Download - Despre Participantii La Procesul Civil
TEMA II
PARTICIPAN Ţ II LA PROCESUL CIVIL
Cuprins:
II.1.Notiune II.2 INSTANTAII.2.1.Intelesurile notiuniiII.2.2.Compunerea instanţeiII.2.3.Constituirea instanţeiII.2.4.Incidente procedurale privind compunerea şi constituirea instanţeiII.2.4.1.Incompabilitatea A.Cazurile de incompatibilitateB.Procedura de soluţionare a incompatibilităţiiII.2.4.2.Abtinerea si recuzarea
A.NoţiuneB.Cazuri: C.ReguliII.3.1.P ĂRŢILE A.Drepturile si obligatiile procesuale ale partilor. B.Abuzul de drept procesualC.Coparticiparea procesualăII.3.2.PARTICIPAREA TERŢILOR LA JUDECATĂII.3.2.1.INTERVENŢIA VOLUNTARĂII.3.2.1.1.Interventia voluntară principalăA.NotiuneB.Natură juridicăC.Termen de depunereD.Procedura de judecatăE.EfecteII.3.2.1.2.Intervenţia voluntară accesorieA.NoţiuneB.Natură juridicăC.ConditiiD.Termen de depunereE.Procedura de judecatăF.SolutiiII.3.2.2.Intervenţia fortatăII.3.2.2.1. Cererea de chemare in judecata a altor persoane A.Noţiune
1
B. ConditiiC. Termen de depunereD.EfecteII.3.2.2.2. Cererea de chemare in garantie A.NoţiuneB.ConditiiC.Termen de depunereD.Procedura de judecatăII.3.2.2.3.Aratarea titularului dreptuluiA.NotiuneB.ConditiiC.Termen de depunereD.IpotezeII.4.Reprezentarea partilor in procesul civilA.NotiuneII.4.1.Reprezentarea prin mandatar neavocatA.Conditii:II.4.2.Reprezentarea prin avocatII.5. Participarea procurorului in procesul civilII.5.1.Formele de participare
II.6.Întrebări si exercitiiII.6.1.Răspundeti succint următoarelor problemeII.6.2. Rezolvati urmatoarele teste grilăII.6.3.Rezolvati următoarea spetă
Obiective:
-intelegerea distictiei dintre participantii la procesul civil si părțile procesului civil;-insusirea si intelegerea formelor de interventie ale tertilor in procesul civil (interventia vountară si interventia fortată), precum si a elementor ce le aseamănă si a celor care le deosebesc;
2
PARTICIPAN Ţ II LA PROCESUL CIVIL
II.1.Notiune
Solutionarea litigiilor civile implica, cu necesitate, participarea la
activitatea judiciara a unor autoritati statale si a unor persoane fizice. Autoritatile
si persoanele care participa la activitatea de judecata se numesc participanti în
procesul civil.
In activitatea judiciara un rol central il ocupa instanta de judecata, în
fata acesteia derulându-se faza judecătii procesului civil. Însă, solutionarea
cauzei nu poate fi conceputa fara participarea partilor intre care s-a ivit litigiul și
anume reclamantul, care demarează procesul-civil prin introducerea cererii de
chemare în judecată si paratul. In cadrul si in cursul procesului civil pot
interveni si alte persoane din proprie initiativă (in cazul interventiei voluntare
principale si în cazul interventiei voluntare accesorii) sau din initiativa uneia din
partile initiale (prin intermediul cererii de chemare în judecată a altor personae,
cererii de chemare în garanție sau a cererii de arătare a titularului dreptului
formulată de către pârât).
In procesul civil pot participa si alte persoane, cum ar fi: martorii,
expertii, interpretii etc. Acestia sunt insa participanti procesuali auxiliari; rolul
lor este subsidiar si vizeaza doar lamurirea unor imprejurari de fapt ale cauzei.
O pozitie aparte in procesul civil revine Ministerului Public, reprezentat
prin procurori, care participă la solutionarea litigiilor in cazurile prevăzute de
art.45 C.proc.civ., precum si în celelalte situatii în care legea prevede expres
participarea acestora.
II.2 INSTANTA
II.2.1.Intelesurile notiunii :
3
- în sensul cel mai larg, prin instanţă se înţelege organul împuternicit de lege să
soluţioneze un conflict între părţi;
- într-un sens mai restrâns, prin notiunea de instanţă se ințelege:
- numai instanţa de judecată;
- un anumit grad de jurisdicţie;
- completul de judecată.
II.2.2. Compunerea instanţei
Noţiune
Prin „compunerea instanţei” se înţelege alcătuirea instanţei cu numărul de
judecători prevăzut de lege.
În condiţiile Legii de organizare judecătorească nr. 304/2004, cauzele date în
competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se
judeca în complet format dintr-un judecator, cu excepţia cauzelor privind
conflictele de munca si asigurari sociale, care se judeca in prima instanta in
complet format din doi judecatori si doi asistenţi judicari.
La judecata apelurilor şi a recursurilor se aplică sistemul colegialităţii.
Astfel, apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar recursurile in
complet format din 3 judecători.
II.2.3. Constituirea instanţei
Noţiune
„Constituirea instanţei” desemnează alcătuirea completului de judecată cu toate
persoanele şi organele prevăzute de lege. Este vorba de participarea alături de
judecători a grefierului, magistratului-asistent de la Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, a procurorului, precum şi a asistenţilor judiciari
4
II.2.4.Incidente procedurale privind compunerea şi constituirea instan ţ ei
II.2.4.1.Incompabilitatea
Incompatibilitatea desemnează situaţia în care un judecător este
împiedicat să ia parte la soluţionarea unei pricini, in cazurile prevăzute de
lege.
A.Cazurile de incompatibilitate
Incompatibilitatea este reglementată în art. 24 C.proc.civ.fiind
reglementate trei cazuri de incompatibilitate:
a. Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte
la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau recurs. (presupune situaţia în care
un judecător, după ce a pronunţat o hotărâre în primă instanţă sau în apel,
este avansat la o instanţă superioară, la care vine spre soluţionare apelul, sau
după caz recursul declarat împotriva hotărârii respective; este firesc ca
judecătorul să nu-şi controleze propria hotărâre, fiind puţin probabil ca
judecătorul să fie dispus să revină asupra soluţiei pe care a dat-o).
b. Judecătorul care a pronunţat o hotărâre nu poate lua parte la judecarea
aceleiaşi pricini în cazul în care s-a dispus casarea cu trimitere spre
rejudecare.(se presupune că judecătorul care şi-a exprimat o dată părerea
asupra unei cauze, numai cu greu şi-o va schimba şi că de aceea nu este
indicat să mai ia parte la judecarea ei).
c. Judecătorul care a fost martor,expert sau arbitru într-o pricină nu poate
judeca acel proces.
Toate aceste 3 cazuri sunt de strictă interpretare şi ca atare, nu pot fi extinse
prin analogie.
Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilitate atrage
nulitatea absolută a hotărârii, aceasta fiind reglementată de norme de ordine
publică.
5
B.Procedura de soluţionare a incompatibilităţii
Dacă judecata este în curs de desfăşurare, mijlocul procesual de invocare a
incompatibilităţii este excepţia de incompatibilitate, care este o excepţie de
procedură, absolută şi dilatorie. Ea poate fi invocată de orice parte interesată, de
procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază a judecaţii.
Excepţia se judecă de instanţa sesizată cu pricina respectivă, în a cărei
compunere va intra şi judecătorul aflat într-un caz de incompatibiliate.
Dacă excepţia de incompatibilitate este respinsă, se va pronunţa o încheiere
interlocutorie, care nu va putea fi atacată cu apel sau, dupa caz, cu recurs decât
odată cu fondul.
Admiterea excepţie are drept consecinţă înlocuirea judecătorului incompatibil
cu un alt judecăzor de la aceeaşi instanţă judecătorească. În ipoteza în care nu s-
ar mai putea constitui în mod valabil completul de judecata, la propunerea
preşedintelui respectivei instanţe din circumscripţia acelei curţi de apel,
presedintele curtii de apel poate delega judecatori de la alte instanţe din
circumscripţia menţionată, cu acordul scris al acestora.
II.2.4.2.Abtinerea si recuzarea.
A.Noţiune
Prin abţinere se înţelege situaţia în care un judecător, ştiind că se află
într-unul din cazurile prevăzute de lege, solicită retragerea sa de la judecata unei
anumite pricini. Conform dispoziţiilor art.25 C.proc.civ.,judecatorul care stie ca
exista un motiv de recuzare in privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui si
sa se abtina de la judecarea pricinii.
6
Obligaţiei judecătorului de a se abţine îi corespunde dreptul părţii care
are motive să se îndoiască de imparţialitatea judecătorului de a-l recuza pe
acesta.
Recuzarea desemnează situaţia în care una dintre părţi cere, în cazurile
strict determinate de lege, îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători de la
soluţionarea unei anumite pricini.
B.Cazuri :
Judecatorul poate fi recuzat:
1. cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in
judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad
inclusiv, cu vreuna din parti;
2. cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la
al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este
casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;
3. cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la
al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas
copii;
4. daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina
asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una
din parti este judecator;
5. daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp
de 5 ani inaintea recuzarii;
6. daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;
7. daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;
8. daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de
indatoriri;
7
9. daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea
grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea
inclusiv.
C.Reguli
→Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau in judecata ca
tutore, curator sau director al unei institutii publice sau societati comerciale,
cand acestia nu au interes personal in judecarea pricinii.
→ Nu se pot recuza toti judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.
→Cererile de recuzare a instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care
solutioneaza litigiul sunt inadmisibile.
→Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere
impotriva aceluiasi judecator.
→Propunerea de recuzare se va face verbal sau in scris pentru fiecare judecator
in parte si inainte de inceperea oricarei dezbateri.
→Cand motivele de recuzare s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor, partea va
trebui sa propuna recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute.
→ Judecatorul impotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.
→ Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanta respectiva, in alcatuirea
careia nu poate sa intre cel recuzat.
→ In cazul cand din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata,
cererea de recuzare se judeca de instanta ierarhic superioara.
→ Instanta decide asupra recuzarii, in camera de consiliu, fara prezenta partilor
si ascultand pe judecatorul recuzat.
→ Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.
→ In cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura.
→ Daca recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea
pricinii.
8
Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata in ce masura actele
indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza sa fie pastrate.
Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care
s-a incuviintat recuzarea, nu este supusa niciunei cai de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o data cu
fondul.
Dispozitiile care reglementează abtinerea si recuzarea, in afara de art. 24 si 27
pct. 7, se aplica si procurorilor, magistratilor asistenti si grefierilor.
II.3.1.P ĂRŢILE
A.Drepturile si obligatiile procesuale ale partilor. Abuzul de drept
procesual
Drepturi si obligatii procesuale
Pentru a garanta exercitiul liber al actiunii civile, legea procesuala acorda
partilor o serie de drepturi procesuale dintre care mentionam:
Dreptul partilor de a adresa cereri instantei;
Dreptul de a participa la judecarea pricinii, deci dreptul la citare;
Dreptul la aparare;
Dreptul de a recuza pe judecatori, grefieri, procurori etc.;
Dreptul de a face acte de dispozitie;
Dreptul de a exercita caile de atac;
Dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata in cazul castigarii
procesului etc.
Legea prevede insa si o serie de indatoriri procesuale pentru parti dintre care
mentionam cu titlu de exemplu:
9
- indeplinirea actelor de procedura in conditiile, ordinea si termenele prevazute
de lege sub sanctiunea nulitatii, perimarii, decaderii etc.
- exercitarea cu buna-credinta a drepturilor procesuale, potrivit scopului in
vederea caruia au fost recunoscute de lege (art.723 alin.1 C.proc.civ.).
B.Abuzul de drept procesual
Cel care nu respecta prevederile art. 723 C.proc.civ. savarseste abuz de drept
procesual.
Formele acestuia de manifestare presupun existenta a doua elemente:
- elementul subiectiv - exercitarea cu rea-credinta a dreptului procesual;
- elementul obiectiv – deturnarea dreptului procedural de la scopul socio-
economic pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legala.
Exemple:
- introducerea cu rea-credinta a unei cereri vadit netemeinice, cu scopul de a-l
sicana, de a-l discredita pe parat sau rezistenta cu rea-credinta a paratului in
fata unei cereri a carei temeinicie este evidenta ;
- introducerea unei cereri fara punerea in intirziere a paratului daca acesta
recunoaste la primul termen pretentiile reclamantului;
- introducerea cu rea-credinta a unei cereri de recuzare, de stramutare, de
acordare a asistentei juridice gratuite, de verificare de scripte etc.
-invocarea de către pârât a exceptiei de neconstitutionalitate privind un text
dintr-o lege sau ordonantă doar in scopul obtinerii suspendării cauzei, si, pe
cale de consecintă, a tergiversării judecării litigiului
Aprecierea exercitarii abuzive a drepturilor procedurale revine
judecatorului, respingerea unei cereri de chemare in judecata sau a unei cai de
10
atac, a unei cereri de recuzare sau de stramutare neconducand automat la
concluzia ca partea a exercitat abuziv dreptul procedural.
Exercitarea cu rea-credinta a unor drepturi procesuale, atrage o serie de
sanctiuni specifice: amenzi judiciare catre stat (art.108¹ C.proc.civ.) si, eventual,
despagubiri la cerere pentru prejudiciul cauzat (art.1083,4 C.proc.civ.).
C.Coparticiparea procesuala
Notiune
Legislatia noastra procesuala permite ca mai multe persoane sa fie reclamante
sau parate in cadrul unui proces civil. Aceasta situatie in care procesul civil se
desfasoara intre mai multi reclamanti si parati poarta denumirea de coparticipare
sau litisconsortiu procesual.
Sediul materiei: art. 47- 48 C.proc.civ.
Potrivit art.47: „mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca
obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori daca drepturile sau
obligatiile lor au aceeasi cauza”.
Felurile coparticiparii procesuale
Dupa pozitia partilor coparticiparea procesuala poate fi:
- activa: cand mai multi reclamanti actioneaza in judecata, prin aceeati cerere un
singur parat;
- pasiva: cand un reclamant isi indreapta pretentiile prin aceeasi cerere impotriva
mai multor parati;
- mixta: daca mai multi reclamanti actioneaza in judecata prin aceeasi cerere mai
multi parati.
In functie de rolul vointei partilor in formarea sa, coparticiparea poate fi:
- facultativa
- necesara
11
Din redactarea art.47 C.proc.civ. ar rezulta ca intotdeauna coparticiparea
procesuala este facultativa, dar coroborand aceste dispozitii si cu alte texte din
legislatia civila trebuie sa tragem concluzia ca exista si cazuri de coparticipare
necesara, obligatorie.
Efectele coparticiparii
Raporturile dintre coparticipanti, in cazul coparticiparii facultative, sunt
guvernate de principiul independentei procesuale.
În aceste conditii, actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre
reclamanţi sau pârâţi nu pot folosi nici păgubi celorlalţi. Totusi, dacă prin natura
raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind
asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai
de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea
actelor de procedură folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora
sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai
favorabile. Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un
act de procedură în termen vor continua totuşi să fie citaţi.
II.3.2.PARTICIPAREA TERŢILOR LA JUDECATĂ
Pentru ca hotărârea civilă să îşi producă efecte şi faţă de alte persoane
este necesară introducerea acestora în proces.
Necesitatea atragerii unui terţ la judecată poate să decurgă din folosul
practic pe care l-ar putea realiza una din părţile iniţiale (reclamantul sau pârâtul),
care urmăreşte să i se recunoască ori să i se stabilească anumite drepturi şi faţă
de terţul respectiv.
12
Interesul de a fi introdus într-un proces în curs de desfăşurare poate să
aparţină şi terţului, fie pentru a-şi valorifica un drept al său, fie pentru a apăra pe
una din părţile în litigiu, cu care se găseşte în raporturi speciale şi care fac ca
hotărârea ce se va pronunţa să fie folosită de parte pentru a formula pretenţii
împotriva terţului, ţinând cont şi de faptul că, uneori, interesele legitime ale unei
persoane pot fi afectate direct sau indirect de pronunţarea unei hotărâri la care
nu a fost parte.
Codul de procedură civila reglementează următoarele forme de
participare a terţilor la judecată:
1.Intervenţia voluntară (art.49-art.56) – intervenţia voluntară principală;
- intervenţia voluntară accesorie
2.Intervenţia forţată – chemarea în judecată a altor persoane (art.57-art.59);
- chemarea în garanţie(art.60-art.63);
- arătarea titularului dreptului(art.64-art.66)
II.3.2.1.INTERVENŢIA VOLUNTARĂ
Noţiune
Intervenţia voluntară reprezintă cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit
de alte părţi, pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei
părţi din acel proces.
Elemente definitorii:
- existenţa unui proces civil în curs de judecată;
- interventia unui terţ, din propria iniţiativă, în procesul respectiv.
II.3.2.1.1.Intervenţia voluntară principală
A.Noţiune
13
Poartă denumirea de intervenţie voluntară principală cererea prin care un terţ
solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se
recunoaşte sau stabili un drept propriu.
B.Natură juridică
Intervenţia voluntară principală este o veritabilă chemare în judecată,
îndreptată împotriva părţilor iniţiale, deci, atât a reclamantului, cât şi a pârâtului.
Terţul intervenient poate să îşi formuleze pretenţia pe cale principală,
declanşând un proces distinct, în care el ar figura ca reclamant, iar părţile din
proces ar fi pârâte. Dacă însă terţul preferă să invoce pretinsul său drept în
litigiul pendente, cererea sa dobândeşte caracter incidental, devenind o cerere
care se grefează pe cererea principală, dar care poate fi soluţionată şi
independent de aceasta.
C.Termen de depunere
Cererea de intervenţie în interes propriu poate fi formulată numai în faţa
primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor. (art.50 alin.2 C.proc.civ.)
Prin excepţie, art.50 alin. final C.proc.civ. dispune că intervenţia
principală se poate face, cu învoirea părţilor, şi în fata instanţei de apel.
!
În legătură cu învoirea părţilor, trebuie reţinut că e necesar acordul
persoanelor care au calitatea de parte în apel. Ca atare, dacă în prima instanţă au
figurat mai multe părţi, dar apelul nu le priveşte pe toate, părţilor care au avut
această calitate numai în primă instanţă nu li se va mai cere acordul.
Întrucat nu se prevede până la ce moment poate fi formulată cererea de
intervenţie în interes propriu în apel, înseamnă că se vor aplica dispoziţiile de la
judecata în primă instanţă, astfel încât şi la etapa apelului cererea poate fi depusă
până la închiderea dezbaterilor.
D.Procedura de judecată
14
Fiind o cerere incidentală, cererea de intervenţie în interes propriu este de
competenţa instanţei care judecă cererea principală.
Instanţa se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii de
intervenţie printr-o încheiere interlocutorie prin care, după caz, va încuviinţa în
principiu cererea sau o va respinge ca inadmisibilă. Încheierea poate fi atacată
numai odată cu fondul.
Cererea de intervenţie voluntară principală se judecă odată cu cererea
principală, însă, dacă ar duce la întârzierea soluţionării acesteia, art 55
C.proc.civ. permite instanţei să dispună disjungerea. Măsura disjungerii se ia
printr-o încheiere care, având caracterul unui act pentru mai buna administrare a
justiţiei, nu este supusă niciunei căi de atac.
Cel care intervine va lua procedura în care se află în momentul admiterii
intervenţiei; actele de procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care
intervine. Astfel, terţul nu va putea solicita refacerea unor acte de procedură
îndeplinite anterior anterior momentului admiterii în principiu a cererii sale,
readministrarea unor probe ori să invoce excepţii de procedură relative ce
trebuieau invocate anterior admiterii intervenţiei.
E.Efectele admiterii în principiu a cererii de intervenţie:
- instanţa este învestită cu judecarea cererii terţului;
- are loc o prorogare a competenţei instanţei şi asupra cererii de intervenţiee,
astfel încât instanţa devine competentă să judece o cerere care, dacă ar fi fost
formulată pe cale principală, trebuia adresată unei alte instanţe;
- terţul devine parte în proces;
- se întrerupe cursul prescripţiei extinctive privitor la pretenţia dedusă judecăţii
de intervenient, afară de cazul în care cererea este respinsă, anulată, perimată ori
s-a renunţat la ea.
15
II.3.2.1.2.Intervenţia voluntară accesorie
A. Noţiune
Reprezintă intervenţie voluntară accesorie cererea prin acre un terţ ce justifică
un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare, pentru a
apăra drepturile uneia din părţile iniţiale.
B.Natură juridică
Intervenţia voluntară accesorie este o simplă apărare făcută în favoarea părţii
pentru care a intervenit în proces.
C.Condiţii
- intervenientul accesoriu trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu;
altfel spus, susţinând pe una dintre părţile iniţiale (reclamant sau pârât), terţul
urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotorâri care ar fi susceptibilă să
creeze o situaţie de natură a compromite propriile sale drepturi.
- interesul intervenientului accesoriu poate să fie nu numai de ordin parimonial,
ci este suficient şi un interes moral.
D.Termen de depunere
Potrivit art.51 C.proc.civ., cererea de intervenţie voluntară accesorie se
poate face chiar înaintea instanţei de recurs. A fortiori, ea poate fi formulată şi în
faţa instanţei de apel. Soluţia legislativă conform căreia intervenţia accesorie
poate fi făcută nu numai înaintea primei instanţe, ci în orice fază a judecăţii,
chiar direct în căile de atac, este justificată de natura juridică a acestei forme de
intervenţie voluntară, de faptul că terţul nu supune judecăţii o pretenţei proprie,
astfel încât, prin ipoteză, nu se răpeşte părţilor vreun grad de jurisdicţie.
E.Procedura de judecată
16
→Fiind o cerere incidentală, cererea de intervenţie accesorie este de competenţa
instanţei care judecă cererea principală.
→Instanţa se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie
printr-o încheiere interlocutorie prin care, după caz, va încuviinţa în principiu
cererea sau o va respinge ca inadmisibilă. Încheierea poate fi atacată numai
odată cu fondul.
→Cel care intervine va lua procedura în care se află în momentul admiterii
intervenţiei; actele de procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care
intervine. Astfel, terţul nu va putea solicita refacerea unor acte de procedură
îndeplinite anterior anterior momentului admiterii în principiu a cererii sale,
readministrarea unor probe ori să invoce excepţii de procedură relative ce
trebuieau invocate anterior admiterii intervenţiei.
→Terţul are o poziţie procesuală subordonată părţii pe care o apără şi astfel nu
poate face decât acele acte de procedură care profită părţii respective.
→Cererea de intervenţie voluntară accesorie fiind o simplă apărare în favoarea
uneia dintre părţile între care s-a stabilit raportul juridic procesual iniţial, se
judecă întotdeauna împreună cu cererea introductivă de instanţă.
F.Soluţii cu privire la cererea de intervenţie voluntară accesorie
Acestea depind de soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în
judecată, astfel:
- intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtului se va admite dacă se
respinge cererea de chemare în judecată, deoarece pârâtul nu a căzut în pretenţii,
astfel încât apărarea terţului urmează a fi considerată utilă;
- în cazul în care se admite cererea de chemare în judecată, deci pârâtul a căzut
în pretenţii, cererea de intervenţie în favoarea acestuia se va respinge;
- intervenţie voluntară accesorie în favoarea reclamantului se va admite dacă se
admite cererea de chemare în judecată;
17
- în cazul în care se respinge cererea de chemare în judecată, va trebui respinsă
şi intervenţia în susţinerea reclamantului.
II.3.2.2. INTERVENȚIA FORȚATĂ
Interventia tertilor la judecarea pricinii poate avea loc atât din proprie
initiativă (ca în cazul intervenției principale si accesorie), cât și in mod fortat,
prin introducerea acestora in proces de către una din părtile initiale (cererea de
chemare în judecată a altor persoane, cererea de chemare în garantie, cererea de
arătare a titularului dreptului).
II.3.2.2.1. Cererea de chemare in judecata a altor persoane
A.Noţiune
Este o actiune introdusa de una din parti, in scopul preintampinarii unui litigiu
viitor, impotriva tertilor care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si
reclamantul.Cererea de chemare în judecată a altor persoane poate fi formulată
atât de reclamant, cât și de pârât.
B.Conditiile chemarii in judecata a altor persoane
- sa existe posibilitatea ca tertul vizat sa pretinda acelasi drept ca si reclamantul.
C.Termen de depunere
Cererea facuta de parat se depune o data cu intampinarea. Cand intampinarea
nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
Cererea facuta de reclamant se depune cel mai tarziu pana la inchiderea
dezbaterilor inaintea primei instante.
18
D.Efectele cererii de chemare în judecată a altor persoane
Cel chemat in judecata va dobandi calitatea de intervenient in nume propriu.
Cererea va fi motivata si se va comunica atat celui chemat, cat si partii
potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe
cererea de chemare in judecata, intampinare si de pe inscrisurile de la dosar.
Cel chemat in judecata dobandeste calitatea de intervenient in interes propriu,
iar hotararea ii va fi opozabila.
In acest caz, cand paratul chemat in judecata pentru o datorie baneasca
recunoaste datoria si declara ca voieste sa o execute fata de cel care isi va stabili
judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata daca depune suma datorata.
In acest caz, judecata va urma numai intre partea reclamanta si cel chemat in
judecata.
II.3.2.2.2. Cererea de chemare in garantie
A.No ţiune
Partea poate chema in garantie pe un tert care este obligat a-l garanta
(obligatia de evictiune), iar tertul, la randul lui, poate chema pe cel de la care a
dobandit. Daca si cel de la care a dobandit tertul ar putea sa invoce exceptia de
garantie, acesta nu mai poate chema in garantie pe un altul, ci va trebui sa o faca
printr-o cerere separata. Chemarea in garantie este limitata la doua.
B.Conditiile chemarii in garantie:
- sa existe obligatia de garantie legala ori conventionala (sau a unei obligatii de
despagubire);
- sa fie indeplinita forma cererii de chemare in judecata pentru cererea de
chemare în garantie;
19
C.Termen de depunere
Cererea facuta de parat se va depune o data cu intampinarea, cand
intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi
de infatisare.
Cererea de chemare in garantie facuta de reclamant se poate depune, pana
la inchiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.
Instanta va dispune ca cererea sa fie comunicata celui chemat in garantie
si, daca intampinarea este obligatorie, va fixa termenul in care aceasta urmeaza
sa fie depusa de cel chemat in garantie.
D.Procedura de judecată
Cererea de chemare in garantie se judeca o data cu cererea principala.
Cand judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea in garantie,
instanta poate dispune despartirea ei spre a fi judecate deosebit.
Domeniul de aplicare – revendicare, litigii nascute din contracte de
vanzare-cumparare, indiviziune, litigii locative etc.
Nu se poate introduce in cazul ordonantelor presedintiale, a actiunilor
posesorii, actiunilor personale nepatrimoniale, a litigiilor de munca.
II.3.2.2.3.Aratarea titularului dreptului
A.Notiune
Cererea de aratare a titularului dreptului poate fi facuta numai de paratul
care, detinand un lucru pentru altul, sau exercitand in numele altuia, un drept
20
asupra lucrului, este chemat in judecata de o persoane ce pretinde un drept real
asupra lucrului.
B.Conditii:
-cererea de arătare a titularului dreptului poate fi formulată doar de către pârât
- cererea principală trebuie să aibe ca obiect valorificarea unui drept real
Cu alte cuvinte presupune existenta unui raport juridic intre parat si
titularul dreptului, cu privire la lucrul determinat ce formeaza obiectul cererii, pe
de o parte, iar pe de alta parte, prin cerere trebuie sa se valorifice un drept real.
C.Termen de depunere
Potrivit. art. 65 c.p.c., cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va
fi motivata si se va depune o data cu intampinarea, iar daca aceasta nu este
obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
Tertului i se va comunica cererea de aratare a titularului dreptului, copie
de pe cererea de chemare in judecata, copie de pe inscrisurile aflate la dosar.
D.Ipoteze
a) cel aratat ca titular al dreptului se infatiseaza si recunoaste sustinerile
paratului, iar reclamantul consimte sa fie inlocuit paratul initial.
Solutia aratata de art. 66 alin 1 c.p.c.: titularul va lua locul paratului, acesta din
urma fiind scos din judecata
b) tertul se infatiseaza, dar tagaduieste aratarile paratului, sau cel aratat ca titular
al dreptului, desi regulat citat, nu se infatiseaza.
Solutia art. 66 alin. 2 c.p.c.: tertul va dobandi calitate de intervenient principal,
judecata continuand intre reclamant, parat si intervenient
21
c) tertul se prezinta si recunoaste sustinerile paratului, dar reclamantul nu este de
acord cu inlocuirea. Legiuitorul nu da o solutie in aceasta ipoteza, astfel ca in
practica si doctrina a conturat următoarea solutie:tertul ramane in proces in
calitate de intervenient, procesul continuand intre reclamant, parat si tert.
II.4.Reprezentarea partilor in procesul civil
A.Notiune
Prin reprezentare se desemneaza acea situatie in care o persoana numita
reprezentant indeplineste acte procedurale in numele si in interesul altei
persoane care este parte in procesul civil.
Reprezentarea procesuala cunoaste doua forme principale: reprezentarea
legala si reprezentarea conventionala.
Reprezentarea legala a fost tratata distinct la conditia capacitatii procesuale a
partilor, ne vom ocupa in continuare numai de reprezentarea conventionala.
Cu anumite exceptii, (chemarea la interogatoriu, divortul), partea in
proces, persoana fizica sau juridica nu este obligata sa stea personal in procesul
civil, ea putand fi reprezentata de catre un mandatar (art.67 C.proc.civ.)
II.4.1.Reprezentarea prin mandatar neavocat
A.Conditii:
1. Orice persoana care are capacitate de exercitiu poate reprezenta in judecata o
alta pesoana,cu doua precizari importane:
- dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu
poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care,
potrivit legii, reprezintă partea ;
22
- exceptiile de la regula precedenta sunt incidente dacă : asistarea de către avocat
nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în
pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusive; de asemenea,
asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este
reprezentată prin soţ sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.
Mandatarul trebuie sa faca dovada calitatii sale printr-o procura speciala
sau o printr-o procura generala care contine o clauza speciala in acest sens.
Conform art.67 alin.2,3:” mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte
in judecata pe mandant, numai daca acest drept I-a fost dat anume. Daca cel
care a dat procura generala nu are domiciliul si nici resedinta in tara, sau daca
procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare in judecata se presupune
dat”. De asemenea, procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată
sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură
legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi
certificată potrivit legii avocaţilor
2.Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar daca nu
cuprinde nici o aratare expresa in aceasta privinta; el poate fi insa restrans numai
la anumite acte sau numai la o anumita instanta (art.68 alin.3 C.proc.civ.).
3.Actele procesuale de dispozitie pot fi facute de mandatar numai in temeiul
unei procure speciale (art.69 C.proc.civ.).
4.Prin derogare de la dreptul comun al mandatului, potrivit art.71 C.proc.civ.:
„mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a
devenit incapabil. Mandatul dainuieste pana la retragerea lui de catre
mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului”.
5.Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilalte parti decat
de la comunicare, afara numai daca a fost facuta in sedinta, in prezenta partii.
23
Mandatarul care renunta la imputernicire, este tinut sa instiinteze atat pe cel
caruia i-a dat mandatul cat si instanta, cu cel putin 15 zile inainte de termenul de
infatisare sau de implinirea cailor de atac.
II.4.2.Reprezentarea prin avocat
In conformitate cu art.2 alin.3 Lg.51/1995 : „mandatarul avocat are
dreptul sa reprezinte si sa asiste persoanele fizice si juridice in fata tuturor
instantelor”.
Potrivit art.68 alin.1 si art.83 C.proc.civ., mandatarul avocat isi dovedeste
calitatea tot printr-o procura, semnatura fiind certificata potrivit legii avocatilor.
Potrivit legii speciale, avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte o parte in
baza contractului de asistenta juridica incheiat cu aceasta in forma scrisa.
Contractul prevede expres intinderea puterilor pe care clientul le confera
avocatului, in baza acestuia avocatul legitimandu-se printr-o imputernicire
avocatiala.
In ceea ce priveste actele de dispozitie, intrucat art. 69 alin.1C.proc.civ. nu
face distinctie intre mandatarul avocat si cel neavocat, consideram ca si avocatul
are nevoie de o procura speciala in acest sens.
Potrivit art.69 alin.2 C.proc.civ.: „avocatul care a asistat pe o parte la
judecarea pricinii, chiar fara mandat, poate face orice acte pentru pastrarea unor
drepturi supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El
poate sa exercite de asemenea orice cale de atac impotriva hotararii date; in
acest caz insa, toate actele de procedura se vor indeplini numai fata de partea
insasi”.
Denuntarea contractului de asistenta juridica se poate face cu acordul
ambelor parti sau unilateral, in conformitate cu prevederile expres mentionate in
contract. In cazuri de impiedicare sau incetare a exercitarii profesiei, avocatul
trebuie sa-si asigure substituirea.
24
A.Sanctiunea in cazul nejustificarii calitatii de reprezentant conventional
In cazul in care reprezentantul partii - persoana fizica sau persoana
juridica - nu face dovada calitatii sale, instanta poate acorda un termen pentru
implinirea acestor lipsuri; daca in acest termen ele nu se implinesc, va anula
cererea (art.161 C.proc.civ.).
Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant poate fi invocata in orice
stare a pricinii, de oricare dintre părti, inclusiv de instantă din oficiu. Este o
exceptie de procedură, absolută si mixtă (incepe prin a avea un efect dilatoriu,
instanta acordând un termen pentru a se face dovada calitătii de repezentanr iar
dacă până la termenul ce acordă în acest sens lipsul nu se împlineste, exceptia
dobândeste un caracter peremptoriu, instanța anulând cererea).
II.5. Participarea procurorului in procesul civil
II.5.1.Formele de participare:
a)promovarea actiunii civile – pe cale principala, cand el este cel ce
promoveaza actiunea ori pe cale incidenta, cand intervine intr-un proces
pendent. Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar
pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor
puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute
de lege.
b)Participarea la judecată în procesul civil
De reținut este faptul că procurorul poate lua parte la solutionarea oricăror
pricini, chiar dacă acestea au un caracter personal.
25
De regulă, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege, participarea procurorului în
procesul civil este facultativă. Sunt însă anumite situații în care participarea
acestuia este obligatorie.
Exemple de situații în care particparea procurorului este obligatorie:
-in solutionarea cererilor de declarare a disparitiei ori a mortii,
-in solutionarea exproprierilor.
c)exercitarea căilor de atac prevăzute de lege impotriva oricăror hotărâri,
indiferent dacă a participat sau nu la solutionarea lor în primă instantă.
d)solicitarea procurorului de punere în executare silita a hotărârilor pronuntate
în favoare minorilor, dispărutilor si a persoanelor puse sub interdictie. Astfel, i
se recunoaste procurorului dreptul de a solicita punerea in executare a
hotararilor judecatoresti, limitat numai la hotararile pronuntate in art.45 (1).
Bibliografie
V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. I şi II. V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C.Briciu, Drept procesual civil. Curs selectiv.
Teste grilă. Ed.CH Beck, Buc.,2011 G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat V.M. Ciobanu, T. Briciu, Claudiu Dinu, Drept procesual civil. Îndreptar
pentru seminarii si examene, Ed.CH Beck, Buc., 2009
II.6.Întrebări si exercitii:
II.6.1.Răspundeti succint următoarelor probleme:
1.Enumerati formele interventiei fortate.
2.Care este momentul până la care se poate depune cererea de intervenței
voluntară principală?
26
3.Care sunt efectele cererii de chemare în judecată a altor persoane, ca formă a
intervenției fortate?
4. Dati 3 exemple de drepturi si obligatii care le revin părtilor din proces.
II.6.2.Rezolvati urmatoarele teste grilă
1.Cererea de recuzare a unui judecător: a. se soluţionează printr-o încheiere care se atacă întotdeauna odată cu fondul ; b. se judecă în camera de consiliu, fără citarea părţilor ; c. se judecă în sedinta publica, cu citarea părţilor
2.Coparticiparea procesuală :a) este întotdeauna facultativă;b) deși regula în materie este coparticiparea facultativă, sunt anumite situații în care aceasta poate fi şi obligatoriec)este guvernată în toate cazurile de principiul independenţei procesuale
3.Judecătorul este incompatibil când:a) a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricina;b) este tutore sau curator al uneia din părţi;c) a fost sesizat cu o contestaţie în anulare sau cu o cerere de revizuire împotriva hotărâriipe care a pronunţat-o
4.Au calitatea de ”părți” în cadrul procesului-civil:a.reclamantul, pârâtul, intervenienții;b.instanța de judecată, procurorul;c.reclamantul, pârâtul, instanța de judecată, procurorul, grefierul
5.Instanţa va pronunţa o încheiere de admitere în principiu în cazul :a) cererii de chemare in judecată a altor persoane; b) intervenţiei principalec) cererii de arătare a titularului dreptului
II.6.3.Rezolvati următoarea spetă:
27
X a formulat recurs împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Giurgiu.
În motivarea recursului s-a arătat că pricina a fost judecată în prima instanţa de către un judecător incompatibil. Reclamantul a arătat că judecătorul M.V. a judecat aceeaşi cauză intr-un prim ciclu procesual şi a dispus declinarea competenţei de la Judecătoria Giurgiu la Tribunalul Giurgiu. Hotărârea pronunţată a fost atacată cu recurs iar instanţa de recurs a dispus casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Ulterior, în faza de rejudecare după casare judecătorul M.V. a judecat cauza.
Ce va decide instanţa de recurs ?
28