşi în timp de război. Situaţia nu este totuşi foarte clarăpentru că, în răspunsul său, guvernul togolez a indicatcă, în timpul perioadei considerate, nici un recurs în graţie,nici o cerere de comutare a pedepsei, nici o amânarede condamnare nu a fost prezentată de persoanele condamnatela moarte. Se spune că mai multe ţări şi regiunimenţin pedeapsa capitală obligatorie pentru câteva infracţiuni,în special Grenada şi Zimbabwe pentru omoruri;Kuweit, Taiwan şi Thailanda pentru diverse infracţiunilegate de droguri; Guatemala şi Filipine pentru violulcopiilor. În această ultimă ţară pedeapsa cu moartea esteobligatorie şi în alte cazuri precise.SECŢIUNEA 2A doua garanţieNici un element de informaţie furnizat de către ţărilecare au răspuns la anchetă, nu a indicat ca una dintreele să fi aplicat pedeapsa cu moartea într-o manieră retroactivă,nici că legislaţia lor ar autoriza acest lucru. Separe totuşi, după alte surse, că prin decretul no 115 din1994, Irak a reinstaurat pedeapsa cu moartea, în aşa felîncât aceasta să poată fi aplicată retroactiv persoanelorcare au refuzat pentru a treia oară să-şi îndeplineascăserviciul militar. Bahrain, Barbados, Belarus, Indonezia,Japonia, Kazahstan, Niger, Rwanda, Thailanda şi Turciaau spus că ele au autorizat aplicarea pedepsei cu moar70tea de substituţie dacă pedeapsa cu moartea este abolită.Liban şi Chile, din contră, se opun.SECŢIUNEA 3A treia garanţiePersoane în vârstă de mai puţin de 18 aniPatru dintre ţările favorabile să menţină pedeapsacu moartea şi aboliţioniste da fapt, au răspuns la anchetăChile, Indonezia, Togo şi S.U.A. şi prevăd în legislaţialor impunerea pedepsei capitale persoanelor care aucomis o infracţiune pasibilă la această pedeapsă cândele aveau mai puţin de 18 ani. Indonezia nu prevede

Page 45: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

vârsta minimă pentru aplicarea pedepsei capitale. În Togo,vârsta minimă pentru aplicarea pedepsei capitale estede 16 ani, dar nici o pedeapsă cu moartea nu a fostpronunţată în această ţară în timpul perioadei anchetei.Vârsta minimă este de 16 ani în Chile, dar nici o persoanăde mai puţin de 18 ani nu a fost executată de numeroşiani.Constituţia S.U.A. interzice impunerea pedepseicapitale persoanelor în vârstă de 16 ani în momentul încare ele au comis infracţiunea. Legislaţia a patrusprezecestate şi dreptul federal fixează vârsta minimă la 18ani, iar în patru state ea este de 17 ani şi în 13 state de16 ani, alte şapte state nu precizează vârsta minimă1.Statele Unite nu au ratificat convenţia relativă la drepturilecopilului şi au emis o rezervă în ceea ce priveşte paragraful5, art. 6 (Rezoluţia 44/25) al Adunării generale1 Statele Unite, „Capital punishment 1999”, Bureau of Justice StatisticsBulletin (Washington), decembrie 200071la termenul căruia o sentinţă la moarte nu poate fi impusăpentru crimele comise de o persoană în vârsta de maipuţin de 18 ani. Statele Unite nu observă această garanţieşi nu şi-au retras rezerva privind Pactul internaţional.La sfârşitul anului 1999, în afacerea Domingues contrastatului Nevada, Curtea supremă a decis, după ce a ascultatargumentele procurorului general, să nu examinezeproblema stabilirii dacă execuţia unei persoane învârstă de 16 ani, în momentul în care infracţiunea a fostcomisă, constituie o violare a dreptului internaţional cutumiarşi a obligaţiilor convenţionale ale Statelor Unite1.După începutul anului 1994, mai multe ţări s-auconformat acestei garanţii, Barbados, China, Yemen,Zimbabwe. Lor li s-au alăturat şi Pakistan, când ordonanţarelativă a sistemului de justiţie pentru minori dinluna iulie a anului 2000 a abolit pedeapsa cu moarteapentru persoanele de mai puţin de 18 ani în momentul încare infracţiunea a fost comisă. Se pare că această măsurănu a fost aplicată retroactiv persoanelor deja condamnatela moarte2.Există mai puţin de 14 ţări3 care au ratificat Convenţiarelativă la drepturile copilului fără rezervă, dupăinformaţiile disponibile, au modificat legislaţia lor în aşamanieră încât să excludă impunerea pedepsei cu moarteapersoanelor care au comis a infracţiune pasibilă la1 Michael Domingues v. Nevada, 528 U.S. 963 (1999)2 Amnesty International, Children and the Death Penalty: Executions Worlwidesince 1990 (no ACT/50/610/2000), pag. 73 Afganistan, Arabia Saudită, Bangladesh, Burundi, Emiratele Arabe Unite,India, Iran, Irak, Malayzia, Maroc, Myanmar, Nigeria (cu excepţia dreptuluifederal), Republica Coreea şi Republica Democrată Congo72această pedeapsă, atunci când ele sunt în vârstă de maipuţin de 18 ani.

Page 46: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

În cursul perioadei examinate, a fost semnalat căpatru ţări au executat mai puţin de o persoană în vârstăde mai puţin de 18 ani în momentul în care infracţiunea afost comisă. Este vorba despre următoarele ţări (numărulpersoanelor executate în timpul celor şapte ani ai perioadei1996-2000 este indicat în paranteze): StateleUnite (8 din care 4 – Texas, 1 – Oklahoma şi 3 - Virginia),Nigeria (1), Pakistan (1) şi Republica Islamică Iran(2) 1.La sfârşitul lui octombrie 2000, 83 de deţinuţi aşteptauîncă să fie executaţi în 16 state din statele unitepentru infracţiuni pe care ei le-au comis când aveau 16sau 17 ani. O treime din aceste persoane erau deţinuţi înstatul Texas2.În 2000, Republica Democratică Congo a executatun tânăr de 14 ani în mai puţin de 30 de minute de lacondamnarea sa3.1 În Death Penalty News, decembrie 1999 (no ACT 53/05/99), pag. 5, se puneproblema articolului apărut în 24 octombrie 1999, în jurnalul Kyahan, dinTeheran, unde se menţionează spânzurătoare în Republica Islamică Iran adoi oameni în vârstă de 17 şi respectiv 18 ani, care au omorât un om şi pefiullui în vârstă de 16 ani. Este vorba despre o execuţie a unui om de 17 ani înNigeria, despre execuţia, în Pakistan a unui tânăr de 14 în momentul în careinfracţiunea a fost comisă, toate făcute publice în Amnesty International, Raportanual, 1998 (Londra 1999), pag. 2692 Victor V. Streib, „The Juvenile Death Penalty Today”, pe Internet lahttp://www.law.onu.edu/faculty/streib/juvdeath.htm şiAmnesty International S.U.A., „Shame in the 21th Century” (no AMR51/189/99) şi Amnesty International S.U.A., „Children and the Death Penalty:Executions Worlwide since 1990” (no ACT 50/010/2000), pag.83 Un alt exemplu în „Ramyattan contra Trinidad Tobago”, The Times, aprilie1999 sau „Campbell contra Trinidad Tobago”, The Times, 21 iulie 199973În rezoluţia sa 1999/4 subcomisia protecţiei drepturiloromului a condamnat categoric impunerea şi aplicareapedepsei cu moartea persoanelor în vârstă de maipuţin de 18 ani în momentul comiterii infracţiunii şi a rugatinsistent ca toate statele care menţin pedeapsa cumoartea pentru minorii delicvenţi să se angajeze să aboleascăpedeapsa cu moartea pentru aceste persoane.Anul următor, în rezoluţia sa 2000/17 subcomisia arugat Comisia drepturilor omului să adopte o decizie potrivitcăreia impunerea pedepsei cu moartea persoanelorîn vârstă de mai puţin de 18 ani în momentul comiteriicrimei constituie o violare a dreptului internaţional cutumiar.Vârsta maximăPrintre ţările favorabile să menţină pedeapsa cumoartea care au răspuns la cea de-a şasea anchetă,doar unul – Kazahstan – a indicat să fi fixat o vârstă maximalădeasupra căruia nimeni nu mai poate fi executat– 65 de ani. Alte ţări au ferit persoanelor în vârstă depedeapsa cu moartea: Federaţia Rusă (65), Filipine şiSudan (70), Guatemala şi Mongolia (60). Foarte puţine

Page 47: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

dintre execuţiile persoanelor în vârstă au fost semnalate.Totuşi, s-a auzit că un deţinut în vârstă de 70 de ani afost executat în Japonia în 1995. La sfârşitul anului1998, dintre deţinuţii condamnaţi la moarte, cei mai învârstă erau: o persoană de 83 de ani din Japonia şi opersoană de 84 de ani din Statele Unite.Femei însărcinate sau mamele copiilor miciPrintre ţările favorabile să menţină pedeapsa cumoartea şi aboliţioniste de fapt, Chile şi Japonia sunt74singurele care răspuns că pedeapsa cu moartea putea fiimpusă unei femei însărcinate, dar ele au adăugat căexecuţia va fi suspendată în mod normal. O majoritatede ţări favorabile să menţină pedeapsa cu moartea carenu au răspuns la anchetă îşi rezervă puterea de a condamnala moarte o femeie gravidă şi să o execute printroamânare, plecând de la câteva luni până la mai mulţiani, de la naşterea copilului. În răspunsul lor, Barbados,Camerun, Liban, Niger, Rwanda, Togo şi Turcia au indicatcă nici o dispoziţie nu interzicea condamnarea lamoarte a unei mame cu copii mici.Nici o execuţie de femeie însărcinată nu a fostsemnalată în lume în cursul ultimilor ani, deşi o condamnarela moarte ar fi fost pronunţată în Republica DemocraticăCongo în 1998. Se ignoră dacă femeile care tocmaiau născut au fost executate între 1994-2000.Femeile sunt total ferite de pedeapsa cu moartea încâteva ţări ca Federaţia Rusă şi Uzbekistan (după 1995).În alte ţări, cum ar fi Cuba, nici o femeie nu a fost vreodatăexecutată. Totuşi, condamnări la moarte au fostpronunţate contra femeilor adulte în Japonia şi Thailandaşi în numeroase alte ţări favorabile să menţină pedeapsacu moartea. O femeie a fost executată în Rwanda, înJaponia o femeie adultă a fost executată în 1997, iar altaîn Qatar.În Statele Unite, 33 de femei adulte erau în atenţiaexecuţiei la sfârşitul lui octombrie 2000, O femeie adultăa fost executată în Texas în 1998, ceea ce constituieprima execuţie de acest tip din ţară după 1984. dupăaceastă dată, 4 alte femei au fost executate în StateleUnite, din care ultima în ianuarie 2000. se pare că execuţiaunei femei este încă foarte curentă în ArabiaSaudită şi în China, unde 14 femei au fost executate75dită şi în China, unde 14 femei au fost executate între1994 şi 1999.Persoane lovite de alienări mintale sau având capacitateaintelectuală foarte limitatăPrintre ţările favorabile să menţină pedeapsa cumoartea şi aboliţioniste de fapt, care au răspuns, doarTogo a indicat că dreptul autorizează condamnarea lamoarte a persoanelor lovite de alienări mintale. Alte sursearată că în majoritatea altor ţări, alienările mintale

Page 48: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

sunt un fapt justificativ, putând fi invocat de persoanelepasibile la pedeapsa capitală. De altfel, ca în cazulJaponiei, dacă o persoană condamnată la moarte estelovită de alienaţie, ea nu este executată timp cât va rămâneîn această stare. Totodată, în practică, faptul că opersoană suferă de probleme mintale sau având capacităţimintale extrem de ridicate scapă sau nu de pedeapsacu moartea depinde într-o mare măsură de prezenţaexperţilor în psihiatrie, putând depune mărturie în favoareasa. Astfel, secţiunea judiciară a Consiliului privat dinLondra, a admis, pe motivul penuriei psihiatrice legistecalificate în câteva ţări din Caraibe, sănătatea mintală adefendorilor în afaceri de moarte nu este evaluată sistematic1.După începutul lui 1994 şi până la sfârşitul anului2000, mai puţin de 15 deţinuţi au fost executaţi în S.U.A.– execuţia cea mai recentă datează din septembrie2000.1 Un alt exemplu în „Ramyattan contra Trinidad Tobago”, The Times, aprilie1999 sau „Campbell contra Trinidad Tobago”, The Times, 21 iulie 199976Numărul anual de execuţii pare să se fi diminuatdupă începutul anului 1996, dovadă fiind protestele contraexecuţiilor persoanelor atinse de alienări mintale careau avut un efect benefic1. Execuţia acestor persoane esteastăzi interzisă în 13 din 38 de ţări care sunt favorabilesă menţină pedeapsa cu moartea2.SECŢIUNEA 4A patra garanţieŢările favorabile să menţină pedeapsa cu moarteacare au răspuns la cel de-al şaselea studiu au indicat căele au observat cea de-a patra garanţie şi că, în nici uncaz, execuţia inocentului nu a fost semnalată între 1994şi 1998. Totodată, respectul acelei garanţii, pentru toatestatele care menţin pedeapsa cu moartea, este mai multo dorinţă decât o realitate, în toate cazurile.De exemplu, Statele Unite afirmă că culpabilitateaunei persoane trebuie să fie dovedită peste orice îndoialărezonabilă pentru infracţiunile pasibile la pedeapsa cumoartea, dar procedurile de apel din aceste ţări au permisunui număr mare de persoane să scape de pedeapsacapitală. De fapt, între 1994-1999, 87 de condamnărila moarte au fost anulate sau ridicate de curţile de apel.1 Death Penalty Informations Center, „Mental retardation and the deathpenalty” sau http://www.deathpenaltyinfo.org/dpicmr.html2 Arkansas, Colorado, Indiana, Georgia, Maryland, Kansas, Kentucky, Nebraska,New Mexic, New York (acesta autorizează execuţia persoanelor cudeficienţe mintale doar în caz de crimă comisă în închisoare), Dakota deSud, Tennessee, Washington şi statul federal77În medie, 34 de condamnări pe an au fost anulate în întregime1.Aceste cifre nu acoperă toate statele care aplicăpedeapsa capitală şi nu mai permit estimarea tuturorpersoanelor condamnate la moarte. În iulie 2000, un

Page 49: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

studiu important a arătat, pentru prima oară, amploareaveritabilă a erorilor judiciare grave comise în ceea cepriveşte condamnările la moarte în Statele Unite.Intitulat „A Broken System: Error Rates in CapitalCases 1973-1995”2, acest studiu este purtat asupra tuturorpersoanelor condamnate la moarte în aceşti 23 deani. Se pare că în 68% din cazuri, care fiind la cel de-altreilea stadiu final de apel la nivelul statelor sau statuluifederal în timpul acestei perioade (procedură care ia nouăani în medie) s-a constatat o eroare de judecată suficientăpentru a anula condamnarea la moarte iniţială.Studiul identifica cauzele erorilor cele mai grave.37% dintre ele erau datorate incompetenţei grave a avocaţilorapărării, 19% suprimării indicelor de către serviciulpoliţiei sau de ministerul public şi 20% faptului că juraţiiau fost prost informaţi. 4/5 din deţinuţii a căror condamnarela moarte a fost anulată nu au fost executaţi din1 James L. Stephan et Tracy L.Snell, „Capital punishment, 1994 (Washington,Department of Justice din Statele Unite, 1996) şiBureau of Justice Statistics Bulletin din 1995, 1996, 1997, 1998 s-a semnalatîn Buletinul din 1999 că condamnările la moarte a 88 de persoane au fostanulate sau ridicate şi curţile de apel au anulat 31 de condamnări la moarte.Trebuie notat faptul că aceste cifre nu privesc decât 21 de state care au comunicatacest lucru2 James S. Liebman, „A Broken System: Error Rates in Capital Cases 1973-1995” şi adresa de Internet http://www.paw.columbia.edu//instructionalservices/liebman78cauză că aceste erori au fost corijate în cursul unui nouproces şi 7% dintre ele au fost declarate inocente de infracţiuneapasibilă la pedeapsa cu moartea.În concluzie, s-a considerat că doar 11% dintrepersoanele condamnate la moarte iniţial merită aceastăpedeapsă, odată ce erorile primului proces au fost corijate.Căile indicate s-au ridicat în Statele Unite pentru aatrage atenţia asupra faptului că persoanele inocenteerau mereu pe punctul condamnării la moarte şi câtevadintre ele sfârşeau prin a fi executate. În 1999. persoanecondamnate la moarte, când inocenţa lor a fost stabilităşi alte trei au fost eliberate în primele luni ale anului2000, ajungând la numărul total de 95 de condamnări lamoarte inocente după 19731.În statul Illinois, unde 12 deţinuţi condamnaţi lamoarte au fost eliberaţi din 1994 pentru că culpabilitatealor era îndoielnică, un nou caz în 1999 a fost la ordineazilei. Datorită studiilor făcute de studenţii jurnalişti, uncondamnat la moarte a fost declarat nevinovat doar cucinci zile înaintea executării sale. Guvernul statului Illinois,favorabil la pedeapsa capitală, a fost atât de uimit căa anunţat un moratoriu asupra execuţiilor până la publicareaunui studiu asupra administrării pedepsei capitaleîn acest stat2.1 Death Penalty Information Center)2001=, „Innocence and the Death Penalty”

Page 50: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

şi http://www.deathpenaltyinfo.org/innoc.html2 Amnesty International, „U.S.A.: Increasing Concern over Execution ofInnocent”, Death Penalty News (Londra), iunie 2000 (no ACT 53/02/2000),pag. 1-279Un proiect de lege intitulat „The InnocenceProtection Act” (Lege asupra protejării inocenţei) a fostprezentat Senatului la începutul anului 2000.Mai multe alte ţări au indicat că între 1994-1998,unele persoane au fost eliberate câteodată din închisoaredupă numeroşi ani de detenţie pe baza inocenţei lor.Aceste ţări sunt: Belize, China, Japonia, Malayzia, Malawi,Pakistan, Papua-Noua Guinee, Filipine, Trinidad-Tobago şi Turcia (care a declarat în răspunsul său căaceasta nu este cazul). De altfel, condamnările au datloc unei execuţii şi au fost identificate şi câteva dintreele anulate postum în Federaţia Rusă, în Uzbekistan şiîn Regatul Unit1.Dacă un număr ridicat de erori de drept şi de faptecomise sunt constatate în cursul apelului în Statele Uniteunde câmpul de aplicare al pedepsei cu moartea estedelimitat şi unde sistemul juridic este foarte dezvoltat, sepoate ca aceste erori să se producă şi în numeroase alteţări favorabile să menţină această pedeapsă.SECŢIUNEA 5A cincea garanţieToate statele care au răspuns întrebărilor privinddiferitele aspecte ale celei de-a cincea garanţii au afirmatcă o asistenţă judiciară apropiată a furnizat toatestadiile de procedură penală (cu o singură excepţie,Antigua şi Barbuda, care nu a furnizat decât „câteva sta-1 Amnesty International, „United States of America: Fatal Flaws: Innocenceand the Death Penalty”, noiembrie 1998 (no AMR 51/69/98) şiD. Barry şi E. Williams, „Russia’s Death Penalty Dilemes”, Criminal Law Forum,vol. 8, 1998, pag. 23180dii” ale procedurii). Bahrain, Barbados, Comore, Kazahstan,Thailanda şi Turcia au indicat că serviciile unuiavocat furnizează peste cele care sunt acordate persoanelornepasibile la pedeapsa capitală. De exemplu, Bahraincunoştea că dacă apărătorul nu era în măsură săia un avocat, guvernul îi atribuie unul în aşa fel încât săîi garanteze o asistenţă juridică în toate stadiile procedurii.Nici o întrebare suplimentară nu a fost pusă guvernelorasupra formelor de detenţie sau întemniţare alepersoanelor pasibile la pedeapsa cu moartea înainteaprocesului lor, nici asupra serviciilor de interpretări saude traducere propuse.Statele Unite au declarat în răspunsul lor că preveniţiidispun de o amânare suficientă înaintea procesuluipe care ei pot să aibă recurs la o asistenţă juridică şi laalte resurse necesare şi că ei au posibilitatea să îşi pregăteascăîntr-o manieră adecvată apărarea lor în faţa

Page 51: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

unui tribunal just şi imparţialConcluziile studiului aprofundat realizat de Facultateade drept din Universitatea din Columbia, descris înparagraful 117-107 din acest raport sugerează că existăo abatere considerabilă între cele două descripţii oficialea garanţiilor de care dispun preveniţii şi realitatea proceduriipenale.Mexic a chemat atenţia asupra avizului consultativformulat la cererea sa de către Curtea americană a drepturiloromului din 1 octombrie 1999 privind dreptul de informareasupra asistenţei consultative.De fapt, cetăţenii străini au fost executaţi în StateleUnite fără a fi informaţi atunci de arestarea lor, de dreptullor la o asistenţă consulară, ceea ce este contrară cu81prevederile art. 36 a Convenţiei de la Viena asupra relaţiilorconsulare1, ratificată în 1969 de către Statele Unite.După Raportorul special asupra execuţiilor extrajudiciaresumare sau arbitrare, aceste fapte vor fi produseşi în Arabia Saudită.Guvernul german intentează în faţa Curţii internaţionalede justiţie o procedură contra Statelor Unite privinddoi cetăţeni germani, Karl şi Walter LeGrand. Celedouă persoane au fost executate în Statele Unite la începutulanului 1999 fără să fie informate în momentularestării lor de drepturile lor la o asistenţă consulară şi,atunci când Curtea Internaţională a formulat un aviz, potrivitcăruia execuţia ar trebui să fie raportată până ce odecizie finală a fost luată în procedura angajată deGermania.În timpul perioadei considerate, condamnările lamoarte au fost pronunţate în mai multe ţări şi teritorii şiau dat naştere unui proces neconform cu normele internaţionale.În numeroase cazuri, este vorba de civilisau soldaţi traduşi în faţa tribunalelor speciale sau militarepentru a remedia problemele civile. În această privinţă,următoarele ţări au fost citate de către Raportorulspecial asupra execuţiilor extrajudiciare sumare sauarbitrare sau de către Comisia drepturilor omului:Algeria, Egipt, Irak, Kuweit, Nigeria, Pakistan, RepublicaDemocrată Congo şi Sierra Leone2.1 Recueil des Traites des Nations Unies, no 8638-8640, vol. 596, nnr. 262-5122 Documents officiels de l’Ansemblee generale, cinquante-traisieme session,Suplement no 40, vol. I (A/53/40), cap. V, sect. C şiDocuments officiels de l’Ansemblee generale, cinquante-unicieme session,Suplement no 40, vol. I (A/51/40), par. 4282Atenţia a fost îndreptată şi asupra posibilităţii tribunalelorislamice de a pronunţa condamnările la moarte încadrul unei proceduri de tipul referit (în special înCecenia) şi asupra faptului că în Afganistan judecătoriinu au practic nici o formaţiune. În Somalia, tribunaleleautohtone, locale sau clinice au pronunţat condamnările

Page 52: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

la moarte. A mai fost semnalat că în cursul procesului,apărătorul care beneficiază de asistenţă juridică insuficientăva beneficia prea târziu pentru a-şi putea pregătisuficient apărarea sau nu va beneficia deloc. Raportorulspecial s-a preocupat de faptul că numeroase procesenu au fost conforme normelor internaţionale de achitareîn mai multe privinţe, în ţările şi regiunile următoare:Afganistan, Arabia Saudită, China, teritoriul relevant alAutorităţii palestiniene, Rwanda şi Yemen.Este admis ca asistenţa juridică şi treapta pregătiriiapărării persoanelor pasibile la pedeapsa cu moarteasunt suficiente, în numeroase state din Caraibe caremenţin pedeapsa cu moartea, ca şi în câteva părţi dinStatele Unite1.Toate ţările şi regiunile care au răspuns, au indicatcă nu a existat o execuţie fără procedură judiciară sau latermenul unei proceduri extrajudiciare, ceea ce nu va ficazul în lumea întreagă ca mărturie a Raportorului special.În mai multe ţări, perioada 1994-1998 s-a soldat cuun bilanţ nefast de execuţii extrajudiciare şi de dispariţii,câteodată în proporţii de genocid.1 Roger Hoot, „The Death Penalty: A Worldwide Perspective” (OxfordUniversity Press, 1990), pag. 107-11183SECŢIUNEA 6A şasea garanţiePrintre cele 19 ţări favorabile să menţină pedeapsacu moartea şi aboliţioniste de fapt care au furnizat informaţiiprivind cel de-al şaselea raport, Bahrain, Camerun,Chile, Indonezia, Irak, Kazahstan, Rwanda, Thailanda şiTurcia au indicat că o procedură obligatorie de apel înfaţa unei jurisdicţii superioare a fost dovedită în toatecazurile de condamnare la moarte pentru punctele dedrept de procedură şi de fapt ca şi în raport de securitateapedepsei (fără cea în caz de genocid în Rwanda).Statele Unite au declarat că legislaţia lor prevedeun reexamen aprofundat în caz de apel, înainte ca execuţiala moarte să fie pusă în aplicare. În Japonia, unacuzat, poate face apel în faţa unei curţi supreme, pentrupunctele de drept, de fapt şi de procedură, ca şi pentrumotiv de securitate a pedepsei, dar conform legii deprocedură, nu este obligatoriu. Între 1994 şi 1998, 234de apeluri contra pedepsei cu moartea au fost admise înBelarus, 133 în Thailanda, 5 în Japonia, 1 în Bahrain şi 1în Maroc. Alte ţări nu au furnizat statistici.În răspunsul lor, Antigua şi Barbuda, Liban şi Togoau indicat că persoanele condamnate la moarte au automatdreptul să facă apel doar pentru punctele de dreptşi de procedură. Cum în Japonia, procedura de apel nueste obligatorie, cu alte cuvinte Curtea de apel nu vaexamina afacerea dacă deţinutul nu-şi va exersa dreptulde a face apel sau acesta îşi retrage apelul. Maroc aspus că legea prevede o procedură de apel obligatorie,

Page 53: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

dar nu automată, pentru punctele de drept. Barbados,Belarus şi Niger au răspuns că condamnatul are dreptul84să facă apel în faţa unei jurisdicţii superioare, dar căacest drept nu este nici automatic, nici obligatoriu.În practică, secţiunea judiciară a Consiliului privatde la Londra cunoaşte apelurile în ceea ce priveşte Barbados.În Comore, unde infracţiunile pasibile la pedeapsacapitală sunt judecate de către o curte cu juri specială,nici o procedură de apel nu a fost prevăzută, dat fiindfaptul că Curtea de casaţie nu funcţionează pentru că,aparent, nici un judecător nu a fost încă desemnat deAdunarea Naţională.În 1996, guvernământul Republicii Islamice Iran aindicat că toate persoanele condamnate la moarte audreptul să facă apel în faţa unei jurisdicţii superioare(aici se înţelege Curtea de apel), dar că verdictele pronunţateerau executorii dacă:a. nici o prestaţie nu a fost emisă sau nici un recurs nu afost format, într-o amânare de 30 de zile prevăzută delege;b. verdictul era confirmat de către curtea superioară;c. cererea de apel a fost respinsă sau dacă apelul a fostdefinitiv respinsRezultă din preocupările confirmate de Raportorulspecial asupra execuţiilor extrajudiciare sumare sauarbitrare şi de Comitetul drepturilor omului că, înanumite ţări, tribunalele militare sau în curs desiguranţă, nu acordă persoanelor pasibile la pedeapsacu moartea toate drepturile de recurs care sunt conferitepersoanelor condamnate prin jurisdicţii de drept comun.Acesta ar fi cazul în Irak, Nigeria RepublicaCentrafricană şi Sierra Leone.Organizaţiile nonguvernamentale au exprimat aceleaşipreocupări privind alte ţări.85Toate ţările şi regiunile favorabile să menţină pedeapsacu moartea şi aboliţioniste de fapt, care au răspunsla studiu, au indicat că o amânare obligatorie deaşteptare este prevăzută între condamnarea la moarte şidata execuţiei pedepsei, cu scopul de a lăsa condamnatuluisuficient timp pentru a-şi pregăti recursul cu ajutorulConsiliului care să epuizeze posibilităţile de recursîn graţiere. Nici o informaţie asupra duratei amânării nua fost cerută, nici primită, în afară de cazul Japoniei carea indicat că condamnatul dispune de 14 zile.Informaţiile furnizate de alte ţări şi teritorii arată că,în ciuda existenţei procedurilor de apel stabilite, persoaneleau fost executate în câteva zile după condamnarealor, ceea ce lasă să se presupună că garanţiile proceduralepentru care apelul este dus până la sfârşitul său,sunt inexistente.Rapiditatea cu care pedeapsa cu moartea a fost

Page 54: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

executată după câteva condamnări, în diverse ţări, asuscitat neliniştea organizaţiilor nonguvernamentale.În timpul perioadei considerate, s-au semnalat numeroasereluări de execuţie a persoanelor puţin dupăjudecarea lor în China. Noua lege penală chineză din1997 prevede totodată, că toate condamnările la moartetrebuie supuse, obligatoriu, verificării şi aprobării Curţiipopulare supreme (în afara celor care au fost pronunţatede această curte). În practică, Curtea populară supremăpoate delega această funcţiune unei curţi înalte1 1.1 Detalii în „ The Death Penalty from a European perspective”, Hans Jorg Albrecht,sau „EU-China Human Rights Dialogue” -Acte din cel de-al doilea seminar al experţilor juridici ai Uniunii Europene şiChina care a avut loc la Beijing în perioada 19-20 octombrie 199886SECŢIUNEA 7A şaptea garanţie17 ţări şi teritorii favorabile să menţină pedeapsacu moartea, dar aboliţioniste de fapt care au răspuns laaceastă parte a anchetei au declarat că în cursul perioadeiexaminate toate persoanele condamnate la moarteau dreptul de graţiere. În Bahrain, Barbados, Belarus,Chile, Kazahstan, liban, Maroc şi Thailanda ele au dreptulsă prezinte o petiţie în comutarea pedepsei sau săceară o amânare, dar nu şi în Comore, Niger sau Togo(unde nici o pedeapsă cu moartea nu a fost de fapt impusă).Nici o amânare nu poate fi acordată în Irak şi înLuanda, dar se acordă pentru minori şi femei însărcinateîn Chile. În răspunsul său Turcia a spus că dreptul degraţiere este limitat prin faptul că preşedintele este obişnuitsă repună total sau parţial o pedeapsă pentru cauzade maladie cronică, de incapacitate sau de bătrâneţe.Între 1994-1998, din 183 de deţinuţi care aveau posibilitateade graţiere sau au prezentat o cerere de comutarea pedepsei, în Belarus, 25 au fost graţiaţi. ÎnThailanda din 133 de deţinuţi care au avut posibilitateade graţiere (sau care au prezentat o cerere de comutarea pedepsei), 50 au fost graţiaţi. Mai mult, 75 de condamnaţiau fost amnistiaţi prin legea din 1996. 77 de deţinuţidin Maroc şi 40 din Rwanda aveau posibilitatea de graţiere,dar nici unul nu a fost graţiat. Camerun a declaratcă 7 deţinuţi aveau posibilitatea de graţiere, dar nu aspus câţi au fost graţiaţi. Comore a acordat o comutare a1 Studienrechte des Ludwig Boltzmann Instituts für Menschenrechte, Band 4,Manfred Nowak und Xin Chunying (eds), Viena, Verlag Österreich, 2000,pag. 95-11887pedepsei la 2 din 4 condamnaţi la moarte. În Barbadosdouă din cinci spre zece persoane condamnate la moarteau avut pedeapsa comutată în închisoare pe viaţă. 11alte persoane au fost judecate din nou după ce au făcutapel în faţa secţiunii judiciare a Consiliului privat de laLondra; alte 2 persoane au murit în închisoare. Nici o

Page 55: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

graţiere şi nici o comutare a pedepsei nu au fost acordatede emirul din Bahrain. În răspunsul său, Japonia a făcutcunoscut faptul că nici un deţinut nu avea posibilitateade graţiere sau nu a cerut o amânare şi că singuruldeţinut care a prezentat o cerere de comutare a pedepseinu a obţinut-o. Nici o statistică nu este disponibilăpentru Turcia. În răspunsul lor Statele Unite au spus că,în conformitate cu legislaţiile statelor favorabile să menţinăpedeapsa cu moartea şi cu dreptul penal, recursurileîn graţiere ar trebui să fie examinate individual pentru fiecareinfracţiune.Există puţine date pentru alta ţări şi regiuni privindmăsura în care dreptul de graţiere al condamnaţilor, decomutare sau de repunere a pedepsei lor a fost exercitat.Este clar totodată că în câteva ţări acest drept nu estedecât foarte rar exercitat în favoarea condamnaţilor.În Statele Unite, de exemplu, doar 6 condamnaţi lamoarte şi-au văzut pedeapsa comutată în cursul perioadei1994-19981; 5 alţi deţinuţi au fost graţiaţi în 1999 şi 2în 2000 2. În statul Texas de exemplu, doar comutareapedepsei recomandată Guvernatorului de Pardons Board1 National Coalition to Abolish the Death Penalty, “Death penalty profile (1999Wrap-up)”, http://www.ncadp.org/stats/2 Death Penalty Informatons Center, Facts about clemency,http://www.deathpenaltyinfo.org/clemeney.html88în 1998, era prima propusă în 17 ani.1 S-a semnalat cănişte condamnaţi au fost rar graţiaţi în Indonezia şi că,comutarea pedepsei cu moartea de către preşedinteledin Singapore în 1998, nu a fost decât a cincea acordatăîn 35 de ani.2În numeroase ţări procedurile regizând comutarea,repunerea sau graţierea pedepsei nu oferă mereu garanţiileunei proceduri legale şi ele nu pot face obiectul uneireexaminări. În această privinţă, decizia luată recent desecţiunea judiciară a Consiliului privat de la Londra înafacerea „Neville Lewis et autres contre Procureur generalde la Jamaique et un autre” prezintă un interes particular.După această decizie exerciţiul dreptului de graţierear trebui, din punct de vedere al obligaţiilor internaţionaleale statului Jamaica, să urmeze procedurile juste şiapropiate şi să poată face obiectul unei revizii judiciare.În ţările unde legea islamică este aplicată, sistemul“DIYA” înlocuieşte comutarea pedepsei. Familia victimeipoate alege între executarea şi comutarea pedepsei, cusau fără indemnizaţie. Ar fi util ca aceste ţări să furnizezestatistici asupra măsurii în care “DIYA” este acceptatăla locul execuţiilor.SECŢIUNEA 8A opta garanţieJaponia a declarat că legislaţia sa nu împiedică opersoană să fie executată în timpul unei proceduri de re-1 Amnesty International, Killing without Mercy Clemency Procedures in Texas

Page 56: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

(Londres), iunie 1999), no.AMR 51/85/1999), p.62 Amnesty International, Killing without Mercy: Clemency procedures in Texas(Londres), iunie 1999, (no.AMR 51/85/1999, p.689curs în graţiere. Mai multe ţări din Caraibe, favorabile sămenţină pedeapsa cu moartea au subliniat că timpul careîi trebuie Comitetului drepturilor omului şi Comisieiinteramericane a drepturilor omului pentru a examina unapel şi a delibera, este excesiv şi le împiedică de fapt săaplice pedeapsa cu moartea. În afacerea Pratt Morgancontra Procurorului general din Jamaica, secţiunea judiciarăa Consiliului privat a afirmat în decizia sa că faptulde a avea influenţă asupra deţinutului, ameninţă cu oexecuţie de mai mult de 5 ani şi este un comportamentinuman sau degradant. Statele au semnalat că ele acordămereu o amânare execuţiei în aşteptare unei judecăţifinale în cazul unui recurs în graţiere.De aceea în mai 1998 Trinidad-Tobago şi-a retrasadeziunea la Protocolul facultativ raportându-se la Pactulinternaţional relativ la drepturile civile şi politice ca şila Convenţia americană a drepturilor omului. În aceeaşizi ea a aderat din nou la Pactul internaţional al forumuluicu o rezervă. Ştiind că Comitetul drepturilor omului nuare competenţă pentru primirea şi executarea comunicaţiilorprivind un deţinut condamnat la moarte pentru ceeace este o mare problemă, având legătură cu urmările judiciarecărora el le-a fost obiectul cu detenţia, cu procesulsău, cu condamnarea şi cu pedeapsa sa sau la executareapedepsei cu moartea.1 Comitetul drepturiloromului a statuat în afacerea Rawle Kennedy, victima citatăde o violare a drepturilor omului relativă la pedeap-1 Ministerul Afacerilor Străine al Trinite şi Tobago, Instrument of Accesion toOptional Protocol to the International Covenant on civil and political Rightswith a Reservation Excluding the Competence of the Human RightsCommittee to Receive and Consider Communications in Relation to theImpositions of the Death Penalty.90sa cu moartea în Trinidad-Tobago, că ea nu poate acceptao rezervă care să vireze un grup de indivizi căruiasă îi acorde o protecţie mai mică decât cea de care beneficiazărestul populaţiei. Acesta constituie o discriminarecare duce la principiile fundamentale consacratepactului şi Protocoalelor din acest motiv rezerva nu poatefi declarată compatibilă cu obiectul şi scopul protocoluluifacultativ.Trinidad-Tobago a procedat la o convenţie în iunie1999 când deţinutul a angajat o procedură de recurs înainteacomisiei interamericane a drepturilor omului.1 Lafel, la începutul anului 2000, un om adulta fost executatîn Bahamas deşi el a angajat o procedură de recurs înfaţa aceleiaşi instanţe. Jamaica recunoaşte mereu competenţaComisiei interamericane a drepturilor omului, darea a limitat la şase luni răgazul pe care–l acordă comisiei

Page 57: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

pentru examinarea apelurilor contra pedepsei cumoartea, o dată ce toate posibilităţile interne de recursau fost epuizate.Aceste forţe ridică probleme critice pentru punereaîn funcţiune a garanţiilor destinate să asigure că toateposibilităţile de apel şi de recurs, la nivel naţional şi internaţional,s-au epuizat înaintea epuizării executării pedepseicu moartea.1 Deşi Trinidad-Tobago şi-a retras adeziunea la Convenţia interamericană adrepturilor omului, solicitantul are acces la Comisia interamericană a drepturiloromului, atâta timp cât Trinidad-Tobago este membru al Organizaţiei StatelorAmericane.91SECŢIUNEA 9A noua garanţieÎn 3 dintre ţările favorabile la pedeapsa cu moarteasau aboliţioniste de fapt, care au răspuns la chestionar,condamnaţii sunt spânzuraţi. (Barbados, Japonia şiLiban) şi în alte 6 ţări (Bahrain, Camerun, Comore,Indonezia, Rwanda şi Thailanda ei sunt împuşcaţi). ÎnIrak ei sunt spânzuraţi sau împuşcaţi. Kazahstan, Togoşi Turcia nu a furnizat nici o informaţie. Din pagina deWeb a Guvernului thailandez reiese că ministrul de internea decis ca toţi condamnaţii să fie pe viitor executaţiprin injectarea unui produs mortal şi el a însărcinat uncomitet guvernamental să se ocupe cu acest proiect delege. Acesta a fost refuzat de Parlamentul thailandez.Totuşi Cabinetul a apărat din nou (2001) metoda injectăriiunui produs mortal. În Statele Unite, 34 din 38 de statecare au menţinut pedeapsa cu moartea, procedeazăprin injectare, altele recurg la scaune electrice.1„Medicamentarea“ pedepsei capitale ridică problemamăsurii în care medicamentele ar trebui implicate înprocesul execuţiei. La cea de-a 52-a Adunare generalăţinută în octombrie 2000, Asociaţia medicală mondială amodificat o rezoluţie adoptată la cea de-a 34-a Adunare,pentru a declara că: „Participarea medicamentelor la pe-1 Statele Unite, “Capital punishment, 1999” Bureau of justice Statistics Bulletin(Washington), decembrie 2000. În Alabama, Florida, Georgia şi în Nebraska,electrocutarea este singura metodă. În alte state: electrocutarea -7 state; folosireagazului metan - 4 state; spânzurarea - 3 state; plutonul de execuţie -3 state. Sunt autorizate în unele circumstanţe, în general pentru deţinuţii careau ales una dintre aceste metode de execuţie şi au fost condamnaţi la pedeapsacapitală înainte ca metoda injectării unui produs mortal să fie introdus92deapsa capitală, oricare ar fi ele şi oricare ar fi faza execuţiei,este contrară eticii.”1În Comore, Liban şi Rwanda cel puţin un condamnata fost executat în public între 1994 şi 1998. Dupărăspunsul dat de Liban, execuţiile în public erau consideratea fi disuasive, din cauza caracterului oribil al crimeicomise. Rwanda a declarat că execuţiile publice au avutloc în cursul acestei perioade, dar nu a indicat dacă cele

Page 58: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

22 de persoane executate între 1994-1998 au fost toateîn public. În privinţa cunoaşterii dacă pedeapsa capitalăa fost executată în aşa manieră încât să cauzeze minimumde suferinţe posibile condamnatului, Liban şiRwanda au răspuns afirmativ. Din contră, nici Thailanda,nici Comore, unde condamnaţii sunt împuşcaţi, nu aupretins că este cazul. Camerun a semnalat că el a procedatla execuţie într-un loc public.După alte informaţii, execuţiile au avut loc în publicsau au fost retransmise la televiziune, în cursul perioadeiconsiderate, în alte 11 ţări sau regiuni.2 Comitetuldrepturilor omului a condamnat aceste execuţii ca fiind“incompatibile cu demnitatea umană”. În numeroase ţărispectatorii au participat la execuţii. Amnesty Internationala continuat să semnaleze în 1998 că manifestări publiceaveau loc în China în cursul cărora persoanelecondamnate la pedeapsa capitală trebuiau să defileze şierau umiliţi înaintea executării lor3.1 http://www.wma.net/f/policy/20-6-81-f.html2 Afganistan, Arabia Saudită, China, Guatemala, Guineea Ecuatorială, Iran,Nigeria, Republica Democrată Congo, Republica populară democrată Coreea,Cecenia şi Vietnam3 Amnesty Internationa l”People’s Republic of China: the Death Penalty in1998, decembrie 1999(no. ASA 17/57/99)p.4 şi 5.93Normele internaţionale sunt în curs de elaborareprivind fenomenul numit “Cartierul condamnaţilor lamoarte”. După cum am mai menţionat, secţiunea judiciarăa Consiliului privat a fixat la maxim cinci ani perioadaîn timpul căreia un condamnat la moarte poate aşteptaexecutarea sentinţei. În cursul perioadei considerate, ţărileau executat deţinuţii şi după perioade mai lungi. Între1994-1998 au trecut în medie 10 ani şi 9 luni în Cartierulcondamnaţilor la moarte.1 Curtea federală de apel a consideratîn lege că faptul trecerii celor 15 ani nu constituiedoar o violare a celui de-al optulea amendament, interzicândcrimele crude şi neobişnuite2.În Japonia, ţară care a declarat că pedeapsa capitalăa fost executată într-o manieră care să cauzeze minimumde suferinţe posibile condamnatului, se pare căexecuţiile au avut loc la mai mult de zece ani de la condamnare.În 1997, o persoană a fost executată după 28de ani de la condamnarea sa. S-a mai semnalat că condamnaţiila moarte sunt deţinuţi în timpul unor perioadelungi în Ghana şi în Indonezia înaintea execuţiei lor. Suferinţeleprizonierilor, adesea deţinuţi în localuri foarteneprielnice şi menţinuţi într-o incertitudine extrem de penibilă,par a fi contrare spiritului celei de-a noua garanţiiChestionarul relativ la cea de-a şasea anchetă nueste purtat asupra condiţiilor în care sunt deţinuţi condamnaţiila moarte, nici asupra duratei perioadei în timpulcăreia ei îşi aşteaptă execuţia.1 Departament of Justice of United States, Capital punishment (publicaţie

Page 59: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

anuală).2 Chambers V. Bowersov, 157 F. 3d560. P.570 (8f cir.1998)94Capitolul VIINFORMAŢII ŞI CERCETĂRIGuvernele care sunt aboliţioniste sau favorabile sămenţină pedeapsa cu moartea au fost rugate să umplesecţiunea finală a chestionarului. Aceasta comportă unanumit număr de întrebări relative la cunoaşterea faptelornoi legate cu dezbaterea internaţională asupra pedepseicu moartea, promovarea şi valoarea cercetării lasensibilitatea publicului şi la amploarea cooperării tehniceprivind problemele relative la pedeapsa capitală. 40dintre 63 de ţări nu au răspuns la nici o întrebare carefigurează în această secţiune, înţelegându-se aici douădintre ţările favorabile să menţină pedeapsa cu moartea(Kazahstan care a declarat că aceste probleme nu privescresponsabilităţile Ministerului de Interne).Bulgaria care a abolit pedeapsa cu moartea în 1998nu a răspuns de loc la întrebările sus menţionate. Treizecişi şapte de ţări au spus că în timpul perioadei 1994-1998 ele s-au unit să urmeze dezbaterea internaţionalăasupra pedepsei capitale şi/sau să urmeze procenteleorganismelor Naţiunilor Unite pe acest subiect. Printreele figurează 13 ţări favorabile să menţină pedeapsa cumoartea sau aboliţioniste de fapt (Antigua şi Barbuda,Bahrain, Barbados, Belarus, Chile, Irak, japonia, Maroc,Myanmar, Rwanda, Thailanda, Togo şi Turcia), dar nu şiComore, Indonezia, Liban sau Nigeria. Comore a semnalatcă ea ţine la curent faptele noi şi măsurile luate de alteţări privind aplicarea pedepsei cu moartea.Douăzeci şi opt de ţări au declarat că guvernământullor sau a altor instanţe încearcă să ameliorezeaccesul informaţiei şi să sensibilizeze opinia în probleme95de pedeapsa cu moartea; este vorba despre următoareleţări: Antigua şi Barbuda, Armenia, Bahrain, Barbados,Belarus, Belgia, Brazilia, Irak, Islanda, Italia, Japonia,Lituania, Spania, Malta, Mozambic, Polonia, Rwanda şiThailanda. Belgia a subliniat în răspunsul său influenţaunui articol universal asupra pedepsei cu moartea apărutîn jurnalul Panapticon1. Thailanda a deschis un site Webcare propune informaţii asupra problemei. Armenia, Barbados,Italia şi Mozambic au declarat că au fost lansateîn ţările lor campanii pentru sensibilizarea publicului închestiune.Doar Mozambic şi Thailanda au semnalat că ţărilelor au beneficiat de o cooperare tehnică şi doarMozambic a spus că a furnizat un ajutor tehnic asupraproblemelor privind aplicarea pedepsei cu moartea. Niciun stat nu a răspuns afirmativ la întrebarea „Ţara dumneavoastrăare nevoie de un ajutor tehnic în domeniiparticulare privind aplicarea pedepsei capitale, unde organismele

Page 60: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Naţiunilor Unite o asistă ?”.Douăzeci şi una dintre cele 63 care au participat laanchetă în cercetările independente sau universitare aufost duse asupra problemei aplicării pedepsei capitale întimpul perioadei examinate: Antigua şi Barbuda, Argentina,Armenia, Australia, Bahrain, Brazilia, Canada,Columbia, Spania, Irak, Italia, Japonia, Lituania, Maroc,Mexic, Myanmar, Peru, Polonia, Slovacia, Slovenia, şiTogo. Doar Italia, Japonia şi Lituania au indicat că acestecercetări au fost comandate de guvernământ. Belarus1 Storme „De orverminderde von de disoussie over de doodstralt” (Acreditareadezbaterii asupra pedepsei cu moartea), Panapticon 1995, pag. 36596a spus că un referendum a fost organizat fără a furnizaalte precizări.Lituania a spus că posibilităţile publice au întreprins,cu ajutorul Consiliului Europei, un proiect care trebuiasă dureze un an pe tema “ Pedeapsa cu moartea înLituania: de la o susţinere publică în favoarea pedepseicu moartea la o poziţie aboliţionistă bine informată” şi aorganizat sondaje de opinie. Aceste sondaje au relevatcă opinia publică era opusă abolirii, dar pedeapsa capitalăa fost abolită în 1998.În răspunsul său Japonia a citat sondaje de opinierealizate în jurul persoanelor în vârstă de 20 de ani saumai mult prin Biroul de relaţii publice al Cabinetului Primuluiministru în 1994-1999. Aceste sondaje nu au relevatnici o tendinţă favorabilă abolirii. În 1994 13,6% dintrepersoanele interogate estimau că “pedeapsa cumoartea trebuie să fie abolită în toate cazurile” şi 73,8%că “pedeapsa cu moartea era inevitabilă în câteva cazuri”.În 1999 Armenia, Spania şi Slovacia au spus căcercetările au dat rezultate concludente şi făceau autoritatejustificând fie abolirea fie menţinerea pedepsei cumoartea. Armenia nu a dat nici un detaliu. Slovenia a citatîn favoarea abolirii pedepsei cu moartea1, Spania asemnalat doar că manualele folosite în facultăţile dedrept erau aboliţioniste. Bineînţeles totul depinde de ceeace se aşteaptă de la cercetări.Este clar că cercetările constituie majoritatea timpuluiîntr-un studiu de informare ca cel realizat pentru a1 J. Zlobec (din publicaţia) Smrtna Kazen (Pedeapsa cu moartea) (Ljubljana,1989)97stabili acest raport. Aceasta ţine în principal de faptul cămajoritatea ţărilor având capacitatea de cercetare îndomeniul ştiinţelor sociale le permite realizarea unor ancheteindependente mai aprofundate privind aplicarea şiefectele pedepsei cu moartea, sunt deja aboliţioniste.Printre ţările favorabile să menţină pedeapsa cumoartea aceste anchete nu sunt realizate actual decât înStatele Unite.1 Trebuie ca sociologii altor ţări favorabilesă menţină pedeapsa cu moartea să poată dispune de

Page 61: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

resurse necesare şi să aibă acces la datele primite pentrua constitui baza cunoştinţelor, permiţând evaluareaîntr-o manieră apropiată politicii şi practicii relative laaplicarea pedepsei cu moartea.Chestionarul a invitat guvernele să formuleze sugestiiasupra procentelor care ar putea să fie întreprinsela nivel subregional, regional şi internaţional pentru aajuta statele în ceea ce priveşte problema aplicării pedepseicu moartea. Fiji a răspuns că opinia publică înregiunea insulelor Pacificului ar trebui să facă obiectulunui studiu.Indonezia a sugerat că reuniunea asupra recursuluila pedeapsa capitală se ţine la nivel subregional, iarUruguay a preconizat realizarea studiilor regionale asupraaplicării pedepsei cu moartea şi tendinţele actuale lareinstaurarea acestei sancţiuni. Slovacia a sugerat săfurnizeze ţărilor o listă a naţiunilor care au abolit efectivpedeapsa cu moartea, dar şi date, demonstrând că abolireanu a avut incidenţă asupra centrului de criminalitate.Thailanda a spus că ea are nevoie de mai multe in-1 “How the death penalty works: American studies of the modern capitalsentencing system”, Cormell Law Review, vol. 38, no 6 (septembrie 1998)98formaţii privind argumentele pro şi contra pedepsei cumoartea, ţinând cont de atitudinea publicului vis-à-vis deaceastă problemă.Guvernul italian a atras atenţia asupra faptului căItalia a fost capul dezbaterii în faţa Adunării generale şia Comisiei drepturilor omului făcând moratoriul asupraexecuţiilor un obiectiv intermediar al campaniei în curs,în favoarea abolirii.Mexic, preocupat de nerespectarea articolului 36 alConvenţiei de la Viena asupra relaţiilor consulare a formulatmai multe opinii şi a împărtăşit intenţia să promovezerezoluţiile Comisiei drepturilor omului privind abolireapedepsei cu moartea. După el avizul consultativ alCurţii interamericane al drepturilor omului asupra ajutoruluiconsular ar trebui să fie comunicată şi o campaniear trebui să fie lansată în favoarea abolirii pedepsei cumoartea sub direcţia Înaltului Comisariat al NaţiunilorUnite al Drepturilor Omului. Ar trebui, în special, să seintensifice obţinerea comutării pedepselor capitale şipromovarea garanţiilor necunoscute la nivel internaţionalpentru protecţia drepturilor condamnaţilor la moarte princăi consulare şi organizarea seminarelor la nivelsubregional, regional şi internaţional. Mexic a propus castatele primind cereri de extrădare să îşi rezerve explicitdreptul de a le respinge dacă autorităţile competente alestatelor nu furnizează garanţii suficiente cum că pedeapsanu va fi impusă.Japonia, din contră, a declarat că ea trebuie să ţinăcont de tendinţele şi de evenimentele observate în alteţări, dar după ce a studiat singură sentimentul naţional,

Page 62: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

precum şi circumstanţele proprii infracţiunilor şi politicii99penale, fiecare ţară trebuie să decidă într-o manieră independentădacă menţine sau nu pedeapsa cu moartea.Capitolul VIIOBSERVAŢII FINALEUn număr relativ puţin important al statelor (mai puţinde 1/3 din membri Organizaţiei Naţiunilor Unite) auparticipat la cea de-a şasea anchetă. Doar 13 dintre cele71 se state, care mai aplicau încă pedeapsa cu moarteala sfârşitul perioadei considerate, au răspuns la anchetă,dar nu mereu la totalitatea întrebărilor. Din 36 de ţări caremenţin pedeapsa capitală, dar unde nici un condamnatnu a fost executat de cel puţin 10 ani, doar 9 au răspuns.Dacă 61% dintre statele aboliţioniste au răspuns lace-a de-a cincea anchetă, numai 47% au dat informaţiiîn cadrul celei de-a şasea.În raportul său asupra celei de-a şasea anchete,Secretariatul general a estimat că evoluţia în timpul perioadeide 5 ani, începând cu 1989 a fost într-adevăr remarcabilă:21 de ţări, adică mai bine decât în toate perioadeleanterioare cincinale, au abolit pedeapsa u moarteaîntre 1989 şi 1993. Într-o asemenea măsură acestlucru este imputabil formării noilor state, în particulardupă disoluţia fostei U.R.S.S. Fără îndoială este mai remarcabildecât în timpul perioadei de 7 ani (1994-2000)când un număr mai mic de noi state(s-au creat 25 destate) au abolit pedeapsa capitală; dintre acestea 22 destate au abolit pedeapsa în întregime şi 3 state – pentrudelicte de drept comun. Dintre aceste 25 de state, 19erau mai înainte favorabile să menţină pedeapsa cumoartea, iar 6 – deja aboliţioniste în cazul delictelor dedrept comun - au extins abolirea la toate infracţiunile.100În pragul noului mileniu mişcarea aboliţionistă nuşi-a pierdut din vigoarea sa.Este dovedit faptul că mişcarea aboliţionistă estedin ce în ce mai larg răspândită în toate ţările lumii.Când Narval Morris a prezentat la O.N.U. raportul săudescriind evoluţia mişcării până în 1965, el a enumerat26 de ţări şi regiuni aboliţioniste în ceea ce priveşte toateinfracţiunile sau infracţiunile comune în timp de pace,mai mult de două state australiene, 24 din 29 state mexicaneşi 9 state din Statele Unite1. La sfârşitul anului2000 se numărau 87 de ţări şi regiuni aboliţioniste pentrutoate crimele şi pentru crime obişnuite, având un statutsimilar fără a ţine seama de 13 state aboliţioniste sinStatele Unite. Lista ţărilor şi regiunilor aboliţioniste dinraportul susmenţionat nu citează decât două nume dinafara Europei Occidentale şi Americii Centrale şi anume:Indonezia - care a restabilit până la urmă pedeapsa cumoartea şi Antilele neirlandeze - care fac parte din ţărilede jos. În 2000 statele au devenit aboliţioniste nu numai

Page 63: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

în Europa Orientală, ci şi în Africa. Nouă ţări africanesunt astăzi complet aboliţioniste şi alte 13 sunt aboliţionistede fapt. Doar două dintre statele Asiei au abolit totalpedeapsa cu moartea, iar 6 sunt aboliţioniste de fapt.Dintre statele situate în insulele Pacificului 14 au abolitpedeapsa cu moartea (10 dintre ele pentru toate infracţiunileşi alte 4 sunt aboliţioniste de fapt). Menţinerea saune-menţinerea pedepsei cu moartea este un curent ce seconcentrează în prezent mai ales în Orientul Mijlociu,Africa de Nord şi în Asia. Guvernul federal al Statelor1 Organizaţia Naţiunilor Unite, Departamentul afacerilor economice şi sociale –cu privire la pedeapsa capitală: fapte noi din 1961,1965,1967.101Unite şi 38 dintre statele care compun această ţară, precumşi ţările anglofone din Caraibe sunt singurele jurisdicţiiale continentului american abilitate să menţină pedeapsacu moartea.În cursul perioadei 1994-2000 o singură ţară - şianume Gambia, precum şi două state din Statele Unite -Kansas şi New York au restabilit pedeapsa cu moartea(dar fără să o aplice). Mai mult de 9 ţări şi regiuni carepăreau să se îndrepte spre abolire, dat fiind faptul cănici o execuţie nu a avut loc de mai puţin de 10 ani, aurevenit la pedeapsa cu moartea. Nici o ţară nu a făcutacest lucru în perioada 1986-1993. Mai mult, 4 state dinStatele unite au reluat execuţiile din anul 1994, după oîntrerupere de mai mult de un sfert de secol, ultimul statfiind Tennessee, în 2000, unde nu se mai practicase nicio execuţie de 40 de ani.Aceasta nu este decât cea de-a doua anchetă cincinalăincluzând problemele relative privitoare la garanţiilepentru protecţia drepturilor persoanelor pasibile lapedeapsa cu moartea. În ceea ce priveşte prima garanţie,problema identificată în cea de-a cincea anchetăpersistă; se ştie că pedeapsa capitală rămâne prevăzutăde legislaţia numeroaselor ţări pentru o gamă vastă deinfracţiuni şi nu doar în caz de omor. Comisia drepturiloromului şi consiliul economic şi social doresc poate săexamineze problema pentru a şti dacă fondul primei garanţiitrebuia să fie precizat. Expresia “Crimele cele maigrave” definită ca şi cum ar fi vorba “mai puţin de crimeinternaţionale având consecinţe fatale sau alte consecinţeextrem de grave” este vagă şi se pretează la interpretărifoarte diverse. Prima garanţie ar putea fi, de exemplu,limitată la infracţiunile antrenând moartea unei per102soane în consecinţă directă cu acţiunea uneia dintrepărţi. Dacă numeroasele state par reticente la abolireatotală a pedepsei capitale este posibilă reducerea considerabilăa numărului infracţiunilor cărora li se aplică. Ţărileşi-ar putea aminti că a fost universal afirmat de AdunareaGenerală în ceea ce priveşte protecţia dreptului laviaţă, stabilit de art.3 al Declaraţiei Universale a drepturiloromului, apoi de art.6 al Pactului internaţional, relativ

Page 64: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

la drepturile civile şi politice. El importă restrângereaprogresivă a numărului de crime pentru care pedeapsacapitală poate fi impusă, obiectivul dorit fiind abolirea totalăa acestei pedepse în toate ţările. (Rezoluţia 2857)Din cauza procentului scăzut al răspunsurilor dinpartea ţărilor favorabile să menţină pedeapsa cu moarteaa fost imposibil să se determine în ce măsură celelalte8 garanţii au fost respectate. Nu este, fără îndoială,deloc surprinzător că ţările răspund intr-o manieră pozitivăla întrebare, dar este bine să se ştie dacă ele observăsau nu o garanţie. Dacă întrebările referitoare la respectareagaranţiilor trebuie să fie incluse în viitoareleanchete cincinale va trebui să se formuleze întrebărilemai precise privind practicile specifice. Astfel, se potavea în vedere întrebări mai detaliate pe punctele următoare:reglementări privind acţiunea poliţiei şi practicileadoptate de aceasta pentru supravegherea derulării interogatoriilorşi cercetarea elementelor doveditoare, rămâneechitabilă posibilitatea de a se face reprezentant legalde persoane competente, procedurile de examinare asănătăţii mintale a inculpaţilor şi condiţiile de detenţieatât înaintea procesului cât şi după condamnare.Numărul restrâns de răspunsuri al ţărilor favorabilesă menţină pedeapsa cu moartea semnifică cum că foar103te puţine date au putut fi strânse despre numărul real decazuri în care pedeapsa cu moartea a fost aplicată pe teritoriulstatelor în chestiune. Lipsa completă a infracţiunilorpentru care pedeapsa cu moartea poate fi impusă,schimbările survenite în legislaţie, care afectează aceastălistă şi numărul persoanelor condamnate la moarte şiexecutate nu au fost comunicate regulat la O.N.U.; estedeci imposibil să se evalueze măsura în care pedeapsacu moartea este pronunţată şi executată.Multe state unde pedeapsa cu moartea este în vigoarecontestă faptul că aplicarea constituie o violare adrepturilor omului şi că aplicarea penală a pedepsei cumoartea prezintă intr-o anumită măsură aspecte de naturăpolitică. Altele menţionează că pedeapsa capitalăconstituie un element esenţial în arsenalul pedepselorcare permit lupta împotriva infracţiunilor grave. Ele afirmăcă este posibil să se aplice pedeapsa cu moarteaîntr-o manieră echitabilă fără discriminări şi respectândlegalitatea şi drepturile omului. Argumentul avansat estecă aplicarea pedepsei capitale are un efect disuasiv. Elreduce efectiv procentul câtorva forme de criminalitate.Măsura în care un sistem al pedepsei capitale răspundedirectivelor sau imperativelor în chestiune, trebuiesă facă obiectul unei anchete care să se sprijine pe experienţajurisdicţiilor în care pedeapsa cu moartea a fostabolită. Trebuie notat că în afară de Statele Unite, cercetătoriiindependenţi nu s-au înclinat spre această problemăîn ţările favorabile să menţină pedeapsa cu moartea.Aceasta ţine poate de lipsa de competenţă tehnică

Page 65: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

şi de resurse. Organismele competente ale NaţiunilorUnite ar trebui deci să aibă în vedere furnizarea unui gen104de ajutor tehnic şi să susţină financiar acest tip de cercetare.Înzestrate cu aceste informaţii statele vor fi în măsurăsă furnizeze date mai utile în răspunsul adresat Secretaruluigeneral şi să vegheze dacă politicile şi practicilelor sun conforme obligaţiilor lor internaţionale în domeniuldrepturilor omului. Nu este satisfăcător că atâteaţări favorabile să menţină pedeapsa cu moartea nu aurăspuns la ce-a de-a şasea anchetă cincinală. Ar trebuisă se aibă în vedere serios mijloacele care îi permit Secretaruluigeneral să dispună de informaţii mai completeprovenind din ţările favorabile să menţină pedeapsa cumoartea.105Capitolul VIIICONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDĂÎn rezoluţia sa 1745 (LIV) din 16 mai 1973, Consiliuleconomic şi social a invitat Secretarul general să îiprezinte, în toţi cei 5 ani, plecând din 1975, un raportanalitic periodic actual asupra pedepsei capitale.În rezoluţia sa 1995/57,din 28 iulie 1995, Consiliula recomandat că rapoartele cincinale ale Secretaruluigeneral continuă să poarte şi asupra aplicării garanţieide protecţie a drepturilor persoanelor pasibile la pedeapsacu moartea. În aceeaşi rezoluţie, Consiliul a rugatSecretarul general, când a stabilit cel de-al şaselearaport cincinal, să se folosească de toate datele disponibile-se subînţelege aici cercetările criminologice în curs.Cel de-al şaselea raport cincinal pune accent pe pedeapsacapitală şi tendinţele în materie în timpul perioadei1994-2000, ca şi pe aplicarea acestor garanţii. Estevorba despre o versiune revizuită şi actualizată a raportuluiSecretarului general pe acest subiect, supus Consiliuluila sesiunea de fond din 2000, Comisiei pentru prevenireacrimei şi justiţiei penale la cea de-a noua sesiuneşi Comisiei drepturilor omului. La cea de-a 56-a sesiuneşaizeci şi trei de ţări au participat la anchetă. Procentulde răspuns a acestor ţări favorabile să menţinăpedeapsa cu moartea şi în particular cele care aplicăfoarte rar aceste pedepse, este relativ slab.O concluzie importantă este că după 1994 ritmul cucare ţările au abolit pedeapsa cu moartea nu a evoluatdeloc. Totodată, fiind dat că un număr mai puţin mare deţări democratice s-au născut în cursul acestor ultimi anişi că grupul ţărilor şi regiunilor favorabile să menţină pe106deapsa cu moartea şi susceptibile să fie mai reticente laschimbare este mai restrâns, progresia către abolire visà-vis de lume este impresionantă, progresie pe care osusţinem.107TABELE ŞI ANEXE

Page 66: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Tabelul 1 – Situaţia pedepsei capitale în decembrie2000: Ţări şi regiuni favorabile să menţină pedeapsacu moarteaAfganistan Etiopia Jordania Palestina SudanAlgeria EmirateleArabe Unite Kazahstan Qatar TadjikistanBahamas Federaţiarusă Kenya Siria TaiwanBahrain Filipine Kuwait Korea TanzaniaBanglasesh Ghana Lesotho RP.D. Congo ThailandaBelarus Guatemala Liban P.P.D.C.KoreaTrinidadTobagoBotswana Guyana Liberia Rwanda TunisiaBurundi GuineeaEcuatorială Malaysia Sf.Kitts şiNevis UgandaCamerun India Malawi Sf.Vicenţiu şiGrenadine UzbekistanChina Indonezia Maroc Sf.Lucia VietnamCiad Iran Mongolia Sierra Leone YemenComores Irak Nigeria Singapore ZambiaCuba Libia Oman Somalia ZimbabweEgipt Japonia Pakistan Statele Uniteale AmericiiNotă privind semnificaţia literelor din Tabelul 1:Cele 69 de ţări şi regiuni enunţate au continuataplicarea pedepsei cu moartea pentru infracţiunile dedrept comun. Se spune că majoritatea au procedat laexecuţii în cursul ultimilor 10 ani; totodată, în câteva cazuri,este dificil să se determine dacă execuţiile au avutefectiv loc.108Tabelul 2 – Situaţia pedepsei capitale în decembrie2000: Ţări şi regiuni aboliţioniste pentru toate infracţiunileŢări şi regiuniData aboliriipentru toateinfracţiunile- aData aboliriipentru infracţiunilede dreptcomunData ultimeiexecuţiiAfrica de Sud 1997 1995 1991Andora 1990 1943Angola 1992Australia 1985 1984 1967Austria 1968 1950 1950Azerbaidjan 1998 1993

Page 67: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Belgia 1996 1950Bolivia 1995/1997 - b 1991 1974Bulgaria 1998 1989Cambogia 1989Canada 1998 1976 1962Capul Verde 1981 1835Columbia 1910 1909Costa Rica 1877Coasta de Fildeş 2000 1960Croaţia 1991 1987Danemarca 1978 1933 1950Djibouti 1995 1977 – cEcuador 1906Elveţia 1992 1942 1944Estonia 1998 1991Macedonia 1991Finlanda 1972 1944Franţa 1981 1977Georgia 1997 1994Germania 1987Grecia 1994 1993 1972Guineea Bissau 1993 1986109Haiti 1987 1972Honduras 1956 1940Insulele Marshall 1986 1986 – cInsulele Solomon 1978 1966 1966 – dIrlanda 1990 1954Islanda 1928 1830Italia 1994 1947 1947Kiribati 1979 1979 – cLiechtenstein 1987 1785Lituania 1998 1995Luxemburg 1979 1949Malta 2000 1971 1943Mauritius 1995 1987Micronezia 1986 1986 – cMonaco 1962 1847Mozambic 1990 1986Namibia 1990 1988Nepal 1997 1990 1979Nicaragua 1979 1930Norvegia 1979 1905 1948Noua Zeelandă 1989 1961 1957Palau 1994 1994 – cPanama 1903Paraguay 1992 1928Polonia 1997 1988Portugalia 1976 1867 1849Republica Dominicană1966Republica Moldova1995 1989

Page 68: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Republica Cehă 1990România 1989 1989Regatul Unit alMarii Britanii şi alIrlandei de Nord1998 1965/1963 1964San Marino 1865 1848 1468Sao Tome şi Principe1990 1975 – cSeychelles 1993 1976 – cSlovacia 1990110Slovenia 1989 1957Spania 1995 1978 1975Suedia 1972 1921 1910Ţările de Jos 1982 1870 1952Timorul de Est 1999 1999 – cTurkmenistan 1999 1997Tuvalu 1976 1976 – cUcraina 1999 1997Ungaria 1990 1988Uruguay 1907Vanuatu 1980 1980 – eVenezuela 1863Notă privind semnificaţia literelor din Tabelul 2:a – Total = 76b – explicaţiile în capitolul I;c – odată cu proclamarea independenţei; nici oexecuţie nu a mai avut loc de atunci;d – înaintea acelui an;e – odată cu proclamarea independenţei.111Tabelul 3 – Situaţia pedepsei capitale în decembrie2000: Ţări aboliţioniste doar pentru infracţiunile dedrept comunŢara - a Data abolirii Data ultimei execuţiiAlbania 2000 1995Argentina 1984 1916Bosnia-Herţegovina 1997Brazilia 1979 (1882) - b 1855Cipru 1983 1962El Salvador 1983 1973Fiji 1999 1964Israel 1954 1962Letonia 1999 1996Mexic 1930Peru 1979 1979Notă privind semnificaţia literelor din Tabelul 3:a – Total = 11b – pedeapsa cu moartea a fost abolită în Braziliaîn 1882, dar restabilită în 1969-1979 pentru crimele politice,dată la care ea a fost abolită din nou.112

Page 69: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Tabelul 4 – Situaţia pedepsei capitale în decembrie2000: Ţări şi regiuni putând fi considerate ca aboliţionistede dreptŢări şi regiuni– aData ultimeiexecuţiiŢări şi regiuni– aData ultimeiexecuţiiAntigua şiBarbuda 1989 Armenia – b 1991Barbados 1984 Belize 1986Benin 1989 Bhutan 1964Brunei 1957 Burkina Faso 1989Chile 1985 Dominica 1986Eritrea 1989 - c Gabon 1989Gambia 1981 Grenada 1978Guineea 1984 Jamaica 1988Iugoslavia 1989 Madagascar 1958Maldive 1952 Mali 1980Mauritania 1989 Myanmar 1989Nauru 1968 – d Niger 1976Papua-NouaGuinee 1950 RepublicaCentrafricanăRepublicaDemocratăCongo1982RepublicaDemocraticăLaos1989Samoa 1962 Senegal 1967Sri Lanka 1976 Surinam 1982Swaziland 1989 Togo 1979Tonga 1982 Turcia 1984Notă privind semnificaţia literelor din Tabelul 4:a – Total = 36b – deşi ultima execuţie a avut loc în 1991, în răspunsulsău la chestionar, Armenia s-a clasat ca aboliţionistăde fapt pe motiv că un proiect de lege a fost supusParlamentului în 1999 în vederea abolirii pedepsei capitale.Totodată, la sfârşitul anului 2000 acest proiect de113lege nu a fost adoptat deşi Armenia a semnat (dar nu şiratificat) Protocolul no 6 al Convenţiei Europene de apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înianuarie 2001;c – Eritreea a devenit independentă în 1993;d – dată la care independenţa a fost deţinută. Nici o

Page 70: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

execuţie nu a avut loc de atunci. Data ultimei execuţii nueste cunoscută.114Tabelul 5 – Ţări şi regiuni care au abolit pedeapsa cumoarteaInfracţiuni pentru care pedeapsa cumoartea a fost abolită Ţări şi regiuni Ani Toate infracţiunile- aInfracţiuni dedrept comun - bAustralia 1985 XGermania 1987 XHaiti 1987 XLiechtenstein 1987 XCambogia 1989 XNoua Zeelandă1989 XRomânia 1989 XSlovenia 1989 XAndora 1990 XCroaţia 1990 XUngaria 1990 XIrlanda 1990 XMozambic 1990 XNamibia 1990 XCehia 1990 XSao Tome şiPrincipe1990 XSlovacia 1990 XMacedonia 1991 XAngola 1992 XParaguay 1992 XElveţia 1992 XGuineea Bissau1993 XSeychelles 1993 XGrecia 1994 XItalia 1994 XDjibouti 1995 XMauritius 1995 XBelgia 1996 XAfrica de Sud 1997 X115Bolivia 1995/1997 XBosnia-Herţegovina1997 XGeorgia 1997 XNepal 1997 XPolonia 1997 XAzerbaidjan 1998 XBulgaria 1998 X

Page 71: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Canada 1998 XEstonia 1998 XLituania 1998 XRegatul Unital Marii Britaniişi al Irlandeide Nord1998XLetonia 1999 XTimorul Oriental1999 XTurkmenistan 1999 XUcraina 1999 XMalta 2000 XCoasta deFildeş2000 XNotă privind semnificaţia literelor din Tabelul 5:a – Total = 46116Tabelul 6 – Ţări care au semnat şi ratificat protocolulnr. 6 relativ la Convenţia europeană de apărare adrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi celde-al doilea protocol facultativ. Se raportează la pactulinternaţional relativ la drepturile civile şi politiceşi/sau protocolul se raportează la convenţia americanărelativă la drepturile omuluiProtocolul no6 relativ laConvenţiaeuropeană deapărare adrepturiloromului şi alibertăţilorfundamentaleAl doilea protocolfacultativse raporteazălapactul internaţionalrelativla drepturilecivile şipoliticeProtocolulraportat laConvenţiaamericanărelativă ladrepturileomului

Page 72: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Ţări şi regiuniSemnat -aRatificat -bSemnat -aRatificat -bSemnat -aRatificat -bAFRICACapul Verde 2000Guineea Bissau 2000Mozambic 1993Namibia 1994Sao Tome şiPrincipe 2000AMERICA LATINĂ ŞI CARAIBEBrazilia 1994 1996Columbia X 1997Costa Rica 1990 1998 1991 1998Ecuador 1993 1990 1998Honduras 1990Nicaragua 1990 1990 1999Panama 1993 1990 1991Paraguay 1999117Uruguay 1990 1993 1990 1994Venezuela 1990 1993 1990 1993ASIAAustralia 1990Nepal 1991Noua Zeelandă 1990 1990Seychelles 1994EUROPA OCCIDENTALĂGermania 1983 1989 1990 1992Andora 1996 1996Austria 1983 1984 1991 1993Belgia 1983 1998 1990 1998Cipru 1999 2000 1999Danemarca 1983 1983 1990 1994Spania 1983 1985 1990 1991Finlanda 1989 1990 1990 1991Franţa 1983 1986Grecia 1983 1998 1997Irlanda 1994 1994 1993Islanda 1985 1987 1991 1991Italia 1983 1988 1990 1995Liechtenstein 1990 1990 1998Luxemburg 1983 1985 1990 1992

Page 73: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Malta 1991 1991 1994Monaco 2000Norvegia 1983 1988 1990 1991Ţările de Jos 1983 1986 1990 1991Portugalia 1983 1986 1990 1990Anglia 1999 1999 1999 1999San Marino 1989 1989Suedia 1983 1984 1990 1990Elveţia 1983 1987 1994EUROPA ORIENTALĂAlbania 2000 2000Armenia 2001Azerbaidjan 1999Bosnia-Herţegovina 1999Bulgaria 1999 1999 1999 1999118Croaţia 1996 1997 1995Estonia 1993 1998Macedonia 1996 1997 1995Federaţia Rusă 1997Georgia 1999 2000 1999Ungaria 1990 1992 1994Letonia 1998 1999Lituania 1999 1999 2000Polonia 1999 2000 2000Republica Moldova1996 1997Republica Cehă 1991 1992România 1993 1994 1990 1991Slovacia 1991 1992 1998 1999Slovenia 1993 1994 1993 1994Turkmenistan 2000Ucraina 1997 2000119Anexa 1 – Garanţii pentru protecţia drepturilor persoanelorpasibile la pedeapsa cu moarteaGaranţiile pentru protecţia drepturilor persoanelorpasibile la pedeapsa cu moartea, care figurează în anexarezoluţiei 1984750 a Consiliului economic şi social, îndata de 25 mai 1984 sunt eliberate după cum urmează:1. În ţările care nu au abolit încă pedeapsa cu moarteapedeapsa capitală nu poate fi impusă decât pentrucrimele cele mai grave, înţelegându-se că este vorbamai puţin de crimele internaţionale având consecinţefatale sau alte consecinţe extrem de grave;2. Pedeapsa capitală nu poate fi impusă decât pentru ocrimă pentru care pedeapsa cu moartea era prescrisăîn momentul în care aceasta a fost comisă,înţelegându-se că dacă, după ce crima a fost comisă,legea prevede impunerea unei pedepse maipuţin grave, criminalul va beneficia de această dispoziţie;3. Persoanele în vârstă de mai puţin de 18 ani în momentul

Page 74: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

când au comis o crimă nu vor fi condamnatela moarte şi sentinţa la moarte nu va fi executată încazul femeilor gravide, a mamelor copiilor mici sauîn cazul persoanelor cu probleme mentale;4. Pedeapsa capitală nu poate fi executată decât atuncicând culpabilitatea unei persoane acuzate de o crimăsub prevederi clare şi convingătoare nu lasă locnici unei alte interpretări a faptelor;5. Pedeapsa capitală nu poate fi executată decât în virtuteaunei judecăţi finale dată de un tribunal competentdupă o procedură juridică oferind toate garanţiileposibile pentru asigurarea unui proces echitabil,120garanţiile egale mai puţin celor enunţate în articolul14 a Pactului internaţional referitor la drepturile civileşi politice1- dreptul tuturor persoanelor suspectatesau acuzate de o crimă pasibilă la pedeapsa cumoartea să beneficieze de o asistenţă judiciarăapropiată tuturor stadiilor procedurii;6. Toate persoanele condamnate la moarte au dreptulsă facă apel la o jurisdicţie superioară şi măsurile artrebui să fie luate pentru că aceste apeluri sunt obligatorii;7. Toate persoanele condamnate la moarte au dreptulde a putea fi graţiate sau să prezinte o petiţie în vedereacomutării pedepsei; graţierea sau comutareapedepsei poate fi acordată în toate cazurile de condamnareala moarte;8. Pedeapsa capitală nu va fi executată în timpul uneiproceduri de apel sau altă procedură de recurs saude posibilitate a obţinerii unei garanţii sau o comutarea pedepsei;9. Când pedeapsa capitală este aplicată ea se executăastfel încât să cauzeze minimul de suferinţă posibil.Pe de altă parte, în rezoluţie sa 1989764 din 24mai 1989 Consiliul a recomandat Statelor Membre să iamăsuri pentru aplicarea garanţiilor şi pentru a spori protecţiapersoanelor pasibile la pedeapsa cu moartea dacăeste cazul, astfel:Acordând o protecţie specială persoanelor riscândpedeapsa cu moartea, care le permite să aibă timp şimijloacele pregătirii defensivei lor, în special să beneficiezede serviciile unui avocat în toate stadiile procedu-1 Rezoluţia 1982/729 a Consiliului economic şi social, par.1121rii, această protecţie a fost acordată persoanelor care nusunt pasibile la pedeapsa capitală.Instituind o procedură de apel obligatorie sau derestabilire prevăzând un apel la clemenţă (nulă) sau unrecurs în graţiere, în toate afacerile unde acuzatul riscăpedeapsa capitală.Fixând o vârstă maximă peste care nimeni nu maipoate fi condamnat la moarte, nici executat.Suprimând pedeapsa cu moartea, atât în stadiul

Page 75: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

condamnării, cât şi cel l execuţiilor, pentru handicapaţiimintali sau persoanele ale căror capacităţi mintale suntdestul de limitate.Apoi, în rezoluţia 1996/15 din 23 iulie 1996, Consiliul:A notat că, în timpul perioadei acoperite de raportulSecretarului general asupra pedepsei capitale şi aplicăriigaranţiilor pentru protecţia drepturilor persoanelorpasibile la pedeapsa cu moartea, un număr crescător deţări au abolit pedeapsa cu moartea şi că altele au avutdrept politică reducerea numărului de infracţiuni pasibilela pedeapsa capitală şi au declarat că ele nu aucondamnat nici un delicvent la moarte când alte câtevaţări o menţionau şi altele au restabilit-o.A cerut Statelor Membre în care pedeapsa cumoartea nu a fost abolită să aplice efectiv garanţiile pentruprotecţia drepturilor persoanelor pasibile la pedeapsacu moartea, care prevăd că pedeapsa cu moartea nupoate fi impusă decât pentru crimele cele mai grave,înţelegându-se prin acestea, crimele internaţionaleavând consecinţe extrem de grave.A încurajat Statele Membre în care pedeapsa cumoartea nu a fost abolită să facă în aşa fel încât fiecare122prevenit pasibil la pedeapsa cu moartea să beneficiezede toate garanţiile posibile de judecată echitabilă, la ceeace prevede art.14 din Pactul internaţional referitor ladrepturile civile şi politice şi păstrarea spiritului Principiilorfundamentale relative la independenţa magistraturii1,principiile esenţiale relative cu rol de barou,2 Principiilordirectoare aplicate cu rol de magistraţi de parchet,3 Ansambluluide principii privind protecţia persoanelor supusela oricare formă de detenţie sau de întemniţare,4 Ansambluluide reguli minime pentru comportarea deţinuţilor.5A încurajat Statele Membre în care pedeapsa cumoartea nu a fost abolită să facă în aşa fel încât ca deţinuţiicare nu înţeleg suficient limba utilizată de tribunalsă fie bine informaţi prin intermediul serviciilor de interpretaresau de traduceri, de toate acuzaţiile ce iesaduc şi de conţinutul documentelor asupra cărora curteadeliberează.A invitat Statele Membre în care pedeapsa cumoartea putea fi aplicată să fixeze o amânare suficientăpentru pregătirea unui apel la tribunalul superior şi pen-1 Al şaptelea Congres al Naţiunilor unite pentru prevenirea crimei şi comportamentuluidelicvenţilor, milano, 26 august-6 septembrie 1985, raport stabilitde Secretariat(publicaţia Naţiunilor Unite, număr de vânzare: F86 IV 1), cap Isect.D.2, anexă.2 Al optulea congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi comportamentuluidelicvenţilor, Havana, 27 august-7 septembrie 1990:: raport stabilitde secretariat (publicaţia Naţiunilor Unite, număr de vânyare:F.91.IV.2), cap.I, sect. B.3, anexă.3 Idem, sect.C.26.

Page 76: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

4 Rezoluţia 43/173 a Ansamblului general, anexă.5 Rezoluţia 663(XXIV) a Consiliului economic şi social, anexă.123tru terminarea procedurii de apel ca şi pentru recursurileîn graţiere, cu scopul de a aplica efectiv regulile 5 şi 8din garanţii pentru protejarea drepturilor persoanelor pasibilela pedeapsa cu moartea.A cerut Statelor Membre în care pedeapsa capitalăputea fi aplicată să vegheze dacă funcţionarii participanţila deciziile de procedură a unei execuţii, sunt bine informaţide starea apelurilor şi de recursurile în graţiere privinddeţinutul în chestiune.A rugat Statele Membre în care pedeapsa cu moarteaputea fi aplicată să se conformeze fără rezerve Ansambluluide reguli minime pentru comportarea deţinuţilor,cu scopul de a limita la maxim suferinţele prizonierilorcondamnaţi la moarte şi să evite toată exacerbareasuferinţelor.124Anexa 2 – Lege pentru ratificarea Protocolului nr. 13la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi alibertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cumoartea, încheiat la Vilnius la 3 mai 20021Parlamentul României adoptă prezenta lege.Articol unic. - Se ratifică Protocolul nr. 13 la Convenţiapentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea,încheiat la Vilnius la 3 mai 2002.Această lege a fost adoptată în şedinţa din 21 noiembrie2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin (2)din Constituţia României.Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilorîn şedinţa din 16 decembrie 2002, cu respectarea prevederilorart. 74 alin (2) din Constituţia României.Bucureşti, 9 ianuarie 2003.Nr. 7.1 Monitorul oficial al României, partea I, Nr. 27/20.I.2003∗ Traducere125Protocolul Nr. 13La Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea∗Statele membre ale Consiliului Europei, semnatareale prezentului protocol, convinse că dreptul fiecăruia laviaţă reprezintă o valoare fundamentală într-o societatedemocratică şi că abolirea pedepsei cu moartea esteesenţială pentru apărarea acestui drept şi pentru deplinarecunoaştere a demnităţii înnăscute a tuturor fiinţelorumane, dorind să consoleze apărarea dreptului la viaţăgarantat de către Convenţia pentru drepturile omului şi alibertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie1950 (denumită în continuare Convenţia), considerând căProtocolul nr. 6 la convenţia privind abolirea pedepsei cu

Page 77: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

moartea, semnat la Strasburg la 28 aprilie 1983, nu excludepedeapsa cu moartea referitoare la actele comise întimp de război sau de pericol iminent de război, fiind hotărâtesă acţioneze în cele din urmă pentru abolirea pedepseicu moartea în totte circumstanţele, au convenit asupracelor ce urmează:Articolul 1. Abolirea pedepsei cu moarteaPedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poatefi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat.Articolul 2. Interzicerea derogărilorNici o derogare de la dispoziţiile prezentului protocolîn temeiul art. 15 din Constituţie nu este îngăduită.Articolul 3. Interzicere rezervelor126Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului protocol întemeiul art.57 din Convenţie nu este admisă.Articolul 4. Aplicare teritorială1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentuldepunerii instrumentului său de ratificare, de acceptareori de aprobare, să desemneze teritoriul sauteritoriile cu privire la care se va aplica prezentul protocol.2. Orice stat poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţieadresată secretarului general al Consiliului Europei,să extindă aplicarea prezentului protocol la oricarealt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul vaintra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi alunii care urmează expirării perioadei de trei luni de ladata primirii declaraţiei de către secretarul general.3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafeprecedente va putea fi retrasă sau modificată, în ceeace priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie,prin notificare adresată secretarului general alConsiliului Europei. Retragerea sau modificarea vaproduce afecte din prima zi a lunii care urmează expirăriiperioadei de trei luni de la data primirii notificăriide către secretarul general.Articolul 5. Raportare la convenţieStatele părţi consideră art. 1-4 din prezentul protocolca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiileConvenţiei se aplică în consecinţă.127Articolul 6. Semnare şi ratificarePrezentul protocol este deschis spre semnare statelormembre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei.El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării.Un stat membru al Consiliului Europei nu va putea să ratifice,să accepte sau să aprobe prezentul protocol fără ca,simultan sau anterior, să fi ratificat Convenţia.Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobarevor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.Articolul 7. Intrare în vigoare1. prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a luniicare urmează expirării perioadei de trei luni de la data

Page 78: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

la care zece state membre ale Consiliului Europei îşivor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin protocol,conform dispoziţiilor art. 6.2. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulteriorconsimţământul de a fi legat prin protocol, acesta vaintra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirăriiperioadei de trei luni de la data depunerii instrumentuluide ratificare, de acceptare sau de aprobare.Articolul 8. Funcţiile depozitaruluiSecretarul general al Consiliului Europei va notificastatelor membre ale Consiliului:a) orice semnare;b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptaresau de aprobare;c) orice dată de intrare în vigoare a prezentului protocol,conform art. 4 şi 7;128d) orice alt act, notificare sau comunicare având o legăturăcu prezentul protocol.În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii,având depline puteri în acest scop, au semnat prezentulprotocol.Încheiat la Vilnius la 3 mai 2002, în limbile francezăşi engleză, ambele texte fiind legal autentice, într-un singurexemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.Secretarul general al Consiliului Europei va transmitecopie certificată fiecăruia dintre statele membre aleConsiliului Europei.129Decretul nr.81privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului nr.13 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea,încheiat la Vilnius la 3 mai 2002Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificareaProtocolului nr. 13 la Convenţia pentru apărarea drepturiloromului şi a libertăţilor fundamentale privind abolireapedepsei cu moartea, încheiat la Vilnius la 3 mai 2002, şise dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I.1 idem 1130BIBLIOGRAFIEAmnesty International, „The Death Penalty Worldwide.Developments in 1998” (Condics), mai 1999 (No ACT50/04/99)Amnesty International, „The Death Penalty Worldwide.News”, Londra, septembrie 2000 (No ACT 53/03/00)Hands of Cain, „Towards Abolition: The Law and Politicsof the Death Penalty”, Roma, noiembrie 1998Amnesty International, „The Death Penalty Worldwide.News”, Londra, iunie 2000 (No ACT 53/02/00)Consileil l’Europe, „Recueil des Traites europeens”, no 5

Page 79: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa,„The Death penalty on O.S.C.E area: a survey - January1998- Juny 1999”, document de informaţii, no 1999/1,1999Documentul oficial al Adunării generale, a cincizecea sesiune,Supliment no 40, vol. I (A/50/40)Amnesty International, „The Death Penalty. News”, Londra,decembrie 2001 (No ACT 53/001/2001)Amnesty International, „Children and the Death Penalty:Executions Worldwide since 1990”, decembrie 2000 (NoACT 50/010/2000Amnesty International, „People’s Republic of China: TheDeath Penalty Long”, 1998, noiembrie 1999 (NoAI/17/56/1999Amnesty International, Raport 2000 (Londra, 2000)Amnesty International, Raport 1999 (Londra, 1999)131Amnesty International, Raport 1998 (Londra, 1998)Amnesty International, Raport 1997 (Londra, 1997)Amnesty International, Raport 1996 (Londra, 1996)Renate Wohlwend, „The efforts of the ParliamentaryAssembly of the Council of Europe”Consiliul Europei „The Death Penalty: Abolition inEurope”, Strasbourg, 1999Hu Zunteng, „On the Death Penalty at the during of theCentury”, EU – China – Human Rights Dialogue, Acte dincel de-al doilea seminar al experţilor juridici ai UniuniiEuropene, Beijing – China, 19-20 octombrie 1998Krystin Nocth, „Capital punishment”, Georgetown LawJournal, vol. 87, no 5 (1999)Amnesty International, „The Death Penalty. News” Londra,iunie 1998 (no ACT 53/03/98)Amnesty International, „Malayesia: First Executions forfour years. A Step Backwards for Human Rights” (no ASA28/011/2000)Amnesty International, The Death Penalty. News”, Londra,decembrie 1997 (no ACT 53/01/98)Amnesty International, „The Death Penalty. News”, Londra,1996Hans Jorg Albrecht, „ The Death Penalty from a Europeanperspective” şi „EU-China Human Rights Dialogue”Manfred Nowak und Xin Chunying (eds), „Studienreihedes Ludwig Boltzmann Instituts für Menschenrechte,Band 4, Viena, Verlag Österreich, 2000132Statele Unite, „Capital punishment 1999”, Bureau ofJustice Statistics Bulletin (Washington), decembrie 2000Michael Domingues v. Nevada, 528 U.S. 963 (1999)Amnesty International, „Children and the Death Penalty:Executions Worlwide since 1990” (no ACT/50/610/2000)Amnesty International, „U.S.A.: Increasing Concern overExecution of Innocent”, „The Death Penalty News” Londra,iunie 2000 (no ACT 53/02/2000)

Page 80: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Amnesty International, „United States of America: FatalFlaws: Innocence and the Death Penalty”, noiembrie1998 (no AMR 51/69/98) şiD. Barry şi E. Williams, „Russia’s Death PenaltyDilemes”, Criminal Law Forum, vol. 8, 1998Recueil des Traites des Nations Unies, no 8638-8640,vol. 596Documents officiels de l’Ansemblee generale, cinquantetraisiemesession, Suplement no 40, vol. I (A/53/40)Documents officiels de l’Ansemblee generale, cinquanteuniciemesession, Suplement no 40, vol. I (A/51/40)Roger Hoot, „The Death Penalty: A Worldwide Perspective”(Oxford University Press, 1990)Amnesty International „People’s Republic of China: theDeath Penalty in 1998, decembrie 1999(no. ASA17/57/99)Departament of Justice of United States, „Capitalpunishment” (publicaţie anuală)133Chambers V. Bowersov, 157 F. 3d560. P.570 (8fcir.1998)J. Zlobec (din publicaţia) Smrtna Kazen (Pedeapsa cumoartea) (Ljubljana, 1989)Cormell Law Review, “How the death penalty works:American studies of the modern capital sentencingsystem”, vol. 38, no 6 (septembrie 1998)Rezoluţia 1982/729 a Consiliului economic şi social134SURSE DE DOCUMENTARE INFORMATICĂhttp://singstat.gov.sg/c2000/census.htmlhttp://quickfacts.census.gov/qfd/states/12000.htmlhttp://www.eurunion.orghttp://www.eurunion.org/legislat/deathpenalty/54th//finspeechexcrpt.htmhttp://www.eurunion.org/legislat/deathpenaltz//demarche.htmhttp://www.law.onu.edu/faculty/streib/juvdeath.htmhttp://www.deathpenaltyinfo.org/dpicmr.htmlhttp://www.paw.columbia.edu/instructionalservices//liebman/http://www.deathpenaltyinfo.org/innoc.htmlhttp://www.ncadp.org/stats/http://www.deathpenaltyinfo.org/clemeney.htmlhttp://www.wma.net/f/policy/20-6-81-f.html135CUPRINSCUVÂNT ÎNAINTE __________________________________ 3CAPITOLUL I. GENERALITĂŢI ________________________ 8CAPITOLUL II. EVOLUŢIA SITUAŢIEI PRIVIND PEDEAPSACAPITALĂ ÎN CURSUL PERIOADEI 1994-2000__________ 21SECŢIUNEA 1. Ţări care au abolit pedeapsa cumoartea pentru toate infracţiunile la începutul anului1994 _____________________________________ 21

Page 81: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Ţări rămase aboliţioniste la începutul anului 1994 _____ 21Ţări care au restabilit pedeapsa cu moartea __________ 22SECŢIUNEA 2. Ţări care au abolit pedeapsa cumoartea pentru infracţiunile de drept comun laînceputul anului 1994 _______________________ 22Ţări care au devenit aboliţioniste pentru toateinfracţiunile ___________________________________22Ţări care au rămas aboliţioniste pentru toateinfracţiunile de drept comun ______________________ 25SECŢIUNEA 3. Ţări favorabile să menţină pedeapsacu moartea în 1994 _________________________ 26Ţări favorabile să menţină pedeapsa cu moarte careerau aboliţioniste de fapt la începutul anului 1994______ 26Ţări aboliţioniste de fapt care au abolit pedeapsacapitală ______________________________________ 26Ţări care au rămas aboliţioniste de fapt _____________ 28Ţări aboliţioniste de fapt care au reluat execuţiile ______ 28Ţări care menţin şi aplică pedeapsa cu moartea laînceputul anului 1994 ___________________________ 30Ţări care au devenit aboliţioniste___________________ 31Ţări care au devenit sau sunt numite aboliţioniste defapt__________________________________________ 35Ţări care au rămas favorabile să menţină pedeapsa cumoartea ______________________________________ 37SECŢIUNEA 4. Situaţia pedepsei capitale la sfârşitulanului 2000; recapitularea schimbărilor intervenitedupă începutul anului 1994 ___________________ 39136CAPITOLUL III. APLICAREA PEDEPSEI CU MOARTEA ___ 42CAPITOLUL IV. FAPTE NOI INTERVENITE PE PLANINTERNAŢIONAL__________________________________ 50CAPITOLUL V. APLICAREA GARANŢIILOR PENTRUPROTECŢIA DREPTURILOR PERSOANELOR PASIBILE LAPEDEAPSA CU MOARTEA__________________________ 58SECŢIUNEA 1. Prima garanţie ________________ 61SECŢIUNEA 2. A doua garanţie _______________ 69SECŢIUNEA 3. A treia garanţie _______________ 70Persoane în vârstă de mai puţin de 18 ani ___________ 70Vârsta maximă_________________________________ 73Femei însărcinate sau mamele copiilor mici __________ 73Persoane lovite de alienări mintale sau avândcapacitatea intelectuală foarte limitată_______________ 75SECŢIUNEA 4. A patra garanţie _______________ 76SECŢIUNEA 5. A cincea garanţie ______________ 79SECŢIUNEA 6. A şasea garanţie ______________ 83SECŢIUNEA 7. A şaptea garanţie______________ 86SECŢIUNEA 8. A opta garanţie________________ 88SECŢIUNEA 9. A noua garanţie _______________ 91CAPITOLUL VI INFORMAŢII ŞI CERCETĂRI ____________ 94CAPITOLUL VII OBSERVAŢII FINALE _________________ 99CAPITOLUL VIII CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGEFERENDĂ ______________________________________ 105TABELE ŞI ANEXE _______________________________ 107

Page 82: Drepturile Omului Si Pedeapsa Capitala

Tabelul 1 – Situaţia pedepsei capitale în decembrie2000: Ţări şi regiuni favorabile să menţină pedeapsacu moartea_______________________________ 107137Tabelul 2 – Situaţia pedepsei capitale în decembrie2000: Ţări şi regiuni aboliţioniste pentru toateinfracţiunile ______________________________ 108Tabelul 3 – Situaţia pedepsei capitale în decembrie2000: Ţări aboliţioniste doar pentru infracţiunile dedrept comun______________________________ 111Tabelul 4 – Situaţia pedepsei capitale în decembrie2000: Ţări şi regiuni putând fi considerate caaboliţioniste de drept _______________________ 112Tabelul 5 – Ţări şi regiuni care au abolit pedeapsa cumoartea _________________________________ 114Tabelul 6 – Ţări care au semnat şi ratificat protocolulnr. 6 relativ la Convenţia europeană de apărare adrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi celde-al doilea protocol facultativ. Se raportează lapactul internaţional relativ la drepturile civile şi politiceşi/sau protocolul se raportează la convenţiaamericană relativă la drepturile omului_________ 116Anexa 1 – Garanţii pentru protecţia drepturilorpersoanelor pasibile la pedeapsa cu moartea ___ 119Anexa 2 – Lege pentru ratificarea Protocolului nr. 13la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi alibertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cumoartea, încheiat la Vilnius la 3 mai 2002 ______ 124BIBLIOGRAFIE___________________________________ 130SURSE DE DOCUMENTARE INFORMATICĂ __________ 134


Top Related