CAPITOLUL I.
SCURT ISTORIC AL CERCETARILOR ORNITOLOGICE ÎN BAZINUL
SIRETULUI
Bazinul mijlociul al Siretului nu a fost o zonă care să facă obiectul unor studii
sistematice de ornitologie, așa cum este cazul altor zone, de exemplu din Transilvania sau
Dobrogea. Lucrările publicate despre avifauna moldovenească, din ultimele decenii, nu
conțineau informații despre bazinul mijlociu al Siretului.
În bibliografia existentă, se găsesc referiri în literatură la păsările din Moldova, de
unde putem culege informații despre avifauna din timpuri mai vechi.
Cele mai vechi referiri (1716) la păsările din Moldova se găsesc în cartea lui Dimitrie
Cantemir, Descriptio Moldaviae, în capitolul “Pentru fiarele cele sălbatice și dobitoacele cele
domestice”. Informații despre păsări din secolele XVII-XVIII, s-au mai discutat în “Istoria
Ieroglifică”.
În secolul XIX, găsim informații în “Contribuții la descrierea statistic-istorică a
Principatului Moldovei”, scrisă în limba germană(Wolf, 1805).
În secolul XX, Dan Munteanu prin activitatea sa de cercetare științifică a avifaunei
moldovenești din anii ’60 semnalează apariția unor specii ca Pluvialis squatarola(1961),
Arenaria interpres(1962) și Luscinia svecica(1966).
La începutul deceniului al șaptelea, apare cartea “Păsările în nomenclatura și viața
poporului român”(Băcescu 1961), în care sunt menționate numele sub care erau cunoscute
speciile de păsări din România.
În a doua jumătate a deceniului, Cătălin Rang publică primele sale articole; el este cel
care avea să realizeze cele mai ample studii de avifaună din bazinul mijlociu al Siretului, care
aveau să culmineze cu publicarea tezei sale de doctorat(Rang, 2002).
În 1970,C. Rang publică un articol despre limicolele de pe valea mijlocie a Siretului,
care marchează sfârșitul deceniului.
Un studiu efectuat de C. Rang,în perioada de 3 ani înainte de apariția lacurilor Gârleni,
Lilieci și Bacău, precum și 4 ani după apariția acestora a fost probabil una dintre cele mai
importante contribuții la cunoașterea avifaunei acvatice și a condițiilor care determină
evoluția sa. Studiul a fost publicat în 1971 în volumul muzeului din Bacău (Rang, 1971).
1
În acest studiu este prezentată situația anterioară și ulterioară a habitatelor în care
autorul prezintă comparativ compoziția avifaunei celor două aspecte.
Tot în 1971, apare lucrarea de sinteză bibliografică ”Bibliographia Ornithologica
Romaniae”(Cătuneanu 1971), în care toată bibliografia de până în 1970 este accesibilă
separat pe provincii, inclusiv Moldova, ceea ce reprezintă un reper foarte important pentru
cercetători.
D.Munteanu aduce încă o contribuţie ştiinţifică în anii următori prin publicarea unui
studiu al vertebratelor din masivul Ceahlău, în care tema studiului este evidenţierea
particularităţilor fenologiei migraţiei păsărilor în bazinul montan al Bistriţei moldoveneşti în
raport cu sud-estul României şi un studiu cu privire la regimul de hrană al păsărilor din
Moldova(Munteanu 1973,1974,Munteanu şi Teodoreanu, 1977-1979).
În anul 1980, apare o lucrare deosebit de importantă care poartă semnătura Violetei
Rang: catalogul sistematic colecţiei ornitologice a muzeului de ştiinţele naturii din Bacău.
Colecţia (peste 1600 exemplare) include o mare parte de păsări din avifauna acvatică întâlnită
în bazinul Mijlociu al Siretului, una din zonele de unde provin cele mai multe specii.
Primul atlas al păsărilor clocitoare pe teritoriul României apare în 1992(Ciochia 1992),
în care găsim multe specii din bazinul mijlociu al Siretului. În 2002, Societatea Ornitologică
Română publică “Atlasul păsărilor clocitoare din România”(D. Munteanu, A. Papadopol, P.
Weber, 2002).
Un studiu efectuat de Carmen Gache și Ion I. în care prezintă dinamica păsărilor din
parcurile orașului Bacău, a apărut în Analele Banatului în 1997, unde găsim referiri la parcul
Gherăiești care se află pe cursul inferior al Bistriței. Lucrarea prezintă date și despre păsările
acvatice din această zonă.
În perioada 1997-1999, Florin Feneru publică câteva articole de mică amploare, în
legătură cu câteva specii de păsări acvatice din bazinul mijlociu al Sirtetului,Clangula
hyemalis și Aythya fuligula(Feneru, 1997).
Cele mai importante și mai recente publicații care conțin referiri la avifauna acvatică
din bazinul mijlociu al Siretului sunt: teza de doctorat a lui Cătălin Rang cu titlul ”Studiul
dinamicii unor comunități de păsări din bazinul mijlociu al Siretului, incluzând zonele
lacurilor de acumulare”, apărută ca monografie în seria Publicațiile Societății Ornitologice
Române(Rang, 1998),urmată de teza de doctorat a lui Florin Feneru cu titlul ”Studiul
avifaunei acvatice din bazinul mijlociu al Siretului” (Feneru, 2002).
2
CAPITOLUL II
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ A BAZINULUI MIJLOCIU AL
SIRETULUI
POZIȚIA GEOGRAFICĂ
Bazinul mijlociu al Siretului se întinde în jurul văii mijlocii a râului, cu afluenţiicare se
varsă pe această porţiune, din care cei mai importanţi sunt Moldova, Bistriţa și Trotuşul.
Toate aceste râuri se găsesc pe partea dreaptă a Siretului. Limita nordicăa ariei cercetate este
stabilită convenţional laparalela 47° latitudine nordică, iar cea sudică la 46° latitudine nordică
Limitele estică și vestică sunt aproximativ 27˚15’ longitudine estică, respectiv, 25˚45’
longitudine estică.
RELIEFUL
Teritoriul cercetat aparține unităților geostructurale specifice țarii noastre, de orogen și
de platformă, al căror regim tectonic diferit a jucat un rol determinant asupra înfățișării lor
morfologice. Contactul tectonic între cele două unități se face prin intermediul ”Depresiunii
precarpatice” care reprezintă marginea vestică a Platformei Moldovenești scufundată la mii de
metri în fața orogenului carpatic.
Bistrițaare o vale largă de peste 2 km lățime, cu numeroase terase în sectorul
subcarpatic și cel de podiș, până la confluența cu Siretul. Întregul interfluviu Bistrița-Siret, de
aici în aval, este reprezentat prin terase din ce în ce mai joase, terminându-se cu nivelul de 35-
40 m altitudine.
Unitatea de podiș cuprinde partea estică a zonei cercetate, respectiv, valea Siretului.
Această vale străbate țara de la nord la sud sub forma unui culoar depresionar. Lățimea medie
a văii este în jur de 5-6 km, dar în unele locuri, aceasta poate ajunge la peste 10 km, ca în
sectorul de confluență cu Bistrița sau se poate îngusta până la 2-3 km, ca în sectorul
Răcăciuni.
SOLUL
3
Relieful orogenetic este format din depozite de fliș și depozite miocene, cu stratele
redresate până aproape de verticală. Culmile piemontane au la bază nisipuri, pietrișuri și
bolovănișuri rulate, în timp ce relieful de platformă al podișului este format din strate
sarmațiene aproape orizontale constituite din marmo-argile cu intercalații de nisipuri, gresii
sau calcare grezoase.
În zona de pădure găsimsoluri de pădure puternic și moderat podzolite.
CLIMA
Clima bazinului mijlociu al Siretului prezintă, asemeni reliefului, mari variații atât de
la nord la sud, cât și de la est către vest. Aceste variații pot avea multiple cauze cum ar fi:
căderea în trepte a reliefului de la 1600 m până la sub 100 m, dezvoltarea și orientarea văilor
de la nord-vest către sud-est,covorul vegetal diferit ca procent de acoperire, etc.
Mediile temperaturilor multianuale variază în raport cu formele de relief din partea de
vest către est, ajungându-se de la temperatura medie anuală de 2˚C la temperaturi medii
anuale de 8-9˚C în valea Siretului.
Variațiile de la vest către est se pot observa și în repartiția precipitațiilor medii anuale.
Se ajungede la cantități maxime de 1000-1200 mm în zona de vest, zona carpatică, la 500-600
mm în regiunea văii Siretului, unde sunt porțiuni de relief mai coborâte.
Datorită poziției geografice a Bacăului, clima are un caracter continental, caracteristic
ținutului de podiș deluros cu depresiuni largi.
În tabelul 1 prezentăm câteva date obținute de la stația meteorologică Bacău, care se
află la o altitudine de 167 m.
Tabelul Nr. 1 - Valorile principalilor factori climatici:Temperatura medie 9˚C
Temperatura medie în luna iulie 20.8˚C
Temperatura medie în luna ianuarie -4.3˚C
Temperatura maxima absolută 38.8˚C
Temperatura minimă absolută -32.5˚C
Data medie a primului îngheț toamna 15. 10
Data medie a ultimului îngheț primăvara 24.04
Durata medie a intervalului fără îngheț 174 zile
Durata intervalului cu temperaturi medii zilnice >5˚C 229 zile
>10˚C 182 zile
4
Precipitații atmosferice medii 544.3 mm
Luna cu precipitații maxime(iunie) 90.3 mm
Umezeala relativă a aerului Medie 69%
Minimă(august) 59%
Maximă(noiembrie) 82%
Vânturi predominante din N și NV 37%
S și SE 27%
Indicele de ariditate 28
REGIMUL EOLIAN
Curenții dominanți sunt din direcția N și NV și se localizează pe valea Bistriței.
HIDROGRAFIA
Principalele râuri care pătrund în teritoriul cercetat sunt Siretul și Bistrița. Toate apele
curgătoare sunt tributare Siretului și conturează bazinul mijlociu al acestui râu.
Principalul râu care intră în zona studiată este Siretul care, împreună cu Bistrița,
principalul său afluent, confluează la sud de Bacău, drenând zona de contact între Subcarpați
și Podișul Moldovei. Principala caracteristică a acestor râuri este alimentarea lor, care în
proporție de aproximativ 70% provine din ploi și zăpezi, iar alimentarea cu ape subterane este
mai mare în zona montană, unde ajunge și la 30%.
Siretul prezintă cel mai mare debit multianual. În amonte de confluența cu Bistrița, are
26,4 m3/s, iar la sud de confluența cu Bistrița,ajunge la 107 m3/s. Datorită aportului mare pe
care îl aduce în creșterea debitului Siretului, Bistrița, este cel mai important afluent al său.
Caracteristicile fizico-chimice și calitatea apei râurilor sunt determinate de factori
naturali și antropogeni.
Bistrița și Siretul se încadrează în clasa apelor mijlociu bicarbonatate și mineralizate,
dar Bistrița este un râu bogat și în sulfați.
Poluarea apelor are un rol aparte în chimismul acestora. Principalele surse de poluare
din zona studiată sunt: exploatările petroliere, depourile C.F.R., obiectivele industriale, apele
reziduale cu un conținut mare în substanțe organice provenite din principalele zone urbane și
apele care spală îngrășămintele chimice,organice, substanțele erbicide și fungicide din zonele
agricole și forestiere.
5
Cea mai intensă poluare este cea industrială. Râul Bistrița în amonte de Buhuși
prezintă ape mijlociu mineralizate bogate în oxigen. În aval de Bacău, compoziția chimică
este următoarea: oxigen dizolvat 5-10 mg/l, reziduu fix 280-800 mg/l, suspensii 30-1000 mg/l,
duritatea 9-13˚CaO (Feneru, 2002).
Siretul iși înrăutățește calitatea apei la confluența cu râul Bistrița, în lacul de
acumulare de la Galbeni. În această zonă, Bistrița introduce în Siret ape poluate de către
combinatul chimic(Sofert), care este specializat pe producerea de îngrășăminte azotate, ape
uzate provenite de la fabrica de celuloză și hârtie Letea, apecu deșeuri menajere ale orașului
Bacău; direct în lac se varsă apă cu dejecții de la ferma de porci din Nicolae Bălcescu. De
asemenea,emisiile de amoniac provenite de la combinatul chimic antrenate de precipitațiile
atmosferice ajung accidental în apele din zonă, producând mortalități în rândul puietului de
pește.
LACURILE
Lacurile din zona studiată sunt de natură antropogenă și au o vârstă de aproximativ 20-
30 de ani.
Pe cursul râului Bistrița,până la confluența cu Siretul, este situat lacul Bacău (figura
1), iar în aval de Bacău, pe Siret, se află lacul Galbeni (figura 3), situat aproximativ la locul de
confluență cu Siretul; mai în aval, se află lacul Răcăciuni (figura 2), unul din cele mai mari
din bazinul mijlociu al Siretului.
Lacul Bacău este situat la marginea sud-estică a orașul Bacău. Suprafața lacului este
de 1122,9 ha și are un volum de apă de 39,6 milioane m3. Lungimea lacului este de 5560 m
iar lățime maximă este de 2150 m. Colmatarea a atins 80%, fiind bine evidențiată nu numai
prin suprafețele pierdute din luciul apei ci și prin observarea fundului lacului în cazurile când
acesta este secat.
6
Figura nr.1 – Lacul Bacău, poză din satelit - Google earth
Lacul Răcăciuni are o suprafață de 2004 ha, o lungime de aproximativ 11 km, o lățime
de până la 1 km și un volum de apă de 103,6 milioane m3. Colmatarea nu este atât de
accentuată ca în cazul lacului Galbeni.
Figura nr.2 – Lacul Răcăciuni, poză din satelit – Google earth
Lacul Galbeni este poziționat la confluența râurilor Bistrița și Siret și este colmatat pe
cea mai mare suprafață a sa. Perimetrul ariei are aproximativ 6300 m lungime și lățimi
cuprinse între 800 și 1100 m. Suprafața lacului este de 1123 de hectare.
7
Figura nr.3 – Lacul Galbeni, poză din satelit – Google earth
Balta Albastră (Figura nr.4) se situează, în imediata apropiere, a confluenței Bistriței
cu Siretul. Are o suprafața relativ mică, în comparație cu celelalte lacuri în care am facut
observații, de doar câteva hectare.
Figura nr.4 – Balta Albastră, poză din satelit – Google earth
VEGETAȚIA
8
Din cauza condițiilor climatice și reliefului variat, bazinul mijlociu al Siretului
prezintă o vegetație foarte diversă.
Pădurile de luncă au dispărut cu timpul datorită defrișărilor și amenajărilor
hidroenergetice, însă fragmentele de pădure naturală rămasă formează un mozaic cu zăvoaie
și plantații forestiere.
În albia majoră a Siretului sunt situate zăvoaie naturale, ce au un aspect discontinuu,
cele de plop (Populus) și salcie (Salix) fiind cele mai întinse formații forestiere.
Vegetația lemnoasă a luncii Siretului este reprezentată în mare parte de plantații
forestiere cu:Populus canadensis, Salix alba, Populus alba, etc. în apropierea lacurilor de
acumulare, iar în restul luncii, pe suprafețe restrânse, tufărișurile au un rol important pentru
unele specii de păsări.
Pădurile de luncă din valea Siretului și lunca Bistriței inferioare, datorită defrișărilor
masive și amenajărilor hidrotehnice, au fost reduse la niște petice ca relicve ale fostei vegetații
naturale.
Vegetația palustră ocupă pe alocuri suprafețe impresionante (coada lacului Galbeni),
dar,îngeneral,esterăspândităuniform.
Figura nr.5 - Vegetație palustră pe lacul Răcăciuni, foto original
9
Vegetația acvatică, asemeni vegetației palustre, este răspândită uniform. Asociațiile de
plante acvatice sunt cele mai dinamice, observându-se o tendință de expansiune a
fitocenezelor cu Elodea canadensis.
FAUNA
Datorită condițiilor de mediu și a habitatelor diverse fauna bazinului mijlociu al
Siretului este foarte diversificată si bogată.
Fauna acvatică este compusă din specii diferite de vertebrate și nevertebrate.
Principalele grupe de nevertebrate sunt: rotifere, crustacee, gastropode, viermi
oligocheți, hirudinee, larve de coleoptere,heteroptere etc., iar scoica de lac(Anodonta cygnea)
și racul de râu(Astacus fluviatilis) pot fi întâlnite atât în lacuri, cât și în râurile din zona
studiată.
O specie de nevertebrată foarte importantă pentru studiul nostru este Dreissena
polymorpha (figura 6). Această scoica de talie mică este foarte răspândită în Europa și este
hrana preferată a unor păsări acvatice cum ar fi rațele scufundătoare(Aythya sp.și Bucephala
clangula). Datorită răspândirii foarte rapide a acestei moluște, s-a înregistrat o expansiune a
speciilor de rațe care se hrănesc cu această specie.
Figura nr.6 – Dreissena polymorpha, www.invasive.org
Ihtiofauna este foarte importantă pentru păsările ihtiofage, ea fiind foarte variată în
bazinul mijlociu al Siretului, dar, din păcate,a sărăcit foarte mult prin dispariția sau reducerea
drastică a efectivelor majorității speciilor de pești.
Speciile cele mai comune de pești întâlnite în zona studiată de noi sunt carasul argintiu
(Carassius gibelio) și bibanul(Perca fluviatilis). Zonele care cuprind lacurile de acumulare de
pe Bistrița și Siret, precum și bălțile și portiunile de râu aflate în zona studiată adăpostesc
populații aparținând următoarelor specii de pești: știuca(Esox lucius), crap (Cyprinus carpio),
șalău(Sander lucioperca), plătică(Abramis brama), somn(Silurus glanis). Pe lângă aceste
10
specii de pești mai mari, găsim și câteva specii de pești mai mici care au un rol foarte
important deoarece servesc ca hrană pentru pești și păsări. Aceste specii sunt:
beldița(Alburnoides bipunctatus), roșioara(Scardinius erythrophtalmus), porcușorul(Gobio
gobio), oblețul(Alburnus alburnus), zvârluga(Cobitis taenia). Bibanul care, împreună cu
ghiborțul(Acerina cernua), nu sunt specii preferate de păsări, au crescut ca efective și au
devenit specii dominante (Ion, 1996).
În bazinul mijlociu al Siretului întâlnim și câteva specii de amfibieni, cei mai comuni
fiind speciile de broaște verzi de lac( acestea aparțin Complexului Pelophylax) care sunt strict
legate de viața acvatică, dar sunt și specii care nu sunt legate de viața acvatică și vin în acest
mediu doar pentru a se reproduce, de exemplu salamandra(Salamandra salamandra) și
broaștele roșii de pădure(Rana temporaria și Rana dalmatina)(Ion, 1996).
Printre speciile de reptile, cele mai comune prezente în zonele acvatice sunt țestoasa
de apă(Emys erbicularis) și șarpele de casă(Natrix natrix)(Ion, 1996).
Mamiferele din aceste zone acvatice prezintă relații ecologice de pradă, prădător sau
factori de deranjare a lor.Carnivorele sunt reprezentate de: vidră(Lutra lutra), vulpe(Vulpes
vulpes), hermelină (Mustela erminea) și nevăstuică (Mustela nivalis). Prezența iepurelui de
câmp(Lepus europaeus) este cel mai bine semnalată iarna, după urmele de pe zăpadă.
Dintre speciile de rozătoare, putem enumera bizamul(Ondatra zibethica), șobolanul de
apă(Arvicola terrestris), șobolanul de câmp(Apodemus agrarius), popândăul(Spermophillus
citellus) și șobolanul cenușiu(Rattus norvegicus); ultimul este prezent în apele din apropierea
așezărilor umane.
Rozătoarele au și ele un rol important în alimentația unor specii de păsări cum ar fi:
berzele, stârcii și eretele de stuf(Pop și Homei, 1973).
11
CAPITOLUL III
Durata studiului și metodele folosite
Durata studiului
Lucrarea de față are ca scop surprinderea aspectelor dinamicii populațiilor de păsări
care își găsesc în aceste zone, din împrejurimilelacurilor, râurilor și bălților, adăpost cât și
condiții favorabile pentru cuibărit și procurarea hranei.
În mod special, s-au urmărit aspecte legate de migrație, perioada nupțială, cuibărit
precum și inventarierea speciilor cu scopul de a le cunoaște și proteja.
Studiul s-a desfășurat pe parcursul perioadei 2011-2012 și au fost acoperite toate
aspectele sezoniere: hiemal, prevernal, vernal, estival, serotinal și autumnal. Estimările
numerice pe teren s-au făcut o dată pe lună.
Figura nr. 7- Grup de păsări acvatice pe lacul Bacău, cre.naturabacau.ro
12
METODE DE CERCETARE
Metodele de cercetare în ornitologie sunt grupate în metode taxonomice și metode
ecologice. Metodele taxonomice au rolul de a defini, gradul de înrudire dintre specii și poziția
sistematică. Metodele ecologice urmăresc locul, viața păsărilor și rolul lor în ecosistem.
Metodele taxonomice pun bazele studiului statistic al variabilității speciilor. Etapele
studiului încep cu studiul biometric al caracterelor metrice sau al caracterelor numerice; apoi,
se interpretează statistic datele, se recunosc elementele biologice specifice.
Metodele ecologice oferă informații despre comportamentul păsărilor, relația lor cu
mediul și celelalte viețuitoare, dar și despre viața lor și factorii care le determină.
Metodele autoecologice permite studiereavieții unei specii în strânsă legătură cu
mediul înconjurător, urmărind răspândirea și locul lor de trai, calitatea și cantitatea de hrană
procurată și consumată, locul pentru cuibărire, adăpostire și reproducere precum și importanța
economică a speciei.
- Metode pentru studiul hrănirii și hranei păsărilor oferă date despre calitatea și cantitatea hranei consumate de păsări;
- Metoda inelării este folosită pentru studiul migrațiilor sezoniere și al deplasărilor locale;- Metode etologice constau în observația pe teren cu ajutorul binoclului, înregistrarea fotografică,
experimente pe teren sau în laborator.
Metodele sinecologice cercetează comunitățile de viață în care trăiesc păsările. Această metodă urmărește relațiile numerice și trofice între efectivele de păsări din diferitele biotopuri, precum și poziția populațiilor de păsări.
Metode de apreciere cantitativă a efectivelor unor populații de păsări
Scopul aprecierii efectivelor unor populații de păsări sunt următoare:
Studierea fluctuațiilor numerice ale unor populații în ecosistemul de-a lungul sezoanelor sau anilor;
Studierea influenței mediului asupra ornitofaunei;
Determinarea numărului de indivizi ai unei sau mai multor specii și a densității lor pe unitate de suprafață dintr-un ecosistem.
Datorită mobilității mari a păsărilor, estimările au un anume grad de relativitate; de
aceea, evaluarea efectivelor unei populații de păsări implică alegerea momentului potrivit, mai
exact în perioada de reproducere, când se grupează în colonii, fiind accesibile vizual sau
sonor.
13
Metodele cantitative sunt de trei tipuri: metode de suprafață – se estimează numeric
o populație de pe o anumită suprafață, metodele de timp–evaluează efectivele unei populații
într-un interval de timp bine determinat, metode combinate–permit estimarea efectivului unei
populații de pe o anumită suprafață, într-un interval de timp.
Metoda itinerariilor constă în urmărirea tuturor indivizilor văzuți sau auziți de către
un observator care se deplasează cu viteză constantă pe un traseu ales.
Metoda fâșiilor este o metodă ce poate fi aplicată în terenuri deschise, păduri sau
plantații forestiere, metoda constă în alegerea unei fâșii măsurate, în interiorul căreia
observatorul, deplasându-se rectiliniu, înregistrează indivizii văzuți sau auziți.
Metoda pătratelorpermite aprecierea densității, mărimii teritoriului, dispersiei
populației, în cazul terenurilor acoperite, fiind aplicată, în special în cazul populațiilor de
păsări care au teritorii mici sau cuibăresc în colonii.
Metoda cercuriloreste folosită mai ales în câmp deschis pentru găsirea cuiburilor și
aprecierii densității unor specii din cadrul passeriformelor.
Metoda estimării fotografice principiul de bază este fotografierea din aer și numărării
în laborator a indivizilor și a cuiburilor.
Metoda capturării – marcării – recapturăriieste o metodă foarte des utilizată în
ornitologie, mai ales, în cazul păsărilor acvatice și a păsărilor ce populează stufărișurile dese
sau pădurile. Cu ajutorul unor plase se face capturarea, fiind urmată de marcare; după un
timp, se realizează o nouă capturare și estimare.
Metoda radiolocațieipresupune montarea unui microemițător pe corpul păsării
capturate și urmărirea cu ajutorul radarului a indivizilor marcați.
Metode personale
În vederea scopului propus, am utilizat următoarele metode:
observarea păsărilor cu ochiul liber;
observarea păsărilor cu ajutorul binoclului și lunetei în lungul unor trase și din
punct fix;
fotografierea;
observarea unor aspecte legate de comportament;
urmărirea emisiunilor sonore în timpul formării perechilor și cuibăritului.
materiale folosite: binoclu, lunetă și determinator ilustrat “Guide des Oiseaux
d’Europe” – Delachaux et Niestlé
14
CAPITOLUL IV
ANALIZA TAXONOMICĂ A AVIFAUNEI INVENTARIATE DE
PE CURSUL MIJLOCIU AL SIRETULUI
4.1 LISTA SISTEMATICĂ A SPECIILOR DE PĂSĂRI ÎNTÂLNITE PE
CURSUL MIJLOCIU AL SIRETULUI
Observațiile noastre realizate în perioada 2011-2012, au permis la identificarea a 121
de specii aparținând la 13 ordine.
În tabelul 2, prezentăm lista sistematică a speciilor de păsări întâlnite în aria studiată.
Tabel nr.2 – Lista sistematică a păsărilor întâlnite pe cursul mijlociu al Siretului (Lacul Bacău, Lacul Galbeni, Lacul Răcăciuni, Balta Albastră)
NR ORDINUL FAMILIA DENUMIREA
SPECIEI(ȘTIINȚIFIC)
DENUMIRE
POPULARĂ
1 GAVIIFORMES GAVIIDAE Gavia stellata cufundar mic
2 PHALACROCORACIF
ORMES
PHALACROCORACIDAE Phalacrocorax carbo cormoran mare
3 ANSERIFORMES CYGNINAE Cygnus olor lebăda de vară
4 Cygnus cygnus lebăda de iarnă
5 ANATINAE Anser anser gâsca de vară
6 Calidris alpina fugaci de țărm
7 Mergus merganser ferestraș mare
8 Mergus albellus ferestraș mic
9 Anser albifrons gârlița de vară
10 Tadorna tadorna călifar alb
11 Anas platyrhynchos rață mare
12 Anas strepera rață pestriță
13 Anas acuta rață sulițar
14 Anas querquedula rață cârâitoare
15 Anas clypeata rață lingurar
16 Anas crecca rață mica
17 Anas penelope rață fluierătoare
18 Aythya nyroca rață roșie
15
19 Aythya ferina rață cu cap
castaniu
20 Aythya fuligula rață moțată
21 Aythya marila rață cu cap negru
22 Bucephala clangula față sunătoare
23 Somateria mollissima eider
24 CICONIIFORMES ARDEIDAE Egretta garzetta egreta mică
25 Nycticorax nycticorax stârc de noapte
26 Ardea alba egreta mare
27 Ardea cinerea stârc cenușiu
28 Ardea purpurea stârc roșu
29 Ardea ralloides stârc galben
30 Botaurus stellaris buhai de baltă
31 THRESKIOMITHIDAE Platalea leucorodia lopătar
32 CICONIIDAE Ciconia ciconia barza albă
33 ACCIPITRIFORMES ACCIPITRIDAE Buteo buteo șorecar comun
34 Buteo lagopus șorecar încălțat
35 Circus aeruginosus erete de stuf
36 Haliaeetus albicilla codalb
37 Milvus migrans gaie neagră
38 FALCONIFORMES FALCONIDAE Falco tinnunculus vânturel roșu
39 Falco subbuteo șoimul
rândunelelor
40 GRUIFORMES RALLIDAE Gallinula chloropus găinușa de baltă
41 PHASIANIDAE Phasianus colchicus fazan
42 Fulica atra lișiță
43 CHARADRIIFORMES SCOLOPACIDAE Gallinago gallinago becațină comună
44 Calidris temminckii fugaci pitic
45 Actitis hypoleucos fuierar de munte
46 Limosa limosa sitar de mal
47 Limicola falcinellus prundaș de țărm
48 Lymnocryptes minimus becatină mică
49 Philomachus pugnax bătăuș
16
50 Tringa totanus fluierar cu
picioare roșii
51 Tringa stagnatilis fluierar de lac
52 Tringa erythropus fluierar negru
53 Tringa ochropus fluierar de zăvoi
54 Tringa nebularia fluierar cu
picioarele verzi
55 Tringa glareola fluierar de
mlaștină
56 RECURVIROSTRIDAE Recurvirostra avosetta cioc - întors
57 Himantopus
himantopus
cataligă
58 CHARADRIIDAE Vanellus vanellus nagâț
59 LARIDAE Larus ridibundus pescăruș râzător
60 Larus micahellis pescăruș argintiu
pontic
61 Larus cachinnans pescăruș argintiu
62 Larus minutus pescăruș mic
63 Larus fuscus pescăruș negricios
64 Larus canus pescăruș sur
65 STERNIDAE Sterna hirundo chira de baltă
66 Chlidonias hybridus chirighiță
67 Chlidonias niger chirighiță neagră
68 Chlidonias leucopterus chirighiță cu aripi
albe
69 HAEMATOPODIDAE Charadrius dubius prundăraș gulerat
mic
70 PODICIPEDIFORMES PODICIPEDIDAE Podiceps cristatus corcodel mare
71 Podiceps grisegena corcodel cu gât
roșu
72 Podiceps nigricollis corcodel cu gât
negru
73 Tachybaptus ruficolois corcodel mic
17
74 COLUMBIFORMES COLUMBIDAE Columba palumbus porumbelul
gulerat
75 Streptopelia decaocta guguștiuc
76 CUCULIFORMES CUCULIDAE Cuculus canorus cuc
77 CORACIIFORMES MEROPIDAE Merops apiaster prigorie
78 UPUPIDAE Upupa epops pupăza
79 PASSERIFORMES CORVIDAE Corvus monedula stâncuță
80 Corvus frugilegus cioară de
semănătură
81 Corvus cornix cioară grivă
82 Corvus corax corb
83 Pica pica coțofană
84 SYLVIIDAE Sylvia borin silvie de zăvoi
85 Sylvia atricapilla silvie cu cap
negru
86 Sylvia communis silvie de câmp
87 LANIIDAE Lanius minor sfrâncioc cu
frunte neagră
88 Lanius collurio sfrâncioc roșiatic
89 Lanius exubitor sfrâncioc mare
90 ORIOLIDAE Oriolus oriolus grângure
91 ALAUDIDAE Alauda arvensis ciocârlie de câmp
92 Galerida cristata cicârlan
93 HIRUNDINIDAE Hirundo rustica rândunica
94 Delichon urbica lăstun de casă
95 Locustella luscinoides grelușel de stuf
96 ACROCEPHALIDAE Acrocephalus
arundinaceus
lăcar mare
97 Acrocephalus
scirpaceus
lăcar de stuf
98 Acrocephalus lăcar mic
18
schoenebaenus
99 STURNIDAE Sturnus vulgaris graur
100 PARIDAE Parus major pițigoi mare
101 PASSERIDAE Passer domesticus vrabie
102 Passer montanus vrabie
103 MOTACILLIDAE Motacilla alba codobatura albă
104 Motacilla flava codobatură
galbenă
105 Anthus campestris fâsă de camp
106 MUSCICAPIDAE Saxicola torquata mărăcinar negru
107 Saxicola rubetra mărăcinar mare
108 Oenanthe oenanthe pietrar sur
109 Phoenicurus
phoenicurus
codroș de pădure
110 TURDIDAE Turdus philomelos sturz cântător
111 PANURIDAE Panurus biarmicus pițogoi de stuf
112 FRINGILLIDAE Fringilla coeleb cinteză
113 Fringilla montifringilla cinteză de iarnă
114 Serinus serinus cănăraș
115 Coccothraustes
coccothraustes
botgros
116 Carduelis chloris florinte
117 Carduelis carduelis sticlete
118 Carduelis cannabina cânepar
119 EMBERIZIDAE Miliaria calandra presura cenușie
120 Emberiza schoeniclus presura de stuf
121 Emberiza citrinella presură galbenă
19
4.2 ANALIZA TAXONOMICĂ A PĂSĂRILOR OBSERVATE ÎN ZONA
LACURILOR ȘI ACUMULĂRILOR DIN BAZINUL MIJLOCIU AL SIRETULUI
Ca urmare a studiului efectuat am identificat un număr de 121 de specii de
păsări, aparținând a 38 de familii și 13 ordine. Raportat la numărul total de specii din
România, ornitofauna din Bazinul mijlociu al Siretului reprezintă 31,18%. În ceea ce privește
numărul de ordine și familii, acestea reprezintă 68,42%, respectiv 59,37% dintr-un total de 19
ordine și 64 de familii existente în avifauna țării noastre (tabelul nr. 3) (figura nr.8).
Tabelul nr. 3 – Avifauna de pe cursul mijlociu al Siretului în cadrul avifaunei din România
Nr.
crt.
Unitatea Taxonomică România Cursul mijlociu al Siretului
Nr. %
1. Ordine 19 13 68,42
2. Familii 64 38 59,37
3. Specii 388 121 31,18
OrdineFamilii
Specii
0
50
100
150
200
250
300
350
400
Bazinul Mijlociu al Siretului
România
13 38
121
1964
388
Bazinul Mijlociu al SiretuluiRomânia
Figura nr. 8 – Avifauna Bazinului mijlociu al Siretului în cadrul avifaunei României
20
În următorul tabel (tabelul 4) este prezentată repartiția numerică în unități taxonomice a
speciilor de păsări ce formează avifauna bazinului mijlociu al Siretului.
Tabelul nr. 4 – repartiția numerică pe unități taxonomice a speciilor de păsări ce formează
aviafauna bazinului mijlociu al Siretului
Nr.
crt.
ORDINUL FAMILIA NUMĂRUL
DE SPECII
GAVIIFORMES GAVIIDAE 1
PHALACROCORACIFORMES PHALACROCORACIDAE 1
ANSERIFORMES CYGNINAE 2
ANATINAE 19
CICONIIFORMES ARDEIDAE 7
THRESKIOMITHIDAE 1
CICONIIDAE 1
ACCIPITRIFORMES ACCIPITRIDAE 5
FALCONIFORMES FALCONIDAE 2
GRUIFORMES RALLIDAE 1
PHASIANIDAE 2
CHARADRIIFORMES SCOLOPACIDAE 13
RECURCIROSTRIDAE 2
CHARADRIIDAE 1
LARIDAE 6
STERNIDAE 4
HAEMATOPODIDAE 1
PODICIPEDIFORMES PODICIPEDIDAE 4
COLUMBIFORMES COLUMBIDAE 2
CUCULIFORMES CUCULIDAE 1
CORACIIFORMES MEROPIDAE 1
UPUPIDAE 1
PASSERIFORMES CORVIDAE 5
SYLVIIDAE 3
LANIIDAE 3
ORIOLIDAE 1
ALAUDIDAE 2
21
HIRUNDINIDAE 3
ACROCEPHALIDAE 3
STURNIDAE 1
PARIDAE 1
PASSERIDAE 2
MOTACILLIDAE 3
MUSCICAPIDAE 4
TURDIDAE 1
PANURIDAE 1
FRINGILLIDAE 7
EMBERIZIDAE 3
Ordinul cu cele mai multe specii este ordinul Passeriformes, cu 43 de specii (35,53% din
numărul total de specii observate), grupate în 16 familii, urmat de ordinulCharadriiformes cu
27 de specii (22,31%), grupate în 6 familii și ordinul Anseriformescu 21 de specii (17,35%)
grupate în 2 familii. Urmează ordinele Ciconiiformes cu 9 specii (7,43%), ordinul
Acipitriformes cu 5 specii (4,13%), Ordinul Podicipediformes cu 4 specii (3,30%), ordinul
Gruiformes cu 3 specii (2,47%), ordinele Falconiformes, Columbiformes, Coraciiformes au
câte 2 specii (1,65%) iar ordinele Gaviiformes, Phalacrocoraciformes şi Cuculiformes au
câte o singura specie (0,82%) (figura nr.9).
43
27
21
9
5
43
2 2 2
1 11
PasseriformesCharadriiformesAnseriformesCiconiiformesAccipitriformesPodicipediformesGruiformesFalconiformesColumbiformesCoraciiformesGaviiformesPhalacrocoraciformesCuculiformes
22