DEPOLUAREA MEDIULUI ÎN ZONAROŞIA MONTANĂ

I. Necesitatea decontaminării mediului:Roşia Montană este reşedinţa comunei cu acelaşi nume şi are o suprafaţă de 4.200 de hectare.

Prima atestare documentară a Roşiei Montane este din 6 februarie 131 p. Chr., această dată apărând pe o tăbliţă cerată găsită într-una dintre galeriile ce datează din perioada romană.

Aceasta înseamnă că, încă de la începuturile sale, Roşia Montană este direct legată de aurul ce se găseşte în subsolul său. Reţeaua de galerii descoperite depăşeşte importanţa celor similare din Spania, Portugalia, Ţara Galilor. Pe lângă instrumentele de minerit şi galeriile atestate ca fiind de pe vremea Imperiului Roman, s-au păstrat şi celebrele 25 de tăbliţe cerate (descoperite în galeria „Sfântul Iosif” în anul 1788 şi în galeria „Catalina - Monuleşti” în 1855), documente scrise de o importanţă deosebită pentru studierea dreptului roman, dar şi al vieţii economice şi sociale în Dacia romană.

Comuna Roşia Montană (situată în nord-vestul ţării, la 128 km de Cluj-Napoca şi 70 de kilometri de Alba Iulia, în judeţul Alba) adăposteşte cel mai mare zăcământ de aur din Europa (estimat la 10,6 milioane uncii de aur), exploatat de secole în mod tradiţional, în subteran.

Roşia Montană este o localitate răspândită pe versanţii văii Roşiei, nume căpătat datorită culorii roşiatice a apei din cauza conţinutului ridicat în oxizi de fier.

Situată la o altitudine de aproximativ 800 m, în valea Roşiei se îmbină culmile domoale ale dealurilor piemontane cu masivele muntoase înalte pe care se mai pot vedea urme ale exploatării îndelungate.

Râul Roşia este bogat în minerale, în special fier care îi dă o culoare roşiatică, de unde şi denumirea comunei în română şi maghiară. Culoarea roşiatică a apei se datorează mineritului excesiv ce durează de peste 2000 de ani ce a dus la distrugerea pânzei freatice. Conţinutul apei depăşeşte de 110 ori limita legală la zinc, de 64 de ori la fier şi de 4 ori la arsenic, ceea ce o face nepotabilă.

1

Din punct de vedere chimic, în urma analizelor de laborator XRF efectuate la Saint Etienne cu ajutorul unui aparat de tip SRS 3400 Bruker AXS, la Roşia Montană rocile prezintă un conţinuturi neobişnuit de ridicate de K2O, fapt justificat prin prezenţa adularului şi a sericitului.Procesul intens de adularizare este reflectat şi în

conţinuturi mari Ba (348 – 400 ppm), iar silicifierea este remarcată prin conţinuturi mari de SiO2 (71,11 – 71,81%). Mai pot fi observate şi valori mari ale conţinutului de

Al2O3, dar şi lipsa MnO, TiO2 P2O5.De asemenea, au mai putut fi remarcate conţinuturi ridicate pentru Cr (202,04 – 268,43 ppm),

Rb (334,89 – 457,68 ppm), Cu (40.62 – 121.44 ppm) şi Zr (71.72 – 93.49 ppm).1

II. Cauze ale contaminării şi evoluţia fenomenului poluator până la data cercetării în teren:Zona de studiu are o suprafaţă de 21,45 km2, suprapunându-se cursului Văii Roşia şi

confluenţei sale cu râul Abrud. Aceasta se încadrează în limitele administrative ale comunei Roşia Montană şi încorporează toate obiectivele miniere de interes din punct de vedere al protecţiei factorilor de mediu, al închiderii şi ecologizării.

Reabilitarea şi planificarea reconstrucţiei ecologice sunt acţiuni prin care se încearcă protejarea calităţii zonei prin gestionarea stării mediului (reconversie, reabilitare, transformare) şi prin segregarea activităţilor umane incompatibile cu menţinerea calităţii lui (Muntean şi Baciu, 2000, citat în Muntean, 2005).

Principalele surse de poluare de pe amplasament:- depozitări necontrolate de material steril şi minereuri pe traseele de transport;- distrugerea covorului vegetal;- îndepărtarea stratului de sol pe suprafeţe întinse,- depozitarea concentratelor rezultate;- antrenarea de particule de praf de pe amplasamentele haldelor şi iazurilor de decantare;- scurgeri de ape din precipitaţii cu conţinut de metale grele (Cu, Fe, Zn, Mn) şi caracter acid în zonele de amplasament ale haldelor de steril şi iazurilor de decantare cu posibilităţi de antrenare a sterilelor;- evacuări directe de ape poluate în receptorii naturali de suprafaţă (ape acide provenite din apele meteorice ce spală suprafeţele haldelor);- exfiltraţii de ape poluate din halde în apele subterane din zonă;- emisii de pulberi în suspensie (antrenate de vânt din materialul depus).

Căi: infiltrare în sol, migrarea poluanţilor, vânt, eroziune eoliană, inhalare/ingerare de cătreoameni, depunere pe sol, depunere pe plante, bioacumulare, lanţ trofic.

Astfel, în această zonă de studiu principalele obiective miniere sunt:a) uzina de preparare de la Gura Roşiei,b) incinta Aprăbuş,c) iazurile de decantare Gura Roşiei şi Valea Săliştei,d) carierele de exploatare Cetate şi Cârnic,e) haldele de steril.

Obiectivul uzina de preparare Gura Roşiei este situat pe malul stâng al râului Abrud, în amonte de confluenţa acestuia cu pârâul Roşia, ocupând o suprafaţă de 4 ha. Instalaţia de preparare a minereurilor de la Gura Roşiei datează din anul 1852 şi a fost perfecţionată continuu de-a lungul anilor.

Incinta Aprăbuş se situează pe malul stâng al Văii Roşia, la vest de Cariera Cetate şi ocupă o suprafaţă totală de cca. 1,3 ha. Aici era transportat minereul după extracţia din cariere şi se realiza treapta II şi III de concasare.

Iazurile de decantare Gura Roşiei şi Valea Săliştei sunt situate în partea vestică a zonei de studiu, pe malul stâng al râului Abrud (iazul Gura Roşiei) şi respectiv pe valea pârâului Sălişte (iazul

1

2

Valea Săliştei). Acestea acoperă împreună o suprafaţă de peste 40 ha şi depozitează un volum total de steril de 3,4 mil. m3.

Cele două cariere sunt situate la sud de centrul de comună, pe înălţimile care le dau şi numele. Cariera Cetate este cea mai mare, având o suprafaţă de aprox. 22 ha, cu un diametru mediu la partea superioară de 400 m. Cariera a început să fie exploatată în anul 1971. Pe atunci, Dealul Cetate avea o altitudine de 1040 m, în prezent cota minimă a carierei fiind de +873 m.

Cariera Cârnic se află în dealul omonim, la est de cariera Cetate, fiind mai mică decât aceasta şi având cota nivelului de exploatare la +966 m. Pe amplasamentul studiat există 17 halde pentru depunerea sterilului de mină uscat. Dintre acestea, în ultima perioadă au fost active numai haldele Valea Verde şi Hop.

Suprafaţa exploatării Roşia Montană se suprapune bazinelor hidrografice ale râurilor Corna şi Roşia, precum şi zonei de interfluviu dintre aceste cursuri de apă. Acest fapt favorizează migraţia poluanţilor prin intermediul acestor cursuri. Pârâul Roşia este considerat unul dintre cele mai poluate din întreg bazinul Arieşului (Luca et al., 2006), reprezentând principala sursă de poluare a râului Abrud

şi în continuare a Arieşului.2 Prin percolarea apelor din precipitaţii prin depozitele de steril de flotaţie, acestea se încarcă cu

poluanţi, în special metale grele. Apa limpezită evacuată din iazul de decantare Valea Săliştei are în prezent valori peste limitele admise la indicatorii Pb şi Mn, prezentând o aciditate moderată.

2 (Luca et al., 2006)3

Foto.nr. 1 - Poluarea apelor din zona de studiu pe baza concentraţiei metalelor grele din sedimente3

Iazul Gura Roşiei a fost mai puţin monitorizat din punct de vedere fizico-chimic, fiind în conservare din 1986. Analizele din anul 2008 puse la dispoziţie de filiala RoşiaMin, efectuate pe ape evacuate din iaz ilustrează depăşiri ale valorilor limită la Pb şi Mn, precum şi un caracter acid.

Apele de mină şi apele limpezite evacuate din iazurile de decantare au conţinuturi ridicate de poluanţi, care contribuie la poluarea cursurilor de apă în care se deversează.

Pe baza analizelor efectuate în toamna anului 2006 – primăvara lui 2007 împreună cu echipa de cercetare de la Institutul de Cercetări pentru Instrumentaţie Analitică, Cluj-Napoca, se prezintă concentraţiile de metale grele din apele râurilor Arieş şi Abrud, în aval de exploatarea minieră Roşia Montană.

3 Lucrina Ştefănescu, Cercetări privind impactul asupra mediului la închiderea unor exploatări de aur din câmpul metalogenetic Roşia Montană

4

Deşi studiul efectuat la acea vreme acoperea o zonă mai extinsă, respectiv bazinul mijlociu al râului Arieş, aici se insistă pe calitatea apelor influenţată direct de poluarea din perimetrul studiat.

Sursele de metale grele sunt reprezentate de apele acide de mină, drenate din galerii şi din depozitele de steril bogate în metale, care sunt uşor mobilizate în anumite condiţii. În timp ce cuprul şi zincul sunt considerate substanţe nedorite, plumbul şi cadmiul sunt caracterizate ca şi toxice (Hambidge, 2000).4

Foto nr. 2 Poluarea apelor din zona de studiu pe baza concentraţiei metalelor grele din apele de suprafaţă5

Rezultatele analizelor pe sedimente indică faptul că la toate probele, concentraţiile de Cu au depăşit concentraţiile maxime admise, pentru cei doi ani consecutivi. Concentraţiile de Zn au depăşit CMA la toate probele numai în cel de-al doilea an. Concentraţiile Pb au fost sub valoarea impusă prin O.M. 161/2006, iar concentraţiile de Cd au fost extrem de ridicate.6

4 Ibidem5 Idem pag. 106 Idem, pag. 7

5

Acest studiu a indicat faptul că activitatea minieră din perimetrul studiat a afectat concentraţiile metalelor în apele de suprafaţă. Valorile ridicate ale concentraţiilor unor metale (Pb,Cu, Cd, Zn) în apele râurilor Abrud şi Arieş, precum şi valorile reduse ale pH-ului datorită conţinutului semnificativ al sulfurilor metalice din sterile şi sedimente sugerează că exploatările miniere şi iazurile de decantare din zonă reprezintă surse de poluare continuă a apelor naturale chiar şi atunci când sunt închise (Ozunu et al., 2009).

Apare foarte clar conturată ideea că menţinerea situaţiei actuale (nici o acţiune – starea “No Action”) va conduce la continuarea neconformităţilor înregistrate şi la accentuarea afectării calităţii componentelor de mediu şi aşezărilor umane.

Continuarea evacuărilor de ape de mină în pârâul Valea Roşiei şi a apelor limpezite din iazul Valea Săliştei în pârâul Abrud fără a fi supuse unui proces de epurare, va menţine degradarea calităţii acestor receptori naturali cu impact asupra calităţii râului Arieş.7

Concluzia programului de monitorizare a calităţii apelor de mină şi a altor tipuri de ape uzate de pe această vale este că principalele surse de impurificare a pârâului Roşia sunt constituite din apele de mină evacuate în mediu prin diferite guri de mină, care pe lângă caracterul puternic acid, au conţinuturi foarte ridicate de arsen, cadmiu, nichel, plumb, crom total, seleniu şi sulfaţi.

Datorită debitului mare al acestor tipuri de ape, precum şi debitului natural redus al pârâului Roşia, gradul de diluţie este mic, ceea ce conduce la impurificarea cursului de apă, aval de deversarea acestora.

Apele de şiroire de pe zone afectate de lucrări minere la zi, pot reprezenta surse de poluare semnificative, în condiţiile în care suprafeţele de pe care provin sunt mari, iar evacuarea acestora în cursul de apă nu poate fi controlată.

Astfel, literatura de specialitate menţionează drenajul minier acid ca sursă principală de poluare în bazinul hidrografic al Arieşului, precum şi în sub-bazinele afluenţilor săi (Forray, 2002).

La aceasta se adaugă potenţialul natural al rocilor de a genera drenaj acid. Rocile cu potenţialul cel mai ridicat de generare a apelor acide în zonă sunt breciile vulcanice. Valorile pH-ului scad chiar sub 2, antrenând o mobilizare masivă a metalelor grele din rocă (Baciu, 2007).

III. Condiţii naturale ale temei poluante: 3.1) Aspecte geologice:

Roşia Montană a devenit celebră după ce o firmă canadiană, Gabriel Resources, a dorit să extragă aur din mină folosind tehnica separării aurului prin cianură, procese ce implică distrugerea unei suprafeţe totale de 16 km² care include 5 munţi, 4 biserici şi cimitire, ruinele cetăţii romane Alburnus Maior, precum şi poluarea zonei la un nivel ce ar dura sute de ani până la refacere (în comparaţie cu durata maximă de producţie a minei ce se estimează la 15 ani).

Aceasta propune la Roşia Montană cel mai mare proiect de exploatare la suprafaţă la scală largă din Europa, folosind cianurarea ca procedeu de extragere a aurului şi argintului. RMGC a devenit în octombrie 2000 titulara licenţei de exploatare a Minvest-ului.

7 Idem, pag. 106

Foto. Nr.3 – Roşia Montană, harta proiectului Euro Gold8

Pentru a extrage cele 10,6 milioane uncii de aur şi 52,3 milioane uncii de argint, RMGC îşi propun ca pe parcursul a 16,4 ani să deschidă patru cariere de minerit, realizând o producţie minieră totală de 36.000 tone/zi, în total producţia de minereu pe an fiind de 13 milioane de tone.

În total, compania va folosi o suprafaţă de 42.82 km² şi estimează că va extrage 300 de tone de aur şi 1600 de tone de argint. Compania nu a primit încă autorizaţiile necesare începerii proiectului..

8 http://www.datametallogenica.com/pages/minidisc/html/rosiamontana-mapsect/page.html7

Foto. Nr. 3 – Harta geologică a zonei de studiu 9

Gabriel Resources Ltd (numită în continuare GR), cu acţiunile tranzacţionate la bursa din Toronto, Canada şi Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest S.A. Deva s-au asociat în 1997 în Compania Eurogold S.A., care în 1999 îşi schimă numele în S.C. Roşia Montană Gold

9 Idem. Pag.58

Corporation S.A. (numită în continuare RMGC) – în cadrul căreia 80% din acţiuni sunt deţinute de GR şi 19,3% de către Minvest Deva.

Proiectul constă în construirea celei mai mari mine aurifere deschise din Europa iar pentru ca proiectul să fie rentabil din punct de vedere economic, Valea Roşia va trebui împărţită în patru mine deschise, în timp ce altă vale, Corna, va trebui să fie transformată într-un iaz de depozitare a cianurii cu o suprafaţă de 6 km², cu un dig înalt de 180 m. În total, se estimează că proiectul va genera 196 de milioane de tone de cianură.

Foto. Nr. 4– harta geologică a Roşiei Montane10

Structura geologică a zonei de studiu include:

10 http://www.datametallogenica.com/pages/minidisc/html/rosiamontana-mapsect/page.html9

a) depozite sedimentare cretacice,b) depozite sedimentare neogene (Badenian şi Sarmaţian),c) roci vulcanice neogene – dacite şi andezite, însoţite de produsele lor piroclastice.

Foto. Nr. 5 – suprafaţa geologică a Roşiei Montane, după Gabriel Resources11

Din punct de vedere metalogenetic, Districtul Roşia Montană - Bucium aparţine Provinciei concentraţiilor asociate vulcanismului terţiar, Subprovincia concentraţiilor asociate vulcanismului terţiar din Apusenii de Sud. Această regiune include marea majoritate a structurilor favorabile 11 http://www.datametallogenica.com/pages/minidisc/html/rosiamontana-mapsect/page.html

10

proceselor metalogenetice auro-argentifere, corespunzând Patrulaterului Aurifer (Orlandea, 2003). Studiile asupra metalogeniei alpine din România au evidenţiat mai multe modele de zăcăminte

epitermale în cadrul metalogeniei asociate magmatismului neogen, printre care şi modelul Roşia Montană (Vlad şi Borcoş, 1997).

Magmatismul şi metalogeneza în acest spaţiu limitat s-au manifestat pulsatoriu, fapt pus pe seama activităţii în adâncime a unui hot spot, vulcanismul neogen şi metalogeneza asociată putând fi explicate nu printr-un proces de subducţie în sens strict, ci ca şi produse de reactivare ale hot spot-ului (Vlad, 1983).

Foto nr. 5 - harta dimensiunilor depozitelor de minereu12

În concluzie, complicaţiile de ordin structural-evolutiv din arcul Carpaţilor româneşti au creat condiţii

deosebit de favorabile genezei metalelor preţioase, făcând din zăcământul Roşia Montană cel mai însemnat focar de concentraţii aurifere din ţara noastră şi din Europa, încadrat în clasa zăcămintelor de peste 1000 t Au (Vlad, 2005).

În Studiul de Fezabilitate Minproc Ltd (aprilie 2001) este estimat faptul că singura metodă economic viabilă de producerea a aurului este tratarea minereului cu cianură de sodiu. La Roşia Montană se vor folosi în total 250.000 tone de cianură. Sterilele rezultate după procesarea minereului vor fi stocate într-un iaz de decantare ce va ocupa o suprafaţă de aproximativ 400 ha, cu o capacitate de stocare de 250 milioane tone şi un baraj înalt de 185m.

Zona Roşiei Montane este destul de populată, astfel, pentru a se realiza, proiectul implică strămutarea a 2.156 oameni (958 familii), distrugerea sau reamplasarea a 10 biserici, 9 cimitire, distrugerea a numeroase vestigii arheologice care se grupează într-un ansamblu unic în Europa, aparţinând patrimoniului mondial, umplerea cu steril a unei întregi văi, Valea Corna.

3.2. Aspecte geomorfologice:În timpul lucrărilor miniere relieful a suferit multiple transformări ce au determinat o fragilitate

a acestuia şi posibilitatea producerii unor procese geomorfologice precum: surpări, alunecări de teren, ravenaţie.

Lipsa unui covor vegetal stabilizator, păşunatul excesiv, schimbarea folosinţelor terenului sau activităţile miniere sunt câteva dintre cauzele activării sau reactivării alunecărilor de teren prezente la nord şi est de Roşia Montană şi în cursul superior al văii Corna, acestea constituind surse de risc.

Prezenţa tăurilor în zonă reprezintă o altă sursă de risc în declanşarea alunecărilor de teren, în aceste areale putând apărea şi fenomene de sufoziune.

Pentru evaluarea riscului de producere a alunecărilor de teren s-a elaborat harta de risc la alunecare. Metodologia folosită în elaborarea hărţii de susceptibilitate la alunecări de teren este cea

12 http://www.datametallogenica.com/pages/minidisc/html/rosiamontana-mapsect/page.html11

cuprinsă în Ghidul de redactare a hărţilor de risc la alunecare a versanţilor pentru asigurarea stabilităţii construcţiilor – Indicativ GT – 019-98 (Institutul de Studii şi Proiecte pentru Îmbunătăţiri Funciare, 1998).13

Foto. Nr. 6 - Harta pantelor14

La întocmirea hărţii de risc din punct de vedere al potenţialului de producere a alunecărilor de teren s-au luat în considerare mai multe criterii stabilite pe baza unor factori care, acţionând singular sau în interdependenţă, pot influenţa decisiv stabilitatea versanţilor, pe baza celor trei grade de potenţial cu probabilitatea corespunzătoare de producere a alunecărilor.

13 Lucrina Ştefănescu, Cercetări privind impactul asupra mediului la închiderea unor exploatări de aur din câmpul metalogenetic Roşia Montană14 Ibidem, pag. 18

12

Foto. Nr. 7 - Harta zonelor susceptibile la alunecări de teren15

3.3. Aspecte pedologice:O mare parte din învelişul de sol, estimată la 973,63 ha, reprezentând 59,1% din suprafaţa

concesionată de RMGC, va fi decopertat pentru începerea lucrărilor de amenajare a carierelor, a uzinei de procesare, a drumurilor de acces, a depozitelor de roci sterile şi de minereu sărac. La acestea se adaugă solul decopertat pentru realizarea canalelor de colectare sau deviere a apei.

Tot în această categorie intră şi solul din arealul care va cuprinde iazul de decantare a sterilului procesat, barajul aferent şi lagunele de tratare a apelor deversate din iaz şi a apelor acide legate de cariera Cetate.

Acestora li se mai adaugă suprafeţele ocupate de organizarea de şantier şi depozitul de explozivi. Resursa de sol asociată vechilor perimetre miniere este semnificativ epuizată, lăsând în urmă fie roci goale, fie soluri brute, subţiri, rezultate din degradarea meteorică a materialelor in situ care nu

15 Idem, pag. 1813

au dezvoltat, încă, un orizont biologic activ. Acestea nu sunt prin urmare capabile să susţină folosinţe productive.

Solurile de pe acest amplasament sunt acoperite, în majoritate, cu păduri de conifere, care au un potenţial foarte scăzut de utilizare a terenului şi care, datorită subţirimii stratului de sol şi pantelor foarte abrupte, sunt clasificate ca terenuri de păşune de Clasa VI (Clasa I reprezentând condiţii optime şi Clasa X condiţiile cele mai puţin favorabile).

Evaluarea gradului de calitate a folosinţelor tradiţionale ale terenurilor din zona de impact a proiectului (păşune, fâneaţă, livezi şi cultura cartofului) arată că folosinţa pentru păşune reprezintă cel mai înalt grad sau clasă de favorabilitate (Clasa VI pentru păşune), dintre cele patru folosinţe evaluate. sunt: la sudul amplasamentului uzinei, la vest de cariera Şulei, în capătul de nord – vestic al iazului de decantare a sterilului procesat, în partea nord – vestică a bazinului Corna, în apropierea iazului de la baza barajului Corna.

Depozitele de sol vegetal sunt proiectate să acopere circa 40 ha de teren. Folosinţa terenurilor pe amplasamentul depozitelor este în primul rând agricolă, de păşuni pentru vite şi oi, câmpuri de nutreţ şi pâlcuri de pădure.

Ocuparea resursei de sol de sub depozitul de sol vegetal va fi temporară până în faza de închidere/post închidere. După îndepărtarea depozitelor de sol vegetal, este de aşteptat că solurile vor reveni la folosinţa lor iniţială, pentru cultivare cu nutreţ pentru păşunat şi furaje.

Depozitul de minereu inferior Cetate – Depozitul de minereu de calitate inferioară este o structură temporară, proiectată să existe numai în anii cu extracţia cea mai intensivă. Locul propus

pentru acest depozit este pe o pantă lină până la abruptă, unde principala folosinţă actuală a terenului este de fâneaţă, cu petice de pădure, izolate. Solul va fi decopertat pe o grosime echivalentă stratului fertil, plus 20 – 30 cm din orizonturile subiacente.

După îndepărtarea depozitului de minereu inferior, este de aşteptat ca solurile vor reveni treptat, la folosinţa iniţială. Dacă haldele vor fi păstrate şi vor avea material acid, se vor

acoperi cu un strat de argilă compactat, gros de 30 cm, peste acesta se vor depozita 80 cm de material din orizonturile inferioare şi deasupra un strat fertil de sol de circa 20 cm. parte a zonei industriale propuse este ocupată cu straturi fertile, cu grosimi fie mai mici de 10 cm, fie variind între 10 – 20 cm, urmate 24,4% de soluri cu strat fertil de 20 – 30 cm, 12,2% cu un strat fertil gros de 10 – 30 cm şi numai 2% are o grosime a stratului fertil între 30 – 40 cm.

Ca o concluzie generală, toate obiectivele industriale (cariere, iazul de decantare a sterilului procesat şi depozitele de deşeuri de rocă), vor fi amplasate în zone cu strat fertil fie mai mic de 10 cm, fie între 10 – 20 cm. Pe de altă parte, toate suprafeţele cu soluri care au un strat fertil mai gros de 20 – 30 cm sau 30 – 40 cm, nu vor fi ocupate decât temporar de structuri tranzitorii (uzina de procesare, depozite de minereu inferior şi sol vegetal). Proporţional cu adâncimea de excavare va fi şi volumul de sol excavat.

14

Foto nr. 8 – harta utilizării terenului în zona de studiu16

3.4. Aspecte de hidrologie şi hidrogeologie:

16 Idem15

Principala axă hidrologică a zonei o reprezintă râul Arieş, care străbate perimetrul prin zona centrală, având direcţia de curgere vest-est, şi care delimitează cele două unităţi geomorfologice majore, respectiv Muntele Mare în nord şi Munţii Metaliferi în sud. Arieşul îşi adună afluenţii de pe ambii versanţi, cei mai importanţi, din punct de vedere al debitului, fiind cei de pe versantul sudic.

Principalul afluent al versantului sudic este Abrudul care, la rândul lui, strânge apele văilor Roşia, Vârtop, Sălişte, Corna şi Henţa, active în tot timpul anului. Valea Abrudului are un caracter torenţial, care se manifestă îndeosebi primăvara, odată cu topirea zăpezilor şi a ploilor abundente din acest anotimp, după care debitul se reduce până la ploile torenţiale de vară, cele mai mici debite înregistrându-se în sezonul vară-toamnă.

Valea Roşia, al cărei debut este localizat în tăul Ţarina, colectează toate apele de mină şi din carierele de exploatare actuale, devenind unul dintre cele mai poluate cursuri de apă din zonă, şi nu numai, poluare care o transmite mai departe Abrudului şi Arieşului. Valea Vârtopului îşi are izvoarele sub culma Zănoaga, şi confluează cu Abrudul în zona localităţii Cărpiniş.

Pârâul Sălişte, este tributar tot râului Abrud, pe traseul acestuia fiind amenajat un iaz de decantare. Valea Corna izvorăşte din tăul Corna şi se varsă în valea Abrudului pe teritoriul oraşului Abrud. Pe lângă valea Abrudului, Arieşul mai colectează, de pe versantul sudic, apele văilor Muşca şi Şasa, pe cea din urmă fiind amenajate iazurile de decantare ale exploatării de la Roşia Poieni.

De pe versantul nordic, Arieşul colectează apa câtorva pâraie, cu debit mai redus, respectiv: Bistra, Valea Mare, Dobra, Lupşa şi Valea Caselor, văi cu izvoarele situate pe versantul sudic al Muntelui Mare, şi cu direcţia de curgere nord-sud.

Pe lângă cursurile de apă amintite, şi care prezintă un caracter permanent, în zonă îşi fac apariţie, în perioadele cu precipitaţii abundente, şi o serie de cursuri de apă cu caracter semipermanent, având de regulă manifestare torenţială, cu debite maxime în perioada de primăvară.

Lacurile din zonă sunt, în marea majoritate, de origine antropică, fiind amenajate pe traseul văilor Roşia şi Corna, pentru a fi utilizate la punerea în mişcare a şteampurilor care prelucrau minereul aurifer, la începutul secolului XX existând circa 120 de astfel de acumulări de apă..

Acestea au fost amenajate la altitudini de peste 950 m, rezistând până în timpurile actuale numai 5 dintre ele, cel mai important, ca dimensiuni, fiind Tăul Mare, urmând, în ordine, tăurile: Ţarina, Corna, Brazi şi Anghel.

Alimentarea acestor lacuri se face, în principal, din apele de precipitaţie ce se scurg pe versanţi. Lacurile Anghel şi Brazi beneficiază şi de aportul unor mici pâraie care suplimentează, cu circa 2-4 l/sec., alimentarea din precipitaţii. La ora actuală, aceste tăuri sunt utilizate în scopuri de agrement şi pescuit sportiv.

În ceea ce priveşte apele subterane, datorită predominanţei, în structura geologică, a formaţiunilor magmatice, cu grad scăzut de fisurare, acestea nu au permis acumularea unor rezerve importante. Nici prospecţiunile geologice efectuate în zonă nu au evidenţiat un strat acvifer semnificativ, fapt explicabil prin discontinuitatea formaţiunilor grezoase din depozitele jurasice şi cretacice.

Depozitele sedimentare superficiale, chiar dacă prezintă caracteristici propice acumulării de apă, au grosime redusă, aşa încât nu pot oferi condiţii favorabile de acumulare.

Prezenţa, totuşi, a unor acumulări subterane modeste, situate la limita dintre formaţiunile magmatice şi cele sedimentare, este atestată de prezenţa a numeroase izvoare active în perioadele de maxime precipitaţii, în perioadele secetoase de vară debitele fiind reduse la stadiul de mustire.

Cu caracter excepţional, au fost semnalate şi câteva pânze captive de apă, cantonate în depozitele deluviale în urma acumulării apelor de precipitaţie care, uneori, pot să apară la suprafaţă sub formă de izvoare temporare.17

17 Impactul economic şi social al proiectului Roşia Montană, Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia

16

Foto nr. - zonele de maximă scurgerea a apei 18

De asemenea, se presupune că proiectul Roşia Montană va opri contaminarea cu ape acide a sistemului hidrografic. RMGC a stabilit un plan detaliat pentru colectarea şi tratarea apelor acide care se scurg din galeriile miniere abandonate. În plus, vor fi luate măsuri suplimentare pentru curăţarea văilor Roşia Montană şi Corna, pentru ca apa care curge pe aceste pâraie să poată susţine flora şi fauna acvatică.

Managementul apei în cadrul proiectului de la Roşia Montană prevede că înainte de începerea construcţiei obiectivelor miniere, apele care nu au fost contaminate de activităţile miniere din trecut vor fi deviate în jurul proiectului prin canale de coastă, care vor deversa apa în aval de proiectul Roşia Montană.

18 http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/evaluarea-impactului-asupra-mediului.html

17

Apele acide care azi ajung contaminate direct în sistemul hidrografic vor fi colectate în spatele unui baraj şi apoi tratate. Barajul Cetate va avea funcţia de colectare a apelor acide din bazinul pârâului Roşia, ape care vor fi apoi pompate la o staţie de epurare; acolo, apa va fi tratată pentru a ajunge la standardele de calitate impuse de legislaţia românească.

O parte din apa epurată va fi utilizată ca apă industrială, restul urmând a fi descărcată în sistemul hidrografic pentru asigurarea debitului ecologic al pârâurilor Roşia şi Corna.

Foto. Nr. 9 - locaţia sitului împreună cu planul de management al deşeurilor19

Astfel, în ciuda faptului că deşi de 2.000 de ani, la Roşia Montană se face minerit, metodele de exploatare minieră practicate în trecut au dus la poluarea solului şi a apelor de suprafaţă din zonă cu metale grele şi compuşi ai acestora.

Rocile cu conţinut de sulf, în contact cu oxigenul şi apa, au dat naştere unei soluţii slabe de acid sulfuric, care a dizolvat metalele grele din rocă şi, împreuna cu acestea, a ajuns treptat în apele de suprafaţă sau în cele subterane, poluându-le.

Încă din primul an de funcţionare, proiectul propus de Roşia Montană Gold Corporation prevede stoparea acestei poluări istorice şi îmbunătăţirea calităţii apelor din zona Roşia Montană.

Roşia Montană este o zonă în care aurul a fost exploatat încă din perioada Imperiului Roman. Mineritul modern presupune remedierea mediului afectat de către exploatarea minieră, în timp ce exploatările anterioare abandonate din zona au lăsat un mediu înconjurător puternic degradat.

19 http://www.datametallogenica.com/pages/minidisc/html/rosiamontana-mapsect/page.html18

Principala sursă de poluare a mediului este apa acidă. Expunerea rocilor cu conţinut de sulf la acţiunea oxigenului şi a apei duce la formarea unei soluţii slabe de acid sulfuric care dizolvă metalele grele din roca şi, împreună cu acestea, ajunge în cele din urmă în apele de suprafaţă sau cele subterane fără nici un fel de tratare, conducând astfel la poluarea apelor

Din galeriile miniere vechi (totalizând aproximativ 140 km) se scurg în pârâul Roşia, în fiecare secundă, 20 litri de ape acide, iar de aici poluarea se propagă în aval pe zeci de km în râul Abrud şi în Arieş.

Datorită acestor ape acide, pe câţiva km în aval pe cursul pârâului Roşia şi Abrud, flora şi fauna lipsesc aproape complet

În cursurile de apă din Roşia Montană, depăşirile limitelor legale pentru substanţe chimice sunt foarte mari, astfel de 3 ori pentru cadmiu, 3,4 ori pentru arsen, 64 de ori pentru fier si de 110 ori pentru zinc.

Cadmiul şi Arsenul sunt între primele şapte substanţe chimice periculoase pe lista CERCLA 2007 (lista substanţelor periculoase a Agenţiei de Protecţie a Mediului din SUA). Spre comparaţie, cianura este poziţionată abia pe poziţia 28 în aceeaşi listă.

Foto. Nr 10 – valorile concentraţiilor pentru diferite substanţe chimice20

În cadrul proiectului Roşia Montană a fost stabilit un plan detaliat pentru colectarea şi tratarea apelor acide care se scurg din galeriile miniere abandonate. În plus, vor fi luate măsuri suplimentare pentru curăţarea văilor Roşia şi Corna, pentru că apa care curge pe aceste pâraie să poată susţine flora şi fauna acvatică.

Foto. Nr. 11 – circuitul apei în condiţii normale 21

20 http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/apa.html 21 http://www.rmgc.ro/proiectul-rosia-montana/mediu/apa.html

19

Prin implementarea proiectului de la Roşia Montană, nici măcar o picătură de apă contaminată nu va părăsi amplasamentul proiectului propus fără a fi tratată în prealabil

Managementul apei în cadrul proiectului de la Roşia Montană prevede:Înainte de începerea construcţiei proiectului, apele care nu au fost impactare de mineritul istoric şi care

nu vor fi impactare de proiect vor fi deviate în jurul proiectului prin aşa numitele canale de deviere. Aceste canale de deviere vor deversa apa în aval de proiectul Roşia Montană.

Apele acide care în momentul actual se scurg libere în sistemul hidrografic, vor fi colectate în spatele Barajului de Captare Ape Acide Cetate, de unde vor fi pompate spre amplasamentul Uzinei de Procesare, unde vor fi tratate într-o Staţie de

Epurare Ape Acide.Apa tratată va fi fie utilizată în procesul tehnologic, fie descărcată în văile Roşia şi Corna (în

aval de baraje) pentru a menţine debitul ecologic al celor 2 pârâuri.Alimentarea cu apă brută se va face din râul Arieş printr-un sistem de pompe şi conducte de

transport. Doar 15% din cantitatea de apă necesară proiectului va fi luată din râul Arieş, restul de 85% va fi recirculată din iazul de decantare.

Toate scurgerile şi exfiltraţiile de pe sau din amplasamentele proiectului Roşia Montană vor fi captate şi tratate înainte de a fi eliberate în mediul natural.

Foto nr. 10 – indici topografici pe baza pantelor şi a scurgerii 22

3.5. Aspecte biotice (vegetaţie şi faună):

22 20

Din acest punct de vedere în aria Roşiei Montane, se remarcă grupările vegetale caracteristice etajului alpin care cuprinde “golurile de munte” situate în afara limitelor climatice ale vegetaţiei forestiere. În cea mai mare măsură vegetaţia acestui etaj este reprezentată prin pajişti alcătuite din graminee (Festuca, Agrostis, Helictotrichon).

Adeseori, aceste pajişti sunt degradate în urma păşunatului abuziv care favorizează invadarea ţepoşicii (Nardus stricta). Tot etajului alpin îi sunt proprii şi asociaţiile arbustive alcătuite predominant din afini (Vaccinium gaultherioides). La altitudini mai joase se dezvoltă etajul subalpin, ce cuprinde rariştile de la limita superioară a molidişurilor, ca şi desişurile de jneapăn (Pinus mugo) şi ienupăr pitic (Juniperus communis ssp.nana), care constituie cenoze de tranziţie între zona forestieră şi etajul alpin.

În realitate, datorită defrişării jnepenişulor, ca şi a celor mai multe dintre rarişti, vegetaţia actuală a etajului subalpin este reprezentată de cele

mai multe ori prin pajişti secundare de păiuş roşu (Festuca rubra) şi ţăpoşică (Nardus stricta), împodobite adeseori cu un covor multicolor de Campanula şi Viola.

De multe ori stabilirea limitelor reale ale etajului subalpin rămâne dificilă datorită înlocuirii limitelor climatice ale vegetaţiei prin limite artificiale. Tot în etajul subalpin, ajung la o dezvoltare luxuriantă şi buruienişurile înalte ale pâraielor de munte, care vegetează îndeosebi de-a lungul torenţilor.

În alcătuirea acestor buruienişuri, întovărăşite uneori de arini de munte (Alnus viridis), apar numeroase specii nitrofile, ca Adenostyles kerneri, Doronicum austriacum, Heracleum palmatum, Carduus personata, Cicerbila alpina, Angelica Archangelica, Aconitum tauricum etc.

În etajul montan se distinge un subetaj al molidişurilor (superior) şi un subetaj al făgetelor (inferior). În raport cu o serie de factori locali şi îndeosebi cu variaţia umidităţii, limitele altitudinale ale etajului montan şi cele ale subetajelor amintite variază între graniţe destul de largi. Se poate stabili totuşi că limitele etajului montan sunt cuprinse între 400-600 şi 1600-1700 m.

Pădurile de molid (Picia abies) alcătuiesc o zonă compactă în zona centrală a Muntelui Mare. Totuşi, actualul areal al molidişurilor nu mai corespunde cu arealul lor climatic. La această restrângere a arealului molidişurilor au contribuit atât străvechile defrişări efectuate de populaţia pastorală autohtonă, care s-a străduit să extindă cât mai mult perimetrele terenurilor păşunabile, cât şi

exploatările forestiere din vremurile mai apropiate. Cu toate că extinderea iniţială a făgetelor a fost într-o măsură

considerabil modificată de intervenţia factorului uman, întocmai ca şi în restul masivelor carpatice, totuşi acestea continuă şi azi să reprezinte cel mai important component din patrimoniul forestier al zonei.

Cele mai extinse păduri din văile montane sunt reprezentate de făgetele pure sau aflate în amestec cu bradul şi molidul. La limita

inferioară de vegetaţie ajunge în contact cu gorunul (Quercus petraea), cu care poate constitui amestecuri în zona de tranziţie.

Gradul de împădurire este destul de ridicat, suprafeţele silvice depăşind 50% din suprafaţa arealului, vegetaţia arboricolă fiind de tip mixt, respectiv amestec de foioase şi conifere, fapt explicabil prin situarea altitudinală în zona de trecere de la pădurile de foioase la cele de conifere.

Pădurile zonei sunt populate, în special, cu mamifere, fiind frecvent întâlnite: ursul, lupul, porcul mistreţ, vulpea şi viezurele, alături de variatele specii de cervide şi caprine, cerbul carpatin fiind colonizat, în ultima perioadă, şi în Munţii Apuseni. Dintre păsările molidişurilor întinse se pot cita: horoiul, gaiţa de munte sau alunarul şi forfecuţa, în regiunile mai calcaroase fiind frecvent întâlnită presura de stâncă.

Păraiele repezi de munte sunt populate, îndeosebi, cu păstrăvi.Se poate concluziona că, din punct de vedere al componentei biologice, fauna şi flora zonei

prezintă o structură mozaicată, destul de complexă, de modul utilizării ei judicioase şi de intensitatea exploatării depinzând, în viitor, menţinerea acestei varietăţi şi bogăţii faunistice şi floristice

21

De aceea, lucrările de închidere şi reabilitare ecologică la Roşia Montană cuprind următoarele activităţi:

Impermeabilizarea şi acoperirea cu vegetaţie a haldelor de steril; Umplerea cu rocă a carierelor Cârnic, Jig şi Orlea, impermeabilizarea şi acoperirea lor cu 

vegetaţie; Inundarea parţială şi amenajarea unui lac în cariera Cetate; Impermeabilizarea şi acoperirea cu vegetaţie a iazului de decantare şi a barajelor; Demontarea instalaţiilor de producţie scoase din uz şi reabilitarea ecologică a suprafeţelor

dezafectate; Epurarea apelor, până la atingerea limitelor legale;

Întreţinerea vegetaţiei, combaterea fenomenului de eroziune şi monitorizarea pe termen lung a întregului amplasament. Conform principiului reabilitării progresive, RMGC nu va aştepta până la terminarea operaţiunilor miniere pentru a începe reabilitarea ecologică la Roşia Montană.

3.6. Aspecte social-economice:În cazul proiectului de la Roşia Montană, aspectele sociale au fost pe ultimul loc atunci când s-a

făcut proiectarea facilităţilor necesare viitoarei exploatări. Ca exemplu serveşte în acest caz procedura de alegere a Văii Cornei ca locaţie a iazului de decantare. Au fost evaluate ca şi posibile locaţii 5 văi diferite din zonă, ierarhia criteriilor fiind următoarea: tehnic, economic, de mediu şi social.Valea Cornei este populată de aproximativ 400 de familii şi, pentru ca iazul să poată fi construit, întreaga populaţie trebuie să fie strămutată.

Opoziţia faţă de strămutare în satul Corna este semnificativă, cele mai multe familii neacceptând să părăsească de bună voie gospodăriile proprii. Mineritul modern înseamnă reguli şi proceduri stricte în toate etapele unui proiect, inclusiv de reabilitare a mediului.

Foto. Nr. 11 – cantităţile estimate de minereu de la Roşia Montană23

Zona în care se va dezvolta proiectul minier va fi reabilitată încă din perioada de funcţionare a minei şi nu doar după închiderea acesteia, astfel încât suprafaţa respectivă să poată fi redată comunităţii, pentru alte activităţi. Costurile actuale de închidere a proiectului Roşia Montană sunt estimate la 135 milioane USD, calculate pe baza funcţionării minei timp de 16 ani.

Actualizările anuale vor fi stabilite de experţi independenţi şi aprobate de Ministerul Mediului şi Agenţia Naţională de Resurse Minerale (ANRM), în calitate de autorităţi guvernamentale competente. Actualizările periodice au rolul de a asigura în orice moment, în cazul puţin probabil de 23 http://www.datametallogenica.com/pages/minidisc/html/rosiamontana-mapsect/page.html

22

sistare temporară a proiectului, o Garanţie Financiară pentru Refacerea Mediului (GFRM) suficientă, care reflectă costurile aferente reabilitării ecologice complete la momentul respectiv.

În anul 2005 guvernul canadian a anunţat că susţine proiectul Gabriel Resources în timp ce ministrul mediului din Ungaria, Miklós Persányi, a anunţat că guvernul ungar se opune proiectului (au existat speculaţii că poziţia ministrului este determinată de miliardarul de origine maghiară George Soros, căruia proiectul îi ameninţă poziţia de important deţinător de aur).

În Ungaria populaţia se opune proiectului deoarece deversarea de cianură în râul Tisa în timpul accidentului din anul 2000 a creat cele mai mari daune în zonele din apropierea Tisei din Ungaria.

În anul 2005, Gabriel Resources a început o nouă campanie media pentru proiect. Publicaţii ca Academia Caţavencu şi ediţia în limba română a National Geographic au refuzat să mai publice reclame ale Gabriel Resources în urma protestelor organizaţiilor ecologice. În martie 2008 a fost angajată firma Leo Burnett pentru a se ocupa de imaginea proiectului minier.

A început astfel o nouă campanie agresivă de promovare a companiei miniere ce încearcă să sensibilizeze populaţia României şi să prezinte beneficiile financiare a acestui proiect.

IV. Impactul poluării asupra factorilor de mediu (sol, vegetaţie): Proiectul constă în construirea celei mai mari mine aurifere deschise din Europa iar pentru ca

proiectul să fie rentabil din punct de vedere economic, Valea Roşia va trebui împărţită în patru mine deschise, în timp ce altă vale, Corna, va trebui sa fie transformată într-un iaz de depozitare a cianurii cu o suprafaţă de 6 km², cu un dig înalt de 180 m. În total, se estimează că proiectul va genera 196 de milioane de tone de cianură.

A existat deja un dezastru ecologic creat de o companie minieră ce foloseşte cianură în România, în Baia Mare, unde o scăpare de cianură din anul 2000 a poluat apele râului Tisa şi a Dunării care au dus la moartea a 1200 tone de peşte şi contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni.

Din anul 1990 au existat peste 30 de astfel de incidente în toată lumea, fiecare având urmări grave asupra mediului.

Un raport lansat de Academia Română declară că metoda folosită pentru separarea aurului de cianură este împotriva reglementărilor de mediu ale UE deoarece orice folosire a cianurii la scară largă în minerit este interzisă.

V. Impactul global asupra localităţilor urbane şi rurale:Proiectul minier va afecta 974 de gospodării din Roşia Montană, acest număr fiind însă doar o parte din comunitatea din zonă. Acestora li s-a oferit un “pachet de compensare” pe care îl pot folosi pentru a cumpăra o locuinţă nouă, construită de companie în unul din amplasamentele de strămutare de la Piatra Albă sau Alba Iulia (cartierul La Recea, sau pot încasa banii în numerar, în vederea relocării într-o altă casă acolo unde doresc.

Viitorul centru al satului Piatra AlbaPiatra Albă este cel mai ambiţios proiect rezidenţial dintr-o zonă rurală aflat, în prezent, în dezvoltare în România. Situat la mai puţin de 5 kilometri de centrul actual al comunei Roşia Montană,

proiectul urmăreşte să asigure o nouă aşezare pentru locuitorii acestei zone. Noua localitate se va întinde pe o suprafaţă de aproape 60 de hectare, cel puţin în prima etapă,

existând însă posibilitatea de a se extinde. Ea va cuprinde: primărie, biserică, dispensar, farmacie, poliţie, poştă, bancă, centru cultural,

muzeu, pavilion deschis, pavilion deschis-piaţă comercială, şcoală primară, gimnaziu, grădiniţă, creşă, hotel, cafenea, magazin mixt, magazine sătesc, locuinţe colective, locuinţe unifamiliale, zonă târg, acces parcare subterană, piaţă şi alei pietonale, sală de sport, teren de fotbal, loc de joacă, patinoar, pârtie de sanie, parc, han, staţie de transport în comun, benzinărie, parcare supraterană, iaz artificial, drum acces zonă rezidenţială centrală, drum acces şcoală-grădiniţă.

Cartierul La Recea din Alba Iulia

23

La Recea este un cartier nou din Alba Iulia, construit de RMGC pentru o parte din locuitorii din Roşia Montană, Corna şi Gura Cornii, care au optat pentru strămutare. Cartierul include 200 de case noi şi a fost dat în folosinţă începând cu luna mai din 2009.

Investiţia se ridica la suma de peste 20 milioane USD şi cuprinde o suprafaţă de aproximativ 24 de hectare. Lucrările au fost începute de la zero, fiind nevoie de realizarea reţelelor de apă, gaz, curent şi canalizare, care sunt realizate integral în subteran.

Acest detaliu face din proiectul La Recea unul dintre primele proiecte de dezvoltare imobiliară din România care începe cu îngroparea întregii infrastructuri de construcţii, lăsând ridicarea caselor pentru finalul proiectului.

Impactul asupra sitului arheologicRuinele cetăţii romane Alburnus Maior vor fi şi ele distruse pentru completarea proiectului.

Ruinele Alburnus Maior sunt ale unui oraş roman minier şi include de la galerii şi unelte miniere la ruine ale unor locuinţe, temple, morminte etc. fiind descris de UNESCO ca „un patrimoniu naţional unic în lume”.

VI. Metodologia investigaţiilor de teren, laborator, metode folosite:Activitatea de teren a fost desfăşurată în perioada 29 septembrie – 27 octombrie 2000 de mai

multe echipe de consultanţi din cadrul celor două societăţi menţionate anterior. Activitatea de teren a

24

constat în vizitarea sistematică a tuturor izvoarelor şi fântânilor cunoscute din zonă. Pentru fiecare amplasament a fost completat un chestionar.

Fiecărui amplasament i s-a alocat un nume sau un număr de identificare. Au fost înregistrate coordonatele fiecărui amplasament cu ajutorul unui dispozitiv GPS (Magellan). Au fost de asemenea efectuate determinări de teren pentru indicatori elementari, cum ar fi: temperatură, pH, conductivitate electrică şi potenţial redox.

Au fost făcute câte una sau două fotografii ale amplasamentului şi a fost desenată o schiţă pentru indicarea unor puncte de reper din jurul fiecărui amplasament. Au fost intervievaţi locuitorii din zonă pentru obţinerea unor informaţii privind istoricul zonei şi a sursei de apă. Au fost obţinute detalii privind utilizarea apei, modificări în timp a debitului şi operaţiile de întreţinere a sursei de apă de-a lungul timpului.

Din cele 353 de amplasamente, majoritatea au fost fântâni săpate (140) şi izvoare (176), la care s-au adăugat câteva cursuri de apă şi evacuări de ape acide de mină. Cele mai multe fântâni săpate

25

manual au fost fântâni private situate în curţile sau terenurile din vecinătatea caselor, majoritatea din acestea fiind folosite la data efectuării inventarului.

Din multitudinea surselor de apă inventariate, au fost selectate câteva probe reprezentative pentru includerea acestora în reţeaua de monitorizare a RMGC. Tabelul 3-1 prezintă tipurile şi numărul de surse de apă inventariate în campania din 2000 - 2001, pe principalele văi, precum şi tipurile şi numărul de probe.

Inventarul a fost realizat într-o perioadă de secetă severă, cu numai două zile ploioase. Ca urmare, atât nivelul apei în fântâni, cât şi debitul izvoarelor au fost scăzute şi câteodată acestea au fost chiar secate.VII. Stabilirea nivelului de contaminare sau de poluare a componentelor mediului:

26

Amplasamentul în care a fost efectuat studiul privind condiţiile iniţiale ale calităţii apelor este caracterizat de existenţa a numeroase exploatări miniere actuale şi istorice, situate în principal în perimetrele Bucium, Roşia Montană, Roşia Poieni şi Baia de Arieş.

Sursele de poluare a apelor din amplasamentul analizat constau pe de o parte în desfăşurarea unor activităţi asociate exploatării şi prelucrării minereurilor şi pe de altă parte în existenţa unor zone cu mineralizaţie ridicată. Extragerea şi procesarea minereurilor implică lucrări specifice la suprafaţă sau în subteran, care în prezenţa factorilor externi pot genera ape cu caracter acid şi fenomenul de levigare a unor constituenţi ai minereurilor conţinând poluanţi specifici, cum ar fi: arsen, cadmiu, nichel, plumb, seleniu, crom, cupru, fier şi sulfaţi.

Evaluarea condiţiilor iniţiale ale calităţii apelor a fost efectuată pe baza rezultatelor obţinute prin operarea de societatea RMGC a reţelei de monitorizare a calităţii apelor uzate, apelor subterane, a celor de suprafaţă şi a apei potabile, în perioada 2001 – 2003. Deşi programul de monitorizare cuprinde o gamă largă de indicatori, în conformitate cu reglementările de calitate a apelor în vigoare, pentru evaluarea condiţiilor iniţiale ale calităţii apelor au fost selectaţi numai: pH, arsen, cadmiu, nichel, plumb, mercur, crom total, seleniu şi sulfaţi.

Selectarea acestor poluanţi relevanţi activităţilor predominante desfăşurate în amplasamentul analizat a fost efectuată în conformitate cu recomandările Compania Naţionale de Gospodărire a Apelor „Apele Române”, programului de acţiune pentru reducerea poluării mediului acvatic şi a apelor subterane cauzată de evacuarea unor substanţe periculoase, precum şi cu indicatorii consideraţi a avea un grad ridicat de risc asupra sănătăţii umane.

27

Rezultatele determinărilor efectuate pe cele patru probe de ape uzate, în principal ape acide de mină din Valea Corna şi Valea Roşia, au indicat în majoritatea probelor concentraţii ridicate de arsen, cadmiu, nichel, seleniu şi sulfaţi şi ocazional concentraţii ridicate de plumb şi crom total.

Programul de monitorizare a calităţii apelor subterane a constat din recoltări de probe de apă din izvoare (15 probe), fântâni săpate (14 probe) şi foraje de monitorizare (6 probe), amplasate pe Valea Buciumani – amonte de amplasamentul Proiectului Roşia Montană şi pe văile Corna, Sălişte şi Roşia – în limitele Proiectului.

Poluanţii prezenţi în majoritatea probelor de apă analizate au fost: arsen, cadmiu, nichel, seleniu, crom total, iar plumbul şi sulfaţii au fost identificaţi numai într-un număr limitat de probe. Datorită caracterului slab acid – neutru al majorităţii probelor de apă analizate, concentraţiile de metale totale (arsen, cadmiu, nichel şi plumb) şi cele de metale dizolvate au fost apropriate.

Programul de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă a constat din recoltări de probe din principalele cursuri de apă din amplasamentul analizat – râurile Abrud şi Arieş, precum şi din afluenţi ai acestora. Din bazinul hidrografic al râului Abrud au fost recoltate probe de apă din 17 secţiuni de control situate pe principalii afluenţi ai râului Abrud şi din şapte secţiuni de control amplasate pe râul Abrud.

Din bazinul hidrografic al râului Arieş au fost recoltate probe de apă din trei secţiuni de control situate pe afluenţi ai râului, precum şi din cinci secţiuni de control amplasate pe râul Arieş. În cazul programului de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă, poluanţii prezenţi în majoritatea probelor de apă au fost: arsen, cadmiu şi sulfaţii. Nichelul, plumbul şi seleniul au fost identificaţi numai într-un număr limitat de probe, Mercurul a fost identificat într-un număr foarte redus de probe, iar cromul total a fost determinat ocazional.

Datorită caracterului slab acid – neutru al majorităţii probelor de apă analizate, concentraţiile dearsen total, cadmiu total şi plumb total şi cele ale formele solubile ale aceloraşi poluanţi au fost apropriate.

Cele mai contaminate ape de suprafaţă au fost localizate în zone afectate de lucrări miniere, inclusiv prin depozitarea deşeurilor generate de extragerea şi prelucrarea minereurilor în perimetrele Bucium, Roşia Montană, Roşia Poieni şi Baia de Arieş. Râul Abrud care fie drenează perimetre miniere (Bucium şi Roşia Montană), fie colectează apa din afluenţi care provin din zone miniere, este contaminat cu poluanţi relevanţi: arsen, cadmiu, seleniu şi sulfaţi.

Deşi râul Arieş primeşte apele râului Abrud, precum şi ale altor afluenţi care străbat zone miniere importante (Roşia Poieni şi Baia de Arieş), calitatea acestuia este mai bună decât a afluentului său principal – râul Abrud. Debitul mare de diluţie al râului Arieş este cauza principală de diminuare a contaminării acestui curs de apă, deşi se menţine o poluare cu seleniu şi mai ales cu cadmiu pe tot amplasamentul monitorizat.

Monitorizarea calităţii apelor din lacurile artificiale (tăuri) situate în bazinele hidrografice Corna şi Roşia Montană a identificat o poluare a apei din toate cele şapte lacuri analizate cu mercur şi cu seleniu. Se presupune că poluarea cu mercur este datorată utilizării în trecut a apei din tăuri la procesarea la scară redusă a minereurilor şi că sedimentele contaminate pot fi sursa nivelelor ridicate de mercur în aceste lacuri.

Determinările efectuate pe probe de apă potabilă recoltate din cele două sisteme centralizate de alimentare cu apă a localităţilor Roşia Montană şi Gura Roşia au indicat prezenţa unor poluanţi specifici zonei, dar în limitele admise de legislaţia în vigoare.

28

VIII. Metodele de depoluare a zonei contaminateExtracţia bazică este utilizată atât in-situ cât şi pe sit. Presupune folosirea unor hidroxizi

pentru solubilizarea şi recuperarea din sol a unor poluanţi specifici, precum cianuri, amine, eteri, fenoli etc. Reactivul de extracţie cel mai utilizat este hidroxidul de sodiu (NaOH).

In cazul cianurilor ajunse în mediu, acestea formează complecşi stabili cu fierul (fero-cianaţi), care, prin transformare în feri-cianaţi mobili, sunt levigaţi din sol până în pânza freatică pe care o contaminează.

In condiţii de oxidare şi de mediu alcalin (cu pH>8), complecşii cianurilor cu Fe sunt degradaţi, iar anionul cian- poate fi mobilizat şi evacuat din mediul poluat. Prin urmare, tratarea cu o soluţie bazică a solului poluat cu cianuri determină formarea unui amestec omogen, care conduce la solubilizarea cian-ului şi la extracţia acestuia.

Pentru aceasta, soluţiile bazice încărcate cu cianuri obţinute în urma extracţiei sunt acidifiate în vederea precipitării cianurilor, iar apoi, din nou alcalinizate, pentru. a fi reutilizate în procesul de depoluare.

Extracţia acidă este folosită mai ales în cazul solurilor poluate cu metale grele, atât in-situ cât şi pe sit. Principalii acizi folosiţi sunt acidul clorhidric, azotic, percloric. Extracţia acidă este practic similară cu spălarea. Este o metodă fizică sau fizico-chimică, utilizată pentru eliminarea fazei reziduale de poluant imobilizat în matricea solului.

Principiul spălării constă în separarea poluanţilor din sol şi transferul acestora în faza gazoasă sau lichidă, sub acţiunea apei şi a energiei mecanice. Această metodă este uneori completată de alte metode, cum ar fi stripping-ul, flotaţia, biodegradarea. Aplicarea spălării se face de regulă pe sit sau in situ. Gama poluanţilor care pot fi extraşi din sol prin spălare este relativ extinsă (poluanţi organici, anorganici solubili, metale grele). Se realizează astfel:

▲ spălarea solului excavat: - se aplică atât pe sit cât şi în afara acestuia. Solul poluat este excavat cu mijloace mecanice, fiind apoi transportat la o instalaţie de spălare dotată cu echipamente speciale, unde se obţine un produs spălat şi un concentrat de poluanţi.

▲ în solul poluat, elementele sau substanţele. chimice sunt fixate în porii intergranulari, precum şi la suprafaţa granulelor. Cea mai mare cantitate de poluant este fixată de fracţiunile fine ale solului. De multe ori, fracţiunile granulometrice grosiere nu prezintă decât urme de poluanţi.

▲ procesele de spălare aplicate la depoluarea solului constau dintr-o succesiune logica de operaţii care au drept rol dezaglomerarea bulgarilor de sol, separarea fracţiunilor granulometrice grosiere de cele fine (prin clasări volumetrice şi hidraulice).

▲ desprinderea prin atriţie a poluanţilor ataşaţi la suprafaţa granulelor şi desecarea produselor spălate reprezintă etape ale operaţiunii de spălare.

Instalaţii folosite în procesul de spălare:Eimco-Wemco: constă dintr-un sistem de ciururi, hidrocicloane, clasoare, care execută operaţiile descrise. Solul contaminat cu hidrocarburi este excavat şi sfărâmat, după care este adus în instalaţia de spălare, unde se separă fracţiile fine, purtătoare de substanţe. poluante, de fracţiile grosiere, eliberate de poluanţi.

Mai întâi se face o ciuruire la 6 mm, sub jet de apă. Produsul grosier din refuzul ciurului este în acest fel decontaminat, iar tulbureala rezultată în urma materialului trecut prin ciur este supusă unei deslamări primare, într-un clasor mecanic cu spirala.

In revărsarea clasorului, se obţine un shlam ale cărui particule au dimensiunea de 0.1 mm, cu concentraţie ridicată în poluanţi, iar în refuz rezultă un produs mai grosier, parţial decontaminat, în care poluanţii sunt dispuşi pelicular la suprafaţa granulelor.

Desprinderea acestor poluanţi de granulele de sol se face prin atriţia pulpei la o densitate ridicată, operaţie ce presupune frecarea intensă a granulelor unele de altele, într-o mişcare turbionară, creată de nişte agitatoare speciale. Odată desprinşi de granule, poluanţii sunt separaţi din tulbureală prin hidrociclonare.

In suprascurgerea hidrociclonului se obţine un shlam bogat în poluanţi, îngroşat, cu o granulaţie mai mare, care este sitat printr-un ciur cu diametru de 2 mm, sub jet de apă. Fracţia granulometrică de 2 mm este în felul acesta decontaminată, iar fracţiunea cuprinsă între 0.1-2 mm este condiţionată cu reactivi şi supusă flotaţie inverse.

29

In spuma maşinilor de flotaţie se concentrează poluanţii, iar solul decontaminat din produsul de cameră este filtrat cu ajutorul unui filtru rotativ. Tulbureala bogată în poluanţi este colectată de la toate operaţiunile/instalaţiile într-un îngroşător radial, echipat cu un separator de hidrocarburi. Apa din prea-plinul îngroşătorului este recircuitată în flux, iar produsul din îngroşat este filtrat cu ajutorul unui filtru cu bandă. Se obţine astfel concentratul final de poluanţi, care poate fi depozitat în siguranţă sau iertat/biodegradat/incinerat.

O altă metodă de depoluare ce poate fi folosită în cadrul reabilitării Roşiei Montane este flotaţia. Gama poluanţilor este largă şi cuprinde în special metalele grele, hidrocarburile, compuşii organo-cloruraţi sau compuşii cian-hidrici. Extracţia poluanţilor prin această metodă se bazează pe diferenţa dintre proprietăţile superficiale, în special tensiunile inter-faciale ale mineralelor din sol, pe de o parte, şi ale substanţelor poluante, pe de altă parte. Procesul de flotaţie se realizează în instalaţii speciale, care asigură următoarele funcţiuni:

- ■ aerarea cât mai intensă a tulburelii formate, în care se găseşte solul poluat;

- ■ dispersia omogenă a solului în tulbureală;

- ■ alimentarea continuă şi uniformă;

- ■ evacuarea în condiţii bune a produselor rezultate (spuma şi materialele precipitate);

Instalaţiile se compun din mai multe celule identice, fiecare fiind prevăzuta cu un ax central, terminat la partea inferioară cu un agitator. Celulele comunică între ele astfel încât tulbureala poate trece din una în alta, pe principiul vaselor comunicante. Înainte de a fi supus flotaţiei, solul este pregătit corespunzător, prin operaţii de mărunţire, dezaglomerare, atriţie, deshlamare.

Tulbureala destinată flotaţiei se realizează într-un raport lichid-sol cuprins între 2:1 – 5:1, în funcţie de natura solului şi a poluanţilor. In celulele instalaţiei se introduc anumiţi reactivi numiţi spumanţi, care asigură persistenţa bulelor de aer formate, iar alţi reactivi numiţi corectori formează şi intensifică hidrofobia poluanţilor şi a mineralelor purtătoare de poluanţi.

O a 3-a categorie de reactivi, numiţi modificatori, influenţează flotabilitatea substanţelor poluante, asigurând astfel condiţiile procesului de flotaţie selectivă. In celula de flotaţie, care conţine reactivii amintiţi şi tulbureala formată din sol poluat plus apă, se introduce o cantitate mare de aer, sub formă de bule mici, dispersate omogen.

Deplasându-se ascendent în suspensie, bulele de aer întâlnesc granulele de sol poluat. Dacă suprafeţele granulelor sunt hidrofobe, ele adera la bulele de aer, formând agregate (bule+granule de sol+substanţe poluante). Acestea sunt purtate spre suprafaţă, formându-se o spumă care este îndepărtată în mod continuu prin acţiunea unor pale speciale.

Dacă bulele întâlnesc granule hidrofile, situaţie specifică solului nepoluat, atunci adeziunea bulă-granulă nu se mai realizează.

O a 3-a metodă posibilă de depoluare este reducerea . Aceasta reprezintă reacţia inversă oxidării, fiind identificată în soluri ca un fenomen fizico-chimic natural. Adaosul de agenţi reducători pentru decontaminarea solurilor nu face decât să accelereze fenomenul de reducere natural.

Acest tip de reacţie este utilizat cu precădere pentru poluanţii organici (hidrocarburi aromatice, unele pesticide) şi pentru unele metale cu valenţa variabilă (Fe, Mn, Cr, unii metaloizi: arseniu-As, seleniu-Se). Agenţii reducători folosiţi frecvent în decontaminare sunt metalele, în special Fe, care se administrează sub formă de pulbere.

Procesul de reducere a compuşilor organici include mai multe tipuri de reacţii, cum ar fi: de-halogenarea, saturarea ciclurilor moleculare aromatice. De fiecare dată se urmăreşte transformarea unui produs toxic într-un produs inofensiv (DDT -> DDA, cloro-benzen -> ciclo-hexanol). Acest tip de reacţie impune menţinerea riguroasă a pH-ului între limitele 6 şi 8, fapt ce necesită un control permanent al mediului de lucru în timpul decontaminării.

Cea mai importantă aplicaţie a reducerii este reprezentată de transformarea cromului hexavalent, caracterizat de un grad ridicat de toxicitate şi mobilitate mare, în crom trivalent, netoxic şi cu mobilitate redusă.

30

Cromul trivalent, prezent în oxizi şi hidroxizi poate fi de asemenea mobilizat, dar prin crearea unui mediu acid. Când cromul este prezent în apă, sub forma ionului cromat, acesta are la rândul său o toxicitate ridicată. In general, pentru apa subterană se admite un conţinut maxim de Cr de pana la 3 µg/l.

Concluzii:Concluzia generală a studiului privind evaluarea condiţiilor iniţiale ale calităţii apelor în

amplasamentul Roşia Montană este că desfăşurarea activităţilor miniere istorice în acest amplasament a condus la contaminarea apelor cu poluanţi care provin din corpurile locale mineralizate. Aceşti componenţi sunt solubilizaţi de apele acide generate de expunerea minereurilor cu conţinut de sulf la acţiunea factorilor externi.

Poluarea apelor de suprafaţă se resimte până la distanţe mari de zona Roşia Montană şi de alte văi afectate de activităţi miniere, afectând astfel folosinţele apei din aval.

Apare foarte clar conturată ideea că menţinerea situaţiei actuale (nici o acţiune – starea “No Action”) va conduce la continuarea neconformităţilor înregistrate şi la accentuarea afectării calităţii componentelor de mediu şi aşezărilor umane.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. Bran, P., Bran, F., Roşca, I.Gh., Creţu, R.F., Manea, Gh., (2004), Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roşia Montană, Editura ASE, Bucureşti.

2. Burger, J., (2008), Environmental management: Integrating ecological evaluation, remediation, restoration, natural resource damage assessment and long-term stewardship on contaminated lands, Science of the Total Environment, Elsevier, 400: 6-19.

3. Damigos, D., (2006), An overview of environmental valuation methods for the mining industry, Journal of Cleaner Production 14: 234-247.

4. Lucrina Ştefănescu, Cercetări privind impactul asupra mediului la închiderea unor exploatări de aur din câmpul metalogenetic Roşia Montană

5. Radu Lăcătuşu, cursul de Metode şi tehnici moderne de depoluare a solului şi apelor subterane

6. Impactul economic şi social al proiectului Roşia Montană, Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia

7. http://www.datametallogenica.com/pages/minidisc/html/rosiamontana-mapsect/page.html

31