Download - Contestatia
Capitolul IV. Contestaţia.
1. Sediul reglementării. Dispoziţii generale. Competenţă.
Contestaţia, cale ordinară de atac, este reglementată într-un capitol distinct al noului Cod de
procedură penală, introdus abia ca urmarea modificărilor şi completărilor aduse prin art. III din O.U.G. nr.
3/2014. Reglementarea actuală – art. 36 alin. (2), art. 38 alin. (3), art. 39alin. (3) şi art. 40 alin. (4) NCPP –
stabileşte ca fiind de competenţa tribunalelor, curţii de apel/Curţii Militare de Apel şi a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie judecarea contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele
ierarhic inferioare (judecătorie, tribunal/tribunal militar şi, respectiv, curte de apel/Curtea Militară de
Apel), încazurile prevăzute de lege.
Textele având caracter general care fac referire la contestaţie, drept cale de atac, privesc:
– dreptul oricărei persoane arestate de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii arestării [art. 9
alin. (3) NCPP] ;
– atribuţia procurorului, în cadrul procesului penal, de a formula şi exercita contestaţiile şi căile de atac
prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreşti [art. 55 alin. (3) lit. f) NCPP];
– incompatibilitatea judecătorului care s-a pronunţat cu privire la omăsură supusă contestaţiei de a
participa la soluţionarea contestaţiei[art. 64 alin. (6) NCPP];
– judecarea contestaţiilor şi a celorlalte căi de atac de instanţelecorespunzătoare din circumscripţia
instanţei la care s-a strămutatcauza, după strămutare [art. 75 alin. (1) NCPP].
De asemenea, prin art. III pct. 5 din O.U.G. nr. 3/2014, după CapitolulIII al Titlului III al Părţii speciale din
noul Cod de procedură penală– privind apelul – a fost introdus un nou capitol, Capitolul III „Contestaţia”,
cuprinzând art. 4251 – Declararea şi soluţionarea contestaţiei. După cum stipulează chiar primul alineat al
articolului menţionat, prevederile acestui articol sunt aplicabile „când legea nu prevede altfel”, prin
urmare, în toate situaţiile în care există dispoziţii derogatorii, acestea se vor aplica cu prioritate.
2. Cazuri. Hotărârile care pot face obiectul contestaţiei. Potrivit art. 4251 alin. (1) NCPP, calea de atac a
contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. În noul Cod de procedură penală
se prevede că se poate formula contestaţie împotriva următoarelor hotărâri:
2.1. Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa dispun luarea măsurii
internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medicolegale psihiatrice, precum şi prelungirea
acestei măsuri [potrivit procedurii prevăzute la art. 184 alin. (14)-(19), (21), (25) NCPP].
Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară sau
de instanţa ierarhic superioară, după caz, respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi
1
Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de suspect, inculpat sau de procuror, în termen de 24 de ore de la
pronunţare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la
repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.
Contestaţia se depune la judecătorul/instanţa care a pronunţathotărârea care se atacă şi se motivează
până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.
Contestaţia împotriva încheierii prin care se dispune luarea sauprelungirea măsurii internării nevoluntare
nu suspendă executarea; încheierea este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţie de la
regula efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de
dispoziţia generală de la art. 4251alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul
suspensiv al apelului).
Contestaţia formulată de suspect sau inculpat se soluţionează întermen de 3 zile de la data înregistrării
acesteia. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind
dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Referitor la citare şi prezenţa părţilor, legea prevede două situaţii:
– în vederea soluţionării contestaţiei formulate de procuror, se dispune citarea suspectului sau
inculpatului;
– în vederea soluţionării contestaţiei formulate de suspect sau de inculpat, se comunică acestuia şi
procurorului data stabilită pentru judecarea contestaţiei şi li se acordă posibilitatea de a depune
observaţii scrise până la acea dată, în afară de cazul când apreciază că prezenţa suspectului sau
inculpatului, participarea procurorului şi formularea de concluzii orale de către aceştia sunt necesare
pentru justa soluţionarea contestaţiei. Asistenţa juridică a suspectului ori inculpatului este obligatorie.
În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului de drepturi şi libertăţi/instanţei/completului competent de
la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art.
4251alin. (7) NCPP, care se completează cu cele speciale de la art. 184alin. (18) NCPP, pentru situaţia
admiterii contestaţiei formulate de suspect sau inculpat. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie,
care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei; în cazul admiterii contestaţiei formulate de
suspect sau inculpat, se dispune respingerea propunerii de internare şi externarea, dacă este cazul, de
îndată, a suspectului sau inculpatului, dacă acesta nu este deţinut sau arestat chiar şi în altă cauză;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul
care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
2
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică înmod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel).
De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art. 4251 alin. (3)
NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod corespunzător.
Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 24 de ore dela soluţionarea contestaţiei.
2.2. Încheierea prin care, în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune
asupra măsurilor preventive [potrivit procedurii prevăzute la art. 203 alin. (5) şi (7) şi art. 204 NCPP].
Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară,
respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de
inculpat sau de procuror, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare.
Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în
termen prevăzute la art. 411 alin. (1)NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.
Contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi carea pronunţat încheierea atacată şi se
înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic
superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare, potrivit art. 204 alin. (1) teza a II-a NCPP.
Contestaţia se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251
alin. (3) NCPP. Contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei
măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de
executare; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă oexcepţie de la regula
efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia
generală de laart. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al
apelului).
Sunt prevăzute două dispoziţii speciale pentru termenul de soluţionarea contestaţiei, în funcţie de
titularul căii de atac:
– contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare ;
– contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de
prelungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive
cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse
anterior. Şedinţa se desfăşoară în camera de consiliu, iar participarea procurorului este obligatorie.
Referitor la citare şi prezenţa părţilor, legea prevede că inculpatul se citează.
3
Soluţionarea contestaţiei se face în prezenţa inculpatului, în afară de cazul când acesta lipseşte
nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră saustare de
necesitate nu poate fi adus în faţa judecătorului.
Asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie. Potrivit art. 203 alin. (5) NCPP, contestaţia se
soluţionează prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu. Apreciem că, în completare,
sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP, precum şi cele speciale de la art. 204 alin. (10)-(12)
NCPP, pentru situaţia admiterii contestaţiei.
Astfel, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele
soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
– în cazul admiterii contestaţiei formulate de procuror şi dispunerii arestării preventive a
inculpatului, dispoziţiile art. 226 NCPP (Admiterea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi
penale) se aplică în mod corespunzător. În cazul admiterii contestaţiei formulate de procuror şi dispunerii
prelungirii arestării preventive a inculpatului, dispoziţiile art. 236 alin. (1) şi (2) NCPP (Admiterea
propunerii de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale) se aplică în mod corespunzător.
Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, se poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive
prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) NCPP (controlul judiciar; controlul judiciar pe cauţiune; arestul la
domiciliu) sau majorarea cuantumului cauţiunii;
– în cazul admiterii contestaţiei formulate de inculpat împotrivaîncheierii prin care s-a dispus
luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, se poate dispune, în condiţiile prevăzute de lege,
respingerea propunerii de luare sau de prelungire a măsurii preventive ori, după caz, înlocuirea acesteia
cu o altă măsură preventivă mai uşoară şi, după caz, punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu
este arestat în altă cauză;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul care a pronunţat-
o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea. La soluţionarea contestaţiei
trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4) NCPP prevăzând că se aplică în
mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn propriul apel).
Textul stipulează şi că, în cadrul acestor limite, la soluţionarea contestaţiei împotriva încheierii privind o
măsură preventivă sepoate dispune o măsură mai puţin gravă decât cea solicitată sau decât cea dispusă
prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din conţinutul măsurii contestate. De asemenea,
4
deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art. 4251 alin. (3) NCPP,
dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod corespunzător. Dosarul
cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore dela soluţionarea contestaţiei.
Încheierile pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi se comunică inculpatului şi procurorului care
au lipsit de la pronunţare.
Dispoziţii tranzitorii. De menţionat şi că, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea de aplicare, „recursurile
aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva încheierilor din cursul
urmăririi penale privitoare la măsurile preventive, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă
potrivit regulilor prevăzute de legea veche. Dacă instanţa admite recursul şi casează încheierea,
procedează la rejudecarea cauzei conform legii noi, putând lua oricare dintre măsurile preventive
prevăzute de aceasta”.
2.3. Încheierea prin care, în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară
dispune asupra măsurilor preventive [potrivit procedurii prevăzute la art. 203 alin. (5) şi (7) şi art. 205
NCPP].
Contestaţia se soluţionează de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară,
respectiv de completul competental Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[1].
[1] Cu privire la completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a se vedea supra, Partea
generală, Titlul III, Capitolul II – Competenţa organelor judiciare, pct. 1.3. Acesta se completează cu
dispoziţiile art. 205 alin. (2) NCPP, potrivit cărora „contestaţiile împotriva încheierilor prin care judecătorul de
cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune în procedura camerei preliminare asupra
măsurilor preventive se soluţionează de un alt complet al aceleiaşi instanţe, în condiţiile legii”
Contestaţia poate fi formulată de inculpat sau de procuror, în termen de 48 de ore de la pronunţare
sau, după caz, de la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător,
dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1)NCPP, la care face trimitere
art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat
încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de cameră preliminară de la
instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare, potrivit art. 205alin. (1) teza a II-a
NCPP.
Contestaţia se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251
alin. (3) NCPP. Contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei
măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de
executare; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţie de la regula
5
efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia
generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al
apelului).
Sunt prevăzute două dispoziţii speciale pentru termenul de soluţionarea contestaţiei, în funcţie de
titularul căii de atac:
– contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare;
– contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri
preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de
expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Şedinţa se desfăşoară în camera de consiliu, iar
participarea procurorului este obligatorie.
Referitor la citare şi prezenţa părţilor, legea prevede că inculpatul se citează. Soluţionarea contestaţiei se
face în prezenţa inculpatului, în afară de cazul când acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage
ori din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa
judecătorului. Asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie. Potrivit art. 203 alin. (5) NCPP, contestaţia
se soluţionează prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu. Apreciem că, în
completare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP, precum şi cele speciale de la art. 205 alin.
(10) NCPP, pentru situaţia admiterii contestaţiei.
Astfel, încheierea nu este supusă nici unei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele
soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei; dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute
de lege, odată cu soluţionarea contestaţiei se poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive
prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) NCPP (controlul judiciar; controlul judiciar pe cauţiune; arestul la
domiciliu) sau majorarea cuantumului cauţiunii.
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul care a
pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea. Este important
de menţionat că la soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art.
4251 alin. (4) NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP
(Neagravarea situaţiei în propriul apel). Textul stipulează şi că, în cadrul acestor limite, la soluţionarea
contestaţiei împotriva încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puţin gravă
6
decât cea solicitată sau decât cea dispusă prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din
conţinutul măsurii contestate.
De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art. 4251 alin. (3)
NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod corespunzător.
Încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară se comunică inculpatului şi procurorului
care au lipsit de la pronunţare.
2.4. Încheierea prin care, în cursul judecăţii instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive
[potrivit procedurii prevăzute la art. 203 alin. (6) şi (7) şi art. 206 NCPP]
[1]Contestaţia se soluţionează de instanţa ierarhic superioară, respectiv de completul competent al Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie[2].
[1] Per a contrario, încheierea prin care, în cursul judecăţii, instanţa dispune, în apel, asupra măsurilor
preventive este definitivă.
[2] Cu privire la completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a se vedea supra, Partea
generală, Titlul III, Capitolul II – Competenţa organelor judiciare, pct. 1.3. Acesta se completează cu dispoziţiile
art. 206 alin. (2) NCPP, potrivit cărora „încheierile prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune în primă
instanţă asupra măsurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie”.
Contestaţia poate fi formulată de inculpat sau de procuror, în termende 48 de ore de la pronunţare sau,
după caz, de la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile
referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1)NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin.
(2) NCPP. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună
cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare, potrivit art.
206alin. (1) teza a II-a NCPP.
Contestaţia se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251
alin. (3) NCPP. Contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei
măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensivă de
executare; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţie de la regula
efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia
generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al
apelului).
Sunt prevăzute două dispoziţii speciale pentru termenul de soluţionarea contestaţiei, în funcţie de
titularul căii de atac:
– contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare;
7
– contestaţia formulată de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei măsuri
preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluţionează înainte de
expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea
procurorului –obligatorie. Referitor la citare şi prezenţa părţilor, legea prevede că inculpatul se citează.
Prin urmare, soluţionarea contestaţiei se poate face şi în absenţa inculpatului, dacă acesta este legal citat,
în absenţa unei dispoziţii exprese în sens contrar, cum este cea de la art. 204 alin. (7)şi art. 205 alin. (7)
NCPP; potrivit art. 353 alin. (4) teza I NCPP, neprezentarea părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei.
Asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie. Art. 206 NCPP nu o prevede expres, dar stipulează, în
schimb, la alin. (7), că, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, odată cu soluţionarea contestaţiei
se poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) NCPP
(controlul judiciar; controlul judiciar pe cauţiune; arestul la domiciliu), măsuri care se pot lua în condiţiile
în care inculpatul este asistat de apărător [art. 214 alin. (3), art. 216alin. (3), art. 220 alin. (3) NCPP].
Potrivit art. 203 alin. (6) NCPP, contestaţia se soluţionează prin încheiere motivată, care se pronunţă în
şedinţă publică (având învedere că nu se mai prevede că încheierea se pronunţă în camera de consiliu).
Apreciem că, în completare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP, precum şi cele speciale de
la art. 206 alin. (7) NCPP, pentru situaţia admiterii contestaţiei.
Astfel, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele
soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei; dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de
lege, odată cu soluţionarea contestaţiei se poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive
prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b)-d) NCPP (controlul judiciar; controlul judiciar pe cauţiune; arestul la
domiciliu) sau majorarea cuantumului cauţiunii;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul
care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 (Neagravarea situaţiei în
propriulapel). Textul stipulează şi că, în cadrul acestor limite, la soluţionarea contestaţiei împotriva
încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puţin gravă decât cea solicitată sau
decât cea dispusă prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din conţinutul măsurii
contestate. De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art.
4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
8
corespunzător. Încheierile pronunţate de instanţa de judecată se comunică inculpatului şi procurorului
care au lipsit de la pronunţare.
Dispoziţii tranzitorii. De menţionat şi că, potrivit art. 18 din Legea de aplicare, „recursurile aflate în curs
de judecată la data intrării învigoare a legii noi, declarate împotriva încheierilor prin care, în cursul
judecăţii, s-a dispus luarea, menţinerea, revocarea, înlocuirea sau încetarea măsurilor preventive, rămân
în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit regulilor prevăzute de legea veche. Dacă instanţa
admite recursul şi casează încheierea, procedează la rejudecarea cauzei conform legii noi, putând lua
oricare dintre măsurile preventive prevăzute de aceasta”.
2.5. Încheierea prin care se dispune luarea sau ridicarea măsurii obligării provizorii la tratament medical
a suspectului sau inculpatului [potrivit procedurii prevăzute la art. 246 alin. (7), (9) şi (11) NCPP].
Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară de
la instanţa ierarhic superioară sau instanţa ierarhic superioară, după caz, respectiv de completul
competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de suspect, inculpat sau de
procuror, în termen de 5 zile de la pronunţare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod
corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care
face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la judecătorul/instanţa care a pronunţat
hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede
la art. 4251 alin. (3) NCPP.
Contestaţia nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă; cu alte cuvinte, contestaţia împotriva
încheierii prin care se dispune luarea măsurii de siguranţă nu suspendă executarea, iar încheierea este,
prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţie de la regula efectului suspensiv de executare al
căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251alin. (4)
NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului).
Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile
art. 4251 alin. (5) NCPP. Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251
alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia,
precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”; în situaţia dată, aşadar, se citează
suspectul sau inculpatul. Cu privire la asistenţa juridică a suspectului ori inculpatului sunt aplicabile
dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251 alin. (6)NCPP face trimitere. Observăm, sub acest
aspect, că, spre deosebire de art. 171 alin. (2) CPP 1968, nu se mai prevede că asistenţa juridică este
obligatorie când faţă de persoana în cauză a fost dispusă obligarea la tratament medical; asistenţa juridică
obligatorie a persoanelor faţă de care s-a dispus obligarea la tratament medical este prevăzută de art. 568
alin. (5) NCPP – pentru procedura înlocuirii sau încetării obli găriila tratament medical. Ar putea fi
9
incident, desigur, cazul de asistenţă juridică obligatorie prevăzut de art. 90 lit. b) NCPP (dacă organul
judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea).
În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/instanţei/completului competent de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel,
contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciuneicăi de atac, putându-se pronunţa una
dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau
completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică înmod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.6. Încheierea prin care se dispune luarea măsurii internări medicale provizorii a suspectului sau
inculpatului [potrivit procedurii prevăzutela art. 248 alin. (8) şi (13) NCPP].
Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară
de la instanţa ierarhic superioară, sau instanţa ierarhic superioară, după caz, respectiv de completul
competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de suspect, inculpat sau de
procuror, în termen de 5 zile de la pronunţare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod
corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care
face trimitereart. 4251 alin. (2) NCPP.
Contestaţia se depune la judecătorul/instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează
până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.
Contestaţia nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă; cu alte cuvinte, contestaţia împotriva
încheierii prin care se dispune luarea măsurii de siguranţă nu suspendă executarea, iar încheierea este,
prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă o excepţiede la regula efectului suspensiv de executare al
10
căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251alin. (4)
NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului).
Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind
dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP.
Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit
cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii
procesuali la care hotărârea atacată se referă”; în situaţia dată, aşadar, se citează suspectul sau inculpatul.
Cu privire la asistenţa juridică a suspectului ori inculpatului suntaplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91
NCPP, la care art. 4251 alin. (6)NCPP face trimitere. Potrivit art. 90 lit. a) NCPP, este obligatorie asistenţa
juridică a suspectului sau inculpatului faţă de care a fost dispusă măsura de siguranţă a internării
medicale, chiar în altă cauză. Ar putea fi incident, desigur, şi cazul de asistenţă juridică obligatorie
prevăzutde art. 90 lit. b) NCPP (dacă organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea
face singur apărarea). În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/instanţei/completuluicompetent de la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251
alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac,
putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi: a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către
judecătorul sau completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile
privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.7. Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează propunerea procurorului de
valorificare a bunurilor mobile sechestrate în cursul urmăririi penale [potrivit procedurii prevăzute la
art. 2522 alin. (4)-(7) NCPP].
Contestaţia se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară,
respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[1]. Contestaţia poate fi formulată de
11
părţi sau de custode, de procuror, precum şi de către orice altă persoană interesată. Obiectul contestaţiei
diferă, în funcţie de titular; astfel, potrivit art. 2522 alin. (6) NCPP, părţile sau custodele pot face
contestaţie numai împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus valorificarea
bunurilor mobile sechestrate, iar procurorul poate face contestaţie numai împotriva încheierii prin care
judecătorul de drepturi şi libertăţi a respins propunerea de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.
Termenul de introducere este de 10 zile de la comunicare, pentru procuror, părţi sau custode, sau de la
data când au luat la cunoştinţă de încheiere, în cazul altor persoane interesate. Apreciem că se pot aplica,
şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411
alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.
Contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a pronunţat hotărârea care se atacă şi
se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3)NCPP.
Contestaţia este suspensivă de executare. Aceasta este, de altfel, regula în materia căilor ordinare de atac,
prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la
cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Judecarea cauzei se face de urgenţă şi cu
precădere, în şedinţă publică, cu participarea procurorului, în acest sens fiind dispoziţiile art. 2522 alin.
(7) teza a II-a şi art. 4251 alin. (5) NCPP. Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale
dela art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut
contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”.
Cu privire la asistenţa juridică a suspectului ori inculpatului sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91
NCPP, la care art. 4251 alin. (6)NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/completului
competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă
niciunei căi de atac [„definitivă” – după cum prevede expres art. 2522 alin. (7) teza a II-aNCPP], putându-
se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau
completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică înmod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
12
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.8. Încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea împotriva soluţiilor
de neurmărire sau netrimitere în judecată, verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării
urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280282
NCPP actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legi şi admite plângerea, desfiinţează soluţia
atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării
penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală [potrivit procedurii prevăzute la art. 341 alin. (9)-(11)
NCPP].
După cum prevede art. 341 alin. (9) teza I NCPP, contestaţia se poate face, în acest caz, doar cu privire
la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi
penale. Procedura de soluţionare este prevăzută la art. 341 alin. (9)-(11)NCPP, care se completează cu
dispoziţiile art. 4251 NCPP. Contestaţia se soluţionează de judecătorul de cameră preliminară de la
instanţa ierarhic superioară, respectiv de completul competental Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[1].
Contestaţia poate fi formulată de inculpat sau de procuror, în termen de 3 zile de la comunicarea
încheierii. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la
repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.
Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare
judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu
plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, conform art. 341 alin.
(10) NCPP. Contestaţia se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la
art. 4251 alin. (3) NCPP. Potrivit art. 341alin. (9) teza a II-a NCPP, contestaţia nemotivată este
inadmisibilă. Contestaţia este suspensivă de executare, aceasta fiind regula în materia căilor ordinare de
atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face
trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Judecarea cauzei se face în şedinţă
publică, fără participarea procurorului şi a inculpatului (care, prin urmare, nu se citează), în acest sens
fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) şi, respectiv, art. 341 alin. (10) NCPP.
În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/completului competent de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, acestea sunt expres prevăzute de art. 341 alin. (10) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin
încheiere motivată, care nu este supusă nici unei căi de atac (dispo ziţi ileart. 4251 alin. (7) NCPP fiind
incidente sub acest aspect), putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, cu menţinerea
dispoziţiei de începere a judecăţii;
13
2. admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi rejudecarea plângerii potrivit art. 341 alin. (7)
pct. 2 NCPP, dacă excepţiile cu privirela legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale
au fost greşit soluţionate.
Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei. La soluţionarea
contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4) NCPP prevăzând că
se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în propriul apel).
De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art. 4251 alin. (3)
NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod corespunzător.
2.9. Încheierea judecătorului de cameră preliminară, în condiţiile art. 345347 NCPP [potrivit procedurii
prevăzute la art. 345-347 NCPP].
După cum prevede art. 347 alin. (1) NCPP, contestaţia se poate face doar cu privire la modul de
soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5)
NCPP: încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet sau prin care
dispune începerea judecăţii, în condiţiile în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus
una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 NCPP actele de urmărire
penală efectuate cu încălcarea legii, probele excluse neputând fi avute în vedere la judecata în fond a
cauzei. Potrivit art. 347 alin. (2) NCPP, contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de
la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. Când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii.
Contestaţia poate fi formulată de inculpat sau de procuror, în termen de 3 zile de la comunicarea
încheierii. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la
repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.
Contestaţia se depune la judecătorul care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la
termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.
Contestaţia este suspensivă de executare, aceasta fiind regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută
şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la
art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului).
Judecarea cauzei se face în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului (care, prin
urmare, nu se citează), în acest sens fiind dispoziţiile art. 347 alin. (3) raportat la art. 346 alin. (1)NCPP.
În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/completului competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
acestea sunt expres prevăzute de art. 346 NCPP, la care art. 347 alin. (3) face trimitere. Astfel, contestaţia
se soluţionează prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac [dispoziţiile art. 4251 alin.
(7) NCPP fiind incidente sub acest aspect], putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
– respingerea contestaţiei ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;
14
– admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi, în rejudecare, pronunţarea uneia din soluţiile de la
art. 346 NCPP;
– admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul
care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu a fost respectate dispoziţiile privind procedura de
comunicare.
Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei. Este important de
menţionat că la soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251
alin. (4) NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418NCPP (Neagravarea
situaţiei în propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei,
potrivit art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se
în mod corespunzător.
Dispoziţii tranzitorii. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (5)-(8) şi art. 10alin. (4) din Legea de aplicare:
Sentinţele prin care s-a dispus, potrivit legii vechi, restituirea cauzei procurorului cu privire la care
termenul de declarare a recursului nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse
contestaţiei, potrivit art. 347 alin. (1) NCPP. Cererile de recurs împotriva sentinţelor menţionate, depuse
anterior intrării în vigoare a legii noi, se vor considera contestaţii. Termenul de declarare a contestaţiei se
calculează potrivit art. 332alin. (4) CPP 1968. Contestaţia se soluţionează de către judecătorul de cameră
preliminară al instanţei ierarhic superioare celei căreia îi revine, potrivit legii noi, competenţa să judece
cauza în primă instanţă ori, după caz, de către completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, declarate
împotriva sentinţelor prin care s-a restituit cauza procurorului, se soluţionează conform dispoziţiilor din
legea nouă privitoare la contestaţie de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic
superioară celei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond ori, după caz, de către completul
competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2.10. Încheierea dată în primă instanţă prin care sa dispus suspendarea cauzei [potrivit
procedurii prevăzute la art. 367 alin. (4) şi (5)NCPP].
Contestaţia se judecă de către instanţa ierarhic superioară, respectiv de către completul competent,
potrivit legii, de la Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de procuror, părţi şi
persoana vătămată, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru procuror, părţile şi persoana
vătămată prezente, şi de la comunicare, pentru părţile sau persoana vătămată care lipsesc. Apreciem că se
pot aplica, şi înacest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute
la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Potrivit art. 367 alin. (4) teza a II-a
NCPP, contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună
15
cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 deore de la înregistrare. Contestaţia se
motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.
Contestaţia nu suspendă executarea; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă
o excepţie de la regula efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul
contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, careface trimitere la cele de la art. 416
NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Contestaţia se soluţionează în termen de 3 zile de la primirea
dosarului. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind
dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale de la
art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut
contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Cu privire la asistenţa
juridică a suspectului ori inculpatului sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251
alin. (6)NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului competent de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7)
NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac, putându-se
pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau
completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.11. Încheierea prin care sa dispus suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă [potrivit procedurii
prevăzute la art. 368 alin. (1), (3) şi(4) NCPP].
Contestaţia se judecă de către instanţa ierarhic superioară, respectiv de către completul competent,
potrivit legii, de la Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de procuror, subiecţii
procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum şi de persoanele ale căror interese legitime au fost
vătămate prin aceasta [potrivit art. 4251 alin. (2)NCPP], în termen 24 de ore de la pronunţare, pentru cei
16
prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Apreciem că se pot aplica, şi înacest caz, în mod
corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care
face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Potrivit art. 368 alin. (3) NCPP, contestaţia se depune la instanţa
care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic
superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare. Contestaţia se motivează până la termenul stabilit
pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.
Contestaţia nu suspendă executarea; încheierea în cauză este, prin urmare, executorie. Aceasta reprezintă
o excepţie de la regula efectului suspensiv de executare al căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul
contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416
NCPP (Efectul suspensiv al apelului) .Contestaţia se soluţionează în termen de 5 zile de la primirea
dosarului. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind şi
dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP, faţă de dispoziţiile contradictorii ale celor două teze de la art. 368alin.
(4) NCPP, sub acest din urmă aspect. Contestaţia se judecă fără participarea părţilor, care, potrivit textului
menţionat, se citează însă, ca şi persoana vătămată. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului
competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă
niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau
completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.12. Încheierea prin care sa dispus suspendarea hotărârii supuse revizuirii, odată cu admiterea în
principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia [potrivit procedurii prevăzute la art. 460 alin. (2)
NCPP].
Contestaţia se judecă de către instanţa ierarhic superioară, respectiv de către completul competent,
potrivit legii, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de
17
persoana interesată, în termen 48 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru
cei lipsă. Apreciem că se pot aplica, şi înacest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la
repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.
Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea carese atacă şi se motivează până la
termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.
Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare, aceasta fiind de altfel regula în materia
căilor ordinare de atac, prevăzută, şi în cazul contestaţiei, de dispoziţia generală de la art. 4251alin. (4)
NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectu lsuspensiv al apelului).
Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit
cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii
procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea
procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Cu privire la asistenţa
juridică a suspectului ori inculpatului sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251
alin. (6)NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului competent de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7)
NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac, putându-se
pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauze ide către judecătorul sau
completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP(referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.13. Încheierea prin care se dispun sau se revocă măsurile preventive faţă de persoana juridică [potrivit
procedurii prevăzute la art. 493alin. (7)-(8) NCPP].
18
Contestaţia se judecă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară
de la instanţa ierarhic superioară sau de instanţa ierarhic superioară, după caz, respectiv de către
completul competent, potrivit legii, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de persoana juridică, în termen 24 de ore de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru persoana juridică lipsă. Apreciem că se pot
aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la
art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la judecătorul
de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat
hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede
la art. 4251 alin. (3) NCPP. Contestaţia este suspensivă de executare. Aceasta este regula în materia căilor
ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP,
care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Referitor la citarea părţilor,
sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea
contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea
atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest
sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului
competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţiase soluţionează prin decizie, care nu este supusă
niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau
completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn
propriul apel). Textul stipulează şi că, în cadrul acestor limite, la soluţionarea contestaţiei împotriva
încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puţin gravă decât cea solicitată sau
decât cea dispusă prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din conţinutul măsurii
contestate. De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit art.
4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
19
2.14. Sentinţa prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare [potrivit procedurii prevăzute la art. 535
NCPP].
Contestaţia se soluţionează de instanţa ierarhic superioară, respectiv de completul competent, potrivit
legii, de la Înalta Curte de Casaţieşi Justiţie. Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de petent, în
termen de 10 zile de la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător,
dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere
art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea carese atacă şi se
motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.
Contestaţia este suspensivă de executare. Aceasta este regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută
şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la
art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile art.
535 tezaa II-a NCPP, potrivit cărora judecarea contestaţiei se face cu citarea petentului.Şedinţa de judecată
este nepublică, iar participarea procurorului- obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 535 NCPP.
În ceea ce priveşte soluţiile instanţei/completului competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în
lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se
soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (decizie definitivă şi potrivit art. 535
NCPP), putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau
completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
20
2.15. Încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra cererii
procurorului de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, în cazul
în care sa dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală [potrivit procedurii prevăzute la art. 5491
alin. (4) şi (5) NCPP].
Potrivit art. 5491 alin. (5) NCPP, contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei
sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent
potrivit legii[1]. Contestaţia poate fi formulată de procuror şi de persoanele ale căror drepturi sau interese
legitime pot fi afectate, în termen de 3 zile de la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în
mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la
care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea
care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art.
4251 alin. (3) NCPP. Potrivit art. 5491alin. (4) teza a II-a NCPP, contestaţia nemotivată este inadmisibilă.
Contestaţia este suspensivă de executare, aceasta fiind regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută
şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la
art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). Judecarea cauzei se face în şedinţă publică, fără participarea
procurorului şi a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate – care, prin urmare,
nici nu se citează –, în acest sens fiind dispoziţiile art. 5491 alin. (5) NCPP.
În ceea ce priveşte soluţiile judecătorului/completului competentde la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, acestea sunt expres prevăzute de art. 5491 alin. (5) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin
încheiere motivată, care nu este supusă nici unei căi de atac [dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP fiind
incidente sub acest aspect], putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;
2. admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea procurorului.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţieiîn
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.16. Hotărârea prin care judecătoria soluţionează cererea/propunerea de liberare condiţionată [potrivit
procedurii prevăzute la art. 587alin. (3) NCPP].
Potrivit art. 587 alin. (3) NCPP, contestaţia se soluţionează de către tribunalul în a cărui circumscripţie se
află locul de deţinere. Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de condamnat, în termen de 3 zile de
la comunicare. Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la
21
repunerea în termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.
Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la
termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.
Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare, aceasta fiind regula în materia căilor
ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP,
care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv alapelului). Referitor la citarea părţilor,
sunt aplicabile dispoziţiile generale de la art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea
contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea
atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest
sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP.
Cu privire la asistenţa juridică a condamnatului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la
care art. 4251 alin. (6) NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile tribunalului, în lipsa unor
prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează
prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul
care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.17. Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de amânare a executării pedepsei [potrivit
procedurii prevăzute la art. 589alin. (7) NCPP].
Potrivit art. 589 alin. (7) NCPP, contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară.
Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de condamnat, în termen de 3 zile de la comunicare.
Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în
termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP. Contestaţia se
depune la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit
22
pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP. Contestaţia nu este suspensivă de
executare, potrivit art. 589 alin. (5) NCPP, hotărârile prin care se dispune amânarea executării pedepsei
fiind executorii de la data pronunţării. Aceasta reprezintă o excepţie de la regula efectului suspensiv de
executare al căilor ordinarede atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251
alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului).
Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale de la art. 4251 alin. (6) NCPP, potrivit
cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii
procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea
procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP.
Cu privire la asistenţa juridică a condamnatului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care
art. 4251 alin. (6) NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei, în lipsa unor prevederi
contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin
decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul
care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP(referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.18. Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei
[potrivit procedurii prevăzute la art. 592alin. (3) şi art. 593 alin. (3) NCPP].
Potrivit art. 593 alin. (3) NCPP, contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară.
Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de condamnat, întermen de 3 zile de la comunicare.
Apreciem că se pot aplica, şi în acest caz, în mod corespunzător, dispoziţiile referitoare la repunerea în
termen prevăzute la art. 411 alin. (1) NCPP, la care face trimitere art. 4251 alin. (2) NCPP.
Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea carese atacă şi se motivează până la
termenul stabilit pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP.
23
Contestaţia formulată de procuror este suspensivă de executare,potrivit art. 592 alin. (3) NCPP, aceasta
fiind de altfel regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia
generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al
apelului). Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale de la art. 4251 alin. (6) NCPP,
potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi
subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar participarea
procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Cu privire la asistenţa
juridică a condamnatului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251 alin. (6) NCPP
face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă
niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul
care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.19. Încheierea prin care judecătorul se pronunţă cu privire la aplicarea amnistiei şi a graţierii, atunci
când intervin după rămânerea definitivă a hotărârii [potrivit procedurii prevăzute la art. 596 alin. (3)
NCPP].
Potrivit art. 4251 alin. (5) NCPP, contestaţia se soluţionează de cătrei nstanţa ierarhic superioară celei
sesizate. Contestaţia poate fi formulată de procuror, în termen de 3 zile de la pronunţare. Contestaţia se
depune la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit
pentru soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP. Contestaţia formulată de procuror
este suspensivă de executare, potrivit art. 596 alin. (3) teza a II-a NCPP, aceasta fiind, de altfel, regula în
materia căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia generală de la art. 4251
alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al apelului). În mod eronat
se prevede, prin urmare, la art. 596 alin. (2) NCPP, că judecătorul se pronunţă – în primă instanţă – prin
24
încheiere executorie. Referitor la citarea părţilor, sunt aplicabile dispoziţiile generale dela art. 4251 alin.
(6) NCPP, potrivit cărora „la soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum
şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă”. Şedinţa de judecată este publică, iar
participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile art. 4251 alin. (5) NCPP. Cu privire la
asistenţa juridică a condamnatului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251 alin.
(6) NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte soluţiile instanţei, în lipsa unor prevederi contrare, sunt
aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP. Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este
supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei.
Soluţia desfiinţării hotărârii atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul
care a pronunţat-o, nu poate fi dispusă în acest caz, dat fiind că la judecata în primă instanţă nu participă
decât procurorul, astfel că nu se poate constata că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
2.20. Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit Titlului V al Părţii speciale
(Executarea hotărârilor penale) [potrivit procedurii prevăzute la art. 597 alin. (7) şi (8) NCPP].
Potrivit art. 4251 alin. (5) şi art. 597 alin. (7) NCPP, contestaţia se soluţionează de către instanţa
ierarhic superioară celei sesizate. Contestaţia poate fi formulată de procuror, subiecţii procesuali la care
hotărârea atacată se referă, precum şi de persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin
aceasta [potrivit art. 4251alin. (2) NCPP], în termen de 3 zile de la comunicare. Contestaţia se depune la
instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru
soluţionare, după cum se prevede la art. 4251 alin. (3) NCPP. Contestaţia este suspensivă de executare,
aceasta fiind regula în materia căilor ordinare de atac, prevăzută şi în cazul contestaţiei de dispoziţia
generală de la art. 4251 alin. (4) NCPP, care face trimitere la cele de la art. 416 NCPP (Efectul suspensiv al
apelului).
Potrivit art. 597 alin. (8) NCPP, judecarea contestaţiei se face cu citarea persoanei condamnate;
condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată.
25
Şedinţa de judecată este publică, iar participarea procurorului –obligatorie, în acest sens fiind dispoziţiile
art. 597 alin. (8) NCPP. De asemenea, art. 597 alin. (8) NCPP face trimitere la alin. (5) din acelaşi articol,
potrivit căruia „dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare (...)
se aplică în mod corespunzător”. Cu privire la asistenţa juridică a condamnatului, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 90 şi art. 91 NCPP, la care art. 4251 alin. (6) NCPP face trimitere. În ceea ce priveşte
soluţiile instanţei, în lipsa unor prevederi contrare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 alin. (7) NCPP.
Astfel, contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac [decizie
„definitivă” şi potrivit art. 597 alin. (8) NCPP], putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
b) când contestaţia este nefondată;
2. admiterea contestaţiei şi:
a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzeid e către judecătorul sau completul
care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.
La soluţionarea contestaţiei trebuie respectat şi principiul non reformatio in peius, art. 4251 alin. (4)
NCPP prevăzând că se aplică în mod corespunzător şi dispoziţiile art. 418 NCPP (Neagravarea situaţiei în
propriul apel). De asemenea, deşi textul nu prevede, se poate lua act de retragerea contestaţiei, potrivit
art. 4251 alin. (3) NCPP, dispoziţiile art. 415 NCPP (referitoare la retragerea apelului) aplicându-se în mod
corespunzător.
26