Download - dinamica versantilor
DETERMINAREA DINAMICII VERSANŢILOR PRIN ANALIZA
MORFOMETRICĂ ŞI MORFOGRAFICĂ A RELIEFULUI, UTILIZÂND
TEHNICI GIS.
STUDIU DE CAZ: MASIVUL PIATRA CRAIULUI
MĂDĂLINA TEODOR
Masterand an I, Sisteme Informaţionale Geografice,
Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti
- proiect dinamica versanţilor -
Prof. Coordonator: Lect.dr. Dobre Robert
- 2012 -
Cuprins
1. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3
2. Metodologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5
2.1. Baze de date. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5
2.1.1. Baze de date utilizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5
2.1.2. Baze de date rezultate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6
2.2. Etape de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
2.2.1. Etapa de documentare şi de cercetare pe teren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
2.2.2. Etapa de colectare a datelor spaţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
2.2.3. Etapa de lucru în programele GIS. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
2.2.3.1. Etapa I. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10
2.2.3.2. Etapa a II-a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24
2.2.3.3. Etapa a III-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33
2.2.3.4. Etapa a IV-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38
2.2.3.5. Etapa a V-a – finală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40
2.2.3. Etapa de validare a rezultatelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43
2.2.3. Etapa de redactare şi finalizarea studiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43
3. Analiza. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
4. Rezultate şi discuţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
5. Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
6. Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3
DETERMINAREA DINAMICII VERSANŢILOR PRIN ANALIZA
MORFOMETRICĂ ŞI MORFOGRAFICĂ A RELIEFULUI, UTILIZÂND TEHNICI
GIS. STUDIU DE CAZ: MASIVUL PIATRA CRAIULUI Mădălina TEODOR
Rezumat: Masivul Piatra Craiului, din punct de vedere morfologic este reprezentat de o
creastă calcaroasă-conglomeratică, înaltă. Acestea sunt caracteristicile pe fondul cărora versanţii
sunt afectaţi de procese geomorfologice actuale (preponderent în zona superioară).
Acest proiect îşi propune să determine funcţionalitatea versanţilor în urma cartării şi
inventarierii proceselor geomorfologice ce sunt ulterior analizate prin intermediul operaţiunilor
matematice, cu caracteristicile reliefului, în programe de GIS.
Cuvinte cheie: funcţionalitate, versant, Piatra Craiului, procese geomorfologice, GIS, hartă.
1. Introducere
Utilizarea softurilor GIS prezintă avantaje numeroase şi aduce multiple posibilităţi în
comparaţie cu tehnicile cartografice manuale. Metodele de realizare ale hărţilor sunt unite de
un sistem de coordonare universal (proiecţie geografică), acestea având în plus şi posibilitatea
de interpolare şi realizarea de calcule cu layere, posibilitatea de corectare, intervenţie când se
produce orice schimbare pe arealul analizat, etc.
Prin diversitatea opţiunilor de reprezentare ale informaţiilor pe hărţi dar şi modul prin
care acestea pot fi realizate (suprapunerea mai multor straturi tematice, realizarea unor
operaţii matematice cu diferite layere sau modele numerice altitudinale, realizarea unei
legături între bazele de date şi partea grafică), se pot realiza hărţi ce determină raportul cauză-
efect prin stabilirea unei corelaţii între geologie (tip de rocă, structură) şi utilizarea terenului,
între pantă şi expoziţia versanţilor, între densitatea fragmentării reliefului şi adâncimea
fragmentării reliefului, între hipsometrie şi anumite procese, sau între toate acestea.
4
Fig. 1. Harta localizării
Fig. 2. Limitele masivului Piatra Craiului
5
Munţii Piatra Craiului aparţin din punct de vedere geologic grupei Sudice a Carpaţilor
Orientali iar din punct de vedere peisagistic aparţin Grupei Bucegi din Carpaţii Meridionali.
Masivul are suprafaţa totală de 104.14 km2 şi este reprezentat din punct de vedere morfologic
de o creastă calcaroasă-conglomeratică, înaltă şi golaşă ce se desfăşoară pe direcţie NNE-
SSV, având o lungime de aproximativ 25 km. Este situată între culoare montane (depresiuni
tipice), pe care le domină altitudinal 500-1000 m ( Constantinescu T., 2009).
Masivul Piatra Craiului este rezultatul mişcărilor orogenetice manifestate în erele
mezozoică şi neozoică, impunându-se prin măreţia formelor de relief rezultate în urma
acţiunii agenţilor externi.
2. Metodologie
2.1. Baze de date: sunt foare utile atât datorită faptului că reprezintă un punct
important de plecare al unui studiu dar şi datorită faptului că reprezintă o finalitate a lui (prin
dezvoltarea şi actualizarea datelor care pot fi folosite ulterior în diverse analize).
2.1.1. Baze de date utilizate:
Realizarea acestui studiu a început prin colectarea şi structurarea unui volum mare de
date geografice din care s-au extras elementele esanţiale necesare analizei. Realizarea bazei de
date digitale a reprezentat o etapă de durată deoarece nu există date digitale valabile în teren.
Pentru realizarea materialului grafic s-au utilizat hărţi topografice la scara 1:25.000, anul
1982, hărţi topografice la scara 1:100.000, anul 1997, harta geologică 1:50.000, 1:200.000,
ortofotoplan 1:5.000 ((2006- judeţul Argeş, 2009- judeţul Braşov) ce au ajutat la identificarea
şi vectorizarea proceselor geomorfologice actuale), Imagini SRTM - Shuttle Radar
Topography – The Mission to Map the World, [Available online] | URL:
http://dds.cr.usgs.gov/srtm/, la rezoluţie de 30 şi 90 m, date vectoriale Corine Land Cover -
Agenţia Europeană de Mediu, 2010, Corine Land Cover 2000 seamless vector data - version
13 (02/2010), [Available online] | URL: http://www.eea.europa.eu/data-and-
maps/data#c12=corine+land+cover+version+13. (utilizate pentru realizarea hărţii utilizării
terenului şi ulterior pentru realizarea unor calcule de susceptibilitate), Seturi de date
vectoriale generale ale României (2009), [Available online] | URL:
http://earth.unibuc.ro/download/romania-seturi-vectoriale.
6
2.1.2. Baze de date rezultate sunt alcătuite din:
- Date vectoriale: ce sunt reprezentate de stratele tematice de tip punct (cote altimetrice), linie
(curbe de nivel, reţea hidrografică, procese geomorfologice) şi poligon (procese
geomorfologice, utilizarea terenului, geologie, soluri) ce redau suprafaţa elementelor
terenului. Concepţia de strat tematic permite organizarea complexităţii medului înconjurător
în reprezentări simple pentru a facilita înţelegerea relaţionărilor naturale. Datele vectoriale
sunt de asemenea utile pentru realizarea datelor de tip raster.
- Date raster – sunt cele mai multe şi mai utile în analizele realizate în programele GIS
deoarece sunt alăcuite din pixeli organizaţi sub formă unei matrici (linii şi coloane), fiecăruia
atribuindu-i-se câte trei atribute: coordonate de latitudine, logitudine şi altitudine.
Realizarea corectă a datelor rezultate prin vectorizare presupune utilizarea unei
topologii. Datele vectoriale sunt caracterizate de utilizarea punctelor/vertecşilor în definirea
segmentelor, poligoanelor, punctelor. Fiecare vertex este alcătuit dintr-o coordonată X -
latitudine şi o coordonată Y - longitudine. Topologia reprezintă un set de regului prin care se
împarte geometria punctelor, liniilor şi pologoanelor. Structurile topologice permit verificarea
consistenţei geometrice a datelor şi a creării analizelor pe criterii spaţiale: suprapunere,
continuitate, analiza conectivităţii, sens, direcţie, proximitate, etc.
- Date atribut – în urma vectorizării celor mai importante elemente a rezultat o bază de date
importantă care poate fi cuantificată şi sub forma tabeleleor de atribute. Aceste date
caracterizează atât detele vectoriale cât şi datele raster.
- Metadate – sunt datele ce se referă la datele anterioare.
Tabelul 1. Bază de date utilizată şi rezultată în analiza SIG Date digitale
primare
Sursa datelor Tipologie Câmpuri
asociate
vectorilor
Utilizare
Curbe de nivel cu
echidistnaţă de 10
m
Harta topografică cu
scara 1:25.000, imagini
SRTM, Ortofotoplan (10
m rezoluţie)
Vectori de
tip linie
altitudine MNA(dem), orientarea
versanţilor,
geodeclivitatea,
adâncimea fragmentării
reliefului.
Reţea
hidrografică
Harta topografică cu
scara 1:25.000
Vectori tip
linie
Permanet,
temporară
Densitatea fragmentării
reliefului
Cote altimetrice, Harta topografică cu Vectori tip Denumire, Harta hipsometrică,
7
vârfuri scara 1:25.000, punct altitudine diverse hărţi
Localităţi Harta topografică cu
scara 1:25.000,
ortofotoplan
Vectori tip
poligon
Denumire, Tip Diverse hărţi
Procese
geomorfologice
Harta topografică
1:25.000
Date raster
tip poligon,
tip linie şi
tip punct
Tip proces Harta geomorfologică,
harta interpolării dintre
hipsometrie şi
procesele
geomorfologice, harta
funcţionalităţii
versanţilor
Litologia Harta Geologică a
României scara 1:50.000,
foile Bârsa Fierului,
Rucăr, Zărneşti, foaia
1:200.000 Braşov.
Vectori tip
poligon
Tipul rocilor
Harta petrografică,
harta geologică, harta
funcţionalităţii
versanţilor
MNAT Harta topografică
1:25.000, imagini
SRTM, ortofotoplan
Date raster
tip grilă
Elevaţia şi
coordonatele
geografice
Diverse hărţi
hipsometrică,
orientarea versanţilor,
harta funcţionalităţii
versanţilor, etc
Utilizarea
terenului
Date Corine Land Cover,
harta ortofotoplan
Date
vectoriale tip
poligon
Denumire, Cod Utilizarea terenului,
harta funcţionalităţii
versanţilor
Pentru realizarea prezentului studiu s-au folosit diverse metode de cercetare cu
ajutorul cărora am putut expune particularităţile şi caracteristicile ale acestui masiv: metoda
observaţiei şi analizei pe teren, metoda grafică şi cartografică de extragere a datelor vectoriale
şi de realizare a celor raster, metoda morfometrică şi morfologică de analiză a terenului,
metoda comparativă, metoda desciptiv-interpretativă, metoda prognozei, metoda profilelor,
metoda identificării proceselor şi fenomenelor, metoda realizării interoplării şi interpretării
materialului cartografic, realizarea de fotografii la faţa locului .
8
2.2. Etape de lucru
2.2.1. Etapa de documentare şi cea de cercetare pe teren au fost începute în anul
2005 şi au reprezentat baza acestui studiu. Această etapă a presupus documentarea
bibliografică şi deplaserea pe teren în 18 perioade diferite.
2.2.2. Etapa de colectare a datelor geospaţiale: a fost de lungă durată deoarece datele
disponibile au fost utile dar insuficiente, acestea necesitând completare cu cartări, analize,
observaţii, fotografii la faţa locului.
2.2.3. Etapa de lucru în programele GIS o precedă pe cea de procurare a datelor
geospaţiale şi reprezintă una dintre cele mai importante etape, având rolul de a realiza hărţile
primare, întermadiare şi finale ce vor duce la concluziile urmărite.
Materialul grafic a fost realizat cu ajutorul softurilor specializate ArcGis 9.3.
(ArcMap, ArcCatalog, ArcScene) şi Global Mapper 12. Programele GIS au în comun
multitudinea de funcţii şi procedee de analiză a seturilor de date rester sau vectoriale.
!Pentru operaţia de înmulţire dintre două rastere, în acest proiect voi folosi
denumirea de interpolare în loc de operaţie, înmulţire, map calculator, etc.
Obiectivul urmărit este detereminarea funcţionalităţii/dinamicii versanţior luând în
calcul mai mulţi parametrii morfometrici, morfografici, morfodinamici şi morfogenatici dintre
care: hipsometria, geodeclivitate, expoziţia versanţilor, energia de relief, densitatea
fragmentării reliefului, geologia/petrografia, utilizarea terenului, solurile, procesele
geomorfologice (Fig.14) care au fost interpolate conform schemei metodologice (Fig.3).
Pentru a realiza harta funcţionalităţii/dinamicii versanţilor am urmat cinci etape
principale: etapa I de realizare a hărţilor ce evidenţiază principalele caracteristice
morfometrice, morfografice şi morfodinamice, etapa II-a în carea s-au facut operaţii
matematice pentru a evidenţia anumite caracteristici intermediare, etapa a III-a şi a IV-a în
care au fost făcute calcule plecând de la calculele anterioare şi etapa finală care din care a
rezultat harta dinamicii/funcţionalităţii versanţilor arealului analizat.
9
Fig. 3. Schema metodologică
10
2.2.3.1.Etapa I:
Pentru început s-au realizat hărţile iniţiale: hipsometria, geodeclivitate, expoziţia
versanţilor, energia de relief, densitatea fragmentării reliefului, geologia, utilizarea terenului,
harta solurilor, harta proceselor geomorfologice (conform schemei metodolgice) astfel:
- Hipsometria a fost realizată în programul ArcGis prin vectorizarea curbelor de nivel
(1:25.000) în limita arealului ce delimitează masivul şi crearea modelului numeric altimetric
digital al terenului (MNAT/DEM). Pentru a realiza harta hipsometrică am folosit curbele de
nivel vectorizate şi am utilizat funcţia topo to raster din Spatial Analyst Tools - Interpolation
prin care s-a creat modelul numeric altimetric al terenului în urma interpolării curbelor de
nivel.
Pentru a reclasifica hipsometria se dă dublu click pe layer – Symbology – Classified –
Classes: 5 - Classify. Aici apar în partea dreaptă sus, valorile minime şi cele maxime ale
stratului respectiv. În cazul analizat valoarea minimă este 719 m iar valoarea maximă este
2.238 m. Pentru a reclasifica hipsometria în cinci clase egale, s-a stabilit diferenţa de relief
maximă (2.238-719) 1519 m. Pentru a stabili cele 5 intervale egale s-a împărţit această
valoare la 5 (1519/5) şi a rezultat cca 300 m/interval. După stabilirea intervalelor, acestea se
înlocuiesc (Break Values) unde cu: 1000 (719+300), 1300, 1600, 1900 iar ultima valoare nu
se schimbă. Apoi s-au modificat culorile de reprezentare (Symbology – Classified – Color
Ramp) alegându-se paleta de culori de la verde la roşu. Pentru a finaliza harta, s-a înlocuit la
layar „values” cu „metri” şi s-au redenumit intervalele astfel: sub 1000, 1000-13000, 1300-
1600, 1600-1900, 1900-2238.
Legenda, titlul, scara, nordul şi celelalte elemente necesare ale hărţii au fost adăugate
astfel: View - Layout View – Insert: Title, Legend, Scale Bar, Text, etc. (Pentru a apărea
unitate de măsură pe hartă, trebuie selectată: View – Data Frame Properties – Units:
Map:Meters, Display: Meters).
Pentru a reda 3D relieful se crează un hillshade: Spatial Analyst Tools – Surface
Analyst Tools – Hillshade (Imput Surface: dem, Z factor:2 - exagererea reliefului). Acest
hillshade se va pune desupra layerului anterior dar i se va da transperenţă 50 % astfel: Display
– Transperency: 50. Se pot adăuga la harta finală şi alte elemente reprezentative (reţea
hidrografică, cote altimetrice, denumiri). Harta rezultată se exportă: File – Export Map, se
alege locul unde se va salva şi formatul (*tiff, *jpeg, *bmp, *gif, etc – recomandat *tiff.).
11
Fig. 4. Harta hipsometrică
- Geodeclivitatea - a fost realizată în programul ArcGis 9.3 prin aplicarea funcţiei
Slope din Spatial Analyst Tools - Surface Analyst Tools prin care s-au calculat pantele
utilizând modelul numeric altimetric apoi au fost reclasificate în cinci clase (Symbology –
Classified – Classes: 5 – Classify – Break Value). S-a modficat culoarea rasterului
(Symbology – Classified – Color Ramp) şi s-a ales paleta de culoare de la verde la roşu.
Pentru a reda 3D relieful s-a suprapus peste leyer-ul anterior hillshede-ul căruia i s-a dat
transparenţă 50%. De asemenea s-au suprapus reţreaua hidrografică şi principalele cote
altitudinale ale masivului.
În modul Leyout se adaugă celelalte elemente ale hărţii iar apoi se exportă harta (File –
Export Map).
12
Fig.5. Harta geodeclivităţii
- Expoziţia/orientarea versanţilor: a fost realizată în programul ArcGis prin aplicarea
funcţiei Aspect din Spatial Analyst Tools– Surface Analyst Tools. Rezulatul iniţial s-a
reclasificat având în vedere orientarea în funcţie de punctele cardinale, adică în funcţie de un
cerc de 3600.
13
Fig.6. Orientare punctelor cardinale faţă de 360 grade
S-a reclaificat gridul prin schimbarea valorilor (reprezentate de grade) de la Break
Values (Symbology – Classified – Classes: 5, Classify) cu: 45, 135, 225, 315 iar ultima
rămâne neschimbată. Au apărut la layout cinci clase: 0-45, 45-135, 135-225, 225-315, 315-
360.
Analizând legenda observăm că pentru nord vom avea două valori. Pentru a realiza o
hartă corectă a orientării s-a reclasificat rasterul astfel: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools -
Reclass - Reclassify iar la new values valoarea 5 (reprezentând 315 - 3600) se înlocuieşte cu
valoare 1 pentru ca, atât valorile 0-450 cât şi cele 315-3600 să fie reprezentate în aceeaşi clasă:
nordul.
Gridul rezultat va avea valorile 1, 2, 3 şi 4. Acestor valori trebuie să la atribuim sens şi
astfel vom reclasifica şi modifica de la layout: 1 cu nord, 2 cu est, 3 cu sud şi 4 cu vest. Se
adaugă celelalte elemente ale hărţii apoi se exportă.
* Din punct de vedere geografic, culorile pe harta orientării ar trebui să respecte caracteristicile
versanţilor în funcţie de orientare şi anume: versanţii nordici sunt mai reci (deci ar fi reprezentati cu culoarea
albastră) decât versanţii sudici (roşu) şi versanţii estici (galben) sunt mai calzi decât cei vestici (verzi). În acest
proiect nu s-au respectat aceste culori dar ele ar trebui respectate!
14
Foto 1 – Creasta Pietrei Craiului
Fig. 7. Harta orientării versanţilor
- Adâncimea fragmentării reliefului: este o metodă potrivită de exprimare a
caracteristicilor cantitative ale reliefului, prin realizarea unui caroiaj kilometric de 1 kmp prin
intermediul căruia se calculează adâncimea fragmetării pentru fiecare celulă a acestuia.
15
Softurile GIS oferă o variantă mult mai precisă şi mai flexibilă pentru aceste calcule decât
metodele tradiţionale, dimensiunile caroiajului putând fi alese de utilizator în funcţie de
dimensiunile arealului analizat.
Harta adâncimii fragmentării reliefului a fost realizată astfel: se aduce leyerul cu
altitudinile reliefului. Funcţia aplicată: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Neighborhood –
Block Statistics: Imput raster: dem, Output raster: „er1- poate fi aleasa orice altă denumire”,
Neighborhood: Rectangle, Neighborhood Settings Height: 1000, Widht: 1000, Units: map –
Statistics Type: Range – OK. S-a ales crearea unui carioaj de 1 kmp (1000x1000). Urmează să
se creeze un fişier ascii din rasterul rezultat astefel: Arc Toolbox – Conversion Tools – From
Raster – Raster to ASCII: Imput raster: „er1” (rasterul realizat la pasul anterior), Output
ASCII: „er2” – save as type „*asc” – ok.
Pasul următor este conversia ascii-ului în raster: Arc Toolbox – Conversion Tools – to
Raster – ASCII to raster: Imput ASCII: „er2”, Output raster: „energie”. Mai departe s-a creat
un caroiaj de 1 kmp în vectorial astfel: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster –
Raster to Polygon: Imput raster: energie, Output polygon features: „energie_vector” – ok.
Rasterul rezultat l-am reclasificat: dublu click pe layer – Symbology – Classified –
Classes: 5 – Classify – Break Values: s-a făcut diferenţa între valoarea maximă şi valoarea
minimă şi s-a împrărţit la numărul de clase (val min: 0, val max: 979, deci 979/5 = 195,8 =
200) şi au rezultat intervale de 200 m.
Pentru a afişa valorile pe hartă se dă dublu click pe layerul vectorial „energie_vector”
– Lables şi am selectat Label features in this layer – OK.
Pentru a finaliza harta, se adaugă hillshade-ul căruia i se dă transperenţă şi în Layer
View se adaugă celelalte elemente ale hărţii (Insert) şi apoi se exportă harta (File – Export
Map).
16
Fig. 8. Harta adâncimii fragmentării reliefului sau energiei de relief
- Densitatea densităţii fragmentării reliefului (Fig. 9) reprezintă un indicator morfometric de
bază deoarece raportează lungimea reţelei erozionale la unitatea de suprafaţă.
Pentru realizarea acestei hărţi este necesară vectorizarea tuturor râurilor (şi cele
permanente şi cele temporare sau torenţiale) din areal. După vectorizarea râurilor avem nevoie
sa facem o clasificare iar pentru aceasta este nevoie sa existe acelaşi atribut pentru fiecare
intrare din tabel. Deoarece nu avem în tabela de atribute o coloană care sa aiba aceeaşi valoare
penru fiecare, am creat o coloană nouă şi am atribuit fiecarui râu valoarea 1 astfel: click
drepata pe layerul râurilor: Open Attribute Table – Options – Add field: Name:”frag”, Type:
17
Double, Precize: 10, Scale:2. Apoi: click dreapta pe coloana nou creată – Field calculator:
frag=1.
Pasul următor constă în convertirea informaţiei vectoriale în care se află râurile, în
informaţie raster: Arc Toolbox – Conversion Tools – to Raster - Feature to Raster: Imput
„râuri”, Field: frag, Output:densfrag1, Output cell size: 5 – OK.
Aplicarea funcţiei pentru caluclarea densităţii fragmentării: Arc Toolbox - Spatial
Analyst Tools – Neighborhood – Block Statistics: Imput raster: „densfrag1”, Output raster:
„densfrag2”, Neighborhood: Rectangle, Neighborhood Settings Height: 1000, Widht: 1000,
Units: map – Statistics Type: Sum – OK. S-a ales crearea unui carioaj de 1 kmp (1000x1000).
Urmează să se creeze un ascii: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster – Raster to
ASCII: Imput raster: „densfrag2” (rasterul realizat la pasul anterior), Output ASCII:
„densfrag3” – save as type „*asc” – OK.
În pasul următor se realizează conversia ascii-ului în raster: Arc Toolbox – Conversion
Tools – to Raster – ASCII to raster: Imput ASCII: „densfrag3”, Output raster: „dens_final”.
Apoi s-a creat caroiajul ca la harta anterioară: Arc Toolbox – Conversion Tools – From Raster
– Raster to Polygon: Imput raster: dens_final, Output polygon features: „dens_final_vector”
– OK.
Se deschide tabela de atribute de la „dens_final_vectorial” – Obtions – Add Field:
name: „densitate”, Type: Double, Precision: 10, Scale: 2 – OK. Apoi se selectează toată
coloana – click dreapta – Field Calculator şi se aplică operaţia: gidcode*5/1000 – OK.
Rasterul rezultat „dens_frag” s-a reclasificat: Symbology – Classified – Classes: 5 – Classify –
Break Values: s-a făcut diferenţa între valoare maximă şi valoarea minimă şi s-a împărţit la
numărul de clase ((5.006-30)/5)=100) şi au rezultat intervale de 100 m. Pentru a afişa valorile
pe hartă: dublu click pe layerul vectorial „energie_vector” – Lables şi am selectat: Label
features in this layer – ok. Apoi s-a modificat culoarea rasterului: Symbology – Classified –
Color Ramp şi s-a ales paleta de culoare de la verde la roşu.
La legenda layerului raster se modifică valorile cu cele din tabelul de atribute de la
layerul vectorial (30-1000 cu 0,15-5, 1000-2000 cu 5-10, 2000-3000 cu 10-15, 2000-4000 cu
15-20 şi 4000-5006 cu 20-25,03) iar „values” se înlocuieşte cu unitatea de măsură: km/kmp.
Se adaugă celelalte elemente ale hărţii (Insert) şi se exportă harta (Export Map).
18
Fig. 9. Harta densităţii fragmentării reliefului
- Utilizarea terenului: harta a fost realizată utilizand datele Corine Land Cover (URL:
http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data#c12=corine+land+cover+version+13).
Harta a fost realizată urmând paşii: se aduce layerul Corine Land Cover departe în Arc
Map alături de conturul poligon al arealului analizat. Datele utilizării vor fi tăiate după
conturul de interes astfel: Tool Box - Analysis Tools – Extract – Clip: Imput Features:
„clc2000_ro”, Clip Features: „limită”, Output Features: „utilizare”. Pentru a apărea clasele
de utilizare: Symbology – Categoryes – Value Field: LABEL3_RO – Add All Values. Aceste
categorii vor apărea cu culori aleatoare. Daca deschidem tabela de atribute, observăm că
19
ultima coloană conţine codurile RGB. Pe acestea trebuie sa le folosim pentru a reda fiecare
culoare pentru clasele de utilizare astfel: la legenda layerului „utilizare” am dat dublu clik pe
fiecare culoare în parte şi i-am adăugat codul RGB corespunzător: dublu clik pe culoare – Fill
Color – More Colors – RGB: R:204, G:255, B:104 (corespunzător categoriei areale cu
vegetaie rară). Astfel se procedează pentru fiecate categorie. Pentru a reda 3D relieful se
suprapune hillshade-ul cu transparenţă 50%, se adaugă celelalte elemente ale hărţii şi se
exportă harta.
Fig. 10. Harta utilizării terenului
- Geologia a fost realizată urmând paşii urmatări: se aduce stratul cu geologia
României în Arc Map alături de conturul poligon al arealului analizat. Datele utilizării vor fi
20
tăiate după contur astfel: Tool Box - Analysis Tools – Extract – Clip: Imput Features:
„geo200_6_03”, Clip Features: „limită”, Output Features: „utilizare”. Pentru a apărea
clasele de utilizare: dublu click pe layer – Symbology – Categoryes – Value Field: OBS
(coloană în care am completat denumirea corespunzătoare codului, din legenda geologică) –
Add All Values. Aceste categorii vor apărea cu culori aleatoare. Pentru a atribui simbolurile
specifice trebuie consultată harta geologică tipărită. Fiecare simbol a fost editat (dublu ckick –
edit simbol – leyers, type). Astfel se procedează pentru fiecare categorie. De asemenea, ca în
cazurile anterioare se adaugă hillshade-ul cu transparenţă 50% apoi celelalte elemente ale
hărţii (Insert) şi se exportă harta (Export Map).
Fig. 11. Harta petrografică
21
- Harta solurilor a fost realizată urmând paşii următori: se aduce stratul cu solurile
României 1:200.000 în Arc Map alături de conturul poligon al arealului analizat. Datele
utilizării vor fi tăiate după conturul de interes astfel: Tool Box - Analysis Tools – Extract –
Clip: Imput Features: „romania_sol”, Clip Features: „limită”, Output Features: „utilizare”.
Pentru a apărea clasele de utilizare: Symbology – Categoryes – Value Field: descr_clas
(coloană în care am completat denumirea corespunzătoare codului, din legenda hărţii solului)
– Add All Values. Pentru a atribui simbolurile specifice trebuie consultată harta tipărită a
solurilor cu scara 1:200.000. Fiecare simbol a fost editat (edit simbol – leyers, type).
Asemanător în cazurile anterioare, se adaugă hillshade-ul cu transparenţă 50% şi celelalte
elemente ale hărţii (Insert) , apoi se exportă (Export Map).
Fig. 12. Harta claselor de soluri
22
Fig. 13. Harta tipurilor de soluri
- Harta geomorfologică: a fost realizată în programul ArcGis prin vectorizarea tuturor
proceselor geomorfologice observate pe harta topografică cu scara 1:25.000 şi pe
ortofotoplanul cu scara 1:5.000 (2006, 2009).
Pentru a crea un nou shapefile/strat tematic se întră în Arc Catalog, click dreapta în
folderul unde vrem sa cream shepfile-ul: New – Shapefile. Name: procese, Feature type:
polygon, Satial Reference – Import (de la un shapefile care are deja setată proiecţia Stereo 70,
Dealul Piscului). Apoi se pot adauga şi edita coloanele apăsând dublu click. Pentru
vectorizare, se adaugă stratul nou creat, în ArcMap – Click dreapta pe bara de stare, se
23
activează Editor. Editor - Start Editing – procese – Start Editing. Se vectorizează procesele şi
li se atribuie denumire în tabela de atribute apoi se dă Editor - Stop Editing – Save Edits.
Pentru a reda 3d relieful se suprapune hillshade-ul cu transparenţă 50%, se adaugă celelalte
elemente ale hărţii (Insert) şi se exportă harta.
Precesele geomorfologice identificate au fost: torenţialitate, torenţialitate şi prăbuşiri,
prăbuşiri, eroziune în adâncime, eroziune în suprafaţă, eroziune laterală şi solifluxiune.
Fig. 14. Harta geomorfologică
24
Rezultatele primei etape sunt hărţile principalelor caracteristici ale masivului (Fig.15.)
Fig. 15. Rezultatele primei etape
2.2.3.2. Etapa a II-a
Este reprezentată de realizarea înmuţirii dintre expoziţia versanţilor şi geodeclivitate,
densitatea fragmentării reliefului şi energia de relief, hipsometria şi procesele gomorfologice,
geologia şi utilizarea terenului. Aceste înmulţiri se realizeză astfel:
25
- Interpolarea hărţii expoziţiei versanţilor cu harta geodeclivităţii. Harta a fost
realizată în programul ArcGis şi este importantă pentru analiza repartiţiei proceselor
geomorfologice. Se deschid cele două rastere: pante şi orientare reclasificată (în 5 clase).
Această înmulţire se realizează cu scopul de a vedea unde se află înclinări de 00 – 100 şi ce
expoziţie au. Harta pantelor trebuie reclasificată astfel: Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools –
Reclass – Reclassify iar la new values se trec valorile: 0 pentru 00 – 100 şi 1 la toate celelalte –
OK – Output: „pante_reclass”. Următorul pas se referă la reclasificarea propriu-zisă: Spatial
Analist (de pe bara de sus) – Raster Calulator şi se va selecta orientarea şi pantele
reclasificate e se vor înmulţi: [orientare]*[pante_reclass] – Evaluate. Apoi se modifică
culorile rasterului rezultat: valoarea 0 se înlocuieşte cu gri (plat), 1- roşu (nord), 2- galben
(est), 3- albastru (sud) şi 4 cu verde (vest). La legendă se vor trece: plat, nord, est, sud, vest.
Se adaugă hillshade-ul cu transperenţă 50% apoi elementele necesare unei hărţi: titlu, scară,
legendă, simbol pentru nord, denumiri importante, hidrografie etc şi exportăm harta (Export
Map).
Fig. 16. Harta geomorfologică înmulţită cu harta hipsometrică
26
- Din înmulţirea harţii densităţii fragmentării reliefului cu cea a adâncimii
fragmentării reliefului rezultă o hartă ce evidenţiază foarte clar energia relefului. Este
relevantă pentru identificarea văilor nivo-torenţiale specifice Pietrei Craiului. Astfel se pot
identifica zonele susceptibile apatiţiei proceselor gravitaţionale, torenţiale, erozionale sau ale
solifluxiunii.
Harta a fost realizată în programul ArcGis 9.3 prin aducerea celor două leyere:
energie_final şi dens_final pe care le reclasificăm (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools –
Reclass – Reclassify) în 3 categorii denumite ulterior mic, mediu şi mare (densitate şi energie
micăm medie şi mare) (Symbology – Classified – Classes: 5 – Classify – şi se modifică Break
Values cu 1, 2, 3 la densitate şi 5, 6, 7 la energie – trebuie avută grija să nu dea acelaşi
rezultat la înmulţirea mai multor variabile (ex: 2x6 si 3x4). Se activează din bara de sus
Georeferencing – layer: dens – Shift şi se deplasează densitatea în funcţie de energie, până se
suprapun cât mai bine. Deşi ambele au un caroiaj de 1 kmp, acesta nu se suprapune perfect
datorită faptului că râurile din care a rezulta densitatea fragmentării reliefului nu se extind
exact până la limita arealului şi trebuie „shiftat” unul dintre layere.
Apoi cele două straturi se înmulţesc: Spatial Analist– Raster Calulator şi vom selecta
densitatea şi energia reclasificate – Evaluate.
S-au înlocuit culorile hărţii cu paleta de culori de la verde la roşu iar la legendă s-au
înlocuit valorile astfel: 5 cu densitate mică - energie mică, 6: densitate mică – energie
mijlocie, 7: densitate miă – energie mare, 10: densitate mijocie – enerfie mică, 12: densitate
mijlocie – energie mijlocie, 14: densitate mijlocie – energie mare, 15: densitate mare –
energie mică, 18: denistate mare – energie mijlocie şi 21: densitate mare – energie mare.
S-a introdus hillshade-ul pentru a da formă 3d arealului, am introdus hidrografia şi am
inserat celelelte elemente necesare hărţii.
27
Fig. 17. Relizarea înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief
Fig. 18. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief
28
Fig. 19. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului cu energia de relief - reclasificată
- Înmulţirea hărţii hipsometrice cu harta geomorfologică este relevantă pentru
identificarea zonelor susceptibile pentru anumite procese actuale şi pentru relaţionarea
alitudinii cu tipul de relief existent. Pentru a realiza această hartă este nevoie să se identifice şi
vectorizeze toate procesele geomoroflogice ce apar pe versanţii masivului. Pentru o
identificare corectă este necesată cercetarea terenului şi cunoaşterea foarte bună a arealului
studiat. După realizarea leyer-ului unde sunt reprezentate procesele, acestea se vor reclasifica
(Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Reclass – Reclassify), fiecare tip de proces primind un
număr. Rasterul reclasificat este apoi înmulţit (Raster Calulator) cu rastarul reclasificat (in 3
apoi 2 clase) al hipsometriei, se va finaliza harta (Edit, Export) şi va rezulta etajarea
proceselor geomorfologice. (Fig.21.).
29
Fig. 20. Realizarea hărţii etajării proceselor geomorfologice
Fig. 21. Harta înmulţirii proeselor geomorfologice cu hipsometria = etajarea proceselor geomorfologice
30
- Înmulţirea hărţii geologice cu harta utilizării terenului. Analiza utilizării terenului
într-o analiză morfometrică reprezintă un pas important deoarece modul de utilizare al
terenului în corelaţie cu geologia este în stânsă legătură cu favorizarea sau împiedicarea
apariţiei, manifestării, evoluţiei proceselor geomorfologice actuale şi a dimanicii versanţilor.
Harta a fost realizată prin introducerea celor două layere vectoriale. Acestea trebuiesc
transformate în informaţie raster: ArcToolbox – Conversion Tools – To Raster – Feature to
Raster. Pentru a simplifica înmulţirea, se reclasifică geologia în 5 clase: 1: pietrişuri, 2: gresii
şi conglomerate, 3: fliş, 4: calcare, 5: şisturi iar utilizarea terenului se reclasifică în 6 clase: 7:
areale cu vegetaţie rară, 8: păduri, 11: pajişti naturale şi pajişti secundare, 13: vegetaţie
subalpină, 17: zone de tranziţie cu arbuşti, 19: zone de culturi complexe, teren arabil, spaţiu
urban şi rural.
După reclasificarea acestor rastere (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Reclass-
Reclassify) se înmulţesc (Spatial Analist–Raster Calulator
[geologie_reclas]*[utilizare_reclas] – Evaluate). Au rezultat 23 de valori cărora li se atribuie
denumirea corespunzătoare rezultată din înmulţire: 8: pietrişuri-păduri, 11: pietrişuri - pajişti,
16: gresii şi conglomerate - pajişti, 19: pietrişuri - arabil, complex, construit, 22: gresii şi
conglomerate - pajişti, 24: fliş - păduri, 26: gresii şi conglomerate - vegetaţie subalpină, 28:
calcare - vegataţie rară, 32: calcare - păduri, 33: fliş - pajişti, 34: gresii şi conglomerate -
arbuşti, 38: gresii şi cnglomerate - arabil, complex, construit, 39: fliş - vegetaţie subalpină, 40:
şisturi - păduri, 44: calcare - pajişti, 51: fliş - arbuşti, 52: calcare - vegetaţie subalpină, 55:
şisturi - pajişti, 57: şisturi - arabil, complex, construit, 68: calcare - arbuşti, 76: calcare - arabil,
complex, construit, 85: şisturi - arbuşti,
Fig. 22. Realizarea hărţii înmulţirii geologiei cu utilizarea terenului
31
Fig.23. Harta înmulţirii geologie-utiizarea terenului
Pentru a realiza mai departe următoarele înmulţiri, se reclasifică rezultatul anterior.
Astfel se reclasifică petrografia astfel: roci dure (şisturi, calcare, gresii şi conglomerate) şi în
roci moi (pietrişuri, fliş). De asemenea utilizarea terenului se clasifică în funcţie de
carcteristica dominantă: arborescentă (păduri, arbuşti), ierboasă (pajişti, vegataţie subalpină,
culturi agricole, arabil). Astfel au rezultat cele patru categorii: roci dure-vegetaţie
arborescentă, roci dure-vegetaţie ierboasă, roci moi-vegetaţie arborescentă, roci moi-vegetaţie
ierboasă. (Fig. 24).
32
Fig. 24. Harta înmulţirii geologie-utiizarea reliefului – reclasificată
Fig. 25. Rezultatele finale alea etapei II
33
2.2.3.3. Etapa a III -a
În această etapă se vor inmulţi două câte două, hărţile/elementele realizate anterior:
rezultatul înmulţirii geologiei cu utilizarea terenului, harta solurilor, rezultatul înmulţirii
orientării versanţilor cu geodeclivitatea, rezultatul înmulţirii densităţii fragmentării reliefului
cu energia de relief şi rezultatul înmulţirii proceselor geomorfologice cu hipsometria.
Această etapă s-a realizat astfel:
- Înmulţirrea dintre densitate - energie de relief - orientarea versanţolor - declivitate
Înmulţirea dintre densitate şi energie a fost reclasificată în trei clase (Arc Toolbox -
Spatial Analyst Tools – Reclass – Reclassify), în următoarele valori: 1: densitate şi energie,
mică şi mijlocie, 2: densitate şi energie mijocie, 3: densitate şi energie, mijlocie şi mare iar
interoplarea pante-expoziţia versanţilor am reclasificat-o astfel: plat-5, nord-5, est-7, sud-8,
vest-11.
Fig. 26. Realizarea înmulţirii dintre densitate - energie de relief – orientare - declivitate şi reclasificarea ei
34
Fig. 27. Harta înmulţirii dintre densitătatea fragmentării reliefului - energia de relief - orientarea versanţilor -
declivitate
Harta anterior creată a fost reclasificată (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Reclass
– Reclassify) în funcţie de patru mari categorii: plat-fragmentare mică, plat-fragmantare mare
(deoarece zonele plate cu fragmentare mare corespund liniei de creastă sunt foarte puţine şi de
fapt, fragmentarea mare se referă la versanţi, această categorie am transformat-o în plat-
fragmnatare mică), NE - fragmentare mică, NE - fragmentare mare, SV - fragmentare mică,
SV - fragmentare mare (Fig. 28).
35
Fig.28. Harta înmulţirii densităţii fragmentării reliefului - energia de relief - orientarea versanţilor – declivitate
– reclasificată
- Înmulţire dintre geologie - utilizarea terenului - soluri: această înmulţire s-a ralizat
în urma reclasificării hărţii solului (Arc Toolbox - Spatial Analyst Tools – Reclass –
Reclassify) în 4 categorii: 1: soluri neevoluate, 2: cambisoluri, 3: molisoluri, 4: spodosoluri şi
reclasificarea înmulţirii geologiei cu utilizarea terenului în alte 4 clase: 5: roci dure - vegetaţie
arborescentă, 6: roci dure - vegetaţie ierboasă, 7: roci moi - vegetaţie arborescentă, 8: roci moi
- vegetaţie ierboasă. Acestea au fost înmulţite (Spatial Analist - Raster Calulator - Evaluate)
şi au rezultat 16 valori (care au fost identificate si redenumite) ce se pot observa pe harta
înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului - soluri. Pentru a realiza mai departe înmulţirile
cu celelalte hărţi anterioare (pante cu orentare, densitătatea fragmentării reliefului cu enegia
36
de relief şi procesele gemorfologice cu hipsometria), acestă hartă trebuie reclasificată în
funcţie de caracteristicile dominante.
Fig. 29. Realizarea înmulţitii dintr geologie - utilizarea terenului şi soluri şi reclasificarea ei
Fig. 30. Harta înmulţirii geologie - utilizarea terenului - soluri
37
Această hartă a fost reclasificată în 4 categorii: soluri evoluate cu arbori, soluri
neevoluate (calcaroase) cu vegetaţie arborescentă, soluri evoluate cu formaţiuni ierboase,
soluri neevoluate (calcaroase) cu formaţiuni ierboase. Astfel solurile neevoluate (stâncărie) şi
molisolurile (deoarece din această categorie fac parte rendzinele) su fost considerate soluri
nevoluate calcaroase şi cambisolurile şi spodosolurile – soluri evoluate.
Fig. 31. Harta înmulţirii geologie - utilizarea teenului - soluri - reclasificată
38
Fig. 32. Rezultatele finale ale etapiei III
2.2.3.4. Etapa a IV –a
În această etapă se vor înmulţi cele două rezultate din etapa anterioară astfel:
- Înmulţire: geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief -
orientarea versanţilor - pante
Fig. 33. Realizarea hărţii înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief -
orientarea versanţilor-pante
Harta se realizează în urma înmulţirii (Spatial Analist - Raster Calulator - Evaluate)
geologiei – utilizarea terenului – soluri şi energia de relief – densitatea fragmentării reliefului
– geodeclivitate şi expoziţia versanţilor, ambele reclasificate (vor avea 6 clase din 15 şi
39
respectiv 3 clase din 15, ce au fost reclasificate folosind numere prime). Vor rezulta 20 de
clase pe care care sunt identificate şi redenumite (Fig.34).
Fig. 34. Înmulţire: geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de relief - orientarea versanţilor -
pante. Aceasta este şi rezultatul final al etapei IV.
40
2.2.3.5. Etapa V – etapa finală
Presupune înmulţirea rezultatului din etapa a IV –a cu harta etajării proceselor
geomorfologice rezultată în etapa a II –a. Va rezulta astfel harta finală, a funcţionalităţii
versanţilor.
- Înmulţire: hipsometrie - expoziţie - declivitate - densitatea fragmentării reliefului -
energia de relief - utilizarea terenului - geologie - soluri - procese geomorfologice = harta
funcţionalităţii/dinamicii versanţilor va rezulta în urma înmulţirii hărţii geologie - utilizarea
terenului - soluri - densitate - energie de relief - orientarea versanţilor – geodeclivitate cu harta
etajării proceselor geomorfologice relultată în etapa a II –a.
Deoarece harta înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului - soluri – densitate -
energie de relief - orientarea versanţilor – geodeclivitate conţine date ce nu mai pot fi
generalizate, acesta nu va mai fi generalizată în mai puţine clase. Pentru această ultimă
înmulţire se vor folosi la reclasificare numere prime pentru a nu nu exista clase care s-ar
exclude datorită aceluiaşi rezultat rezultat la înmulţire.
Foto 2 Masivul Piatra Craiului – regionare geomorfologică
41
Fig. 35. Înmulţire: hipsometrie – expoziţie - declivitate - densitatea fragmentării reliefului - energia de relief -
utilizarea terenului - geologie - soluri - procese geomorfologice
42
Legendă:
HidrografieVersanţi neafectaţi de procesenordicnord-esticesticsud-esticsudicsud-vesticvesticnord-vestictorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, plat, fr micătorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE, fr micătorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE, fr maretorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, SV, fr micătorenţialitate <1500 m, sol neev, arb, NE, fr maretorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE, fr maretorenţialitate >1500 m, sol ev, arb, NE, fr maretorenţialitate >1500 m, sol neev, arb, plat, frag micătorenţialitate <1500 m, sol neev, arb, SV, frag maretorenţialitate <1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micătorenţialitate <1500 m, sol ev, arb, NE frag maretorenţialitate <1500 m, sol neev, arb, SV, frag maretorenţialitate >1500 m, sol ev, arb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol ev, arb, NE, frag maretorenţialitate >1500 m, sol ev, arb, SV, frag maretorenţialitate<1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, arb, NE, frag maretorenţialitate <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareprabuşiri < 1500 m, sol ev, arb, NE, frag maretorenţialitate >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, arb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, plat, frag micăprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, plat, frag micăprabuşiri <1500cm, sol ev, arb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareeroziune laterală <1500 m, sol ev, arb, plat, frag micăprabuşiri <1500 m, sol ev, arb, SV, frag maretorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune laterală <1500 m, sol ev, arb, NE, frag mareprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, NE, frag maretorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micătorenţialitate >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mareprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune laterală <1500 m, sol ev, arb, SV, frag micăprabuşiri <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune laterală <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareprabuşiri <1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăsolifluxiune <1500 m, sol ev, arb, plat, frag micăsolifluxiune <1500 m, sol ev, arb, NE, frag mareeroziune laterală <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mare
solifluxiune < 1500 m, sol neev, arb, plat, frag mareprabuşiri < 1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune laterală <1500 m, sol neev, ierb, plat frag micăsolifluxiune <1500 m, sol ev, arb, SV, frag mică solifluxiune <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareprabuşiri >1500 m, sol neev, arb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol ev, arv, SV, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 , sol ev, arb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareeroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, arb, NE, frag maresolifluxiune <1500 m, sol ev, ierb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol ev, arb, SV, frag maresolifluxiune <1500 m, sol neev, arb, SV, frag maresolifluxiune <1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micăprabuşiri > 1500 m, sol neev, arb NE, frag maresolifluxiune < 1500 m, sol neev, ierb, plat, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, arb, SV, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareprabuşiri >1500 m, sol neev, arb, SV, frag maresolifluxiune <1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareeroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, arb, SV, frag mareprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, palt, frag micăsolifluxiune <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, plat, frag micăsolifluxiune <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol ev, ierb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol ev, arb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareprabuşiri >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, NE, frag mareprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă >1500 m, sol neev, arb, plat, frag micăprabuşiri >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag maresolifluxiune>1500 m, sol neev, ierb, plat, frag micăeroziune în suprafaţă >1500 m, sol ev, arb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micîeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune în adâncime >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag micăsolifluxiune >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, ierb, plat, frag micăeroziune în suprafaţă <1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăsolifluxiune >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag micăeroziune în adâncime >1500 m, sol neev, ierb, NE, frag micăeroziune în suprafaţă >1500 m, sol neev, arb, SV, frag mareeroziune în suprafaţă >1500 m, sol ev, ierb, NE, frag mareeroziune în adâncime >1500 m, sol ev, ierb, SV, frag micăeroziune în suprafaţă >1500 m, sol neev, ierb, SV, frag mică
Fig. 36. Legenda hărţii dinamicii versanţilor masivului Piatra Craiului
43
- Etapa de validare a rezultatelor: a fost de lungă durată deoarece a fost necesară
validarea şi verificarea pe teren a datelor obţinute. Acestea au fost comparate cu realitatea din
teren, completate şi modificate cu cartări şi analize detaliate.
- Etapa de redactarea şi finalizara studiului reprezintă ultima etapă ce uneşte toate
etapele anterioare şi prezintă sub formă compactă scopul iniţial al studiului.
3. Analiza
Presupune interpretarea materialelor rezultate în urma aplicării acestei metodologii.
Harta hipsometrică are rolul de a evidenţia trăsătura caracteristică a acestei creste:
înălţimea, fiind cea mai înaltă creastă calcaroasă din România, altitudinea maximă fiind de
2.238 m în Vf. Piscul Baciului (La Om). Cele mai mari altitudini se înregistrează în partea
central - nordică a masivului. Altitudinea cea mai mică, 727 m se înregistrează în partea
nordică a masivului, la zona de contact cu Valea Bârsei. Se obsevă astfel o energie de relief
impresionantă, de 1511 m, una dintre cele mai mari din România. Altitudinile scad constant
din centru spre est şi spre vest dar şi dinspre nord spre sud (Fig. 4).
Geodeclivitatea este un element important care a fost luat în calcul deoarece
înclinarea versanţilor este foarte importantă în analiza apariţiei proceselor dinamice. Se
remarcă predominanţa pantelor cuprinse între 20o – 300 (favorabile apariţiei torenţialităţii şi a
culoarelor de avalanşă), urmate de pante cuprinse între 10o – 200 (Fig.5). Cele mai mari valori,
de peste 30o predomină în treimea superioară a crestei, determinând apariţia proceselor
gravitaţionale. Valori mari ale pantelor se mai întâlnesc de-a lungul văilor nivo-torenţiale ce
au tendinţă de adâncire şi exteriorul crestei, datorită prezenţei cheilor Dâmbivicioarei în
partea sud-estică, Dâmboviţei în partea sud-vestică, Prăpăstiilor Zărneştiului în partea nord-
estică.
Pante cu valori sub 10o se înregistrează spre exteriorul masivului şi corespund zonei de
vegetaţie ierboasă, pajiştilor (favorabile apariţiei eroziunii în suprafaţă) şi de pădure. Cele mai
mici pante se înregistrează la marginea exterioară a masivului, către văile ce-l delimitează dar
şi la baza văilor sau pe o fâşie mică în partea superioară a crestelor (Fig.5)
44
Harta expoziţiei versanţilor scoate în evidenţă predominanţa versanţilor cu orientare
vestică, urmaţi de versanţii cu orientare estică, nordică şi sudică (Fig. 7).
Harta energiei de relief este importantă pentru determinarea valorilor adâncimii
fragmentării reliefului. Se observă prezenţa valorilor de 0-200 m/km2 în zonele exterioare ale
masivului, predominant în partea nord-estică (Fig. 8). Valori de 800-979 m se întâlnesc în
partea superioară pe versantul vestic, estic şi cel nordic. Valorile scad spre exteriorul hărţii
unde se înregistrează diferenţe de nivel de sub 100 m.
Din analiza hărţi densităţii fragmentării reliefului realiazate se observă că cele mai
mari densităţi ale fragmentării reliefului sunt în partea nordică unde s-au calculat valori de sub
4 km/km2 (Fig.9). Valori mari ale densităţii fragmentării reliefului se înregistrează pe toată
suprafaţa crestei, iar acest lucru este explicat datorită prezenţei multor văi torenţiale ce au
obârşia în partea superioară/calcaroasă (uşor de dizolvat de apele torenţiale) a masivului.
Valorile densităţilor scad spre exterior datorită individualizării reţelelor permanente.
Harta utilizării terenului (Fig. 10) relevă apariţia arealelor cu vegetaţie rară în
partea superioar - centrală a crestei care împreună cu arealele de vegetaţie subalpină alcătuiesc
10% din suprafaţa masivului. Această zonă este cea mai favorabilă apariţiei proceselor
geomorfologice actuale. Pădurile de conifee predomină în proporţie de 31%, urmate de
pădurile mixte 28% şi de pădurile de foioase.
Harta solurilor este utilă pentru identificarea claselor şi tipurilor de sol. Se observă
apariţie solurilor neevoluate reprezentate de stâncării, în partea superioară, ce se continuă cu
rendzine din categoria molisolurilor. Solurile brune eu-mezobazice şi podzolice (din clase
spodosolurilor) şi solurile btune acide, bune argilouluviale apar preponderent în zonele cu
pădure (Fig. 12, 13).
Din punct de vedere geologic, masivul Piatra Craiului este un flanc al unui sinclinal
suspendat. Masivul este alcătuit dintr-o stivă de calcare aflată la partea superioară, formată în
Jurasic (Kimmeridgian) iar la bază se află un strat de conglomerate ce s-au format în Cretacic
(Apţian). În partea vestică apar şisturile cristaline din Stratele de Leaota, de Gârbova şi de
Făgăraş. Structura geologică este fragmentată de numeroase falii ce au orientare est-vest (Fig
45
11). De asemenea apar numeroase falii verticale – mai ales în partea nordică şi sudică a
masivului.
Harta geomorfologiă scoate în evidenţă morfologia de creastă, ascuţită ce nu permite
formarea reliefului exocarstic reprezentat de doline şi uvale (dar este foarte prezent cel
endocarstic – avene şi peşteri), datorită pantelor foarte mari. Locul acestora este luat de alte
forme specifice crestei (vai tip horoabă). Se remarcă văile nivo-torenţiale ce corespund
culoarelor de avalanşă (Fig. 14), formate în partea superioară a masivului corespunzând
preponderent zonei calcaroase. Procesele geomorfologice predominante sunt prăbuşirile
alături de cele nivo-torenţiale.
Procesele care stau la baza hazardelor naturale montane se clasifică în funcţie de
mecanismul de declanşare (prăbuşiri, alunecări, curgeri, deformări plastice, torenţialitate, etc),
materialul care este antrenat în mişcare (stânci, pietrişuri, noroi, zăpadă, gheaţă, etc.), volumul
sau masa de material deplasat, viteza de desfăşurare a procesului
Tabelul 2. Intensitatea proceselor periculoase. Privire generală asupra parametrilor hotărâtori şi a
criteriilor decisive1.
Tipuri de proces Cantitatea efectelor
acţiunilor posibile
Intensitatea
puternică
Intensitatea
medie
Intensita
te slabă
Prăbuşirea de gheaţă se tratează în funcţie de corelaţia faţă de prăbuşirile de stânci, pietre.
Prăbuşire De blocuri,
pietre
Energie cinetică de
translaţie sau rotaţie
E>30 kJ 300>E>10 kJ
De stânci sau
versanţi
Energie cinetică de
translaţie sau rotaţie
E>300 kJ - -
Torenţi Volume deplasate; forţa de
greutate (d) a stratului
mobilizat
d>2 m d>2 m>0,5 m d<0,5 m
Avalanşă curgătoare Presiunea avalanşei P>30 kN/m2 P>3 kN/m2 -
pulver Presiunea avalanşei P>30 kN/m2 30>P>3 kN/m2 P<3
kN/m2
1 Tobin G.A., Monty B.E.(1996).
46
Analizând harta înmulţirii expoziţiei versanţilor cu geodecliviatea (Fig. 16) se
observă eterogenitatea versanţilor, aceştia fiind influenţaţi foarte mult de vaile torenţiale care
i-au definit.
Înmulţirea harţii densităţii fragmentării reliefului cu cea am adâncimii
fragmentării reliefului este relevantă pentru observarea apariţia celor mai mari valori ale
energiei relefului (reprezentate cu culoare roşie) în zona centrală a masivului unde atât
adâncimea fragmentării cât şi densitatea fragmentării reliefului au valorile cele mai mari.
Valorile interpolării scad dinspe centru spre periferie (valorile scazute fiind reprezentate pe
hartă cu culoarea verde închis) datorită caracteristicilor morfologice şi morfogenetice ale
masivului. De asemenea se observă prezenţa valorilor mijlocii preponderent pe versantul
nord-vestic (Fig. 17, 18, 19).
Înmulţirea hărţii hipsometrice cu harta geomorfologică este relevantă pentru
identificarea zonelor susceptibile pentru anumite procese actuale şi pentru relaţionarea
alitudinii cu tipul de relief creat. Astfel la altitudini de 1800 m apare relieful periglaciar, crio-
nival deoarece temperaturile scăzute şi prezenţa stratului de zăpadă persistă chiar şi în lunile
de vară. Acest lucru duce la apariţia formelor de relief reziduale rezultate în urma proceselor
crionivale. Această hartă redă o caracteristică importantă a masivului, şi anume prezenţa
proceselor de versant preponderent în zona superioară a crestei, zonele mai joase fiind mai
puţina favorizane acestor procese (Fig. 20, 21).
Înmulţirea hărţii geologice cu harta utilizării terenului este importantă deoarece
modul de utilizare al terenului în corelaţie cu geologia poate reprezenta o analiză a cărui
rezultat este în stânsă legătură cu favorizarea sau împiedicarea apariţiei, manifestării, evouţiei
proceselor geomorfologice actuale. Din analiza hărţii rezultate se observă prezenţa rocilor moi
(pietrişuri, filş) cu arbori şi cu vegetaţie ierboasă în partea estică a masivului în timp ce rocile
dure (sisturi, calcare, conglomerate) cu vegetaţie ierboasă sunt preponderente în partea
superioară, corespunzătoare abrupturilor calcaroase şi zonelor cu pajişti. Rocile tari cu
vegetaţie arborescentă (păduri şi arbuşti) corespund zonei de pădure de conifere şi mixtă (Fig.
22, 23, 24).
Din înmulţirea: geologie - utilizarea terenului - soluri se observă că solurile
neevoluate – calcaroase cu vegetaţie ierboasă (pajişti, vegetaţie subalpină) dar şi cele cu
47
arbori (arbuşti - jnepeniş) se află în partea superioară a masivului. Aceeaşi categorie este
prezentă şi în zonele de contact unde se află Prăpăstiile Zărneştilor, Cheile Dâmboviţei şi
Cheile Dâmbovicioarei. Solurile evoluate în general acide (cambisoluri şi sopdosolui) cu
vegetaţie ierboasă corespund zonelor joase de păşuni (predominante în nordul masivului),
zonele inferioare ale văilor ce se află în apropierea zonelor locuite (Fig. 29, 30, 31).
Înmulţirea dintre densitate - energie de relief - orientarea versanţolor şi
declivitate este relevantă pentru orientarea versanţilor ce prezintă pante mari, fragmentare şi
energie de relief mare deoarece astfel se pot determina vesanţii cei mai favorabili apariţiei
culoarelor de avalanşă, a văilor torenţiale sau a prăbuşirilor (Fig, 26, 27, 28).
Această hartă a înmulţită cu geologia, utilizarea terenului şi solurile duce la realizarea
hărţii înmulţirii dintre geologie - utilizarea terenului – soluri – densitate - energie de
relief - orientarea versanţolor şi pante (Fig. 33, 34) ce ajută la identificarea arealelor
susceptibile la apariţia proceselor. Este foate importantă realizarea acestei hărţi deoarece
poate fi utilă în vederea analizei pentru anumite pretabilităţi la construcţii, etc.
Înmulţirea dintre hipsometrie – expoziţie – declivitate - densitatea fragmentării
reliefului - energia de relief - utilizarea terenului – geologie – soluri şi procese
geomorfologice are ca rezultat harta funcţionalităţii versanţilor (Fig. 35).
Versanţii sudici şi cei sud-estici primesc radiaţia solară cea mai puternică, fiind astfel
cei mai calzi şi mai uscaţi versanţi, fiind şi cei mai favorabili apariţiei proceselor
geomorfologice (prăbuşiri) deoarece în cazul acestora, încazirea timpul iernii determină
topirea mai bruscă a zăpezii şi deci o perioadă mai mare de posibilitate de apariţie a
proceselor. Versanţii cu orientare vestică şi sud-vestică sunt versanţi semicalzi şi semiuscaţi,
favorizând, teoretic, mai puţin decât cei anteriori, apariţia fenomenelor erozive dar practic
fiind cei mai prezenţi şi mai fragmentaţi în cazul analizat (datorită expunerii generale ale
masivului în condiţiile structurale date).
48
Foto 3. Versantul vestic (vedere de la cabana Garofiţa Pietrei Craiului)
Foto 4. Versantul estic (vedere de pe Muchia Curmăturii)
Versanţii semiumezi şi semireci, pe care procesele actuale se înregistrează mai puţin
sunt reprezentaţi de versanţii estici şi cei nord-estici. Cei mai puţin favorabili versanţi pentru
apariţia proceselor geomorfologice actuale sunt cei reci şi umezi, adică cei nordici şi nord-
estici deoarece aceştia, pe o lungă perioadă a anului sunt acoperiţi de zăpadă şi practic
protejaţi. Solul este de asemenea îngheţat o perioadă mai lungă de timp. Pe aceşti versanţi se
poate observa apatiţia avalanşelor (ce se declanşează prin acumularea stratului de zăpadă pe
văile nivo-torenţiale, nu prin încălziri climatice) şi a prăbuşirilor.
Se observă predominanţa proceselor torenţiale, a prăbuşirilor la altitudini mai mari de
1500 m, care apar preponderent în zona calcaroasă pe soluri neevoluate (stâncărie şi
rendzine), cu vegetaţie subalpină, pe versanţi cu orientare sud-vestică unde fragmentarea
reliefului este mare (2467 înregistrări din 10.125, 24,36 %), urmate torenţialitate la altitudini
mai mari de 1500 m, pe stâncărie şi rendzine, unde apare vegetaţie subalpină, versanţii au
orientare sud-vestică iar fragmentare reliefului este mică (2099 înregistrări – 20,73 %), urmate
49
de prăbuşiri la altitudini mai mari de 1500 m, pe sol neevoluat unde apare vegetaţie
arborescentă (arbuşti, jnepeniş), orientare sud-vestică şi fragmentare (energie de relief şi
densitatea fragmentării reliefului) este mare (1692 inregistrări, 17 %). Apariţia proceselor
torenţiale domină şi la altitudini mai mari de 1500 m, pe sol neevoluat (stâncărie) unde apar
arbuşti, cu orientare nord-estică şi energia de relief şi densitatea fragmentării reliefului sunt
mari (1010 inregistrări, 10 %).
Foto 5. Culoare de avalanşă/văi torenţiale
Foto 6. Torenţialitate
50
Procesele reprezentate de prăbuşiri sunt preponderente la altitudini mai mari de 1500
m, pe soluri neevoluate (stâncărie şi rendzine), unde apare vegataţie subalpină şi de pajişti. Pe
versanţii cu orientare sud-vestică unde fragmentarea relefului este mare (15 – 25 km/kmp
densitatea fragmentării şi 600 - 900 m energia de relief) (se înregistrează 1692 valori din
totalul de 6830 de valori ale prăbuşirilor adică 24,77%), urmate de versanţii cu altitudini mai
mari de 1500 m, pe stâncărie unde apar arbuşti, orientare nord-estică şi fragmentare mare (797
înregistrări, 11,6%).
Foto 7. Prăbuşiri
Eroziunea în suprafaţă este favorizată de altitudinile mai mici de 1500 m, pe cambisol
şi spodosol, unde apare vegetaţie arborescentă – arbuşti, pe versanţii cu orientare sud – vestică
şi fragmentarea reliefului mică (53,21% din înregistrprile eroziunii în suprafaţă). Eroziunea în
adâncime este favotizată de altitudinile mai mari de 1500 m (pe vaile teorenţiale), pe sol
neevoluat, unde apar arbuşti, pe versanţii cu orientare nord-estică iar fragmentarea relefului
este mare (49,31%). Eroziunea laterală este specifică văillor ce delimitază masivul la
altitudini mai mici de 1500 m, pe sol evoluat, unde apare vegetaţie arborescentă, pe versanţii
cu orientare sud-vestică şi fragementarea reiefului este mică (75,2 %).
Procesele de solifluxiune apar predominant (322 de inregistrări din 1050 – 30,66%) la
altitudini mai mici de 1500 m, pe cambisoluri şi spodosouri, unde apare şi vegetaţie
arborescentă, pe versanţii cu orientare sud - vestică unde densitate fragmentării reliefului şi
energia de relief sunt mici (sub 15 km/kmp, sub 100 m).
La polul opus, cele mai nefavorabile zone de apariţie a proceselor (unde versanţii sunt
în echilibru) sunt reprezentate de versanţii cu altitudini mai mici de 1500 m unde apar roci
51
dure (sisturi cristaline, conglomerate), soluri evoluate (cambisoluri, sopodosoluri) unde se
dezvoltă arbori (păduri de conifere, mixte, păduri de foioase) şi fragmentarea reliefului
(energia de relief şi densitatea fragmetării reliefului) este mică (sub 200 km/kmp) (vezi
versanţii neafectaţi de procese – Fig. ).
În urma analizei la teren se poate observa prezenţa multor organisme torenţiale pe
versanţii vestici dar şi pe versanţii estici, în zona superioară a crestei, acest lucru fiind explicat
atât de orientarea generală a macro-versanţilor cât şi de altitudine a masivului (altitudine ce
determină intensificarea unor procese în condiţii alpine).
Foto 8. Culoare de avalanşă – versantul vestic
Foto 9. Culoare de avalanşă – versantul estic
52
4. Rezultate şi discuţii
Înmulţind toate elementele morfometrice, morfografice, morfogenetice şi
morfodinamice rezultă harta dinamicii versanţilor care este foarte utilă pentru diverse analize
(de pretabilitate pentru construcţii, studii de fezabilitate, dezvoltare).
Se observă (Fig. ) din înmulţirea tuturor hărţilor (hipsometrică, expoziţiei,
geodeclivităţii, energiei de relief, densităţii fragmentării de relief, geologică, a solurilor,
utilizării terenului) o corelaţie între caracteristicile versantului şi apariţia proceselor
geomorfologice actuale.
Cele mai favorabile zone de evoluţie ale proceselor actuale (în special terenţialitate,
culoare de avalanşă şi prăbuşiri) se regăsesc în partea superioară a masivului unde apar areale
cu vegetaţie rară şi vegetaţie subalpină corespunzătoare reliefului calcaros şi solului neevoluat
(stâncărie şi rendzine). De asemenea această zonă prezintă fragmentare mare: energie de relief
şi densitatea fragementării reliefului mari. Analiza terenului identifică prezenţa unor văi
torenţiale şi în cadrul arealelor pădurilor de conifere. Zonele cu păşuni secundare sau de
pajuşti (naturale sau secundare) corespunzătoare rocilor calcaroase la contactul cu cele
conglomeratice reprezintă de asemenea areale cu potenţial de instalare a proceselor actuale, în
comparaţie cu zonele reprezentate de pădure (roci conglomeratice).
5. Concluzii
Utilizarea unei acestei metodologii este utilă în determinarea dinaminii/funcţionalităţii
versanţilor deoarece oferă date cantitative exacte referitoare la dinamică, la posibilitate
evoluţiei şi susceptibilitatea apariţiei proceselor de versant.
Metodologia prezentată poate fi aplicată oricărei regiuni pentru obţinerea unor
rezultate la fel de complexe, acesta fiind doar un exemplu aplicat spaţiului montan.
Aplicabilitate a metodei o face utilă atât pentru analize de pretabilitate, studii de
impact, de dezvoltare a unor zone (montane, colinare, depresionare, etc) cât şi pentru pentru
analiza posibilităţii de extindere a domeniului construit (a unei staţiuni, localităţi, etc), luând
în calcul toate elementele morfogenetice, morfografice, morfometrice şi morfodinamice ce
pot reprezenta factori favorabili sau restrictivi.
53
O astfel de analiză poate surprinde atât influenţele mediului asupra activităţilor umane
cât şi intervenţia acestora asupra dimanicii şi destabilizării versanţilor prin defrisări, utilizări
sau construcţii neadecvate.
6. Bibliografie
Armaş, Iuilana., (2008), Riscuri naturale (Cultura riscului), Suport de curs,
http://www.geodinamic.ro/curs/Sinteze_curs.pdf;
Bilaşco, Ş., (2008), Implementarea GIS în modelarea viiturilor de versant, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
Comănescu, Laura, Nedelea, A., Dobre, R., (2008), Inventoring and evaluation of
geomorphosites in the Bucegi Mountains, Forum Geografic, Studii şi cercetări
geografice şi protecţia mediului.
Constantinescu, S., (2006), Observaţii asupra indicatorilor morfometrici determinaţi pe
baza MNAT, [Available online] | URL: http://earth.unibuc.ro/articole/observaii-
asupra-indicatorilor-morfometrici-determinai-pe-baza-mnat, Geospaţial.org,
Bucureşti.
Constantinescu, T., (1976), Le karst de Pietricica (Massif de Piatra Craiului, Carpates
Méridionales), Trav. Inst. Spéol. Emile Racovitza, XV, Bucureşti.
Constantinescu, T., (1977), Évolution du réseau hzdrographiques de la zone karstique
Prăpăstiile Zărneştilor, Trav. Insit. Spéol. Emile Racovitză, tome XVI,
Bucureşti.
Constantinescu, T., (1984), Le Massif de Piatra Craiului, genese et évolution des torrents
des versants nord-ouest et nord; glaciation pléistocene, Institutul de Soelologie
Emil Racoviţă, Bucureşti, pag. 99-106.
Constantinescu, T., (2006), Erosion surface in Piatra Craiului Ridge, Research in Piatra
Craiului National Park, Editura Universității Transilvania, Brașov, Volumul II,
pag. 28-37;
Constantinescu, T., (2009), Masivul Piatra Craiului. Studiu geomorfologic, Editura
Universitară, Bucureşti, 164 pag.
Dobre, R., (2005), Impactul amenajarilor sectorului de autostrada Comarnic - Predeal
asupra reliefului, Comunicari de Geografie, Vol. IX, Ed. Universitatii,
Bucureşti;
54
Dobre, R., (2011), Use a GIS techniques to identify areas to consider when designing
the Comarnic – Sinaia motorway sector so as to meet sustainable
development requirements, Comunicari de Geografie, Vol. XIII, Ed.
Universitatii, Bucuresti;
Grecu, Florina, Comănescu, Laura, (2003), Elemente de dinamica a bazinelor
morfohidrografice (indicele de realizare pentru ordin de marime si lungimi),
Comunicari de Geografie, vol.VII, Bucureşti, pag.15-21.
Grecu, Florina,.Toroimac, G., Dobre R., (2008): Précipitations et risques naturels durant la
derniere décennie dans le département de Prahova (Roumanie), in vol. Climat
et risques climatiques en Mediterranee, Actes du colloque de Montpellier, 9-
13 septembre 2008, p. 301 – 306.
Grigore, M., (1979), Repreznetări grafice şi cartografice a formelor de relief, Editura
Acadamiei din Bucureşti.
Ielenicz, M., (2004), Geomorfologie, Editura Univeritară, Bucureşti.
Ielenicz, M., Popescu N., Nedelea A., (2005), Morphodynamic system of the Făgăraş
mountains alpine crests, Natural environment and civilization, Turkey, pag.
55-70.
Iosub, F., (2008), Distribuţia Evoluţia Sistemelor Informaţionale Geografice, [Available
online] | URL: http http://earth.unibuc.ro/articole/evoluia-sistemelor-
informaionale-geografice-gis, Geospaţial.org, Bucureşti.
Irimuş, I. A., (1997), Cartografiere geomorfologică, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca.
Jenson, S. K., Dominique, J. O., (1988), Extracting topographic structure from digital
elevation data for geographic information system, Phogramm. Eng. Remote
Semn., 54(11), 1593-1600
Michalevich-Velcea, Valeria., (1961), Masivul Piarta Craiului. Studiu geomorfologic,
Editura Academiei Rrepublicii Populare România, Bucureşti.
Mihai, B., Nedelea, A., (1999), Câteva comparaţii geomorfologice între masivele înalte din
Carpaţi. Studiu de caz: Munţii Făgăraş – Ţara Înaltă, Comunicări de
Geografie, vol. III, Bucureşti, pag. 159-167.
Moţoiu, Dana, Maria., (2008), Avalanşele şi impactul lor asupra mediului. Studii de caz în
Carpaţii Meridionali, Editura Proxima, Bucureşti, 280 pag.
Munteanu, Anca, Constantinescu, T., (2003), Geomorphological researches in the
hydrographic basin of Valea Cheii de sub Grind, Research în Piatra Craiului
National Park, Editura Phoenix, Braşov, pag. 43-49;
55
Munteanu, Anca, (2009), Morfologia actuală, riscuri și hazarde naturale în masivul Piatra
Craiului, teză de doctorat, Facutatea de Geografie, 281 pag;
Naum, T., Grigore, M., (1974), Geomorfologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Nedelea, A., (2006), Valea Argeşului în sectorul montan. Studiu geomorfologic, Editura
Universitară, Bucureşti, 229 pag.
Nedelea A., Comănescu Laura, (2007), The dynamic of slopes affected bz preiglaciar în
Făgăraş Mountain, 12th Belgiu-France-Romaian Geomorpholgical Meeting
Climat Change and related landscapes, Programme ans abstracts, Brigati,
Genova, pag. 86-87.
Niţu, C., Tudose, C., Vişan, M., (2001), Sisteme informaţionale geografice şi cartografie
computerizată, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti.
Wood, J.D., (1996), The Geomorphologycal Characterisation of Digital Elevation Models,
University of Leicester, UK, [Available online] | URL:
http://www.soi.city.ac.uk/~jwo/phd/;
Oncescu, N., (1943), Region de Piatra Craiului – Bucegi. Etude geologique, Analele
Institutului Geologic Român, XXII, pag. 1-124, Bucureşti;
Pop O., Verghelet M., (2003), Research in Piatra Craiului National Park, Editura Phoenix,
Piatra Craiului National Park Administration, Brașov;
Popescu, I., (1967), Contribuţii la cunoaşterea structurii geologice a masivului Piatra
Craiului, D.S. Com. Stat. Geol. 52, pag. 156-176, Bucureşti.
Posea, Gh., Grigire M., Popescu, M., Ielencz, Mihai, (1976), Geomorfologie, Editura
Ştiinţifică şi encliclopedică, Bucureşti.
Posea, Gh., Badea, L., (1984), România, Harta unităţilor de relief (Regionarea
geomorfologică), Editura Ştiinţifică şi Pedologică, Bucureşti.
Rădoane, Maria, Cristea, I., Rădoane, N., (2011), Cartografierea geomorfologică. Evoluţie
şi tendinţe I, II, III [Available online] | URL:
http://earth.unibuc.ro/articole/cartografierea-geomorfologica-i, Geospaţial.org,
Bucureşti.
Săvulescu, I., (2010), Interrelaţiile dintre componentele fizico-geografice şi etajarea pădurii
în Munţii Iezer, Teză de doctorat, Unuversitatea din Bucureşti, Faultatea de
Geografie, Bucureşti.
Terente, M., (2008), Modelarea şi analiza digitală a terenului, Lucrare de licenţă,
Universitatea din Bucureşti, Facultarea de Geografie, Bucureşti.
56
Tobin, G.A., Monty, B.E., (1996), Natural hazards. Explanation and integration. The Guidford
Press, New York.
Tudose, C., Ovejanu, I., (2011), Elemente de sisteme informaţionale geografige, Editura
Universitară, Bucureşti.
Vezeanu, C., Pop, G.O., Gruia, R., Mărculescu, Ancela., (2010), Geospatial tehniques in
the cartogtaphy an management of habitats in Piatra Craiului National
Paersirk, Environmental Engineering and Management Jurnal, „Gheorghe
Asachi” Tehnical Univesity of Iaşi.
Surse internet:
Administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului, (2011), Planul de Management al
Parcului Naţional Piatra Craiului, Zărneşti, [Available online] | URL:
http://pcrai.ro//files/Plan%20Management%20Piatra%20Craiului.pdf.
Agenţia Europeană de Mediu, 2010, Corine Land Cover 2006 seamless vector data - version
13 (02/2010), [Available online] | URL: http://www.eea.europa.eu/data-and-
maps/data#c12=corine+land+cover+version+13, data accesării: 19.04.2011,
ora 12.52.
Earth Resources Observations and Sience Center (EROS), USGS Glabal Visualisation
Viewer, [Available online]|URL: http://glovis.usgs.gov/AboutBrowse.shtml,
data accesării: 7.11.2010 ora 13.23, 21.05.2011 ora 12.30.
Geospaţial - Crăciunescu, V., (2009), România: seturi de date vectoriale generale,
[Available online] | URL: http://earth.unibuc.ro/download/romania-seturi-
vectoriale, data accesării: 19.04.2011, ora 13.55.
Global Land Cover Facility, Earth Sienece Data Interface, [Available online] | URL:
http://glcfapp.glcf.umd.edu:8080/esdi/index.jsp, data accesării: 15.04.2010, ora
15.25, 23.05.2011, ora 22.36 – imagini satelitare Landsat ETM+.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Metodologie privind evaluarea
potenţialului turistic în unităţile administrativ-teritoriale de bază, [Available
online]|URL:
http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/
patn_elaborate/secVI/metodologie.pdf, data accesării 30.03.2011, ora 20.13.
Ministerul Mediului şi Pădurilor, Limitele parcurilor naţionale în format digital, [Available
online] | URL: http://mmediu.ro/protectia_naturii/protectia_naturii.htm, data
accesării: 26.03.2011, ora 14.23.
57
Shuttle Radar Topography – The Mision to Map the World, Imagini SRTM [Available
online] | URL: http://dds.cr.usgs.gov/srtm/, data accesărtii: 13.03.2009,
24.04.2011.
*** (2004), Dicţionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucureşti.
*** (1967), Harta geologică a României, scara 1:200.000, Foaia 28 Braşov, L-35-XX,
Institutul Geologic, Bucureşti.
*** (1971), Harta geologică a României, scara 1:50.000, Foaia 109 c Rucăr, L-35-87-C,
Institutul Geologic, Bucureşti.
*** (1974), Harta geologică a României, scara 1:50.000, Foaia 110 a Bârsa Fierului, L-35-
87-A, Institutul Geologic, Bucureşti.
*** (1974), Harta geologică a României, scara 1:50.000, Foaia 111 b Zărneşti, L-35-87-B,
Institutul Geologic, Bucureşti.
*** (1974), Harta geologică a României, scara 1:50.000, Foaia 112 d Codlea, L-35-87-D,
Institutul Geologic, Bucureşti.
*** (1982), Harta topografică, scara 1:25.000, Foaia L-35-087-Ad, Ministerul Apărării
Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.
*** (1982), Harta topografică, scara 1:25.000, Foaia L-35-087-Bc, Ministerul Apărării
Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.
*** (1982), Harta topografică, scara 1:25.000, Foaia L-35-087-Cb Ministerul Apărării
Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.
*** (1982), Harta topografică, scara 1:25.000, Foaia L-35-087-Da, Ministerul Apărării
Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.
*** (1997), Harta topografică, scara 1:100.000, Foaia L-35-087, Ministerul Apărării
Naţionale, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.